Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.
Chipuri monahale de ieri şi de azi   Istoricul Mănăstirii Brădiţel Neamţ    Editura “Adormirea Maicii Domnului”           ...
Î.P.S. Vlasie Mogârzan        Arhiepiscop şi Mitropolital Bisericii Ortodoxe Române de Răsărit(Duhovnicul Mănăstirii Brădi...
Chipuri monahale de ieri şi de azi   -Istoricul Mănăstirii Brădiţel Neamţ-    Carte tipărită cu binecuvântarea      Î.P.S....
Coordonator de proiect: Maica Stareţă Schimonahia Varvara BLAGA                           Comentariu şi tehnoredactare:   ...
Predoslovie          Istoria Mănăstirii Brădiţel este o pagină din Istoria Bisericii Ortodoxe de Răsăritdin România iar sf...
Aşezarea geografică      Printre minunatele monumente mănăstireşti ce împodobescţinutul Neamţului, se află şi Mănăstirea ,...
7
Istoricul Mănăstirii Brădiţel Neamţ      Mănăstirea ,,Brădiţel” a fost întemeiată în anul 1927 când,în urma introducerii d...
Motivul introducerii noului calendar era o aşa-zisăneconcordanţă între anul calendaristic şi cel astronomic. Calendaruliul...
Ca atare, din punctul de vedere al Bisericii, schimbareacalendarului nu avea nici o justificare. Prin urmare, BisericaOrto...
asemenea lui introducerea calendarul gregorian în uzul BisericiiOrtodoxe Române.       Ca urmare a hotărârilor Sinodului B...
acceptat inovaţia calendarului) a hotărât ca Paştele să se serbezedupă calendarul iulian, respectându-se pascalia Sfinţilo...
13
În 1924, Schitul Procrov respinge                              reforma calendarului iar în anul 1926, când                ...
În 1936, Părintele Glicherie Tănaseeste arestat din nou, acuzat de stilism dar şide vina de a fi când legionar când comuni...
Declar şi prin prezenta, în faţa clerului şi poporului din toateparohiile şi mînăstirile de pe teritoriul Republicii Popul...
Cu aceeaşi ocazie, părintele GlicherieTănase primeşte rangul de arhimandrit. Maitârziu, părintele Glicherie şi arhimandriţ...
Adeseori zicea: ,,După punerea întreitei temelii a vieţiimonahale - adică tăierea voii, curăţia şi sărăcia - cei doi ochi ...
Portrete ale Înalt Preasfinţiei Sale Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bisericii                      Ortodoxe Române de Răsăr...
Portrete ale Înalt Preasfinţiei Sale Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bisericii Ortodoxe                                 Româ...
***      Istoria   Mănăstirii Brădiţel Neamţ a mers paralel cu cea aBisericii Ortodoxe Române de Răsărit. Periodizarea se ...
Ulterior, au mai locuit aici monahul Isidor Pantelimon dinDrăguşeni Suceava şi monahiile Eliseea Fălcineanu din Mânăstirea...
Cei rămaşi au avut mult desuferit din cauza autorităţilor întreanii 1936-1941, şi mai ales monahulPartenie care luase sluj...
Părintele Isidor s-a retras la Slătioara şi atunci s-a hotărât săse înfiinţeze aici o mănăstire de maici. Maicile au mai c...
La timpul potrivit, şoptindu-i în inimă ca o adiere lină, glasullui Dumnezeu a chemat-o spre înaltul său destin. S-a doved...
S-au retras apoi într-un bordei părăsit la Sihla aproape delocul de pustnicie al părinţilor Glicherie şi David. Aici au pr...
Aşa a cântat împreună cu maica Magdalena în celula dinînchisoare, ,,Slava” din Miercurea cea Mare ,,Doamne, femeia ceapăcă...
fără bănuieli sau judecată                                       ascunsă. Nu vedea nici un rău                            ...
Dintre toate cele şapte laude, cel mai mult iubeamiezonoptica. Timpul slujbei de la miezul nopţii este cel mai sfântdin în...
ţuite, atât de jalnică în apostazia ei!). Maica stareţă Macaria aplicametoda Sfântului Pahomie, căruia îngerul Domnului i-...
Obştea Mănăstirii Brădiţel în 1978, cu ocazia sfinţirii Bisericii,                 alături de Î.P.S. Silvestru Onofrei    ...
Prima biserică (1948-1956)A doua biserică (1956-1988)                          32
În anul 1956, s-a turnat temelie din beton sub talpa de lemncarbonizată şi în anul 1958, lăsându-se pereţii din lemn, s-au...
Îndrumătorii duhovniceşti trebuiau să le ia în grijă pe maicichiar de la intrarea în mânăstire deoarece, când cineva vine ...
construirea unei biserici cu temelie de piatră şi zid de cărămidă.Paralel cu acest ţel, s-a vegheat la progresul duhovnice...
În timpul prigoanei din 1936,                                Părintele Gherontie a fost arestat                           ...
În această perioadă, Părintele Nifon şi Părintele Dionisie nu s-au mai recunoscut fizic, atât erau de schimbaţi din cauza ...
Împreună cu Maica Stareţă Macaria şi soborul de maici, cuajutorul lui Dumnezeu şi cu rugăciunile Maicii Domnului, s-aucons...
Părintele Nifon acondus lucrările deconstrucţie a maimultor blocuri de chiliişi ateliere (cele două dela ieşire, chilia sf...
Din 1985 până în 2008 (anul plecării la Domnul) printre altepreocupări duhovniceşti la Mănăstirea Slătioara, Părintele put...
Părintele Arhimandrit Nifon Marinache rămâne pentru noiun far luminos pe drumul spinos către mântuire, către cer. Întreaga...
Răspunsul meu era de fiecare dată acelaşi: „Nu plec dinSlătioara! Am mutaţie acolo, acolo mă duc!”       La ieşirea de la ...
S-a găsit unul şi, referitor la viaţa Sfinţilor Părinţi, a ţinut ocuvântare aşa de frumoasă încât au fost toţi impresionaţ...
El era cu Părintele David. Şi                                          eu l-am întrebat: „Mă primiţi                      ...
şi moale a îmbrăcat sfintele moaşte. Şi apoi, s-a făcut sfinţireacuvenită...       Suntem bucuroşi că Sfântul Glicherie fa...
ni şi locaşul ni-l vom face...”Asta e porunca Mântuitorului: să îliubim şi să păzim poruncile Lui. Vine apoi Sfântul Apost...
Continuarea lucrării la cea de-a doua biserică       Numai nădăjduind în puterea lui Dumnezeu şi în mila MaiciiDomnului, m...
Cu altă ocazie au adresat maicii stareţe Macaria, întrebarea:       - Aveţi ostaşi ce vă păzesc ?       - Nu avem ostaşi p...
vând maicii Macaria Samoilă 68 prăjini teren (act întocmit înprezenţa avocatului Valeriu Roban). Documentul conţineurmătoa...
Grupul de poliţişti a           Mănăstirea Brădiţel în 1978               închis porţile şi a                             ...
Veşmântul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a acoperit şipe toate măicuţele fără viză definitivă iar acestea au trecut cu...
cele vesele ale păsărilor şi de tămâia rugăciunilor, sufletulpreacuvioasei s-a înălţat către cereştile lăcaşuri în lumeane...
Darul lui Dumnezeu şi experienţa pe care o dobândise înmănăstire în timpurile de prigoană, au ajutat-o să parcurgă cudemni...
Nu se accepta nici cea mai mică abatere de la păzireablagosloveniei şi se aplica un canon cuvenit pentru încălcareaacestei...
Nădăjduind                 înbinecuvântarea şi ajutorul MaiciiDomnului, Acoperitoarea vie aacestui sfânt lăcaş, maica star...
Î.P.S. Silvestru Onofrei - Arhiepiscopul şi MitropolitulBOR - SV - duhovnicul Mănăstirii Brădiţel (1985 - 1992)           ...
Î.P.S. Arhiepiscopul şi Mitropolitul Silvestru Onofrei        Î.P.S. Arhiepiscopul și Mitropolitul Silvestru (în lume,Onof...
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi

2,500 views

Published on

Chipuri monahale-de-ieri-si-de-azi

  1. 1. Chipuri monahale de ieri şi de azi Istoricul Mănăstirii Brădiţel Neamţ Editura “Adormirea Maicii Domnului” Bucureşti
  2. 2. Î.P.S. Vlasie Mogârzan Arhiepiscop şi Mitropolital Bisericii Ortodoxe Române de Răsărit(Duhovnicul Mănăstirii Brădiţel Neamţ din 1992)
  3. 3. Chipuri monahale de ieri şi de azi -Istoricul Mănăstirii Brădiţel Neamţ- Carte tipărită cu binecuvântarea Î.P.S. Vlasie Mogârzan Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Române de Răsărit Editura “Adormirea Maicii Domnului” Bucureşti 2009
  4. 4. Coordonator de proiect: Maica Stareţă Schimonahia Varvara BLAGA Comentariu şi tehnoredactare: Monahiile Serafima DUTCOVICI şi Paisia SAVU Lector de carte şi consilier editorial: Prof. Ana VÎRLANCoperta I: Acoperământul Maicii Domnului - frescă Biserica Mănăstirii Brădiţel Neamţ Coperta a IV-a: Mănăstirea Brădiţel Neamţ (vedere de ansamblu) Macheta cărţii: “Ave Design” © 2009 Toate drepturile rezervate Editurii “Adormirea Maicii Domnului”, Bucureşti Bucureşti, Strada....................nr...................... Tel. 021/ 434.23.36 Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României *** Chipuri monahale de ieri şi de azi/ Istoricul Mănăstirii Brădiţel Neamţ Editura “Adormirea Maicii Domnului”, 2009 (Monografie) ISBN .........................................
  5. 5. Predoslovie Istoria Mănăstirii Brădiţel este o pagină din Istoria Bisericii Ortodoxe de Răsăritdin România iar sfântul lăcaş străluceşte ca o piatră nestemată dintr-un şirag preţios. Nădăjduind în ajutorul Bunului Dumnezeu şi al Maicii Domnului – Acoperitoareatuturor, cu binecuvântarea noastră şi cu blagoslovenia şi îndrumarea Maicii StareţeSchimonahia Varvara Blaga, s-a dorit întocmirea unei scurte monografii a SfântuluiAşezământ Monahal Brădiţel cu hramurile Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie)şi Izvorul Tămăduirii – Vinerea Luminată. Această scurtă istorie a Mănăstirii Brădiţel doreşte a preamări numele PreasfinteiNăscătoare de Dumnezeu, aducându-i-se Împărătesei Cerului şi a Pământului umilemulţumiri pentru noianul de minuni săvârşite aici în timpul celor opt decenii de existenţă. Dorim ca lucrarea de faţă să fie şi un omagiu adus înaintaşilor, căci întreagavieţuire a obştii de la Brădiţel a fost o luptă mucenicească – atât pentru păstrarea SfinteiCredinţe Strămoşeşti, pentrurespectarea legilorstatornicite de sfinţii 1996începători ai vieţiicălugăreşti, cât şi pentruconstruirea şi înflorireaSfintei Biserici. Numai BunulDumnezeu ştie cât a fost degreu, însă jertfa măicuţelorşi a celor ce le-au îndrumatnu a fost zadarnică; ea aodrăslit roadă iar de roadene bucurăm noi astăzi, cuîngăduinţa Sfintei Treimi şia Preasfintei Născătoare deDumnezeu şi PurureaFecioarei Maria. Acum este momentul să aducem cuvânt de mulţumire celor ce prin strădania lor auaşezat prinosul dragostei şi al râvnei statornice la ctitorirea şi dăinuirea Sfintei Mănăstiri.Dumnezeu să le răsplătească osteneala, făcându-i părtaşi ai cereştilor bunătăţi. Cu nevredncie, rugăm pe Bunul Dumnezeu să îndrepteze şi să binecuvinteze paşiioricărui suflet ce îL caută, spre Mănăstirea Brădiţel. Iar pelerinului ce va fi şi cititor alacestor smerite rânduri îi dorim ca popasul de închinăciune la Sfânta Mănăstire BrădiţelNeamţ să-i fie prilej de zidire sufletească, spre cunoaşterea credinţei noastre strămoşeşti, aAdevăratei Ortodoxii. Al tuturor smerit rugător şi de Dumnezeu iubitor, †Vlasie Mogârzan Arhiepiscop şi Mitropolit al Bisericii Ortodoxe Române de Răsărit 5
  6. 6. Aşezarea geografică Printre minunatele monumente mănăstireşti ce împodobescţinutul Neamţului, se află şi Mănăstirea ,,Brădiţel”. Numele săuderivă de la omonimul culmii pe care este amplasată la o altitudinede 578 m, culme ce separă cele două depresiuni subcarpatice: aOzanei la nord şi a Cracăului la sud. Construit într-o minunatăpoiană înconjurată de pădure de fag, aşezământul monahal prezintămai degrabă aspectul unei cetăţi ce a căutat loc de apărare, derefugiu. Prin poziţia sa, mănăstirea este situată lateral faţă de drumulprincipal, D.N. 15 C Piatra Neamţ – Târgu Neamţ, distanţa dintrecentrul Municipiului Piatra Neamţ şi Brădiţel fiind de 30 km (veziharta). Aici trebuie avute în vedere drumurile de acces laterale carese desprind din D.N. şi care pătrund până în mănăstire. Cea mai bună variantă de acces o oferă drumul ce sedesprinde din centrul Comunei Bodeşti, traversează râul Cracău şise angajează într-un urcuş lent pe versantul stâng al văii până încumpănă. De aici, el se orientează spre N-V până la mănăstire.Drumul măsoară o lungime de 10 km; este pietruit şi poate fi folositde autoturisme. Un alt traseu se desprinde din partea centrală alocalităţii Oşlobeni; acesta este mai scurt (5,5 km), dar nu poate fifolosit decât pentru căruţe şi ca drum de picior. Există şi posibilităţide acces dinspre partea nordică, din localităţile legate de oraşulTârgu Neamţ: Ghindăoani, Grumăzeşti şi Satul Ţolici. Toate acesterute nu pot fi folosite decât pentru căruţe şi ca drumuri de picior. Prin urmare, le este indicat celor ce doresc să facă drumeţii laMănăstirea Brădiţel, să folosească drumul ce se desprinde dinlocalitatea Bodeşti (atunci când folosesc maşina), iar pentru ceilalţiturişti, oricare dintre traseele mai sus menţionate. 6
  7. 7. 7
  8. 8. Istoricul Mănăstirii Brădiţel Neamţ Mănăstirea ,,Brădiţel” a fost întemeiată în anul 1927 când,în urma introducerii de către Patriarhia Română a calendaruluigregorian în uzul bisericesc (1924), mulţi preoţi, călugări şicălugăriţe au fost nevoiţi să-şi părăsească mănăstirea de metanie şisă se retragă în pustie. Fiind unul din lăcaşurile de cult cu un trecut foartezbuciumat, aşezământul monahal Brădiţel păstrează – cu darul luiDumnezeu şi cu Acoperământul Maicii Domnului – învăţăturileSfintei Scripturi şi ale Sfintei Tradiţii întemeiate pe propovăduireaSfinţilor Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi de la cele 7 SinoadeEcumenice. Problema necanonicităţii schimbării calendarului bisericesc Astronomii secolului al XVI-lea afirmau că modul decalculare a timpului era inexact şi, ca atare, au propus o rectificare acalendarului. Iniţiator al acestui proiect a fost Papa Gregorie al XIII-lea care, în anul 1582, introduce în Biserica Apuseană un noucalendar bisericesc, ce va fi cunoscut sub numele de calendarulgregorian. Statele romano-catolice au primit cu mare împotrivire noulcalendar. Astfel, ungurii l-au acceptat în 1587, germanii după 118ani (în 1700), englezii după 150 ani (în 1752), iar suedezii în anul1753. Statele ortodoxe s-au opus cu vehemenţă introduceriicalendarului gregorian, chiar şi în tranzacţiile comerciale.Patriarhiile Constantinopolului, Ierusalimului, Antiohiei şiAlexandriei, Grecia, Principatele Române, bulgarii, ruşii şi sârbii auluptat împotriva inovaţiilor Apusului, în mai multe rânduriremărturisind prin sinoade locale învăţăturile celor 7 Sfinte SinoadeEcumenice. 8
  9. 9. Motivul introducerii noului calendar era o aşa-zisăneconcordanţă între anul calendaristic şi cel astronomic. Calendaruliulian, în uz la acea vreme, a fost conceput de Sosigene,matematician la curtea împăratului Iulius Cezar. El a calculat anulca având 365 zile şi 6 ore astfel că, o dată la 4 ani, se adăuga o zi,apărând astfel anul bisect de 366 zile. Lumea creştină a adoptatcalendarul iulian şi, la primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325),Sfinţii Părinţi hotărăsc regulile Pascaliei şi aduc modificăricalendarului. Astfel, ei stabilesc ceasul – ora, ziua, săptămâna,lunile, împărţirea anului în anotimpuri, cât şi data sărbătoririiPaştelui. Calendarul bisericesc are ca centru cea mai mare sărbătoare acreştinătăţii, Sfânta Înviere a Domnului nostru Iisus Hristos. SfinţiiPărinţi au stabilit la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325)următoarele reguli pentru sărbătorirea Paştelui: 1..Învierea Domnului trebuie să se sărbătoreascăîntotdeauna după isimeria (echinocţiul) primăverii. 2. Nu se cade ca Învierea să cadă în aceeaşi zi cu paşteleevreiesc. 3. Întotdeauna Învierea trebuie să cadă după prima lunăplină a lunii martie, care va fi după isimeria de primăvară. 4. Să se sărbătorească în prima duminică ce va fi dupăluna plină căci, după predania Sfintei Evanghelii, ÎnviereaMântuitorului a avut loc în întâia zi după sâmbătă. Şi acea dintâizi a săptămânii s-a şi numit de către creştini duminică, adică ziuaDomnului. Aşadar, sărbătoarea Paştelui are drept criteriu variabil decalcul mişcarea lunii în jurul pământului, a cărei abatere de lanormalitate este considerată de astronomii tuturor timpurilor cafiind neglijabilă. Modificările aduse calendarului iulian în anul 1582 de cătreastronomii timpului aveau la bază calculul greşit al unităţii demăsură a timpului, ce este raportat la mişcarea pământului în jurulsoarelui. 9
  10. 10. Ca atare, din punctul de vedere al Bisericii, schimbareacalendarului nu avea nici o justificare. Prin urmare, BisericaOrtodoxă s-a opus cu vehemenţă acestei inovaţii, considerându-o denatură subversivă, ceea ce s-a şi dovedit a fi de fapt. Schimbarea calendarului bisericesc în sine nu reprezenta oîncălcare a dogmelor dar, prin consecinţele sale nebănuite, era oschismă. Toată această mişcare era în realitate un pretext bine ticluit deduşmanii creştinătăţii pentru a săpa la temelia Sfintei Tradiţii.Modificarea datelor sărbătorilor a condus indirect la încălcarea apeste 70 canoane ale Sinoadelor Ecumenice, la o confuzie în viaţaBisericii şi la o ruptură de proporţii între creştini. Calendarul Bisericii nu face parte din dogma ortodoxă, darnerespectarea lui conduce la greşeli în dogmă care pun în pericolmântuirea. Problema calendarului nu este o problemă ştiinţifică ci una decanonicitate şi de disciplină bisericească. Acceptarea calendaruluigregorian sub motivul că cel iulian este inexact din punct de vedereal unităţii de măsură a timpului, spre modernizare, nu a prezentatnici un fel de interes din partea Bisericii. Conceptele lumiimateriale nu-şi găsesc locul în lumea duhovnicească. Cu toate acestea, modificarea calendarului va generadificultăţi în manifestarea relaţiilor economice, motiv pentru caremulte ţări din cele ce refuzaseră iniţial primesc în cele din urmă înmod oficial calendarul gregorian. În ţara noastră au fost numeroase încercări de schimbare acalendarului. Începând chiar din 1582, Principatele Române s-auopus acestei inovaţii, de-a lungul secolelor conducătorii BisericiiRomâne remarcându-se prin poziţia lor vehementă. Cea maiînverşunată încercare îi aparţine lui Alexandru Ioan Cuza care aîntocmit un plan foarte riguros în acest scop. Planul său a eşuat însă datorită împotrivirii fără drept de apela Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica. Cu toate acestea, în anul1924, Patriarhul Miron Cristea (1868-1939) a reuşit împreună cu cei 10
  11. 11. asemenea lui introducerea calendarul gregorian în uzul BisericiiOrtodoxe Române. Ca urmare a hotărârilor Sinodului Bisericii OrtodoxeRomâne, aproape un milion de creştini (laici şi clerici) nu a primitcalendarul gregorian. Din cauza tulburărilor din ţară, în anii 1926 şi 1929 s-asărbătorit Învierea Domnului la o altă dată decât cea în care SfântaLumină a coborât la Sfântul Mormânt al Domnului din Ierusalim. În1926, chiar s-a sărbătorit Paştele de două ori. Când armenii i-auîmpiedicat pe ortodocşi să intre în Biserica Sfântului Mormânt(zicând că Sfânta Lumină va veni când sărbătoresc ei Paştele)patriarhul Ierusalimului, înconjurat de credincioşi, a aşteptat SfântaLumină la un stâlp al Bisericii din afara Sfântului Mormânt. SfântaLumină n-a venit la Sfântul Mormânt, ca de obicei, ci acolo unde seafla patriarhul Ierusalimului. Şi astăzi se poate vedea stâlpul ars. Această minune a săvârşit-o Dumnezeu spre ruşinarea celorce au sfidat hotărârile Sfinţilor Părinţi, cum tot spre ruşinarea lor sepetrece şi minunea venirii Sfintei Lumini la Sfântul Mormânt alDomnului de aproape 2000 de ani, ca o certitudine că El va fi cunoi ,,până la sfârşitul veacurilor”. Hotărârile Sfinţilor Părinţi de la cele 7 Sinoade Ecumenice s-au făcut numai cu semne şi minuni: minunea Sfântului IerarhSpiridon de la Soborul I Ecumenic (325), care prin cele 3 părţicomponente ale unei cărămizi (pământul, apa şi focul) apreînchipuit Sfânta Treime, Dumnezeul în trei ipostasuri: Tatăl, Fiulşi Sfântul Duh, minunea Sfintei Muceniţe Eufimia de la Soborul alIV-lea Ecumenic (care a respins cartea ereticilor şi a primit-o pe ceaa pravoslavnicei credinţe) şi multe altele ce rămân mărturisitoare de-a pururea ale ortodoxiei. Modificarea calendarului Bisericii a atras aşadar după sinemodificarea datei Paştelui şi schimbări în ceea ce priveşte postulSfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Pentru a nu se mai întâmpla caÎnvierea Domnului să fie sărbătorită înaintea evreilor sau odată cuei, conducerea noii Biserici Ortodoxe (o numim “nouă” pentru că a 11
  12. 12. acceptat inovaţia calendarului) a hotărât ca Paştele să se serbezedupă calendarul iulian, respectându-se pascalia Sfinţilor Părinţi înaceastă privinţă. Acest compromis între cele două calendare a dus lamutarea a 13 zile din postul Sfinţilor Apostoli înainte, spre postulmare pentru ca data Paştelui să cadă practic cu 13 zile mai târziu,iar postul Sfinţilor Apostoli a fost micşorat cu 13 zile, în unii anifiind chiar inexistent. Noua Biserică Ortodoxă, ce a adoptat calendarul gregorian,motivează aşadar cu uşurinţă în faţa întregii lumi compromisulfăcut, afirmând că încearcă să se apropie de fraţii ,,rămaşi în urmă”,conservatori şi înapoiaţi. În lume, Patriarhia Ierusalimului, SfântulMunte Athos, Rusia şi Serbia în totalitate, precum şi fracţiuni aleBisericilor Ortodoxe greceşti, bulgare şi române (Biserici ceînsumează mai mult de 70 % din lumea ortodoxă) nu primesccalendarul gregorian, continuând să respecte sărbătorile şirânduielile bisericeşti după calendarul iulian. Ca urmare a introducerii calendarului gregorian în uzulbisericii, în ţara noastră ia naştere o mişcare de rezistenţă, în care unrol important l-a avut ieromonahul Glicherie Tănase şiierodiaconul David Bidaşcu, pe atunci vieţuitori în Schitul Procrov,o dependinţă a Mănăstirii Neamţului. Lupta împotriva mutilării Bisericii Ortodoxe – Mişcarea de rezistenţă Ieromonahul Glicherie Tănase s-a născut la 9 februarie1891, în satul Mihoveni din împrejurimile Cetăţii Sucevei, primindla botez numele de Gheorghe. În anul 1916, tânărul Gheorghe intrăfrate în Mănăstirea Cetăţuia din Iaşi unde, după numai 8 luni deascultare, este tuns în monahism şi primeşte numele de Glicherie. În1918 este hirotonit ierodiacon iar în 1920, preot. În anul 1923,ieromonahul Glicherie este numit igumenul Schitului Procrov pecare, împreună cu ierodiaconul David Bidaşcu îl restaureazăînviorând viaţa monahală. 12
  13. 13. 13
  14. 14. În 1924, Schitul Procrov respinge reforma calendarului iar în anul 1926, când Sfântul Sinod hotărăşte prăznuirea Sfintelor Paşti cu 13 zile înainte (după noul calendar) ieromonahul Glicherie, decis să nu accepte această inovaţie, părăseşte schitul. La 14 noiembrie 1927, părinţii Glicherie şi David pleacă în pelerinaj la Sfântul Munte Athos, unde slujesc la Schitul românesc Prodromul. În 1928, când se întorc în România, sunt arestaţi sub acuzaţia că „sunt agenţi comunişti”. Ierodiacon - în 1918 În toamnaanului 1930, părintele Glicherie pleacăîmpreună cu câţiva creştini la Ierusalim,unde slujeşte vreme de 6 luni. Întorcându-se în ţară după Sfintele Paşti, se stabileştepentru o vreme în comuna Rădăşeni,judeţul Suceava, unde credincioşii voiau săconstruiască o biserică în care să seslujească după calendarul iulian. Biserica a fost terminată şi sfinţită la 8 mai În 1924, la Schitul Procrov, 1932. alături de diaconul David P ă r i n t e l e Bidaşcu şi de ieroschimonahul Glicherie, însoţit Damaschin Chiribuţă de ierodiaconul David, pleacă (prin Serbia) la Sfântul Munte, în 1935. El voia să convingă un arhiereu ce slujea după calendarul iulian să vină în România pentru a hirotoni episcop. Împrejurările le sunt însă potrivnice la Atena, Belgrad, Budapesta şi Viena şi, de În 1930, la Ierusalim - cu aici, se vor întoarce în ţară. Patriarhul Damianos 14
  15. 15. În 1936, Părintele Glicherie Tănaseeste arestat din nou, acuzat de stilism dar şide vina de a fi când legionar când comunist.Este condamnat la moarte în 1939 în lagărullegionarilor de la Miercurea-Ciuc darsentinţa îi este comutată în ultima clipă. Esteeliberat şi pleacă împreună cu părinteleDavid Bidaşcu în judeţul Neamţ. După cel de-al doilea război mondial, autorităţile civileacordă personalitate juridică BisericiiOrtodoxe Române de Răsărit. Vor reîncepeastfel construcţiile de biserici şi se vorrestaura cele distruse în urma prigoanelor. Părintele Glicherie Tănase - În anul 1947, încep lucrările de arestat la Buhalniţa,construcţie a Mănăstirii Slătioara. În aceeaşi în 1936perioadă, clerul Bisericii îl contactează pesecretarul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române oficiale,Episcopul Vicar Galaction Cordun, care se opusese reformeicalendarului în mai multe rânduri şi era prigonit de către autorităţi. Ise propune Preasfinţitului Galaction să devină Arhiepiscop şiMitropolit al Bisericii Ortodoxe Tradiţionalede Răsărit (denumirea oficială de atunci) iaracesta acceptă. În ziua de 21 mai 1955, cel ceavea să devină primul Arhiepiscop şiMitropolit al Bisericii Ortodoxe Române deRăsărit, P.S. Galaction Cordun, soseşte laMănăstirea Slătioara şi este înscăunat. Iată declaraţia publică a PreasfinţieiSale, Galaction Cordun: “Subsemnatul,Arhiereu Galaction Cordun, cu domiciliul înBucureşti, raionul Nicolae Bălceşti, StradaCuza Vodă nr. 2, Şeful Spiritual al BisericiiPravoslavnice Tradiţionale de Răsărit Ceremonia de primire a Î.P.S. Galaction Cordun -21 mai(Biserica Creştin Ortodoxă de Stil Vechi), 1955 15
  16. 16. Declar şi prin prezenta, în faţa clerului şi poporului din toateparohiile şi mînăstirile de pe teritoriul Republicii Populare Romînecă: Eu, Arhiereul Galaction Cordun, de bunăvoia mea şi nesilitde nimeni, am acceptat propunerea şi alegerea ce poporul a făcut înpersoana mea, de a fi şeful spiritual al acestei Biserici, ArhiereulEi, aşa cum am declarat Sfântului Sinod prin scrisoarea ce i-amtrimis prin Tribunalul capitalei R(epublicii) P(opulare) R(omâne) la5 aprilie 1955, scrisoare menţionată în revista Biserica OrtodoxăRomînă, Buletinul Oficial al Sfîntului Sinod, Nr. 3-4/1956. - Asupra acestei declaraţii publice nu am renunţat niciodată.- Declar în faţa poporului drept credincios, că sunt şi rămînArhiereul şi Şeful Spiritual ales al Bisericii PravoslavniceTradiţionaliste de Răsărit, mărturisire ce o fac odată pentrutotdeauna. – (S) Arhiereu şi Mitropolit, † Galaction  16
  17. 17. Cu aceeaşi ocazie, părintele GlicherieTănase primeşte rangul de arhimandrit. Maitârziu, părintele Glicherie şi arhimandriţiiMeftodie şi Evloghie vor fi hirotoniţi întruarhierei de către Î.P.S. Mitropolitul Galaction. După moartea Î.P.S. Galaction (în anul1959), întâistătător al Bisericii rămâne P.S.Glicherie, iar la 18 septembrie 1968 va fiînscăunat oficial Arhiepiscop şi Mitropolit alBisericii Ortodoxe Române de Răsărit. Î.P.S.Arhiepiscopul şi Mitropolitul Glicherie vapăstori Biserica până la 15 iunie 1985, ziua Î.P.S. Mitropolitul Glicherie cu Î.P.S. Mitropolitul Calistcând trece la cele veşnice. al Greciei şi P.S. Chiprian Ca urmare a unor viziuni avute de Î.P.S. de Oropos si FiliMitropolitul Vlasie şi de alţi monahi,mormântul Î.P.S. Glicherie a fost deschis, găsindu-se moaşte frumosmirositoare. Ele au fost spălate cu vin şi unse cu Sfântul şi MareleMir şi pregătite pentru canonizare. Aceasta s-a petrecut la 15 iunie1999, adăugându-se astfel cu mare bucurie în sinaxar numeleSfântului Ierarh Glicherie Mărturisitorul. Sfântul Glicherie avea o înfăţişare plăcută, se purta smerit şiumil, era neobişnuit de simplu, blând şi foarte cumpătat la vorbă. Lavirtuţile sale se adăuga marea lui ascultare şi răbdare, strădaniacontinuă spre desăvârşire, rugăciunea minţii, înfrânarea de lamâncare, neîmpotrivirea, alungarea supărării celorlalţi, sărăcia,lipsa interesului pătimaş faţă de orice lucru necălugăresc, într-uncuvânt viaţa sa duhovnicească înaltă. În misiunea sa de întâistătător şi conducător duhovnicesc,Î.P.S. Glicherie a păstrat cea mai mare smerenie şi şi-a sporitrăbdarea şi înfrânarea. Îşi cunoştea turma, oile sale cele gânditoare,ştia care din ucenicii săi putea să sufere mustrarea şi care nu.Cunoştea caracterul fiecăruia, darurile şi greşelile lui. Pe ceineglijenţi sau neatenţi căuta să-i aducă la ordinea monahală şi ladisciplina îngerească prin convingere, şi mai puţin cu “toiagul”. 17
  18. 18. Adeseori zicea: ,,După punerea întreitei temelii a vieţiimonahale - adică tăierea voii, curăţia şi sărăcia - cei doi ochi aimonahului sunt slujbele sale zilnice şi canonul său”. Dorea dinadâncul sufletului ca ucenicii săi să aibă vedere duhovnicească, ochisănătoşi şi curaţi, minte luminată de dulceaţa rugăciunii şi a căinţei.De aceea, el se îngrijea de turma sa cu ochi neadormit. Cu domiciliu forţat la Răchitoasa 1970 18
  19. 19. Portrete ale Înalt Preasfinţiei Sale Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Române de Răsărit Glicherie Tănase - perioada 1980 - 1985 - 19
  20. 20. Portrete ale Înalt Preasfinţiei Sale Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Române de Răsărit Glicherie Tănase - perioada 1980 - 1985 Ultima apariţie importantă în public - Schimbarea la Faţă a Domnului, 1984 20
  21. 21. *** Istoria Mănăstirii Brădiţel Neamţ a mers paralel cu cea aBisericii Ortodoxe Române de Răsărit. Periodizarea se poate realizadin două puncte de vedere, după felul lucrării: 1. cea a zidirii Bisericii văzute, în care s-au conturat treiperioade: 1927 - 1947, 1948 - 1988, 1989 - astăzi. 2. cea a zidirii Bisericii nevăzute, în care se urmăreşte laturaduhovnicească a vieţii: 1927 – 1968, viaţă de sine; 1969 – astăzi,viaţă de obşte. Perioada 1927-1947 Deţinem de la Schimonahia Silvestra Papară câteva datedespre începutul formării acestui sfânt lăcaş. Aristide Caradja, mare proprietar de pământuri în ţinutulNeamţului, a vândut una dintre moşii inginerului de cadastruIvăncianu din Bucureşti. Acesta a înfiinţat două asociaţii det e r e n u r i :Asociaţia C.Brătianu şiAsociaţia Aslău.I n g i n e r u lIvăncianu apublicat punereaîn vânzare at e r e n u l u iîmpădurit şi apoienii pe care seaflă astăzimănăstirea. Poiana Brădiţel a fost cumpărată de fraţii Chelaru dinCrăcăoani iar de la ei au achiziţionat terenul monahii TeodorFălcineanu şi Partenie Cojocaru din Schitul Procrov Neamţ. 21
  22. 22. Ulterior, au mai locuit aici monahul Isidor Pantelimon dinDrăguşeni Suceava şi monahiile Eliseea Fălcineanu din MânăstireaAgapia Veche Neamţ şi Epistimia Borş din Mănăstirea RăzboieniNeamţ, cu şapte ucenice ale sale (maica Arsineta Baciu, maicaMavra Ţărnă, maica Agripina Pavel, sora Profira Stroe, sora ZoiţaCălăraşu, sora Zoiţa Borş, sora Agripina Brânzei) şi maica SilvestraPapară (pe atunci, sora Aglaia Papară) toţi plecaţi din mănăstiri dincauza schimbării calendarului. În anul 1927, s-a început construcţia unei bisericuţedin ,,cheutori” (bârne de lemn bine îmbinate), căptuşite cu scânduriîn interior şi pictate, unde se află acum Sfânta Cruce în curteamănăstirii. Bisericuţa s-a terminat de construit în anul 1930 şi, dupănumai 6 ani, a fost dărâmată de împotrivitorii dreptei credinţe iarautorităţile au început presiunile asupra călugărilor. MonahiiPartenie Cojocaru şi Epistimia Borş (pe numele cărora erauîntocmite actele de proprietate) au fost chemaţi la Braşov pentrucercetare iar monahii Teodor şi Eliseea Fălcineanu s-au retras înlocul natal, la Paşcani. 22
  23. 23. Cei rămaşi au avut mult desuferit din cauza autorităţilor întreanii 1936-1941, şi mai ales monahulPartenie care luase slujba de pădurarca să poată rămâne aici. Au suferitmult şi monahiile Epistimia Borş şiSilvestra Papară. Erau mereu ameninţaţi şibatjocoriţi, asupritorii lor defăimândviaţa monahală, ducându-i dintr-unpost de poliţie în altul, chemându-ifoarte des la Curtea Marţială şidevastându-le chiliile şi tot ce maiaveau pe lângă ele. Ulterior, această prigoană amai încetat dar au începutconcentrările pentru război. Monahiiau suferit multe necazuri din cauza haiducilor Baltă care atacaumereu micile aşezări călugăreşti. Între timp, măicuţele fac unparaclis unde zilnic înalţă rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu şiMaica Domnului, singura nădejde şi mângâiere a lor. Apărea acum întrebarea ce fel de mănăstire să se întemeiezeaici (de călugări sau de maici) căci poziţia pentru un viitor schit erafavorabilă şi locul foarte frumos. Condiţiile de viaţă erau destul degrele, deoarece se muncea mult într-o atmosferă de încordaredatorată deselor controale ale autorităţilor ce nu admiteau sub nicio formă ideea statornicirii unui aşezământ călugăresc. Se lucra intens la pregătirea materialului lemnos pentru onouă biserică. Monahul Partenie, fiind întrebat pentru ce se maiostenesc atât când văd că cei din jur pun atâtea piedici, a răspuns:„dacă voi muri eu întâi, aici se va face schit de maici iar dacă vamuri maica Epistimia, se va face schit de călugări.” DeciDumnezeu voind, în prima zi de Paşti a anului 1947 monahulPartenie Cojocaru a plecat la Domnul. 23
  24. 24. Părintele Isidor s-a retras la Slătioara şi atunci s-a hotărât săse înfiinţeze aici o mănăstire de maici. Maicile au mai cumpăratteren de la Vasile Hantar din Grumăzeşti, Nicolae Pavaloaie şi de laVasile Popovici, întocmindu-se cu ajutorul avocatului Roban şi allui Mihai Cojocaru din Grumăzeşti documentele necesare prinJudecătoria Târgu Neamţ. În 1947, maica Epistimia Borş o aduce pe monahia MacariaSamoilă, împreună cu ajutoarea sfinţei sale monahia MagdalenaGliga, amândouă plecate din Mănăstirea Văratec tot în urmaschimbării calendarului. Maicii Macaria Samoilă i se încredinţează răspundereamănăstirii ca stareţă. Perioada 1948-1988 Întâistătătoarea Mănăstirii Brădiţel Maica stareţă schimonahia Macaria Samoilă s-a născut la 26 martie 1900, în comuna Hangu judeţul Neamţ, ca fiică a părinţilor Gheorghe şi Ruxandra şi a primit la botez numele Maria. Pe măsură ce creştea ,,sporea în înţelepciune şi har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor” (Luca 2, 40). De mic copil s-a remarcat prin frumuseţea sa sufletească, căci era sinceră, modestă, foarte cuminte, respectuoasă, iubitoare şi harnică. 24
  25. 25. La timpul potrivit, şoptindu-i în inimă ca o adiere lină, glasullui Dumnezeu a chemat-o spre înaltul său destin. S-a doveditvrednică de chemarea sa cerească, răspunzând cu înflăcărare: ,,Iatăroaba Domnului!”. Astfel, tânăra Maria în vârstă de numai 13 ani apornit cu îndrăzneală pe drumul vieţii de închinare. Toată dragosteapământească a jertfit-o pentru dragostea de Dumnezeu. Pentrumajoritatea oamenilor, asemenea sacrificii sunt de neconceput, şimai ales pentru aceia care sunt mai mult ,,trup”. Înflăcărată dedragostea pentru Hristos, tânăra ucenică a păşit cu îndrăzneală înarenă, mănăstirea de metanie fiind Văratecul. Aici a îndeplinit cuconştiinciozitate toate ascultările rânduite. Calităţile vocale cu care a înzestrat-o Dumnezeu au ajutat-osă înveţe muzica psaltică. Era foarte pricepută şi în arta broderiei. Înanul 1920, când a împlinit 20 de ani, părintele Evghenie Ungureanua tuns-o în monahism, în Mănăstirea Văratec, dându-i numele deMacaria. A păstrat întotdeauna aceeaşi râvnă pe care a avut-o de laînceput pentru viaţa călugărească. Trebuie să amintim că nici nuîmplinise 15 ani când a suferit o rană foarte dureroasă la mână. Şi-atăinuit boala cu foarte multă răbdare până ce infecţia a ajuns la os şii-a atacat nervul, rămânând cu mâna tremurândă toată viaţa. Şiaceasta a făcut-o pentru că, dacă i-ar fi spus maicii saleduhovniceşti, exista riscul de a o trimite acasă la părinţi, copilă fiindîncă. În anul 1924, nevoind a primi schimbarea calendarului, aplecat împreună cu monahia Magdalena Gliga în pădurea dinapropierea comunei Hangu - Neamţ unde şi-au făcut un bordei laChiţa Micaşi şi au locuit doi ani. De frica hoţilor care năvăleau peneaşteptate, s-au mutat la Mănăstirea Agapia Veche, deoarece acolomai erau măicuţe care nu primiseră noul calendar şi venea părintelePamvo pentru a săvârşi Sfânta Liturghie. Urmărite de autorităţi, nu au putut rămâne prea mult nici aicişi s-au retras în comuna Vânători Neamţ la Ioan Urzică unde au stato iarnă. De aici, au plecat la Pârâul Negru, la maica MinodoraUrsache ce pustnicea acolo şi au stat 3 luni. 25
  26. 26. S-au retras apoi într-un bordei părăsit la Sihla aproape delocul de pustnicie al părinţilor Glicherie şi David. Aici au primitmult sprijin duhovnicesc de la părintele Glicherie, prin cuvintele deînvăţătură ce le îndemnau la răbdare şi statornicie în credinţă. Seajutau reciproc, căci maicile ţeseau şiac (o stofă foarte groasă) iarpărinţii lucrau linguri şi puteau astfel să-şi procure câte ceva pentruhrană. Dar şi acolo au năvălit hoţii, au furat tot ce au găsit, iarmaicile au fost nevoite să-şi caute alt loc de refugiu. Au găsit un bordei nelocuit la Picioru Rău, aproape de Râşca- Suceava, unde au stat trei ani. Dar şi pe acela l-a incendiat şefulOcolului Silvic şi, iarnă fiind, au fost nevoite să se retragă la maicaMarta Nistor din Mănăstirea Agapia din vale, până în primăvară. Deacolo, au plecat la Râpa lui Coroi unde şi-au făcut singure unbordei. Participând la sfinţirea de la Buhalniţa - judeţul Neamţ, înanul 1936, maicile sunt arestate şi ţinute timp de 9 săptămâni înînchisoarea din Piatra Neamţ. După eliberare, se retrag în bordeiulde la Picioru Rău, unde rămân încă un an şi jumătate, timp în caresunt chemate la tribunal şi interogate pentru ce nu se statornicescîntr-o mănăstire. Nesupunându-se hotărârii de a merge într-omănăstire în care se urma noul calendar, maicile sunt duse laînchisoarea Vărzăreşti, pentru doi ani. Aici au fost închise maimulte măicuţe din Mănăstirea Brădiţel Neamţ (monahiile ArseniaArchir, Teodula Aciocoiţei, Adriana Chiriloaiei) şi din alte mănăstiri(monahiile Serafima şi Eufrasia de la Dobru - Neamţ). Multe dintre ele au murit acolo. În fiecare zi maicile erauscoase la apel iar acesta se făcea cu bătăi straşnice. Monahia TaisiaSăvoaia din mânăstirea noastră, văzând cum celelalte sunt bătutezilnic, când i-a venit rândul a început să strige dând impresia că şi-aieşit din minţi. Jandarmii s-au speriat şi de atunci au încetat să lemai bată. Erau obligate să lucreze în sărbătorile după calendaruliulian şi, pentru că se opuneau, trebuiau să suporte consecinţele. Nu putem trece cu vederea o altă întâmplare din închisoarecare evidenţiază calităţile maicii Macaria. Având o voce ca de îngerşi o memorie foarte bună, maica ştia multe cântări pe de rost. 26
  27. 27. Aşa a cântat împreună cu maica Magdalena în celula dinînchisoare, ,,Slava” din Miercurea cea Mare ,,Doamne, femeia ceapăcătoasă…”, impresionându-i pe gardieni. Dar cine poate descrie în cuvinte grozăviile vieţii de deţinut?Toată amărăciunea din defăimări, jigniri, suferinţe trupeşti deveneaudulceaţă duhovnicească, căci măicuţele au răbdat cu dragoste pentruMirele cel ceresc şi cu nădejdea răsplătirii veşnice. Cei care le-aucondamnat şi le-au asuprit nu vor înţelege niciodată aceste taine,oameni ,,groşi” la minte fiind... După eliberare, s-au retras în comuna Vânători la Ioan Urzicăunde au stat toată iarna. În primăvara anului 1944, în timpul celuide-al doilea război mondial, s-au refugiat la Dealu Mare iar toamnas-au întors în comuna Bodeşti Neamţ – locul natal al maiciiMagdalena, la familia Ioan Ursache. Aici au locuit trei ani. Din nefericire, nu am putut aduna mai multe informaţiidespre această distinsă întâistătătoare a noastră şi, din aceastăcauză, descrierea este săracă şi nedemnă de persoana sfinţiei sale. Prin faptele şi mai cu seamă prin îndatoririle sale monahale,maica Macaria Samoilă a dat dovadă de multă punctualitate,corectitudine exemplară şi bună rânduială. Şi aşa a fost până laadânci bătrâneţi. Pe drapelul său de luptă duhovnicească avea scrisăcu litere mari porunca Scripturii: ,,Fii cu luare aminte la tineînsuţi” (Deut. 15, 9). Era întotdeauna sobră, reţinută la vorbă,măsurată la fapte şi de neclintit în aplecările inimii sale. Pe faţă i secitea chibzuinţa şi se vedea că nu-şi lasă mintea să rătăceascăaiurea. Era totdeauna vigilentă şi precaută: ,,Călugărul trebuie să fienumai ochi, precum heruvimii şi serafimii”. Avea şi virtutea modestiei într-o măsură foarte sporită. Erasimplă ca de trei ori fericitul Pavel cel simplu, o pildă de sfântăsimplitate ca Adam înainte de cădere, şi precum copiii nevinovaţi.Viclenia, neîncrederea, făţărnicia, linguşeala sau alte patimi ascunsen-au înnourat niciodată cerul sufletului său. Dacă îi spuneai ceva,primea vorba aşa cum i-o spuneai, fără să adauge şi să scoată nimic 27
  28. 28. fără bănuieli sau judecată ascunsă. Nu vedea nici un rău la ceilalţi, pentru că în ea nu mai era nici un rău. Simplitatea îi dădea sufletului său frumuseţe, căci frumuseţea în chipul ei cel mai înalt este deopotrivă cu simplitatea. Dumnezeu, a cărui frumuseţe nu poate fi descrisă în cuvinte, este mai cu seamă simplu şi necompus. Însă frumuseţea sufletului venea şi din virtutea fecioriei. Sfânta Scriptură spune desprecel ce se dăruieşte lui Dumnezeu şi este împodobit de curăţiafecioriei că este ca un crin între mărăcini. Aceasta, deoarece crinulse distinge prin puritatea, mireasma, prospeţimea şi voioşia sa.,,După cum tămâia desfată mirosul, tot aşa Duhul Sfânt se desfatăîn curăţie” (Sfântul Efrem Sirul). Fie ca şi în timpurile noastre atâtde grele, tulburi şi necurate, să mai înflorească încă florile dulcimirositoare ale bunei-cuviinţe, cumpătării şi curăţiei. Ca o desăvârşită egumenă ce era, maica Macaria dorea caatitudinea, atenţia şi cântarea maicilor să fie îngereşti. ,,Aşa cumîngerii stau şi cântă Ziditorului, tot aşa şi noi trebuie să stăruim înrugăciune” (Sfântul Efrem Sirul). Dorea ca toate maicile, fărăexcepţie (doar dacă nu era vorba de vreo boală grea) să participe ladumnezeieştile slujbe şi să se împărtăşească de preamărirea luiDumnezeu. Era trup şi suflet dăruit rugăciunii. Avea ochii şi inima întotdeauna gata să ia parte la cântări şicitiri şi să primească puterea cuvintelor Sfintei Scripturi, peste caren-ar fi putut trece pe motiv de lene, dar cu care sufletul său hrănitfiind, a putut ajunge la pocăinţă şi smerenie şi la luminareadumnezeiască a Duhului Sfânt. 28
  29. 29. Dintre toate cele şapte laude, cel mai mult iubeamiezonoptica. Timpul slujbei de la miezul nopţii este cel mai sfântdin întreaga zi. Nimic nu este mai dulce ca rugăciunea. Sfântul IoanGură de Aur spunea: ,,Cugetă cum în adâncul nopţii oamenii,fiarele şi toate făpturile dorm. E o linişte adâncă şi numai tupriveghezi şi vorbeşti de bunăvoie cu Domnul nostru al tuturor. Esomnul dulce? Dar nu-i mai dulce rugăciunea?” Apoi, era de neînchipuit pentru sfinţia sa ca monahul sălipsească de la trapeză, care este a doua biserică. Purtarea sa cumaicile era părintească dar şi călugărească. Se străduia cu dragostecurată să le introducă pe deplin în atmosfera vieţii monahale.Surorile începătoare le asemăna cu lăstarii tineri ce se răsădesc îngrădina mănăstirii. ,,Când un lucrător foarte iscusit al pământuluivede o plantă mică şi firavă, o udă din belşug şi cheltuieşte multtimp cu îngrijitul ei. Pe de altă parte, când vede că o plantă aîntârziat cu creşterea îi rupe frunzele de prisos de vreme ce suntgata uscate” (Sfânta Singlitichia, BEPES 35). Dorinţa sa fierbinte pentru toţi, şi mai cu seamă pentruîncepătoare, era să le întoarcă mintea şi inima către de viaţăpurtătorul Soare Hristos, tăindu-le voia proprie şi refuzându-leorice altă legătură care le-ar putea stânjeni această sfântă unire. Nuîngăduia noilor începătoare să iasă afară din mănăstire şi nici să ialegătura cu familia sau să aibă discuţii cu vizitatorii. Se cultiva cumultă minuţiozitate liniştea care trebuie să fie atmosfera firească aoricărei mânăstiri - adevărat atelier de lucru pentru suflete. Deaceea, preacuvioasa maica stareţă Macaria a hotărât ca, atât cât va fiviaţă în această mănăstire, să nu se primească musafiri pentruodihnă ci numai închinători, iar la moartea sfinţiei sale a întăritcuvântul neadmiţând nici o altă convenţie pentru viitor. În cei 37 ani de păstorire duhovnicească, a dorit şi a luptatpentru întărirea dragostei evanghelice între maici şi surori. Sufletulei era ca un soare de viaţă dătător care răspândea împrejurcălduroasele şi luminoasele raze ale blândeţii şi smereniei (cât debinefăcătoare sunt aceste inimi în mijlocul societăţii confuze şi hăr- 29
  30. 30. ţuite, atât de jalnică în apostazia ei!). Maica stareţă Macaria aplicametoda Sfântului Pahomie, căruia îngerul Domnului i-a poruncit:,,Încălzeşte-i pe cei de lângă tine cu focul pe care Dumnezeu îlaprinde în tine”. A rămas neuitată în inimile ucenicelor sfinţiei sale, pentru căa fost o iubitoare şi lucrătoare a celei mai înalte virtuţi călugăreşti –smerita cugetare. A urmat Mirelui Hristos pentru a cărui dragoste aiubit ,,a se smeri” în toată clipa şi în tot locul. Cuviosul SiluanAthonitul (1866-1938) care prin harul Duhului Sfânt a gustatcereasca dulceaţă a smereniei, scria: ,,O, smerenie a lui Hristos!Roadele tale sunt dulci, pentru că nu sunt din lumea aceasta. O,suflete smerit! Eşti ca o grădină înflorită, în mijlocul căreia se aflălocaşuri minunate în care îi place Domnului să locuiască”. Obştea Mănăstirii Brădiţel Neamţ în anul 1964 30
  31. 31. Obştea Mănăstirii Brădiţel în 1978, cu ocazia sfinţirii Bisericii, alături de Î.P.S. Silvestru Onofrei Construirea celei de-a doua biserici Cu nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu şi al Maicii Domnuluişi cu blagoslovenia Î.P.S. Mitropolitul Glicherie, întregul sobor alMănăstirii Brădiţel, sub conducerea maicii stareţe Macaria, înprimăvara anului 1948 a pus temelie de biserică. Cu o aprobareparţială, se zidesc pereţii din lemn dar când se ajunge la acoperiş, seinterzice continuarea lucrării. Maicile au fost nevoite să facă unacoperiş din draniţă ca pentru o casă, fără turnuri cu sfinte cruci, aşaîncât construcţia avea aspectul unei locuinţe mai spaţioase. Astfel, rugăciunile au început a se face cu mai multă râvnă şimulţumire lui Dumnezeu, căci orice realizare aduce satisfacţii, maiales în acest caz, când condiţiile materiale erau foarte grele: pedrumul spre mănăstire nu se putea circula cu maşina ci numai cucăruţa, iar braţele de muncă erau foarte puţine. 31
  32. 32. Prima biserică (1948-1956)A doua biserică (1956-1988) 32
  33. 33. În anul 1956, s-a turnat temelie din beton sub talpa de lemncarbonizată şi în anul 1958, lăsându-se pereţii din lemn, s-au ridicatpereţi din chirpici nears, făcuţi de maici din pământ şi paie. S-aînlocuit şi acoperişul cu tablă şi s-au mai făcut şi unele modificări,dându-se mai clar formă Sfântului Altar şi strănilor. Cimentatăfrumos pe dinafară, Biserica ia aspect atrăgător, iar maicile se vorbucura de ea mai multă vreme. Cu darul Sfintei Treimi, se adunaseră aproape 100 demăicuţe. Dragostea pentru Dumnezeu era acel magnet care atrăgeasufletele şi le păstra în comuniunea duhului sub ascultareaîndrumătorilor duhovniceşti ale maicii stareţe Macaria Samoilă şiale părintelui arhimandrit Nifon Marinache – duhovnicul întreguluisobor. Obştea Mănăstirii Brădiţel în 1975, alături de Preacuviosul Părinte Arhimandrit Nifon Marinache 33
  34. 34. Îndrumătorii duhovniceşti trebuiau să le ia în grijă pe maicichiar de la intrarea în mânăstire deoarece, când cineva vine într-unoraş mare şi necunoscut dintr-o ţară străină, prima lui grijă trebuiesă fie aceea de a găsi un ghid; altfel va rătăci fără ţintă, neştiindunde să meargă. La fel este şi în monahism. Cel ce intră în vasta şinemărginita ţară a vieţii monahale, are nevoie înainte de toate de unghid duhovnicesc. Monahismul este o cămară plină de taine ascunseîn care învăţătorul trebuie să-l introducă pe ucenicul său în modtreptat. Taina cea mai importantă este taina ascultării. Dacămonahul nu o înţelege corect, îşi pregăteşte propriul naufragiuduhovnicesc. De aceea, duhovnicul trebuia să le iniţieze peîncepătoare în această taină fundamentală, arătând în cuvintele deînvăţătură că ascultarea este o cale sfântă ce-l duce pe monah lamântuire. Ascultarea este poarta raiului. Monahul care o dobândeştegustă raiul căci el a ajuns deja în starea îngerească. Îngerii din cersunt plini de smerenie, în timp ce satana şi cetele lui au pierdutslava cerului prin mândria lor. Pierzându-şi smerenia, aceştia şi-aupierdut şi locul lor de lumină. O, smerenie! Tu ne aşezi în rai! Cumputem să te aflăm? Numai în ascultare putem afla fără primejdii, smerenia.Numai în ascultare, putem păzi fericirea raiului. Ascultareaînseamnă viaţă iar neascultarea – moarte. Şi astfel, după cele mai simple noţiuni de învăţăturămonahală urmau cele mai grele, după cum zice Apostolul: ,,maiîntâi trebuie lapte, apoi legume şi abia la urmă vine mâncarea ceatare a cărnii”. Dar trecerea timpului presupunea şi schimbări în planmaterial căci, terenul fiind umed, pereţii cei din chirpici ai Bisericiicăpătaseră igrasie pierzându-şi din ce în ce mai mult rezistenţa dupăapariţia unor fisuri. Chiar şi după mici reparaţii interioare se simţea,mai ales iarna, curent şi răceală. Întregul sobor, sub îndrumareapreacuviosului părinte Nifon şi a preacuvioasei maicii stareţeMacaria, începe pregătirile pentru o nouă reparaţie, având ca ideal 34
  35. 35. construirea unei biserici cu temelie de piatră şi zid de cărămidă.Paralel cu acest ţel, s-a vegheat la progresul duhovnicesc almonahiilor. Părintele arhimandrit Nifon Marinache - duhovnicul mănăstirii în perioada 1955-1985 Părintele Arhimandrit NifonMarinache s-a născut în satul Malu,judeţul Ialomiţa la 6 ianuarie 1916, dinpărinţii Manole şi Vasilica, primind labotez numele de Nicolae. A fost al treileacopil al familiei, după el născându-seîncă patru. Asemenea Sfântului IerarhNicolae, Părintele Nifon a fost unrâvnitor pentru dreptate până la sfârşitulvieţii sale. La vârsta de 13 ani s-a mutat laBucureşti cu părinţii, unde va învăţa perând tipografia, legătoria şi croitoria. La16 ani, îmbrăţişează viaţa călugăreascăîmpreună cu fratele său mai mare, Matei(viitorul Arhiereu Meftodie) fiind ucenic al Părintelui ArhimandritGherontie la micul schit Călăraşi. Părintele Gherontie, care a fosttrăitor în Sfântul Munte, aplica în mica obşte tipicul atonit cu ceamai mare severitate. Numai sâmbăta şi duminica mâncau „dedulce”, iar în celelalte zile, de post – o dată în zi, după vecernie. Când mergeau la munca grea a câmpului, luau şi lădiţa cusfintele cărţi (ceaslovul, psaltirea, octoihul), făceau şi toată pravilaiar pe la 3 - 4 după-amiaza serveau masa, timp în care părinteleGherontie le citea noilor începători cuvinte din Vieţile Sfinţilor.Înafara meselor nu gustau nimic, nici măcar apă nu beau. Păstrau cumultă stricteţe blagoslovenia în toate. Pentru o singură bobiţă destrugure fără blagoslovenie, au primit canon aspru. 35
  36. 36. În timpul prigoanei din 1936, Părintele Gherontie a fost arestat pentru 2 ani. Fraţii au fost trimişi acasă la părinţi iar Paraclisul de la Călăraşi a fost demolat. Tinerii făceau mărturisirea gândurilor în fiecare seară şi după puţină vreme au primit Marea Schimă. Apoi au plecat în armată pentru 7 ani, timp în care Părintele Gherontie îi îndemna să facă pravila (canonul) iar ei nu conteneau cu rugăciunea. În armată, părintele Nifon a fost repartizat la magazia cu haine şi, fiind şi croitor, mai obţinea câte un ban când repara ţinuta celor mai mari. Cu banii din munca sa şi-a cumpărat cărţi: Tezaurul Liturgic, Tâlcuire la cele 14 trimiteri ale Sfântului Apostol Pavel şi altele asemenea lor, bune pentru studiu şi pentru sporirea vieţii duhovniceşti pe temelia aşezată de Părintele Gherontie. După liberare, şi-au făcut la Moşinoaie – Mărăşti judeţul Vrancea o casă din bârne şi au petrecut acolo Părintele Nifon Marinache - câţiva ani (până în 1950). în armată şi după... Prigoana din 1952 i-a găsit laSlătioara. A fost luat la închisoare pentru doi ani împreună cupărintele Dionisie şi ţinut la Fălticeni 6 luni fără proces. De acolo,cei doi părinţi au trecut prin mai multe penitenciare, până au ajunsla Poarta Albă, închisoare pentru deţinuţii politici considerată, laînceputul epocii comuniste, punct de exterminare. 36
  37. 37. În această perioadă, Părintele Nifon şi Părintele Dionisie nu s-au mai recunoscut fizic, atât erau de schimbaţi din cauza chinurilor.S-au identificat la apel, după numele de familie. Părintele Nifon îşifăcea pravila împreună cu Părintele Dionisie, căci acesta ştiaacatiste şi multe rugăciuni pe de rost, iar în perioada ce a urmat s-ausimţit ca în mănăstire. Aici, la Poarta Albă (încălţaţi cu cizme nepotrivite ca număr)stăteau cu picioarele în apă, săpau piatra şi o încărcau în vagonete.Dacă nu îndeplineau norma, erau pedepsiţi foarte aspru: nu erauprimiţi în baracă, nu primeau hrană şi stăteau la beci să cureţecartofii încolţiţi. Părintele Nifon s-a îmbolnăvit foarte tare depicioare dar cu bandaje din frunze de patlagină s-a uşurat de infecţieşi a putut duce mai departe calvarul. Când a fost eliberat, era întotalitate cuprins de reumatism. Îi căzuse dantura dar mintea şiinima erau călite ca prin foc. După închisoare, a revenit la Slătioara şi a fost numit preotparoh la Vânători şi exarh peste cele patru mănăstiri de maici:Brădiţel Neamţ, Brădăţel Suceava, Dobru şi Moişa. Umbla numainoaptea în ţinută civilă, cu opincile încălţate invers (să nu secunoască încotro se îndrepta), acoperit pe cap cu basma şi astfelfăcea toate serviciile de preot. La Mănăstirea Brădiţel Neamţ a întemeiat în anul 1968 (la 1oct.) obştea şi a dus apoi o muncă susţinută de predare a vieţiiobşteşti. La masă trebuiau să vină toate maicile înainte de a intramaica stareţă şi nimeni nuputea ieşi înainte de aprimi binecuvântarea deîncheiere. În multă ordineşi disciplină, cu tăcere şiluare aminte, se ascultacuvântul de învăţătură cititde cea rânduită, trapezafiind considerată a douabiserică în mănăstire. 37
  38. 38. Împreună cu Maica Stareţă Macaria şi soborul de maici, cuajutorul lui Dumnezeu şi cu rugăciunile Maicii Domnului, s-auconstruit în 1969 trapeza cu bucătăria, beciurile şi grajdul pentruanimale. Trapeza era din bârne iar din pământul de la săpatulbeciurilor s-au făcut cărămizile la presa manuală şi apoi s-au ars încuptor pentru grajd. Acesta s-a realizat tot manual de către maicileîndrumate de Părintele Nifon. Apoi a început pregătirea materialului pentru viitoareabiserică. Cu voia pădurarului, se mergea noaptea în pădure dupălemne şi toate lucrările (tăiat, transport) erau manuale. Tot dininiţiativa părintelui Nifon s-au întemeiat atelierele de tricotaj şiartizanat – creându-se astfel şi o sursă de venit pentru obşte. În 1974, a început construcţia centralei pentru generatorul decurent electric iar în 1995 s-a realizat racordarea la reţeauanaţională, asigurându-se astfel necesarul de curent electric pentrumănăstire (iluminatul şi funcţionarea maşinilor din atelierulmecanic unde se pregătea materialul lemnos pentru viitoareabiserică – grinzi, console, scândură). S-a construit apoi şi moarapentru măcinarea porumbului tot cu ajutorul electricităţii de lagenerator. Toate lucrările s-au realizat într-o atmosferă de tensiune, fricăşi încordare din cauza deselor controale ce vizau materialele şipersoanele fără viză de domiciliu. Părintele Nifon a fost mereualături de obşte, întărind pe maici cu rugăciune şi îndemnuri. Darsfinţia sa era cel mai urmărit şi prigonit. În 1976 a trecut cu ajutorul lui Dumnezeu alt val de necazuricăci părintele a fost urmărit de autorităţile ce au împiedicat sfinţireala biserica veche. Împreună cu Maica Stareţă Macaria, PărinteleArhimandrit Nifon a făcut toate pregătirile ca Î.P.S. MitropolitulGlicherie, împreună cu tot soborul, să oficieze sfinţirea în secret. În 1977, în urma cutremurului, s-a reconstruit cel mai vechibloc de chilii făcut de maici înainte de viaţa de obşte, în condiţiifoarte grele (lut şi lemn cărate cu spatele). Nu erau nici căruţe, nicimaşini, nici bani. 38
  39. 39. Părintele Nifon acondus lucrările deconstrucţie a maimultor blocuri de chiliişi ateliere (cele două dela ieşire, chilia sfinţieisale şi chilia MaiciiDosofteia). Era foarterâvnitor, ostenea multîn munca de pregătire amaterialelor. Lucranopţi întregi când Părintele Nifon Marinache şi obşteavremea era mai la sfinţirea Bisericii, în 1978nefavorabilă (viscol, furtună) pentru ca să se asigure că nu vine niciun control. Mai presus însă de munca organizatorică era cea a formăriiduhovniceşti a obştii de maici. În strânsă conlucrare cu MaicaStareţă Macaria, ca un bun părinte, veghea permanent la creştereavirtuţilor în sufletele celor păstorite. După 30 de ani de dăruire totală, în anul 1985, din cauzavârstei înaintate, s-a retras la Mănăstirea Slătioara. În 1988, când cublagoslovenia Î.P.S. Mitropolitul Silvestru şi a Maicii StareţeTeofana a început construcţia noii biserici, a fost alături de noi înactivitatea de proiectare. Ne-a sprijinit cu rugăciuni şi cu sfaturi şiîn timpul încercării de demolare a noii construcţii. Deşi trupeşte eraîn Mănăstirea Slătioara, duhovniceşte i-am simţit sprijinul în toateîncercările şi ispitele ce s-au abătut asupra mănăstirii şi asuprafiecăreia dintre noi. Părintele Nifon îşi dorea foarte mult să audă cum sunăclopotul la Sfântul Mormânt al Domnului şi, făcând rugăciune laDumnezeu, a văzut aievea sau a visat dormind (nu mai ştia) cum omână trăgea un clopot şi el nu putea descrie în cuvinte frumuseţeasunetului. Aceasta a fost o minune căci, mai târziu, a auzit acelaşisunet pe o casetă de la Ierusalim. 39
  40. 40. Din 1985 până în 2008 (anul plecării la Domnul) printre altepreocupări duhovniceşti la Mănăstirea Slătioara, Părintele putea figăsit citind din două-trei cărţi în acelaşi timp. Acelaşi lucru ne învăţa Părintele Arhimandrit NifonMarinache şi pe noi - dragostea pentru citiri duhovniceşti, zicând:„mai bine să ne pară rău că am citit şi nu am împlinit, decât să nepară rău că nu am citit şi nu am ştiut”. Cu dragoste ne aducem aminte de sfaturile şi îndemnurilepentru viaţa călugărească: să iubim biserica, tăcerea şi neagoniseala.Ca un viu lucrător al rugăciunii minţii, ne îndemna să stăruim îndobândirea ei. Ne cerea ca dragostea şi mila uneia faţă de cealaltăsă nu slăbească în ispite. Ne spunea să fugim de vorbirea în deşert şide clevetirea cea pierzătoare de suflet: „mai bine să ne odihnim, cămai mult folos este din somn decât din vorbirea în deşert”. Neamintea să nu îndrăznim vreodată a încălca hotărârea SfântuluiIerarh Glicherie de a nu merge la altă chilie după pavecerniţă. Ne-aînvăţat să gonim de la noi duhul iscodirii, al osândirii şi al judecăriiaproapelui. Călduros îndemn avea pentru tinerele măicuţe care, cu multădragoste de Dumnezeu şi râvnă pentru viaţa monahală, intrau înarena de luptă duhovnicească. Le povăţuia să fie cu multă luareaminte în păstrarea până în sfârşit a râvnei de la început; să respectecu toată atenţia rânduielile înaintaşilor; să nu uite niciodată de câtă suferinţă şi lacrimi Soborul Mănăstirii Brădiţel - 1979 a fost nevoie pentru ca să se poată împlini ceea ce au găsit când au venit în Sfânta Mănăstire. Zicea Părintele că va fi aspră întrebare în ziua judecăţii pentru acestea toate... 40
  41. 41. Părintele Arhimandrit Nifon Marinache rămâne pentru noiun far luminos pe drumul spinos către mântuire, către cer. Întreagaobşte are sfânta datorie de a se ruga Bunului Dumnezeu pentruSfinţia Sa, ca să primească plată veşnică pentru viaţa jertfită îngrădina Maicii Domnului, ce se numeşte Mănăstirea BrădiţelNeamţ. „Model ne este Biserica” Ultimul interviu cu Părintele Arhimandrit Nifon Marinache (preluat din revista „Tradiţia Ortodoxă”) „Suntem săraci sufleteşte...aşa suntem. Dumneavoastră sunteţi mai bogaţi ca noi. Şi cunoaşteţi mai multdecât noi. Da! Noi suntem săraci... Aţi venit la cei săraci, fiind dumneavoastră înşivă bogaţi...Eu văd, citesc şi, până lauşă, am uitat. Nu mai ţin minte...” [Trepte pe calea mântuirii] Noi am fostla schitul din Călăraşi Ialomiţa. Când aînceput prigoana din 1936, când s-au dărâmatbisericile şi au fost arestaţi toţi călugării destil vechi, ne-au găsit şi pe noi... Ne-auridicat, iar părintele nostru a stat trei ani laînchisoare. Noi eram copii, ce învăţaserămpână atunci?! Dar el, părintele, era un omfoarte înţelept... Am plecat de acolo şi nu ammai găsit un om aşa de pregătit ca el... [Suferințe] Când am venit aici (la Slătioara), eu care eramînvăţat cu tipicul slujbei am fost pus imediat la strană... Cântăreţ nueram dar tipicul îl cunoşteam. A venit cu mine şi PS Meftodie şi amstat până a venit şi PS Galaction. Nu a mai durat mult însă şi ne-aarestat miliţia (în 1952). Ne-am trezit duşi la Canalul Dunăre-MareaNeagră (Capul Midia), la muncă silnică pentru doi ani. Atunci aufost arestate opt persoane din mănăstire printre care Sfântul PărinteGlicherie şi Părintele David - începătorii aşezământului. La canal, maşina mortuară căra în toată ziua trupurile celorcăzuţi... de oboseală sau din lipsă de hrană. A dat Dumnezeu (eramtânăr pe vremea aceea, aveam puţin peste 30 de ani) şi am scăpat deacolo, după doi ani. Miliţia de aici, de la judeţ, a început să ne iadeclaraţii că ne ducem în altă parte, că plecăm din Slătioara. 41
  42. 42. Răspunsul meu era de fiecare dată acelaşi: „Nu plec dinSlătioara! Am mutaţie acolo, acolo mă duc!” La ieşirea de la canal, după 24 de luni, ni s-au adus în faţănişte formulare completate pe care trebuia să le iscălim. Ceconţineau acele formulare: avertismentul că nu vom divulga nimicdespre ceea ce am întâmpinat la închisoare, despre ce am văzutacolo şi cum a fost... Eram nelămurit: am stat plecat atât dinmănăstire... Ce să le spun celor de acolo, pentru ce am fost închis?Nici măcar nu fusesem condamnat, am fost luat pur şi simplu şi dusla canal. Eram ameninţaţi că nu plecăm până nu semnămformularele acelea... Noi nu voiam să le iscălim. Eu cu părinteleDionisie... Noi doi am cam fost peste tot împreună. S-a întâmplat săfim şi acolo... Era un părinte bun dar, cu toate întămplările acestea,nu a stat până la urmă în mănăstire, a plecat... Aici (la Mănăstirea Slătioara) când veneau miliţienii la noi...ei intrau pe poartă, noi ieşeam pe din dos... Mi-aduc aminte căPărintele Eftimie care se ocupa cu tâmplăria avea o bardă pe care oţinea pe-aproape. Când au venit oamenii legii, au zis: „Plecaţi de-aici, că vă băgăm la închisoare!”. Părintele Eftimie a răspuns:”Băgaţi-ne la închisoare, noi de aici nu plecăm!”. L-au înfierbântatde supărare şi el s-a lipit de barda aceea. Ei au crezut că ia bardapentru ei, să-i lovească şi au dat să fugă. Părintele le striga însă dinurmă: ”Staţi dom’le, nu fugiţi... că dau în mână... las capul!”.„Sunteţi nişte nebuni” ni s-a spus... „Da, Domnule, dar e dreptulnostru, e mănăstirea noastră!” am răspuns de fiecare dată. Şi amrămas. [Zidirea până la cer...] Credeţi-mă că văd în mine o mareneputinţă. Mă simt neputincios cu mintea. Nu mai am putere...Cândva, mi s-a părut că mintea mea lucra. La închisoare la Jilava,pe vremea când nu fusese încă omorât Corneliu Codreanu (şase luniam stat acolo) m-a apucat Duminica tuturor Sfinţilor, dupăPogorârea Sfântului Duh. Erau închişi acolo foarte mulţi legionariabsolvenţi de teologie. Alţii fuseseră în momentul arestării studenţiîn anii I, II, III... la teologie. 42
  43. 43. S-a găsit unul şi, referitor la viaţa Sfinţilor Părinţi, a ţinut ocuvântare aşa de frumoasă încât au fost toţi impresionaţi. După ce aterminat, am început să feresc aşa... uşor din calea mea pe cei careerau acolo şi am ajuns la persoana care a ţinut cuvântarea. Şi i-amspus: „Tare sunt mulţumit că s-a găsit cineva şi pe-aici ca săvorbească despre Sfinţii Părinţi şi despre Dumnezeu. Ai vorbit cuma vorbit Sfântul Ioan Gură de Aur şi... pe mine m-ai zidit până lacer...” „Dragă frate, mi-a răspuns acela, sunt mulţumit eu că s-amai găsit câte cineva să asculte...” „Dar... mai lipseşte ceva, amadăugat eu”...Şi m-am dat pe faţă că sunt pe vechi...Când a auzit căsunt pe vechi, a rămas uimit o clipă, s-a uitat lung la mine, apoi arăspuns: „Ce să-ţi spun, noi suntem pe nou dar... n-am schimbatregula bisericii.” „Da, poate n-aţi schimbat dar... s-au schimbat dela sine multe în biserică, de la schimbarea calendarului...” A început apoi un scandal între legionari. O parte ţinea cumine şi altă parte era împotriva mea. S-au făcut două cete. S-a găsitîn cele din urmă un bătrân legionar, avocat dintre cei pregătiţi. El aspus: „Camarazi, de ce vă certaţi între voi? Lăsaţi-l pe mâna mea!” M-a luat din adunare avocatul acela şi m-a ţinut de vorbă dela masa de prânz până seara. Atât ce s-a discutat între noi despresinoadele ecumenice, din vieţile sfinţilor părinţi şi din învăţăturileMântuitorului, încât l-am convins că, dacă nu ţii credinţa curată, nute mântuieşti. Aveam puţină pregătire dar a fost întemeiată. Mi-a cerut apoi adresa, să ne întâlnim în libertate şi sădiscutăm mai mult... I-am răspuns: „Domnule, de la mine nu aveţice să aflaţi mai mult. Aţi luat destul acum...” S-a dus apoi la ceilalţi spunându-le: „Ei... eu am stat devorbă cu băiatul... Care dintre voi are curajul ca mâine să stea devorbă cu el? Pe mine m-a corectat în multe pe care le ştiam greşit...Dacă aveţi curajul, maine staţi la discuţie... Eu am terminat. M-aadus în starea asta ca să... zic ca el.” Asta se întâmpla în 1938... [Modele de viață duhovnicească] Ca Părintele Glicherie, numai găsim noi altul... Eu l-am cunoscut înainte de a veni înSlătioara, ne-am întâlnit la Covasna. 43
  44. 44. El era cu Părintele David. Şi eu l-am întrebat: „Mă primiţi şi pe mine în Slătioara?” Dar noi deja făcuserăm casă în pădure, la Panciu. Începuse prigoana comunistă iar în păduri se retrăseseră oamenii care credeau că vin americanii şi „ne scapă de ruşi şi de comunism”. Mc. Pamvo, Sf. Ier. Glicherie, Aşadar, în timpurile acelea, Ierom. Nifon am făcut o casă în pădure cuPS Meftodie... Un bătrân a venit şi el la noi, pe urmă alţi doi tineri.Ne-am adunat aşadar acolo cinci persoane. Asta se întâmpla în1945, după război. Sfântul Părinte Glicherie era patronul florilor... Acolo unde seaflă acum veşmântăria, se afla odată câmpul lui... El nu se depărtade Biserică... Ori săpa în grădină, ori se afla în Biserică... În zilelede post... luni, miercuri, vineri... cerea anafură de la noi... Mânca odată pe zi, seara... Ne-a dat pildă bună nouă. Niciodată n-a mâncatmai devreme de ora trei după-amiaza, în zilele de post. El a fost unmare păzitor al tipicului mănăstirii. Era călugăr de Neamț.Mănăstirea Neamțului şi Mănăstirea Căldăruşani din Munteniaputem spune că au fost marile lavre ale ținuturilor noastre. Astea au fost timpurile pe care le-am trăit noi. Dar acum nune putem aduce aminte chiar toate [...] Cum a fost pentru mine ziua descoperirii moaștelorSfântului Glicherie?... Am fost alături de toată scena aceasta. Pânăîn momentul în care a trebuit să i se facă toată rânduiala. Când l-auscos din groapă, l-au aşezat pe masă... După ce i-au spălatosemintele, l-au pus într-un sicriu şi l-au dus unde e veşmântăria.Acolo nu m-au primit, au rămas vreo doi-trei care au citit continuuPsaltirea la capul lui. Au avut ceară multă... I-au aşezat oasele aşacum le are corpul. I le-au aşezat în sicriu şi toată ceara aceea multă 44
  45. 45. şi moale a îmbrăcat sfintele moaşte. Şi apoi, s-a făcut sfinţireacuvenită... Suntem bucuroşi că Sfântul Glicherie face minuni cu noi,unele au fost scrise şi în această revistă. Era o femeie bolnavă,descurajată de viaţă. Şi a auzit, din vorbe spuse de alţii: ”Du-te laSlătioara. Acolo o să-ţi găseşti sănătatea”... Şi, cu adevărat, femeias-a făcut sănătoasă. [Despre adevărata învățătură] Vedeţi... model ne este Biserica.Toţi oamenii mari care au fost, care au ţinut Sfintele Soboare, nu aufost oameni de rând. Au fost toţi cu ceva carte. Nici un sfânt nuvorbeşte de cultura lui dar, din Scrierile Părinţilor, se simte cât deînvăţaţi au fost. Iar învăţăturile lor dăinuie şi acum. Noi, în veaculacesta, suntem cei de la urmă. Şi nu aveţi ce lua de la noi. Toate autrecut ale noastre, cu vremea... Sunt în lumea aceasta oameni careştiu ce vorbesc şi ştiu ce vor. Dar noi!?... [Să nu ne fie frică!] Noi suntem neputincioşi. Nici nu ştim ceva fi. Dumnezeu ştie ce va fi de noi şi cum ne vom purta noi întimpul acela. Important e să nu ne fie frică, orice ni s-ar întâmpla.Că şi frica este un păcat. Hristos veghează asupra noastră şi trebuiesă avem tăria să murim pentru El. Armele sunt făcute să ucidănumai trupul. Nu există armă să ucidă sufletul, decât propriarenunţare la lupta pentru mântuire. Acum gândim numai că vine sorocul acela. Dar mai ştim cesuntem capabili să facem atunci? Nu ştim. Nu ştim ce putere o săavem dar trebuie să aşteptăm mila lui Dumnezeu peste noi. El să neîntărească şi noi să răbdăm. Dar vremurile muceniciei sunt un dar mare de la Dumnezeu.Ca Dumnezeu să-ţi dea darul răbdării ţie, şi ca tu să te jertfeştipentru Dumnezeu, nu poate fi dat oricui. Duhul credinţei trebuie săni-l dea Dumnezeu, al smereniei şi al răbdării. Pe Dumnezeu îlavem cu adevărat în noi, când se văd faptele bune ale credinţeinoastre. Cuvintele Mântuitorului din Sfânta Evanghelie sunt „Cel cemă iubeşte pe Mine, poruncile mele va păzi. Eu şi Tatăl aici vom ve-  45
  46. 46. ni şi locaşul ni-l vom face...”Asta e porunca Mântuitorului: să îliubim şi să păzim poruncile Lui. Vine apoi Sfântul Apostol Pavel şispune: „Cel ce nu crede în Domnul Iisus Hristos, anatema să fie!” Eu... ca om, în general, cred în Dumnezeu... Dar ce fel decredinţă e credinţa mea? Cel ce are două haine, să-i dea şi celui ce n-are. Fac eu asta? Nu. Fiecare zice: „nu mă îndur să dau că... îmitrebuie mie”. Şi cel ce are mâncare, să facă aşijderea. Adică, dinmâncarea lui să mai hrănească omul şi pe altul. Nu încetăm să negândim la ziua de mâine, de parcă ea ar depinde de noi.   Uite, am aici două beţe. Nu pot fără ele. Dacă plec numai cuunul, mă cumpănesc... aproape să cad. Nu-s în stare nici pentrumine să fac mare lucru, d-apoi... pentru altul?! Cum v-am mai spuseu, dumneavoastră, cei bogaţi, veniţi la cei săraci. [Îndemn pentru trăirea în duh și adevăr] Dacă citiţi cărţiduhovniceşti, faceţi ce scrie acolo că n-o să vă păcăliţi. Dacă aveţicartea aceea pentru rugăciunea minţii, Sbornicul... Ce învăţăturăbună e adunată acolo! De la toţi sfinţii părinţi. Au venit de la Bucureşti odată doi jurnalişti. Şi mi-au luat tot aşa... interviu. M-am trezit cu PS Sofronie aicea, şi cu cei doi. Cu aparate, cu cabluri... Am zis „oameni buni, ce înregistrare să luaţi de la mine, când eu n-am pentru mine? Ce să vă zic eu, că sunteţi oameni mari, cu multe cunoştinţe...” Şi unul zice: ”Am citit Sbornicul...” ”Păi ce mai aşteptaţi de la mine, dacă aţi citit Sbornicul? Puneţi în aplicare ce scrie acolo şi e de ajuns. Dacă o să faceţi ce scrie acolo, sunt sigur că vă mântuiţi”. Părintele Arhimandrit Nifon [Sfat și urare, înainte de... Marea Plecare] Vă Marinache doresc înţelepciune şi răbdare cu treaba pe care (în noiembrie 2007) o faceţi... Să vorbiţi despre ortodoxie mult şi săvorbiţi bine. Dumnezeu să vă ajute! [7 februarie/ 26 ianuarie s.v. 2007] fragmente extrase din Revista Mitropoliei Slătioara, „Tradiția Ortodoxă” nr. 16, 17, 18/2007 46
  47. 47. Continuarea lucrării la cea de-a doua biserică Numai nădăjduind în puterea lui Dumnezeu şi în mila MaiciiDomnului, maicile îşi făceau planuri măreţe pentru viitor, căci de lacei de pe pământ nu aveau nici un sprijin – credinţa era doartolerată şi nu li se recunoştea nici un drept. Totul trebuia făcutnumai la risc. Nu erau permise aprovizionările de materiale, noileconstrucţii şi nici aprobarea schimbării domiciliului. Acesterestricţii nu erau o noutate pentru perioada de după 1950; ele auexistat de când întemeietorii au făcut primii paşi peColina ,,Brădiţel”. În speranţa că vor desfiinţa acest lăcaş de cult,autorităţile făceau controale foarte dese, apelând la fel de fel demetode. Odată au venit reprezentanţii securităţii în ţinută de cerşetori.Dar, prin darul Domnului, au fost depistaţi după pantofii pe careuitaseră să şi-i schimbe. Astfel descoperiţi şi goniţi, au dispărutplecând cu căruţa care îi aştepta la poartă. Alteori se furişau hoţeşte prin podurile cu fân; stăteau ascunşiurmărind activitatea din mânăstire. Deoarece cu multă greutate semai obţineau vize de domiciliu, măicuţele tinere trebuiau să seascundă, neavând voie să fie primite în mănăstire de către maicilemai în vârstă. Altădată au venit călări şi s-au afundat caii până la pântece înnoroi, aşa încât nu mai ştiau cum să facă drum întors. De sute de oriveneau cu maşina; se împotmoleau, căci drumul de pădure erafoarte anevoios mai ales primăvara şi toamna. Maicile îi ajutau săiasă din impas, astfel că cei în cauză nu-şi mai doreau decât să poatăajunge la şosea. Maica Domnului, acoperitoarea acestui sfânt lăcaş, prinminune ne-a salvat de fiecare dată din mâna răuvoitorilor, chiarpotrivnicii mărturisind acest lucru. Venind odată spre mănăstire,când au ajuns în apropiere de vârful dealului au văzut un grup deostaşi păzitori ai lăcaşului mănăstiresc, de care s-au înfricoşatpentru că aveau chip deosebit, ca de îngeri. 47
  48. 48. Cu altă ocazie au adresat maicii stareţe Macaria, întrebarea: - Aveţi ostaşi ce vă păzesc ? - Nu avem ostaşi paznici. Sfinţii îngeri sunt păzitorii GrădiniiMaicii Domnului, iar dumneavoastră fericiţi să fiţi că v-aţiînvrednicit a vedea sfinţii îngeri spre propria convingere. Toate aceste impasuri erau depăşite cu ajutorul lui Dumnezeuşi datorită credinţei nestrămutate şi a rugăciunilor neîncetate aleîntâistătătoarei - pildă demnă de urmat pentru turma păstorită cuatâtea sacrificii. De foarte multe ori (mai ales până în 1960) reprezentanţiiBisericii oficiale veneau pentru a obliga conducerea mănăstirii săprimească calendarul schimbat. Nu putem să nu amintim şi aici înce chip lucra Măicuţa Domnului aducând în minte maicii stareţe şicelor din comitet răspunsurile cele mai clare la întrebările celor custudii teologice. Fiind întrebate maicile ce studii are maica stareţă, ceiinteresaţi au primit răspunsul: ,,este absolventă a facultăţii chiliei”.La această facultate, prin rugăciune şi asceză, prin cumpătare şicurăţia inimii de patimi, şi-a însuşit ştiinţa cunoaşterii de sine şi acunoaşterii de Dumnezeu, care îi insufla cele mai frumoase şi clarecuvinte de mărturisire a credinţei ortodoxe adevărate. Clericii Bisericii oficiale verificau dacă avem preot pentruslujbă. Într-o sâmbătă seara, au venit cu scopul de a oficia SfântaLiturghie. După disputa teoretică, maicile nu le-au acordat nici ogăzduire şi au fost nevoiţi să rămână sub cerul liber până dimineaţa,când s-au întors de unde veniseră. Cu altă ocazie, au încercat să sigileze uşile bisericii darDumnezeu a dat prin gând unei măicuţe, imediat după ce au sositdânşii, să ridice din balamale una din uşile bisericii şi astfel, cudarul Domnului, a eşuat planul “musafirilor”. În perioada 1955-1959, conform Decretului 410/59, totpersonalul sub 50 de ani trebuia să părăsească aşezământul.Mănăstirea noastră deţine însă un act de veşnică vânzare prin careproprietarele locului, monahia Silvestra Papară şi Epistimia Borş, 48
  49. 49. vând maicii Macaria Samoilă 68 prăjini teren (act întocmit înprezenţa avocatului Valeriu Roban). Documentul conţineurmătoarea clauză: ,,cumpărătoarea este obligată a primi ca peacest teren să se facă un schit de maici pentru Cultul pravoslavnic,stăpânind terenul împreună cu maicile care ar face parte din acestschit. În stăpânirea terenului cumpărătoarea va intra după moarteamea, vânzătoarea”. Prin acest document, urmaşii deveneaumoştenitori prin lege şi tot personalul sub 50 ani a putut astfelrămâne în mănăstire. Prin voinţa Maicii Domnului, suprafaţa de un hectar depădure deasă de brad - aparţinând statului - din stânga aleii de laintrarea principală, a fost eliberată în chip minunat în urma uneifurtuni din anul 1972, fenomen neaşteptat şi foarte restrâns ca arie. Maica stareţă, care venise să cerceteze pe măicuţele ce lucraula dezafectarea terenului, s-a apropiat iar unul dintre copaci tocmaiatunci s-a desprins de rădăcina la care tăiau maicile şi a căzut pestesfinţia sa. Dar nu s-a întâmplat nimic grav, căci au atins-o numaicrengile coroanei şi nu tulpina. O altă minune s-a produs în timpul maicii Macaria înSâmbăta Mare cu maica Epraxia Nechita care ceruse blagosloveniesă meargă la Mănăstirea Slătioara pentru slujba de Înviere.Neprimind încuviinţare, a adormit puţin şi a văzut un grup de sfinţiîngeri ce veneau către mănăstirea noastră. Când maica Epraxia i-a întrebat pe aceştia unde merg, aurăspuns: ,,La Înviere, în Mănăstirea maicii Macaria”. Când s-atrezit şi a mers în biserică, maica Epraxia a văzut-o pe maicaMacaria ieşind cu lumânarea ca la Sfânta Înviere. Şi astfel s-amângâiat că, deşi nu era în mănăstire preot, deşi ea nu s-a pututduce la Slătioara, şi în Brădiţel se săvârşea Sfânta Liturghie, în chipnevăzut, de către sfinţii îngeri. *** În vara anului 1976 s-au făcut pregătirile pentru sfinţireaBisericii dar, la intervenţia autorităţilor, arhiereii şi preoţii nu aumai putut săvârşi Sfânta Liturghie. 49
  50. 50. Grupul de poliţişti a Mănăstirea Brădiţel în 1978 închis porţile şi a s u p r a v e g h e a t împrejurimile de vineri noaptea până duminică la prânz, aşa încât credincioşii care voiau să participe la slujbă au fost nevoiţi să plece. Biserica s-a sfinţit în 1978, în secret. După cutremurul din 4 martie 1977 (care a avut urmăricostisitoare atât pentru biserică cât şi pentru chilii) maicile auasigurat parţial drumul pentru transportul materialelor deconstrucţie. Mulţumind lui Dumnezeu că nu s-a dărâmat nimic dintemelie şi că certarea cea părintească a fost cu milă asupra lor,maicile îşi continuă datoria de a se ruga, de a munci şi de a luptapentru păstrarea credinţei strămoşeşti. În 1979 a fost un control foarte riguros în mănăstire. S-aucăutat materiale achiziţionate ilegal, armament, aur şi personal fărăvize de domiciliu stabil. Nu s-a găsit nimic din toate acestea. Aufost confiscate tabla, şamota şi lumânările. Singurulobiect din aur Sfântul Ierarh Glicherie şi alţi oaspeţi de seamă, în chilia Maicii Stareţe Macaria,era o cruciuliţă la sfinţirea din 1978în icoana MaiciiDomnului pecare ceipotrivnici nu audepistat-o( M ă i c u ţ aDomnului oacoperise pentrua nu fi văzută). 50
  51. 51. Veşmântul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a acoperit şipe toate măicuţele fără viză definitivă iar acestea au trecut cu bineobstacolul. Autorităţile urmăreau, ca şi altădată, dacă în mănăstire vinepreot să slujească Sfânta Liturghie. Ca o măsură de precauţie,pentru a nu putea intra cineva necunoscut în Sfântul Altar, maicileîncuiau Sfintele Uşi pe dinăuntru. Un reprezentant al securităţii dinPiatra Neamţ, la îndemnul colegului său, găsind Sfintele Uşiîncuiate, a îndrăznit a sări peste ele în Sfântul Altar şi a se aşeza peSfânta Masă. La câteva zile, cel ce a sărit a avut un accident şi şi-arupt picioarele, iar cel ce l-a îndemnat s-a prăbuşit cu maşina,împreună cu familia, în lacul de acumulare Bicaz. Era întreţinută o atmosferă de tensiune în mănăstire şi prinameninţările de dărâmare a chiliilor şi de risipire a personaluluimonahal. Li se spunea măicuţelor că, dacă nu vor părăsi debunăvoie locul, vor fi duse forţat în Bărăgan. Silite de împrejurări,maicile şi-au pregătit câte un mic bagaj cu strictul necesar,aşteptând hotărârea. Dar, după două săptămâni de încordare, auînţeles că este voia Maicii Domnului să rămână pe loc şi săîntărească mănăstirea. Prin post şi rugăciune, au cerut MaiciiDomnului să facă o minune şi să potolească duhurile răzvrătite. Printre alte realizări ale anului 1982 menţionăm şi construcţiaporţii de la intrarea principală. Cu boltă şi turnuleţe, ea exprimăarta, măiestria şi darul deosebit ale ierodiaconului GalactionGherasim. În primăvara anului 1984, la 19 aprilie, pleacă dintre noi lacele veşnice preacuvioasa maică stareţă Macaria în vârstă de 84 deani, lăsându-ne îndurerate şi îngrijorate. În ultimele clipe, a chematpe toate maicile, le-a blagoslovit, şi-a luat rămas bun, le-a datultimele sfaturi şi le-a vorbit despre reîntâlnirea lor în CetateaCerească. Era un moment sfânt, plin de jale, tăcere şi taină. Faţa îiera copleşită de o adâncă pace, presimţind vizita îngerilor, în timpce buzele sale slăveau pe Domnul vieţii şi al morţii. Înconjurată delacrimile ucenicelor sale, de mireasma florilor de aprilie, de cânte- 51
  52. 52. cele vesele ale păsărilor şi de tămâia rugăciunilor, sufletulpreacuvioasei s-a înălţat către cereştile lăcaşuri în lumeanestricăciunii. Multe inimi au fost copleşite de durere, la moarteaacestui finic binecuvântat plin de roade. În vara aceluiaşi an, se alege de către întregul sobor, înprezenţa Î.P.S. Mitropolitul Silvestru şi a preacuviosului părintearhimandrit Nifon Marinache, o nouă maică stareţă, schimonahiaTeofana Nistor în vârstă de 56 de ani. Vlăstar sfânt din rădăcinăsfântă - ucenică a maicii Macaria – era un model de hărnicie şislujire. Cu multă băgare de seamă faţă de înaltele sale răspunderi,urmărea să înveţe ucenicele prin exemple vii, căci munca smereşte,domoleşte şi sfinţeşte trupul şi sufletul. Când e însoţită derugăciune, se face imn de laudă Celui ce pe toate le lucrează. Maica Stareţă Teofana Nistor Maica Stareţă Teofana Nistor s- a născut la 22 octombrie 1928 în comuna Drăguşeni judeţul Suceava, din părinţii Toader şi Mărioara, primind la botez numele Maria. Vlăstar al unei familii de creştini pravoslavnici, la vârsta de 21 de ani tânăra Maria îmbrăţişează viaţa călugărească, intrând în obştea Mănăstirii Brădiţel sub ascultarea maicii stareţe Macaria Samoilă (în anul 1949). Dragostea fierbinte pentru mirele Hristos a ajutat-o să parcurgă cu râvnă toate etapele rânduieliimonahale. Ca o albină lucrătoare, după ce a cules nectarulduhovnicesc din florile sub ale căror petale a crescut, producemierea pentru fiicele duhovniceşti a căror mamă devine după ceMaica Stareţă Macaria pleacă la cele veşnice, în anul 1984. 52
  53. 53. Darul lui Dumnezeu şi experienţa pe care o dobândise înmănăstire în timpurile de prigoană, au ajutat-o să parcurgă cudemnitate şi ultima parte a vieţii (1984-1990) care a coincis cuapogeul dictaturii comuniste. Alături de dorinţa fierbinte de a construi biserica nouă, aluptat mult şi pentru păstrarea cu stricteţe a rânduielilor statornicitede maica stareţă Macaria Samoilă. Înalt Preasfinţia Sa Mitropolitul Silvestru, duhovnicul obştiinoastre în acea perioadă, a accentuat grija deosebită pentrurespectarea pravilei din biserică şi pentru citirea psaltirii de obşte laorele exacte. Psalmii Sfântului Prooroc David sunt ca un zidîmpotriva vrăjmaşului, un singur minut de întrerupere putândproduce fisuri în zid şi determina intrarea săgeţilor potrivnicului. În cuvintele de învăţătură, preacuvioasa maica stareţăTeofana aducea deseori de faţă rânduielile Cuviosului Pahomie. Deasemenea, cu multă căldură duhovnicească şi blândeţe, referitor laobligaţia fiecărui călugăr de a fi prezent, eram îndemnate de a urmala biserică, la pravila de obşte, cu toată râvna. Nu se putea nicicuma înlocui rugăciunile de obşte cu cele de la chilie şi nici sunetulclopotului nu trebuia să ne afle înafara sfintei biserici. Erampovăţuite să ascultăm cuvântul rugăciunii cu luare aminte, să rostimneîncetat rugăciunea minţii din inimă, să păstrăm buna-cuviinţă şiliniştea în biserică şi în Sfântul Altar iar ascultarea de paracliser să ofacem cu multă frică de Dumnezeu şi cu atenţie. Ne cerea să nu uităm niciodată să stăm înaintea ÎmpăratuluiCeresc cu toată umilinţa şi evlavia, precum heruvimii şi serafimii.Se bucura cu duhul când toate maicile veneau la strană (chiar dacănu puteau citi sau cânta). Nu mică îi era întristarea când cinevaîndrăznea să vină la biserică fără camilafcă. De multe ori, ne spuneacum Maica Stareţă Macaria acorda o atenţie deosebită dicţiei şitonului cântărilor la strană. Nu se părăsea nici buna-cuviinţă, căci nimeni nu îndrăzneaca, după terminarea rugăciunii, să iasă din biserică înainte de maicastareţă ci se aştepta în şir de o parte şi de alta. 53
  54. 54. Nu se accepta nici cea mai mică abatere de la păzireablagosloveniei şi se aplica un canon cuvenit pentru încălcareaacestei reguli. Maica Stareţă Teofana era o aprigă lucrătoare înmunca de formare a noilor începătoare. Urmărea pas cu pas casmerenia şi tăierea voii să intre în sufletele tinerelor ucenice. Ca ceacare ajunsese la vârsta bătrâneţii, ne spunea că acela care a fostînvăţat în trăire duhovnicească a putut duce făgăduinţa călugăreascăpână la sfârşit, chiar în suferinţă şi în ispite. Era plină de răbdare, înboală şi în necazuri. Ne spunea că maicile mai în vârstă erauistovite de dureri şi osteneli dar nu părăseau ascultările cinădăjduiau în darul lui Dumnezeu şi le duceau pe toate la bunsfârşit. Mult suferea maica stareţă Teofana dacă se întâmpla vreodatăca cineva să se împotrivească în cuvânt sau în faptă. Frumoasă eraimaginea generală a comunităţii în care vedeai doar fiinţe smerite cenu ştiau a zice altceva decât minunatele cuvinte „Blagosloviţi şiiertaţi!” Simplitatea şi dreapta socoteală despre care citim în VieţileSfinţilor era o altă virtute pe care o regăseam la maica stareţăTeofana. Simplitatea în gândire nu dădea voie vicleşugului şifăţărniciei să intre în suflet iar simplitatea ţinutei şi a hranei a ajutatdintotdeauna şi ajută la împlinirea datoriei monahale. *** După săvârşirea slujbei de înscăunare, comitetul rămânândacelaşi, noua maică stareţă este ajutată şi ascultată în continuarefără să se simtă vreo lipsă a celei ce a răposat. Tristului eveniment de la 19 aprilie 1984 i-a urmat cel aldespărţirii de cel mai înflăcărat ierarh al Bisericii Ortodoxe deRăsărit din România – Î.P.S. Mitropolitul Glicherie. CanonizareaSfântului Ierarh Glicherie Mărturisitorul se înscrie ca o pagină deaur în istoria bisericii noastre. Ea este pecetea vie prin careDumnezeu întăreşte adevărul mântuitor în sufletele generaţiilorprezente şi viitoare. Succesor la scaunul mitropolitan, Î.P.S.Mitropolitul Silvestru Onofrei a devenit şi duhovnicul obşteinoastre începând cu anul 1986. 54
  55. 55. Nădăjduind înbinecuvântarea şi ajutorul MaiciiDomnului, Acoperitoarea vie aacestui sfânt lăcaş, maica stareţăTeofana şi comitetul (împreunăcu maica iconoamă schimonahiaAntonia Drângu) au ţinut piept Maica iconoamă schimonahianevoilor şi ispitelor ce au urmat. Antonia DrânguÎn primăvara anului 1986, s-aadus cărămida pentru reparaţia bisericii, întocmindu-se celenecesare pentru începerea unei importante lucrări. Maica stareţă,încurajată de întregul sobor, aduce la cunoştinţa organelor comunaleşi judeţene, necesitatea consolidării bisericii (care era în pericol dedărâmare), insistând de mai multe ori în 1987 pentru obţinereaautorizaţiei de reparaţie-construcţie. În zadar s-a apelat la autorităţicăci aprobările pentru instituţiile de cult erau foarte greu de obţinutîn perioada când dictatura comunistă ajunsese la apogeu. Ştiut era şifaptul că această credinţă a purces fără aprobarea MinisteruluiCultelor, fiind doar ...tolerată. Amintim numai situaţia în care maica stareţă Teofana a mersîmpreună cu alte măicuţe în audienţă la vicepreşedintele ConsiliuluiJudeţean Neamţ, prezentând cererea pentru construirea bisericii.Fiind privite dispreţuitor, li s-a adresat doar o singură întrebare:Vreţi să faceţi biserică... dar aveţi dreptul de a trăi? după care s-aîncheiat audienţa. S-ar putea găsi oare cuvintele potrivite care săexprime durerea sufletească simţită atunci de măicuţe? Din nou, maicile erau în mari griji. Trebuiau acte pentru ceide pe pământ, dar nădejdea era tot la Dumnezeu şi la Maica SaPreasfântă care ştiau necazul şi dorinţa noastră. Ei ştiau că s-arputea construi biserica şi fără acte, cum atâtea lucruri bune s-aufăcut de la începutul lumii, dar aşteptau mai cu deadinsulrugăciunile noastre. Am rămas aşadar pentru o vreme ca văduva dinSfânta Evanghelie, aşteptând milă de la împăratul. Dar ni s-aîmplinit în cele din urmă şi cererea... 55
  56. 56. Î.P.S. Silvestru Onofrei - Arhiepiscopul şi MitropolitulBOR - SV - duhovnicul Mănăstirii Brădiţel (1985 - 1992) 56
  57. 57. Î.P.S. Arhiepiscopul şi Mitropolitul Silvestru Onofrei Î.P.S. Arhiepiscopul și Mitropolitul Silvestru (în lume,Onofrei Onofrei) s-a născut în anul 1924 în satul Rădăşeni, judeţulSuceava. Părinţii lui, Vasile şi Maria, erau oameni cu credinţăadâncă şi cu frică de Dumnezeu, ortodoxia fiind pentru ei un modde viaţă. Ei se distingeau prin însuşiri ca iubirea de oameni,bunătatea și milostenia. Erau mereu gata să-i ajute pe cei săraci, să-igăzduiască pe călători în casa lor şi să-l încălzească sufletește peaproapele lor. Anul naşterii lui Onofrei coincide cu anul în care BisericaOrtodoxă Română este greu încercată prin acceptarea inovaţiilorapusene de a schimba calendarul, inovaţii ce au dus la maritulburări în rândul credincioşilor ce voiau să rămână fidelipredaniilor Sfinţilor Părinţi şi Sfintei Tradiţii. Poziţia duhovnicească a familiei Onofrei în aceste vremurieste evidentă. Pentru ei, Ortodoxia era adevărul şi viaţa, cu toatedogmele, cu tradiţia bisericească, cu canoanele şi tipicul ecleziastic.În sufletul acestor oameni credinţa şi viaţa creştin-ortodoxă erau deneclintit. Casa familiei Onofrei a devenit în acei ani de prigoanăbiserică, acolo oficiindu-se în ascuns cununii, botezuri, parastase şialte servicii liturgice, căci toate lăcaşurile de cult se aflau înstăpânirea Bisericii oficiale. După ce în anul 1931 părintele Glicherie Tănase se întoarcede la Ierusalim şi Sfântul Munte având binecuvântare să zideascăbiserici, în curtea familiei Onofrei se pune piatra fundamentalăpentru construirea unui lăcaş de cult pe stil vechi cu hramulSfinţilor Apostoli. Fiu duhovnicesc al viitorului Mitropolit Glicherie, tânărulOnofrei este dăruit de Dumnezeu cu însuşiri deosebite precuminteligenţa, hărnicia şi sârguinţa, răbdarea şi stăruinţa cu care-şiîmplinea aspiraţiile, extraordinara memorie și alte harismeduhovniceşti care aveau să se dezvăluie în toată deplinătatea lor înanii tinereţii. 57

×