1. 1
SUPORT DE CURS
Iaşi 2010
DREPT PENAL EUROPEAN
Autori:
Victor Moraru
Maria Strulea
Mihaela Vidaicu

2. INTRODUCERE
Noţiune recentă «drept penal european », pare a nu fi încă obiectul unei cercetări de sinteză, rămînînd
a fi o disciplină de viitor. La ora la care se constituie Europa, şi unde în acelaşi timp se dezvoltă ciminalitatea
transnaţională, devine imposibil de a nu construi o Europă cu reglementări de ordin penal relativ uniforme.
Întru înlăturarea piedicilor în complexul proces de luptă cu criminalitatea, la nivel internaţional se
propun unele recomandări atît în materia dreptului penal material cît şi procesual (cum ar fi Corpus Juris
2000). Uniformizarea este invocată de dreptul penal european, care ar cuprinde ansamblul normelor penale
comune mai multor state europene în vederea luptei cu criminalitatea şi în special contra criminalităţii
transnaţionale organizate. Prin extremitate, se poate vorbi de o bipolaritate a dreptului penal european,
distingîndu-se un drept penal în cadrul Consiliului Europei şi altul comunitar. Prima categorie cuprinde
domeniul drepturilor omului şi a cooperării poliţieneşti şi judiciare, iar a doua este cea a dreptului comunitar.
Prin urmare dreptul penal european comportă trei aspecte: cooperarea între state în materie penală; drepturile
omului; dreptul comunitar.
Crearea unui spaţiu comun de libertate, de securitate şi de justiţie implică faptul ca unele infracţiuni să fie
incriminate într-o manieră similară celei existente într-un alt stat unde a fost comisă infracţiunea. Din această
perspectivă şi legislaţia penală a României trebuie să corespundă unor exigenţe europene şi în mod prioritar
celora în materia drepturilor omului. Evident, o conformare prescripţiilor europene în vederea asigurării unei
uniformizări totale este imposibilă, dar nici nu se cere, or aderarea presupune un minim de racordare la
normele europene. În această ordine de idei, de fiecare dată urmează să se ţină cont în soluţionarea cauzelor şi
de specificul naţional, de tradiţiile şi de particularităţile juridice sau situaţii de fapt existente într-un stat sau
regiune, de concepţiile vremii şi conjuncturile politice şi sociale din stat.
Cursul dreptului penal european îşi propune în calitate de finalitate stabilirea unui cadru restrîns de
reglementare care urmează a fi cercetat. Disciplina urmăreşte în special atingerea obiectivelor de aplicare în
procesul didactic prin metoda studiilor de caz şi anume a cercetării jurisprudenţei europene.
Fiind o disciplină nouă, dreptul penal european se fundamentează pe studiul şi interpretarea actelor
internaţionale în materie penală care vizează domeniul asistenţei juridice, a protecţiei drepturilor omului şi a
dreptului comunitar.
2

3. CUPRINS:
Tema 1. Aspecte generale privind dreptul penal european………………………………
Tema 2. Dreptul penal în cadrul cooperării europene interstatale............................................
Tema 3. Dreptul penal şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului……………………
Tema 4. Drepturile primordial……………………………………………………………………
Tema 5. Dreptul la integritate fizică (art 3 CoEDO)………………………………………………….
Tema 6. Dreptul la libera activitate……………………………………………………………..
Tema 7. Drepturi procedurale. Dreptul la libertate fizică (art.5CoEDO)………………………
Tema 8. Dreptul la un proces echitabil (art.6CoEDO)………………………………………………
Tema 9. Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie (art.8CoEDO)…………………..
Tema 10. Dreptul penal şi dreptul comunitar............................................................................
Tema 11. Efectul pozitiv şi negativ al dreptului comunitar asupra dreptului penal naţional.................
Tema 12. Realizarea efectului pozitiv...........................................................................................
3

4. Tema 1: Aspecte generale privind Dreptul Penal European
I.Obiective de referinţă:
- Să descrie conceptul dreptului penal european;
- Să definească aspectele cooperării interstatale europene;
- Să distingă categoria drepturilor omului ca parte a dreptului penal european;
- Să compare dreptul penal european cu dreptul penal internaţional;
- Să proiecteze noi domenii de cercetare în material dreptului penal european.
II. Teze principale:
1. Conceptul dreptului penal european.
2. Obiectul de studiu al dreptului penal european.
3. Unitatea dreptului penal european.
1. Conceptul dreptului penal european
Pe lînga dreptul penal naţional (intern) există şi drept penal extranaţional care implică două
sau mai multe state şi care poate fi denumit un drept penal internaţional în sens larg. (a se face
deosebire între dreptul penal internaţioanl – vizează instituţiile reglementate prin convenţii
internaţionale între state (extrădare, comisii rogatorii, etc.), iar dreptul internaţional penal
vizează infracţiunile internaţionale (faptele, crime şi delicte) – genocid, aparteid, infracţiunile de
război. Doctrina defineşte prin drept penal internaţioanl – ramura de drept criminal (unde se
include şi procedura penală nu doar drept penal) care reglementează ansamblul problemelor de
ordin penal ce se ridică pe plan internaţional. Or, există trei aspecte ale dreptului penal
internaţional:
I drept penal care nu interesează decît două state impune nişte probleme clasice. Ex:
dacă un cetăţean al RM ucide o persoană într-o ţară străină, se va impune chestiunea competenţei
statului ce-l va judeca şi a legii aplicabile. Soluţia este furnizată fie de legea internă (CP sau
CPP), fie de convenţiile bilaterale (ex. Conv privind extrădarea). Judecătorul competent este un
judecător naţional, aparţinînd unuia dintre statele implicate (este vorba de o infracţiune ordinară
în acest caz, care nu devine internaţională decît prin locul comiterii sale).
II mai recent a apărut un drept penal mondial supravegheat şi dirijat de ONU. Deja a 2-
a zi după al II-lea Război Mondial au fost împărţite jurisdicţiile internaţionale şi nu cele
naţionale. Aceasta pentru a sancţiona autorii infracţiunilor contra păcii, de război, şi contra
umanităţii.
Acordul de la Londra din 8.08.45 stabilea un tribunal militar internaţional pentru judecarea
criminalilor de război ale puterilor europene ale Axei, ale căror crime erau fără o localizare
geografică precisă. Este vorba de Tribunalul de la Nurenberg, care la 1 octombrie 1946 a
condamnat 20 de acuzaţi, dintre care majoritatea la pedeaspă capitală. Mai tîrziu, ONU decide în
baza rezoluţiei 808 (1993) din 22.02.93 să creeze un tribunal internaţional pentru a judeca
persoanele prezumate vinovate de violări grave ale dreptului umanitarinternaţional comise pe
teritoriul fostei Iugoslavii, începînd cu 1991. Statutul acestui nou tribunal a fost adoptat de către
Consiliul de Securitate la 23 mai 1993 prin Rezoluţia sa nr.827. Situat la Haga, el deja a emis
mai multe sentinţe. Prin Rezoluţia N 955 din 8 noiembrie 1994 a fost înfiinţat şi Tribunalul
4

5. pentru Rwanda. Urmînd experienţa tribunalelor internaţionale, a fost fondată şi Curtea Penală
Internaţională prin actul din iulie 1998 de la Roma.
Deci, dreptul internaţional penal este limitrof dreptului internaţional public pe de o parte şi
dreptului penal pe de altă parte. După cum dr. Penal are drept misiune de a proteja, prin
sancţiuni penale, interesele superioare protejate de dreptul naţional, la fel şi drept internaţional
penal a fost creat pentru a apăra interesele superioare pe arena internaţională. Totodată, trebuie
de constatat că dreptul internaţional penal, prin natura sa, este mai strîns legat de dreptul
internaţional decît de dreptul penal naţional. Astfel prin definiţie am sublinia că dreptul penal
internaţioanl reprezintă ansamblul regulilor juridice, recunoscute în relaţiile intenaţionale, care
au drept scop de a proteja ordinea juridică sau socială intenaţională (pacea socială internaţională)
prin represiunea actelor care-i poartă atingere. Dreptul penal internaţional are trăsături comune
cu dreptul penal naţional printre care:
(1) criteriile de delimitare ale infracţiunilor atît în plan naţional, cît şi internaţional
sunt aceleaşi: atingerile grave aduse ordinii juridice sau sociale;
(2) principiile răspunderii penale sunt preluate de dreptul internaţional penal de la
dreptul penal naţional.
(3) în ambele discipline răspunderea este fundamentată pe elementul moral al
infracţiunii, adică pe vinovăţie.
III – Concomitent evoluează şi drepturile penale regionale. În cadrul unei conferinţe din
1992 de la Helsinki, Asociaţie internaţională de drept penal a conceput prin termenul
„regionalizare” – o colaborare internaţională care implică cel puţin trei state independente
aparţinînd unei entităţi geografice bine precizate. Anume în acest cadru se poate vorbi şi de drept
penal european.
Prin definiţie dreptul penal european include ansamblul normelor penale (substanţiale,
procedurale, penitenciare) comune mai multor state europene în vederea luptei împotriva
criminalităţii şi în special contra criminalităţii transnaţionale organizate. Vis-a-vis de conceptul
dreptului penal european se ridică unele întrebări cum ar fi:
1. Este oare posibilă edificarea unui drept penal european şi care ar fi obstacolele faţă de aceasta?
I obstacol prevedea probleme suveranităţii: exercitare justiţiei penale este un
atribut al suveranităţii (ca de altfel şi politica externă sau baterea monedei). Din aceste
considerente dr. european dă prioritate unor valori ca: statul de drept, democraţia sau drepturile
omului.
II obstacol constă în particularităţile naţionale în dreptul penal intern, una dintre
acestea fiind deosebirea dintre cele 2 sisteme de drept existente în Europa: romano-germanic şi
common law. Cu toate acestea, treptat se trece şi la unele asemănări, de ex. în 1986 Anglia
creează un minister public, iar unele legislaţii europene au inclus probaţia. Trebuie de subliniat
la fel şi rolul crescînd al dreptului scris în ţările de common law. La fel există distincţia dintre
sistemul procedural continental (inchizitorial) şi sistemul procedural englez (acuzatorial).
Totuşi al II-lea obstacol nu poate fi determinat, fiindcă sunt unele aspecte ale
dreptului penal general sau special comune. Cu toate acestea, dacă într-o ţară se comite o
infracţiune, atunci judecarea va fi naţională, dar supranaţională.
5

6. Din aceste considerente, raţiunea unui drept penal european ar fi omogenizarea (cel
puţin relativă) a dreptului penal naţional pentru ca infractorii să nu scape de răspundere. Pe de
altă parte, dreptul penal european oferă convenţii de asistenţă reciprocă şi principii diriguitoare
care facilitează procedura penală. În această privinţă este de subliniat şi rolul determinant al
Consiliului Europei în ce priveşte armonizarea legislaţiilor penale şi anume a Comitetului
european pentru probleme criminale creat în 1949, devenit azi un Comitet director în probleme
penale, eliberînd multiple Rezoluţii şi Recomandări.
2. Necesitate unei armonizări a dreptului la general determină şi unele reglementări comune în
materie penală. Această necesitate decurge din internaţionalizarea criminalităţii. (criminalitatea
este din ce în ce mai periculoasă, fiind vorba în primul rînd de criminalitatea organizată, de
mafie, trafic de droguri, terorism, trafic de automobile, etc.,). De aceea, odată ce crima devine
internaţională, şi dreptul penal ar trebui să se internaţionalizeze. Evident că o omogenizare
totală a dreptului penal ar fi imposibilă, în schimb cel puţin în plan regional ar fi eficientă.
Iată deci justificarea existenţei unui drept penal european. Europa este un spaţiu
geografic care implică „o intervenţie penală la nivel european şi justifică includerea materiei
penale în cadrul procesului de apropiere a sistemelor juridice în prezent. Pe de altă parte
existenţa dr. pen. european este necesară pentru a compensa „deficitul de securitate” apărut ca
urmare a dispariţiei frontierelor, ceea ce ar contribui la o luptă mai eficientă contra
criminalităţii.
2. Obiectul de studiu al dreptului penal european
Prin extremitate se poate vorbi de o bipolaritate a Europei, distingîndu-se cea a Consiliului Europei
şi Europa Comunitară (instituită prin Tratatul de la Roma 1957 şi de la Maastricht din 1992,
modificate prin Tratatul de la Amsterdam semnat în 1997). Făcînd o incursiune generală trebuie să
menţionăm că Uniunea Europeană se fundamentează pe 3 piloni: I pilon este unul supranaţional
format din Comunităţile Europene; al II-lea pilon este interguvernamental privind politica externă şi
securitatea comună; al III-lea creat prin Tratatul de la Maastricht vizează cooperarea poliţienească şi
judiciară în materie penală. Reieşind din structura nominalizată dreptul penal european cuprinde trei
domenii de cercetare: I - cooperare între state în materie penală; II – drepturile omului; III – dreptul
penal comunitar (al Uniunii Europene în materie penală).
I. Cooperarea interstatală europeană. Scopul acesteia este de a lupta contra criminalităţii.
(Deşi din punct de vedere juridic nu se face o diferenţă, din punct de vedere lingvistic, „asistenţa”
presupune un ajutor mutual, iar „cooperarea” este legătura cu cineva. De aceea se zice „statele
cooperează pentru a se ajuta”. Cu toate acestea, actele internaţionale folosesc termenul „asistenţă”
cu excepţia Tratatului de la Maastricht şi Amsterdam ce folosesc termenul de cooperare). Anume
această cooperare interstatală în materie penală a şi pus bazele dreptului penal european. Din punct
de vedere istoric, cooperarea începe în sec. 19 prin Convenţia franco-belgiană din 12 august 1843 de
asistenţă în materie fiscală, în special pentru încasarea amenzilor. Astăzi cele mai importante
manifestări de asistenţă penală europeană sunt: Convenţia europeană de extrădare 1957 şi Convenţia
europeană de asistenţă juridică 1959 toate create sub egida Consiliului Europei.
În cadrul UE cooperarea figurează prin Tratatul de la Maastricht (1992) art.14 – cooperarea
în materia justiţiei şi afacerilor interne, în special în materie penală; modificat prin Tratatul de la
Amsterdam (1997) – titlul VI a Tratatului de la Maastricht – „Dispoziţii privind cooperarea
poliţienească, judiciară în materie penală” (art. 29 – 42 Tr. Amsterdam). Deci cooperarea are dublu
aspect: I – din cadrul Consiliului Europei; II – din cadrul Uniunii Europene, fără însă a uita de
6

7. spaţiul Schengen (Convenţia de la Schengen în vigoare din 26.03.1995) ce prevede o cooperare
judiciară şi poliţienească între un număr limitat de state.
În ambele cazuri se asistă la o internaţionalizare a dreptului penal ceea ce restrînge într-o
anumită măsură principiul teritorialităţii şi a suveranităţii.
Ca excepţie de la cooperare generală, există şi o cooperare între state vecine, cum ar fi cea
dirijată prin Comitetul nodic de drept penal (din care fac parte Danemarca, Islanda, Norvegia,
Finlanda şi Suedia) ce are misiunea de a pregăti cooperarea în materie penală. De asemenea la un
spaţiu mai restrîns se referă Tratatul Benelux de extrădare şi asistenţă juridică şi o lege nodică de
extrădare.
II.Drepturile omului în materie penală. Se poate constata că drepturile omului au facultatea
de a permite oricui să-şi apere libertatea şi demnitatea sa graţie unor garanţii instituţionalizate.
Această definiţie impune două remarci:
- de ordin formal: pe de o parte se vorbeşte de drepturi ale omului, pe de alta de liberăţi publice.
Unii autori preferă să vorbească de libertăţi publice în raport cu dreptul intern şi de drepturile
omului în raport cu societatea internaţională1
;
- de ordin fundamental: drepturile omului au un caracter obiectiv, care explică faptul că drepturile
nu sunt atribuite unei persoane printr-un contract, dar se ataşează acesteia prin însăşi natura ei de
fiinţă umană. Astfel se poate vorbi de un universalism al drepturilor omului. Obligaţiile statului se
referă la persoană şi nu se răsfrîng asupra altor state parte la convenţie. Izvorul de drept fundamental
în acest caz este Convenţia Europeană a Drepturilor Omului semnată la Roma la 04.11.1950. Ea este
completată de 14 protocoale adiţionale. Este necesar a se evidenţia cîteva trăsături ale acestui text:
1. convenţia afirmă existenţa drepturilor. Acestea nu sunt create prin convenţie, dar sunt doar
recunoscute de ea, ceea ce înseamnă că drepturile respective au o valoare permanentă şi anterioară
convenţiei, ce are un efect declarativ şi constitutiv2
;
2. aceste drepturi nu sunt sociale sau economice prin natură, ele fiind doar strîns legate de
contextul socio-economic. De asemenea sunt nişte drepturi civile şi politice, universale prin natura
lor. Dintre acestea sunt cele care vizează:
- persoana fizică (corelative ei sunt dreptul la viaţă; de a nu fi supus torturii sau unor
tratamente inumane sau degradante; de a nu fi supus unei munci forţate şi obligatorii; la libertate şi
siguranţă);
- spiritul persoanei (libertatea de a gîndi; de conştiinţă; de opinie; de religie);
- persoana prin prisma vieţii sale private sau familiale;
- persoana în proces (dreptul la un proces echitabil).
Evident, Convenţia nu priveşte doar dreptul penal sau procesual penal. Dar este adevărat că
dreptul public este cu prioritate invocat. De exemplu dreptul la libertate implică faptul ca arestul sau
detenţiunea provizorie să fie de ordin excepţional, sau dreptul la inviolabilitatea vieţii private
stabileşte că ascultările telefonice să fie supuse unor condiţii restrictive.
1
F. Sudre. Droit international et europeen des droits de l’homme – PUF, 3 ed., 1997, p.12
2
J.Pradel, G. Corstens. Droit penal europeen. – DALLOZ, 1999, p. 13.
7

8. 3. cetăţenii pot, după epuizarea căilor de atac interne să sesizeze Curtea Europeană a
Drepturilor Omului. Dacă Curtea decide că statul a violat o prescripţie a Convenţiei,
decizia luată va fi transmisă Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, care
supraveghează executarea.
III. Dreptul comunitar(mai numit pe nou Dreptul Uniunii Europene). Ideea conceperii unui
spaţiu economic european unic apare în 1950. Ministrul francez al afacerilor externe R. Schuman, a
prezentat un proiect care a dus la 18 aprilie 1951 la semnarea la Paris a Tratatului ce instituia
Comunitatea europeană a cărbunelui şi oţelului. La 25 martie 1957 la Roma au fost semnate două
tratate ce au fondat Comunitatea europeană a energiei atomice (Euratom sau CEEA) şi comunitatea
economică europeană (CEE sau piaţa comună). Cel mai important este însă Tratatul Uniunii
Europene semnat la 7 februarie 1992 la Maastricht de către miniştrii afacerilor externe ai statelor
membre ale Comunităţii economice europene. În realitate însă acest tratat nu a transformat
Comunitatea în Uniune. Aceasta nu avea decît un caracter politic, în absenţa personalităţii juridice
proprii (buget, finanţe)3
.
Mai recent, ca urmare a modificărilor de la Amsterdam, Tratatul de la Maastricht se
fundamenta pe 3 piloni:
I – comunitatea (titlul 1-4)
II – politica externă şi securitatea comunităţii (titlul 5)
III – justiţia şi afacerile interne (poliţia) (titlul 5)4
.
Toate tratatele unionale nu conferă autorităţilor create careva competenţe de ordin penal. Cu
toate acestea, Tratatul de la Amsterdam a prevăzut exercitarea justiţiei penale în domeniul
terorismului, traficului de droguri, a criminalităţii organizate. În sarcina statelor se pune stabilirea
pedepselor şi a marjei lor. Deci dreptul comunitar comportă nişte aspecte penale, fără a crea în mod
obligatoriu o ramură a dreptului penal. Cum atunci se poate admite ca sancţiunile penale să fie
instituite de un organ care nu a avut originea sufragiului (Consiliul) şi care s-ar aplica de un organ
nejurisdicţional (Comisia)? Faptul în cauză nu ar fi însă o încălcare a suveranităţii statelor, deoarece
voinţa lor a fost de a se conforma prevederilor CEDO. Prin urmare, dreptul comunitar penal, parte a
dreptului penal european, influenţează dreptul penal naţional în scopul armonizării lui. De altfel,
încălcările dreptului comunitar trebuie să fie sancţionate analogic dispoziţiilor normelor penale
naţionale, cerîndu-se ca sanţiunea să fie efectivă, disuasivă şi proporţională5
. Incriminările de drept
intern se fundamentează pe un text comunitar, ceea ce exprimă efectul pozitiv al dreptului
comunitar. Mai precis, atunci cînd directivele sunt introduse în dreptul naţional printr-un text intern
care ar comporta sancţiuni penale, textul comunitar ar putea servi drept bază condamnărilor penale
în caz de încălcare a dispoziţiilor lor6
. Influenţa dreptului comunitar este cu atît mai importantă, cu
cît apar contradicţii între directive şi textul intern, caz în care se va aplica directiva. Procesul de
unificare a prevederilor naţionale este asigurat cu precădere în materia fraudelor comunitare. De
exemplu, Convenţia privind protecţia intereselor financiare ale comunităţii solicită ca statele în
propria lor legislaţie penală să incrimineze „fraudele ce atentează la interesele financiare ale
comunităţii”. Textul acesteia descrie precis elementul material al infracţiunii şi elementul său
3
J. Pradel, G. Corstens, op.cit., p. 16
4
ibidem, p. 17
5
speţa Comunitatea c. Greciei (1989)
6
B. Bouloc. L’influence du droit communautaire sur le droit penal interne.- Melanges Levasseur, 1992, p.103
8

9. subiectiv. Aceeaşi convenţie solicită tototdată în cazul fraudelor grave să fie aplicate pedepse
privative de libertate şi aplicarea extrădării. Art. 31 al Tratatului de la Amsterdam la lit. e) prevede
acţiunea comună în materie penală de adoptare progresivă a măsurilor ce ar stabili reguli minime
privind elementele constitutive ale infracţiunilor şi sancţiunilor aplicabile în domeniul criminalităţii
organizate, a terorizmului şi a traficului de droguri.
3.Unitatea dreptului penal european
Aceste trei compartimentei ale dreptului penal european nu îi lezează unitatea, ele avînd şi
caracteristici comune:
(1) Dreptul penal european este un drept convenţional, or, el este bazat pe convenţii pe
care au căzut de acord să le respecte statele. Cu toate acestea, caracterul convenţional
al dreptului penal european este asigurat de anumite precizări şi limite.
Precizia are la bază distincţia între tratate-contracte şi tratate-legi. Primele au realizat între
state o operaţiune juridică (tratate de comerţ sau de alianţă), dar nu creează un drept nou. Celelalte
creează reguli de drept şi au deci un conţinut normativ. Deosebirea respectivă nu este doar de ordin
teoretic, or ea are importanţă în aplicarea reciprocităţii. Principiul reciprocităţii nu vizează tratatele-
legi, dar numai tratatele-contracte. După cum dreptul penal european este creat prin tratatele-legi, în
cazul lui nu se aplică reciprocitatea, deoarece „el se impune nu cu titilu de contraprestaţie a
drepturilor consimţite de către alte state semnatare, dar în baza aranjamentelor asumate”.
În acelaşi timp dreptul penal european este restrîns de anumite limite: statele dispun de o
anumită marjă de libertate, de ex: CurteaEuropeană a Drepturilor Omului a decis că „nici art.13 al
Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, nici Curtea în general nu prescrie statelor o manieră
determinată prin care s-ar asigura în dreptul lor intern aplicarea efectivă a tuturor dispoziţiilor
acestui instrument7
. Deci, dacă statul trebuie să respecte un angajament, el este liber de a o face în
maniera dorită atît în privinţa formei cît şi a conţinutului. Dar pe de altă parte el este întotdeauna
dependent de angajamentele convenţionale.
(2) Dreptul penal european are un rol de vîrf în ierarhia izvoarelor naţionale de drept, iar
în calitate de sursă a dreptului se exprimă prin următoarele acte:
(a) Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În unele state (Regatul Unit al Marii Britanii,
Irlanda şi Norvegia) convenţia nu este incorporată în ordinea juridică internă. Aceste ţări au preluat
un sistem dualist, nu monist, de unde reiese că dreptul naţional şi dreptul european constituie
sisteme diferite de drept, care coexistă separat. La origini, dreptul european nu se putea aplica pe
plan intern, decît dacă a fost incorporat sau dacă legislaţia naţională a fost transformată: azi din ce în
ce mai mult însă există aplicabilitate directă a normei europene, în consecinţă sistemul devenind
monist. În practica statelor cu un sistem dualist, convenţia europeană a drepturilor omului are rolul
de autoritate morală, uneori fiind citată în pledoarii. Aceste state de facto sunt nevoite o dată cu
condamnarea lor la CurteaEuropeană a Drepturilor Omului să-şi modifice legislaţia. Cel mai întîlnit
caz este integrarea Convenţiei EDO în ordinea juridică internă, avînd un efect direct, individul
putînd să o invoce direct în faţa jurisdicţiilor interne. În astfel de sisteme convenţia are valoare de
lege (Germania, Italia); sau ca de exemplu în Suedia, unde Convenţia este incorporată dreptului
intern, conferindu-i un rang legislativ şi impunînd autorităţile suedeze să nu edicteze texte care i-ar
contraveni ceea ce permite judecătorului suedez să refuze aplicarea legii contrare Convenţiei EDO.
Adeseori Convenţia are o valoare supra-legislativă, fiind intercalată între lege şi Constituţie. Este
cazul Belgiei, Ciprului, Spaniei, Franţei, Greciei, Portugaliei. În caz de conflict între o norma din
7
CEDH 6 fevr. 1976, Syndicat suedois des conducteurs de locomotives, serie A, nr.20, p.30
9

10. convenţie şi una de drept intern, judecătorul trebuie să dea prioritate tratatului, şi dacă este cazul, să
modifice jurisprudenţa sa, iar legislatorul naţional poate modifica textele pentru a le pune în
concordanţă cu Convenţia EDO. În unele state Convenţia EDO se aplică cu prioritate Constituţiei.
De exemplu Austria, Olanda unde judecătorul poate direct aplica tratatul dacă el contravine unei legi
interne.
(b). În cadrul dreptului comunităţii europene, principiul este superioritatea dreptului comunitar
asupra celui intern. Tratatul Comunităţii Economice Europene a instituit o ordine juridică proprie,
integrată sistemului juridic al statelor membre de la intrarea în vigoare a tratatului şi care se impune
jurisdicţiei lor. Art. 189 al Tratatului de la Roma (249 CE Amsterdam) aminteşte că regulamentele
au valoare „obligatorie” şi sunt „direct aplicabile în orice stat membru”.
Această supremaţie a dreptului comunitar asupra dreptului naţional atrage două efecte:
- paralizia normei naţionale concrete; şi
- obligaţia judecătorului naţional de a prefera norma comunitară faţă de orice dispoziţie
contrară dreptului naţional, chiar şi posterioară.
(3) Dr. pen asigură respectul drepturilor omului. Prioritatea drepturilor omului în materie penală,
se confirmă şi prin convenţiile de asistenţă juridică. Cu titlu de exemplu poate fi indicată Convenţia
Europeană de extrădare. Conform art. 9 al acesteia, extrădarea nu va fi acordată atunci cînd individul
reclamat a fost judecat definitiv de către autorităţile statului solicitat. Poate fi invocată Convenţia
Europeană privind transferul persoanelor condamnate după care în art. 3/1 (d) se stipulează că
condamnatul trebuie să-şi dea acordul la transfer, ceea ce evocă garantarea principiului libertăţii care
se găseşte confirmat sub diferite forme în Convenţia EDO.
De fapt trebuie de făcut remarca că dreptul Uniunii Europene este mai întîi de toate de esenţă
economică, iar respectarea drepturilor omului se face în plan procedural. Din aceste considerente e
mai corect să vorbim de un dr. cvasipenal, dar nu penal în sens strict8
. Tratatul Uniunii Europene de
la Maastricht din 1992 dispune expres că Uniunea respectă drepturile fundamentale prevăzute de
Convenţia EDO semnată la Roma 1950 şi din tradiţiile constituţionale comune statelor membre în
calitate de principii generale ale dreptului comunitar (art. F-2). Acelaşi lucru a fost prevăzut prin
modificările introduse de Tratatul de la Amsterdam (1997).
III. Sugestii metodice
A. Activităţi de predare-învăţare
Sarcini didactice de nivelul I-cunoaştere şi înţelegere Modalităţi de realizare
- Definiţi dreptul penal european.
-Identificaţi izvoarele de drept ale dreptului penal
european.
-Interpretaţi domeniile de cercetare ale dreptului penal
european.
Expunere
Analiză comparativă
Studiu de caz
Sarcini didactice de nivelul II-aplicare
-Comparaţi dreptul penal european cu dreptul penal
internaţional.
-Demonstraţi necesitatea studiului dreptului penal
european.
Dezbateri
Demonstrare
Studiu de caz
Sarcini didactice de nivelul III-integrare
8
V.L. Dubois. Le role de la Cour de justice des Communautes europeennes. Objet et partee de la protection des droits
fondamentaux. //RID comp. 1981, nr.2.
10

11. -Evaluaţi aplicarea reglementărilor naţionale din
perspectiva armonizării dreptului penal în ţările UE.
Studiu de caz
Brainstorming
B. Activităţi ce ţin de lucrul individual
Subiecte Forme de realizare Modalităţi de evaluare
1.Necesitatea armonizării
dreptului penal în statele UE.
Rezumat/studiu de caz -prezentarea rezultatelor;
-elaborarea articolelor.
Tema 2. Dreptul penal în cadrul cooperării europene interstatale (în cadrul CE şi UE)
I. Obiective de referinţă:
- Să descrie principiile asistenţei juridice primare în materie penală;
- Să identifice condiţiile realizării extrădării ;
- Să recunoască actele de reglementare a cooperării în cazuri particulare ;
- Să compare cooperarea primară cu cea secundară ;
- Să evalueze rolul comisiilor rogatorii în examinarea cauzelor penale transfrontaliere;
- Să argumenteze necesitatea racordării prevederilor penale naţionale la cele europene.
II. Teze principale:
Titlul I: Cooperarea de aplicaţie generală.
§1. Asistenţa juridică primară în materie penală
1.1. Principiul non-bis-in-idem
1.2. Transferul de proceduri
1.3. Transmiterea executărilor
§2. Asistenţa juridică secundară în materie penală
2.1. Asistenţa majoră – extrădarea
2.2. Asistenţa minoră – asistenţa poliţienească.
2.3. Asistenţa judiciară – comisii rogatorii.
Titlul II: Cooperarea în cazuri particulare.
Titlul I: Cooperarea de aplicaţie generală
Cooperarea interstatală europeană (sau asistenţa) în materie penală include un ansamblu de
instrumente. Asistenţa juridică poate fi definită ca fiind un ansamblu de acte prin care autoritatea
judiciară competentă (autoritatea solicitată) ce prezintă un stat (stat solicitat) comite unele acte la
solicitarea unei autorităţi judiciare solicitante ce reprezintă un alt stat (stat solicitant).9
Asistenţa
9
G. Demanel. Considérations sur l’entraide judiciaire en matière pénale// RD pén. Crim., 1997, p. 809.
11

12. judiciară stricto sensu include, inter alia, notificarea (comunicarea) de acte judiciare, comisiile
rogatorii, precum şi mijloacele moderne de investigaţie: audierile prin videoconferinţă, echipele
comune de anchetă, livrările controlate, transmiterea spontană de informaţii, supravegherea
transfrontalieră, etc. Unele instrumente ale Consiliului Europei permit transmiterea directă a
cererilor de asistenţă judiciară stricto sensu, fie numai în caz de urgenţă, cu obligativitatea
transmiterii unei copii la autoritatea centrală (Primul Protocol adiţional, din 17 martie 1978, la
Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală din 20 aprilie 1959), fie în toate
cazurile (Al doilea Protocol adiţional, din 8 noiembrie 2001, la Convenţia europeană de asistenţă
judiciară în materie penală). De aceea, este foarte important ca autoritatea judiciară solicitantă să
verifice, în fiecare caz, care este instrumentul juridic aplicabil, cu dispoziţiile cele mai favorabile, iar
în cazul convenţiilor multilaterale trebuie verificate obligatoriu lista statelor părţi şi eventualele
declaraţii ale acestora privind modalitatea de transmitere şi limbile acceptate.
În cadrul spaţiului judiciar comun al Uniunii Europene, cooperarea judiciară se desfăşoară în
temeiul unor instrumente comunitare care au la bază principiile recunoaşterii şi încrederii reciproce.
Potrivit Convenţiei UE de asistenţă judiciară din 29 mai 2000, intrată în vigoare în august 2005,
comunicarea actelor judiciare se poate face direct prin poştă destinatarului, iar alte categorii de
cereri de asistenţă judiciară se transmit direct autorităţii judiciare solicitate, pentru identificarea
cărora se poate utiliza Atlasul Judiciar European, publicat pe site-ul Reţelei Judiciare Europene (RJE
/ EJN), creată în 1998 în vederea facilitării cooperării judiciare între statele membre ale Uniunii
Europene. Reţeaua este formată din puncte de contact desemnate de statele membre care asistă
judecătorii şi procurorii locali în realizarea contactului direct cu omologii lor din celelalte state
membre. Pentru cauzele transnaţionale privind formele grave ale criminalităţii, care implică,
magistraţii pot apela la Eurojust, instituţia UE care coordonează activităţile de cooperare judiciară în
aceste situaţii. În relaţia cu statele membre UE, magistraţii statelor membre aplică instrumentele UE
bazate pe comunicarea directă între autorităţile judiciare. Astfel, de la 1 decembrie 2007, în
temeiul Convenţiei UE de asistenţă judiciară din 29 mai 2000, cererile de asistenţă judiciară privind
comisiile rogatorii şi comunicările de acte vor putea fi transmise direct autorităţii judiciare solicitate.
De asemenea, de la 1 ianuarie 2007, procedurile formale de extrădare au fost înlocuite cu
procedurile de predare în baza unui mandat european de arestare, emis în aplicarea deciziei-cadru a
Consiliului nr. 584/JAI din 13 iunie 2002 (cu excepţia situaţiilor tranzitorii, în care continuă să se
aplice tratatele de extrădare).
Necesitatea unei cooperări. Se ştie că scopul Consiliului Europei, conform art. 1 al
statutului său este de a „realiza o uniune mai apropiată între membrii săi pentru a apăra şi dezvolta
idealurile şi principiile care sunt patrimoniul lor comun şi de a favoriza progresul economic şi
social”. Aceste scopuri CE şi le asumă în mai multe sectoare, cu excepţia apărării naţionale care nu
ţine de competenţa sa. Mai precis CE are următoarele domenii principale: drepturile omului,
probleme sociale, educaţie, cultură, sport, tineret, sănătate publică, mediu, patrimoniul cultural,
autorităţile locale şi regionale, afaceri juridice. Îndeosebi în cadrul ultimului sector, este elocventă
prezenţa dreptului penal şi a procedurii penale. Este inconturnabilă această prezenţă odată cu
dezvoltarea criminalităţii transfrontaliere. În vederea asigurării luptei contra criminalităţii,
cooperarea dintre statele membre ale CE este un domeniu prioritar. Este de adăugat că această
viziune a fost confirmată prin tratatul din 07.02.1992 de la Maastricht, care a creat UE şi al cărui
prim articol vizează printre obiectivele Uniunii, cooperarea judiciară în materie penală. Aceste două
cadre, al CE şi al UE precum şi convenţiile care li se alătură, sunt ideea unui spaţiu judiciar penal
european sau teritoriu vizînd cuprinderea statelor europene unde se aplică normele convenţionale.
Tratatul de la Maastricht a fost reformat ulterior în 1997 iunie, şi semnat la 02.10.1997.
12

13. Instrumentele cooperării. Pentru a pune în evidenţă cooperare apenală, intervin două
organisme.
I. Primul, mai ales istoric, este Consiliului Europei el elaborează convenţii şi acorduri şi
adoptă recomandări, orice act denumit adesea „instrument juridic” al Consiliului
Europei, sau dacă se preferă , al cooperării interstatle europene.
O Convenţie europeană este un act multilateral elaborat în cadrul CE. Negocierile avute
se soldează cu luarea unei decizii de Comitetul de Miniştri privind textul final al
convenţiei; decizia se adoptă cu majoritatea de 2/3 din voturile exprimate şi cu
majoritatea celor ce au dreptul de a lua parte în Consiliul miniştrilor. Apoi se ia decizia
de a deschide convenţia spre semnare statelor, această decizie solicită acordul
reprezentanţilor Consiliului miniştrilor. După semnare, convenţia pentru a fi integrată în
dreptul intern trebuie ratificată de către state. Mai tîrziu convenţia poate fi completată
prin Protocol adiţional.
Acordurile au acelaşi efect juridic ca şi convenţiile, unica deosebire este că acordurile pot
face obiectul semnării cu sau fără rezerve de ratificare sau de acceptare, timp în care
convenţiile trebuie să facă obiectul unui instrument de ratificare sau de acceptare.
Comitetul de miniştri adoptă Recomandări (mai numite rezoluţii) sau acte adresate
guvernelor şi statelor memnre pentru a deveni ghid legislaţiilor lor naţionale. Aceste
atratează probleme de importanţă minoră sau prezintă nişte soluţii notorii la unel
eprobleme, care potrivit experţilor nu mai au nevoie de o convenţie în acest sens. Uneori
recomandările par afi o interpretare a aplicării convenţiilor. Ele completează rapoartele
explicative la textele convenţiilor.
II. În urma semnării tartatului de la Maastricht pentru state asistenţa nu a mei devenit o
chestiune politică, dar o necesitate de coexistenţă în comun. Consiliul miniştrilor justiţiei
şi al afacerilor interne decid asupra cooperării judiciar eş poliţieneşti. Acest consiliu (ca
organ ce formează al 3 pilor al UE) este însărcinat cu adoptarea diveselor instrumente de
cooperare în cadrul UE.
Acest comitet adoptă convenţii: Convenţia din 1995 cu privire la extrădare; Convenţia
din 1995 privind interesele financiare din comunitate; Convenţia din 1996 privind
extrădarea între statele membre ale UE. De asemenea comitetul emană Racomandări şi
Rezoluţii. Acestea sunt adresate guvernelor membre pentru a li se aduce la cunoştinţă
practica judiciară. (ex: cea privind acţiunea comună împotriva drogurilor; împotriva
tratamentului fiinţelor umane; luptei contra rasismului; exploatării sexuale a copiilor etc.)
Odată cu introducerea modificărilor prin tratatul de la Amsterdam, consiliului i s-au
schimbat un pic competenţele.
Principalele instrumente ale cooperării în materie penală a Consiliului Europei sunt:
1. Convenţia europeană de extrădare din 13/12/1957
2. Protocol adiţional la Convenţia europeană de extrădare din 15/10/1975
3. Al doilea Protocol adiţional la Convenţia europeană de extrădare din 17/3/1978
13

14. 4. Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului din 27/1/1977
5. Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală din 20/4/1959
6. Protocol adiţional la Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală din
17/3/1978
7. Convenţia europeană privind transmiterea procedurilor penale din 15/5/1972
8. Convenţia europeană privind compensarea victimelor infracţiunilor de violenţă din
24/11/1983
9. Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate din 21/3/1983
10. Protocol adiţional la Convenţia asupra transferării persoanelor condamnate din 18/12/1997
11. Convenţia europeană privind recunoaşterea internaţională a hotărârilor judiciare în materie
penală din 28/5/1970
12. Convenţia europeană privind controlul achiziţionării şi deţinerii armelor de foc de către
particulari din 28/6/1978
13. Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane
sau degradante din 26/11/1987
14. Protocolul Nr. 1 la Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau
tratamentelor inumane sau degradante din 4/11/1993
15. Protocolul Nr. 2 la Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau
tratamentelor inumane sau degradante din 4/11/1993
16. Convenţia referitoare la spălarea, depistarea, reţinerea şi confiscarea produselor infracţiunilor
din 8/11/1990
17. Convenţia Consiliului Europei cu privire la spălarea, depistarea, reţinerea şi confisarea
produselor infracţiunilor şi finanţarea terorismului din 16/5/2005
18. Convenţia privind protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane cu privire la
aplicarea biologiei şi medicinei: Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina
din 4/4/1997
19. Protocol adiţional la Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei
umane cu privire la aplicarea biologiei şi medicinei, care interzice clonarea fiinţei umane din
12/1/1998
20. Convenţia penală cu privire la corupţie din 27/1/1999
21. Protocol adiţional la Convenţia penală cu privire la corupţie din 15/5/2003
22. Convenţia cu privire la cibercriminalitatea din 23/11/2001
23. Protocol adiţional la Convenţia cu privire la cibercriminalitatea, relativ la incriminarea
actelor cu caracter rasist şi xenofob comise prin sistemele informatice din 28/1/2003
14

15. 24. Protocolul Nr. 13 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale relativ la abolirea pedepsei cu moartea în orice circumstanţe din 3/5/2002
25. Convenţia Consiliului Europei cu privire la combaterea traficului de fiinţe umane din
16/5/2005
1. Asistenţa juridică primară în materie penală
Asistenţa judiciară internaţională în materie penală se solicită de către autorităţile judiciare
competente din statul solicitant şi se acordă de autorităţile judiciare din statul solicitat, în baza
tratatelor internaţionale sau, în lipsa acestora, pe bază de reciprocitate.
Trebuie de amintit, că prin cooperare de aplicare generală, se înţelege acea care interesează toate
infracţiunile şi toţi delincvenţii. E de notat că aceasta nu are mereu aceeaşi natură. Din punct de
vedeer tehnic cooperarea se realizează în două maniere:
1) Într-un caz un stat (solicitat) nu face decît să ajute un alt stat (solicitant)- această asistenţă e
denumită secundară;
2) În alt caz, un stat transferă altuia gestiunea totală sau parţială a procesului penal, vorbind
astfel de asistenţă primară (un abandon de suveranitate).
1.1. Principiul non-bis-in-idem
Persoana care a fost judecată pentru o faptă, poate fi ea trasă din nou la răspundere pentru aceeaşi
faptă? La această întrebare vine să răspundă principiul non bis in idem, numit şi principiul unicităţii
răspunderii penale. Esenţa acestui principiu e că persoana nu poate răspunde de două ori pentru
aceeaşi faptă.
Problema se pune atât în dreptul intern, cât şi în cel internaţional, cu atât mai mult că trebuie să
se ştie dacă, după ce persoana a fost judecată definitiv într-un stat, ar mai fi ea susceptibilă de
răspundere în alt stat sau să i se aplice o pedeapsă de către o instanţă internaţională pentru aceeaşi
faptă. După un prim concept, o nouă urmărire ar fi posibilă, deoarece tragerea la răspundere a
persoanei ar fi un atribut al suveranităţii statului. Dar, potrivit unei alte concepţii, mai liberale,
urmărirea secundară ar trebui interzisă în virtutea principiului echităţii10
.
Acest principiu trebuie înţeles atât în sens material, cât şi procesual. In sens material, se pune
întrebarea dacă non bis in idem se referă doar la faptele susceptibile de răspundere penală. Potrivit
lui, este vorba de o faptă penală, adică infracţiune. Totuşi, acest principiu nu exclude posibilitatea ca
răspunderea penală să coexiste, de exemplu, cu răspunderea civilă sau disciplinară, în acest caz nu
trebuie să se considere ca fiind lezat principiul nominalizat.
Totodată, principiul discutat nu exclude posibilitatea ca pentru o infracţiune săvârşită persoanei
să i se aplice mai multe sancţiuni penale, dar numai dacă aceste sancţiuni se cumulează din raţiuni
diferite şi dacă ele au funcţii diferite. De exemplu, pe lângă pedeapsa principală i se poate aplica şi
una complementară sau o măsură de siguranţă11
. Această chestiune a fost tangenţial expusă într-o
10
Pradel J., Corstens G. Droit penal eiiropeen. - Paris: Dalloz, 1999, p.76.
11
Dobrinoiu V. et al. Drept penal. Partea Generală. - Bucureşti, 1999, p.395.
15

16. opinie separată la decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Maaouia contra Franţei, în
speţă, dl Nouri Maaouia, născut în Tunisia, a rămas să locuiască în Franţa fiind căsătorit cu o
franţuzoaică - din 1983 până în 1992. La l decembrie 1988 Curtea din Alpes-Maritimes 1-a
condamnat la 6 ani de închisoare pentru furt înarmat (n.a. - potrivit legislaţiei franceze) şi violenţă cu
aplicarea armei, fapte ilicite comise în 1985. Reclamantul fusese eliberat în 1990. în 1991 ministrul de
interne a eliberat un act de expulzare a lui Maaouia. Actul respectiv i-a fost adus la cunoştinţă abia în
1992. Refuzând îmbarcarea spre Tunisia, reclamantul a fost tras la răspundere penală pentru
eschivarea de la executarea actului expulzării. Drept urmare, tribunalul corecţional din Nice 1-a con-
damnat la o pedeapsă de un an închisoare şi zece ani de interdicţie de aflare pe teritoriul francez. Ca
urmare a recursului în anulare depus de către reclamant, tribunalul administrativ din Nice a anulat
actul de expulzare. Curtea Europeană a menţionat însă că acest act nu ar constitui o încălcare a art.6 §
l al Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, însă
judecătorii Costa, Hedigan şi Panţîru, in opinia lor separată la decizie, au menţionat că în acest caz
aplicarea expulzării nu ar fi posibilă, deoarece ar fi vorba de o încălcare a principiului non bis in
idem, însă nu în sens propriu, căci nimic nu ar interzice ca, potrivit Convenţiei, pentru aceeaşi
infracţiune să se aplice o pedeapsă principală şi una complementară. Sus-numiţii judecători au
considerat că ar fi vorba de o dublă pedeapsă în sensul uman al termenului12
.
În sens procesual,acest principiu mai e denumit autoritate de lucru judecat, întrebarea se impune vis-â-
vis de faptul dacă hotărârea trebuie să fie una definitivă şi dacă are importanţă caracterul ei de achitare
sau de condamnare. Considerăm că hotărârea trebuie să fie doar definitivă, iar pronunţarea unei noi
hotărâri într-o nouă ordine procesuală este posibilă în anumite cazuri excepţionale. În conformitate cu
dispoziţiile pentru punerea în practică a Convenţiei de aplicare a Acordurilor de la Schengen din 14
iunie 1985 privind eliminarea graduala a controalelor la frontierele comune, conventie intrata in
vigoare la 19 iunie 1990, Legea României pentru modificarea şi completarea Legii nr. 302/2004
privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală în art. 114/1 prevede aplicarea
principiului non bis in idem, după care: „(1) O persoană în privinţa căreia s-a pronuntat o hotarâre
definitivă pe teritoriul unui stat membru al spaţiului Schengen, nu poate fi urmarită pentru aceleaşi
fapte doar dacă, în caz de condamnare, hotarârea a fost executată, este în curs de executare sau nu
mai poate fi executată potrivit legii statului care a pronunţat condamnarea.
(2) Cu toate acestea, dispoziţiile alin. 1 nu se aplică dacă:
a) faptele vizate de hotarârea străină s-au petrecut în tot sau în parte pe teritoriul României; în acest
din urmă caz, excepţia nu se aplică dacă faptele s-au petrecut în parte pe teritoriul statului membru
unde s-a pronunţat hotarârea;
b) dacă faptele vizate de hotarârea străină constituie o infracţiune contra siguranţei statului sau
împotriva altor interese esenţiale ale României;
c) dacă faptele vizate de hotarârea străină au fost savârşite de un funcţionar român prin încălcarea
obligaţiilor sale de serviciu.
(3) Exceptiile menţionate la alin. 2 nu se aplică atunci când, pentru aceleaşi fapte, statul membru
interesat a cerut preluarea urmăririi penale sau a acordat extrădarea persoanei în cauză.”
Deciziile judiciare, sentinţe sau hotărâri prealabile sentinţelor, pronunţate într-o ţară se aplică direct
în celelalte ţări. Aspiraţia ca hotărârile judiciare penale să aibă eficienţă dincolo de aria teritorială
este mai veche şi concretizarea sa se bazează pe numeroase convenţii de cooperare internaţionale, în
special pe Convenţia Consiliului Europei asupra valabilităţii internaţionale a sentinţelor penale, din
1970.
12
Affaire Maaouia versus France (Requete no 39652/98); 5 octobre 2000, Cour Europeenne des Droits de l'Homme
16

17. Principiul recunoaşterii reciproce conţine, de asemenea, şi o creştere a garanţiilor de care se bucură
un acuzat în materie penală. Acestea decurg din principiile non bis in idem şi autoritatea de lucru
judecat. Una dintre consecinţele cele mai imediate ale recunoaşterii reciproce constă în faptul că, în
urma unei hotărâri de achitare pronunţată de un judecător naţional, nu se poate deschide nicăieri în
spaţiul judiciar european, pentru aceleaşi fapte, un nou proces penal. Non bis in idem se aplică
tuturor cazurilor în care finalizarea procesului este rezultatul unei decizii ferme cu caracter de lucru
judecat, inclusiv dacă provine dintr-o mediere extrajudiciară în materie penală sau dacă sancţiunea
are natură administrativă.
Principiul discutat este prevăzut şi la nivel internaţional. Fiind garant al ordinii mondiale, fiece stat în
parte este în drept, în mod egal, să judece, potrivit ordinii sale naţionale, pe cel ce a comis vreo
infracţiune pe teritoriul său, dar, totodată, este posibilă şi extensiunea tragerii la răspundere chiar şi
pentru faptele comise în afara statului. Şi în acest caz apar conflicte de jurisdicţii. Un prim act
internaţional care vine să confere o notă de claritate în problemă este Pactul ONU cu privire la drepturile
civile şi politice, care, în art.14 alin.(7) stipulează: „Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit din pricina
unei infracţiuni pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă în conformitate
cu legea şi cu procedura penală a fiecărei ţări"13
. Concomitent pentru o interpretare justă a acestei norme
trebuie luate în consideraţie şi dispoziţiile art.4 alin.(2) al Protocolului nr.7 al Convenţiei europene pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, după care „dispoziţiile paragrafului precedent
nu împiedică redeschiderea procesului, conform legii şi procedurii penale a statului respectiv, dacă fapte
noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să
afecteze hotărârea pronunţată"14
. Deci, rezultă că intrarea în vigoare a unei sentinţe nu împiedică
revizuirea, dar numai în circumstanţele indicate mai sus. însă, această situaţie nu trebuie înţeleasă în
sensul tragerii duble la răspundere pentru aceeaşi faptă, în acest sens. Curtea Europeană a Drepturilor
Omului a respins o cerere motivând că principiul non bis in idem nu este încălcat. Este vorba de cauza
Ipsilanti contra Greciei din 2003. La origine este o cerere înaintată Republicii Elene de către un resor-
tisant al acesteia, dna Zoe Ipsilante. în speţă reclamanta îşi are reşedinţa în Londra, fiind managerul unei
sucursale londoneze a unei societăţi greceşti cu sediul la Atena. Unul dintre directorii acestei societăţi o
acuzase de deturnarea unei sume de 661 000 lire sterline ale societăţii nominalizate. Alte două acţiuni
fusese înaintate faţă de Ipsilanti la Atena şi la Londra. Pentru faptele comise la Londra ea fusese achitată.
De aceea, procurorul de pe lângă Curtea de Apel din Atena solicitase Camerei de acuzare a Curţii de Apel
să se pronunţe dacă achitarea pronunţată de Crown Court împiedică jurisdicţia greacă să se pronunţe.
Printr-o decizie nr.2804/1990 din 26 noiembrie 1990, Camera de acuzare a Curţii de Apel din Atena
estima că acuzarea în Grecia se referea la o deturnare de fonduri distinctă de cea pentru care Ipsiîanti fusese
achitată în Anglia şi comisă într-o perioadă distinctă. Acuzaţiile nu corespund nici după obiect, nici după
timp, de aceea nu pot forma obiectul aceluiaşi lucru judecat15
.
Art.4 al Protocolului nr.7 nu împiedică faptul ca diferite instanţe de judecată să recunoască diferite
infracţiuni, chiar dacă acestea întrunesc elementele unui singur comportament infracţional16
, adică acest
principiu nu trebuie confundat cu concursul ideal de infracţiuni.
13
Pactul privind drepturile civile şi politice din 16 decembrie 1966 // Tratate internaţionale. Vol.l. - Chişinău, 1998,
p.37
14
Protocolul nr.7 al CEDO//Ibidem, p.369.
15
Affaire Ipsilanti versus Grece (Requete no 56599/00); 06/06/2003, Cour Europeenne des Droits de rHomme
16
Микеле де Сильва. Прецеденты Европейского Суда по Правам Человека. – Санкт-Петербург, 2004
c. 1034.
17

18. Principiul este consfinţit şi în dreptul penal internaţional, şi anume: în Convenţia europeană privind
recunoaşterea hotărârilor respective străine (1970), în Convenţia europeană privind transmiterea
procedurilor represive (1972). Convenţia contra traficului ilicit de stupefiante şi de substanţe psihotrope
(Viena, 1988) stabileşte în art.4 competenţa de a judeca, enunţând că Convenţia nu exclude exerciţiul
vreunei competenţe în materie penală stabilită de către o parte conform dreptului său intern. Prin aceasta
Convenţia vine să ofere o soluţie în cazul vreunui conflict de jurisdicţii. Art.7 §1 al Convenţiei europene
privind supravegherea persoanelor condamnate sau liberate sub condiţie (Strasbourg, 1964) indică:
„Supravegherea, executarea sau aplicarea integrală [a condamnării pronunţate de către un tribunal al
statului solicitant] nu are loc (...) b) dacă condamnarea care motivează cererea (...) este fondată pe fapte
care au fost definitiv judecate în statul solicitat"17
.
Convenţia europeană privind transferul persoanelor condamnate (Strasbourg, 1983), în art.8 §2
prevede că condamnatul nu poate executa condamnarea când statul de execuţie consideră executarea
condamnării ca fiind finisată.
După cum am menţionat, problema apare în ce priveşte tragerea la răspundere pentru aceeaşi faptă de
către mai multe state sau de către stat şi o autoritate internaţională. Un prim pas în vederea soluţionării
acestei probleme 1-a făcut încă tribunalul de la Niirnberg care impunea necesitatea elaborării unor
reguli de calificare în cazul când aceeaşi faptă constituie crimă internaţională şi o infracţiune de
drept intern18
.
Tribunalul pentru fosta Iugoslavie a evitat dualitatea judecării aceleiaşi fapte, interpretând că
judecarea de către un tribunal internaţional interzice orice judecare de către o jurisdicţie naţională,
Astfel încât judecarea de către aceasta din urmă nu o interzice pe cea a tribunalului internaţional dacă
prima a fost respinsă sub o calificare de drept comun sau nu a fost de bună calitate19
. Aceleaşi reguli
le-a prevăzut şi statutul Tribunalului pentru Rwanda.
Cert e că cumulul sancţiunilor nu ar trebui permis. De aceea, proiectul Codului crimelor contra
păcii şi contra securităţii omenirii consacră principiul non bis in idem. Art.9 al acestuia înlătură
cumulul acţiunilor represive internaţionale şi ale statului prevăzut în Cod, dar cu importante
restricţii: dacă o judecare de către un tribunal internaţional interzice orice nouă judecare de către un
tribunal statal, judecarea de către stat nu împiedică o nouă judecare de către o instanţă internaţională
dacă statul a calificat crima ca fiind „ordinară", astfel încât se relevă o calificare a Codului sau
respingerea unei judecări de rea calitate20
. Deci, cauza respinsă într-un stat nu împiedică pornirea noii
examinări într-un alt stat, mai ales când acesta este prioritar interesat în represiunea crimei respective,
de exemplu statul victimă.
Aceasta mai cu seamă se reflectă în cazul extrădării, întrebarea ce se pune când faptele pentru care
se solicită extrădarea au făcut deja obiectul unei decizii - autoritate de lucru judecat, în statul
solicitat. Art.9 al Convenţiei europene de extrădare (Paris, 1957) prescrie că „extrădarea nu se va
acorda când persoana reclamată a fost judecată definitiv de către autorităţile competente ale părţii
solicitate pentru fapta sau faptele pentru care extrădarea este cerută"21
. Extrădarea nu poate fi
17
Pralus M. Etude en droit penal internaţional et en droit communautaire d'un aspect du principe non bis in idem:
non bis // Revue de science criminelle. - 1996. - No3. - P.571
18
Ibidem, p.554.
19
Ibidem, p.555
20
Ibidem, p.554
21
Convenţia europeană de extrădare // Tratate internaţionale. Vol.l. - Chişinău, 1998, p.322.
18

19. autorizată indiferent de caracterul hotărârii de achitare sau condamnare. Conform aceluiaşi art.9 al
Convenţiei din 1957, extrădarea va putea fi refuzată, dacă autorităţile competente ale părţii solicitate
au hotărât să nu întreprindă urmărire sau să pună capăt urmăririlor pe care le-au exercitat pentru
aceeaşi faptă sau aceleaşi fapte.
O altă ipoteză ar fi dacă este posibilă retrocedarea în cazul începerii urmăririi în statul solicitat.
Conform principiului hon bis in idem, extrădarea este justificată şi în acest caz. Iar, conform art.8 al
Convenţiei nominalizate, „o parte solicitată va putea refuza să extrădeze o persoană reclamată dacă
această persoană se află şi sub urmărirea sa pentru fapta sau faptele în legătură cu care se cere
extrădarea".
Tendinţe de soluţionare a conflictului de judecare a aceleiaşi fapte la nivel naţional şi cel
internaţional au fost făcute în Statutul Curţii Penale Internaţionale (Roma, 1998), care, în art.20,
prevede: „Nici o persoană nu poate fi judecată de nici o instanţă judiciară pentru infracţiuni
prevăzute la art.5, în legătură cu care această persoană a fost deja recunoscută vinovată sau a fost
îndreptăţită de către Curte". Acest principiu este susceptibil de excepţie, astfel încât Curtea va putea
judeca dacă: a) examinarea cauzei în altă instanţă era predestinată de a limita persoana respectivă de
răspundere penală pentru infracţiuni ce cad în competenţa Curţii; b) examinarea nu s-a efectuat
independent şi imparţial în conformitate cu procedura legală, recunoscută de dreptul internaţional, şi
s-a desfăşurat astfel încât în condiţiile existente nu corespundea scopului de predare a persoanei
respective justiţiei.
Examinând dispoziţiile actelor sus-nominalizate, ar fi posibil de a stabili careva condiţii de aplicare
a principiului non bis in idem, precum şi limitele aplicării sale.
Printre condiţiile aplicării principiului ar fi:
a) existenţa unei decizii prin care persoana a fost achitată;
b) când sancţiunea aplicată:
- a fost ispăşită sau este în curs de ispăşire,
- a făcut obiectul unei graţieri sau amnistii,
- nu poate fi executată pentru cauză de prescripţie;
c) când vinovăţia a fost constatată, dar, în virtutea unor împrejurări, nu a fost pronunţată sentinţa.
Deci, decizia trebuie să fie definitivă, adică nesusceptibilă de căi de atac. Sentinţa să fie de
achitare, fie de condamnare. Iar prin sancţiune se va avea în vedere orice pedeapsă sau măsură
pronunţată potrivit legislaţiei penale.
Esenţial este să menţionăm că nu are importanţă încadrarea juridică a faptei, deoarece în diferite
state pot fi prevăzute diferite calificări; importante sunt circumstanţele obiective, adică să fie aceeaşi
faptă a persoanei.
În cadrul dreptului comunitar sunt expres examinate şi limitele aplicării principiului non bis in
idem, cum ar fi:
- principiul nu se aplică când faptele incriminate au avut loc pe teritoriul statului contractant în
totalitate sau în parte (art.55-1 al Convenţiei de la Schengen);
- dacă urmărirea priveşte o infracţiune contra securităţii statului sau intereselor esenţiale ale lui (art.55-
1 b);
- când faptele au fost comise de către un funcţionar resortisant al acestui stat (art.55-1 c).
19

20. Prin urmare, principiul non bis in idem este unul atât material, cât şi procesual garantat prin dreptul
internaţional şi cel intern.
1.2. Transferul de proceduri
Există două cazuri cînd acestea pot interveni:
1. Denunţarea făcută de un stat în scopul începerii unei urmăriri de către alt stat;
2. Transmiterea urmăriri deja începute.
(A).De exemplu, presupunem o infracţiune comisă pe teritoriul statului A de către un individ care
trăieşte pe teritoriul statului B sau acre s-a refugiat aici. Presupunem că statul A nu doreşte să
extrădeze individul. Poate oare el să sesizeze statul B denunţîndu-i faptele în vederea urmăririi de
către statul B? Răspunsul este dat de art. 21 al Convenţiei europene de asistenţă judiciară din 1959,
de cea din 1972 şi Acordul din 1990.
Principiul de bază este că un stat normal competent de a efectua urmărirea unei infracţiuni poate
solicita altuia dintre partenerii săi de a urmări la rîndu-i această infracţiune, cu condiţia că autorul
faptei să fie un resortisant al acestui stat, sau să se afle pe teritoriul acestuia sau deţine reşedinţa lui.
Această transmitere a urmăririi presupune anumite condiţii: aceeaşi definire a infracţiunii; dubla
incriminare; aceeaşi calitate a subiectului activ sau a victimei. Se va aplica legea statului solicitat,
inclusiv pentru alegerea sancţiunii. Detenţia provizorie nu se poate aplica decît dacă este prevăzută
de ambele state.
Cum formal se prezintă denunţul în scopul urmăriri? Conform art. 21 al convenţiei de asistenţă
juridică în materie penală (1959), orice denunţ adresat de o parte contractantă cu scopul urmăririi în
faţa tribunalelor unei alte părţi va face obiectul comunicărilor între ministerele de justiţie. Conform
convenţiei europene privind transferul de proceduri în materie penală din 1972, art. 13, cererile
prevăzute în convenţiei se fac în scris, ele sunt adresate fie de către Ministerul Justiţiei din statul
solicitat, fie conform unor acorduri speciale, direct de către autorităţile statului solicitant către cele
ale statului solicitat şi returnate pe aceeaşi cale. În cazuri urgente, cererile şi comunicările necesare
vor putea fi transmise prin Organizaţia Internaţională a Poliţiei Criminale (INTERPOL).
Altă întrebare este dacă statul faţă de care s-a făcut denunţarea unei infracţiuni trebuie sau este
liberă să accepte urmărirea. Unele state ca Germania, Italia, Spania au aprobat sistemul urmăririi
obligatorii (al legalităţii urmăririi), altele preferă cel al urmăririi facultative (numit al oportunităţii
urmăririi). Regula generală e că dreptul penal adoptă sistemul oportunităţii urmăririi. Art. 21-2 al
Convenţie din 1959 indică „partea solicitată va face cunoscută urmarea dată acestui denunţ şi va
transmite, dacă este cazul, copie de pe hotărîrea intervenită”. De aici rezultă că nimic nu obligă
statul ce a primit denunţul să îl accepte pentru a se angaja în urmărire, cu atît mai mult că obligaţie
ţine de dreptul său intern confirmat prin legislaţie. Soluţia este aceeaşi dată şi de convenţie privind
extrădarea din 1957. Conform art. 6-2 al acesteia, „dacă pareta solicitată nu-şi extrădează propiul
resortisant, ea va trebui, la cererea părţii solicitante, să supună cauza autorităţilor competente, astfel
încît să se poată exercita urmăriri judiciare, dacă este cazul. În acest scop, dosarele, informaţiile şi
obiectele privind infracţiunea se vor transmite gratuit pe calea diplomatică. ” Deşi textul acesta se
referă la extrădarea naţionalilor, totuşi el consacră principiul oportunităţii. Acelaşi principiu îl
acceptă şi Convenţia privind infracţiunile rutiere din 1964, Convenţia europeană privind reprimarea
terorirsmului din 1977. Cu titlu excepţional însă art. 27 al Statutului Curţii Europene de Justiţie al
UE a decis că statul solicitat „va urmări”, dar nu „ poate urmări”, deci ar avea obligaţia.
20

21. (B).Principiul aplicat este cel al asimilării. Conform art. 26 al Convenţiei europene privind
transferul de proceduri în materie penală, „orice act în scopul urmăririi, îndeplinit în statul solicitant
conform legilor şi regleemntărilor sale în vigoare, are aceeaşi valoare în statul solicitat ca şi cum ar
fi fost îndeplinit de către autorităţile acestui stat, fără ca această asimilare să poată avea efectul de a-i
da acestui act o forţă probantă superioară aceluia pe care o are în statul solicitant.
Orice act întrerupător de prescripţie, valabil întocmit în statul solicitant, are aceleaşi efecte în statul
solicitat şi invers.”
Conform Convenţiei europene privind transferul de proceduri în materie penală din 1972
există două cazuri al transferului de proceduri: transfer unic sau pluralitate de proceduri penale.
1.2.1. De exemplu statul solicitant care a început urmărirea poate solicita statul pe teritoriul căruia
se află infractorul, să preia derularea procedurii penale din diferite considerente, dar care astfel ar
asigura soluţionarea mai adecvată, şi dacă statul solicitat acceptă, atunci intervine „transmiterea
urmăririi”. În practică statul solicitant este adesea cel în care s-a comis fapta, iar statul solicitat este
cel unde s-a refugiat infractorul.Transmiterea unică a urmării este reglementată de titlul III al
Convenţiei din 1972 . Printre condiţiile acesteia sunt:
- Condiţii de fond
Enumerate la art. 6-12 al convenţiei din 1972. Ele cuprind:
1.2.1.Competenţa statului solicitat-dacă legea internă nu-i permite preluarea urmării atunci statul
nu poate accepta transmiterea acesteia (Art. 2 al convenţiei).
1.2.2.Reciprocitatea incriminării- conform art. 7 al convenţiei, urmărirea nu poate fi exercitată în
statul solicitat decît atunci cînd fapta în legătură cu care s-a solicitat începerea urmăririi ar fi
infracţiune în cazul comiterii pe teritoriul acestui stat şi cînd autorul ar fi pasibil de o condamnare şi
în baza legilor acestui stat. Ideea e că nu doar fapta trebuie incriminată în sistemul de drept naţional
al statului solicitat, dar şi să constituie infracţiune, nu doar o contravenţie administrativă pasibilă de
amendă. De altfel în unele state, de exemplu in Germania există infracţiuni administrative care se
absorb de conceptul de infracţiune in general. Reieşind din faptul că examinarea acestor fapte se
face de instanţe ca şi cum ar fi de materie penală, autorii convenţiei au ajuns la concluzia de a defini
în art. 1 infracţiunea ca fiind ”fapte care constituie infracţiuni, precum şi la cele care sunt vizate de
dispoziţiile legale menţionate în anexa nr. 3 la prezenta convenţie, cu condiţia ca , atunci cînd
infracţiunea este de competenţa unei autorităţi administrative, persoana interesată să aibă
posibilitatea de a aduce cazul respectiv în faţa unei instanţe judecătoreşti . ” Conform anexei 3 fapte
altele decît infracţiunile penale ar fi:
-în Franţa-orice comportament ilegal sancţionat printr-o contravenţie de grande voirie (la regulile
de circulaţie);
-în Republica Federală a Germaniei-orice comportament ilegal pentru care se aplică procedura
instituită de Legea încălcărilor regulilor de ordine;
-în Italia-orice comportament ilegal căruia îi este aplicabilă Legea nr. 317 din 3 martie 1967.
1.2.3.Lista cazurilor cînd un stat poate solicita unui alt stat să înceapă urmărirea. Conform art.
8, un stat contractant poate solicita unui alt stat contractant să înceapă urmărirea în unul sau mai
multe dintre cazurile următoare:
21

22. - Dacă acuzatul are reşedinţa obişnuită în statul solicitat;
- Dacă acuzatul este cetăţean al statului solicitat sau dacă acest stat este statul său de origine;
- Dacă acuzatul exercită sau urmează să execute o pedeapsă privativă de libertate în statul
solicitat;
- Cînd acuzatul face obiectul, în statul solicitat, al unei urmăriri judiciare pentru aceeaşi
infracţiune sau pentru alte infracţiuni;
- Dacă se consideră că transferul urmăririi este justificat prin interesul de a descoperi adevărul
şi, mai ales, dacă elementele de probă cele mai importante se găsesc în statul solicitat;
- Dacă se consideră că executarea unei eventuale condamnări în statul solicitat este
susceptibilă să amelioreze posibilităţile de reintegrare socială a condamnatului;
- Dacă se consideră că prezenţa acuzatului la audieri nu poate fi asigurată în statul solicitat;
- Dacă statul solicitant consideră că nu este în măsură să execute o eventuală condamnare,
chiar atunci cînd are calea extrădării, şi că statul solicitat este în măsură să o facă.
În cazul în care acuzatul a fost condamnat efectiv într-un stat contractant, acest stat nu poate solicita
transferul urmăririi pentru unul sau mai multe dintre cazurile menţionate, decît atunci cînd nu poate
executa condamnarea respectivă, chiar avînd calea extrădării, şi atunci cînd celălalt stat contractant
nu acceptă principiul executării unei hotărîri date în străinătate sau refuză executarea unei astfel de
hotărîri.
Statul solicitant nu are obligaţia de a face o transmitere a urmăririi, conform art. 6.1 „el poate
solicita unui alt stat...”. Libera acceptare este principiul care guvernează ambele state. Unica
obligaţie pe care o are statul solicitat este să examineze cererea. Autorităţile competente din statul
solicitat vor examina cererea pentru transferul urmăririi. Acestea vor decide, în conformitate cu
propria legislaţie, cum vor acţiona în continuare. Dificultatea apare în cazul cînd fapta într-un stat
este penală, iar în altul – administrativă. În fiecare caz ţine de statul solicitat acceptarea. Conform
art. 9.2 cînd legea statului solicitat prevede pedepsirea infracţiunii de către o autoritate
administrativă, acest stat va informa, cît mai curînd posibil, statul solicitant, cu excepţia cazului în
care statul solicitat a făcut o declaraţie conform paragrafului 3 al acestui articol.
Obstacole ale acceptării cererii:
Conform art. 10, statul solicitat nu va da curs cererii dacă:
- Aceasta nu este conformă cu dispoziţiile art. 6.1 şi ale art. 7.1;
- Exercitarea urmăririi este contrară dispoziţiilor art. 35 (non bis in idem);
- La data menţionată pe cerere, prescripţia acţiunii publice este împlinită în statul solicitant,
conform legislaţiei sale.
Principiul liberei acceptări a fost întărit prin cazurile exprese indicate, cînd statul solicitat poate
refuza acceptarea cererii (art. 11):
a) Dacă consideră că motivul pe care se bazează cererea, în aplicarea art. 8, nu este justificat;
22

23. b) Dacă acuzatul nu are reşedinţa obişnuită în statul solicitat;
c) Dacă acuzatul nu este cetăţean al statului solicitat şi nu avea reşedinţa sa obişnuită pe
teritoriul acetsui stat în momentul comiterii infracţiunii;
d) Dacă consideră că infracţiunea în legătură cu care se solicită urmărirea are un caracter politic
sau este o infracţiune pur militară ori pur fiscală;
e) Dacă estimează că există motive serioase să creadă că cererea de urmărire este determinată
de considerente de rasă, naţionalitate sau opinii politice;
f) Dacă propria sa lege este deja aplicabilă faptei şi dacă, conform acestei legi, acţiunea publică
este prescisă la momentul primirii cererii; în acest caz, nu se va putea face aplicarea prevederilor art.
26.2.
g) Dacă competenţa sa se bazează exclusiv pe prevederile art. 2 şi dacă, în momentul primirii
cererii respective, acţiunea publică este prescrisă conform legii poprii, luîndu-se în considerare
prelungirea cu 6 luni a termenuluide prescripţie prevăzut la art. 23,
h) Dacă fapta s-a comis în afara teritoriului statului solicitant,
i) Dacă urmărirea este contrară angajamentelor internaţionale ale statului solicitat;
j) Dacă urmărirea este contrară principiilor fundamentale ale ordinii juridice din statul solicitat;
k) Dacă statul solicitat a încălcat o regulă de procedură prevăzută în această convenţie.
Statul solicitat, poate revoca după acceptare cererea, dacă ulterior se descoperă motivele indicate în
art. 12:
a) Dacă ar fi evident că prezenţa acuzatului nu poate fi asigurată pentru audiere în acest stat sau
dacă o eventuală condamnare nu poate fi executată în statul respectiv;
b) Dacă unul dintre motivele de refuz prevăzute la art. 11 este descoperit înainte de începerea
judecării cazului de către o instanţă;
c) În alte cazuri, dacă statul solicitant este de acord.
- Condiţii de procedură:
Privind statul solicitant
I. Cererea este făcută în scis (art. 13.1) Nu
se vorbeşte de modalităţile moderne,
telecopii etc. Cererea trebuie datată
necesar pentru prescripţie (art. 10 nu se
da curs cererii daca este expirat termenul
de prescripţie).
II. Cererile sunt adresate de către
Ministerul Justiţiei, fie conform
acordurilor speciale, direct de către
Privind statul solicitat
I. Dacă un stat contractant consideră
informaţiile furnizate de către un alt
stat contractant insuficiente pentru a-i
permite să aplice prezenta convenţie,
cere completarea informaţiilor
necesare. El poate fixa un termen
pentru primirea informaţiilor (art. 14).
II. Statul solicitat informează, fără
întîrziere, statul solicitant despre
23

24. autorităţile statului solicitant. În cazuri
urgente cererile se transmit prin
INTERPOL.
III. Cererea este însoţită de original sau
copie certificată a dosarului penal,
precum şi toate documentele utile( art.
15 ). În ce priveşte traducerea în limba
statului solicitat, convenţia nu o cere.
Dar printr-o rezervă statul poate
prevedea aceasta.
IV. Statul solicitant informează în scris
statul solicitat în legătură cu toate actele
de procedură sau cu măsurile relative la
acţiunea publică luate în statul solicitant
după transmiterea cererii. Această
notificare e însoţită de orice documente
utile (art. 15.2).
decizia sa asupra cererii de urmărire
(art. 16).
III. Statul solicitat trebuie să anunţe
acuzatul despre cererea de urmărire,
cu scopul de a-i permite acestuia să îşi
expună argumentele înainte ca acest
stat să ia o hotărîre în legătură cu
cererea respectivă (art. 17).
1.3. Transmiterea executărilor
Expresia „transmiterea executărilor” trebuie înţeleasă în sens larg: nu doar privind pedepsele
privative de libertate dar şi cele care privesc orice decizie represivă emisă de judecător. Cu toate
acestea, asistenţa penitenciară comportă trei elemente:
- Supravegherea condamnaţilor;
- Transferul condamnaţilor;
- Plata amenzilor.
I. Supravegherea condamnaţilor
Azi în toate statele Europei, tehnici ca liberarea condiţionată sau amînarea executării pedepsei sunt
des practicate, deoarece ele sunt mai ieftine. Judecătorii nu ar aplica aceste instituţii faţă de cetăţenii
străini, de frica creşterii recidivei. De aceea a fost elaborată Convenţie europeană pentru
supravegherea persoanelor condamante sau liberate sub condiţie din 30.11.1964 în vigoare la
22.07.1975. În plan filosofic această convenţie subliniază două remarci. În primul rînd ea consacră
un principiu după care dreptul penal dintr-un stat nu va ignora o sentinţă străină, pentru că
autorităţile acestui stat vor participa la executarea sa. În al doilea rînd, ea stabileşte o anumită
egalitate între justiţiabili, care naţionali sau străini, ar putea să beneficieze în aceeaşi măsură de
tehnici de individualizare.
Condiţiile cooperării
1) Pozitive
- subiect nu poate fi persoana
Modalităţile cooperării
1) supravegherea
infractorului
Formele cooperării
Cererea (art. 26-32)
24

25. bănuită,inculpată a cărei vinovăţie
nu este recunoscută. Conform art. 2
infractor este persoana care pe
teritoriul unei părţi contractante:
a) a fost recunoscută vinovată de
instanţă şi eliberat condiţionat fără
pronunţarea sentinţei;
b) a fost suspendată sentinţa
implicînd privarea de libertate, sau
executarea căreia a fost suspendată
condiţional, total sau parţial, fie în
timpul sentinţei sau în rezultat.
- decizia de culpabilitate sau de
condamnare trebuie să fie definitivă
şi să aibă putere executorie (art. 3).
- reciprocitatea incriminării,
conform art. 4, infracţiunea trebuie
să fie pasibilă de pedeapsă conform
legislaţiei statului solicitant şi
solicitat.
2) Negative
Art. 7 prevede obstacole acordării
asistenţei:
Obstacole obligatorii (alin.1)
1) dacă solicitarea este considerată
de statul solicitat că poate
prejudicia suveranitatea,
securitatea, principiile
fundamentale ale sistemului de
drept sau alte interese esenţiale;
2) dacă solicitarea se referă la o
sentinţă pentru infracţiunea care a
fost judecată în final în statul
solicitat;
3) dacă acţiunea pentru care a fost
pronunţată sentinţa este considerată
de statul solicitat fie o infracţiune
politică sau o infracţiune legată de
politică,sau o infracţiune pur
militară;
4) dacă pedeapsa impusă nu poate
fi solicitată din cauza expirării
timpului, conform legislaţiei
art. 10-15
2) executarea sentinţelor
art. 16-21
3) renunţarea la statul
solicitat
art.22-25.
Oricare cerere se
formulează în scis. Ea indică
autoritatea de la care emană,
obiectul său, identitatea
infractorului şi locul
reşedinţei sale în statul
solicitat.
Solicitările pentru
supraveghere trebuie însoţite
de originalsau o copie de
confirmare a constatărilor
instanţei cu descrierea
motivelor care confirmă
supravegherea şi cu
specificarea măsurilor
impuse infractorului.
Solicitările se expediază
prin Ministerul Justiţiei, în
cazuri excepţionale prin
INTERPOL.
25

26. statului solicitant sau a statului
solicitat;
5) dacă infractorul a fost amnistiat
sau graţiat atît în statul solicitant,
cît şi în statul solicitat.
Obstacole facultative (alin.2):
a) dacă autorităţile competente
în statul solicitat au decis să nu
intenteze proces sau să întrerupă
procesul deja început, în legătură
cu aceeaşi acţiune;
b) dacă acţiunea pentru care a
fost pronunţată sentinţa reprezintă
şi subiectul procesului în statul
solicitat;
c) dacă sentinţa la care se
referă solicitarea a fost pronunţată
în absebţă;
d) în măsura în care statul
solicitat consideră că sentinţa nu se
conformă cu principiilede aplicare
a dreptului penal, în special dacă
datorită vîrstei infractorul nu a
putut fi condamnat în statul
solicitat.
II.Transferul condamnaţilor
Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21
martie 1983 crează un mecanism mai simplificat, mai rapid şi flexibil pentru repatrierea propriilor
resortisanţi. Principiul de guvernare a convenţiei constă în aceea că „0 persoană condamnată pe
teritoriul unei părţi poate, în conformitate cu dispoziţiile prezentei Convenţii, să fie transferată pe
teritoriul altei părţi, pentru a executa aici condamnarea care i-a fost aplicată. În acest scop, ea îşi
poate exprima, fie pe lângă statul de condamnare, fie pe lângă statul de executare, dorinţa de a fi
transferată în temeiul prezentei Convenţii. » (art. 2).
Convenţia a fost completată de un Protocol adiţional la Convenţia asupra transferării persoanelor
condamnate din 18.12.1997.
In înţelesul prezentei Convenţii, expresiile:
a) condamnare desemnează orice pedeapsă sau măsură privativă de libertate, pronunţată de către un
judecător pentru o durată limitată sau nedeterminată în temeiul unei infracţiuni penale;
b) hotărâre desemnează o hotărâre judecătorească prin care se pronunţă o condamnare;
c) statul de condamnare desemnează statul unde a fost condamnată persoana care poate fi
transferată sau care deja a fost transferată;
26

27. d) statul de executare desemnează statul către care condamnatul poate fi transferat sau a fost deja
transferat, în vederea executării condamnării sale.
Iniţiativa transferului: este prevăzută de art. 2.- Transferarea poate fi cerută fie de către
statul de condamnare, fie de către statul de executare. Dacă condamnatul nu poate prezenta o cerere
formal de transfer, el poate exprima dorinţa sa de a fi transferat prin adresarea faţă de statul de
condamnare sau a celui de executare. El poate de asemenea atrage atenţia autorităţilor statului de
condamnare asupra stării sale personale făcînd referinţă la situaţia sa culturală sau familială.
Condiţiile transferării :
Condiţii de fond
Art. 3
a) condamnatul trebuie să fie resortisant al
statului de executare;
b) hotărârea trebuie să fie definitivă-adică a
exprirat termenul de atac sau s-au epuizat căile
ode atac pentru statul de condamanre;
c) durata condamnării pe care cel condamnat o
mai are încă de executat trebuie să fie de cel
puţin 6 luni la data primirii cererii de transferare
sau să fie nedeterminată;
d) transferul este consimţit de către persoana
condamnată sau, dacă în raport cu vârsta sau cu
starea fizică ori mintală a acesteia unul dintre
cele două state consideră necesar, de către
reprezentantul persoanei- ca să fie
consimţămîntul valabil el trebuie să corespundă
unor condiţii :
- art. 4 : Orice condamnat căruia i se pot aplica
prevederile prezentei Convenţii trebuie să fie
informat de către statul de condamnare despre
conţinutul exact al prezentei Convenţii. Dacă
condamnatul şi-a exprimat, pe lângă statul de
condamnare, dorinţa de a fi transferat în temeiul
prezentei Convenţii, acest stat trebuie să
informeze despre aceasta statul de executare cât
mai curând posibil, după rămânerea definitivă a
hotărârii.
-art. 7 : Statul de condamnare va proceda în aşa
fel încât persoana care trebuie să-şi dea
consimţământul la transferare în temeiul art. 3
paragraful 1 d) să o facă de bunăvoie şi în
deplină cunoştinţă de consecinţele juridice care
Condiţii de formă
Art.5
Cererile de transferare şi răspunsurile trebuie
formulate în scris.
Aceste cereri trebuie să fie adresate de către
Ministerul de Justiţie al statului solicitant
Ministerului de Justiţie al statului solicitat.
Răspunsurile trebuie comunicate pe aceleaşi căi.
Orice parte poate, printr-o declaraţie adresată
Secretarului general al Consiliului Europei, să
indice faptul că ea va utiliza alte căi de
comunicare.
Statul solicitat trebuie să informeze statul
solicitant, în cel mai scurt timp, despre hotărârea
sa de a accepta sau de a refuza transferarea
cerută.
Art, 6 : documentele ce trebuie depuse
Statul de executare trebuie, la cererea
statului de condamnare, să furnizeze acestuia din
urmă:
a) un document sau o declaraţie care să indice că
per-soana condamnată este resortisant al acelui
stat;
b) o copie de pe dispoziţiile legale ale statului de
exe-cutare din care să rezulte că acţiunile sau
omisiunile care au dat loc condamnării în statul
de condamnare constituie o infracţiune penală în
raport cu dreptul statului de execu-tare sau ar
constitui o astfel de infracţiune, dacă ele ar sur-
veni pe teritoriul său;
c) o declaraţie conţinând informaţiile prevăzute
27

28. decurg din aceasta. Procedura de urmat cu
privire la aceasta va fi guvernată de legea
statului de condamnare. Statul de condamnare
trebuie să dea statului de executare posibilitatea
să verifice, prin intermediul unui consul sau al
altui funcţionar desemnat de acord cu statul de
executare, că acest consimţământ a fost dat în
condiţiile prevăzute în paragraful precedent.
e) acţiunile sau omisiunile care au dat naştere
condamnării trebuie să constituie o infracţiune
penală în raport cu dreptul statului de executare
sau ar trebui să constituie o astfel de infracţiune,
dacă ar fi survenit pe teritoriul său-dubla
incriminare;i
f) statul de condamnare şi statul de executare
trebuie să se pună de acord asupra acestei
transferări.-aceasta ar fi o condiţie prealabilă
tuturor, or nu poate începe colaborarea fără
semnarea din partea statelor.
la art. 9 paragraful 2.
Dacă se cere o transferare, statul de
condamnare tre-buie să furnizeze statului de
executare următoarele docu-mente, cu excepţia
cazului în care unul sau celălalt dintre cele două
state ar fi indicat deja că el nu şi-ar da acordul la
transferare:
a) o copie, certificată pentru conformitate, de pe
hotă-râre şi de pe dispoziţiile legale aplicabile;
b) indicarea duratei condamnări deja executate,
inclu-siv informaţii asupra oricărei detenţii
provizorii, reduceri a pedepsei sau altui act
privind executarea condamnării;
c) o declaraţie constatând consimţământul la
transfe-rare, aşa cum se prevede în art. 3
paragraful 1 d);
d) de fiecare dătă când va fi cazul, orice raport
medical sau social despre condamnat, orice
informaţie asupra tra-tamentului său în statul de
condamnare şi orice recoman-dare pentru
continuarea tratamentului său în statul de
executare.
Consecinţele transferării (art.8-9) :
pentru statul de condamnare
1. Preluarea în sarcină a condamnatului de către
autorităţile statului de executare are drept efect
suspendarea executării condamnării în statul de
condamnare.
2. Statul de condamnare nu mai poate executa
condamnarea atunci când statul de executare
consideră executarea condamnării ca fiind
terminată.
pentru statul de executare
Autorităţile competente ale statului de
executare sunt datoare să aplice una dintre două
forme:
a) Continuarea executării - art. 10
În caz de continuare a executării, statul de
executare este legat de natura juridică şi durata
sancţiunii aşa cum rezultă ele din condamnare.
Totuşi, dacă natura sau durata acestei
28

29. sanctiuni este incompatibilă cu legislaţia statului
de executare, sau dacă legislaţia acestui stat o
impune, statul de executare poate, prin hotărâre
judiciară sau administrativă, să adapteze această
sancţiune la pedeapsa ori măsura prevăzută de
propria sa lege pentru infracţiuni de aceeaşi
natură. Această pedeapsă sau măsură
corespunde, atât cât este posibil, în ceea ce
priveşte natura sa, celei aplicate prin
condamnarea de executat. Ea nu poate să
agraveze prin natura sau durata sa sancţiunea
pronunţată în statul de condamnare, nici să
depăşească maximul prevăzut prin legea statului
de executare;
b) Schimbarea condamnării - art. 11.
În cazul schimbării condamnării, se aplică
procedura prevăzută de legislaţia statului de
executare. Din momentul schimbării, autoritatea
competentă:
a) va fi legată de constatarea faptelor în măsura
în care aceasta figurează în mod explicit sau
implicit în hotărârea pronunţată în statul de
condamnare;
b) nu va putea schimba o sancţiune privativă de
libertate printr-o sancţiune pecuniară;
c) va deduce integral din pedeapsă perioada de
privaţiune de libertate deja executată de către
condamnat;
d) nu va agrava situaţia penală a condamnatului
şi nu va fi ţinută de limita inferioarâ a sancţiunii
eventual prevăzute de legislaţia statului de
condamnare pentru infracţiunea sau infracţiunile
săvârşite.
De asemenea statul de executare poate
înceta executarea în următoarele cazuri :
29

30. - Graţierea, amnistia, comutarea pedepsei ;
- Statul de executare trebuie să pună capăt
executării condamnării de îndată ce a fost
informat de către statul de condamnare despre
orice hotărâre sau măsură care are ca efect
înlăturarea caracterului executoriu al
condamnării.
Tranzitul (art. 16) :
1. 0 parte trebuie, în conformitate cu propria sa legislaţie, să consimtă la o cerere de tranzit al unui
condamnat pe teritoriul său, dacă cererea a fost formulată de către o altă parte care ea însăşi s-a
înţeles cu o altă parte sau cu un stat terţ asupra transferării unui condamnat spre sau dinspre teritoriul
său.
2. 0 parte poate refuza să acorde tranzitul:
a) dacă condamnatul este unul dintre resortisanţii săi;sau
b) dacă infracţiunea care a dat loc la condamnare nu constituie infracţiune conform legislaţiei sale.
3. Cererile de tranzit şi răspunsurile trebuie comunicate pe căile menţionate prin dispoziţiile art. 5
paragrafele 2 şi 3.
4. 0 parte poate consimţi la o cerere de tranzit al unui condamnat pe teritoriul său, formulată de către
un stat tert, dacă acesta din urmă a convenit cu o altă parte asupra transferării spre sau dinspre
teritoriul său.
5. Partea căreia îi este cerută tranzitarea poate menţine condamnatul în detenţie pe perioada strict
necesară tranzitării teritoriului ei.
6. Partea solicitată să acorde tranzitul poate fi invitată să dea asigurarea că persoana condamnată nu
va fi nici urmărită, nici deţinută, sub rezerva aplicării paragrafului precedent, nici supusă vreunei
alte restricţii a libertăţii sale individuale pe teritoriul statului de tranzit, pentru fapte sau condamnări
anterioare plecării sale de pe teritoriul statului de condamnare.
7. Nici o cerere de tranzit nu este necesară, dacă se foloseşte calea aeriană pe deasupra teritoriului
unei părti şi nu este prevăzută nici o aterizare. Cu toate acestea, fiecare stat poate, printr-o declaraţie
adresată Secretarului general al Consiliului Europei, în momentul semnării sau depunerii
instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să pretindă a-i fi notificată
orice tranzitare pe deasupra teritoriului său.
III. Plata amenzilor.
Există două convenţii care acceptă plata amenzilor făcută altui stat decît celui de condamnare:
- Convenţia de la Manhaim din 1868 privind navigaţia pe Rhin;
- Convenţia de la Luxembourg din 1956 privind canalizarea de la Moselle.
30

31. §2. Asistenţa juridică secundară în materie penală
2.1. Asistenţa majoră – extrădarea
În ceea ce priveşte aspectul legat de extrădarea persoanelor care au săvârşit o infracţiune pe
teritoriul statului de unde provin, există în general un consens la nivel internaţional. Apar însă şi
interpretări diferite în ceea ce priveşte extrădarea persoanelor care au dobândit o formă de protecţie
şi există o atitudine de respingere a solicitării extrădării, în special din partea statelor membre ale
U.E. şi a celor care au aderat la normele acestei structuri, dar care nu sunt membre ale acesteia,
atunci când este vorba de extrădarea unei persoane care în ţara sa de origine a fost condamnată la
pedeapsa capitală (a se vedea cazul tipic de refuz a extrădării în ceea ce-l priveşte pe liderul kurd
Abdulah Ocealan, care nu a fost extrădat Turciei până când acest stat nu a dat garanţii ferme U.E.,
de transformare a pedepsei capitale în închisoare pe viaţă).
Mai întâi, am dori să reliefăm necesitatea existenţei unei asemenea norme în materie, care să
se constituie în normă generală pentru celelalte documente bilaterale elaborate şi adoptate în materia
extrădării. În scopul susţinerii necesităţii elaborării şi adoptării unor normative generale la nivel
internaţional, vin mai toate aprecierile teoreticienilor în acest domeniu, care arată că: „extrădarea ca
regulă, are efect datorită tratatelor bilaterale”22
şi că: „nu există obligaţia de a extrăda în absenţa
unui tratat internaţional”23
. Pentru a exemplifica cele de mai sus, aducem drept argument atitudinea
Libiei atunci când aceasta a refuzat să-i extrădeze pe teroriştii despre care au existat date că, ar fi
planificat şi executat atacul cu bombă asupra cursei PAN-AM nr.103, cu toate presiunile exercitate
de S.U.A. şi Marea Britanie, caz soluţionat în cele din urmă datorită în special izolării Libiei. În
susţinerea necesităţii existenţei unor asemenea tratate, unii autori susţin faptul că: „tratatele de
extrădare nu scutesc de obligaţii pe nici una din cele două părţi implicate”24
, fapt ce asigură
împlinirea actului de justiţie în plan internaţional.
Totodată pe lângă părerile mai mult sau mai puţin autorizate ale unor specialişti găsim că este
util să reamintim şi definiţia adoptată la cel de-al X-lea Congres al Asociaţiei de Drept Penal, care
duce la aceeaşi concluzie şi anume la necesitatea existenţei reglementărilor şi cooperării
internaţionale în materie, fără de care extensia aplicării normelor interne în plan internaţional nu
poate avea efect. Definiţia adoptată de aceştia, precizează că: „extrădarea este un act de asistenţă
judiciară interstatală în materie penală, care urmăreşte transferul unei individ, urmărit sau
condamnat penal din domeniul suveranităţii judiciare a unui stat, în domeniul celuilalt stat”25
.
După cum se constată din cuprinsul definiţiei de mai sus, extrădarea nu poate fi decât rodul
cooperării internaţionale, cooperare destinată înfăptuirii actului de justiţie asupra unor indivizi care
nu se mai află în domeniul suveranităţii judiciare a statului, prin intermediul altui stat sau al unor
organisme internaţionale, apărute ca urmare a evoluţiei la nivel instituţional. Tocmai pentru ca acest
lucru să nu poată fi posibil, la data de 13.12.57, la Paris se adoptă Convenţia europeană de extrădare,
prin care statele semnatare se angajează să-şi predea reciproc persoanele care sunt urmărite pentru o
infracţiune sau în vederea executării unei pedepse sau luarea măsurii de siguranţă de către
autorităţile judiciare ale părţii solicitante26
.
22
Wallace M.M.Rebecca - International Law, third edition, Sweet and Maxwell, London, 1997, pag. 119.
23
Ibidem, pag. 119.
24
Ibidem, pag. 120.
25
Oxford Advanced Learner Dictionary of Current English, Oxford University Press, London, 1974,p. 682.
31

32. Există totuşi unele diferenţieri şi particularităţi şi în spaţiul european, cu toate că, aşa cum
am mai arătat, legislaţia europeană în materie are o aplicare şi un caracter mult mai uniform decât în
alte zone ale lumii. Referitor la cele prezentate se mai pune problema legată de raporturile cele mai
eficiente dintre statele semnatare ale Convenţiei europene şi cele care nu au aderat la ea şi raportul
dintre organismele internaţionale sau europene şi statele semnatare sau ne semnatare ale Convenţiei
europene. Apreciem că, problema nu este pe deplin soluţionată şi că, îmbracă forme diverse de
soluţionare dar că, în prezent prin prisma normei analizate nu se definesc forme precise care să
asigure finalizarea unei cereri de extrădare adresată statelor, fapt suficient probat de situaţia celor
acuzaţi de crime de război sau crime împotriva umanităţii de instanţele europene şi internaţionale
care s-au preocupat de soluţionarea crizei din fosta Jugoslavie. Din punct de vedere procedural, în
baza normei se preciza că, demersurile să urmeze în general calea diplomatică, combinată ulterior cu
cea judiciară; al doilea Protocol adiţional a modificat această abordare, considerând-o una greoaie şi
de lungă durată înlocuind-o prin prevederile art.5 din titlul 5, cu calea administrativo-juridică, prin
Ministerul Justiţiei, neexcluzând însă nici calea diplomatică. De menţionat este faptul că
documentele Acordului de la Schengen din 1985, fac în cuprinsul art.65 precizări care trimit în mod
neechivoc la calea judiciară şi nu la cea diplomatică.27
Convenţia dă dreptul naţiunilor semnatare să manifeste rezerve asupra conţinutului cu
condiţia ca aceste rezerve să fie ratificate. Convenţia mai precizează şi faptul că, nu se vor putea
încheia în viitor acorduri bilaterale, decât pentru:
- completarea dispoziţiilor prezentei convenţii;
- pentru a înlesni aplicarea principiilor cuprinse în ea.
Ţinem să mai subliniem că, atât la nivel european cât şi la cel internaţional, aspectele privind
extrădarea nu s-au oprit la adoptarea normei mai sus analizate. La aceasta s-au adăugat şi alte
convenţii internaţionale sau europene, printre care reamintim Convenţia europeană pentru
reprimarea terorismului, Convenţia contra traficului ilicit de stupefiante, Convenţia penală asupra
corupţiei, cea legată de deturnare sau de actele de piraterie legate de nave sau aeronave, cea de
reprimare a finanţării terorismului, s.a., toate cu influenţă asupra normelor interne, deoarece toate
conţin aspecte legate de obligaţia statelor semnatare de a pune în mişcare mecanismul extrădării
pentru faptele analizate de acele convenţii.
Tratatele bilaterale au în cuprinsul lor în general tot ceea ce asigură soluţionarea efectivă a
numeroase situaţii ce pot fi exprimate de o cerere de extrădare. În general, au drept principal
obiectiv recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti, drept pentru care părţile vor proceda la
extrădarea celor împotriva cărora s-a început un proces penal sau care urmează să execute o
pedeapsă. Sunt de asemenea enumerate condiţiile în care operează extrădarea, situaţiile în care
aceasta nu operează, obligaţiile în caz de refuz a extrădării, în ce situaţii poate fi amânată extrădarea
şi ce situaţii împiedică urmărirea, judecarea sau deţinerea în vederea executării unei pedepse şi ce
excepţii pot apare în asemenea situaţii. Din punct de vedere procedural, acestea stabilesc ce
documente trebuie să însoţească cererea de extrădare, în ce condiţii poate opera arestarea şi cum
poate ea deveni operaţională înainte de primirea cererii de extrădare, care este durata acesteia şi
condiţiile în care aceasta. Cu toate acestea se impune reliefarea unor trăsături ce guvernează raportul
dintre acestea şi Convenţia europeană de extrădare. Astfel, trebuie să revenim la cele precizate deja
şi anume că, stipulaţiile ce contravin acestei norme, care sunt cuprinse în tratatele bilaterale
încheiate cu statele membre ale Consiliului Europei sau cu alte state care au aderat şi ratificat norma
europeană, sunt considerate abrogate de drept, ele având doar rolul de a completa acolo unde textul
26
Tudorică Valentin. Azilul politic şi extrădarea în dreptul internaţional.-teza de doctor în drept, cu titlu de manuscris
czu: 341.43( 478) (043.3).
27
Ibidem, p.92.
32