1) Abţinerea şi recuzarea. Art 50-C pr. Pen –persoana incompatibila este obligata sa declare, dupa caz, presedinteluiinsta...
responsabilă civilmente deoarece prin aceeaşi faptă s-a încălcat atât norma de drept penal cât şinorma de drept civil şi e...
despăgubită, condiţie care se realizează prin constituirea de parte civilă.3) Acţiunea penală: noţiune; obiectul şi subiec...
penale este condiţionată de plângerea prealabilă; este o acţiune indisponibilă, întrucât odată pusăîn mişcare nu poate fi ...
procesuale prescrise de lege, ea neputand fi indeplinita in mod temeinic si in toata amploarea decatde un aparator cu preg...
art.3 din Legea nr.51/1995, asistenta juridica se realizeaza prin acordarea de consultatii siintocmirea de cereri cu carac...
cazul procedurii urgente de urmarire si judecare a unor infractiuni de coruptie. Potrivit art.171 alin 4C.pr.pen cand asis...
acestuia, iar in cazul cand inculpatul este arestat, sa ia contact cu acesta. Aparatorul ales saudesemnat din oficiu este ...
prenumele inculpatului in privinta caruia se ataca sentinta; Continutul si motivele cerintelorapelantului; Indicarea probe...
condiţiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului, când arestarea a fost dispusă dupăascultarea inculpatului...
poate fi luată numai după ascultarea acestuia de către judecător în prezenţa apărătorului, în afarăde cazul când este disp...
depăşi 10 zile, acestea calculându-se de la data expirării ordonanţei de reţinere. În cazul în careprocurorul solicită reţ...
mandatul de arestare.8) Cauzele care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau care sting acţiuneapenală.In desfa...
prevazute in art. 10, lit. f-g, c.pr.pen., la care se adauga si cauzele de nepedepsire prevazute inCodul penal sau in alte...
pentru ca, potrivit art. 132, c.pen. “impacarea este personala si produce efecte numai daca intervinepana la ramanerea def...
prorogare de competenţă, să preia în competenţa sa cauze care revin organelor superioare cinumai celor inferioare sau egal...
datorită existenţei unei singure acţiuni sau inacţiuni, care datorită împrejurărilor în care a avut locsau urmăririlor pe ...
în primă instanţă, în apel, recurs, revizuire, contestaţie în anulare ( exemplu: hotărârea dată înprimă instanţă care nu a...
şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică. Dacă sunteţi intimat şi nu sunteţireprezentat sau asistat de av...
împotriva căreia nu s-a declarat apel; să fie o hotărâre pronunţată de instanţa de recurs; să evocefondul. Ce se înţelege ...
de timbru. Cine poate exercita contestaţia în anulare: doar persoanele care au avut calitate de parteîn procesul în care s...
organului de cercetare penală sau a procurorului privind măsura. Potrivit dispoziţiilor art.140 ind.1împotriva ordonanţei ...
prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Învinuitul sau inculpatul arestat este adus în faţainstanţei şi este ascu...
încunoştiinţează despre aceasta imediat, în cazul reţinerii, şi în termen de 24 de ore, în cazularestării, părinţii, tutor...
inculpatului a carui ascultare se face. Intrebarile se pun prin intermediul presedintelui completuluide judecata care poat...
acestea exista si la administrarea de probe noi. Astfel daca sunt necesare lamuririle unui expert seva proceda la ascultar...
mijloacelor materiale precum si imprejurarile in care infractiunea a fost savarsita, organul deurmarire efectueaza o cerce...
rude apropiate. In cerere trebuie sa se mentioneze: adresa condamnatului, condamnarea si faptapentru care a fost pronuntat...
pus in miscare actiunea penala printr-o alta infractiune savarsita de condamnat); admiterea sisolutionarea prin hotarare a...
interesele proprii sa se alature si un aparator. Acesta din urma asigura in cadrul procesului penal-prin sustinerea si val...
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
procedura penala 1
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

procedura penala 1

4,709 views

Published on

0 Comments
1 Like
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total views
4,709
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
3
Actions
Shares
0
Downloads
0
Comments
0
Likes
1
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

procedura penala 1

  1. 1. 1) Abţinerea şi recuzarea. Art 50-C pr. Pen –persoana incompatibila este obligata sa declare, dupa caz, presedinteluiinstantei, procurorului care supravegheaza cercetarea penala sau procurorului ierarhic superior, case abtine de aparticipa la procesul penal, cu aratarea cazului de incompatibilitate ce constituiemotivul abtinerii. Declaratia de abtinere se face de indata ce persoana obligata la aceasta a luatcunostinta de existenta cazului de incompatibilitate. Recuzarea-art.51-C. Pr. Pen.-in cazul in carepersoana incompatibila nu a facut declaratie de abtinere, poate fi recuzata atat in cursul urmaririipenale cat si in cursul judecatii de oricare dintre parti de indata ce partea a aflat despre existentacazului de incompatibilitate. Recuzarea se formuleaza oral sau in scris cu aratarea cazului deincompatibilitate. Abtinera sau recuzarea se solutioneaza de un alt complet in sedinta secreta faraparticiparea celui care se abtine sau este recuzat. Examinarea declaratiei de abtinere sau a cereriide recuzare se face de indata ascultandu-se procurorul si daca este necesar cel ce se abtine sipartile. Daca se admite abtinerea sau recuzarea se va stabili in ce masura se mentin actele.Abtinerea sau recuzarea care priveste intreaga instanta se solutioneaza de instanta ierarhicsuperioara. Incheierea nu ste supusa nici unei cai de atac. In cursul urmaririi penale asupra cereriide abtine sau de recuzare se pronunta procurorul insarcinat cu supravegherea penala sauprocurorul ierarhic superior. Procurorul este obligat sa solutrioneze cererea in cel mult 3 zile printr-oordonanta.2) Acţiunea civilă în procesul penal: noţiune; condiţii ale exercitării acesteia.Art.476 – Instanta examineaza actiunea civila numai daca persoana vatamata este prezenta si seconstituie parte civila, iar pretentiile acesteia pot fi solutionate fara amanarea judecatii. Art.14-Actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului precum si a partiiresponsabile civilmente. Actiunea civila poate fi alaturata actiunii penale prin constituirea persoaneivatamate ca parte civila. Reparatrea pagubei se face potrivit legii civile: in natura sau prin plata uneidespagubiri banesti. Persoana vatamata se poate constitui ca parte civila in contra invinuitului sauinculpatului si a partii responsabile civilmente. Constituirea se poate face in cursul urmaririi penalesi in fata in stantei pana la citirea actului de sesizare.Este posibil ca săvârşirea unei infracţiuni săproducă, pe lângă urmările socialmente periculoase şi un prejudiciu material sau moral în daunaunei persoane fizice sau juridice, caz în care infracţiunea este şi sursa unor obligaţii civile. Mijlocullegal prin care persoana păgubită material cer să-i fie reparat prejudiciul cauzat este acţiunea civilă.Acţiunea civilă constituie instrumentul juridic prin care sunt traşi la răspundere inculpatul şi partea 1
  2. 2. responsabilă civilmente deoarece prin aceeaşi faptă s-a încălcat atât norma de drept penal cât şinorma de drept civil şi există temeiuri juridice ca fapta să atragă atât răspunderea penală cât şi ceacivilă. Aceste acţiuni au fost reunite în cadrul procesului penal pentru că îşi au izvorul în aceeaşifaptă; fapta se referă la aceleaşi persoane ce trebuie trase la răspundere penală şi civilă şi pentru ase evita darea unor soluţii contradictorii. Părţii vătămate i s-a lăsat şi dreptul de a opta pentruexercitarea acţiunii civile în cadrul procesului civil. Acţiunea civilă poate fi alăturată acţiunii penaleîn cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă. Repararea pagubeise face potrivit dispoziţiilor legii civile: în natură, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situaţieianterioare săvârşirii infracţiunii, prin desfiinţarea totală ori parţială a unui înscris şi prin orice altmijloc de reparare; sau prin plata unei despăgubiri băneşti, în măsura în care repararea în naturănu este cu putinţă. De asemenea, se acorda despăgubiri băneşti pentru folosul de care a fost lipsităpartea civilă. Persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra învinuitului sau inculpatuluişi persoanei responsabile civilmente. Condiţii ale exercitării acţiunii civile. Pentru exercitarea acţiuniicivile în cadrul procesului penal trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii astfel: 1.Infracţiunea să fi cauzat un prejudiciu material sau moral. Această condiţia înseamnă că nu în oriceproces penal poate fi exercitată acţiunea civilă întrucât unele infracţiuni (este vorba despreinfracţiunile de pericol, exemplu de infracţiune de pericol: pătrunderea fără drept în sediul uneiinstituţii publice), prin natura urmărilor lor nu pot genera prejudicii materiale sau morale, şi astfeleste exclusă exercitarea acţiunii civile. 2. Între infracţiunea săvârşită şi prejudiciu, să existe raportde cauzalitate. Inexistenţa acestui raport înlătură existenţa temeiului tragerii la răspundere juridică apersoanei care a săvârşit fapta. 3. Prejudiciul să fie cert. Această condiţie impune ca acţiunea civilăsă fie exercitată pentru repararea unui prejudiciu sigur, atât sub aspectul existenţei sale, cât şi subaspectul posibilităţilor de evaluare. Prejudiciul este cert când este constatat, fiind astfel actual. Şiprejudiciul viitor poate fi cert, în situaţia când este susceptibil de evaluare. 4. Prejudiciul să nu fi fostreparat, condiţie cerută întrucât există posibilitatea ca, înainte de exercitarea acţiunii civile înprocesul penal, prejudiciul cauzat prin infracţiune să fi fost acoperit total sau parţial de către altepersoane decât inculpatul. Însă, repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune, nu exclude de plindrept, posibilitatea exercitării acţiunii civile în procesul penal, întrucât există posibilitatea caprejudiciul să nu fi fost acoperit integral, sau, dacă prejudiciul a fost plătit, total sau parţial, de terţepersoane cărora nu le revenea această obligaţie, acţiunea civilă poate fi exercitată în procesulpenal în funcţie de titlul cu care a fost acoperit prejudiciul. 5. Să existe manifestarea de voinţă dinpartea persoanei juridice sau a persoanei fizice cu capacitatea deplină de exerciţiu de a fi 2
  3. 3. despăgubită, condiţie care se realizează prin constituirea de parte civilă.3) Acţiunea penală: noţiune; obiectul şi subiecţii acţiunii penale; trăsăturile acţiunii penale.Art.9-actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere a persoanelor care au savarsitinfractiuni. Art.23-inculpatul-persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala. Art.24parte vatamata-persoana care a suferit prin fapta pena o vatamare fizica, morala sau materiala.Parte civila-persoana vatamata care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal. Parteresponsabila civilmente-persona chemata in procesul penal sa raspunda, potrivit legii civile, pentrupagubele provocate de invinuit sau inculpat. Acţiunea penală constituie instrumentul juridic prinintermediul căruia se deduce în faţa organelor judiciare raportul conflictual de drept penal învederea tragerii la răspundere a celui vinovat de comiterea unei infracţiuni. Acţiunea penală are caobiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni. Acţiunea penalăpoate fi exercitată în tot cursul procesului penal, de unde rezultă că acţiunea penală nu are caobiect aplicarea sancţiunii penale, întrucât ar însemna a reduce posibilitatea exercitării acţiuniipenale numai în faza de judecată, concluzie inexactă întrucât acţiunea penală poate fi exercitată întot cursul procesului penal. Subiecţii acţiunii penale sunt în realitate subiecţii principali ai raportuluijuridic procesual penal şi anume statul, ca subiect activ al acţiunii penale, şi autorul infracţiunii, casubiect pasiv al acestei infracţiuni. Subiecţii oficiali sunt persoane care îndeplinesc atribuţiile privindactivitatea organelor judiciare penale. Această categorie se subdivide în: subiecţi oficiali judiciari(organele de cercetare penală, procurorii, judecătorii) şi subiecţii oficiali extrajudiciari (persoane cuatribuţii de inspecţie din inspecţiile de stat, poliţie sanitară, poliţie sanitar-veterinară, vamală ş.a., deorgane de control şi constatarea infracţiunilor, de experţi oficiali etc.). Subiecţii particulari suntpersoane care participă la diferite raporturi procesuale. Ei se subdivid în două categorii: subiecţiiparticulari principali care sunt părţile şi subiecţii particulari secundari care participă la celelalteraporturi procesuale. Părţile sunt inculpatul, partea vătămată, partea civilă şi partea responsabilăcivilmente. Aceştia sunt singurii subiecţi procesuali care pot efectua acte procesuale. Trăsăturileacţiunii penale: acţiunea penală este o acţiune socială, în sensul că aparţine societăţii şi se exercităprin intermediul organelor statului anume învestite în acest sens (de unde şi denumirea că acţiuneapenală aparţine statului, trăsătură care deosebeşte acţiunea penală de cea civilă, care esteprivată); acţiunea penală este obligatorie (consecinţă directă a principiului oficialităţii procesuluipenal), ea trebuie pusă în mişcare în mod necesar ori de câte ori sa săvârşit o infracţiune. În unelecazuri acţiunea penală nu mai este obligatorie, de exemplu, când punerea în mişcare a acţiunii 3
  4. 4. penale este condiţionată de plângerea prealabilă; este o acţiune indisponibilă, întrucât odată pusăîn mişcare nu poate fi retrasă, trebuind fi continuată până la epuizarea ei care are loc prinrămânerea definitivă a soluţiei care se pronunţă în cauza penală. Însă, şi de la această regulăexistă excepţii când persoana vătămată are să-şi retragă plângerea prealabilă sau să se împace cufăptuitorul; este indivizibilă (inclusiv când acţiunea penală este pusă în mişcare la plângereaprealabilă a persoanei vătămate), în sensul că se întinde asupra tuturor celor care au participat lasăvârşirea infracţiunii; acţiunea penală este individuală, urmare a principiului răspunderii penalepersonale, putând fi exercitată numai împotrivapersoanelor care au calitatea de participanţi lasăvârşirea infracţiunii.4) Apărătorul ca participant la desfăşurarea procesului penal. Drepturile şi obligaţiileacestuia.Art. 172-In cursul urmaririi penale aparatorul are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act deurmarire penala si poate depune cereri sau memorii. Inculpatul arestat are drept sa ia legatura cuaparatorul. Aparatorul are dreptul de a face plangeri. In cursul judecatii aparatorul are dretul saasiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia si sa ia contact cu inculpatularestat. Activitatea procesuala penala trebuie sa se desfasoare in asa fel incat sa fie trase laraspundere penala numai persoanele care se fac vinovate de comiterea infractiunilor si numai inmasura gravitatii faptelor savarsite. Aceasta se realizeaza prin dreptul de aparare ce i se conferainculpatului si celorlalte parti care participa in procesul penal. Dreptul de aparare cuprinde atateforturile persoanelor ce lupta pentru respectarea drepturilor si intereselor lor procesuale, cat siobligatia organelor judiciare de a asigura exercitarea acestor drepturi. Constitutia Romaniei inscrieacest drept in art.24 care consfinteste faptul ca dreptul de aparare este garantat in tot cursulprocesului. O asemenea reglementare intalnim si in Legea nr.92/1992 pentru organizareajudecatoreasca. Potrivit art.6 C.pr.pen., dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului sicelorlalte parti in tot cursul procesului penal, ocazie cu care organele judiciare sunt obligate sa leasigure deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege si sa administrezeprobele necesare in aparare. Din continutul acestor reglementari rezulta ca realizarea justitieipenale intr-un stat de drept trebuie sa se faca cu respectarea tuturor drepturilor si intereselorprocesuale ale partilor, care nu este un simplu interes privat, ci este si un interes public. In acestsens, alaturi de parti si societatea are interesul ca intr-o cauza penale sa se afle adevarul. Aparareaeste o activitate procesuala de necesitate publica, reflectata atat in drepturile procesuale alepartilor, cat si in obligatiile organelor judiciare. Apararea trebuie sa se refere la tot complexulcauzei, atat in fapt, cat si in drept si trebuie sa se desfasoare prin actele si indeplinita dupa formele 4
  5. 5. procesuale prescrise de lege, ea neputand fi indeplinita in mod temeinic si in toata amploarea decatde un aparator cu pregatire juridica, de un avocat. Realizarea acestei functii este asigurata deavocatura care la noi in tara isi exercita activitatea si este organizate in baza Legii nr.51/1995,publicata in M.O nr.116 din 9 iunie 1995 si a statului profesiei de avocat, publicat in M.O nr.237 din17 octombrie 1995. Profesia de avocat se exercita numai de membrii barourilor, la alegere, incabinete individuale, cabinete asociate sau societati civile profesionale. In exercitarea profesiei,avocatul este independent si se supune numai legii, statului si eticii profesionale. Acesta trebuie saocroteasca interesele legale ale partii pe care o apara. Potrivit art.2 alin.3 din Legea nr.51/1995,avocatul are dreptul sa asiste si sa reprezinte persoanele fizice si juridice in fata tuturor instantelor,autoritatilor si institutiilor, precum si a altor persoane, care au obligatia sa permita si sa asiguredesfasurarea nestingherita a activitatii avocatului in conditiile legii. Desi se inscrie printre principaliiparticipanti la rezolvarea cauzei penale si se situeaza pe pozitia procesuala a parti ale careiinterese le sustine, aparatorul nu este parte in proces, ci el indeplineste functia apararii, functie cereprezinta o necesitate publica. De asemenea, avocatul nu poate asista sau reprezenta parti cuinterese contrare in aceeasi cauza sau in cauze conexe si nu poate pleda impotriva partii care l-aconsultat mai inainte in legatura cu aspectele litigioase concrete ale pricinii (art.39 alin.1 din Legeanr.51/1995). Totodata, avocatul nu poate fi ascultat ca martor si nu poate furniza relatii nici uneiautoritati sau persoane cu privire la cauza care i-a fost incredintata, decat daca are dezlegareprealabila, expresa si scrisa din partea tuturor clientilor sai interesati in cauza. Calitatea de martorare intaietate fata de calitatea de avocat cu privire la faptele si imprejurarile pe care acesta le-acunoscut inainte de a fi devenit aparator sau reprezentant al vreunei parti in cauza. Avocatul nupoate indeplini functia de expert sau de traducator in cauza in care este angajat aparator (art.39alin. 2-5 din Legea nr.51/1995). Asistenta jurdica este una dintre cele mai importante componenteale dreptului de aparare al partilor, alaturi de posibilitatea acestora de a-si asigura personalapararea si de obligatia organelor judiciare de a avea in vedere, din oficiu, toate aspectele caresunt in favoarea partilor, iar reglementarea ei in Constitutie, in Codul de procedura penala, in Legeanr.92/1992 si in Legea nr.51/1995 constituie o garantie a exercitarii acestui drept fundamental.Considerata ca o activitate procesuala complexa, apararea impune ca eforturile persoanei care isiapara drepturile si interesele proprii sa se alature si un aparator. Acesta din urma asigura in cadrulprocesului penal-prin sustinerea si valorificarea drepturilor si intereselor partii pe care o apara, prinmijloacele si caile prevazute de lege – asistenta juridica. Asistenta juridica in procesul penalreprezinta activitatea complexa desfasurata in conditiile legii, de aparator pentru promovarea siapararea intereselor procesuale legitime ale invinuitului sau inculpatului in procesul penal. Potrivit 5
  6. 6. art.3 din Legea nr.51/1995, asistenta juridica se realizeaza prin acordarea de consultatii siintocmirea de cereri cu caracter juridic, prin asistarea si, dupa caz, reprezentarea juridica, apersoanelor fizice sau juridice, in fata organelor de jurisdictie, de urmarire penala si de notariat,precum si sustinerea cu mijloace juridice specifice a drepturilor si intereselor legitime ale acestoracu autoritatile publice, institutiile si orice persoana romana sau straina, redactarea de acte juridice,cu posibilitatea atestarii identitatii partilor, a continutului si a datei actelor, precum si orice mijloacesi cai proprii exercitarii dreptului de aparare, in conditiile legii. Din continutul art.6 alin.4 si art.171alin.1 C.pr.pen cat si din alte reglementari, rezulta ca orice parte are dreptul sa fie asistata deaparator in tot cursul procesului penal, iar folosirea acestui drept este facultativa, in sensul capartile vor aprecia daca vor apela sau nu la aparator. Tinand cont de toate aceste consideratii sepoate spune ca asistenta juridica este facultativa. Prin modificarile Legii nr.32/1990, legiuitorul ainlocuit, in art.171 alin.1, formula „in tot cursul procesului penal” cu „in tot cursul urmarii penale si aljudecatii” dorind, astfel, sa aduca faza urmaririi penale, pe care o numeste expres, la aceleasi rigorica si faza judecatii, sub aspectul garantiilor procesuale ce trebuie sa apere dreptul la asistentajuridica a invinuitului sau inculpatului. Totodata, prin aceleasi modificari, s-a dispus obligativitateaorganelor judiciare de a aduce la cunostiinta invinuitului sau inculpatului dreptul respectiv. Inanumite cazuri prevazute de lege, pentru asigurarea unei aparari reale a unor persoane care,datorita situatiilor in care se gasesc, nu se pot apara singure, dreptul de aparare nu mai estefacultativ, ci devine o conditie legala necesara pentru normala desfasurare a procesului penal,asistenta juridica devenind obligatorie. Deci, in asemenea situatii, partile nu mai dispun dupa voiede dreptul de a fi asistate de un aparator, ci, daca nu si-a ales un avocat i se va desemna unul dinoficiu. Prevederile legale care impun obligativitatea asistentei juridice pentru cazurile date, suntconditii imperative ale valabilitatii actelor efectuate si orice abatere de la aceste norme sesanctioneaza prin nulitate absoluta. In urma modificarilor art.171 alin.2 C.pr.pen., prin Legeanr.32/1990, s-au adus noi prevederi in planul drepturilor si garantiilor procesuale ale partilor prininstituirea unor cazuri noi de asistenta juridica obligatorie. Astfel, in cursul urmaririi penale,asistenta juridica este obligatorie in urmatoarele cazuri: cand invinuitul sau inculpatul este minor,militar in termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei institutii militare deinvatamant, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ ori cand estearestat chiar in alta cauza. In cursul judecatii, pe langa aceste cazuri, asistenta juridica esteobligatorie si in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii maimare de 5 ani sau cand instanta apreciaza ca inculpatul nu si-ar putea face singur apararea. Deasemenea, potrivit art.2 din Legea nr.83/1992, este prevazuta asistenta juridica obligatorie si in 6
  7. 7. cazul procedurii urgente de urmarire si judecare a unor infractiuni de coruptie. Potrivit art.171 alin 4C.pr.pen cand asistenta juridica este obligatorie, daca invinuitul sau inculpatul nu si-a ales unaparator, se iau masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu. In asemenea situatii, legeaacorda prioritate alegerii facute de invinuit sau inculpat, dispunand ca delegatia aparatoruluidesemnat din oficiu inceteaza la prezentarea celui ales, facand totodata precizarea ca, daca lajudecarea cauzei, aparatorul lipseste si nu poate fi inlocuit, cauza se amana (art.171 alin.5 si 6C.pr.pen). Din reglementarile in vigoare rezulta ca asistenta juridica nu este obligatorie numaipentru invinuit sau inculpat. Astfel, potrivit art.173 alin.3 C.pr.pen, cand instanta apreciaza ca dinanumite motive partea vatamata, partea civila sau partea responsabila civilmente nu si-ar puteaface singura apararea, dispune din oficiu sau la cerere luarea masurilor pentru desemnarea unuiaparator. Pentru a da suport deplin si consistenta reglementarii asistentei juridice, legea instituie oconsolidare esentiala a drepturilor aparatorului in cazul procesului penal cu efecte directe asupradrepturilor si intereselor invinuitului, ale inculpatului si ale celorlalte parti. In acest plan, nouareglementare realizeaza si cele mai solide garantii procesuale, atat in cursul urmarii penale cat si incursul judecatii. Potrivit dispozitiilor art.172 alin.1-6 C.pr.pen, in cursul urmaririi penale, aparatorulinvinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala, saformuleze cereri si sa depuna memorii. Lipsa aparatorului nu impiedica efectuarea actelor deurmarire penala, daca exista dovada ca aparatorul a fost incunostiintat de data si ora efectuariiactului. Cand asistenta juridica este obligatorie, organul de urmarire penala va asigura prezentaaparatorului la ascultarea inculpatului. In cazul in care aparatorul invinuitului sau inculpatului esteprezent la efectuarea unui act de urmarire penala se face mentiune despre aceasta, iar actul estesemnat si de aparator. Inculpatul arestat are dreptul sa ia contact cu aparatorul. In mod exceptional,cand interesul urmaririi cere, procurorul – din oficiu sau la propunerea organului de cercetarepenala – poate dispune, prin ordonanta motivata, interzicerea luarii de contact a inculpatului arestatcu aparatorul, o singura data, pe o durata de cel mult 5 zile. Luarea de contact cu aparatorul nupoate fi interzisa la prelungirea duratei arestarii de catre instanta de judecata, iar la prezentareamaterialului de urmarire penala aceasta este obligatorie. Aparatorul are dreptul de a se plange,potrivit art.275 C.pr.pen., daca cererile sale nu au fost acceptate, in cazul in care asistenta juridicaeste obligatorie si nu si-a asigurat prezenta aparatorului la ascultarea inculpatului ori a fost interzisaluarea de contact dintre inculpatul arestat si aparator in afara situatiilor prevazute de lege,procurorul este obligat sa rezolve plangerea in cel mult 48 de ore. In cursul judecatii, potrivit art.172alin.7 C.pr.pen., aparatorul are dreptul sa asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale 7
  8. 8. acestuia, iar in cazul cand inculpatul este arestat, sa ia contact cu acesta. Aparatorul ales saudesemnat din oficiu este obligat sa asigure asistenta juridica a invinuitului sau inculpatului. Pentrunerespectarea acestei obligatii, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate sesizaconducerea baroului de avocati spre a lua masuri (art.172 alin. Ultim C.pr.pen.). Astfel, in bazaart.65 din Legea nr.51/1995, avocatul raspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor legiipentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat sau ale statutului profesiei de avocat, pentrunerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale baroului sau ale uniunii,precum si pentru orice fapte savarsite in legatura cu profesia sau in afara acesteia, care sunt denatura a prejudicia onoarea si prestigiul profesiei sau ale institutiei. Instantele judecatoresti siparchetele Ministerului Public sunt obligate sa inainteze consiliului baroului orice actiune deurmarire penala sau de judecata pornita impotriva unui avocat. In acelasi timp, si aparatorul partiivatamate, al partii civile si al partii responsabile civilmente are dreptul de a formula cereri si de adepune memorii. De asemenea, are dreptul sa asiste la efectuarea urmatoarelor acte de urmarirepenala: ascultarea partii pe care o apara, cercetari la fata locului, perchezitii si autopsii, prelungireaduratei arestarii, iar la efectuarea altor acte de urmarire poate asista cu incuviintarea organului deurmarire penala. In cursul judecatii, aparatorul exercita drepturile partii pe care o asista (art.173alin.1 si 2 C.pr.pen.). Aparatorul are o pozitie independenta fata de parte. Desi reprezinta intereselepartii, fiind legat sub multiple aspecte de vointa acesteia, aparatorul devine independent prin faptulca este chemat sa apere doar interesele legitime permise de lege.5) Apelul peste termen.Art.365-Partea care a alipsit atat la judecata cat si la pronuntare, poate declara apel si peste termendar nu mai tarziu de 10 zile dupa caz de la data inceperii executarii pedepsei sau a inceperiiexecutarii privind despagubirile civile. Apelul declarat peste termen nu suspenda executarea, darinstanta poate suspenda executarea. Apelul peste termen. Participantul la proces care a lipsit atatla judecata, cit si la pronuntarea sentintei, poate declara apel si peste termen, dar nu mai tarziudecat 10 zile de la data inceperii executarii pedepsei sau a despagubirilor materiale. Apeluldeclarat peste termen nu suspenda executarea sentintei. Instanta de apel poate suspendaexecutarea sentintei atacate. Apelul se declara prin cerere scrisa, cererea de apel trebuie sacontina: Denumirea instantei la care se depune apelul; Numele si prenumele apelantului, calitateaprocesuala si adresa lui; Denumirea instantei care a pronuntat sentinta, data sentintei, numele si 8
  9. 9. prenumele inculpatului in privinta caruia se ataca sentinta; Continutul si motivele cerintelorapelantului; Indicarea probelor si mijloacelor cu ajutorul carora acestea pot fi administrate, daca seinvoca necesitatea administrarii de noi probe; Data declararii apelului si semnatura apelantului;Lista documentelor ce se anexeaza la cererea de apel. Pentru persoana care nu poate sasemneze, cererea se atesta de un judecator de la instanta a carei hotarare se ataca. Cerereapoate fi atestata si de primarul localitatii unde domiciliaza apelantul. Cererea de apel se depune lainstanta a carei sentinta se ataca, in atatea copii citi participanti la proces sunt. Persoana arestatapoate depune cererea de apel la administratia locului de detinere, fara a anexa copii. Dupaexpirarea termenului stabilit pentru declararea apelului, instanta judecatoreasca care apronuntat sentinta trimite, in termen de cinci zile, dosarul penal, impreuna cu apelul in instantajudecatoreasca superioara.6) Arestarea inculpatului: condiţii, organe judiciare care pot lua măsura; durata.Art.148-Masura arestarii preventive se ia fata de inculpat daca sunt indicii temeinice ca a savarsit ofapta prevazuta de legea penala in urmatoarele situatii: daca domiciliul inculpatului nu poate fistabilit, infractiunea este flagranta iar legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 3 luni,inculpatul a fugit sau s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, suntdate suficiente din care rezulta ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului prininfluentarea unui martor expert sau interpret, inculpatul a comis din nou o infractiune, inculpatuleste recidivist, exista circumstante agravante, inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legeaprevede pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani si lasarea lui in libertate prezinta pericol pentruordinea publica. Art.149-arestarea inculpatului nu poate depasi 30 zile afara de cazul in care eaeste prelungita in conditiile legii. Masura poate fi luat de catre procuror sau de catre instanta.Măsura arestării preventive poate fi luată faţă de o persoană dacă sunt probe sau indicii temeinicecă a săvârşit o faptă prevazută de legea penală şi numai în vreunul din cazurile prevăzute de art.148 din Codul de procedură penală. Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai încursul procesului penal, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare,persoana este considerată nevinovată si nici o pedeapsa nu poate fi stabilita decat in conditiile si intemeiul legii.Arestarea preventivă a inculpatului (persoana faţă de care se efectuează urmărireapenală şi a fost pusă în mişcare acţiunea penală). Arestarea preventivă a inculpatului în cursulurmăririi penale şi al judecăţii nu poate depăşi 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungită în 9
  10. 10. condiţiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului, când arestarea a fost dispusă dupăascultarea inculpatului, iar în cazul când arestarea a fost dispusă în lipsa acestuia, termenul curgede la data punerii în executare a mandatului de arestare. Minorul între 14 şi 16 ani nu poate fiarestat preventiv decât dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de care este învinuit estedetenţiunea pe viaţă sau închisoarea de 10 ani ori mai mare şi o altă măsură preventivă nu estesuficientă. Durata arestării inculpatului minor între 14 si 16 ani este, în cursul urmăririi penale de celmult 15 zile, iar verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive se efectuează în cursuljudecăţii periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile. Prelungirea acestei măsuri în cursul urmăririipenale sau menţinerea ei în cursul judecăţii nu poate fi dispusă decât în mod excepţional. În modexcepţional, când pedeapsa prevazută de lege este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de 20 deani sau mai mare, arestarea preventivă a inculpatului minor între 14 si 16 ani în cursul urmăririipenale poate fi prelungită până la 180 de zile. Inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestatpreventiv în cursul urmăririi penale pe o durata de cel mult 20 de zile. Durata măsurii preventivepoate fi prelungită în cursul urmăririi penale de fiecare dată cu 20 de zile, dar fără a se putea depăşiun termen rezonabil şi nu mai mult de 90 de zile. În mod excepţional, când pedeapsa prevăzută delege este detenţiunea pe viaţă ori închisoarea de 10 ani ori mai mare, arestarea preventivă ainculpatului minor mai mare de 16 ani, în cursul urmăririi penale poate fi prelungită până la 180 dezile.Durata arestării învinuitului minor este de cel mult 3 zile.Împotriva încheierii prin care s-a dispusîn timpul urmăririi penale arestarea preventivă a învinuitului sau a inculpatului sau prelungireaarestării preventive ca şi împotriva încheierii dată în cursul judecăţii prin care s-a dispus luarea,menţinerea arestării preventive, învinuitul sau inculpatul poate face recurs la instanţa superioară întermen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă.Persoanei arestate preventiv i se aduc, de îndată, la cunoştinţă, în limba pe care o întelege,motivele arestării. Învinuirea i se aduce la cunoştinţa celui arestat, în cel mai scurt termen, înprezenţa unui avocat ales sau numit din oficiu. De asemenea, că are dreptul de a nu face nici odeclaraţie, atrăgându-i-se totodată atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa.Preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de acesta fixează ziua şi ora de soluţionare apropunerii de arestare preventivă formulată de procuror, care se comunică atât apărătorului alessau numit din oficiu cât şi procurorului, acesta din urmă fiind obligat să asigure prezenţa în faţajudecătorului a învinuitului sau inculpatului. Propunerea de arestare preventivă se soluţionează încamera de consiliu de un singur judecător, indiferent de natura infracţiunii iar învinuitul sauinculpatul este adus în faţa judecătorului. Măsura arestării preventive a învinuitului sau inculpatului 10
  11. 11. poate fi luată numai după ascultarea acestuia de către judecător în prezenţa apărătorului, în afarăde cazul când este dispărut, se află în străinatate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecată.În aceste cazuri, învinuitul sau inculpatul va fi ascultat imediat ce a fost prins sau s-a prezentat.Judecătorul încunoştiinţează despre măsura arestării preventive în termen de 24 de ore un membrual familiei învinuitului sau inculpatului ori o altă persoană desemnată de acesta. Minorilor arestaţipreventiv li se asigură pe lângă drepturile prevăzute de lege pentru deţinuţii preventiv ce au depaşit18 ani drepturi proprii şi un regim special de detenţie preventivă. Atunci când s-a dispus arestareapreventivă a unui învinuit sau inculpat minor se încunoştinţează în termen de 24 de ore părinţii,tutorele, persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se află minorul, alte persoane pe care ledesemnează acesta, precum şi serviciul de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere aexecutării sancţiunilor neprivative de libertate de pe lângă instanţa căreia i-ar reveni să judece înprima instanţa cauza. Constitutia permite eliberarea persoanei arestate preventiv, la cerereaacesteia, sub control judiciar sau pe cautiune atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatiide instanta de judecata. Cererea de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune poate fifăcută atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii de către învinuit sau inculpat, soţul orirudele apropiate ale acestuia. Cauţiunea se restituie în condiţiile legii. De asemenea, legea prevedesituaţiile în care cauţiunea nu se restituie. Liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiunepoate fi revocată în condiţiile legii. În caz de revocare a liberării provizorii, instanţa dispunearestarea preventivă a inculpatului sau a învinuitului. Împotriva încheierii instanţei prin care s-adispus revocarea liberării provizorii se poate face recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore şicurge de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă. Recursul se judecăîn termen de 2 zile.7) Arestarea învinuitului.Procurorul din oficiu sau la sesizarea organului de urmarire penala cand sunt indicii temeinice ca afost comisa o fapta prevazuta de legea penala daca considera ca in interesul urmaririi penale estenecesara privarea de libertate a invinuitului dispune prin ordonanta motivata arestarea acestuiaaratand temeiurile care justifica luarea masurii si fixand durata arestarii care nu poate depasi 5 zile.Procurorul emite mandat de arestare a invinuitului.Arestarea invinuitului poate fi dispusa si deinstanta de judecata.Învinuitul este reţinut. Reţinerea durează 24 de ore. La sesizarea organului decercetare sau din oficiu, procurorul poate solicita judecătorului arestarea învinuitului, care nu poate 11
  12. 12. depăşi 10 zile, acestea calculându-se de la data expirării ordonanţei de reţinere. În cazul în careprocurorul solicită reţinerea se aplică art. 146 şi următoarele din Codul de procedură penală, astfel:Dacă sunt întrunite condiţiile pentru a se dispune reţinerea şi există probe din care rezultă vreunuldintre cazurile în care se dispune arestarea învinuitului, procurorul, din oficiu sau la sesizareaorganului de cercetare penală, când consideră că în interesul urmăririi penale este necesarăarestarea învinuitului, numai după ascultarea acestuia în prezenţa apărătorului, prezintă dosarulcauzei, cu propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a învinuitului, preşedinteluiinstanţei sau judecătorului delegat de acesta; Dosarul se prezintă preşedintelui instanţei căreia i-arreveni competenţa să judece cauza în fond sau al instanţei corespunzătoare în a căreicircumscripţie se află locul de detenţie ori judecătorului delegat de preşedintele instanţei; Laprezentarea dosarului de către procuror, preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de acestafixează ziua şi ora de soluţionare a propunerii de arestare preventivă, până la expirarea celor 24 deore de reţinere, în cazul în care învinuitul este reţinut. Ziua şi ora se comunică atât apărătorului alessau numit din oficiu, cât şi procurorului, acesta din urmă fiind obligat să asigure prezenţa în faţajudecătorului a învinuitului reţinut; Propunerea de arestare preventivă se soluţionează în camera deconsiliu de un singur judecător, indiferent de natura infracţiunii; Învinuitul este adus în faţajudecătorului şi va fi asistat de apărător; Participarea procurorului este obligatorie; După ascultareaînvinuitului, judecătorul, de îndată, admite sau respinge propunerea de arestare preventivă, prinîncheiere motivată; Dacă sunt întrunite condiţiile pentru arestare, judecătorul dispune, prinîncheiere, arestarea preventivă a învinuitului, arătând în concret temeiurile care justifică luareamăsurii arestării preventive şi fixând durata acesteia, care nu poate depăşi 10 zile; Totodată,judecătorul, admiţând propunerea, emite, de urgenţă, mandatul de arestare a învinuitului; Împotrivaîncheierii se poate face recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de lacomunicare, pentru cei lipsă. Dacă procurorul apreciază că sunt suficiente dovezi pentru punerea înmişcare a acţiunii penale, dă rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea penală şi dispunetrimiterea în judecată şi trimite dosarul instanţei competente înainte de expirarea mandatului dearestare. În cazul în care procurorul nu a dispus trimiterea în judecată în termen de 3 zile de la dataemiterii ordonanţei de reţinere, procurorul va prezenta instanţei cu propunerea de arestarepreventivă a învinuitului. Instanţa de judecată, poate dispune arestarea învinuitului în cazurile şicondiţiile arătate mai sus. Când s-a dispus arestarea, preşedintele completului de judecată emitemandatul de arestare a învinuitului. Învinuitul arestat este trimis de îndată procurorului împreună cu 12
  13. 13. mandatul de arestare.8) Cauzele care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau care sting acţiuneapenală.In desfasurarea actiunii penale, pot interveni anumite cauze de impiedicare a pu-nerii in miscare aactiunii penale sau a exercitarii actiunii penale, dupa caz. Ele pot interveni in orice moment, in oricestadiu al procedurilor, adica fie inaintea inceperii urmaririi penale, cand persoana interesata estefaptuitorul, fie dupa inceperea urma-ririi penale, dar inainte de punerea in miscare a actiunii penale,cand persoana intere-sata este inculpatul. Daca aceste cauze intervin inainte de inceperea urmaririipenale, ele impiedica insasi inceperea urmaririi penale, adica sunt cauze de impiedicare a inceperiiurmaririi penale. Daca intervin dupa inceperea urmaririi penale, ele sunt cauze de impiedicare apunerii in miscare a actiunii penale, iar daca intervin dupa punerea in miscare a actiunii penale,impiedica exercitarea actiunii penale. Cu aceeasi consecinta procesuala (inchiderea dosarului)aceste cauze sunt prevazute de un singur text de lege: art. 10, c.pr.pen. Art. 10, c.pr.pen.cuprindedoua mari categorii de cauze de impiedicare: Cauze care fac ca actiunea penala sa fie lipsita detemei-Sunt acele cauze in care fie lipseste insusi temeiul actiunii penale, care este iden-tic cu cel alraspunderii penale si care este chiar infractiunea, fie in care este exclusa raspunderea penala.Aceste cauze sunt prevazute de art. 10, lit. a-h, c.pr.pen. a) Fapta nu exista -; Cand fapta lispeste inmaterialitatea ei b) Fapta nu este prevazuta de legea penala -; Cand fapta exista, insa ea nu esteprevazuta de Codul penal sau de o lege speciala. c) Fapta nu prezinta pericolul social al uneiinfractiuni -; Cand lipseste una dintre trasaturile infractiunii si anume pericolul social. d) Fapta nu afost savarsita de invinuit sau inculpat -; Cand, in urma efectuarii actelor premergatoare sau deurmarire, se constata ca fapta este savarsita de o alta persoana. e) Faptei ii lipseste unul dintreelementele constitutive ale infractiunii -; Orice fapta presupune un continut constitutiv. Atunci candlipseste un element de care este conditionata insasi existenta infractiunii, fapta nu va constituiinfractiune. f) Exista una dintre cauzele care fac ca fapta sa nu fie infractiune -; Aceasta estesituatia in care avem una dintre cauzele ce inlatura caracterul penal al faptei (art. 44-51, c.pen.),precum si cele prevazute de legile speciale (Ex: Proba veritatii, in caz de insulta sau calomnie). Oparte dintre aceste cauze opereaza in rem (situatia de la litera a), altele operea-za si in rem si inpersonam. Cauze care lipsesc actiunea penala de obiect-Sunt acele cauze in care este inlaturatasau inlocuita raspunderea penala, precum si acele cauze in care lipseste o conditie de proceduraceruta de lege pentru punerea in miscare sau pentru exercitarea actiunii penale. Acestea sunt 13
  14. 14. prevazute in art. 10, lit. f-g, c.pr.pen., la care se adauga si cauzele de nepedepsire prevazute inCodul penal sau in alte legi speciale: a) Lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate,autorizarea sau sesizarea organului competent sau o alta conditie prevazuta de lege pentrupunerea in miscare sau pentru exercitarea actiunii penale. Plangerea prealabila a persoaneivatamate este prevazuta fie in Codul penal, fie in legi speciale pentru anumite categorii de infracti-uni, ca o conditie de punere in miscare si de exercitare a actiunii penale, cum este cazul infractiuniide lovire sau de alte violente, de vatamare corporala din culpa, de furt intre soti, de tulburare deposesie, de viol in forma simpla, de amenintare sau in-fractiunea de concurenta neloiala, pentrucare se cere conditia plangerii prealabile, prevazute de Legea nr. 11/1991. Plangerea prealabila sepoate adresa fie organului de urmarire penala, in cazurile prevazute de art. 279, lit. b) si c),c.pr.pen. fie direct instantei de judecata, in condi-tiile art. 279 (2), lit. a), c.pr.pen. Ea este nu numaiun mod special de sesizare a organului de cercetare penala, ci si o conditie de procedura astfelincat absenta ei, atunci cand este prevazuta expres de lege, face sa lispeasca insusi cadrul legalproce-sual de punere in miscare sau de exercitare a actiunii penale. In afara plangerii prea-labile,legea mai pretinde autorizarea sau sesizarea organului competent in alte situatii: Infractiunilesavarsite in strainatate impotriva sigurantei Statului Roman sau impotriva vietii, sanatatii sauintegritatii corporale a unui cetatean roman de catre un cetatean strain sau o persoana faracetatenie, aflata in strainatate; Infractiunile contra reprezentantului unui stat strain, pentru care estenecesara exprimarea dorintei Guvernului strain; Infractiunile contra circulatiei pe Caile Ferate,pentru care se cere sesizarea or-ganelor Cailor Ferate; Infractiunile contra ordinii si disciplineimilitare, pentru care se cere sesizarea comandantului UM; Infractiunile comise de magistrati si denotarii publici, pentru care se cere avi-zul ministrului Justitiei; Infractiunile comise de presedintele,vicepresedintele si judecatorii CSJ, pentru care se cere autorizarea presedintelui Romaniei. b)Intervine amnistia sau prescriptia, care inlatura raspunderea penala sau dece-sul faptuitorului, careimpiedica punerea in miscare a actiunii pentru ca este o acti-une personala. c) A intervenitretragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor. Retragerea plangerii prealabile a persoaneivatamate, atunci cand plangerea pre-alabila este o conditie de punere in miscare sau exercitare aactiunii penale are ca efect impiedicarea punerii in miscare sau a exercitarii actiunii penale. Pentrua pro-duce aceste efecte, retragerea trebuie sa fie totala si neconditionata. Impacarea partilorimpiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale, atunci cand legea penala prevedeexpres ca inlatura raspunderea penala. Pentru a fi valabila trebuie sa aiba loc in fata autoritatiijudiciare competente care presupune prezenta ambelor parti. Trebuie sa fie totala si neconditionata, 14
  15. 15. pentru ca, potrivit art. 132, c.pen. “impacarea este personala si produce efecte numai daca intervinepana la ramanerea definitiva a hotararii”. d) Atunci cand s-a dispus inlocuirea raspunderii penale cuo raspundere adminis-trativa, conform modificarilor prevazute de Legea nr. 104/1992. e) Atuncicand a intervenit autoritatea de lucru judecat. Hotararile ramase defini-tive intra in puterea de lucrujudecat, in baza legii. Acesta produce doua efecte: Efectul pozitiv -; Consta in posibilitatea punerii inexecutare a hotararii penale definitive. Efectul negativ -; Consta in impiedicarea unei noi puneri inmiscare a actiunii penale pentru aceeasi fapta (Regula: Non bis in idem). In situatia in care legeaconditioneaza punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale de o autorizare sau de o sesizaredin partea organului competent, o noua acti-une penala poate fi pusa in miscare si exercitata, dacaulterior este indeplinita condi-tia prevazuta de lege, ceea ce reprezinta o derogare de la regula “Nonbis in idem”. f) A intervenit una dintre cauzele de impunitate: Desistarea sau impiedicarea produceriirezultatului (art. 22, c.pen.); Denuntarea faptei de trafic sau consum de droguri inaintea inceperiiurmaririi penale (art. 15, Legea 143/2000); Denuntarea faptei inainte de inceperea urmaririi penale;Inlesnirea arestarii faptuitorilor dupa inceperea urmaririi penale, in cazul infrac-tiunii de trafic depersoane, prevazuta de Legea 678/2001 privind prevenirea si com-baterea traficului de persoane;Desi cauzele de impunitate nu sunt prevazute expres in art. 10, c.pr.pen. ele conduc la acelasiefect, pentru ca, in realitate, inlatura raspunderea penala, adica impiedica punerea in miscare sauexercitarea actiunii penale. Art.10-actiune penala nu poate fi pusa in miscare si daca a fost pusa inmiscare nu mai poate fi exercitata daca: a) fapta nu exista; b) fapta nu este prevazuta de legeapenala, b1) fapta nu prezinta pericolul social al unei infractiuni; c) fapta nu a fost savarsita deinvinuit sau inculpat; d) faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii; e) existavreuna din cauzele care inlatura caracterul penal ala faptei; f) lipseste plangerea prealabila apersoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent, ori alta conditie prevazuta delege pentru punerea in miscare a actiunii penale; g) a intervenit amnistia sau prescptia ori decesulfaptuitorului; h) a fost retrasa plangerea prealabila sau partie s-au impacat, pentru infractiunilepentru care opereaza aceste institutii; i) s-a dispus inlocuirea raspunderii penale; j) exista autoritatede lucru judecat.9) Cazuri de conexitate şi indivizibilitate.Prorogarea de competenţă constă în extinderea competenţei unui organ judiciar şi asupra unorinfracţiuni sau persoane care nu îi sunt date în competenţă. Un organ judiciar nu va putea, prin 15
  16. 16. prorogare de competenţă, să preia în competenţa sa cauze care revin organelor superioare cinumai celor inferioare sau egale în grad. Cazurile de prorogare de competenţă sunt prevăzute delege, nefiind posibilă prorogarea convenţională. Cele mai des întâlnite cazuri de prorogare decompetenţă sunt indivizibilitatea şi conexitatea. Cazuri de conexitate. Conexitatea este o stare delegătură între mai multe cauze penale care impune reunirea lor pentru a fi soluţionate împreună.Legăturile între cauze pot fi subiective, referindu-se la persoana celui care a săvârşit toateinfracţiunile, sau obiective, creând o unitate de timp, de loc, sau o dependenţă între infracţiuni. Înalte cazuri legătura de conexitate este mixtă, referindu-se, pe de-o parte, la acea persoană care asăvârşit mai multe infracţiuni, iar pe de altă parte la existenţa unei legături între infracţiuni. Cazurilede conexitate sunt în număr de patru: când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite prin actediferite de una sau de mai multe persoane împreună, în acelaşi timp şi în acelaşi loc; când douăsau mai multe infracţiuni sunt săvârşite în timp ori în loc diferit, după o prealabilă înţelegere întreinfractori. Elementul de conexitate constă în înţelegerea între infractorii care organizează comitereainfracţiunilor şi pentru judecarea lor se impune o cunoaştere a întregului; când o infracţiune estesăvârşită pentru a pregăti, a înlesni sau ascunde comiterea altei infracţiuni, ori este săvârşită pentrua înlesni sau pentru a asigura sustragerea de la răspundere penală a făptuitorului altei infracţiuni.Conexitatea este dată de faptul că trebuie judecate împreună infracţiuneamijloc cu infracţiunea-scop (de ex. infracţiunea de fals cu infracţiunea de înşelăciune) şi infracţiunea săvârşită şi cea princare se încearcă ascunderea ei (favorizare, tăinuire, omisiunea denunţării); când între două saumai multe infracţiuni există legătură şi reunirea cauzelor se impune pentru o bună înfăptuire ajustiţiei. Motivele de reunire pot fi multiple dar urmăresc un singur scop, o mai bună înfăptuire ajustiţiei (de exemplu, o persoană a săvârşit mai multe infracţiuni, în concurs, fără legătură între elesau o persoană vătămată a fost prejudiciată prin infracţiuni diferite şi prejudiciul trebuie delimitat).Cazuri de indivizibilitate. Indivizibilitatea este o stare de legătură între cauze, generată de anumiteîmprejurări care, prin natura lor sau voinţa legii, formează o unitate care impune judecareaîntregului complex faptic şi de inculpaţi de o singură instanţă. Unitatea naturală există atunci când osingură acţiune sau inacţiune constituie mai multe infracţiuni şi unitatea legală când mai multe faptepenale constituie o singură infracţiune. Sunt trei cazuri de indivizibilitate şi anume: când lasăvârşirea unei infracţiuni au participat mai multe persoane. Cazul se referă la participaţia penalăcând există unitate infracţională cu pluralitate de infractori - coautori, instigatori, complici, caretrebuie judecaţi împreună pentru o bună administrare a probelor şi pentru o justă proporţionalizarea pedepselor în funcţie de contribuţia fiecăruia la comiterea faptei; când două sau mai multeinfracţiuni au fost săvârşite prin acelaşi act. Este cazul concursului formal de infracţiuni, când 16
  17. 17. datorită existenţei unei singure acţiuni sau inacţiuni, care datorită împrejurărilor în care a avut locsau urmăririlor pe care le-a produs, întruneşte elementele a două sau mai multe infracţiuni, seimpune judecarea într-o singură cauză; când mai multe acte materiale alcătuiesc, prin voinţa legii, osingură infracţiune, cum este infracţiunea continuată, complexă sau din obişnuinţă. În acest cazlegea impune ca actele materiale ce intră în componenţa unei infracţiuni să fie tratate ca un întregindivizibil pentru care se aplică o singură sanctiune.10) Cazurile de asistenţă juridică obligatorie.Art.171-asistenta juridica este obligatorie cand invinuitul sau inculpatul este minor, militar in termen,militar cu termen redus, rezervist, concentrat, elev al unei institutii militatre de invatamant, internatintr-un centru de reeducare sau institut medical educativ, arestat chiar si in alta cauza, daca legeaprevede pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani sau instanta apreciaza ca inculpatul nu-si poateface singur apararea.11) Cazurile de contestaţie în anulare.Art. 386 –impotriva hotararilor penale definitive se poate face contestatie in anulare in urmatoarelecazuri: cand procedura de citare a partii pentu termenul la care s-a judecat cauza de instanta derecurs nu a fost indeplinita conform legii; cand partea dovedeste ca la termenul la care s-a judecatcauza de catre instanta de recurs a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a incunostintainstanta despre aceasta impiedicare; cand instanta nu s-a pronuntat asupra unei cauze din celeprevazute in art.10 lit. f-j cu privire la care existau probe in dosar; cand impotriva unei persoane s-au pronuntat doua hotarari definitive pentru aceeasi cauza. Puteţi apela la această care de atacextraordinară doar împotriva unei hotărâri judecătoreşti irevocabile. Puteţi exercita această cale deatac extraordinară doar pentru motivele exprese prevăzute de lege. Nu puteţi formula o nouăcontestaţie în anulare pentru motive ce au existat la data celei dintâi. Între contestaţia în anulare şirevizuire nu există o ordine care trebuie respectată. Exercitarea contestaţiei în anulare nu suspendăexecutarea hotărârii atacate. Contestaţia în anulare are 2 forme: contestaţia în anulare obişnuită;contestaţia în anulare specială. Puteţi formula contestaţia în anulare obişnuită, pentru următoarelemotive: când procedura de citare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinităpotrivit legii; când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publicăprivitoare la competenţă; Pentru a fi admisibilă contestaţia în anulare de drept comun, trebuieîndeplinite două condiţii: hotărârea contestată să fie irevocabilă ( indiferent dacă a fost pronunţată 17
  18. 18. în primă instanţă, în apel, recurs, revizuire, contestaţie în anulare ( exemplu: hotărârea dată înprimă instanţă care nu a fost apelată, sau legea prevedea că pot fi atacate cu recurs şi nu au fostrecurate, hotărârile pronunţate în apel nerecurate, hotărârea pronunţată în recurs, etc; motivelecontestaţiei în anulare obişnuite să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului ( exemplu:dacă aţi invocat aceste motive prin apel şi deşi au fost respinse, nu le-aţi reiterat în recurs, sau aţiinvocat această neregularitate procedurală direct în recurs etc. Contestaţia în anulare obişnuită va fiprimită pentru motivele indicate, în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea derecurs, dar instanţa de recurs le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt, sau recursul afost respins fără să fie judecat pe fond. Puteţi formula contestaţia în anulare specială pentruurmătoarele motive: când dezlegarea dată prin hotărârea instanţei de recurs este rezultatul uneigreşeli materiale; când instanţa de recurs a respins recursul sau l-a admis în parte, însă a omis săcerceteze vreunul din motivele de nelegalitate pe care le-aţi invocat. În cazul ambelor motive decontestaţie în anulare specială, trebuie să fie vorba de hotărâri judecătoreşti pronunţate în recurs.Care este instanţa competentă să soluţioneze contestaţia în anulare: instanţa a cărei hotărâre seatacă. (prima instanţă, instanţa de apel, instanţa de recurs, instanţa care a soluţionat contestaţia înanulare sau revizuirea, dacă se invocă motive de nelegalitate a procedurii de citare sau denecompetenţă materială a instanţei sau instanţa de recurs, când se invocă motive specificecontestaţiei în anulare speciale). Cererea ( contestaţia în anulare) trebuie să fie făcută în scris şi săcuprindă: arătarea instanţei, numele, domiciliul ori reşedinţa părţilor, ori după caz, denumirea şisediul lor şi ale reprezentantului, obiectul cererii şi semnătura. În ce termen puteţi exercitacontestaţia în anulare: Dacă formulaţi contestaţie la executare împotriva unei hotărâri judecătoreşticare poate fi pusă în executare silită trebuie să o introduceţi înainte de începerea executării şi în tottimpul executării ei, până la săvârşirea ultimului act de executare. Dacă formulaţi contestaţie înanulare împotriva unei hotărâri irevocabilă care nu poate fi executată silit, trebuie să o introduceţi întermen de 15 zile de la data când aţi luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de ladata când hotărârea a rămas irevocabilă. Reguli privitoare la judecată: Contestaţia în anulare sejudecă de urgenţă şi cu precădere. Pentru judecarea cauzei se va dispune citarea părţilor. Citareatrebuie, sub pedeapsa nulităţii, înmânată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului judecăţii,excepţie cazurile urgente, când termenul poate fi scurtat. Dacă nu vi s-a înmânat citaţia în termensunteţi în drept să cereţi amânarea cauzei. Dacă aveţi calitate de intimat, aveţi obligaţia sădepuneţi întâmpinare cel mai târziu cu cel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată.Dacă sunteţi intimat şi nu depuneţi întâmpinare, veţi fi decăzut din dreptul de a mai propune probe 18
  19. 19. şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică. Dacă sunteţi intimat şi nu sunteţireprezentat sau asistat de avocat, aveţi posibilitatea să cereţi un termen pentru pregătirea apărăriişi depunerea întâmpinării. Să nu consideraţi că dacă aţi formulat contestaţie în anulare, hotărâreacontestată nu se va pune în executare până la soluţionarea contestaţiei în anulare. Dacă doriţi caexecutarea hotărârii pe care aţi contestat-o să nu pornească, trebuie să solicitaţi acest lucruinstanţei învestite cu soluţionarea contestaţiei în anulare. Deci, veţi formula o cerere prin care veţisolicita să dispună suspendarea executării hotărârii contestate până la soluţionarea contestaţiei înanulate. Este foarte important să cunoaşteţi că această cerere o puteţi formula pe calea dreptuluicomun, fie separat, fie prin cererea prin care aţi invocat motivul de contestaţie în anulare. Dacăexistă urgenţă în soluţionarea cererii de suspendare, o puteţi formula pe calea ordonanţeipreşedinţiale. În acest caz trebuie să faceţi dovada că pe rolul instanţei se află înregistrată cerereade suspendare în condiţiile dreptului comun, deoarece pe calea ordonanţei preşedinţiale măsurase dispune doar până la soluţionarea acestei cererii. În cazul ambelor cereri, legea prevedecondiţia unei cauţiuni, pe care o va stabili instanţa prin încheiere, ce este supusă recursului întermen de 15 zile de la comunicare. Cauţiunea pe care o depuneţi vă poate fi restituită dupărămânerea irevocabilă a hotărârii prin care s-a soluţionat cererea,în condiţiile legii. Hotărâreapronunţată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea pe care oatacaţi.12) Cazurile de revizuire.Art.394-revizuirea poate fi ceruta cand: s-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fostcunoscute de instanta la solutionarea cauzei; un martor, un expert sau un interpret a savarsitinfractiunea de marturie mincinoasa in cauza a carei revizuire se cere; un inscris care a servit catemei al hotararii a carei revizuire se cere a fost declarat fals; un membru al completului dejudecata, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infractiune inlegatura cu cauza a carei revizuire se cere; cand doua sau mai multe hotarari judecatoresti nu sepot concilia. Puteţi exercita această cale de atac doar împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitiveîn apel sau prin neapelare, precum şi împotriva unei hotărâri judecătoreşti date de instanţa derecurs, atunci când evocă fondul. Puteţi uza de calea revizuirii chiar dacă împotriva hotărârii nu aţideclarat apel. Deci hotărârea supusă revizuirii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fieo hotărâre definitivă pronunţată de instanţa de apel; să fie o hotărâre definitivă a primei instanţe 19
  20. 20. împotriva căreia nu s-a declarat apel; să fie o hotărâre pronunţată de instanţa de recurs; să evocefondul. Ce se înţelege prin a evoca fondul: Înseamnă că instanţa învestită cu cererea de chemareîn judecată a analizat probele administrate , raporturile dintre părţi şi a pronunţat o hotărâre.Această condiţie trebuie să fie îndeplinită de orice hotărâre judecătorească supusă revizuirii. Puteţiuza de această cale de atac doar pentru motivele exprese prevăzute de lege: dacă dispozitivulhotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire; dacă s-a pronunţat asupraunor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai multdecât s-a cerut; dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă; dacă un judecător , martor sau expert, careau luat parte la judecată,a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacăhotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii. În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţade revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţeiinfracţiunii invocate. La judecarea cererii se va cita şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii. dacă,după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau carenu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat saumodificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere; dacăstatul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruţi, incapabili sau ceipuşi sub curatelă sau consiliu judiciar nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de ceiînsărcinaţi să-i apere; dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de ace grad sau degrade diferite , în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Aceastădispoziţie se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date instanţe de recurs; dacă partea afost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-oîmprejurare mai presus de voinţa sa; dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat oîncălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iarconsecinţe grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prinrevizuirea hotărârii pronunţate. Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârearămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere. În cazul prevăzut la punctul 7, cererea de revizuire seva îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârilepotrivnice. Dacă instanţele sunt situate în circumscripţii diferite , cererea de revizuire se va adresainstanţei care a dat prima hotărâre. Cererea de revizuire trebuie să fie făcută în scris, să cuprindăarătarea instanţei , numele , domiciliul şi reşedinţa părţilor, ori după caz, denumirea şi sediul lor şiale reprezentantului, obiectul cererii şi semnătura. Dacă formulaţi cererea prin mandatar trebuie săanexaţi procura în original sau în copie legalizată. Anexat cererii trebuie să depuneţi taxa judiciară 20
  21. 21. de timbru. Cine poate exercita contestaţia în anulare: doar persoanele care au avut calitate de parteîn procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată. Nu este suficientă această condiţie, ci trebuiesă aveţi şi interes ca să promovaţi cererea de revizuire; procurorul poate declara contestaţie înanulare, chiar dacă nu a participat la judecarea cauzei în care s-a pronunţat hotărârea contestată;În ce termen se poate exercita revizuirea: În funcţie de motivul de revizuire invocat, legea prevedeputeţi exercita revizuirea în termen de o lună , termen ce se va socoti în funcţie de motivul invocat:în cazurile prevăzute la pct. 1, 2, şi 7 alin (1) , de la comunicarea hotărârii definitive, iar cândhotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului , de la pronunţare; pentruhotărârile prevăzute la punctul 7 alin.(2) de la pronunţarea ultimei hotărâri; în cazul prevăzut lapunctul 3, de la cel din urmă act de executare; în cazul prevăzut la punctul 4 , din ziua în carepartea a luat cunoştinţă de hotărârea de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului oride hotărârea care a declarat fals înscrisul. Dacă nu există astfel de hotărâri , termenul curge de ladata când partea a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se maipoate face printr-o hotărâre penală , dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora; încazurile prevăzute la punctul 5,din ziua în care sau descoperit înscrisurile care se invocă, ori, dupăcaz, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea desfiinţată sau modificată pe care s-aîntemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere; în cazul prevăzut la punctul 6, de la comunicareahotărârii definitive făcută statului ori celorlalte persoane de drept public sau de utilitate publică, saude la întoarcerea dispărutului ori de la dobândirea capacităţii; în aceste două cazuri termenul fiindde 6 luni; în cazul prevăzut la punctul 8 , termenul de revizuire este de 15 zile şi se socoteşte de laîncetarea împiedicării; în cazul prevăzut la punctul 9, termenul este de 3 luni de la data publicăriihotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului în Monitorul Oficial al României. Dacă doriţi cahotărârea supusă revizuirii să nu fie pusă în executare trebuie să formulaţi cerere de suspendare aexecutării acesteia. Această cerere se formulează în condiţiile prezentate la contestaţia în anulare.Regulile privitoare la judecată sunt aceleaşi ca la contestaţia în anulare-Hotărârea dată în revizuireeste supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea revizuită. Dacă revizuirea s-a solicitat pentruhotărâri potrivnice calea de atac este recursul.13) Căile de atac împotriva actelor prin care se dispune asupra luării, revocării, înlocuirii,încetării sau menţinerii unei măsuri preventive.Art 140unu-impotriva ordonantei de arestare preventiva se poate face plangere la instanta care ar ficompetenta sa judece cauza in fond. Plangerea se va cerceta in camera de consiliu. Instanta vapronunta in aceasi zi o incheiere care este supusa recursului. )Plângerea împotriva ordonanţei 21
  22. 22. organului de cercetare penală sau a procurorului privind măsura. Potrivit dispoziţiilor art.140 ind.1împotriva ordonanţei organului de cerecetare penală sau a procurorului, prin care s-a luat măsurapreventivă a reţinerii se poate face plângere penală, înainte de expirarea celor 24 de ore de laluarea măsurii. Organul competent să soluţionze plângerea este procurorul care supravegheazăcercetarea penală, iar când ordonanţa este a procurorului, competent să soluţioneze plângereaeste prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curteade apel ori procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Încazul când ordonanţa de reţinere este a prim-procurorului ori a procurorului general al parchetuluide pe lângă curtea de apel sau a procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea deCasaţie şi Justiţie, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior. Procurorul se pronunţăasupra plângerii prin ordonanţă înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea măsurii reţinerii.Când consideră că măsura reţinerii este ilegală sau nu se justifică, procurorul dispune revocarea ei.Plângerea împotriva măsurilor de prevenţie luate de procuror. Potrivit art.140 ind.2 C.proc.pen.,învinuitul sau inculpatul poate face plângere împotriva ordonanţei procurorului prin care se dispuneluarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea ori a măsurii obligării de a nu părăsi ţara.Plângerea se poate face într-un termen de 3 zile de la luarea măsurii. Organul competent săsoluţionte plângere este instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă.Procedura de soluţionare a plângerii este următoarea: în primul rând, plângerea se soluţionează încamera de consliu. Citarea învinuitului sau inculpatului este obligatorie. Neprezentarea acestuia nuîmpiedică judecarea plângerii. Procurorul participă obligatoriu la judecarea plângerii. Dosarul deurmărire penală este înaintat instanţei în termen de 24 de ore iar plângerea se soluţionează întermen de 3 zile. Instanţa se pronunţă în aceeaşi zi, prin încheiere, iar când consideră că măsurapreventivă este ilegală sau nu este jusitificată, instanţa dipune revocarea ei. Plângerea învinuituluisau inculpatului împotriva ordonanţei procurorului, prin care s-a dispus luarea măsurii preventive nueste suspensivă de executare. Dosarul se restituie procurorului în termen de 24 de ore de lasoluţionarea plângerii. Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţă în cursul urmăririipenale privind arestatrea preventivă. Potrivit dispoziţiilor art.140 ind.3 C.proc.pen., împotrivaîncheirerii prin care se dispune revocarea, înlocuirea, încetarea sau prelungirea arestării preventive,precum şi împotriva încheierii de respingere a propunerii de arestare preventivă, învinuitul sauinculpatul şi procurorul pot face recurs la instanţa superioară. Din interpretarea per a contrario aacestui text rezultă că încheierea prin care nu se dipune – instanţa refuză deci să dipună în timpulurmăririi penale – revocarea, înlocuirea sau încetarea arestării preventive nu este susceptibilă derecurs fiind, deci, definitivă. Termenul de recurs este de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei 22
  23. 23. prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Învinuitul sau inculpatul arestat este adus în faţainstanţei şi este ascultat în prezenţa apărătorului său. În cazul în care acesta se află internat înspital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi adus în faţa instanţei sau în alte cazuri în caredeplasarea sa nu este posibilă, recursul este examinat în lipsa inculpatului, dar numai în prezenţaapărătorului, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii. Participare procurorului la judecarearecursului este obligatorie. Dosarul este înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iarrecursul se soluţionează în termen de 48 de ore, în cazul arestării învinuitului, şi 3 zile, în cazularestării inculpatului. Instanţa se pronunţă în aceeaşi zi, prin încheiere. Căile de atac împotrivaîncheierii pronunţate de instanţă în cursul judecăţii privind măsurile preventive. Potrivit dispoziţiilorart.141 C.proc.pen., încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dipune luarea,revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care se constatăîncetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau deinculpat. Per a contrario, încheierea dată în prima şi în apel prin care nu se dipune – instanţarefuză, deci, să dipună- revocarea, înlocuirea sau prin care nu se constată încetarea de drept amăsurii arestării preventive nu este susceptibilă de recurs fiind, deci, definitivă. Termenul de recurseste de 24 de ore şi curge de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru ceilipsă. Dosarul este înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judecă în treizile. Instanţa de recurs va restitui dosarul primei instanţe în termen de 24 de ore de la soluţionarearecursului. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menţinerea uneimăsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a arestării preventive nu estesuspensiv de executare. Per a contrario, recursul declarat împotriva încheierii prin care nu s-adispus luarea sau menţinerea unei măsuri preventive, instanţa refuzând să ia măsura saunemenţinând-o, este suspensiv de execuatare. Drepturile proprii şi regimul special pentru minori.Potrivit art.160 ind.f C.proc.pen., minorilor reţinuţi sau arestaţi preventiv li se asigură, pe lângădrepturile prevăzute de lege pentru deţinuţii preventiv ce au depăşit 18 ani, drepturi proprii şi unregim special de detenţie preventivă, în raport cu particularităţile vârstei lor, astfel încât măsurileprivative de libertate luate faţă de minori în scopul bunei defăşurări a procesului penal ori alîmpiedicării sustragerii lor de la umrărirea penală, judecata ori de la executarea pedepsei, să nuprejudicieze dezvoltarea fizică, psihică sau morală a minorului. Învinuiţilor sau inculpaţilor minori,reţinuţi ori arestaţi preventiv, li se asigură, în toate cazurile, asistenţă juridică obligatorie, organelejudiciare fiind obligate să ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu dacă minorul nu şi-aales unul şi pentru ca acesta să poată lua contact direct cu minorul arestat şi să comunice cu el.Atunci când se dispune reţinerea sau arestarea preventivă a unui învinuit sau inculpat minor, se 23
  24. 24. încunoştiinţează despre aceasta imediat, în cazul reţinerii, şi în termen de 24 de ore, în cazularestării, părinţii, tutorele, pesoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se află minorul, altepersoane pe care le desemnează acesta, iar în caz de arestare, şi serviciul de reintegrare socială ainfractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de liberate de pe lângă instanţacăreia i-ar reveni să judece în primă instanţă cauza, consemnându-se acesta într-un proces-verbal.În timpul reţinerii sau arestării preventive, minorii se ţin separat de majori, în locuri anume destinateminorilor arestaţi preventiv. Respectarea drepturilor şi a regimului special prevăzute de lege pentruminorii reţinuţi sau arestaţi preventiv este asigurată prin controlul unui judecător anume desemnatde preşedintele instanţei, prin vizitarea locurilor de detenţie preventivă de către procuror, precum şiprin controlul altor organisme abilitate de lege să viziteze deţinuţii prevetiv.14) Cercetarea judecătorească.Cand cercetarea judecatoreasca nu confirma invinuirea sau cand a intervenit vreuna din cauzele deincetare a procesului penal prevazute in art.10 lit f-h si j procurorul pune concluzii de incetare aprocesului penal sau de achitare. Dupa ce au fost indeplinite toate masurile premergatoare siinstanta constata ca nu exista vreo un impediment pentru buna desfasurare a procesului vaconstata cauza in stare de judecata (art. 321). In cadrul acestei activitati denumita si "anchetajudiciara", instanta va readministra probele care au fost administrate in faza de urmarire penalaputand administra si probe noi. Ordinea de efectuare a actelor de cercetare judecatoreasca poate fischimbata pentru buna desfasurare a procesului penal. Daca inculpatul este prezent, schimbareaordinii nu poate fi dispusa decat dupa ascultarea acestuia. Presedintele dispune ca grefierul sa deacitire sau sa faca o prezentare succinta a actului de sesizare a instantei dupa care explicainculpatului in ce consta invinuirea ce i se aduce. Totodata, instiinteaza pe inculpat cu privire ladreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-i atentia ca tot ceea ce declara poate fi folosit siimpotriva sa, precum si cu privire la dreptul de a pune intrebari coinculpatilor, celorlalte parti,martorilor, expertilor si de a da explicatii in cursul cercetarii judecatoresti cand socoteste ca estenecesar. Se trece apoi la ascultarea inculpatului dupa ce se verifica identitatea acestuia.Declaratiile orale ale inculpatului se consemneaza de catre grefier in scris la persoana intai ladictarea presedintelui si se semneaza dupa lectura de cel in cauza. Inculpatul este lasat sa spunatot ce stie despre fapta pentru care este trimis in judecata, apoi i se pot pune intrebari de catrepresedinte si in mod nemijlocit de catre ceilalti membri ai completului, de catre procuror, de parteavatamata, de partea civila, de partea responsabila civilmente, de ceilalti inculpati si de aparatorul 24
  25. 25. inculpatului a carui ascultare se face. Intrebarile se pun prin intermediul presedintelui completuluide judecata care poate proceda la respingerea acelora ce nu sunt necesare pentru justasolutionare a cauzei. Cand inculpatul face declaratii care nu corespund cu cele date anterior, i secer explicatii asupra contrazicerilor, iar daca refuza, instanta va dispune citirea declaratiiloranterioare. In cauzele cu mai multi inculpati, regula este aceea ca fiecare inculpat se asculta inprezenta celorlalti. Daca instanta considera necesar ii poate asculta pe inculpati separat iar dupaterminarea audierilor le vor fi citite in mod obligatoriu declaratiile date de ceilalti inculpati. Instantade judecata poate proceda la reascultarea unuia sau mai multi inculpati in prezenta celorlalti.Incalcarea dispozitiilor priviind ascultarea inculpatului pot atrage nulitatea hotararii daca se vadovedi ca inculpatul a suferit o vatamare in sustinerea apararilor sale. Ascultarea celorlalte parti(art. 326)-Dupa ascultarea inculpatului se procedeaza la ascultarea partii vatamate, partii civile,partii responsabil civilmente. Regulile de ascultare a inculpatului se aplica si in cazul ascultariicelorlalte parti. Ascultarea martorilor (art. 327 - 328)-In vederea audierii, martorii sunt chemati perand in sala de judecata. Dupa identificare si prestarea juramantului protrivt normelor din parteagenerala a codului, se trece la audierea acestora. Martorul este lasat sa declare tot ce stie culegatura la faptele si imprejurarile pentru dovedirea carora a fost propus. Martorului i se pot puneintrebari de catre instanta si de catre procuror, de partea care l-a propus, precum si de celelalteparti. Martorul care poseda un inscris in legatura cu depozitia facuta poate sa-l citeasca in instanta,iar inscrisul poate fi retinut la dosar in original sau in copie. In situatia in care un martor numai poatefi audiat din motive bine intemeiate instanta poate dispune citirea depozitiei date in cursul urmaririipenale. Daca cu ocazia audierii, martorul face afirmatii contradictorii, instanta poate dispune citireadeclaratiilor date la organul de urmarire penala. In asemenea cazuri urmeaza a retine numai aceledeclaratii care, in raport cu toate elementele cauzei, pot fi considerate ca exprima adevarul,indiferent in ce stadiu al procesului ai fost facute. Lipsa martorilor poate conduce la concluzia caaudiera acestora numai este necesara astfel ca judecata va continua. In caz contrar, se va dispuneamanarea cauzei in vederea audierii martorilor a caror lipsa nu este justificata. Atat procurorul cat sipartile care au propus audierea unor martori pot renunta in masura in care numai este necesaraudierea acestora, insa instanta este obligata sa puna aceasta chestiune in discutia partilor. Inurma ascultarii martorii raman in sala la dispozitia instantei pana la terminarea cercetariijudecatoresti care se efectueaza in sedinta aflata in curs. Daca instanta constata cu numai estenecesar reaudierea martorului poate permite plecarea acestuia din sala de sedinta. In continuareacercetarii judecatoresti se procedeaza la prezentarea mijloacelor materiale de proba atunci cand 25
  26. 26. acestea exista si la administrarea de probe noi. Astfel daca sunt necesare lamuririle unui expert seva proceda la ascultarea acestuia, sau daca anumite dovezi pot fi facute prin inscrisuri ele vor fiprezentate pentru a fi examinate de instanta. Cercetarea judecatoreasca poate necesita uneoriefectuarea unei cercetari la fata locului sau a unei reconstituiri, caz in care sunt aplicabiledispozitiile din partea generala a Codului (art. 129 - 131). Instanta indeplineste aceste activitati inconditiile proprii fazei de judecata, cu deplasarea intregului complet, a grefierului, prezentaprocurorului cand aceasta este obligatorie, citarea partilor s.a.. Toate aceste activitati efectuate sedesfasoara ca o continuare a sedintei de judecata. In cursul cercetarii judecatoresti, pot intervenianumite situatii cand in urma administrarii unor noi probe sau in urma readministrarii probelor dindosar instanta sa dispuna restituirea cauzei la procuror pentru ca urmarirea penala a fost efectuatade un organ necompetent sau pentru completarea urmaririi penale, schimbarea incadrarii juridice,extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale, extinderea procesului penal pentru alte fapte,extinderea procesului penal cu privire la alte persoane. Toate aceste activitati au loc inainte de a setermina cercetarea judecatoreasca insa acestea vor fi analizate distinct de aceasta activitate.Terminarea cercetarii judecatoresti-Cand instanta constata ca au fost administrate toate probelenecesare in vederea aflarii adevarului, presedintele intreaba pe procuror si pe parti daca mai au dedat explicatii ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetarii judecatoresti. Dupa acestmoment, daca nu s-au formulat cereri noi sau daca cererile propuse au fost respinse de instanta oridaca s-a efectuat completarile cerute presedintele v-a declara terminata cercetarea judecatoreasca(art. 339).15) Cercetarea la faţa locului şi reconstituirea.Art.129-cercetarea la fata locului se efectueaza atunci cand este necesar sa se faca constatari cuprivire la situatia locului savarsirii infractiunii sa se descopere si sa se fixezeze urmele infractiunii,sa se stabileasca pozitia si starea mijloacelor materiale de proba si imprejurarile in care infractiuneaa fost savarsita. Organul de urmarire penala efectueaza cercetarea la fata locului in prezentamartorilor asistenti sau a partilor cand este necesar. Instanta de judecata efectueaza cercetarea lafata locului cu citarea partilor si in prezenta procurorului cand prezenta acestuia la judecata esteobligatorie. Cand este necesar sa se faca constatari cu privire la situatia locului savarsirii uneiinfractiuni, sa se descopere si sa se fixeze urmele infractiunii, sa se stabileasca pozitia si starea 26
  27. 27. mijloacelor materiale precum si imprejurarile in care infractiunea a fost savarsita, organul deurmarire efectueaza o cercetare la fata locului. Masura poate sa fie luata, de asemenea, si de catreinstanta de judecata. Art.130-reconstituirea –organul de urmarire penala sau instanta de judecatadaca gaseste necesar pentru verificarea si precizarea unor date poate sa procedeze lareconstituirea la fata locului. Reconstituirea se face in prezenta invinuitului sau inculpatului. Un altprocedeu probator prin care organele judiciare amintite obtin date importante cu privire la modul desavarsire al unei infractiuni, il reprezinta cel al reconstituirii. In acest sens, organul de urmarirepenala sau instanta de judecata, daca gaseste necesar pentru verificarea si precizarea unor date,poate sa procedeze la reconstituirea la fata locului, in intregime sau in parte, a modului si aconditiilor in care a fost savarsita fapta. Cand este necesar, ambele masuri se fac de catre organulde urmarire penala, in prezenta partilor. La efectuarea actelor de procedura trebuie sa fie prezentisi martorii asistenti, cu exceptia cazului cand acest lucru nu este posibil. Martorii asistenti suntpersoane chemate sa participe la efectuarea anumitor acte procedurale in scopul de a garantafaptul ca procedura urmata este legala, iar rezultatul corespunde celor consemnate. Nu pot fimartori asistenti: minorii sub 14 ani, persoanele interesate in cauza si cei care fac parte din aceeasiunitate cu organul care efectueaza actul procedural. Cand legea prevede ca la efectuarea unui actprocedural este necesara prezenta unor martori asistenti, numarul acestora trebuie sa fie de celputin doi. In cazul constatarii la fata locului, invinuitul sau inculpatul arestat sau retinut este adus lacercetare, iar daca nu este posibil i se asigura la cerere reprezentarea. In procedura reconstituiriiprezenta invinuitului sau inculpatului este obligatorie. Instanta de judecata efectueaza cercetarea lafata locului cu citarea partilor si in prezenta procurorului, cand participarea acestuia la judecata esteobligatorie. La efectuarea cercetarii la fata locului se incheie proces-verbal, care trebuie sacuprinda: descrierea amanuntita a situatiei locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate si acelor ridicate, a pozitiei si starii celorlalte mijloace materiale de proba, astfel incat acestea sa fieredate cu precizie si pe cat posibil cu dimensiunile respective. In caz de reconstituire a moduluiin care a fost savarsita fapta, se consemneaza amanuntit si desfasurarea reconstituirii. In toatecazurile se pot face schite, desene sau fotografii, ori alte asemenea lucrari, care se vizeaza si seanexeaza la procesul-verbal.16) Cererea de reabilitare: titularii cererii de reabilitare, conţinutul cererii de reabilitare.Art.495-cererea de reabilitare se face de catre condamnat iar dupa moartea acestuia de sot sau 27
  28. 28. rude apropiate. In cerere trebuie sa se mentioneze: adresa condamnatului, condamnarea si faptapentru care a fost pronuntata, locurile de munca pe tot intervalul de timp de la executarea pedepseisi pana la introducerea cererii, temeiurile cererii, orice alte informatii utile. Potrivit legii, reabilitareaface sa inceteze decaderile si interdictiile, precum si incapacitatile rezultate din condamnare. Eaeste de drept si judecatoreasca. Reabilitarea de drept opereaza prin lege in cazul condamnarii laamenda sau la pedeapsa inchisorii care nu depaseste un an, daca in decurs de 3 ani condamnatulnu a savarsit nici o infractiune. Reabilitarea judecatoreasca se acorda, la cererea celui condamnat,de catre instanta de judecata, in cazurile in care nu opereaza reabilitarea de drept. Cererea dereabilitare judecatoreasca trebuie sa cuprinda date cu privire la petitionar, obiectul, motivele in faptsi in drept, mijloacele de proba in sustinerea ei, data depunerii si semnatura. Se poate face sicerere de contestare a reabilitarii de drept si cerere de anulare a reabilitarii. Pentru acordarea ei,trebuie indeplinite conditiile prevazute de lege cu privire la trecerea unor termene, care variaza intre4 si 5 ani, la care se adauga jumatate din durata pedepsei pronuntate. Procurorul General poatedispune, in cazuri exceptionale, reducerea acestor termene. Referitor la cel condamnat, se cere caacesta sa nu fi suferit o noua condamnare, sa aiba asigurata existenta prin munca sau prin altemijloace oneste, sa fi avut o buna conduita, sa fi achitat in intregime cheltuielile de judecata sidespagubirile civile la plata carora a fost obligat. Termenul se socoteste, pentru amandoua formelede reabilitare, de la data cand a luat sfarsit executarea pedepsei principale sau de la data candaceasta s-a prescris ori de la data actului de gratiere. In caz de respingere a cererii de reabilitare,nu se poate face o noua cerere decat dupa un termende 3 ani, in cazul condamnarii la pedeapsainchisorii mai mare de 10 ani, dupa 2 ani, in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de5 ani si dupa 1 an, in alte cazuri. Termenele se socotesc de la data respingerii cererii. Reabilitareanu are efecte asupra masurilor de siguranta, cu exceptia interzicerii de a se afla intr-o anumitalocalitate, si nu duce la obligatia de reintegrare in functia din care infractorul a fost scos in urmacondamnarii, rechemarea in cadrele armatei sau de redare a gradului militar pierdut.Condamnatului reabilitat i se anuleaza antecedentele penale, nu mai are astfel antecedente si, caurmare, daca savarseste o noua infractiune, este considerat infractor primar, nu va fi recidicvist, i sepot aplica dispozitiile privind suspendarea executarii pedepsei pentru o noua infractiune etc.Procedura reabilitarii judecatoresti mai prevede, in afara celor mentionate cu privire la instantacompetenta, cererea de reabilitare si masuri pentru solutionarea cererii (citarea petitionarului si aaltor persoane). Instanta poate dispune respingerea cererii pentru lipsa conditiilor de forma (deexemplu, cand a fost introdusa inainte de termenul legal); suspendarea examinarii cererii (daca s-a 28
  29. 29. pus in miscare actiunea penala printr-o alta infractiune savarsita de condamnat); admiterea sisolutionarea prin hotarare a cererii. Hotararea prin care instanta rezolva cererea de reabilitare estesupusa apelului, iar hotararea pronuntata de instanta de apel este supusa recursului. Reabilitareade drept a persoanei juridice este reglementata de art. 134 alin. 2C. pen., introdus prin L. nr.278/2006. Conditii: sa fii trecut 3 ani de la data la care pedeapsa amenzii sau pedeapsacomplementara a fost executata si persoana juridica nu a savarsit nicio alta infractiune.17) Citarea părţilor la judecată. Compunerea instanţei de judecată. Asigurarea apărării.Art.291-judecata poate avea loc numai daca partile sunt legal citate. Neprezentarea partilor nuimpiedica judecarea cauzei. Partea prezenta la un termen nu mai este citata pentru termeneleurmatoare. Militarii in termen si detinutii sunt citati la fiecare termen. Art.292-compunerea instantei-instanta judecat in complet a carui compunere este prevazuta de lege. Completul trebuie saramana acelasi pana la terminarea judecatii. Daca aceasta nu este posibil completul se poateschimba pana la inceperea dezbaterilor. Prin instanţă se înţelege organul împuternicit de lege sărezolve litigiul intervenit între părţi. Constituţia României prevede că justiţia se realizează prin ÎnaltaCurte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite prin lege, respectiv curţilede apel, tribunalele, tribunalele specializate şi judecătoriile. Noţiunea de instanţă desemnează şijudecătorul sau, după caz, completul de judecată ce soluţionează o anumită pricină. Rolul instanţei-Instanţa este obligată să soluţioneze cererile de chemare în judecată cu care a fost sesizată, datfiind faptul că refuzul de a judeca, respectiv denegarea de dreptate, este interzis. În materie civilă,rolul instanţei constă în: cercetarea cauzei - duce la stabilirea, pe bază de probe, a situaţiei de fapt;soluţionarea cauzei - constă în pronunţarea hotărârii, prin aplicarea textului de lege corespunzătorsituaţiei de fapt stabilite. Art.294-asigurarea apararii-in cauzele in care desemnarea unui aparatordin oficiu este obligatorie presedintele instanttei odata cu fixarea termenului ia masuri pentrudesemnarea unui aparator din oficiu.Inculpatul, partile si aparatorii au dreptul sa ia cunostinta dedosar in tot cursul judecatii. Asistenta jurdica este una dintre cele mai importante componente aledreptului de aparare al partilor, alaturi de posibilitatea acestora de a-si asigura personal apararea side obligatia organelor judiciare de a avea in vedere, din oficiu, toate aspectele care sunt in favoareapartilor, iar reglementarea ei in Constitutie, in Codul de procedura penala, in Legea nr.92/1992 si inLegea nr.51/1995 constituie o garantie a exercitarii acestui drept fundamental. Considerata ca oactivitate procesuala complexa, apararea impune ca eforturile persoanei care isi apara drepturile si 29
  30. 30. interesele proprii sa se alature si un aparator. Acesta din urma asigura in cadrul procesului penal-prin sustinerea si valorificarea drepturilor si intereselor partii pe care o apara, prin mijloacele si caileprevazute de lege – asistenta juridica. Asistenta juridica in procesul penal reprezinta activitateacomplexa desfasurata in conditiile legii, de aparator pentru promovarea si apararea intereselorprocesuale legitime ale invinuitului sau inculpatului in procesul penal. Potrivit art.3 din Legeanr.51/1995, asistenta juridica se realizeaza prin acordarea de consultatii si intocmirea de cereri cucaracter juridic, prin asistarea si, dupa caz, reprezentarea juridica, a persoanelor fizice sau juridice,in fata organelor de jurisdictie, de urmarire penala si de notariat, precum si sustinerea cu mijloacejuridice specifice a drepturilor si intereselor legitime ale acestora cu autoritatile publice, institutiile siorice persoana romana sau straina, redactarea de acte juridice, cu posibilitatea atestarii identitatiipartilor, a continutului si a datei actelor, precum si orice mijloace si cai proprii exercitarii dreptului deaparare, in conditiile legii. Din continutul art.6 alin.4 si art.171 alin.1 C.pr.pen cat si din altereglementari, rezulta ca orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator in tot cursul procesuluipenal, iar folosirea acestui drept este facultativa, in sensul ca partile vor aprecia daca vor apela saunu la aparator. Tinand cont de toate aceste consideratii se poate spune ca asistenta juridica estefacultativa. Prin modificarile Legii nr.32/1990, legiuitorul a inlocuit, in art.171 alin.1, formula „in totcursul procesului penal” cu „in tot cursul urmarii penale si al judecatii” dorind, astfel, sa aduca fazaurmaririi penale, pe care o numeste expres, la aceleasi rigori ca si faza judecatii, sub aspectulgarantiilor procesuale ce trebuie sa apere dreptul la asistenta juridica a invinuitului sau inculpatului.Totodata, prin aceleasi modificari, s-a dispus obligativitatea organelor judiciare de a aduce lacunostiinta invinuitului sau inculpatului dreptul respectiv. In anumite cazuri prevazute de lege,pentru asigurarea unei aparari reale a unor persoane care, datorita situatiilor in care se gasesc, nuse pot apara singure, dreptul de aparare nu mai este facultativ, ci devine o conditie legala necesarapentru normala desfasurare a procesului penal, asistenta juridica devenind obligatorie.Deci, inasemenea situatii, partile nu mai dispun dupa voie de dreptul de a fi asistate de un aparator, ci,daca nu si-a ales un avocat i se va desemna unul din oficiu. Prevederile legale care impunobligativitatea asistentei juridice pentru cazurile date, sunt conditii imperative ale valabilitatii actelorefectuate si orice abatere de la aceste norme se sanctioneaza prin nulitate absoluta. In urmamodificarilor art.171 alin.2 C.pr.pen., prin Legea nr.32/1990, s-au adus noi prevederi in planuldrepturilor si garantiilor procesuale ale partilor prin instituirea unor cazuri noi de asistenta juridicaobligatorie. Astfel, in cursul urmaririi penale, asistenta juridica este obligatorie in urmatoarele cazuri:cand invinuitul sau inculpatul este minor, militar in termen, militar cu termen redus, rezervist 30

×