SlideShare a Scribd company logo

Manual art.8

•
•
Z
ZapataElimiano
1 of 72
Download to read offline
PAGINA 1 Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie Manuale privind drepturile omului, nr. 1 Ghid privind punerea în aplicare a articolului 8 al Convenţiei europene pentru Drepturile Omului Ursula Kilkelly
PAGINA 2 Manualul nr. 1: Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie. Ghid privind pune- rea în aplicare a articolului 8 al Conven- ţiei europene pentru Drepturile Omului Manualul nr. 2: Libertatea de exprimare. Ghid privind punerea în aplicare a arti- colului 10 al Convenţiei europene pentru Drepturile Omului Manualul nr. 3: Dreptul la un proces echita- bil. Ghid privind punerea în aplicare a ar- ticolului 6 al Convenţiei europene pentru Drepturile Omului Manualul nr. 4: Dreptul la proprietate. Ghid privind punerea în aplicare a articolului 1 al Protocolului 1 la Convenţia europeană pentru Drepturile Omului Manualul nr. 5: Dreptul la libertatea şi sigu- ranţa persoanei. Ghid privind punerea în aplicare a articolului 5 al Convenţiei euro- pene pentru Drepturile Omului Manualul nr. 6: Interzicerea torturii. Ghid privind punerea în aplicare a articolului 3 al Convenţiei europene pentru Drepturile Omului Handbook No. 1: The right to respect for pri- vate and family life. A guide to the imple- mentation of Article 8 of the European Convention on Human Rights. (2001) Handbook No. 2: Freedom of expression. A guide to the implementation of Article 10 of the European Convention on Human Rights. (2001) Handbook No. 3: The right to a fair trial. A guide to the implementation of Article 6 of the European Convention on Human Rights. (2001) Handbook No. 4: The right to property. A guide to the implementation of Article 1 of Protocol No. 1 to the European Conven- tion on Human Rights. (2001) Handbook No. 5: The right to liberty and security of the person. A guide to the im- plementation of Article 5 of the European Convention on Human Rights. (2002) Handbook No. 6: The prohibition of torture. A guide to the implementation of Article 3 of the European Convention on Human Rights. (2003) Opiniile exprimate în această lucrare nu reprezintă, pentru instrumentele juridice pe care le menţionează, nici o interpretare oficială care ar fi obligatorie pentru guvernele Statelor membre, organele statutare ale Consiliului Europei sau orice alt organ instituit în baza Convenţiei europene pentru Drepturile Omului. Directoratul General pentru Drepturile Omului Consiliul Europei F-67075 Strasbourg Cedex © Consiliul Europei, 2001 Foto pe copertă: www.gdis.org/Fondacci Editat în Republica Moldova, 2003 Titluri deja apărute în seria „Manuale privind drepturile omului”
3 PAGINA 3 2.1 S-a constatat oare vreo ingerinţă în dreptul protejat de articolul 8?............24 2.2 În caz de constatare a unei ingerinţe, aceasta: .......................26 2.2.1 este oare prevăzută de lege? ..................................... 26 2.2.2 urmăreşte oare ingerinţa un scop legitim? .......................................... 31 2.2.3 Ingerinţa, este oare necesară într-o societate democratică? ................................ 32 Partea II: Dreptul pozitiv ....................36 Viaţa privată...........................................36 Tipurile de informaţii care pot fi colectate şi stocate de către poliţie ............................ 36 Dosare cu privire la cazuri penale vechi...... 37 Informaţii cu privire la activităţile teroriste ..................................................... 37 Colectarea datelor cu caracter personal în scopul protecţiei securităţii naţionale ..... 38 Garanţiile procedurale cerute ..................... 39 Accesul la datele cu caracter personal păstrate de Stat............................ 40 Divulgarea datelor cu caracter personal unei terţe părţi sau publicului.................... 41 Divulgarea în cadrul anchetei şi cercetării unui caz penal......................... 41 Divulgarea făcută de către poliţie presei............................................... 42 Divulgarea datelor medicale şi încălcarea caracterului lor confidenţial........................ 42 Nume ...................................................43 Schimbarea prenumelui ............................. 44 Înregistrarea prenumelor............................ 44 Integritatea fizică şi morală.....................44 Cuprins Prefaţă..................................................5 Partea I: Introducere la articolul 8 şi criteriul lui de aplicare ........................6 Articolul 8.................................................6 Introducere ..............................................6 Marja de apreciere ....................................6 Articolul 8 – criterii aplicate ......................8 Faza I a examinării aplicabilităţii articolului 8 .......................................10 1.1 Ajunge oare plângerea în câmpul de acţiune a unui drept protejat de articolul 8 (1)?....................................10 Cine va identifica interesul pertinent în baza articolului 8 (1) ?............................ 10 Care este abordarea Curţii în materie de aplicabilitate a articolului 8 (1) ?............ 10 1.1.1. Viaţa privată..................................... 11 1.1.2 Viaţa de familie.................................. 16 1.1.3 Domiciliul.......................................... 20 1.1.4 Corespondenţa .................................. 20 1.2 Îşi asumă oare Statul obligaţiunea pozitivă în ceea ce priveşte respectarea drepturilor garantate de articolul 8 şi le respectă oare? .................................21 Faza a II-a a examinării aplicabilităţii articolului 8 .......................................24
4 PAGINA 4 Viaţa privată şi corespondenţa................48 Garanţiile necesare .................................... 51 Viaţa de familie.......................................52 Are oare importanţă durata procedurii familiale conform articolului 8? ............................... 59 Încalcă oare articolul 8 adopţia unui copil fără consimţământul părinţilor? ................................................. 60 Încalcă oare articolul 8 faptul organizării adopţiei unui copil fără ştirea unuia dintre părinţi? ................. 61 Protecţia contra daunelor deliberate ........... 64 Protecţia contra daunelor ........................... 64 Protecţia contra daunelor mediului înconjurător ............................................... 65 Reglementarea dreptului de proprietate............................................. 66 Include oare articolul 8 dreptul oricărei persoane de a locui în domiciliul său?............................ 66 Percheziţia şi sechestrarea bunurilor ................................................... 68 Este oare esenţială o autorizaţie judiciară prealabilă în sensul articolului 8?.............................................. 70 Este oare suficient un mandat judecătoresc în conformitate cu articolul 8? ................................................ 71 Percheziţii şi sechestrări petrecute în cadrul anchetelor antiteroriste ............... 71 Percheziţii şi sechestrări în cadrul anchetelor pentru fraude fiscale ............................................. 72
5 PAGINA 5 Prefaţă Judecătorii din Statele membre ale Con- siliului Europei cunosc faptul că aplicarea Convenţiei în legislaţia naţională înseamnă că ei, în calitate de judecători, vor fi sesizaţi de persoane particulare care vor invoca drep- turile garantate de articolele Convenţiei. În prezent, în această situaţie judecătorii sunt preocupaţi de două întrebări importante. Prima întrebare: care legislaţie trebuie aplicată ca lege supremă în cazul în care dreptul vizat este în contradicţie cu preve- derile legislaţiei naţionale şi cele ale Conven- ţiei? Răspunsul la această întrebare este clar – în general, drepturile garantate de Conven- ţie sunt superioare legislaţiei naţionale. Res- pectiv, dacă prevederile legislaţiei naţionale şi cele ale Convenţiei sunt în contradicţie, trebuie aplicate prevederile Convenţiei. În unele State, drepturile consacrate în Con- venţie, conform legislaţiei naţionale au o poziţie mai inferioară decât drepturile con- sacrate în Constituţie. Prin urmare, orice conflict între prevederile Constituţiei şi cele ale Convenţiei europene trebuie soluţionat în favoarea Constituţiei. Cea de-a doua întrebare: cum trebuie aplicate articolele Conveţiei, precum şi drep- turile garantate de aceste articole, dat fiind caracterul sumar şi laconic al acestor preve- deri? Răspunsul este următorul: judecătorii trebuie să examineze plângerea înaintată aplicând principiile jurisprudenţei Curţii europene pentru Drepturile Omului, iar în lipsa unor principii relevante, principiile fostei Comisii europene şi a fostei Curţi pen- tru Drepturile Omului (în noiembrie 1998 acestea au fost dizolvate odată cu intrarea în vigoare a Protocolului nr.11 din Convenţie). Care este utilitatea acestei jurispruden- ţe? Ea prevede criterii exacte care trebuie aplicate de către judecători pentru a deter- mina dacă plângerea înaintată în baza unui articol din Convenţie este valabilă. Aceste criterii pot varia în dependenţă de un articol concret din Convenţie. În acest scop, acest manual evidenţiază criteriile aplicate de Curtea europeană pentru Drepturile Omului unei plângeri individuale conform Articolului 8, care trebuie aplicate de către un judecă- tor, dacă este sesizat de o plângere conform Articolului 8 din Convenţie.
6 PAGINA 6 Partea I: Introducere la articolul 8 şi criteriul lui de aplicare Articolul 8 1. Orice persoană are dreptul la respecta- rea vieţii sale private şi de familie, a do- miciliului său şi a corespondenţei sale. 2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în executarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este pre- văzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economi- că a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora. Introducere Este evident că articolul 8 cuprinde două părţi fiecare dintre ele având câte un paragraf. Prima parte enumeră în mod exact drepturile pe care Statul trebuie să le garanteze oricărei persoane: respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei sale. Cea de-a doua parte li- mitează puterea acestor drepturi permiţând, în anumite circumstanţe, ingerinţa autorită- ţilor publice în exercitarea lor. Articolul 8 (2) precizează de altfel aceste circumstanţe: in- gerinţele prevăzute de lege sunt considerate ca fiind derogări acceptabile de la protecţia garantată de Articolul 8 (1), doar într-o socie- tate democratică şi doar având unul sau mai multe scopuri legitime enumerate. Marja de apreciere Pentru a determina dacă măsurile pe care le ia sunt compatibile cu articolul 8, Statul dispune de o anumită marjă de apreciere, în virtutea unui principiu stabilit pentru prima oară în cazul Handyside1 cu privire la articolul 10 dar care este valabil şi pentru articolul 8: Datorită contactelor lor directe şi con- stante cu forţele ţării lor, autorităţile Sta- tului se află într-o situaţie mai favorabilă decât judecătorul internaţional pentru a se pronunţa asupra conţinutului exact al acestor exigenţe precum şi asupra “ne- cesităţii” unei “restricţii” sau “sancţiuni” menite să răspundă acestor necesităţi [...] Cu atât mai mult autorităţilor naţio- 1 Handyside v/Regatului Unit, hotărâre din 7 decembrie 1976, parag- rafele 48 şi 49.
7 PAGINA 7 nale nu le aparţine de a judeca, în primul rând, asupra realităţii necesităţii sociale imperioase care implică în această cir- cumstanţă conceptul de “necesitate”. Prin urmare, Articolul 10 (2) lasă Statelor contractante o marjă de apreciere de care se pot folosi atât legislatorul na- ţional precum şi organele, în special cele judiciare, chemate să interpreteze şi să aplice legile în vigoare. Totuşi, Judecătorii de la Strasbourg au ţinut să declare că nu doresc să atribuie Statelor contractante o putere de aprecie- re nelimitată şi au insistat ca ea, Curtea, să fie responsabilă de respectarea de către fiecare Stat a obligaţiunilor care reies din aderarea lor la Convenţie. În ceea ce priveşte articolul 8, decizia definitivă cu privire la caracterul, justificat sau nejustificat al in- gerinţelor la fel ca în paragraful 2, îi revine Curţii: prin urmare marja de apreciere naţională se dublează printr-un control european. Curtea trebuie deci să exercite acest control în două serii de circumstanţe: 1. când trebuie să determine dacă o in- gerinţă în exercitarea unui drept ga- rantat de articolul 8 este justificabilă pentru unul din motivele de interes pu- blic enumerate în paragraful 2; 2. când ea trebuie să determine dacă un Stat a depus suficiente eforturi pentru a-şi achita obligaţiunile pozitive pe care această dispoziţie le pune în res- ponsabilitatea sa. Marja de apreciere acordată autorităţi- lor naţionale competente variază conform circumstanţelor, domeniilor şi contex- tului. Factorii pertinenţi în determinarea anvergurii sale includ: Prezenţa sau absenţa unui numitor comun pentru sistemele juridice ale Statelor contractante2 : constatarea unei practici identice evidente reduce marja de apreciere şi redă orice deviere dificil de justificat. În caz contrar, dacă ea nu oferă nici o abordare comună larg răspândită, Curtea acordă o putere di- screţionară sporită Statelor pârâte3 . Anvergura marjei variază conform contextului, Judecătorii de la Stras- bourg sunt de exemplu, în special, înţelegători în domeniile cu privire la protecţia copiilor. În această pri- vinţă Curtea recunoaşte diversitatea abordărilor şi formelor de intervenţie a puterilor publice în viaţa familială în cadrul Statelor contractante şi ţine cont de aceasta la examinarea cazurilor de acest tip acordând o anumită marjă de apreciere autorităţilor publice. În afară de aceasta, Curtea recunoaşte că din cauza contactului lor direct şi con- stant cu realităţile presante ale mo- mentului, autorităţile naţionale sunt 2 Rasmussen v/ Danemarca, hotărâ- re din 28 noiembrie 1984, paragraful 40 3 Vezi secţiunea 1.2 con- sacrată obligaţiunilor pozitive
8 PAGINA 8 în principiu mai bine plasate decât ju- decătorul internaţional pentru a eva- lua circumstanţele fiecărei cauze şi comportamentul adecvat care trebuie respectat. În cazurile cu privire la în- credinţarea copiilor, de exemplu, auto- rităţile naţionale sunt în contact direct cu persoanele în cauză din momentul în care măsurile de protecţie sunt luate în considerare exact după punerea lor în acţiune4 . Statul se bucură de o anumită competenţă discreţionară cu privire la modul în care intenţionează să respecte viaţa privată şi de familie conform arti- colului 8: o deplină libertate de acţiune care se reflectă în modul în care Jude- cătorii de la Strasbourg evaluează pro- porţionalitatea dintre ingerinţă şi scopul urmărit. Diversitatea considerabilă a cutumelor, politicilor şi practicilor de la un Stat contractant la altul este uneori invocată pentru a justifica o marjă de apreciere. În cazul Handyside, Curtea a relevat că nu era posibilă manifestarea unei no- ţiuni europeane uniforme a “moralei” legislaţiilor interne respective a diferite State părţi la Convenţie, înainte de a adăuga: Ideea că legile respective [a diverselor State contractante] elaborează exigenţe care decurg din aceasta din urmă variază în timp şi spaţiu în special în prezent când o evoluţie rapidă şi profundă a opiniilor este caracteristică pentru materia dată. Totuşi în cazurile Dudgeon5 şi Norris6 , Judecătorii de la Strasbourg au conside- rat că marja de apreciere nu era suficient de vastă pentru a permite Regatului Unit şi respectiv Irlandei de a interzice anumite practici homosexuale cu ajutorul unei legi- slaţii penale. În domeniul protecţiei morale, Curtea refuză să confere sistematic Statelor o marjă extinsă. Articolul 8 – criterii aplicate Evaluarea unei plângeri depuse de un individ în baza articolului 8 din Convenţie implică în mod obligatoriu utilizarea succe- sivă a celor două criterii. Primul vizează apli- cabilitatea acestei dispoziţii: în alţi termeni, dreptul care se pretinde a fi fost încălcat din spusele reclamantului este într-adevăr garantat de articolul 8 (1)? Deseori pentru a răspunde la această întrebare, este necesar să se studieze semnificaţia anumitor noţiuni - precum ar fi viaţa privată sau domiciliul – în cadrul acestei dispoziţii. Dacă judecăto- rul naţional consideră, în baza jurispruden- ţei de la Strasbourg, că dreptul invocat de o persoană (de exemplu dreptul la o locuinţă gratuită) nu este sub acoperirea garanţiilor 4 Olsson (n° 2) v/Suedia, hotărâre din 30 octom- brie 1992 5 Dudgeon v/Regatul Unit, hotărâre din 22 octombrie 1981. 6 Norris v/Irlanda, hotă- râre din 26 octombrie 1988
9 PAGINA 9 enunţate în articolul 8 (1), articolul 8 este inaplicabil şi cererea este inadmisibilă. Dacă, din contra, articolul 8 este consi- derat aplicabil în speţă, Curtea este în măsu- ră să treacă la cea de-a doua fază a evaluării. Cazul cel mai curent se referă la un reclamant care denunţa acţiunea unui Stat că a adus atingere unuia sau mai multor drepturi ale sale în baza articolului 8. În aceste circum- stanţe, Judecătorii de la Strasbourg verifică dacă ingerinţa denunţată poate fi justificată de unul din motivele enumerate în articolul 8 (2). Se întâmplă, de asemenea, cu toate că mai rar, ca reclamantul să se plângă de in- activitatea Statului, care conform opiniei sale este vinovat că nu a luat măsurile necesare pentru «respectarea» drepturilor sale proteja- te de articolul 8. În acest caz, Curtea trebuie să se întrebe dacă, în circumstanţele cazului, o astfel de acţiune pozitivă îi revine în mod efectiv Statului. Următoarele paragrafe exa- minează mai detaliat aceste două abordări a celei de-a doua faze ale analizei articolului 8. Faza I – Articolul 8 (1): 1.1 Ajunge oare plângerea în câmpul de ac- ţiune a unui drept protejat de articolul 8 (1)? 1.2 Dacă este cazul, o obligaţiune pozitivă va face Statul să respecte dreptul invo- cat şi în cazul afirmativ şi-a achitat el responsabilităţile? Faza 2 – Articolul 8(2): 2.1 S-a constatat oare o ingerinţă în exerci- tarea dreptului protejat de articolul 8? 2.2 Dacă este cazul, această ingerinţă: 2.2.1 este oare ea prevăzută de lege? 2.2.2 urmăreşte ea oare un scop legi- tim? 2.2.3 este ea oare necesară într-o so- cietate democratică? Curtea a recurs la aceste criterii de fie- care dată când aplică articolul 8. Desigur, în numeroase instanţe este necesar să se dis- cute fiecare punct în detaliu: ar fi bine ca Ju- decătorii să aplice succesiv fiecare din aceste criterii înainte de a-şi formula concluzia. Următoarele două capitole ale prezentului dosar cuprind întrebările provocate de cele două faze ale acestei examinări. În ceea ce priveşte capitolul final el se referă la proble- mele de fond care au legătură cu conformita- tea lor cu articolul 8.
10 PAGINA 10 Faza I a examinării aplicabilităţii articolului 8 1.1 Ajunge oare plângerea în câmpul de acţiune a unui drept protejat de articolul 8 (1)? Pentru a merita garanţia articolului 8, cererea trebuie să se afle în câmpul de apli- care al acestei dispoziţii, adică să se refere la unul sau la mai multe din interesele perso- nale protejate de paragraful 1: viaţa privată şi de familie, domiciliu sau corespondenţă. Cine va identifica interesul pertinent în baza articolului 8(1)? Reclamantul trebuie să stabilească interesul pe care el caută să-l protejeze şi să-l prezinte Curţii ca decurgând din articolul 8 (1). De exemplu, în cazul Gas- kin v/Regatul Unit, reclamantul a convins majoritatea Judecătorilor de la Strasbourg că interesul său de a obţine informaţii (de la serviciile sociale ale unei municipalităţi şi care vizau perioada când era plasat la pă- rinţi adoptivi) se referea la viaţa sa privată şi de familie şi nu făcea parte dintr-un simplu drept general de acces la datele personale: un domeniu care se situează în afara câm- pului de aplicare a articolului 87 . În afară de aceasta, dacă o persoană invocă în plângerea sa mai mult de un drept protejat de articolul 8 şi dacă ele toate sunt aplicabile, Judecăto- rii din Strasbourg uneori omit să precizeze dreptul specific implicat. De exemplu, în cazul Klass v/ Germania8 , ei au estimat că o plângere care se referea la interceptarea comunicărilor (poşta şi telefonul) constituia o ingerinţă în viaţa privată, viaţa de familie şi corespondenţă. Care este abordarea Curţii în materie de aplicabilitate a articolului 8(1)? Semnificaţia celor patru concepte prote- jate de Articolul 8 (1) nu este în mod perfect explicită, iar Curtea a evitat să definească re- gulile precise cu privire la interpretarea lor. În special, abordarea sa constă în valoarea aplicabilităţii articolului 8 – şi deci dacă o cerere individuală este în sfera de acţiune a unuia din drepturile protejate – de la caz la caz, conferind conceptelor o semnificaţie au- tonomă la nivelul Convenţiei. Dacă această abordare suplă permite Curţii să ţină cont de evoluţia socială, juridică şi tehnologică a dife- ritor ţări membre ale Consiliului Europei, ea complică astfel categorizarea vieţii private şi 7 Gaskin v/Regatul Unit, hotărâre din 7 iulie 1989, seria A n° 160. 8 Klass v/Germania, hotărâre din 22 sep- tembrie 1993, seria A n° 269, paragraful 41.
11 PAGINA 11 de familie, a domiciliului sau a coresponden- ţei. Următoarele secţii ale prezentului dosar expun anumite orientări generale cu privire la conţinutul acestor patru interese. Nu tre- buie, totuşi, să pierdem din vedere caracterul dinamic al conceptelor: semnificaţia lor poate evolua şi ele pot cuprinde în mod potenţial o întreagă serie de subiecte dintre care unele se completează, iar altele se regrupează. 1.1.1 Viaţa privată Semnificaţia conceptului de viaţă privată Pentru Judecătorii de la Strasbourg, viaţa privată este un concept vast care nu are o definiţie exhaustivă9 . Acest concept este în special mai larg decât cel al dreptului la intimitate [privacy] şi se referă la o sferă în cadrul căreia orice persoană poate liber să-şi dezvolte personalitatea şi să se destindă. În 1992, Curtea a declarat asftel: Ar fi totuşi foarte restrictiv de a o limita la un «cerc intim» unde fiecare poate să-şi ducă viaţa personală după plac şi de a îndepărta lumea exterioară de acest cerc. Respectarea vieţii private trebuie, de ase- menea, să cuprindă, într-o anumită mă- sură, dreptul pentru individ de a stabili şi dezvolta relaţii cu semenii săi10 . În aşa fel, viaţa privată include neapărat dreptul de a dezvolta relaţii cu alte persoa- ne şi cu lumea exterioară. Relaţiile constitutive ale vieţii private Relaţiile care nu fac parte din viaţa privată Relaţiile aflate dincolo de câmpul vieţii de familie în sensul articolului 8 pot, totuşi, merita protecţia conferită de această dispo- ziţie, doar pentru că ele constituie elemente ale vieţii private: o categorie care cuprinde mai multe tipuri de relaţii. Relaţii între părinţi adoptivi şi copiii pe care i-au crescut11 . Relaţii între părţile care nu sunt încă căsătorite12 . Relaţiile între homosexuali şi partene- rii lor cu sau fără copii13 . Conceptul de viaţă privată nu se extin- de asupra relaţiilor unui animal domestic şi stăpânul său14 . Măsura în care activităţile sexuale fac parte din viaţa privată Viaţa sexuală a unei persoane face parte din viaţa sa privată şi constituie un aspect important. Respectarea vieţii private garan- tează, prin urmare, un cerc în care o per- soană poate stabili diferite tipuri de relaţii 9 Costello-Roberts v/ Regatul Unit, hotărâre din 25 martie 1993, paragraful 36. 10 Niemetz v/Germania, hotărâre din 16 de- cembrie 1992 11 Cererea n° 8257/78, 10 iulie 1978, 13 DR 248. 12 Cererea n° 15817/89, 1 octombrie 1990, 66 DR 251. 13 Cererea n° 15666/89, Kerkhoven v/Olanda, 19 mai 1992, hotărâre nepublicată. 14 Cererea n° 6825/75, 3 martie 1976, 5 DR 86.
12 PAGINA 12 inclusiv sexuale, în aşa fel încât alegerea şi afirmarea identităţii sale sexuale să cadă sub protecţia articolului 8. În cazul Dudgeon v/ Regatul Unit15 , Curtea a estimat că fiind dată personalitatea reclamantului, chiar existenţa dispoziţiilor legislative care instituiau anumite practici homosexuale ca infracţiuni, afectau direct şi permanent viaţa sa personală. Ea a confirmat, din acel moment, în repetate rân- duri, că orientarea şi activitatea sexuală sunt un aspect intim al vieţii private. Totuşi, nu ori- ce practică sexuală dusă cu uşile închise, ţine neapărat de articolul 8. În cazul Laskey, Jaggard & Brown v/Regatul Unit16 , reclamanţii s-au dedat din proprie dorinţă actelor sado- masochiste pentru plăcere sexuală. Cu toate că nu erau oficial obligaţi să determine dacă comportamentul reclamanţilor se raporta la viaţa personală, Judecătorii de la Strasbourg au exprimat unele rezerve în ceea ce priveşte extinderea protecţiei articolului 8 asupra ac- tivităţilor care implicau un număr considera- bil de persoane; punerea la dispoziţie a mai multor odăi special echipate, recrutarea unor membri noi şi înregistrarea a numeroase case- te video distribuite printre membrii în cauză. Măsura în care activităţile sociale depind de viaţa privată Jurisprudenţa de la Strasbourg conţine câţiva indici care lasă să se presupună o sfe- ră de relaţii personale care depăşesc «cercul intim», dar care sunt protejate indiferent de conceptul de viaţă privată. În cazul McFeely v/Regatul Unit17 , Comi- sia sugera că relaţiile cu alţii erau la fel de importante pentru deţinuţi şi că respec- tarea vieţii intime solicita posibilitatea de a avea anumite contacte cu colectivul penitenciarului. Libertatea de a se asocia altor persoane constituia, în consecinţă, un aspect social al vieţii private. Conform unor Judecători de la Curte, viaţa privată ar cuprinde, de fapt, posi- bilitatea de a duce o viaţă socială, adi- că facultatea de a se asocia persoanelor cu care au aceleaşi afinităţi culturale şi lingvistice: un factor deosebit de impor- tant în cazurile de imigrare18 . Măsura în care relaţiile profesionale depind de viaţa privată În cazul Niemietz v/Germania19 , Curtea a admis că unele relaţii personale stabilite în cadrul profesional puteau să reiasă din noţiunea de viaţă privată. Activităţi sau măsuri care fac parte din viaţa privată Este oare interceptarea discuţiilor telefonice întotdeauna identificată cu ingerenţa în viaţa privată? 15 Dudgeon v/Regatul Unit, hotărâre din 22 octombrie 1981 16 Laskey, Jaggard & Brown v/Regatul Unit, hotărâre din 19 fe- bruarie 1997. 17 Cererea n° 8317/78, McFeeley & Ors v/ Regatul Unit, 15 mai 1980, 20 DR 44. 18 A se vedea, de aseme- nea, secţiunea consa- crată imigraţiei. 19 Niemetz v/Germania, hotărâre in 16 decem- brie 1992
13 PAGINA 13 Recurgerea la aparatele de urmărire electronică cu scopul de a intercepta con- vorbirile private a fost considerată ca depin- zând de domeniul vieţii private, oricare ar fi câteodată conţinutul conversaţiei în cauză. În cazul A. v/Franţa,20 guvernul pârât a susţinut că conversaţia interceptată ţi- nea exclusiv de un omor şi nu deriva din viaţa privată. Comisia a respins această teză pe motivul că o conversaţie tele- fonică nu pierde caracterul său privat din simplul fapt că conţinutul său vizează sau poate să vizeze interesul public. În cazul Halford v/Regatul Unit21 , con- versaţiile telefonice, care erau totodată de ordin personal şi privat, au fost as- cultate, la fel şi telefoanele care se aflau în birourile reclamantului. Din contra, în cazul în care o persoană utilizează o bandă de frecvenţă radio rezervată aviaţiei civile, interceperea acestor mesaje nu constituie un amestec ilegal în viaţa privată, conversaţia fiind dusă pe o lungime de undă accesibilă şi altor persoane şi neputând în conse- cinţă să fie calificată drept o discuţie privată22 . Este oare colectarea de către Stat a informaţiilor cu caracter personal întotdeauna asociată cu o ingerinţă în viaţa personală? Colectarea informaţiilor cu privire la individ de către funcţionarii Statului fără consimţământul lui afectează viaţa sa pri- vată şi decurge din prevederile articolului 8 (1). În această categorie de activităţi intră în special: Un recensământ oficial23 ce conţine în- trebări obligatorii cu privire la sex, sta- tutul matrimonial, locul naşterii şi alte detalii personale. Luarea amprentelor digitale şi efec- tuarea unei fotografii de identitate, cât şi colectarea altor date personale de către poliţie24 , fie şi într-un registru ţinut secret25 . Colectarea datelor medicale şi perfec- tarea unor dosare medicale26 . Tendinţa serviciilor fiscale de a afla detalii despre cheltuielile personale ale contribuabililor (şi despre detaliile intime din viaţa lor privată)27 . Un sistem de identificare precum cel folosit în domeniul administrativ şi civil (domeniul sănătăţii, serviciilor sociale, fiscale, etc.). Accesul la datele cu caracter personal Imposibilitatea de a avea acces la dosarele Statului poate uneori să fie ana- lizată ca fiind o ingerinţă în viaţa privată, în funcţie de tipul informaţiilor deţinute. În cazul Gaskin v/Regatul Unit28 Judecătorii de 20 A. v/Franţa, hotărâ- re din 23 noiembrie 1993. 21 Halford v/Regatul Unit, caz din 25 iunie 1997. 22 Cererea n° 21353/93, 27 februarie 1985. 23 Cererea n° 9072/82, X. v/Regatul Unit, 6 octombrie 1982, 30 DR 229 24 Murray v/Regatul Unit, hotărâre din 28 octom- brie 1994, seria A n° 300-A 25 Leander v/Suedia, hotărâre din 26 martie 1987, seria A n° 116. 26 Cererea n° 14661/81, 9 iulie 1991, 71 DR 141. 27 Cererea n° 9804/82, 7 decembrie 1982, 31 DR 231. 28 Gaskin v/Regatul Unit, hotărâre din 7 iulie 1989, paragraful 89.
14 PAGINA 14 la Strasbourg au estimat că dosarul recla- mantului conţinea precizări asupra unor aspecte cât se poate de personale cu privire la copilărie, educaţie şi antecedentele sale. Acestea reprezentau «principala sa sursă de informaţie» în ceea ce priveşte trecutul şi formarea sa. Aşadar, imposibilitatea de a le consulta dădea prilejul unei discuţii sub unghiul articolului 8. Poate fi reglementarea utilizării numelor echivalată cu o ingerinţă în viaţa privată? Cu toate că articolul 8 nu conţine nici o referinţă explicită la nume, patronimicul unei persoane ţine de viaţa privată şi de familie, în măsura în care acesta constituie un mod de identificare. Faptul că Statul are interesul de a reglementa uzul nu este suficient pentru a exclude problema numelui unei persoane din domeniul vieţii private şi de familie29 . Acelaşi raţionament este valabil pentru prenumele care ţin de viaţa privată şi de familie, în mă- sura în care ele constituie un mijloc de iden- tificare în familie şi societate30 . Poate fi oare intruziunea presei asimilată cu o ingerinţă în viaţa privată? Lipsa unei protecţii contra intruziunii presei sau divulgarea în medie a detaliilor foarte intime ale vieţii private, care nu sunt însă defăimatoare nu au fost niciodată exa- minate asupra fondului de către organele de la Strasbourg. Unele cereri – precum cazul irlandez, în care reclamanta se plângea de faptul că compania sa de asigurări a fotogra- fiat-o în afara casei sale, fapt ce constituia o ingerinţă în viaţa sa privată31 sau cererea înaintată de contele şi contesa Spencer care viza afişarea vieţii lor private în presă32 – au fost declarate inadmisibile din lipsa epuizării căilor interne de recurs. Probabil că pentru a rezolva mai repede o astfel de problemă, Judecătorii ţineau cont de măsura în care reclamantul a anunţat media, de natura şi de gradul de intruziune în sfera privată şi de capacitatea diverselor remedii prevăzute de dreptul intern pentru a obţine o reparaţie efectivă şi adecvată. Determinarea legăturilor juridice Instanţele de contestare a paternităţii Determinarea legăturilor juridice între un tată şi un fiu a fost estimată ca făcând parte din viaţa privată. Aceasta s-a întâm- plat chiar dacă interesatul îşi propunea să introducă o instanţă de constatare a paterni- tăţii pentru a obţine dizolvarea legăturilor de rudenie existente33 . În majoritatea cazurilor, aceste legături juridice constituie părţi com- ponente importante ale vieţii de familie. Transsexualii 29 Stjerna v/Finlanda, hotărâre din 25 noiem- brie 1994, seria A n° 299-B. 30 Guillot v/Franţa, hotă- râre din 24 octombrie 1996, RJD 1996-V, n° 19. 31 Cererea n° 18760/91, E.N. v/Irlanda, 1 de- cembrie 1993. 32 Cererile n° 28851/95 & 28852/95, Spencer v/Regatul Unit, 16 ianuarie 1998. 33 Rasmussen v/ Danemarca, hotărâ- re din 25 noiembrie 1984, seria A n° 87.
15 PAGINA 15 Cazurile cu privire la refuzul autorităţilor publice de a autoriza un transsexual să-şi schimbe prenumele şi piesele de identitate pentru a-i reflecta mai bine aparenţele sale fizice au fost analizate ca fiind o încălcare a dreptului de respectare a vieţii private recu- noscute de articolul 8 (1)34 . Integritatea fizică şi morală În cazul X & Y v/Olanda35 , Curtea a es- timat că viaţa privată este un concept care cuprinde integritatea fizică şi morală a per- soanei şi include viaţa sexuală. În acest caz imposibilitatea pentru un handicapat mintal de şaisprezece ani să urmărească în justiţie o persoană care a votat-o a fost analizat din punctul de vedere al articolului 8 (1). Acuza- ţia inoportună a unei persoane contra alteia poate constitui o ingerinţă în viaţa privată a celei din urmă. Pot oare fi considerate ingerinţe în viaţa privată atingerile aduse integrităţii fizice? Cu toate că anumite prejudicii aduse integrităţii unei persoane pot afecta viaţa sa privată, ingerinţa nu este sistematică. Cazul Costello-Roberts v/Regatul Unit36 se referea la faptul dacă pedeapsa corporală a unui băie- ţel era compatibilă cu articolul 8. Judecătorii de la Strasbourg au estimat că: Măsurile adoptate în domeniul învăţă- mântului pot cauza atingere la dreptul la respectarea vieţii private [...], însă actele sau deciziile care pot fi calificate ca fiind dăunătoare pentru integritatea fizică sau morală a unei persoane, nu antrenează în mod inevitabil un astfel de prejudiciu37 . înainte de a face, totuşi, concluzia că: [...] luând în consideraţie scopul şi obiec- tul Convenţiei luate în ansamblul său şi circumstanţa cum ar fi frecventarea unei şcoli de către un copil implică în mod inevitabil o ingerinţă în viaţa privată a acestuia, că tratamentul incriminat nu a dăunat integrităţii fizice sau morale ale reclamantului în măsura în care să fie interzis conform articolului 8.38 în această împrejurare, lejeritatea pe- depsei şi faptul că aceasta a fost aplicată în cadrul formal al unei şcoli a contat mult în luarea deciziei de către Curte. Un tratament medical obligatoriu poate fi considerat o ingerinţă în viaţa privată? Un tratament medical obligatoriu, chiar dacă este neînsemnat, reiese din prevederile articolului 8 (1) şi poate presupune: analize de sânge şi de urină impuse deţi- nuţilor pentru a-i depista pe toxicomani, analize impuse şoferilor pentru a veri- fica dacă nu sunt în stare de ebrietate 34 B. v/Franţa, hotărâre din 26 martie 1992, seria A n° 232-C 35 X & Y v/Olanda, ho- tărâre din 26 martie 1985, paragraful 22. 36 Costello-Roberts v/ Regatul Unit, hotărâre din 25 martie 1993. 37 Ibidem, paragraful 36. 38 Ibidem, paragraful 36
16 PAGINA 16 sau părţilor pentru efectuarea proce- durilor de paternitate pentru a stabili legăturile de sânge39 ; vaccinarea, îngrijirea dentară, teste pentru stabilirea tuberculozei sau ra- diografii obligatorii pentru copii40 ; alimentarea forţată a unei persoane care a declarat greva foamei41 . Pot fi oare considerate măsurile de securitate o ingerinţă în viaţa privată? Multiple măsuri adoptate de către Stat pentru protejarea publicului contra diverse- lor pericole, precum purtarea centurii de siguranţă sau utilizarea echipamentului de protecţie în industrie, nu sunt niciodată examinate din punctul de vedere al articolu- lui 8 (1), chiar dacă ele vor fi aproape sigur considerate justificabile, în baza celui de al doilea paragraf. 1.1.2 Viaţa de familie Conceptul de viaţă de familie a evoluat în mod constant începând cu redactarea Convenţiei sub influenţa schimbărilor ju- ridice şi sociale. În consecinţă, Curtea a adoptat o abordare docilă, în ceea ce priveşte interpretarea sa (cum ar fi cea a conceptului de viaţă privată), ţinând cont de diversitatea formelor de viaţă de familie, precum şi impli- caţiile divorţului şi progresele medicale în lu- mea modernă. Formularea articolului 8 pla- sează familia în centrul sferei private unde se presupune că ea se exercită liber, sub tu- tela ingerinţelor Statului. Cu toate acestea, articolul în cauză nu prevede dreptul explicit de fondare a unei familii spre exemplu prin căsătorie sau având copii42 . Semnificaţia conceptului de viaţă de familie În mod general, Curtea decide existenţa unei vieţi de familie bazându-se pe faptele fiecărui caz şi criteriul pertinent în materia dată este existenţa legăturilor personale strânse între părţi. Deşi abordarea de la caz la caz adoptată de Judecătorii de la Stras- bourg împiedică uneori clasificarea sistema- tică a relaţiilor distingând cele care fac parte dintr-o viaţă de familie a altora, un număr crescând de relaţii se bucură, în prezent, de protecţia automată a articolului 8. Familia fondată prin căsătorie Protecţia articolului 8 se extinde în- totdeauna asupra căsătoriilor, dacă acestea din urmă se dovedesc a fi legale şi nefictive. Căsătoriile care nu sunt permanente sau care sunt pur formale, precum căsătoriile albe contractate doar pentru a evita legislaţia cu privire la imi- grare sau pentru a obţine naţionalitatea, 39 Cererea n° 8278/78, 13 decembrie 1979, 18 DR 154 (analiza sânge- lui); cererea n° 21132/ 93, Peters v/Olanda, 6 aprilie 1994, 77-A DR 75 (analiza urinei). 40 Cererea n° 10435/83, 12 iulie 1978, 14 DR 31. 41 Herczegfalvy v/ Austria, hotărâre din 24 septembrie 1992. 42 Articolul 12 al Conven- ţiei garantează dreptul de a se căsători şi de a fonda o familie.
17 PAGINA 17 riscă să fie plasate în afara câmpului de aplicare a articolului 8. Un copil născut de părinţii căsătoriţi legal şi nefictiv se inserează cu drep- turi depline în această relaţie, prin simplul fapt al naşterii sale43 . Pentru că relaţiile dintre părinţii căsătoriţi şi copiii lor se află mereu în câmpul de acţiune al articolului 8 (1). Este oare căsătoria indispensabilă pentru a avea o viaţă de familie? Articolul 8 se aplică în mod automat re- laţiei între o mamă şi copilul său, oricare ar fi situaţia matrimonială a interesatei44 . O astfel de relaţie beneficiază deci întotdeauna de protecţia articolului 8. Cuplurile care nu sunt căsătorite şi trăiesc împreună cu copiii lor sunt în mod normal considerate ca formând o familie. Acest principiu a fost enunţat în cazul Johnston45 a căror concluzii precizează că Judecătorii de la Strasbourg au fost influenţaţi de natura stabilă a relaţiilor între reclamanţi şi de faptul că relaţiile în cauză nu diferă în practică de o viaţă familială formată prin căsătorie. Este oare coabitarea indispensabilă pentru a se bucura de viaţa de familie? Coabitarea nu este o condiţie sine qua non a vieţii de familie, oricare ar fi statutul matrimonial al părinţilor46 . Astfel, membrii unei familii care nu mai trăiesc împreună – în urma unui divorţ, a unei separări sau a unui aranjament – pot, în pofida oricărui fapt, să beneficieze de protecţia articolului 8. Poate oare o viaţă de familie să existe în afara coabitării sau căsătoriei? În cazul Boughanemi v/Franţa47 Curtea a estimat că: [...] noţiunea de familie, pe care se ba- zează articolul 8, include, chiar şi în lipsa coabitării, legătura între un individ şi co- pilul său, fie că cel din urmă este legitim [...] sau natural. Dacă această legătură poate fi distrusă de către evenimentele ulterioare, aceasta se întâmplă doar în circumstanţe excepţionale48 . În virtutea acestui principiu, relaţia re- clamantului cu feciorul său, născut în afara căsătoriei şi cu care avea puţine contacte, a fost apreciată ca parte constitutivă a vieţii de familie în ceea ce priveşte această dispoziţie. Din acest punct de vedere, nici întârzierea cu care tatăl îşi recunoaşte copilul, nici refuzul de a-l ajuta financiar, nici chiar decizia sa de a-l încredinţa rudelor înainte de a emigra într-un Stat parte la Convenţie, nu au fost echivalate cu circumstanţele excepţionale din acest punct de vedere49 . Prezumţia aplicării automate a articolului 8 relaţiei (oricare ar fi natura ei) între un părinte şi copilul său a fost, de asemenea, reţinută în cazul Söderbäck care 43 Berrehab v/Olanda, hotărâre din 21 iunie 1988. Boughanemi v/Franţa, hotărâre din 24 aprilie 1996. 44 Marckx v/Belgia, hotă- râre din 13 iunie 1979. 45 Johnston v/Irlanda, hotărâre din 18 de- cembrie 1986. 46 Spre exemplu, a se vedea Berrehab v/ Olanda, hotărâre din 21 iunie 1988 (tată di- vorţat) şi Kroon & Ors, hotărâre din 27 octom- brie 1994 (celibatar). 47 Boughanemi v/Franţa, hotărâre din 24 aprilie 1996. 48 Boughanemi v/Franţa, hotărâre din 24 aprilie 1996, paragraful 35. 49 A se vedea C. v/Belgia, hotărâre din 7 august 1996 şi Ahmut v/ Olanda, caz din 28 noiembrie 1996.
18 PAGINA 18 s-a referit la un caz de adopţie50 . În această împrejurare Judecătorii de la Strasbourg au estimat că existau legături familiale de facto între un tată natural şi fiica sa, cu toate că n-au trăit niciodată împreună iar contactele lor au fost episodice. Se aplică oare articolul 8 atunci când temelia vieţii de familie este lipsită de rezultat? Chiar dacă un părinte a împiedicat dez- voltarea legăturilor familiale cu un copil, potenţialul vieţii familiale poate fi suficient pentru a merita protecţia oferită de articolul 8. Acest punct de vedere a fost adoptat de Curte în cazul Keegan v/Irlanda51 care se referea la un caz în care fiica reclamantu- lui a fost încredinţată fără consimţământul acestuia, de către mama sa unui serviciu de adopţie, privând astfel interesatul de posibili- tatea de a stabili relaţii personale strânse cu ea. Cu toate acestea, luând în consideraţie natura relaţiilor între părinţii copilului – ei au coabitat, au planificat sarcina şi au avut intenţia de a se căsători – Curtea a estimat că, ţinându-se cont de potenţiala viaţă între tată şi copil, relaţia lor se plasa sub sigiliul vieţii de familie în scopul articolului 8, chiar dacă ei s-au întâlnit doar o singură dată. Poate oare o viaţă de familie să existe în afara unei legături de sânge? Deşi Judecătorii de la Strasbourg mai degrabă pun accentul pe realitatea socială a situaţiei, decât pe cea biologică pentru a determina existenţa unei vieţi de familie, ei au estimat într-o singură instanţă că această existenţă poate fi constatată fără o legă- tură de sânge. În cazul X, Y & Z v/Regatul Unit52 ei au ajuns la concluzia că relaţia dintre un transsexual convertit din sex feminin în sex masculin şi copilul său născut prin in- seminare artificială de la un donator («IAD») echivala cu o viaţă de familie. Iniţial ei au fondat această concluzie pe faptul că relaţia era conform tuturor celorlalte puncte asemă- nătoare celor din familiile tradiţionale şi în al doilea rând datorită faptului că transsexualul a participat la procesul IAD în calitate de tată al copilului. Curtea încă nu a avut ocazia să se pronunţe asupra chestiunii de a şti dacă re- laţiile între doi indivizi de acelaşi sex con- stituie o viaţă de familie. În cazul Kerkhoven v/Olanda53 , Comisia a refuzat să echivaleze o relaţie stabilă între două femei şi copilul adus pe lume de una dintre acestea în urma unei IAD, cu o viaţă de familie. Judecătorii de la Strasbourg au estimat că, într-adevăr, recla- manţii, în pofida coabitării lor de tip familial şi a divizării sarcinilor parentale, nu puteau revendica o recunoaştere juridică decât pe planul vieţii private. Se presupune că dacă Curtea ar trebui să se pronunţe asupra unui caz asemănător, ea ar putea să decidă confor- 50 A se vedea Söderbäck v/Suedia, hotărâre din 28 noiembrie 1998. 51 Keegan v/Irlanda, hotărâre din 26 mai 1994. 52 X, Y & Z v/Regatul Unit, hotărâre din 22 aprilie 1997. 53 Cererea n° 15666/89, Kerkhoven Hinke & Hinke v/ Olanda, 19 mai 1992, decizie ne- publicată.
19 PAGINA 19 marea la unul din cazurile sale precedente X, Y & Z şi să echivaleze relaţiile între persoane de acelaşi sex cu o viaţă de familie în pofida faptului că lipsesc legăturile de sânge. Este oare suficientă doar o legătură de sânge? Chiar dacă lipsa unei legături biologice nu împiedică o relaţie să constituie o viaţă de familie, o simplă legătură de sânge sau legătură genetică pare a fi insuficientă în această privinţă. Astfel, relaţia dintre un donator de spermă şi un copil născut din sămânţa sa nu este în general considerată viaţă de familie în sensul articolului 8, în afara cazurilor când există dovezi suficiente care atestă pe lângă legăturile de sânge şi legături personale strânse54 . Care alte relaţii constituie o viaţă de familie? În ceea ce priveşte alte relaţii Curtea de- termină existenţa unei vieţi familiale exami- nând faptele fiecărei cauze. Numeroasa juri- sprudenţă cu privire la familie şi alte aranja- mente pot fi analizate precum urmează: O viaţă de familie poate exista între copii şi buneii lor, aceştia din urmă jucând «un rol considerabil»55 . Fraţii şi surorile, ca copii56 şi ca adul- ţi57 , intră în mod egal în conceptul de viaţă de familie Relaţia între un unchi sau o matuşă şi nepotul sau nepoata sa intră în mod egal în conceptul de viaţă de familie dacă sunt dovezi detaliate referitoare la legături personale strânse. Astfel, în ca- zul Boyle v/Regatul Unit58 Judecătorii de la Strasbourg au estimat că legăturile dintre un unchi şi nepotul său consti- tuiau o viaţă de familie, în măsura în care copilul petrecea week-end-urile la unchiul său şi acesta din urmă întru- chipa în ochii săi «imaginea» tatălui. O viaţă de familie poate să existe între părinţi şi copiii adulterini, mai ales în cazul când paternitatea lor a fost re- cunoscută şi când părţile se bucură de relaţii personale strânse59 . Relaţia dintre părinţii adoptivi şi co- piii lor se află în principiu sub protecţia articolului 860 . Problema de a şti dacă legăturile dintre un copil şi părinţii lui adoptivi consti- tuie o viaţă de familie depinde de faptele cauzei, în particular de existenţa relaţiilor personale strânse între copil şi părinţii săi naturali şi de timpul pe care l-a petre- cut deja în familia sa adoptivă61 . Cu cât aflarea în familia adoptivă se prelungeşte, cu atât sunt mai mari şansele unor relaţii echivalate cu viaţa de familie. Poate oare lua sfârşit viaţa de familie? Odată ce sunt stabilite, legăturile de 54 Cererea n° 16944/90, G. v/Olanda, 8 februa- rie 1993, 16 EHRR 38. 55 Marckx v/Belgia, hotă- râre din 13 iunie 1979, paragraful 45. 56 Olsson v/Suedia, ho- tărâre din 24 martie 1988. 57 Boughanemi v/Franţa, hotărâre din 24 aprilie 1996. 58 Cererea n° 16580/90, Boyle v/Regatul Unit, raport al Comisiei, 9 noiembrie 1993. 59 Cererea n° 11418/85, Jolie & Lebrun v/ Belgia, 14 mai 1986, DR 47, p.243. 60 Cererea n° 9993/82, X. v/Franţa, 5 octombrie 1982, DR 31, p.241, 5 EHRR 302; Söderbäck v/Suedia, hotărâre din 28 noiembrie 1998. 61 Cererea n° 8257/78 X. v/Suedia 10.7.78, DR 13, p.248. Niemetz v/Germania, hotărâre din 16 de- cembrie 1992
20 PAGINA 20 rudenie nu i-au sfârşit odată cu divorţul62 sau dacă părţile decid să nu mai trăiască îm- preună63 . Ele nu se termină nici prin decizia de a plasa un copil într-o familie adoptivă64 . Deşi legătura în cauză poate fi întreruptă de unele evenimente ulterioare, precum adop- tarea65 sau expulzarea66 , Curtea a stabilit că aceasta nu se întâmplă decât în circumstan- ţe excepţionale67 . 1.1.3 Domiciliul Semnificaţia conceptului de domiciliu În general, domiciliul, în sensul artico- lului 8, este locul unde o persoană trăieşte pe o bază stabilă astfel încât orice cadru de viaţă poate constitui un domiciliu în conformitate cu articolul 8 (1), cu excepţia eventuală a caselor de vacanţă şi a cămine- lor-ateliere sau alte locuinţe temporare de lungă durată. Este oare suficientă posesia unei locuinţe pentru a constitui un domiciliu? În cazul Gillow v/Regatul Unit68 , Curtea a estimat că reclamanţii, care aveau casa lor, dar care nu au locuit în această casă mai mult de 19 ani, puteau să o considere efectiv conform articolului 8 drept domiciliul lor. Aceasta s-a întâmplat, deoarece în pofida absenţei lor de lungă durată ei au avut in- tenţia de a reveni şi au păstrat cu ea destule legături. Pot oare localurile profesionale constitui un domiciliu? În 1992, Curtea a extins noţiunea de domiciliu, în sensul articolului 8, asupra localurilor de uz profesional în contextul jus- tificării percheziţiei lor. În cazul Niemetz v/ Germania69 , Spre exemplu, Judecătorii de la Strasbourg au decis că biroul unui liber pro- fesionist poate fi echivalat unui domiciliu. Datorită faptului că putem desfăşura acasă activităţi având legături cu o profesie sau cu un comerţ iar în birou sau într-un local comercial, activităţi de ordin personal, poate fi dificil de stabilit distincţii exacte. În acest context, Judecătorii au estimat că localurile profesionale ale reclamantului meritau pro- tecţia oferită de articolul 8. 1.1.4 Corespondenţa Dreptul la respectarea corespondenţei este definit ca facultatea de a comunica cu terţe persoane fără a fi întrerupt, fără cenzură. Semnificaţia conceptului de corespondenţă Dacă conceptul de corespondenţă in- 62 Cererea n° 8427/78, Hendricks v/Olanda, raportul Comisiei, 8 martie 1982, DR 29, p.5, 5 EHRR 223. 63 Berrehab v/Olanda, hotărâre din 21 iunie 1988. 64 Andersson v/Suedia, hotărâre din 25 febru- arie 1992, paragraful 72. 65 Cererea n° 7626/76, X. v/Regatul Unit,11 iulie 1977, DR 11, p.160. 66 Cererea n° 14830/89 Yousef v/Regatul Unit, raport al Comisiei, 30 iunie 1992, paragraful 43. 67 Boughanemi v/Franţa, hotărâre din 24 aprilie 1996. 68 Gillow v/Regatul Unit, hotărâre din 24 noiem- brie 1986, paragraful 46. 69 Niemetz v/Germania, hotărâre din 16 de- cembrie 1992
21 PAGINA 21 serează în mod clar obiectele distribuite prin poştă, Curtea estimează că el se extinde, de asemenea, asupra comunicaţiilor telefonice70 şi telexului71 . La fel precum sensul noţiunii de domiciliu a fost extins, probabil că cel de corespondenţă va continua să fie interpretat într-un mod extensiv cu scopul de a confe- ri noilor metode de comunicaţie precum este poşta electronică, protecţia oferită de articolul 8. Nivelul corespunzător de protec- ţie poate totuşi varia conform metodelor de comunicaţie care sunt utilizate. Are oare importanţă conţinutul comunicaţiei? Protecţia oferită de articolul 8 se referă mai degrabă la căile sau mijloacele de comu- nicaţie decât la conţinutul său, astfel încât Statul să nu poată obiecta, spre exemplu, doar conversaţiile telefonice cu privire la activităţile criminale care nu sunt în com- petenţa articolului 8 (1)72 . În cazul Halford v/Regatul Unit73 , în special, Judecătorii de la Strasbourg au estimat că conversaţiile telefonice de ordin privat sau profesional, la fel ca şi utilizarea telefonului de la birou, sunt protejate de această dispoziţie. Este oare determinantă identitatea expeditorului sau a destinatarului? Acest aspect al corespondenţei joacă un anumit rol în stabilirea exigenţelor articolu- lui 8. Spre exemplu, Curtea a indicat în mod clar că protecţia acordată scrisorilor şi altor mijloace de comunicaţie între un avocat şi clientul său, mai ales dacă este vorba de un deţinut, este considerabilă. 1.2 Îşi asumă oare Statul obligaţiunea pozitivă în ceea ce priveşte respectarea drepturilor garantate de articolul 8 şi le respectă oare? Dacă scopul principal al articolului 8 este de «a feri individul de ingerinţele ilegale ale puterilor publice», Curtea estimează că dispoziţia poate să producă, pe lângă aceas- ta, obligaţiuni pozitive inerente cu privire la respectarea efectivă a valorilor pe care ea le protejează74 . Astfel, la fel cum are obligaţiu- nea negativa de a nu interveni în mod ilegal în viaţa de familie şi privată, domiciliul şi corespondenţa unei persoane, Statul poate deopotrivă să fie impus să acţioneze con- cret pentru a asigura respectarea oricărei serii de interese personale enunţate de această dispoziţie. Baza acestei interpre- tări a articolului 8 o constituie referirea la dreptul individului la respectarea vieţii sale private şi de familie etc., ceea ce a permis Judecătorilor de la Strasbourg să extindă 70 Klass v/Germania, hotărâre din 6 septem- brie 1978, paragraful 41. 71 Cererea n° 21482/93, Campbell Christie v/ Regatul Unit, 27 iunie 1994, DR 78A, p.119. 72 A. v/Franţa, hotărâ- re din 23 noiembrie 1993. 73 Halford v/Regatul Unit, hotărâre din 25 iunie 1997. 74 Kroon v/Olanda, caz din 27 octombrie 1994, paragraful 31.
22 PAGINA 22 obligaţiunile Statului dincolo de o simplă noningerinţă. În cazul X & Y v/Olanda75 ei au declarat: [Articolul 8] nu se limitează în a ordona Statului să se abţină de la asemenea in- gerinţe: la acest angajament mai degra- bă negativ se pot adăuga obligaţiunile pozitive inerente cu privire la respectarea efectivă a vieţii private sau de familie [...]. Ele pot implica adoptarea măsurilor ce vizează respectarea vieţii private ajun- gând până la relaţiile indivizilor. În consecinţă, în anumite circumstan- ţe, Convenţia cere Statului să întreprindă măsuri active pentru a permite indivizilor să exercite drepturile care le sunt acordate de articolul 8. Această obligaţiune pozitivă poate uneori include protejarea intereselor contra acţiunilor altor persoane particulare privân- du-le de folosirea efectivă a drepturilor lor. În care circumstanţe Statul trebuie să-şi achite obligaţiunile pozitive? Este dificil de a identifica circumstanţele în care respectarea articolului 8 impune o ac- ţiune pozitivă. Curtea estimează că fiind date contururile inexacte ale noţiunii de «respect» şi diversitatea condiţiilor şi circumstanţelor prevalente în Statele contractante, măsurile necesare pentru asigurarea respectării vieţii familiale pot varia considerabil de la un caz la altul. În consecinţă, autorităţilor naţionale li se acordă o vastă marjă de apreciere pen- tru a decide ceea ce ordonă acest «respect» în funcţie de circumstanţe. Potrivit Judecă- torilor de la Strasbourg, pentru a determina existenţa eventuală a unei obligaţiuni poziti- ve, Statul trebuie să-şi pună întrebarea dacă nu a putut fi stabilit un echilibru just între interesul general al colectivităţii şi interesele individului. Pentru a determina conţinutul dreptului protejat, Judecătorii au estimat că scopurile menţionate în al doilea paragraf al articolului 8 pot fi pertinente în măsura în care examinarea criteriilor de aplicabilitate să difere de practica în care este vorba de verificarea echilibrului între un drept deja stabilit şi interesele concuren- ţilor pe care Statul caută să-i protejeze. Cu numeroase ocazii diferenţa între adoptarea abordării se bazează pe obligaţiunile pozitive şi analiza obişnuită a instanţei în termenii articolului 8 (2) va rezulta din expunerea mo- tivelor hotărârelor Curţii şi nu din conclu- zii76 . La nivel practic, interesele comunităţii, în totalitatea lor, posibil contează mai mult şi obligă într-o anumită măsură individul să invoce prevederea conform căreia interesele personale trebuie în mod clar să predomine. Spre exemplu, conform jurisprudenţei de la Strasbourg, din momentul în care un drept individual important este atins iar reclaman- tul a fost supus unui prejudiciu major apare riscul unei obligaţiuni pozitive. Din contra, dacă prejudiciul este minim sau când miza 75 X & Y v/Olanda, ho- tărâre din 26 martie 1985, paragraful 23. 76 Vezi, de exemplu, Gaskin v/Regatul Unit, hotărâre din 7 iulie 1989, paragraful 42.
23 PAGINA 23 se referă la un interes important al Statului, Judecătorii sunt mai puţin dispuşi să adopte această abordare. Spre exemplu, în cazul Marckx v/Belgia, Curtea a estimat că respectarea vieţii de fa- milie între o mamă celibatară şi copilul său impunea Statului obligaţiunea pozitivă de a adopta măsuri destinate să asigure integ- rarea acestuia din urmă în familia sa după naştere77 . În această împrejurare, prejudiciul suferit de mamă şi de fiica sa era important în raport cu interesul mai puţin important al Statului de a proteja familia fondată prin căsătorie. În plus, această marjă de aprecie- re acordată Statului era justă în măsura în care condiţiile juridice şi sociale ale Statelor contractante reflectau o tendinţă de elimi- nare a oricărui tratament discriminant al mamelor celibatare şi al copiilor lor: tendinţă confirmată de adoptarea Convenţiei euro- pene asupra statutului juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei.78 Judecătorii de la Strasbourg au estimat, în consecinţă, că obligaţiunea pozitivă de respectare a vieţii de familie necesită adoptarea măsurilor ce asi- gură integrarea copilului în familia sa. Curtea a ajuns totuşi la o concluzie di- ferită în cazul X, Y & Z v/Regatul Unit. Pen- tru început, ea a relevat că lipsa abordării comune între Statele contractante confereau Statului o marjă de apreciere vastă cu privire la modul de a asigura respectarea vieţii de familie a părţilor în cauză: o fetiţă născută prin IAD (înseminţare artificială de la dona- tor) şi tatăl său transsexual. În consecinţă, conţinutul obligaţiunii pozitive de a respecta viaţa de familie era diferit de cel enunţat în cazul Marckx şi acţiunea cerută de Stat pen- tru a se conforma din plin articolului 8 avea o importanţă mai mică. În mod special, Ju- decătorii de la Strasbourg au respins cererea reclamantului de a-şi vedea numele figurând în rubrica «tatăl», în actul de naştere al co- pilului79 . Pentru ei, el nu a demonstrat că recunoaşterea filiaţiei unui copil născut prin IAD era contrară intereselor societăţii sau in- dispensabilă bunăstării copilului. 77 Marckx v/Belgia, hotă- râre din 13 iunie 1979. 78 STE n° 85. 79 X., Y. & Z v/Regatul Unit, hotărâre din 26 martie 1985.
24 PAGINA 24 Faza a II-a a examinării aplicabilităţii articolului 8 2.1 S-a constatat oare vreo ingerinţă în dreptul protejat de articolul 8? Fiind stabilit faptul că litigiul se referea la viaţa privată sau de familie, la domiciliul sau la corespondenţă, Curtea începe exami- narea conţinutului plângerilor invocate cu privire la articolul 8 (2) care este următorul: Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este pre- văzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economi- că a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora. Care sunt elementele constitutive ale unei ingerinţe? Din moment ce a fost stabilit faptul că litigiul presupune un drept protejat de ar- ticolul 8, faza următoare examinării constă în întrebarea dacă măsura contestată inter- ferează cu exercitarea acestui drept. Printre exemplele de ingerintă sunt citate următoa- rele acţiuni: luarea copiilor de la părinţii lor şi încre- dinţarea lor asistenţei publice80 . întreruperea corespondenţei deţinuţi- lor81 , percheziţionarea unui domiciliu82 , colectarea şi consemnarea informaţiilor într-un dosar secret al poliţiei83 . Ce trebuie reclamantul să stabilească? Reclamantului îi revine rolul de a stabili veridicitatea ingerinţei. Spre exemplu, în cazul Campbell v/Regatul Unit84 , guvernul a considerat că reclamantul, un deţinut, nu a susţinut alegaţia unei ingerinţe în respecta- rea corespondenţei sale, fiind imposibil de a demonstra că una dintre scrisorile sale a fost vreodată deschisă. Judecătorii de la Strasbourg s-au declarat totuşi convinşi de existenţa unei ingerinţe, în măsura în care regimul de carceră în vigoare autoriza des- chiderea şi citirea scrisorilor: o condiţie care a fost adusă în mod explicit la cunoştinţa re- clamantului şi avocatului său. În aceste cir- cumstante, reclamantul putea să pretindă a fi victima unei ingerinţe în dreptul de respec- tare a corespondenţei sale în conformitate cu articolul 8. În consecinţă, dacă reclamantul este incapabil să stabilească cu certitudine 80 Olsson v/Suedia, ho- tărâre din 24 martie 1988 81 Campbell & Feel v/ Regatul Unit, hotărâre din 28 iunie 1984. 82 Chappell v/Regatul Unit, hotărâre din 30 martie 1989. 83 Leander v/Suedia, hotărâre din 26 martie 1987. 84 Campbell v/Regatul Unit, hotărâre din 25 martie 1992.
25 PAGINA 25 pagubele materiale constitutive ale ingerin- ţei, este suficient ca el să demonstreze că această ingerinţă a fost probabil comisă. Este oare sufucientă doar existenţa unei legislaţii pentru a crea o ingerinţă? În cazul Dudgeon v/Regatul Unit85 , re- clamantul a tras concluzia că legislaţia con- siderând relaţiile homosexuale între bărbaţii adulţi ce consimt aceasta, un delict penal individual, constituia un atentat nejustificat la dreptul său de respectare a vieţii private, protejat de articolul 8. Guvernul a contestat faptul că existenţa chiar a dispoziţiilor legi- slative în cauză ar fi putut aduce atingere dreptului reclamantului la viaţa sa privată, nefiind intentată de ceva timp nici o urmări- re contra bărbaţilor adulţi ce consimt, în vir- tutea acestei legislaţii, şi reclamantul însuşi nefiind condamnat sau urmărit în justiţie. Cu toate acestea, Curtea a estimat că frica resimţită de reclamant, din cauza înclinaţii- lor sale, nu era nici iluzorie, nici teoretică, însăşi existenţa acestor dispoziţii legisla- tive în cauză au afectat în mod direct şi permanent viaţa sa privată. În ce măsură existenţa unei legislaţii ce autorizează o urmărire secretă constituie o ingerinţă în viaţa privată? În virtutea faptelor, majoritatea persoa- nelor care constituie obiectul unei urmăriri secrete ignoră ingerinţa. Alţii o bănuiesc, totuşi fără a avea dovezi suficiente. Difi- cultatea reclamantului de a demonstra că comunicările sale au fost interceptate îl pro- voacă uneori să susţină că însăşi existenţa legislaţiei aduce atingere dreptului său la respectarea vieţii private şi a corespondenţei sale în sensul articolului 8. O argumentare similară este reţinută de către Curte doar în anumite circumstanţe. În cazul Klass v/Germania86 , Curtea a acceptat că un individ a putut, în anu- mite condiţii, să pretindă a fi victima unei încălcări provocate de simpla existenţă a măsurilor secrete sau a unei legislaţii ce permite astfel de mă- suri, fără a avea nevoie de a înainta afirmaţia că i-au fost într-adevăr apli- cate. Cu toate acestea, Judecătorii de la Strasbourg au precizat că o argumenta- re de acest fel nu poate fi reţinută decât în anumite condiţii. Acestea din urmă trebuie să fie definite în fiecare cauză conform dreptului sau drepturilor Con- venţiei în care se invocă violarea, carac- terul secret al măsurilor incriminate şi relaţia între interesat şi aceste măsuri. În cazul Malone v/Regatul Unit87 , litigiul supus Curţii se referea la chestiunea de a şti dacă telefonul reclamantului a fost într-adevăr ascultat. Independent de permisiunea din partea poliţiei de 85 Dudgeon v/Regatul Unit, hotărâre din 22 octombrie 1981. 86 Klass v/Germania, hotărâre din 6 septem- brie 1978, paragraful 34. 87 Malone v/Regatul Unit, hotărâre din 2 august 1984.
26 PAGINA 26 a intercepta o singură conversaţie, gu- vernul a refuzat cu obstinaţie să divulge dacă, şi, în ce măsură apelurile şi co- respondenţa interesatului au constituit obiectul unei urmăriri, limitându-se la conchiderea că: [...] deoarece era bănuit de tăinuirea bunurilor furate, [reclamantul] aparţinea unei categorii de persoane care sunt ex- puse acestor feluri de măsuri.88 Judecătorii de la Strasbourg se bazează pe această mărturisire pentru a conchide că existenţa legilor şi a practicilor ce autorizează şi instaurează un sistem de urmărire secretă a comunicaţiilor constituie în sine o ingerin- ţă în exercitarea drepturilor pe care articolul 8 care recunoaşte pentru interesat «chiar şi în lipsa aplicării efective a acestuia». 2.2 În caz de constatare a unei ingerinţe, aceasta: 2.2.1 – este oare prevăzută de lege? 2.2.2 – urmăreşte oare un scop legitim? 2.2.3 – este oare necesară într-o societate democratică? Pentru a fi admisă de Convenţie, orice ingerinţă în drepturile protejate de articolul 8 (1) trebuie să satisfacă ansamblul crite- riilor înscrise în paragraful 2 al aceluiaşi articol. În mod special, ingerinţa trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească unul din scopurile legitime enumerate şi să fie necesară într-o societate democratică sau proporţională unui scop legitim urmărit. 2.2.1 Ingerinta, este ea oare prevăzută de lege? O măsură ce constituie o ingerinţă în exercitarea unui drept protejat de articolul 8 va fi recunoscută ca fiind compatibilă cu acesta din urmă, doar dacă este prevăzută de lege. Dacă măsura contestată nu în- deplineşte acest criteriu de legalitate, ea este echivalată unei încălcări fără a mai fi necesară examinarea cazului în fond. Anu- mite domenii ale dreptului par în mod deo- sebit vulnerabile din acest punct de vedere. Acesta este, în special, cazul legislaţiilor şi reglementărilor ce vizează urmărirea secretă, protecţia copiilor şi interceptarea corespon- denţei deţinuţilor. Semnificaţia expresiei «prevăzută de lege» Pentru a fi considerată ca «prevăzută de lege», ingerinţa contestată trebuie să aibă o bază legală. În plus, legea în cauză trebuie să fie suficient de exactă şi să conţină mă- suri de protecţie contra acţiunilor arbitra- re ale autorităţilor publice. 88 Ibidem, paragraful 64.
27 PAGINA 27 Ingerinţa trebuie să aibă o bază legală Măsurile adoptate riscă să fie proble- matice din acest punct de vedere dacă nu sunt în mod explicit autorizate de o lege şi rezultă pur şi simplu din observarea unei practici administrative sau din alte indicaţii neobligatorii. În consecinţă, o practică admi- nistrativă, fie ea chiar scrupulos respectată, nu răspunde condiţiilor cerute de legalitate. În cazul Malone v/Regatul Unit89 , Curtea s-a întrebat dacă autoritatea de a inter- cepta conversaţii telefonice avea o bază legală. La acel moment, interceptarea era reglementată de o practică administrati- vă detaliile căreia nu au fost niciodată publicate şi care nu se bazau pe nici o obligaţie legislativă precisă. Judecătorii de la Strasbourg au declarat că dreptul aplicabil nu indica cu destulă claritate extinderea şi modalităţile de exercita- re a puterii de apreciere a autorităţi- lor în domeniul în cauză: ascultarea secretă a conversaţiilor telefonice ce se bazează pe o practică administrativă, modalităţile sale pot fi modificate la orice moment constituind în consecinţă o în- călcare a articolului 8. Mai recent, în cazul Khan v/Regatul Unit90 , Curtea a estimat că recurgerea la o asemenea intercepţie a conversaţiilor telefonice de către autorităţile britanice nu era prevăzută de lege în sensul arti- colului 8. Şi aceasta se întâmpla pe mo- tivul lipsei sistemului legal ce admini- stra utilizarea aparatelor de ascultat: modalităţile de utilizare a acestui ma- terial depindea, de fapt, de indicaţiile ministerului de Interne care nu putea fi constrâns din punct de vedere juridic, nici accesibil publicului larg. Exigenţa previzibilităţii Pentru a satisface exigenţa egalităţii ar- ticolului 8, legea în cauză trebuie să fie acce- sibilă persoanelor la care se referă şi for- mulată cu exactitate pentru a le permite – fiind însoţită, dacă este necesar, de sfa- turi clare – să prevadă, la un grad rezona- bil în circumstanţele cauzei, consecinţele care ar rezulta dintr-un act determinat.91 Această condiţie este cunoscută sub numele de exigenţă de previzibilitate. Ea semnifică că o lege care conferă o facultate de apreciere autorităţilor publice nu este în sine incom- patibilă cu articolul 8 astfel încât extinderea acestei puteri discreţionare şi modalităţile exercitării sale sunt fixate suficient de clar pentru a acorda individului o protecţie adec- vată contra ingerinţelor arbitrare92 . În plus, exercitarea acestei puteri discreţionare are şanse să răspundă condiţiilor articolului 8 de când este supus unui control juridic. Anumite domenii juridice ale dreptului acordă în mod inevitabil o competenţă dis- 89 Ibidem. 90 Khan v/ Regatul Unit, hotărâre din 12 mai 2000. 91 Andersson v/Suedia, hotărâre din 25 febru- arie 1992, paragraful 75. 92 Olsson v/Suedia, ho- tărâre din 24 martie 1988, paragraful 62.
28 PAGINA 28 creţionară mai mare autorităţilor publice şi Curtea a trebuit să se pronunţe asupra com- patibilităţii măsurilor legislative în cauză cu articolul 8. Legislaţia în materie de protecţie a copilului În cazul Olsson v/Suedia93 , reclaman- ţii au înaintat ideea că legislaţia suedeză aplicată în speţă se exprima în termeni prea generali pentru ca efectele sale să fie previzibile şi conferea o putere de apreciere excesivă serviciilor sociale, în special pentru punerea în acţiune a deciziilor în materie de încredinţare a copiilor. Recunoscând formu- larea foarte generală a legislaţiei, Judecătorii de la Strasbourg au estimat că ea îndeplinea condiţiile juridice puse de articolul 8 (2). Ei au subliniat în special că circumstanţele ce pot duce la încredinţarea unui copil, sau executarea unei decizii asemănătoare, sunt atât de diverse şi sunt prezente în calitate de elemente active încât devi- ne practic imposibil să redacteze o lege capabilă să prevadă orice eventualitate. În plus, limitarea puterii de intervenţie a autorităţilor în cazul în care copilul a sufe- rit deja o daună, ar risca mult să reducă pe nedrept protecţia de care are nevoie. Este foarte important faptul că Judecătorii de la Strasbourg au relevat competenţa discre- ţionară exersată în virtutea acestei legislaţii, care prevedea garanţii contra ingerinţelor ilegale: de fapt utilizarea tuturor puterilor legale sunt în competenţa sau sub controlul jurisdicţiilor administrative, la mai multe niveluri. Legislaţia în materie de urmărire secretă Din motive evidente, această legislaţie pune probleme din punct de vedere al previzi- bilităţii. În consecinţă, problema este de a şti cum trebuie aplicat acest criteriu în speţă. În cazul Malone v/ Regatul Unit, Curtea a recunoscut că: [...] prescripţiile Convenţiei, în special în ceea ce priveşte previzibilitatea, nu pot fi aceleaşi în contextul special al intercep- tării comunicaţiilor pentru necesităţile an- chetei poliţiei decât atunci când legea în cauză are drept scop armonizarea restric- ţiilor de conduită ale indivizilor. Exigenţa previzibilităţii, în special, nu semnifică că eşuează în a permite cuiva să prevadă dacă şi când comunicaţiile sale riscă să fie interceptate de către autorităţi, cu scopul de a regla comportamentul său în consecinţă. La fel, în cazul Leander v/Suedia94 , Ju- decătorii de la Strasbourg au estimat că un individ nu poate pretinde a fi în măsură să prevadă cu precizie verificările la care poliţia specială suedeză va începe acţiunile. Cu toa- te acestea, într-un sistem aplicabil tuturor cetăţenilor... 93 Ibidem. A se vedea, de asemenea, Andersson v/Suedia, hotărâre din 25 februarie 1992, paragraful 62. 94 Leander v/Suedia, hotărâre din 26 martie 1987.
29 PAGINA 29 [...] legea trebuie să folosească termeni destul de clari pentru a le indica [ce- tăţenilor], într-un mod adecvat, în care circumstanţe şi conform căror condiţii ea conferă dreptul autorităţii publice să se angajeze la o astfel de ingerinţă secretă, şi periculoasă în acelaşi timp, în viaţa lor privată şi în corespondenţa lor. Legislaţia în materie de interceptare telefonică În două cauze care au vizat Franţa – cazul Kruslin95 şi cazul Huving96 – Curtea a trebuit să se pronunţe asupra conformităţii legislaţiei franceze care prevedea intercepta- rea convorbirilor telefonice de către poliţie la exigenţa de previzibilitate a articolului 8 (2). Judecătorii de la Strasbourg au estimat că: Ascultările şi alte forme de interceptare a convorbirilor telefonice reprezintă o atin- gere gravă la respectarea vieţii private şi a corespondenţei. Deci, ele trebuie să se fondeze pe o «lege» de o precizie specială. Existenţa regulilor clare şi detaliate în materie este indispensabilă,cu atât mai mult că procedeele tehnice utilizabile nu încetează să se perfecţioneze. Din acest punct de vedere, ei au ex- primat opinia că dreptul francez (scris sau nescris): [...] nu indică cu destulă claritate înţele- gerea şi modurile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul considerat. Acesta era încă un avantaj în perioada faptelor cauzei, astfel încât Dl Kruslin nu s-a bucurat de nivelul minim de protecţie dorit de supremaţia dreptu- lui într-o societate democratică. În cazul Rotaru v/România97 , reclaman- tul se plângea de detenţie şi de utilizarea de către serviciul român de informaţii (SRI) a unui fişier ce conţinea date personale din- tre care unele erau false şi defăimătoare. Problema fundamentală era de a cunoaşte dacă legea care a autorizat ingerinţa era ac- cesibilă reclamantului şi previzibilă în ceea ce priveşte rezultatele sale. Curtea a relevat dintr-o dată că pericolul de arbitrar apărea cu o claritate specifică acolo unde pute- rea executivului este exercitată în secret înainte de a preciza: Deoarece aplicarea măsurilor de ur- mărire secretă a comunicaţiilor nu mai este controlată de cei interesaţi precum şi de public, «legea» va merge împotriva supremaţiei dreptului dacă puterea de apreciere acordată executivului nu cu- noştea limite. În consecinţă, ea trebuie să definească extinderea modalităţilor de exercitare a unei asemenea autorităţi cu o claritate suficientă – ţinându-se cont de scopul legitim urmărit – pentru a furni- za individului o protecţie adecvată contra arbitrarului. 98 95 Kruslin v/Franţa, ho- tărâre din 24 aprilie 1990. 96 Huvig v/Franţa, ho- tărâre din 24 aprilie 1990. 97 Rotaru v/România, ho- tărâre din 4 mai 2000. 98 Malone v/Regatul Unit, hotărâre din 2 august 1984, paragraful 67 şi Rotaru v/România, caz din 4 mai 2000, para- graful 55.
30 PAGINA 30 Trebuia deci de determinat dacă drep- tul intern descrie cu suficientă precizie, circumstanţele în care SRI poate deţine şi utiliza informaţii relative la viaţa privată a reclamantului. După ce au notat că legea în cauză prevede posibilitatea de a colecta, de a consemna şi de a arhiva informaţiile care privesc securitatea naţională în dosare secrete, Judecătorii de la Strasbourg au rele- vat că nici o dispozitie privind dreptul intern nu fixează limitele care trebuie respectate în exercitarea acestor prerogative şi, nu preci- zează în particular: genul de informaţii care pot fi consem- nate; categoriile de persoane susceptibile de a constitui obiectul măsurilor de urmărire precum este colectarea şi păstrarea da- telor; circumstanţele în care aceste măsuri pot fi luate; sau procedura care trebuie urmată. Cu atât mai mult dreptul intern nu fi- xează limite în ceea ce priveşte vechimea in- formaţiilor deţinute şi durata păstrării aces- tora99 . În plus, referitor la garanţiile necesare pentru evitarea utilizării ilegale a prerogati- velor în materie de colectare şi de arhivare a informaţiilor Curtea a relevat, că dreptul ro- mân nu prevede nici o procedură de control, fie că măsura ordonată este în vigoare sau după aceea. În consecinţă, Judecătorii de la Strasbourg au estimat că acest drept nu in- dica cu destulă claritate extinderea şi moda- lităţile de exercitare ale puterii de apreciere a autorităţilor din domeniul în cauză, înainte de a face concluzia că detenţia şi utilizarea informaţiilor de către SRI referitoare la viaţa privată a reclamantului nu erau «prevăzute de lege», ceea ce este suficient pentru a con- stitui o încălcare a articolului 8. Drepturile deţinuţilor În cazul Herczegfalvy v/Austria100 , exi- genţa previzibilităţii a fost considerată ca ne- fiind completată de deciziile luate în cadrul unei legi austriece care autoriza curatorul unui bolnav mintal să decidă dacă cores- pondenţa acestuia din urmă trebuie să-i fie adresată. Judecătorii de la Strasbourg au început prin a releva că prerogativele cura- torului erau definite în termeni foarte vagi, înainte de a dresa următorul proces-verbal de constatare: Totuşi în lipsa celei mai mici precizări în ceea ce priveşte tipul restricţiilor auto- ritare, controlului lor, articolele citate nu oferă, împotriva arbitrarului, gradul mi- nim de protecţie cerut de preeminenţa dreptului într-o societate democratică.101 În consecinţă, chiar dacă se poate ad- mite că textele reglementare, şi nu o lege, satisfac detaliile relative la puterea legală, foarte extinsă a interceptării comunicaţiilor 99 Rotaru v/România, ho- tărâre din 4 mai 2000, paragraful 57 100 Herczegfalvy v/ Austria, hotărâre din 24 septembrie 1992. 101 Ibidem, caz din 24 septembrie 1992, paragraful 91.
31 PAGINA 31 personale şi private, această practică nu este tolerabilă decât în măsura în care textele în cauză sunt accesibile persoanelor plasate în detenţie. Astfel, în cazul Silver v/Regatul Unit102 , întreruperea corespondenţei recla- mantului a fost decisă conform instrucţiu- nilor stricte ale directorilor închisorii. Aceste instrucţiuni stricte neavând împuternicire legală şi fiind imposibile de a fi consultate de către reclamant, ingerinţa în dreptul celui din urmă cu privire la respectarea corespon- denţei sale a fost considerată ca nefiind pe- văzută de lege şi contrară articolului 8(2). Judecătorii de la Strasbourg au ajuns de curând la o concluzie similară în cazul Nied- bala v/Polonia103 . Reclamantul, un deţinut, se plângea de faptul că scrisoarea sa adre- sată unui Ombudsman a fost interceptată şi blocată pentru o perioadă de timp, încălcând articolul 8. În ceea ce priveşte punctul de cunoaştere dacă această ingerinţă era pre- văzută de lege, după cum cere articolul 8 (2), Judecătorii au relevat un anumit număr de probleme inerente legii poloneze pertinente: Lipsa dispoziţiilor legale care pot servi drept bază juridică pentru depunerea efectivă a unei reclamaţii contra cenzu- rii corespondenţei persoanelor plasate în detenţia preventivă. Lipsa automată a cenzurii corespon- denţei deţinuţilor de către autorităţile menite să conducă procedurile penale. Drept rezultat lipsa de distincţie între diferitele categorii de persoane cu care un deţinut poate coresponda şi, prin ur- mare, cenzurarea tuturor scrisorilor lui inclusiv cele adresate Omudsmanului. Lipsa în dispoziţiile pertinente a enun- ţării principiilor care impun exercitarea acestei cenzuri şi, în special, faptul că aceste dispoziţii nu precizează nici modalităţile, nici durata interceptării corespondenţei. Faptul că autorităţile nu sunt constrân- se să releveze motivele interceptării co- respondenţei, puterea de cenzură este conferită automat104 . Ţinându-se cont de cele precedente, Curtea a conchis că legea poloneză nu in- dica cu claritate rezonabilă extinderea mo- dalităţilor de exercitare a puterii de apreciere acordată autorităţilor publice în materie de control al corespondenţei deţinuţilor şi a constatat, în consecinţă, o încălcare a arti- colului 8 (2). 2.2.2 Urmăreşte oare ingerinţa un scop legitim? Din momentul în care s-a stabilit că o ingerinţă este prevăzută de lege, Curtea continuă examinarea doar în cazul când ea urmăreşte un scop legitim în sensul artico- lului 8 (2). Acesta din urmă enumeră de fapt 102 Silver v/Regatul Unit, hotărâre din 25 mar- tie 1983. 103 Niedbala v/Polonia, hotărâre din 12 iulie 2000. 104 Ibidem, paragraful 81.
32 PAGINA 32 o listă de obiective pe care Statul poate în- cerca să le invoce pentru a se justifica. Spre exemplu, Statul poate să argumenteze prin faptul că: colectarea şi arhivarea informaţiilor cu privire la persoane este «necesară pen- tru securitatea naţională»; interceptarea corespondenţei deţinuţilor urmăreşte «apărarea ordinii şi preveni- rea infracţiunilor penale»; retragerea copilului dintr-o casă unde predomină violenţa sau refuzul de a acorda încredinţarea sau dreptul de vizită unui părinte se înscrie în cadrul «protecţiei sănătăţii sau moralului» sau în «protecţia drepturilor şi libertăţilor altei persoane»; expulzarea sau deportarea unei persoa- ne «este necesară pentru bunăstarea economică a ţării». Statului pârât îi revine obligaţia de a identifica scopul sau scopurile ingerinţei şi este în general în măsură să invoce un mo- tiv plauzibil, deorece justificările potenţiale enumerate în paragraful 2 sunt formulate în termeni foarte vagi (necesităţile securităţii naţionale, spre exemplu). Reclamantul pre- tinde adeseori de altfel, că motivul invocat de Stat nu este «adevăratul motiv» al ingerin- ţei, chiar dacă Judecătorii de la Strasbourg nu acceptă uşor acest tip de argumente. De fapt, aceşti Judecători acordă în general pu- ţină atenţie motivelor invocate de către Stat pentru a justifica acţiunile sale şi deseori regrupează scopurile pretinse – precum protecţia sănătăţii sau moralei sau protecţia drepturilor şi libertăţilor altei persoane – în unul singur105 . Astfel, în majoritatea cazuri- lor, Curtea acceptă ideea că Statul a acţio- nat având un scop legitim şi rareori respinge scopul sau scopurile legitime identificate, chiar dacă acestea sunt contestate de către reclamant. 2.2.3 Ingerinţa, este oare necesară într-o societate democratică? Faza finală a examinării conform arti- colului 8 se referă la determinarea caracte- rului «necesar» al ingerinţei într-o «societate democratică». Semnificaţia noţunii de «necesar» În mod sigur nu este suficient ca Statul să aibă un motiv pentru a întreprinde mă- surile constitutive ale ingerinţei. În ceea ce priveşte semnificaţia cuvântului «necesar», Judecătorii de la Strasbourg au explicat, în cazul Handyside v/Regatul Unit106 , că acest adjectiv: [...] nu este sinonimul cuvântului «indis- pensabil», însă cu atât mai mult nu are supleţea termenului de «admisibil», «nor- mal», «util», «rezonabil» sau «oportun». 105 A se vedea Open Door Counselling v/ Irlanda, hotărâre din 29 octombrie 1992. 106 Handyside v/Regatul Unit, hotărâre din 7 decembrie 1976.
33 PAGINA 33 De altfel, Curtea a avut ocazia să pre- cizeze interpretarea sa în cazul Olsen v/ Suedia107 : [...] noţiunea de necesitate implică o in- gerinţă fondată pe o necesitate socială imperioasă şi mai ales proporţională scopului legitim scontat. Orice interpretare excesiv de îngustă sau vastă a termenului «necesar» este prin urmare respinsă de către Curte, care aplică mai degrabă o politică de proporţionalitate. Caracterul unei societăţi democratice Poate să pară surprinzător faptul că Ju- decătorii de la Strasbourg nu au descris încă în detaliu ceea ce constituie în concepţia lor o societate democratică. În cazul Dudgeon v/Regatul Unit108 , totuşi, în această privinţă a fost evocată toleranţa şi spiritul de sinceritate. În contextul articolului 8, ei subliniază impor- tanţa supremaţiei dreptului într-o societate democratică şi necesitatea de a se opune in- gerinţelor arbitrare în drepturile recunoscute de către Convenţie. În plus, conform Judecă- torilor, Convenţia a fost concepută pentru a ocroti şi promova idealurile şi valorile unei societăţi democratice109 . În ansamblu, totuşi, acţiunea necesară într-o societate democra- tică se determină, în contextul articolului 8, în raport cu echilibrul atins între drepturile individului şi interesul public, aplicat fiind principiul proporţionalităţii. Principiul proporţionalităţii În ansamblu, principiul proporţionalită- ţii recunoaşte că drepturile omului nu sunt absolute şi că exercitarea drepturilor unui individ trebuie întotdeauna să fie aprecia- tă în raport cu interesul public mai larg. Aceasta este metoda de a ajunge la acest echilibru şi utilizarea sa este de acum îna- inte curentă în aplicarea Convenţiei de către Judecătorii de la Strasbourg. În special, aceştia au amintit în repetate rânduri că: [...] preocuparea de a asigura un echi- libru just între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale individului este inerent în ansamblul Convenţiei.110 Aplicarea principiului proporţionalităţii articolului 8 În examinarea compatibilităţii deciziilor naţionale cu articolul 8, Curtea aplică crite- riul de proporţionalitate care poate fi rezu- mat la verificarea echilibrului între drep- turile individului şi interesele Statului. Totuşi nu Curtea hotărăşte asupra fondului deciziilor luate de tribunalele naţionale. Ro- lul său constă mai curând în examinarea ansamblului cazului pentru a determina dacă autorităţile au avut motive «perti- nente» şi motive «suficiente» pentru a lua măsurile litigioase111 . 107 Olsson v/Suedia, ho- tărâre din 24 martie 1988. 108 Dudgeon v/Regatul Unit, hotărâre din 22 octombrie 1981, pa- ragraful 53. 109 Soering v/Regatul Unit, hotărâre din 7 iulie 1989, paragra- ful 87. 110 Soering v/Regatul Unit, hotărâre din 7 iulie 1989. 111 Olsson v/Suedia, ho- tărâre din 24 martie 1988.
34 PAGINA 34 Evaluarea proporţionalităţii ingerinţei în scopul urmărit este un proces complex frecvent care implică luarea în consideraţie a mai multor factori, precum: interesul care trebuie protejat de ingerinţă, gravitatea in- gerinţei şi necesitatea socială imperativă pe care Statul caută să o satisfacă. În ceea ce priveşte interesul care tre- buie protejat de ingerinţă, spre exem- plu, Curtea a precizat, în cazul Dudgeon v/Regatul Unit112 , că trebuie să existe motive deosebit de grave pentru a consi- dera legitimă o ingerinţă în dreptul de a avea individual relaţii sexuale. Anumite drepturi sunt prin urmare în mod ine- vitabil reconuscute ca fiind superioare altora, fapt ce complică justificarea ori- cărei ingerinţe care provoacă pagube în exercitarea lor. Cât priveşte caracterul ingerinţei, este clar că cu cât este mai mare forţa şi gravitatea sa cu atât motivele invocate pentru a o justifica trebuie să fie impe- rative. De asemenea, motivele pentru a interzice orice contact între un părinte şi un copil plasat trebuie să fie mai im- perative în a limita acest contact. Necesitatea socială imperioasă la care ingerinţa trebuie considerată necesară cere o evaluare serioasă iar măsurile de protecţie a securităţii naţionale sunt uneori mai uşor de justificat decât cele care vizează, spre exemplu, apărarea moralei. În plus trebuie notat că caracte- rul societăţii democratice influenţează în mod egal asupra acestei examinări, după cum demonstrează apelurile constante ale Curţii cu privire la necesitatea ga- ranţiilor care protejează individul contra utilizării arbitrare a puterii publice. Marja de apreciere Este clar, că Curtea conferă unui Stat o anumită marjă pentru a aprecia dacă o ingerinţă este justificată sub unghiul artico- lului 8 în virtutea paragrafului 2 al acestei dispoziţii. Marja astfel acordată autorităţilor naţionale competente variază în funcţie de circumstanţe, de subiectul în cauză şi de context. Am văzut deja că factorii luaţi în consideraţie pentru a determina extinderea acestei marje includ: existenţa eventuală a unei convergenţe între sistemele de drept respective ale Statelor contractante, diver- sitatea tradiţiilor lor politice şi practice în materie şi caracterul mai mult sau mai puţin «sensibil» al întrebărilor abordate113 . Drept consecinţă, în regula generală, extinderea marjei de apreciere diferă în funcţie de context. Ea este în special amplă, spre exemplu, în ceea ce priveşte domenii precum ar fi protecţia minorilor: Curtea a relevat de fapt o diversitate a abordărilor adoptate de către Statele contractante în materie de custodie a copiilor şi de interven- 112 Dudgeon v/Regatul Unit, hotărâre din 22 octombrie 1981. 113 A se vedea mai sus.
35 PAGINA 35 ţie a autorităţilor publice în viaţa de familie, diversitate care le instigă la conferirea unui Stat a unei anumite competenţe discreţiona- re în acest domeniu. În plus, Judecătorii de la Strasbourg sunt conştienţi de faptul că, graţie contactelor lor directe şi constante cu probleme complexe la nivel naţional, autorităţile Statului sunt în principiu mai bine plasate pentru a evalua circumstan- ţele fiecărui caz pentru a determina cea mai adecvată direcţie de acţiune. În cazu- rile de plasare a copilului, în special, autori- tăţile naţionale beneficiază de un contact di- rect cu persoanele în cauză, de la momentul în care măsurile de protecţie sunt reprezen- tate sau îndată după ce au fost puse în ac- ţiune114 . Statul se bucură astfel de o anumită competenţă discreţionară în ceea ce priveşte modul în care el înţelege respectarea vieţii private şi de familie în sensul articolului 8: o libertate de a acţiona care se reflectă în modul în care Judecătorii de la Strasbourg evaluează proporţionalitatea între ingerinţă şi scopul urmărit. 114 Olsson (n° 2) v/ Suedia, hotărâre din 30 octombrie 1992.
36 PAGINA 36 Partea II: Dreptul pozitiv Cea de-a doua parte a acestui manual descrie detaliat dreptul pozitiv ce rezultă din jurisprudenţa organelor de la Strasbourg cu privire la cele patru drepturi protejate de articolul 8: respectarea vieţii private şi de fa- milie, a domiciliului şi a corespondenţei. Mai multe situaţii ipotetice nefiind încă examina- te de către aceste organe, partea a doua nu pretinde la exhaustivitate şi se limitează la determinarea faptului dacă anumite măsuri şi activităţi sunt compatibile cu articolul 8. Regulile generale elaborate de Curte în juris- prudenţa sa, precum cele care sunt comen- tate în continuare, trebuie aplicate în funcţie de convenienţe. Viaţa privată Jurisprudenţa privind dreptul la res- pectarea vieţii private cuprinde o serie de subiecte care variază de la culegerea şi memorizarea informaţiei, accesul la infor- maţiile cu caracter personal, reglementarea utilizării numelor patronimice şi protejarea integrităţii fizice şi morale. Întrebările cu pri- vire la corespondenţa în care unele aspecte specifice se referă la viaţa privată, reprezintă obiectul unei secţiuni separate de la finalul acestei părţi. Gruparea şi stocarea informaţiei cu caracter personal Măsurile în care Statul poate să grupe- ze, să stocheze şi să utilizeze informaţia de ordin personal cu privire la un individ fără consimţământul acestuia, depinde de com- patibilitatea acţiunilor cu articolul 8. Aceste acţiuni se repartizează în mod general în două categorii: gruparea şi stocarea infor- maţiei de către poliţie în cadrul prevenirii şi reprimarea criminalităţii şi constituirea dosarelor de către serviciile de securitate cu scopul protejării securităţii Statului. Tipurile de informaţii care pot fi colectate şi stocate de către poliţie Fotografii Pentru a şti dacă fotografiile indivizilor făcute de către poliţie constituie o intruziune în viaţa lor privată sau nu, aceştea trebuie să determine dacă ele conţin scene din viaţa privată sau incidente publice şi dacă servici- ul în cauză intenţiona să le folosească limitat sau, din contra să le facă accesibile publi- cului larg115 . Cazul Friedl v/Austria116 trata problema fotografiilor făcute de poliţie în Viena în timpul şi la finalul unei manifestaţii la care a participat şi reclamantul. Aceste fotografii au permis în consecinţă poliţiei să 115 Cererea n° 5877/72, 12 octombrie 1972. 116 Friedl v/Austria, raport al Comisiei, 19 mai 1994, p.20.
37 PAGINA 37 stabilească identitatea reclamantului şi să arhiveze datele cu caracter personal într-un dosar administrativ cu privire la acele eveni- mente. Comisia, bazându-se pe trei motive, a refuzat totuşi să considere aceste acte ca aducând atingere la dreptul reclamantului la respectarea vieţii sale private: Autorităţile nu au pătruns în domiciliul reclamantului pentru a face acolo foto- grafii, astfel nu a existat o intruziune în «cercul intim» al vieţii sale private. Fotografiile aveau legătură cu un inci- dent public, o manifestaţie a mai mul- tor persoane într-un loc public la care reclamantul a participat voluntar. Fotografiile au fost făcute doar în scopul înregistrării caracterului manifestaţiei şi al comportamentului participanţilor pentru a putea lansa mai târziu pro- ceduri de anchetare cu privire la in- fracţiunile comise de către aceştea. Cu toate acestea, în concluzia sa finală, Comisia a atribuit în mod egal o anumită importanţă asigurării guvernului conform căruia: [...] poliţia nu a identificat manifestanţii fotografiaţi. Mai mult decât atât, informa- ţiile cu caracter personal înregistrate în fotografii nu au fost introduse în nici un sistem de informaţii. Dosare cu privire la cazuri penale vechi Comisia a estimat că ingerinţa în viaţa privată a unui individ provocată de păstrarea cazurilor penale mai vechi este relativ lejeră şi poate fi considerată, în consecinţă, ca fiind necesară într-o so- cietate democratică modernă pentru a putea lupta contra criminalităţii117 . În cazul Friedl v/Austria, autorităţile au stabilit identitatea reclamantului cu scopul de a începe împo- triva lui urmăriri în justiţie pentru încălca- rea Codului rutier, în pofida abandonării urmăririlor din cauza caracterului redus al infracţiunilor comise. Comisia a relevat faptul că informaţiile obţinute au fost doar plasate într-un dosar administrativ gene- ral care consemna evenimentele în cauză şi nu au fost introduse într-un sistem de in- formaţii. În caz contrar, ar fi fost din nou pusă în discuţie compatibilitatea ingerinţei cu articolul 8. Informaţiile cu privire la activităţile teroriste Informaţiile pe care poliţia poate în mod legal să le deţină în dosarele sale se referă uneori la infracţiunile comise în trecut şi la informaţiile obţinute în urma investigaţiilor, care nu au lăsat loc unei urmăriri, nu au 117 Cererea n° 1307/61, 4 octombrie 1962, culegerea 9, p.53.
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8
Manual art.8

Recommended

Manual art.3
Manual art.3Manual art.3
Manual art.3ZapataElimiano
 
Interzicerea torturii.ro
Interzicerea torturii.roInterzicerea torturii.ro
Interzicerea torturii.roZapataElimiano
 
Manual art.10
Manual art.10Manual art.10
Manual art.10ZapataElimiano
 
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europeneCurs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europeneexodumuser
 
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.roDreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.roZapataElimiano
 
37625184 dreptul-social-european
37625184 dreptul-social-european 37625184 dreptul-social-european
37625184 dreptul-social-european exodumuser
 
Manual do-proof
Manual do-proof Manual do-proof
Manual do-proof exodumuser
 
Manual art.1 protoc 1
Manual art.1 protoc 1Manual art.1 protoc 1
Manual art.1 protoc 1ZapataElimiano
 

Recommended

Manual art.3
Manual art.3Manual art.3
Manual art.3ZapataElimiano
 
Interzicerea torturii.ro
Interzicerea torturii.roInterzicerea torturii.ro
Interzicerea torturii.roZapataElimiano
 
Manual art.10
Manual art.10Manual art.10
Manual art.10ZapataElimiano
 
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europeneCurs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europeneexodumuser
 
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.roDreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.roZapataElimiano
 
37625184 dreptul-social-european
37625184 dreptul-social-european 37625184 dreptul-social-european
37625184 dreptul-social-european exodumuser
 
Manual do-proof
Manual do-proof Manual do-proof
Manual do-proof exodumuser
 
Manual art.1 protoc 1
Manual art.1 protoc 1Manual art.1 protoc 1
Manual art.1 protoc 1ZapataElimiano
 
Dreptul la respectarea vietii priv si de fam.ro
Dreptul la respectarea vietii priv si de fam.roDreptul la respectarea vietii priv si de fam.ro
Dreptul la respectarea vietii priv si de fam.roZapataElimiano
 
Autodesk_Field_Layout_Guide
Autodesk_Field_Layout_GuideAutodesk_Field_Layout_Guide
Autodesk_Field_Layout_GuideJarrod Krug
 
Periféricos de procesamiento de datos (parte interna ss
Periféricos de procesamiento de datos (parte interna ssPeriféricos de procesamiento de datos (parte interna ss
Periféricos de procesamiento de datos (parte interna ssOdaliz055
 
Actividad de aprendizaje 1
Actividad de aprendizaje 1Actividad de aprendizaje 1
Actividad de aprendizaje 1ghhjhjft
 
Responsabilidade socioambiental
Responsabilidade socioambientalResponsabilidade socioambiental
Responsabilidade socioambientalVagner Machado
 
PERBANDINGAN HP
PERBANDINGAN HPPERBANDINGAN HP
PERBANDINGAN HPvivinov
 
FULL ON_terminal report_PROVISIONAL
FULL ON_terminal report_PROVISIONALFULL ON_terminal report_PROVISIONAL
FULL ON_terminal report_PROVISIONALGrow Switch
 
HeatofFormation
HeatofFormationHeatofFormation
HeatofFormationMartin Jones
 
Ambiente de power point.
Ambiente de power point.Ambiente de power point.
Ambiente de power point.CXDGHUIHJIJKIIOPJU
 
Cuba's Current Energy Situation, Future Plans + Challenges
Cuba's Current Energy Situation, Future Plans + ChallengesCuba's Current Energy Situation, Future Plans + Challenges
Cuba's Current Energy Situation, Future Plans + ChallengesKegler Brown Hill + Ritter
 
Bloque 2º
Bloque 2ºBloque 2º
Bloque 2ºCXDGHUIHJIJKIIOPJU
 
RESUME
RESUMERESUME
RESUMEKevin Coderre
 
PMO Lisarb
PMO LisarbPMO Lisarb
PMO LisarbMarco Coghi
 
Anti depression
Anti depressionAnti depression
Anti depressionParth Khandheria
 
M10 s5presentación
M10 s5presentaciónM10 s5presentación
M10 s5presentaciónEstebanlunajuan
 
#French toucheducation
#French toucheducation#French toucheducation
#French toucheducationBenoit Anger
 
Webinario Bienvenidos a los Servicios de Payoneer
Webinario Bienvenidos a los Servicios de PayoneerWebinario Bienvenidos a los Servicios de Payoneer
Webinario Bienvenidos a los Servicios de PayoneerPayoneer
 
Net Zero Energy in Very Cold Climates by Peter Amerongen
Net Zero Energy in Very Cold Climates by Peter AmerongenNet Zero Energy in Very Cold Climates by Peter Amerongen
Net Zero Energy in Very Cold Climates by Peter AmerongenMBHomeBuilders
 
CCNA CHAPTER 1 BY jetarvind kumar madhukar
CCNA CHAPTER 1 BY jetarvind kumar madhukarCCNA CHAPTER 1 BY jetarvind kumar madhukar
CCNA CHAPTER 1 BY jetarvind kumar madhukarALLCAD Services Pvt Limited
 
Sergio e israel
Sergio e israelSergio e israel
Sergio e israelvcentenario
 
Drept penal european suport de curs.[conspecte.md]
Drept penal european suport de curs.[conspecte.md] Drept penal european suport de curs.[conspecte.md]
Drept penal european suport de curs.[conspecte.md] exodumuser
 
Introducere in dreptul european
Introducere in dreptul europeanIntroducere in dreptul european
Introducere in dreptul europeanAlianta INFONET
 

More Related Content

Viewers also liked

Dreptul la respectarea vietii priv si de fam.ro
Dreptul la respectarea vietii priv si de fam.roDreptul la respectarea vietii priv si de fam.ro
Dreptul la respectarea vietii priv si de fam.roZapataElimiano
 
Autodesk_Field_Layout_Guide
Autodesk_Field_Layout_GuideAutodesk_Field_Layout_Guide
Autodesk_Field_Layout_GuideJarrod Krug
 
Periféricos de procesamiento de datos (parte interna ss
Periféricos de procesamiento de datos (parte interna ssPeriféricos de procesamiento de datos (parte interna ss
Periféricos de procesamiento de datos (parte interna ssOdaliz055
 
Actividad de aprendizaje 1
Actividad de aprendizaje 1Actividad de aprendizaje 1
Actividad de aprendizaje 1ghhjhjft
 
Responsabilidade socioambiental
Responsabilidade socioambientalResponsabilidade socioambiental
Responsabilidade socioambientalVagner Machado
 
PERBANDINGAN HP
PERBANDINGAN HPPERBANDINGAN HP
PERBANDINGAN HPvivinov
 
FULL ON_terminal report_PROVISIONAL
FULL ON_terminal report_PROVISIONALFULL ON_terminal report_PROVISIONAL
FULL ON_terminal report_PROVISIONALGrow Switch
 
Cuba's Current Energy Situation, Future Plans + Challenges
Cuba's Current Energy Situation, Future Plans + ChallengesCuba's Current Energy Situation, Future Plans + Challenges
Cuba's Current Energy Situation, Future Plans + ChallengesKegler Brown Hill + Ritter
 
#French toucheducation
#French toucheducation#French toucheducation
#French toucheducationBenoit Anger
 
Webinario Bienvenidos a los Servicios de Payoneer
Webinario Bienvenidos a los Servicios de PayoneerWebinario Bienvenidos a los Servicios de Payoneer
Webinario Bienvenidos a los Servicios de PayoneerPayoneer
 
Net Zero Energy in Very Cold Climates by Peter Amerongen
Net Zero Energy in Very Cold Climates by Peter AmerongenNet Zero Energy in Very Cold Climates by Peter Amerongen
Net Zero Energy in Very Cold Climates by Peter AmerongenMBHomeBuilders
 

Viewers also liked (20)

Dreptul la respectarea vietii priv si de fam.ro
Dreptul la respectarea vietii priv si de fam.roDreptul la respectarea vietii priv si de fam.ro
Dreptul la respectarea vietii priv si de fam.ro
 
Autodesk_Field_Layout_Guide
Autodesk_Field_Layout_GuideAutodesk_Field_Layout_Guide
Autodesk_Field_Layout_Guide
 
Periféricos de procesamiento de datos (parte interna ss
Periféricos de procesamiento de datos (parte interna ssPeriféricos de procesamiento de datos (parte interna ss
Periféricos de procesamiento de datos (parte interna ss
 
Actividad de aprendizaje 1
Actividad de aprendizaje 1Actividad de aprendizaje 1
Actividad de aprendizaje 1
 
Responsabilidade socioambiental
Responsabilidade socioambientalResponsabilidade socioambiental
Responsabilidade socioambiental
 
PERBANDINGAN HP
PERBANDINGAN HPPERBANDINGAN HP
PERBANDINGAN HP
 
FULL ON_terminal report_PROVISIONAL
FULL ON_terminal report_PROVISIONALFULL ON_terminal report_PROVISIONAL
FULL ON_terminal report_PROVISIONAL
 
HeatofFormation
HeatofFormationHeatofFormation
HeatofFormation
 
Ambiente de power point.
Ambiente de power point.Ambiente de power point.
Ambiente de power point.
 
Cuba's Current Energy Situation, Future Plans + Challenges
Cuba's Current Energy Situation, Future Plans + ChallengesCuba's Current Energy Situation, Future Plans + Challenges
Cuba's Current Energy Situation, Future Plans + Challenges
 
Bloque 2º
Bloque 2ºBloque 2º
Bloque 2º
 
RESUME
RESUMERESUME
RESUME
 
PMO Lisarb
PMO LisarbPMO Lisarb
PMO Lisarb
 
Anti depression
Anti depressionAnti depression
Anti depression
 
M10 s5presentación
M10 s5presentaciónM10 s5presentación
M10 s5presentación
 
#French toucheducation
#French toucheducation#French toucheducation
#French toucheducation
 
Webinario Bienvenidos a los Servicios de Payoneer
Webinario Bienvenidos a los Servicios de PayoneerWebinario Bienvenidos a los Servicios de Payoneer
Webinario Bienvenidos a los Servicios de Payoneer
 
Net Zero Energy in Very Cold Climates by Peter Amerongen
Net Zero Energy in Very Cold Climates by Peter AmerongenNet Zero Energy in Very Cold Climates by Peter Amerongen
Net Zero Energy in Very Cold Climates by Peter Amerongen
 
CCNA CHAPTER 1 BY jetarvind kumar madhukar
CCNA CHAPTER 1 BY jetarvind kumar madhukarCCNA CHAPTER 1 BY jetarvind kumar madhukar
CCNA CHAPTER 1 BY jetarvind kumar madhukar
 
Sergio e israel
Sergio e israelSergio e israel
Sergio e israel
 

Similar to Manual art.8

Drept penal european suport de curs.[conspecte.md]
Drept penal european suport de curs.[conspecte.md] Drept penal european suport de curs.[conspecte.md]
Drept penal european suport de curs.[conspecte.md] exodumuser
 
Introducere in dreptul european
Introducere in dreptul europeanIntroducere in dreptul european
Introducere in dreptul europeanAlianta INFONET
 
091 -drept_penal_european
091 -drept_penal_european091 -drept_penal_european
091 -drept_penal_europeanexodumuser
 
Manual pentru evaluarea adecvata a impactului in siturile Natura 2000
Manual pentru evaluarea adecvata a impactului in siturile Natura 2000Manual pentru evaluarea adecvata a impactului in siturile Natura 2000
Manual pentru evaluarea adecvata a impactului in siturile Natura 2000Roxana Mazilu
 
26143552 suport-dr-pen-eur-1
26143552 suport-dr-pen-eur-1 26143552 suport-dr-pen-eur-1
26143552 suport-dr-pen-eur-1 exodumuser
 
26888398 drept-social-european
26888398 drept-social-european 26888398 drept-social-european
26888398 drept-social-european exodumuser
 
119609775 curs-drept-international
119609775 curs-drept-international119609775 curs-drept-international
119609775 curs-drept-internationalexodumuser
 
11796836 05-dreptul-societatilor
11796836 05-dreptul-societatilor 11796836 05-dreptul-societatilor
11796836 05-dreptul-societatilor exodumuser
 
Critica deciziilor ccr_ref_art_28_lit_c din L 51/1995
Critica deciziilor ccr_ref_art_28_lit_c din L 51/1995Critica deciziilor ccr_ref_art_28_lit_c din L 51/1995
Critica deciziilor ccr_ref_art_28_lit_c din L 51/1995Av Ion Gabriel Anghelus
 
Libertatea si siguranta persoanei
Libertatea si siguranta persoaneiLibertatea si siguranta persoanei
Libertatea si siguranta persoaneiZapataElimiano
 
155127647 lucrare-jurisprudenta-cedo
155127647 lucrare-jurisprudenta-cedo155127647 lucrare-jurisprudenta-cedo
155127647 lucrare-jurisprudenta-cedoZapataElimiano
 
221710914 birsan-vol-2-searchable
221710914 birsan-vol-2-searchable221710914 birsan-vol-2-searchable
221710914 birsan-vol-2-searchableexodumuser
 
Drept Comunitar MD
Drept Comunitar MDDrept Comunitar MD
Drept Comunitar MDexodumuser
 
47892668 sinteza-20curs
47892668 sinteza-20curs47892668 sinteza-20curs
47892668 sinteza-20cursexodumuser
 
Justificari unbr in_loc_de_acte_de_reinfiintare CAA si Barouri
Justificari unbr in_loc_de_acte_de_reinfiintare CAA si Barouri Justificari unbr in_loc_de_acte_de_reinfiintare CAA si Barouri
Justificari unbr in_loc_de_acte_de_reinfiintare CAA si Barouri Av Ion Gabriel Anghelus
 
Drept internaţional privat
Drept internaţional privatDrept internaţional privat
Drept internaţional privatexodumuser
 
Uniunea Europeana
Uniunea EuropeanaUniunea Europeana
Uniunea EuropeanaRhoo23
 

Similar to Manual art.8 (20)

Drept penal european suport de curs.[conspecte.md]
Drept penal european suport de curs.[conspecte.md] Drept penal european suport de curs.[conspecte.md]
Drept penal european suport de curs.[conspecte.md]
 
Introducere in dreptul european
Introducere in dreptul europeanIntroducere in dreptul european
Introducere in dreptul european
 
Patrascu Mihaela Hanelore Rolul mediatorului european
Patrascu Mihaela Hanelore Rolul mediatorului europeanPatrascu Mihaela Hanelore Rolul mediatorului european
Patrascu Mihaela Hanelore Rolul mediatorului european
 
1
11
1
 
091 -drept_penal_european
091 -drept_penal_european091 -drept_penal_european
091 -drept_penal_european
 
Manual pentru evaluarea adecvata a impactului in siturile Natura 2000
Manual pentru evaluarea adecvata a impactului in siturile Natura 2000Manual pentru evaluarea adecvata a impactului in siturile Natura 2000
Manual pentru evaluarea adecvata a impactului in siturile Natura 2000
 
26143552 suport-dr-pen-eur-1
26143552 suport-dr-pen-eur-1 26143552 suport-dr-pen-eur-1
26143552 suport-dr-pen-eur-1
 
26888398 drept-social-european
26888398 drept-social-european 26888398 drept-social-european
26888398 drept-social-european
 
119609775 curs-drept-international
119609775 curs-drept-international119609775 curs-drept-international
119609775 curs-drept-international
 
11796836 05-dreptul-societatilor
11796836 05-dreptul-societatilor 11796836 05-dreptul-societatilor
11796836 05-dreptul-societatilor
 
Drept penal
Drept penal Drept penal
Drept penal
 
Critica deciziilor ccr_ref_art_28_lit_c din L 51/1995
Critica deciziilor ccr_ref_art_28_lit_c din L 51/1995Critica deciziilor ccr_ref_art_28_lit_c din L 51/1995
Critica deciziilor ccr_ref_art_28_lit_c din L 51/1995
 
Libertatea si siguranta persoanei
Libertatea si siguranta persoaneiLibertatea si siguranta persoanei
Libertatea si siguranta persoanei
 
155127647 lucrare-jurisprudenta-cedo
155127647 lucrare-jurisprudenta-cedo155127647 lucrare-jurisprudenta-cedo
155127647 lucrare-jurisprudenta-cedo
 
221710914 birsan-vol-2-searchable
221710914 birsan-vol-2-searchable221710914 birsan-vol-2-searchable
221710914 birsan-vol-2-searchable
 
Drept Comunitar MD
Drept Comunitar MDDrept Comunitar MD
Drept Comunitar MD
 
47892668 sinteza-20curs
47892668 sinteza-20curs47892668 sinteza-20curs
47892668 sinteza-20curs
 
Justificari unbr in_loc_de_acte_de_reinfiintare CAA si Barouri
Justificari unbr in_loc_de_acte_de_reinfiintare CAA si Barouri Justificari unbr in_loc_de_acte_de_reinfiintare CAA si Barouri
Justificari unbr in_loc_de_acte_de_reinfiintare CAA si Barouri
 
Drept internaţional privat
Drept internaţional privatDrept internaţional privat
Drept internaţional privat
 
Uniunea Europeana
Uniunea EuropeanaUniunea Europeana
Uniunea Europeana
 

Manual art.8

  • 1. PAGINA 1 Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie Manuale privind drepturile omului, nr. 1 Ghid privind punerea în aplicare a articolului 8 al Convenţiei europene pentru Drepturile Omului Ursula Kilkelly
  • 2. PAGINA 2 Manualul nr. 1: Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie. Ghid privind pune- rea în aplicare a articolului 8 al Conven- ţiei europene pentru Drepturile Omului Manualul nr. 2: Libertatea de exprimare. Ghid privind punerea în aplicare a arti- colului 10 al Convenţiei europene pentru Drepturile Omului Manualul nr. 3: Dreptul la un proces echita- bil. Ghid privind punerea în aplicare a ar- ticolului 6 al Convenţiei europene pentru Drepturile Omului Manualul nr. 4: Dreptul la proprietate. Ghid privind punerea în aplicare a articolului 1 al Protocolului 1 la Convenţia europeană pentru Drepturile Omului Manualul nr. 5: Dreptul la libertatea şi sigu- ranţa persoanei. Ghid privind punerea în aplicare a articolului 5 al Convenţiei euro- pene pentru Drepturile Omului Manualul nr. 6: Interzicerea torturii. Ghid privind punerea în aplicare a articolului 3 al Convenţiei europene pentru Drepturile Omului Handbook No. 1: The right to respect for pri- vate and family life. A guide to the imple- mentation of Article 8 of the European Convention on Human Rights. (2001) Handbook No. 2: Freedom of expression. A guide to the implementation of Article 10 of the European Convention on Human Rights. (2001) Handbook No. 3: The right to a fair trial. A guide to the implementation of Article 6 of the European Convention on Human Rights. (2001) Handbook No. 4: The right to property. A guide to the implementation of Article 1 of Protocol No. 1 to the European Conven- tion on Human Rights. (2001) Handbook No. 5: The right to liberty and security of the person. A guide to the im- plementation of Article 5 of the European Convention on Human Rights. (2002) Handbook No. 6: The prohibition of torture. A guide to the implementation of Article 3 of the European Convention on Human Rights. (2003) Opiniile exprimate în această lucrare nu reprezintă, pentru instrumentele juridice pe care le menţionează, nici o interpretare oficială care ar fi obligatorie pentru guvernele Statelor membre, organele statutare ale Consiliului Europei sau orice alt organ instituit în baza Convenţiei europene pentru Drepturile Omului. Directoratul General pentru Drepturile Omului Consiliul Europei F-67075 Strasbourg Cedex © Consiliul Europei, 2001 Foto pe copertă: www.gdis.org/Fondacci Editat în Republica Moldova, 2003 Titluri deja apărute în seria „Manuale privind drepturile omului”
  • 3. 3 PAGINA 3 2.1 S-a constatat oare vreo ingerinţă în dreptul protejat de articolul 8?............24 2.2 În caz de constatare a unei ingerinţe, aceasta: .......................26 2.2.1 este oare prevăzută de lege? ..................................... 26 2.2.2 urmăreşte oare ingerinţa un scop legitim? .......................................... 31 2.2.3 Ingerinţa, este oare necesară într-o societate democratică? ................................ 32 Partea II: Dreptul pozitiv ....................36 Viaţa privată...........................................36 Tipurile de informaţii care pot fi colectate şi stocate de către poliţie ............................ 36 Dosare cu privire la cazuri penale vechi...... 37 Informaţii cu privire la activităţile teroriste ..................................................... 37 Colectarea datelor cu caracter personal în scopul protecţiei securităţii naţionale ..... 38 Garanţiile procedurale cerute ..................... 39 Accesul la datele cu caracter personal păstrate de Stat............................ 40 Divulgarea datelor cu caracter personal unei terţe părţi sau publicului.................... 41 Divulgarea în cadrul anchetei şi cercetării unui caz penal......................... 41 Divulgarea făcută de către poliţie presei............................................... 42 Divulgarea datelor medicale şi încălcarea caracterului lor confidenţial........................ 42 Nume ...................................................43 Schimbarea prenumelui ............................. 44 Înregistrarea prenumelor............................ 44 Integritatea fizică şi morală.....................44 Cuprins Prefaţă..................................................5 Partea I: Introducere la articolul 8 şi criteriul lui de aplicare ........................6 Articolul 8.................................................6 Introducere ..............................................6 Marja de apreciere ....................................6 Articolul 8 – criterii aplicate ......................8 Faza I a examinării aplicabilităţii articolului 8 .......................................10 1.1 Ajunge oare plângerea în câmpul de acţiune a unui drept protejat de articolul 8 (1)?....................................10 Cine va identifica interesul pertinent în baza articolului 8 (1) ?............................ 10 Care este abordarea Curţii în materie de aplicabilitate a articolului 8 (1) ?............ 10 1.1.1. Viaţa privată..................................... 11 1.1.2 Viaţa de familie.................................. 16 1.1.3 Domiciliul.......................................... 20 1.1.4 Corespondenţa .................................. 20 1.2 Îşi asumă oare Statul obligaţiunea pozitivă în ceea ce priveşte respectarea drepturilor garantate de articolul 8 şi le respectă oare? .................................21 Faza a II-a a examinării aplicabilităţii articolului 8 .......................................24
  • 4. 4 PAGINA 4 Viaţa privată şi corespondenţa................48 Garanţiile necesare .................................... 51 Viaţa de familie.......................................52 Are oare importanţă durata procedurii familiale conform articolului 8? ............................... 59 Încalcă oare articolul 8 adopţia unui copil fără consimţământul părinţilor? ................................................. 60 Încalcă oare articolul 8 faptul organizării adopţiei unui copil fără ştirea unuia dintre părinţi? ................. 61 Protecţia contra daunelor deliberate ........... 64 Protecţia contra daunelor ........................... 64 Protecţia contra daunelor mediului înconjurător ............................................... 65 Reglementarea dreptului de proprietate............................................. 66 Include oare articolul 8 dreptul oricărei persoane de a locui în domiciliul său?............................ 66 Percheziţia şi sechestrarea bunurilor ................................................... 68 Este oare esenţială o autorizaţie judiciară prealabilă în sensul articolului 8?.............................................. 70 Este oare suficient un mandat judecătoresc în conformitate cu articolul 8? ................................................ 71 Percheziţii şi sechestrări petrecute în cadrul anchetelor antiteroriste ............... 71 Percheziţii şi sechestrări în cadrul anchetelor pentru fraude fiscale ............................................. 72
  • 5. 5 PAGINA 5 Prefaţă Judecătorii din Statele membre ale Con- siliului Europei cunosc faptul că aplicarea Convenţiei în legislaţia naţională înseamnă că ei, în calitate de judecători, vor fi sesizaţi de persoane particulare care vor invoca drep- turile garantate de articolele Convenţiei. În prezent, în această situaţie judecătorii sunt preocupaţi de două întrebări importante. Prima întrebare: care legislaţie trebuie aplicată ca lege supremă în cazul în care dreptul vizat este în contradicţie cu preve- derile legislaţiei naţionale şi cele ale Conven- ţiei? Răspunsul la această întrebare este clar – în general, drepturile garantate de Conven- ţie sunt superioare legislaţiei naţionale. Res- pectiv, dacă prevederile legislaţiei naţionale şi cele ale Convenţiei sunt în contradicţie, trebuie aplicate prevederile Convenţiei. În unele State, drepturile consacrate în Con- venţie, conform legislaţiei naţionale au o poziţie mai inferioară decât drepturile con- sacrate în Constituţie. Prin urmare, orice conflict între prevederile Constituţiei şi cele ale Convenţiei europene trebuie soluţionat în favoarea Constituţiei. Cea de-a doua întrebare: cum trebuie aplicate articolele Conveţiei, precum şi drep- turile garantate de aceste articole, dat fiind caracterul sumar şi laconic al acestor preve- deri? Răspunsul este următorul: judecătorii trebuie să examineze plângerea înaintată aplicând principiile jurisprudenţei Curţii europene pentru Drepturile Omului, iar în lipsa unor principii relevante, principiile fostei Comisii europene şi a fostei Curţi pen- tru Drepturile Omului (în noiembrie 1998 acestea au fost dizolvate odată cu intrarea în vigoare a Protocolului nr.11 din Convenţie). Care este utilitatea acestei jurispruden- ţe? Ea prevede criterii exacte care trebuie aplicate de către judecători pentru a deter- mina dacă plângerea înaintată în baza unui articol din Convenţie este valabilă. Aceste criterii pot varia în dependenţă de un articol concret din Convenţie. În acest scop, acest manual evidenţiază criteriile aplicate de Curtea europeană pentru Drepturile Omului unei plângeri individuale conform Articolului 8, care trebuie aplicate de către un judecă- tor, dacă este sesizat de o plângere conform Articolului 8 din Convenţie.
  • 6. 6 PAGINA 6 Partea I: Introducere la articolul 8 şi criteriul lui de aplicare Articolul 8 1. Orice persoană are dreptul la respecta- rea vieţii sale private şi de familie, a do- miciliului său şi a corespondenţei sale. 2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în executarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este pre- văzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economi- că a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora. Introducere Este evident că articolul 8 cuprinde două părţi fiecare dintre ele având câte un paragraf. Prima parte enumeră în mod exact drepturile pe care Statul trebuie să le garanteze oricărei persoane: respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei sale. Cea de-a doua parte li- mitează puterea acestor drepturi permiţând, în anumite circumstanţe, ingerinţa autorită- ţilor publice în exercitarea lor. Articolul 8 (2) precizează de altfel aceste circumstanţe: in- gerinţele prevăzute de lege sunt considerate ca fiind derogări acceptabile de la protecţia garantată de Articolul 8 (1), doar într-o socie- tate democratică şi doar având unul sau mai multe scopuri legitime enumerate. Marja de apreciere Pentru a determina dacă măsurile pe care le ia sunt compatibile cu articolul 8, Statul dispune de o anumită marjă de apreciere, în virtutea unui principiu stabilit pentru prima oară în cazul Handyside1 cu privire la articolul 10 dar care este valabil şi pentru articolul 8: Datorită contactelor lor directe şi con- stante cu forţele ţării lor, autorităţile Sta- tului se află într-o situaţie mai favorabilă decât judecătorul internaţional pentru a se pronunţa asupra conţinutului exact al acestor exigenţe precum şi asupra “ne- cesităţii” unei “restricţii” sau “sancţiuni” menite să răspundă acestor necesităţi [...] Cu atât mai mult autorităţilor naţio- 1 Handyside v/Regatului Unit, hotărâre din 7 decembrie 1976, parag- rafele 48 şi 49.
  • 7. 7 PAGINA 7 nale nu le aparţine de a judeca, în primul rând, asupra realităţii necesităţii sociale imperioase care implică în această cir- cumstanţă conceptul de “necesitate”. Prin urmare, Articolul 10 (2) lasă Statelor contractante o marjă de apreciere de care se pot folosi atât legislatorul na- ţional precum şi organele, în special cele judiciare, chemate să interpreteze şi să aplice legile în vigoare. Totuşi, Judecătorii de la Strasbourg au ţinut să declare că nu doresc să atribuie Statelor contractante o putere de aprecie- re nelimitată şi au insistat ca ea, Curtea, să fie responsabilă de respectarea de către fiecare Stat a obligaţiunilor care reies din aderarea lor la Convenţie. În ceea ce priveşte articolul 8, decizia definitivă cu privire la caracterul, justificat sau nejustificat al in- gerinţelor la fel ca în paragraful 2, îi revine Curţii: prin urmare marja de apreciere naţională se dublează printr-un control european. Curtea trebuie deci să exercite acest control în două serii de circumstanţe: 1. când trebuie să determine dacă o in- gerinţă în exercitarea unui drept ga- rantat de articolul 8 este justificabilă pentru unul din motivele de interes pu- blic enumerate în paragraful 2; 2. când ea trebuie să determine dacă un Stat a depus suficiente eforturi pentru a-şi achita obligaţiunile pozitive pe care această dispoziţie le pune în res- ponsabilitatea sa. Marja de apreciere acordată autorităţi- lor naţionale competente variază conform circumstanţelor, domeniilor şi contex- tului. Factorii pertinenţi în determinarea anvergurii sale includ: Prezenţa sau absenţa unui numitor comun pentru sistemele juridice ale Statelor contractante2 : constatarea unei practici identice evidente reduce marja de apreciere şi redă orice deviere dificil de justificat. În caz contrar, dacă ea nu oferă nici o abordare comună larg răspândită, Curtea acordă o putere di- screţionară sporită Statelor pârâte3 . Anvergura marjei variază conform contextului, Judecătorii de la Stras- bourg sunt de exemplu, în special, înţelegători în domeniile cu privire la protecţia copiilor. În această pri- vinţă Curtea recunoaşte diversitatea abordărilor şi formelor de intervenţie a puterilor publice în viaţa familială în cadrul Statelor contractante şi ţine cont de aceasta la examinarea cazurilor de acest tip acordând o anumită marjă de apreciere autorităţilor publice. În afară de aceasta, Curtea recunoaşte că din cauza contactului lor direct şi con- stant cu realităţile presante ale mo- mentului, autorităţile naţionale sunt 2 Rasmussen v/ Danemarca, hotărâ- re din 28 noiembrie 1984, paragraful 40 3 Vezi secţiunea 1.2 con- sacrată obligaţiunilor pozitive
  • 8. 8 PAGINA 8 în principiu mai bine plasate decât ju- decătorul internaţional pentru a eva- lua circumstanţele fiecărei cauze şi comportamentul adecvat care trebuie respectat. În cazurile cu privire la în- credinţarea copiilor, de exemplu, auto- rităţile naţionale sunt în contact direct cu persoanele în cauză din momentul în care măsurile de protecţie sunt luate în considerare exact după punerea lor în acţiune4 . Statul se bucură de o anumită competenţă discreţionară cu privire la modul în care intenţionează să respecte viaţa privată şi de familie conform arti- colului 8: o deplină libertate de acţiune care se reflectă în modul în care Jude- cătorii de la Strasbourg evaluează pro- porţionalitatea dintre ingerinţă şi scopul urmărit. Diversitatea considerabilă a cutumelor, politicilor şi practicilor de la un Stat contractant la altul este uneori invocată pentru a justifica o marjă de apreciere. În cazul Handyside, Curtea a relevat că nu era posibilă manifestarea unei no- ţiuni europeane uniforme a “moralei” legislaţiilor interne respective a diferite State părţi la Convenţie, înainte de a adăuga: Ideea că legile respective [a diverselor State contractante] elaborează exigenţe care decurg din aceasta din urmă variază în timp şi spaţiu în special în prezent când o evoluţie rapidă şi profundă a opiniilor este caracteristică pentru materia dată. Totuşi în cazurile Dudgeon5 şi Norris6 , Judecătorii de la Strasbourg au conside- rat că marja de apreciere nu era suficient de vastă pentru a permite Regatului Unit şi respectiv Irlandei de a interzice anumite practici homosexuale cu ajutorul unei legi- slaţii penale. În domeniul protecţiei morale, Curtea refuză să confere sistematic Statelor o marjă extinsă. Articolul 8 – criterii aplicate Evaluarea unei plângeri depuse de un individ în baza articolului 8 din Convenţie implică în mod obligatoriu utilizarea succe- sivă a celor două criterii. Primul vizează apli- cabilitatea acestei dispoziţii: în alţi termeni, dreptul care se pretinde a fi fost încălcat din spusele reclamantului este într-adevăr garantat de articolul 8 (1)? Deseori pentru a răspunde la această întrebare, este necesar să se studieze semnificaţia anumitor noţiuni - precum ar fi viaţa privată sau domiciliul – în cadrul acestei dispoziţii. Dacă judecăto- rul naţional consideră, în baza jurispruden- ţei de la Strasbourg, că dreptul invocat de o persoană (de exemplu dreptul la o locuinţă gratuită) nu este sub acoperirea garanţiilor 4 Olsson (n° 2) v/Suedia, hotărâre din 30 octom- brie 1992 5 Dudgeon v/Regatul Unit, hotărâre din 22 octombrie 1981. 6 Norris v/Irlanda, hotă- râre din 26 octombrie 1988
  • 9. 9 PAGINA 9 enunţate în articolul 8 (1), articolul 8 este inaplicabil şi cererea este inadmisibilă. Dacă, din contra, articolul 8 este consi- derat aplicabil în speţă, Curtea este în măsu- ră să treacă la cea de-a doua fază a evaluării. Cazul cel mai curent se referă la un reclamant care denunţa acţiunea unui Stat că a adus atingere unuia sau mai multor drepturi ale sale în baza articolului 8. În aceste circum- stanţe, Judecătorii de la Strasbourg verifică dacă ingerinţa denunţată poate fi justificată de unul din motivele enumerate în articolul 8 (2). Se întâmplă, de asemenea, cu toate că mai rar, ca reclamantul să se plângă de in- activitatea Statului, care conform opiniei sale este vinovat că nu a luat măsurile necesare pentru «respectarea» drepturilor sale proteja- te de articolul 8. În acest caz, Curtea trebuie să se întrebe dacă, în circumstanţele cazului, o astfel de acţiune pozitivă îi revine în mod efectiv Statului. Următoarele paragrafe exa- minează mai detaliat aceste două abordări a celei de-a doua faze ale analizei articolului 8. Faza I – Articolul 8 (1): 1.1 Ajunge oare plângerea în câmpul de ac- ţiune a unui drept protejat de articolul 8 (1)? 1.2 Dacă este cazul, o obligaţiune pozitivă va face Statul să respecte dreptul invo- cat şi în cazul afirmativ şi-a achitat el responsabilităţile? Faza 2 – Articolul 8(2): 2.1 S-a constatat oare o ingerinţă în exerci- tarea dreptului protejat de articolul 8? 2.2 Dacă este cazul, această ingerinţă: 2.2.1 este oare ea prevăzută de lege? 2.2.2 urmăreşte ea oare un scop legi- tim? 2.2.3 este ea oare necesară într-o so- cietate democratică? Curtea a recurs la aceste criterii de fie- care dată când aplică articolul 8. Desigur, în numeroase instanţe este necesar să se dis- cute fiecare punct în detaliu: ar fi bine ca Ju- decătorii să aplice succesiv fiecare din aceste criterii înainte de a-şi formula concluzia. Următoarele două capitole ale prezentului dosar cuprind întrebările provocate de cele două faze ale acestei examinări. În ceea ce priveşte capitolul final el se referă la proble- mele de fond care au legătură cu conformita- tea lor cu articolul 8.
  • 10. 10 PAGINA 10 Faza I a examinării aplicabilităţii articolului 8 1.1 Ajunge oare plângerea în câmpul de acţiune a unui drept protejat de articolul 8 (1)? Pentru a merita garanţia articolului 8, cererea trebuie să se afle în câmpul de apli- care al acestei dispoziţii, adică să se refere la unul sau la mai multe din interesele perso- nale protejate de paragraful 1: viaţa privată şi de familie, domiciliu sau corespondenţă. Cine va identifica interesul pertinent în baza articolului 8(1)? Reclamantul trebuie să stabilească interesul pe care el caută să-l protejeze şi să-l prezinte Curţii ca decurgând din articolul 8 (1). De exemplu, în cazul Gas- kin v/Regatul Unit, reclamantul a convins majoritatea Judecătorilor de la Strasbourg că interesul său de a obţine informaţii (de la serviciile sociale ale unei municipalităţi şi care vizau perioada când era plasat la pă- rinţi adoptivi) se referea la viaţa sa privată şi de familie şi nu făcea parte dintr-un simplu drept general de acces la datele personale: un domeniu care se situează în afara câm- pului de aplicare a articolului 87 . În afară de aceasta, dacă o persoană invocă în plângerea sa mai mult de un drept protejat de articolul 8 şi dacă ele toate sunt aplicabile, Judecăto- rii din Strasbourg uneori omit să precizeze dreptul specific implicat. De exemplu, în cazul Klass v/ Germania8 , ei au estimat că o plângere care se referea la interceptarea comunicărilor (poşta şi telefonul) constituia o ingerinţă în viaţa privată, viaţa de familie şi corespondenţă. Care este abordarea Curţii în materie de aplicabilitate a articolului 8(1)? Semnificaţia celor patru concepte prote- jate de Articolul 8 (1) nu este în mod perfect explicită, iar Curtea a evitat să definească re- gulile precise cu privire la interpretarea lor. În special, abordarea sa constă în valoarea aplicabilităţii articolului 8 – şi deci dacă o cerere individuală este în sfera de acţiune a unuia din drepturile protejate – de la caz la caz, conferind conceptelor o semnificaţie au- tonomă la nivelul Convenţiei. Dacă această abordare suplă permite Curţii să ţină cont de evoluţia socială, juridică şi tehnologică a dife- ritor ţări membre ale Consiliului Europei, ea complică astfel categorizarea vieţii private şi 7 Gaskin v/Regatul Unit, hotărâre din 7 iulie 1989, seria A n° 160. 8 Klass v/Germania, hotărâre din 22 sep- tembrie 1993, seria A n° 269, paragraful 41.
  • 11. 11 PAGINA 11 de familie, a domiciliului sau a coresponden- ţei. Următoarele secţii ale prezentului dosar expun anumite orientări generale cu privire la conţinutul acestor patru interese. Nu tre- buie, totuşi, să pierdem din vedere caracterul dinamic al conceptelor: semnificaţia lor poate evolua şi ele pot cuprinde în mod potenţial o întreagă serie de subiecte dintre care unele se completează, iar altele se regrupează. 1.1.1 Viaţa privată Semnificaţia conceptului de viaţă privată Pentru Judecătorii de la Strasbourg, viaţa privată este un concept vast care nu are o definiţie exhaustivă9 . Acest concept este în special mai larg decât cel al dreptului la intimitate [privacy] şi se referă la o sferă în cadrul căreia orice persoană poate liber să-şi dezvolte personalitatea şi să se destindă. În 1992, Curtea a declarat asftel: Ar fi totuşi foarte restrictiv de a o limita la un «cerc intim» unde fiecare poate să-şi ducă viaţa personală după plac şi de a îndepărta lumea exterioară de acest cerc. Respectarea vieţii private trebuie, de ase- menea, să cuprindă, într-o anumită mă- sură, dreptul pentru individ de a stabili şi dezvolta relaţii cu semenii săi10 . În aşa fel, viaţa privată include neapărat dreptul de a dezvolta relaţii cu alte persoa- ne şi cu lumea exterioară. Relaţiile constitutive ale vieţii private Relaţiile care nu fac parte din viaţa privată Relaţiile aflate dincolo de câmpul vieţii de familie în sensul articolului 8 pot, totuşi, merita protecţia conferită de această dispo- ziţie, doar pentru că ele constituie elemente ale vieţii private: o categorie care cuprinde mai multe tipuri de relaţii. Relaţii între părinţi adoptivi şi copiii pe care i-au crescut11 . Relaţii între părţile care nu sunt încă căsătorite12 . Relaţiile între homosexuali şi partene- rii lor cu sau fără copii13 . Conceptul de viaţă privată nu se extin- de asupra relaţiilor unui animal domestic şi stăpânul său14 . Măsura în care activităţile sexuale fac parte din viaţa privată Viaţa sexuală a unei persoane face parte din viaţa sa privată şi constituie un aspect important. Respectarea vieţii private garan- tează, prin urmare, un cerc în care o per- soană poate stabili diferite tipuri de relaţii 9 Costello-Roberts v/ Regatul Unit, hotărâre din 25 martie 1993, paragraful 36. 10 Niemetz v/Germania, hotărâre din 16 de- cembrie 1992 11 Cererea n° 8257/78, 10 iulie 1978, 13 DR 248. 12 Cererea n° 15817/89, 1 octombrie 1990, 66 DR 251. 13 Cererea n° 15666/89, Kerkhoven v/Olanda, 19 mai 1992, hotărâre nepublicată. 14 Cererea n° 6825/75, 3 martie 1976, 5 DR 86.
  • 12. 12 PAGINA 12 inclusiv sexuale, în aşa fel încât alegerea şi afirmarea identităţii sale sexuale să cadă sub protecţia articolului 8. În cazul Dudgeon v/ Regatul Unit15 , Curtea a estimat că fiind dată personalitatea reclamantului, chiar existenţa dispoziţiilor legislative care instituiau anumite practici homosexuale ca infracţiuni, afectau direct şi permanent viaţa sa personală. Ea a confirmat, din acel moment, în repetate rân- duri, că orientarea şi activitatea sexuală sunt un aspect intim al vieţii private. Totuşi, nu ori- ce practică sexuală dusă cu uşile închise, ţine neapărat de articolul 8. În cazul Laskey, Jaggard & Brown v/Regatul Unit16 , reclamanţii s-au dedat din proprie dorinţă actelor sado- masochiste pentru plăcere sexuală. Cu toate că nu erau oficial obligaţi să determine dacă comportamentul reclamanţilor se raporta la viaţa personală, Judecătorii de la Strasbourg au exprimat unele rezerve în ceea ce priveşte extinderea protecţiei articolului 8 asupra ac- tivităţilor care implicau un număr considera- bil de persoane; punerea la dispoziţie a mai multor odăi special echipate, recrutarea unor membri noi şi înregistrarea a numeroase case- te video distribuite printre membrii în cauză. Măsura în care activităţile sociale depind de viaţa privată Jurisprudenţa de la Strasbourg conţine câţiva indici care lasă să se presupună o sfe- ră de relaţii personale care depăşesc «cercul intim», dar care sunt protejate indiferent de conceptul de viaţă privată. În cazul McFeely v/Regatul Unit17 , Comi- sia sugera că relaţiile cu alţii erau la fel de importante pentru deţinuţi şi că respec- tarea vieţii intime solicita posibilitatea de a avea anumite contacte cu colectivul penitenciarului. Libertatea de a se asocia altor persoane constituia, în consecinţă, un aspect social al vieţii private. Conform unor Judecători de la Curte, viaţa privată ar cuprinde, de fapt, posi- bilitatea de a duce o viaţă socială, adi- că facultatea de a se asocia persoanelor cu care au aceleaşi afinităţi culturale şi lingvistice: un factor deosebit de impor- tant în cazurile de imigrare18 . Măsura în care relaţiile profesionale depind de viaţa privată În cazul Niemietz v/Germania19 , Curtea a admis că unele relaţii personale stabilite în cadrul profesional puteau să reiasă din noţiunea de viaţă privată. Activităţi sau măsuri care fac parte din viaţa privată Este oare interceptarea discuţiilor telefonice întotdeauna identificată cu ingerenţa în viaţa privată? 15 Dudgeon v/Regatul Unit, hotărâre din 22 octombrie 1981 16 Laskey, Jaggard & Brown v/Regatul Unit, hotărâre din 19 fe- bruarie 1997. 17 Cererea n° 8317/78, McFeeley & Ors v/ Regatul Unit, 15 mai 1980, 20 DR 44. 18 A se vedea, de aseme- nea, secţiunea consa- crată imigraţiei. 19 Niemetz v/Germania, hotărâre in 16 decem- brie 1992
  • 13. 13 PAGINA 13 Recurgerea la aparatele de urmărire electronică cu scopul de a intercepta con- vorbirile private a fost considerată ca depin- zând de domeniul vieţii private, oricare ar fi câteodată conţinutul conversaţiei în cauză. În cazul A. v/Franţa,20 guvernul pârât a susţinut că conversaţia interceptată ţi- nea exclusiv de un omor şi nu deriva din viaţa privată. Comisia a respins această teză pe motivul că o conversaţie tele- fonică nu pierde caracterul său privat din simplul fapt că conţinutul său vizează sau poate să vizeze interesul public. În cazul Halford v/Regatul Unit21 , con- versaţiile telefonice, care erau totodată de ordin personal şi privat, au fost as- cultate, la fel şi telefoanele care se aflau în birourile reclamantului. Din contra, în cazul în care o persoană utilizează o bandă de frecvenţă radio rezervată aviaţiei civile, interceperea acestor mesaje nu constituie un amestec ilegal în viaţa privată, conversaţia fiind dusă pe o lungime de undă accesibilă şi altor persoane şi neputând în conse- cinţă să fie calificată drept o discuţie privată22 . Este oare colectarea de către Stat a informaţiilor cu caracter personal întotdeauna asociată cu o ingerinţă în viaţa personală? Colectarea informaţiilor cu privire la individ de către funcţionarii Statului fără consimţământul lui afectează viaţa sa pri- vată şi decurge din prevederile articolului 8 (1). În această categorie de activităţi intră în special: Un recensământ oficial23 ce conţine în- trebări obligatorii cu privire la sex, sta- tutul matrimonial, locul naşterii şi alte detalii personale. Luarea amprentelor digitale şi efec- tuarea unei fotografii de identitate, cât şi colectarea altor date personale de către poliţie24 , fie şi într-un registru ţinut secret25 . Colectarea datelor medicale şi perfec- tarea unor dosare medicale26 . Tendinţa serviciilor fiscale de a afla detalii despre cheltuielile personale ale contribuabililor (şi despre detaliile intime din viaţa lor privată)27 . Un sistem de identificare precum cel folosit în domeniul administrativ şi civil (domeniul sănătăţii, serviciilor sociale, fiscale, etc.). Accesul la datele cu caracter personal Imposibilitatea de a avea acces la dosarele Statului poate uneori să fie ana- lizată ca fiind o ingerinţă în viaţa privată, în funcţie de tipul informaţiilor deţinute. În cazul Gaskin v/Regatul Unit28 Judecătorii de 20 A. v/Franţa, hotărâ- re din 23 noiembrie 1993. 21 Halford v/Regatul Unit, caz din 25 iunie 1997. 22 Cererea n° 21353/93, 27 februarie 1985. 23 Cererea n° 9072/82, X. v/Regatul Unit, 6 octombrie 1982, 30 DR 229 24 Murray v/Regatul Unit, hotărâre din 28 octom- brie 1994, seria A n° 300-A 25 Leander v/Suedia, hotărâre din 26 martie 1987, seria A n° 116. 26 Cererea n° 14661/81, 9 iulie 1991, 71 DR 141. 27 Cererea n° 9804/82, 7 decembrie 1982, 31 DR 231. 28 Gaskin v/Regatul Unit, hotărâre din 7 iulie 1989, paragraful 89.
  • 14. 14 PAGINA 14 la Strasbourg au estimat că dosarul recla- mantului conţinea precizări asupra unor aspecte cât se poate de personale cu privire la copilărie, educaţie şi antecedentele sale. Acestea reprezentau «principala sa sursă de informaţie» în ceea ce priveşte trecutul şi formarea sa. Aşadar, imposibilitatea de a le consulta dădea prilejul unei discuţii sub unghiul articolului 8. Poate fi reglementarea utilizării numelor echivalată cu o ingerinţă în viaţa privată? Cu toate că articolul 8 nu conţine nici o referinţă explicită la nume, patronimicul unei persoane ţine de viaţa privată şi de familie, în măsura în care acesta constituie un mod de identificare. Faptul că Statul are interesul de a reglementa uzul nu este suficient pentru a exclude problema numelui unei persoane din domeniul vieţii private şi de familie29 . Acelaşi raţionament este valabil pentru prenumele care ţin de viaţa privată şi de familie, în mă- sura în care ele constituie un mijloc de iden- tificare în familie şi societate30 . Poate fi oare intruziunea presei asimilată cu o ingerinţă în viaţa privată? Lipsa unei protecţii contra intruziunii presei sau divulgarea în medie a detaliilor foarte intime ale vieţii private, care nu sunt însă defăimatoare nu au fost niciodată exa- minate asupra fondului de către organele de la Strasbourg. Unele cereri – precum cazul irlandez, în care reclamanta se plângea de faptul că compania sa de asigurări a fotogra- fiat-o în afara casei sale, fapt ce constituia o ingerinţă în viaţa sa privată31 sau cererea înaintată de contele şi contesa Spencer care viza afişarea vieţii lor private în presă32 – au fost declarate inadmisibile din lipsa epuizării căilor interne de recurs. Probabil că pentru a rezolva mai repede o astfel de problemă, Judecătorii ţineau cont de măsura în care reclamantul a anunţat media, de natura şi de gradul de intruziune în sfera privată şi de capacitatea diverselor remedii prevăzute de dreptul intern pentru a obţine o reparaţie efectivă şi adecvată. Determinarea legăturilor juridice Instanţele de contestare a paternităţii Determinarea legăturilor juridice între un tată şi un fiu a fost estimată ca făcând parte din viaţa privată. Aceasta s-a întâm- plat chiar dacă interesatul îşi propunea să introducă o instanţă de constatare a paterni- tăţii pentru a obţine dizolvarea legăturilor de rudenie existente33 . În majoritatea cazurilor, aceste legături juridice constituie părţi com- ponente importante ale vieţii de familie. Transsexualii 29 Stjerna v/Finlanda, hotărâre din 25 noiem- brie 1994, seria A n° 299-B. 30 Guillot v/Franţa, hotă- râre din 24 octombrie 1996, RJD 1996-V, n° 19. 31 Cererea n° 18760/91, E.N. v/Irlanda, 1 de- cembrie 1993. 32 Cererile n° 28851/95 & 28852/95, Spencer v/Regatul Unit, 16 ianuarie 1998. 33 Rasmussen v/ Danemarca, hotărâ- re din 25 noiembrie 1984, seria A n° 87.
  • 15. 15 PAGINA 15 Cazurile cu privire la refuzul autorităţilor publice de a autoriza un transsexual să-şi schimbe prenumele şi piesele de identitate pentru a-i reflecta mai bine aparenţele sale fizice au fost analizate ca fiind o încălcare a dreptului de respectare a vieţii private recu- noscute de articolul 8 (1)34 . Integritatea fizică şi morală În cazul X & Y v/Olanda35 , Curtea a es- timat că viaţa privată este un concept care cuprinde integritatea fizică şi morală a per- soanei şi include viaţa sexuală. În acest caz imposibilitatea pentru un handicapat mintal de şaisprezece ani să urmărească în justiţie o persoană care a votat-o a fost analizat din punctul de vedere al articolului 8 (1). Acuza- ţia inoportună a unei persoane contra alteia poate constitui o ingerinţă în viaţa privată a celei din urmă. Pot oare fi considerate ingerinţe în viaţa privată atingerile aduse integrităţii fizice? Cu toate că anumite prejudicii aduse integrităţii unei persoane pot afecta viaţa sa privată, ingerinţa nu este sistematică. Cazul Costello-Roberts v/Regatul Unit36 se referea la faptul dacă pedeapsa corporală a unui băie- ţel era compatibilă cu articolul 8. Judecătorii de la Strasbourg au estimat că: Măsurile adoptate în domeniul învăţă- mântului pot cauza atingere la dreptul la respectarea vieţii private [...], însă actele sau deciziile care pot fi calificate ca fiind dăunătoare pentru integritatea fizică sau morală a unei persoane, nu antrenează în mod inevitabil un astfel de prejudiciu37 . înainte de a face, totuşi, concluzia că: [...] luând în consideraţie scopul şi obiec- tul Convenţiei luate în ansamblul său şi circumstanţa cum ar fi frecventarea unei şcoli de către un copil implică în mod inevitabil o ingerinţă în viaţa privată a acestuia, că tratamentul incriminat nu a dăunat integrităţii fizice sau morale ale reclamantului în măsura în care să fie interzis conform articolului 8.38 în această împrejurare, lejeritatea pe- depsei şi faptul că aceasta a fost aplicată în cadrul formal al unei şcoli a contat mult în luarea deciziei de către Curte. Un tratament medical obligatoriu poate fi considerat o ingerinţă în viaţa privată? Un tratament medical obligatoriu, chiar dacă este neînsemnat, reiese din prevederile articolului 8 (1) şi poate presupune: analize de sânge şi de urină impuse deţi- nuţilor pentru a-i depista pe toxicomani, analize impuse şoferilor pentru a veri- fica dacă nu sunt în stare de ebrietate 34 B. v/Franţa, hotărâre din 26 martie 1992, seria A n° 232-C 35 X & Y v/Olanda, ho- tărâre din 26 martie 1985, paragraful 22. 36 Costello-Roberts v/ Regatul Unit, hotărâre din 25 martie 1993. 37 Ibidem, paragraful 36. 38 Ibidem, paragraful 36
  • 16. 16 PAGINA 16 sau părţilor pentru efectuarea proce- durilor de paternitate pentru a stabili legăturile de sânge39 ; vaccinarea, îngrijirea dentară, teste pentru stabilirea tuberculozei sau ra- diografii obligatorii pentru copii40 ; alimentarea forţată a unei persoane care a declarat greva foamei41 . Pot fi oare considerate măsurile de securitate o ingerinţă în viaţa privată? Multiple măsuri adoptate de către Stat pentru protejarea publicului contra diverse- lor pericole, precum purtarea centurii de siguranţă sau utilizarea echipamentului de protecţie în industrie, nu sunt niciodată examinate din punctul de vedere al articolu- lui 8 (1), chiar dacă ele vor fi aproape sigur considerate justificabile, în baza celui de al doilea paragraf. 1.1.2 Viaţa de familie Conceptul de viaţă de familie a evoluat în mod constant începând cu redactarea Convenţiei sub influenţa schimbărilor ju- ridice şi sociale. În consecinţă, Curtea a adoptat o abordare docilă, în ceea ce priveşte interpretarea sa (cum ar fi cea a conceptului de viaţă privată), ţinând cont de diversitatea formelor de viaţă de familie, precum şi impli- caţiile divorţului şi progresele medicale în lu- mea modernă. Formularea articolului 8 pla- sează familia în centrul sferei private unde se presupune că ea se exercită liber, sub tu- tela ingerinţelor Statului. Cu toate acestea, articolul în cauză nu prevede dreptul explicit de fondare a unei familii spre exemplu prin căsătorie sau având copii42 . Semnificaţia conceptului de viaţă de familie În mod general, Curtea decide existenţa unei vieţi de familie bazându-se pe faptele fiecărui caz şi criteriul pertinent în materia dată este existenţa legăturilor personale strânse între părţi. Deşi abordarea de la caz la caz adoptată de Judecătorii de la Stras- bourg împiedică uneori clasificarea sistema- tică a relaţiilor distingând cele care fac parte dintr-o viaţă de familie a altora, un număr crescând de relaţii se bucură, în prezent, de protecţia automată a articolului 8. Familia fondată prin căsătorie Protecţia articolului 8 se extinde în- totdeauna asupra căsătoriilor, dacă acestea din urmă se dovedesc a fi legale şi nefictive. Căsătoriile care nu sunt permanente sau care sunt pur formale, precum căsătoriile albe contractate doar pentru a evita legislaţia cu privire la imi- grare sau pentru a obţine naţionalitatea, 39 Cererea n° 8278/78, 13 decembrie 1979, 18 DR 154 (analiza sânge- lui); cererea n° 21132/ 93, Peters v/Olanda, 6 aprilie 1994, 77-A DR 75 (analiza urinei). 40 Cererea n° 10435/83, 12 iulie 1978, 14 DR 31. 41 Herczegfalvy v/ Austria, hotărâre din 24 septembrie 1992. 42 Articolul 12 al Conven- ţiei garantează dreptul de a se căsători şi de a fonda o familie.
  • 17. 17 PAGINA 17 riscă să fie plasate în afara câmpului de aplicare a articolului 8. Un copil născut de părinţii căsătoriţi legal şi nefictiv se inserează cu drep- turi depline în această relaţie, prin simplul fapt al naşterii sale43 . Pentru că relaţiile dintre părinţii căsătoriţi şi copiii lor se află mereu în câmpul de acţiune al articolului 8 (1). Este oare căsătoria indispensabilă pentru a avea o viaţă de familie? Articolul 8 se aplică în mod automat re- laţiei între o mamă şi copilul său, oricare ar fi situaţia matrimonială a interesatei44 . O astfel de relaţie beneficiază deci întotdeauna de protecţia articolului 8. Cuplurile care nu sunt căsătorite şi trăiesc împreună cu copiii lor sunt în mod normal considerate ca formând o familie. Acest principiu a fost enunţat în cazul Johnston45 a căror concluzii precizează că Judecătorii de la Strasbourg au fost influenţaţi de natura stabilă a relaţiilor între reclamanţi şi de faptul că relaţiile în cauză nu diferă în practică de o viaţă familială formată prin căsătorie. Este oare coabitarea indispensabilă pentru a se bucura de viaţa de familie? Coabitarea nu este o condiţie sine qua non a vieţii de familie, oricare ar fi statutul matrimonial al părinţilor46 . Astfel, membrii unei familii care nu mai trăiesc împreună – în urma unui divorţ, a unei separări sau a unui aranjament – pot, în pofida oricărui fapt, să beneficieze de protecţia articolului 8. Poate oare o viaţă de familie să existe în afara coabitării sau căsătoriei? În cazul Boughanemi v/Franţa47 Curtea a estimat că: [...] noţiunea de familie, pe care se ba- zează articolul 8, include, chiar şi în lipsa coabitării, legătura între un individ şi co- pilul său, fie că cel din urmă este legitim [...] sau natural. Dacă această legătură poate fi distrusă de către evenimentele ulterioare, aceasta se întâmplă doar în circumstanţe excepţionale48 . În virtutea acestui principiu, relaţia re- clamantului cu feciorul său, născut în afara căsătoriei şi cu care avea puţine contacte, a fost apreciată ca parte constitutivă a vieţii de familie în ceea ce priveşte această dispoziţie. Din acest punct de vedere, nici întârzierea cu care tatăl îşi recunoaşte copilul, nici refuzul de a-l ajuta financiar, nici chiar decizia sa de a-l încredinţa rudelor înainte de a emigra într-un Stat parte la Convenţie, nu au fost echivalate cu circumstanţele excepţionale din acest punct de vedere49 . Prezumţia aplicării automate a articolului 8 relaţiei (oricare ar fi natura ei) între un părinte şi copilul său a fost, de asemenea, reţinută în cazul Söderbäck care 43 Berrehab v/Olanda, hotărâre din 21 iunie 1988. Boughanemi v/Franţa, hotărâre din 24 aprilie 1996. 44 Marckx v/Belgia, hotă- râre din 13 iunie 1979. 45 Johnston v/Irlanda, hotărâre din 18 de- cembrie 1986. 46 Spre exemplu, a se vedea Berrehab v/ Olanda, hotărâre din 21 iunie 1988 (tată di- vorţat) şi Kroon & Ors, hotărâre din 27 octom- brie 1994 (celibatar). 47 Boughanemi v/Franţa, hotărâre din 24 aprilie 1996. 48 Boughanemi v/Franţa, hotărâre din 24 aprilie 1996, paragraful 35. 49 A se vedea C. v/Belgia, hotărâre din 7 august 1996 şi Ahmut v/ Olanda, caz din 28 noiembrie 1996.
  • 18. 18 PAGINA 18 s-a referit la un caz de adopţie50 . În această împrejurare Judecătorii de la Strasbourg au estimat că existau legături familiale de facto între un tată natural şi fiica sa, cu toate că n-au trăit niciodată împreună iar contactele lor au fost episodice. Se aplică oare articolul 8 atunci când temelia vieţii de familie este lipsită de rezultat? Chiar dacă un părinte a împiedicat dez- voltarea legăturilor familiale cu un copil, potenţialul vieţii familiale poate fi suficient pentru a merita protecţia oferită de articolul 8. Acest punct de vedere a fost adoptat de Curte în cazul Keegan v/Irlanda51 care se referea la un caz în care fiica reclamantu- lui a fost încredinţată fără consimţământul acestuia, de către mama sa unui serviciu de adopţie, privând astfel interesatul de posibili- tatea de a stabili relaţii personale strânse cu ea. Cu toate acestea, luând în consideraţie natura relaţiilor între părinţii copilului – ei au coabitat, au planificat sarcina şi au avut intenţia de a se căsători – Curtea a estimat că, ţinându-se cont de potenţiala viaţă între tată şi copil, relaţia lor se plasa sub sigiliul vieţii de familie în scopul articolului 8, chiar dacă ei s-au întâlnit doar o singură dată. Poate oare o viaţă de familie să existe în afara unei legături de sânge? Deşi Judecătorii de la Strasbourg mai degrabă pun accentul pe realitatea socială a situaţiei, decât pe cea biologică pentru a determina existenţa unei vieţi de familie, ei au estimat într-o singură instanţă că această existenţă poate fi constatată fără o legă- tură de sânge. În cazul X, Y & Z v/Regatul Unit52 ei au ajuns la concluzia că relaţia dintre un transsexual convertit din sex feminin în sex masculin şi copilul său născut prin in- seminare artificială de la un donator («IAD») echivala cu o viaţă de familie. Iniţial ei au fondat această concluzie pe faptul că relaţia era conform tuturor celorlalte puncte asemă- nătoare celor din familiile tradiţionale şi în al doilea rând datorită faptului că transsexualul a participat la procesul IAD în calitate de tată al copilului. Curtea încă nu a avut ocazia să se pronunţe asupra chestiunii de a şti dacă re- laţiile între doi indivizi de acelaşi sex con- stituie o viaţă de familie. În cazul Kerkhoven v/Olanda53 , Comisia a refuzat să echivaleze o relaţie stabilă între două femei şi copilul adus pe lume de una dintre acestea în urma unei IAD, cu o viaţă de familie. Judecătorii de la Strasbourg au estimat că, într-adevăr, recla- manţii, în pofida coabitării lor de tip familial şi a divizării sarcinilor parentale, nu puteau revendica o recunoaştere juridică decât pe planul vieţii private. Se presupune că dacă Curtea ar trebui să se pronunţe asupra unui caz asemănător, ea ar putea să decidă confor- 50 A se vedea Söderbäck v/Suedia, hotărâre din 28 noiembrie 1998. 51 Keegan v/Irlanda, hotărâre din 26 mai 1994. 52 X, Y & Z v/Regatul Unit, hotărâre din 22 aprilie 1997. 53 Cererea n° 15666/89, Kerkhoven Hinke & Hinke v/ Olanda, 19 mai 1992, decizie ne- publicată.
  • 19. 19 PAGINA 19 marea la unul din cazurile sale precedente X, Y & Z şi să echivaleze relaţiile între persoane de acelaşi sex cu o viaţă de familie în pofida faptului că lipsesc legăturile de sânge. Este oare suficientă doar o legătură de sânge? Chiar dacă lipsa unei legături biologice nu împiedică o relaţie să constituie o viaţă de familie, o simplă legătură de sânge sau legătură genetică pare a fi insuficientă în această privinţă. Astfel, relaţia dintre un donator de spermă şi un copil născut din sămânţa sa nu este în general considerată viaţă de familie în sensul articolului 8, în afara cazurilor când există dovezi suficiente care atestă pe lângă legăturile de sânge şi legături personale strânse54 . Care alte relaţii constituie o viaţă de familie? În ceea ce priveşte alte relaţii Curtea de- termină existenţa unei vieţi familiale exami- nând faptele fiecărei cauze. Numeroasa juri- sprudenţă cu privire la familie şi alte aranja- mente pot fi analizate precum urmează: O viaţă de familie poate exista între copii şi buneii lor, aceştia din urmă jucând «un rol considerabil»55 . Fraţii şi surorile, ca copii56 şi ca adul- ţi57 , intră în mod egal în conceptul de viaţă de familie Relaţia între un unchi sau o matuşă şi nepotul sau nepoata sa intră în mod egal în conceptul de viaţă de familie dacă sunt dovezi detaliate referitoare la legături personale strânse. Astfel, în ca- zul Boyle v/Regatul Unit58 Judecătorii de la Strasbourg au estimat că legăturile dintre un unchi şi nepotul său consti- tuiau o viaţă de familie, în măsura în care copilul petrecea week-end-urile la unchiul său şi acesta din urmă întru- chipa în ochii săi «imaginea» tatălui. O viaţă de familie poate să existe între părinţi şi copiii adulterini, mai ales în cazul când paternitatea lor a fost re- cunoscută şi când părţile se bucură de relaţii personale strânse59 . Relaţia dintre părinţii adoptivi şi co- piii lor se află în principiu sub protecţia articolului 860 . Problema de a şti dacă legăturile dintre un copil şi părinţii lui adoptivi consti- tuie o viaţă de familie depinde de faptele cauzei, în particular de existenţa relaţiilor personale strânse între copil şi părinţii săi naturali şi de timpul pe care l-a petre- cut deja în familia sa adoptivă61 . Cu cât aflarea în familia adoptivă se prelungeşte, cu atât sunt mai mari şansele unor relaţii echivalate cu viaţa de familie. Poate oare lua sfârşit viaţa de familie? Odată ce sunt stabilite, legăturile de 54 Cererea n° 16944/90, G. v/Olanda, 8 februa- rie 1993, 16 EHRR 38. 55 Marckx v/Belgia, hotă- râre din 13 iunie 1979, paragraful 45. 56 Olsson v/Suedia, ho- tărâre din 24 martie 1988. 57 Boughanemi v/Franţa, hotărâre din 24 aprilie 1996. 58 Cererea n° 16580/90, Boyle v/Regatul Unit, raport al Comisiei, 9 noiembrie 1993. 59 Cererea n° 11418/85, Jolie & Lebrun v/ Belgia, 14 mai 1986, DR 47, p.243. 60 Cererea n° 9993/82, X. v/Franţa, 5 octombrie 1982, DR 31, p.241, 5 EHRR 302; Söderbäck v/Suedia, hotărâre din 28 noiembrie 1998. 61 Cererea n° 8257/78 X. v/Suedia 10.7.78, DR 13, p.248. Niemetz v/Germania, hotărâre din 16 de- cembrie 1992
  • 20. 20 PAGINA 20 rudenie nu i-au sfârşit odată cu divorţul62 sau dacă părţile decid să nu mai trăiască îm- preună63 . Ele nu se termină nici prin decizia de a plasa un copil într-o familie adoptivă64 . Deşi legătura în cauză poate fi întreruptă de unele evenimente ulterioare, precum adop- tarea65 sau expulzarea66 , Curtea a stabilit că aceasta nu se întâmplă decât în circumstan- ţe excepţionale67 . 1.1.3 Domiciliul Semnificaţia conceptului de domiciliu În general, domiciliul, în sensul artico- lului 8, este locul unde o persoană trăieşte pe o bază stabilă astfel încât orice cadru de viaţă poate constitui un domiciliu în conformitate cu articolul 8 (1), cu excepţia eventuală a caselor de vacanţă şi a cămine- lor-ateliere sau alte locuinţe temporare de lungă durată. Este oare suficientă posesia unei locuinţe pentru a constitui un domiciliu? În cazul Gillow v/Regatul Unit68 , Curtea a estimat că reclamanţii, care aveau casa lor, dar care nu au locuit în această casă mai mult de 19 ani, puteau să o considere efectiv conform articolului 8 drept domiciliul lor. Aceasta s-a întâmplat, deoarece în pofida absenţei lor de lungă durată ei au avut in- tenţia de a reveni şi au păstrat cu ea destule legături. Pot oare localurile profesionale constitui un domiciliu? În 1992, Curtea a extins noţiunea de domiciliu, în sensul articolului 8, asupra localurilor de uz profesional în contextul jus- tificării percheziţiei lor. În cazul Niemetz v/ Germania69 , Spre exemplu, Judecătorii de la Strasbourg au decis că biroul unui liber pro- fesionist poate fi echivalat unui domiciliu. Datorită faptului că putem desfăşura acasă activităţi având legături cu o profesie sau cu un comerţ iar în birou sau într-un local comercial, activităţi de ordin personal, poate fi dificil de stabilit distincţii exacte. În acest context, Judecătorii au estimat că localurile profesionale ale reclamantului meritau pro- tecţia oferită de articolul 8. 1.1.4 Corespondenţa Dreptul la respectarea corespondenţei este definit ca facultatea de a comunica cu terţe persoane fără a fi întrerupt, fără cenzură. Semnificaţia conceptului de corespondenţă Dacă conceptul de corespondenţă in- 62 Cererea n° 8427/78, Hendricks v/Olanda, raportul Comisiei, 8 martie 1982, DR 29, p.5, 5 EHRR 223. 63 Berrehab v/Olanda, hotărâre din 21 iunie 1988. 64 Andersson v/Suedia, hotărâre din 25 febru- arie 1992, paragraful 72. 65 Cererea n° 7626/76, X. v/Regatul Unit,11 iulie 1977, DR 11, p.160. 66 Cererea n° 14830/89 Yousef v/Regatul Unit, raport al Comisiei, 30 iunie 1992, paragraful 43. 67 Boughanemi v/Franţa, hotărâre din 24 aprilie 1996. 68 Gillow v/Regatul Unit, hotărâre din 24 noiem- brie 1986, paragraful 46. 69 Niemetz v/Germania, hotărâre din 16 de- cembrie 1992
  • 21. 21 PAGINA 21 serează în mod clar obiectele distribuite prin poştă, Curtea estimează că el se extinde, de asemenea, asupra comunicaţiilor telefonice70 şi telexului71 . La fel precum sensul noţiunii de domiciliu a fost extins, probabil că cel de corespondenţă va continua să fie interpretat într-un mod extensiv cu scopul de a confe- ri noilor metode de comunicaţie precum este poşta electronică, protecţia oferită de articolul 8. Nivelul corespunzător de protec- ţie poate totuşi varia conform metodelor de comunicaţie care sunt utilizate. Are oare importanţă conţinutul comunicaţiei? Protecţia oferită de articolul 8 se referă mai degrabă la căile sau mijloacele de comu- nicaţie decât la conţinutul său, astfel încât Statul să nu poată obiecta, spre exemplu, doar conversaţiile telefonice cu privire la activităţile criminale care nu sunt în com- petenţa articolului 8 (1)72 . În cazul Halford v/Regatul Unit73 , în special, Judecătorii de la Strasbourg au estimat că conversaţiile telefonice de ordin privat sau profesional, la fel ca şi utilizarea telefonului de la birou, sunt protejate de această dispoziţie. Este oare determinantă identitatea expeditorului sau a destinatarului? Acest aspect al corespondenţei joacă un anumit rol în stabilirea exigenţelor articolu- lui 8. Spre exemplu, Curtea a indicat în mod clar că protecţia acordată scrisorilor şi altor mijloace de comunicaţie între un avocat şi clientul său, mai ales dacă este vorba de un deţinut, este considerabilă. 1.2 Îşi asumă oare Statul obligaţiunea pozitivă în ceea ce priveşte respectarea drepturilor garantate de articolul 8 şi le respectă oare? Dacă scopul principal al articolului 8 este de «a feri individul de ingerinţele ilegale ale puterilor publice», Curtea estimează că dispoziţia poate să producă, pe lângă aceas- ta, obligaţiuni pozitive inerente cu privire la respectarea efectivă a valorilor pe care ea le protejează74 . Astfel, la fel cum are obligaţiu- nea negativa de a nu interveni în mod ilegal în viaţa de familie şi privată, domiciliul şi corespondenţa unei persoane, Statul poate deopotrivă să fie impus să acţioneze con- cret pentru a asigura respectarea oricărei serii de interese personale enunţate de această dispoziţie. Baza acestei interpre- tări a articolului 8 o constituie referirea la dreptul individului la respectarea vieţii sale private şi de familie etc., ceea ce a permis Judecătorilor de la Strasbourg să extindă 70 Klass v/Germania, hotărâre din 6 septem- brie 1978, paragraful 41. 71 Cererea n° 21482/93, Campbell Christie v/ Regatul Unit, 27 iunie 1994, DR 78A, p.119. 72 A. v/Franţa, hotărâ- re din 23 noiembrie 1993. 73 Halford v/Regatul Unit, hotărâre din 25 iunie 1997. 74 Kroon v/Olanda, caz din 27 octombrie 1994, paragraful 31.
  • 22. 22 PAGINA 22 obligaţiunile Statului dincolo de o simplă noningerinţă. În cazul X & Y v/Olanda75 ei au declarat: [Articolul 8] nu se limitează în a ordona Statului să se abţină de la asemenea in- gerinţe: la acest angajament mai degra- bă negativ se pot adăuga obligaţiunile pozitive inerente cu privire la respectarea efectivă a vieţii private sau de familie [...]. Ele pot implica adoptarea măsurilor ce vizează respectarea vieţii private ajun- gând până la relaţiile indivizilor. În consecinţă, în anumite circumstan- ţe, Convenţia cere Statului să întreprindă măsuri active pentru a permite indivizilor să exercite drepturile care le sunt acordate de articolul 8. Această obligaţiune pozitivă poate uneori include protejarea intereselor contra acţiunilor altor persoane particulare privân- du-le de folosirea efectivă a drepturilor lor. În care circumstanţe Statul trebuie să-şi achite obligaţiunile pozitive? Este dificil de a identifica circumstanţele în care respectarea articolului 8 impune o ac- ţiune pozitivă. Curtea estimează că fiind date contururile inexacte ale noţiunii de «respect» şi diversitatea condiţiilor şi circumstanţelor prevalente în Statele contractante, măsurile necesare pentru asigurarea respectării vieţii familiale pot varia considerabil de la un caz la altul. În consecinţă, autorităţilor naţionale li se acordă o vastă marjă de apreciere pen- tru a decide ceea ce ordonă acest «respect» în funcţie de circumstanţe. Potrivit Judecă- torilor de la Strasbourg, pentru a determina existenţa eventuală a unei obligaţiuni poziti- ve, Statul trebuie să-şi pună întrebarea dacă nu a putut fi stabilit un echilibru just între interesul general al colectivităţii şi interesele individului. Pentru a determina conţinutul dreptului protejat, Judecătorii au estimat că scopurile menţionate în al doilea paragraf al articolului 8 pot fi pertinente în măsura în care examinarea criteriilor de aplicabilitate să difere de practica în care este vorba de verificarea echilibrului între un drept deja stabilit şi interesele concuren- ţilor pe care Statul caută să-i protejeze. Cu numeroase ocazii diferenţa între adoptarea abordării se bazează pe obligaţiunile pozitive şi analiza obişnuită a instanţei în termenii articolului 8 (2) va rezulta din expunerea mo- tivelor hotărârelor Curţii şi nu din conclu- zii76 . La nivel practic, interesele comunităţii, în totalitatea lor, posibil contează mai mult şi obligă într-o anumită măsură individul să invoce prevederea conform căreia interesele personale trebuie în mod clar să predomine. Spre exemplu, conform jurisprudenţei de la Strasbourg, din momentul în care un drept individual important este atins iar reclaman- tul a fost supus unui prejudiciu major apare riscul unei obligaţiuni pozitive. Din contra, dacă prejudiciul este minim sau când miza 75 X & Y v/Olanda, ho- tărâre din 26 martie 1985, paragraful 23. 76 Vezi, de exemplu, Gaskin v/Regatul Unit, hotărâre din 7 iulie 1989, paragraful 42.
  • 23. 23 PAGINA 23 se referă la un interes important al Statului, Judecătorii sunt mai puţin dispuşi să adopte această abordare. Spre exemplu, în cazul Marckx v/Belgia, Curtea a estimat că respectarea vieţii de fa- milie între o mamă celibatară şi copilul său impunea Statului obligaţiunea pozitivă de a adopta măsuri destinate să asigure integ- rarea acestuia din urmă în familia sa după naştere77 . În această împrejurare, prejudiciul suferit de mamă şi de fiica sa era important în raport cu interesul mai puţin important al Statului de a proteja familia fondată prin căsătorie. În plus, această marjă de aprecie- re acordată Statului era justă în măsura în care condiţiile juridice şi sociale ale Statelor contractante reflectau o tendinţă de elimi- nare a oricărui tratament discriminant al mamelor celibatare şi al copiilor lor: tendinţă confirmată de adoptarea Convenţiei euro- pene asupra statutului juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei.78 Judecătorii de la Strasbourg au estimat, în consecinţă, că obligaţiunea pozitivă de respectare a vieţii de familie necesită adoptarea măsurilor ce asi- gură integrarea copilului în familia sa. Curtea a ajuns totuşi la o concluzie di- ferită în cazul X, Y & Z v/Regatul Unit. Pen- tru început, ea a relevat că lipsa abordării comune între Statele contractante confereau Statului o marjă de apreciere vastă cu privire la modul de a asigura respectarea vieţii de familie a părţilor în cauză: o fetiţă născută prin IAD (înseminţare artificială de la dona- tor) şi tatăl său transsexual. În consecinţă, conţinutul obligaţiunii pozitive de a respecta viaţa de familie era diferit de cel enunţat în cazul Marckx şi acţiunea cerută de Stat pen- tru a se conforma din plin articolului 8 avea o importanţă mai mică. În mod special, Ju- decătorii de la Strasbourg au respins cererea reclamantului de a-şi vedea numele figurând în rubrica «tatăl», în actul de naştere al co- pilului79 . Pentru ei, el nu a demonstrat că recunoaşterea filiaţiei unui copil născut prin IAD era contrară intereselor societăţii sau in- dispensabilă bunăstării copilului. 77 Marckx v/Belgia, hotă- râre din 13 iunie 1979. 78 STE n° 85. 79 X., Y. & Z v/Regatul Unit, hotărâre din 26 martie 1985.
  • 24. 24 PAGINA 24 Faza a II-a a examinării aplicabilităţii articolului 8 2.1 S-a constatat oare vreo ingerinţă în dreptul protejat de articolul 8? Fiind stabilit faptul că litigiul se referea la viaţa privată sau de familie, la domiciliul sau la corespondenţă, Curtea începe exami- narea conţinutului plângerilor invocate cu privire la articolul 8 (2) care este următorul: Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este pre- văzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economi- că a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora. Care sunt elementele constitutive ale unei ingerinţe? Din moment ce a fost stabilit faptul că litigiul presupune un drept protejat de ar- ticolul 8, faza următoare examinării constă în întrebarea dacă măsura contestată inter- ferează cu exercitarea acestui drept. Printre exemplele de ingerintă sunt citate următoa- rele acţiuni: luarea copiilor de la părinţii lor şi încre- dinţarea lor asistenţei publice80 . întreruperea corespondenţei deţinuţi- lor81 , percheziţionarea unui domiciliu82 , colectarea şi consemnarea informaţiilor într-un dosar secret al poliţiei83 . Ce trebuie reclamantul să stabilească? Reclamantului îi revine rolul de a stabili veridicitatea ingerinţei. Spre exemplu, în cazul Campbell v/Regatul Unit84 , guvernul a considerat că reclamantul, un deţinut, nu a susţinut alegaţia unei ingerinţe în respecta- rea corespondenţei sale, fiind imposibil de a demonstra că una dintre scrisorile sale a fost vreodată deschisă. Judecătorii de la Strasbourg s-au declarat totuşi convinşi de existenţa unei ingerinţe, în măsura în care regimul de carceră în vigoare autoriza des- chiderea şi citirea scrisorilor: o condiţie care a fost adusă în mod explicit la cunoştinţa re- clamantului şi avocatului său. În aceste cir- cumstante, reclamantul putea să pretindă a fi victima unei ingerinţe în dreptul de respec- tare a corespondenţei sale în conformitate cu articolul 8. În consecinţă, dacă reclamantul este incapabil să stabilească cu certitudine 80 Olsson v/Suedia, ho- tărâre din 24 martie 1988 81 Campbell & Feel v/ Regatul Unit, hotărâre din 28 iunie 1984. 82 Chappell v/Regatul Unit, hotărâre din 30 martie 1989. 83 Leander v/Suedia, hotărâre din 26 martie 1987. 84 Campbell v/Regatul Unit, hotărâre din 25 martie 1992.
  • 25. 25 PAGINA 25 pagubele materiale constitutive ale ingerin- ţei, este suficient ca el să demonstreze că această ingerinţă a fost probabil comisă. Este oare sufucientă doar existenţa unei legislaţii pentru a crea o ingerinţă? În cazul Dudgeon v/Regatul Unit85 , re- clamantul a tras concluzia că legislaţia con- siderând relaţiile homosexuale între bărbaţii adulţi ce consimt aceasta, un delict penal individual, constituia un atentat nejustificat la dreptul său de respectare a vieţii private, protejat de articolul 8. Guvernul a contestat faptul că existenţa chiar a dispoziţiilor legi- slative în cauză ar fi putut aduce atingere dreptului reclamantului la viaţa sa privată, nefiind intentată de ceva timp nici o urmări- re contra bărbaţilor adulţi ce consimt, în vir- tutea acestei legislaţii, şi reclamantul însuşi nefiind condamnat sau urmărit în justiţie. Cu toate acestea, Curtea a estimat că frica resimţită de reclamant, din cauza înclinaţii- lor sale, nu era nici iluzorie, nici teoretică, însăşi existenţa acestor dispoziţii legisla- tive în cauză au afectat în mod direct şi permanent viaţa sa privată. În ce măsură existenţa unei legislaţii ce autorizează o urmărire secretă constituie o ingerinţă în viaţa privată? În virtutea faptelor, majoritatea persoa- nelor care constituie obiectul unei urmăriri secrete ignoră ingerinţa. Alţii o bănuiesc, totuşi fără a avea dovezi suficiente. Difi- cultatea reclamantului de a demonstra că comunicările sale au fost interceptate îl pro- voacă uneori să susţină că însăşi existenţa legislaţiei aduce atingere dreptului său la respectarea vieţii private şi a corespondenţei sale în sensul articolului 8. O argumentare similară este reţinută de către Curte doar în anumite circumstanţe. În cazul Klass v/Germania86 , Curtea a acceptat că un individ a putut, în anu- mite condiţii, să pretindă a fi victima unei încălcări provocate de simpla existenţă a măsurilor secrete sau a unei legislaţii ce permite astfel de mă- suri, fără a avea nevoie de a înainta afirmaţia că i-au fost într-adevăr apli- cate. Cu toate acestea, Judecătorii de la Strasbourg au precizat că o argumenta- re de acest fel nu poate fi reţinută decât în anumite condiţii. Acestea din urmă trebuie să fie definite în fiecare cauză conform dreptului sau drepturilor Con- venţiei în care se invocă violarea, carac- terul secret al măsurilor incriminate şi relaţia între interesat şi aceste măsuri. În cazul Malone v/Regatul Unit87 , litigiul supus Curţii se referea la chestiunea de a şti dacă telefonul reclamantului a fost într-adevăr ascultat. Independent de permisiunea din partea poliţiei de 85 Dudgeon v/Regatul Unit, hotărâre din 22 octombrie 1981. 86 Klass v/Germania, hotărâre din 6 septem- brie 1978, paragraful 34. 87 Malone v/Regatul Unit, hotărâre din 2 august 1984.
  • 26. 26 PAGINA 26 a intercepta o singură conversaţie, gu- vernul a refuzat cu obstinaţie să divulge dacă, şi, în ce măsură apelurile şi co- respondenţa interesatului au constituit obiectul unei urmăriri, limitându-se la conchiderea că: [...] deoarece era bănuit de tăinuirea bunurilor furate, [reclamantul] aparţinea unei categorii de persoane care sunt ex- puse acestor feluri de măsuri.88 Judecătorii de la Strasbourg se bazează pe această mărturisire pentru a conchide că existenţa legilor şi a practicilor ce autorizează şi instaurează un sistem de urmărire secretă a comunicaţiilor constituie în sine o ingerin- ţă în exercitarea drepturilor pe care articolul 8 care recunoaşte pentru interesat «chiar şi în lipsa aplicării efective a acestuia». 2.2 În caz de constatare a unei ingerinţe, aceasta: 2.2.1 – este oare prevăzută de lege? 2.2.2 – urmăreşte oare un scop legitim? 2.2.3 – este oare necesară într-o societate democratică? Pentru a fi admisă de Convenţie, orice ingerinţă în drepturile protejate de articolul 8 (1) trebuie să satisfacă ansamblul crite- riilor înscrise în paragraful 2 al aceluiaşi articol. În mod special, ingerinţa trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească unul din scopurile legitime enumerate şi să fie necesară într-o societate democratică sau proporţională unui scop legitim urmărit. 2.2.1 Ingerinta, este ea oare prevăzută de lege? O măsură ce constituie o ingerinţă în exercitarea unui drept protejat de articolul 8 va fi recunoscută ca fiind compatibilă cu acesta din urmă, doar dacă este prevăzută de lege. Dacă măsura contestată nu în- deplineşte acest criteriu de legalitate, ea este echivalată unei încălcări fără a mai fi necesară examinarea cazului în fond. Anu- mite domenii ale dreptului par în mod deo- sebit vulnerabile din acest punct de vedere. Acesta este, în special, cazul legislaţiilor şi reglementărilor ce vizează urmărirea secretă, protecţia copiilor şi interceptarea corespon- denţei deţinuţilor. Semnificaţia expresiei «prevăzută de lege» Pentru a fi considerată ca «prevăzută de lege», ingerinţa contestată trebuie să aibă o bază legală. În plus, legea în cauză trebuie să fie suficient de exactă şi să conţină mă- suri de protecţie contra acţiunilor arbitra- re ale autorităţilor publice. 88 Ibidem, paragraful 64.
  • 27. 27 PAGINA 27 Ingerinţa trebuie să aibă o bază legală Măsurile adoptate riscă să fie proble- matice din acest punct de vedere dacă nu sunt în mod explicit autorizate de o lege şi rezultă pur şi simplu din observarea unei practici administrative sau din alte indicaţii neobligatorii. În consecinţă, o practică admi- nistrativă, fie ea chiar scrupulos respectată, nu răspunde condiţiilor cerute de legalitate. În cazul Malone v/Regatul Unit89 , Curtea s-a întrebat dacă autoritatea de a inter- cepta conversaţii telefonice avea o bază legală. La acel moment, interceptarea era reglementată de o practică administrati- vă detaliile căreia nu au fost niciodată publicate şi care nu se bazau pe nici o obligaţie legislativă precisă. Judecătorii de la Strasbourg au declarat că dreptul aplicabil nu indica cu destulă claritate extinderea şi modalităţile de exercita- re a puterii de apreciere a autorităţi- lor în domeniul în cauză: ascultarea secretă a conversaţiilor telefonice ce se bazează pe o practică administrativă, modalităţile sale pot fi modificate la orice moment constituind în consecinţă o în- călcare a articolului 8. Mai recent, în cazul Khan v/Regatul Unit90 , Curtea a estimat că recurgerea la o asemenea intercepţie a conversaţiilor telefonice de către autorităţile britanice nu era prevăzută de lege în sensul arti- colului 8. Şi aceasta se întâmpla pe mo- tivul lipsei sistemului legal ce admini- stra utilizarea aparatelor de ascultat: modalităţile de utilizare a acestui ma- terial depindea, de fapt, de indicaţiile ministerului de Interne care nu putea fi constrâns din punct de vedere juridic, nici accesibil publicului larg. Exigenţa previzibilităţii Pentru a satisface exigenţa egalităţii ar- ticolului 8, legea în cauză trebuie să fie acce- sibilă persoanelor la care se referă şi for- mulată cu exactitate pentru a le permite – fiind însoţită, dacă este necesar, de sfa- turi clare – să prevadă, la un grad rezona- bil în circumstanţele cauzei, consecinţele care ar rezulta dintr-un act determinat.91 Această condiţie este cunoscută sub numele de exigenţă de previzibilitate. Ea semnifică că o lege care conferă o facultate de apreciere autorităţilor publice nu este în sine incom- patibilă cu articolul 8 astfel încât extinderea acestei puteri discreţionare şi modalităţile exercitării sale sunt fixate suficient de clar pentru a acorda individului o protecţie adec- vată contra ingerinţelor arbitrare92 . În plus, exercitarea acestei puteri discreţionare are şanse să răspundă condiţiilor articolului 8 de când este supus unui control juridic. Anumite domenii juridice ale dreptului acordă în mod inevitabil o competenţă dis- 89 Ibidem. 90 Khan v/ Regatul Unit, hotărâre din 12 mai 2000. 91 Andersson v/Suedia, hotărâre din 25 febru- arie 1992, paragraful 75. 92 Olsson v/Suedia, ho- tărâre din 24 martie 1988, paragraful 62.
  • 28. 28 PAGINA 28 creţionară mai mare autorităţilor publice şi Curtea a trebuit să se pronunţe asupra com- patibilităţii măsurilor legislative în cauză cu articolul 8. Legislaţia în materie de protecţie a copilului În cazul Olsson v/Suedia93 , reclaman- ţii au înaintat ideea că legislaţia suedeză aplicată în speţă se exprima în termeni prea generali pentru ca efectele sale să fie previzibile şi conferea o putere de apreciere excesivă serviciilor sociale, în special pentru punerea în acţiune a deciziilor în materie de încredinţare a copiilor. Recunoscând formu- larea foarte generală a legislaţiei, Judecătorii de la Strasbourg au estimat că ea îndeplinea condiţiile juridice puse de articolul 8 (2). Ei au subliniat în special că circumstanţele ce pot duce la încredinţarea unui copil, sau executarea unei decizii asemănătoare, sunt atât de diverse şi sunt prezente în calitate de elemente active încât devi- ne practic imposibil să redacteze o lege capabilă să prevadă orice eventualitate. În plus, limitarea puterii de intervenţie a autorităţilor în cazul în care copilul a sufe- rit deja o daună, ar risca mult să reducă pe nedrept protecţia de care are nevoie. Este foarte important faptul că Judecătorii de la Strasbourg au relevat competenţa discre- ţionară exersată în virtutea acestei legislaţii, care prevedea garanţii contra ingerinţelor ilegale: de fapt utilizarea tuturor puterilor legale sunt în competenţa sau sub controlul jurisdicţiilor administrative, la mai multe niveluri. Legislaţia în materie de urmărire secretă Din motive evidente, această legislaţie pune probleme din punct de vedere al previzi- bilităţii. În consecinţă, problema este de a şti cum trebuie aplicat acest criteriu în speţă. În cazul Malone v/ Regatul Unit, Curtea a recunoscut că: [...] prescripţiile Convenţiei, în special în ceea ce priveşte previzibilitatea, nu pot fi aceleaşi în contextul special al intercep- tării comunicaţiilor pentru necesităţile an- chetei poliţiei decât atunci când legea în cauză are drept scop armonizarea restric- ţiilor de conduită ale indivizilor. Exigenţa previzibilităţii, în special, nu semnifică că eşuează în a permite cuiva să prevadă dacă şi când comunicaţiile sale riscă să fie interceptate de către autorităţi, cu scopul de a regla comportamentul său în consecinţă. La fel, în cazul Leander v/Suedia94 , Ju- decătorii de la Strasbourg au estimat că un individ nu poate pretinde a fi în măsură să prevadă cu precizie verificările la care poliţia specială suedeză va începe acţiunile. Cu toa- te acestea, într-un sistem aplicabil tuturor cetăţenilor... 93 Ibidem. A se vedea, de asemenea, Andersson v/Suedia, hotărâre din 25 februarie 1992, paragraful 62. 94 Leander v/Suedia, hotărâre din 26 martie 1987.
  • 29. 29 PAGINA 29 [...] legea trebuie să folosească termeni destul de clari pentru a le indica [ce- tăţenilor], într-un mod adecvat, în care circumstanţe şi conform căror condiţii ea conferă dreptul autorităţii publice să se angajeze la o astfel de ingerinţă secretă, şi periculoasă în acelaşi timp, în viaţa lor privată şi în corespondenţa lor. Legislaţia în materie de interceptare telefonică În două cauze care au vizat Franţa – cazul Kruslin95 şi cazul Huving96 – Curtea a trebuit să se pronunţe asupra conformităţii legislaţiei franceze care prevedea intercepta- rea convorbirilor telefonice de către poliţie la exigenţa de previzibilitate a articolului 8 (2). Judecătorii de la Strasbourg au estimat că: Ascultările şi alte forme de interceptare a convorbirilor telefonice reprezintă o atin- gere gravă la respectarea vieţii private şi a corespondenţei. Deci, ele trebuie să se fondeze pe o «lege» de o precizie specială. Existenţa regulilor clare şi detaliate în materie este indispensabilă,cu atât mai mult că procedeele tehnice utilizabile nu încetează să se perfecţioneze. Din acest punct de vedere, ei au ex- primat opinia că dreptul francez (scris sau nescris): [...] nu indică cu destulă claritate înţele- gerea şi modurile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul considerat. Acesta era încă un avantaj în perioada faptelor cauzei, astfel încât Dl Kruslin nu s-a bucurat de nivelul minim de protecţie dorit de supremaţia dreptu- lui într-o societate democratică. În cazul Rotaru v/România97 , reclaman- tul se plângea de detenţie şi de utilizarea de către serviciul român de informaţii (SRI) a unui fişier ce conţinea date personale din- tre care unele erau false şi defăimătoare. Problema fundamentală era de a cunoaşte dacă legea care a autorizat ingerinţa era ac- cesibilă reclamantului şi previzibilă în ceea ce priveşte rezultatele sale. Curtea a relevat dintr-o dată că pericolul de arbitrar apărea cu o claritate specifică acolo unde pute- rea executivului este exercitată în secret înainte de a preciza: Deoarece aplicarea măsurilor de ur- mărire secretă a comunicaţiilor nu mai este controlată de cei interesaţi precum şi de public, «legea» va merge împotriva supremaţiei dreptului dacă puterea de apreciere acordată executivului nu cu- noştea limite. În consecinţă, ea trebuie să definească extinderea modalităţilor de exercitare a unei asemenea autorităţi cu o claritate suficientă – ţinându-se cont de scopul legitim urmărit – pentru a furni- za individului o protecţie adecvată contra arbitrarului. 98 95 Kruslin v/Franţa, ho- tărâre din 24 aprilie 1990. 96 Huvig v/Franţa, ho- tărâre din 24 aprilie 1990. 97 Rotaru v/România, ho- tărâre din 4 mai 2000. 98 Malone v/Regatul Unit, hotărâre din 2 august 1984, paragraful 67 şi Rotaru v/România, caz din 4 mai 2000, para- graful 55.
  • 30. 30 PAGINA 30 Trebuia deci de determinat dacă drep- tul intern descrie cu suficientă precizie, circumstanţele în care SRI poate deţine şi utiliza informaţii relative la viaţa privată a reclamantului. După ce au notat că legea în cauză prevede posibilitatea de a colecta, de a consemna şi de a arhiva informaţiile care privesc securitatea naţională în dosare secrete, Judecătorii de la Strasbourg au rele- vat că nici o dispozitie privind dreptul intern nu fixează limitele care trebuie respectate în exercitarea acestor prerogative şi, nu preci- zează în particular: genul de informaţii care pot fi consem- nate; categoriile de persoane susceptibile de a constitui obiectul măsurilor de urmărire precum este colectarea şi păstrarea da- telor; circumstanţele în care aceste măsuri pot fi luate; sau procedura care trebuie urmată. Cu atât mai mult dreptul intern nu fi- xează limite în ceea ce priveşte vechimea in- formaţiilor deţinute şi durata păstrării aces- tora99 . În plus, referitor la garanţiile necesare pentru evitarea utilizării ilegale a prerogati- velor în materie de colectare şi de arhivare a informaţiilor Curtea a relevat, că dreptul ro- mân nu prevede nici o procedură de control, fie că măsura ordonată este în vigoare sau după aceea. În consecinţă, Judecătorii de la Strasbourg au estimat că acest drept nu in- dica cu destulă claritate extinderea şi moda- lităţile de exercitare ale puterii de apreciere a autorităţilor din domeniul în cauză, înainte de a face concluzia că detenţia şi utilizarea informaţiilor de către SRI referitoare la viaţa privată a reclamantului nu erau «prevăzute de lege», ceea ce este suficient pentru a con- stitui o încălcare a articolului 8. Drepturile deţinuţilor În cazul Herczegfalvy v/Austria100 , exi- genţa previzibilităţii a fost considerată ca ne- fiind completată de deciziile luate în cadrul unei legi austriece care autoriza curatorul unui bolnav mintal să decidă dacă cores- pondenţa acestuia din urmă trebuie să-i fie adresată. Judecătorii de la Strasbourg au început prin a releva că prerogativele cura- torului erau definite în termeni foarte vagi, înainte de a dresa următorul proces-verbal de constatare: Totuşi în lipsa celei mai mici precizări în ceea ce priveşte tipul restricţiilor auto- ritare, controlului lor, articolele citate nu oferă, împotriva arbitrarului, gradul mi- nim de protecţie cerut de preeminenţa dreptului într-o societate democratică.101 În consecinţă, chiar dacă se poate ad- mite că textele reglementare, şi nu o lege, satisfac detaliile relative la puterea legală, foarte extinsă a interceptării comunicaţiilor 99 Rotaru v/România, ho- tărâre din 4 mai 2000, paragraful 57 100 Herczegfalvy v/ Austria, hotărâre din 24 septembrie 1992. 101 Ibidem, caz din 24 septembrie 1992, paragraful 91.
  • 31. 31 PAGINA 31 personale şi private, această practică nu este tolerabilă decât în măsura în care textele în cauză sunt accesibile persoanelor plasate în detenţie. Astfel, în cazul Silver v/Regatul Unit102 , întreruperea corespondenţei recla- mantului a fost decisă conform instrucţiu- nilor stricte ale directorilor închisorii. Aceste instrucţiuni stricte neavând împuternicire legală şi fiind imposibile de a fi consultate de către reclamant, ingerinţa în dreptul celui din urmă cu privire la respectarea corespon- denţei sale a fost considerată ca nefiind pe- văzută de lege şi contrară articolului 8(2). Judecătorii de la Strasbourg au ajuns de curând la o concluzie similară în cazul Nied- bala v/Polonia103 . Reclamantul, un deţinut, se plângea de faptul că scrisoarea sa adre- sată unui Ombudsman a fost interceptată şi blocată pentru o perioadă de timp, încălcând articolul 8. În ceea ce priveşte punctul de cunoaştere dacă această ingerinţă era pre- văzută de lege, după cum cere articolul 8 (2), Judecătorii au relevat un anumit număr de probleme inerente legii poloneze pertinente: Lipsa dispoziţiilor legale care pot servi drept bază juridică pentru depunerea efectivă a unei reclamaţii contra cenzu- rii corespondenţei persoanelor plasate în detenţia preventivă. Lipsa automată a cenzurii corespon- denţei deţinuţilor de către autorităţile menite să conducă procedurile penale. Drept rezultat lipsa de distincţie între diferitele categorii de persoane cu care un deţinut poate coresponda şi, prin ur- mare, cenzurarea tuturor scrisorilor lui inclusiv cele adresate Omudsmanului. Lipsa în dispoziţiile pertinente a enun- ţării principiilor care impun exercitarea acestei cenzuri şi, în special, faptul că aceste dispoziţii nu precizează nici modalităţile, nici durata interceptării corespondenţei. Faptul că autorităţile nu sunt constrân- se să releveze motivele interceptării co- respondenţei, puterea de cenzură este conferită automat104 . Ţinându-se cont de cele precedente, Curtea a conchis că legea poloneză nu in- dica cu claritate rezonabilă extinderea mo- dalităţilor de exercitare a puterii de apreciere acordată autorităţilor publice în materie de control al corespondenţei deţinuţilor şi a constatat, în consecinţă, o încălcare a arti- colului 8 (2). 2.2.2 Urmăreşte oare ingerinţa un scop legitim? Din momentul în care s-a stabilit că o ingerinţă este prevăzută de lege, Curtea continuă examinarea doar în cazul când ea urmăreşte un scop legitim în sensul artico- lului 8 (2). Acesta din urmă enumeră de fapt 102 Silver v/Regatul Unit, hotărâre din 25 mar- tie 1983. 103 Niedbala v/Polonia, hotărâre din 12 iulie 2000. 104 Ibidem, paragraful 81.
  • 32. 32 PAGINA 32 o listă de obiective pe care Statul poate în- cerca să le invoce pentru a se justifica. Spre exemplu, Statul poate să argumenteze prin faptul că: colectarea şi arhivarea informaţiilor cu privire la persoane este «necesară pen- tru securitatea naţională»; interceptarea corespondenţei deţinuţilor urmăreşte «apărarea ordinii şi preveni- rea infracţiunilor penale»; retragerea copilului dintr-o casă unde predomină violenţa sau refuzul de a acorda încredinţarea sau dreptul de vizită unui părinte se înscrie în cadrul «protecţiei sănătăţii sau moralului» sau în «protecţia drepturilor şi libertăţilor altei persoane»; expulzarea sau deportarea unei persoa- ne «este necesară pentru bunăstarea economică a ţării». Statului pârât îi revine obligaţia de a identifica scopul sau scopurile ingerinţei şi este în general în măsură să invoce un mo- tiv plauzibil, deorece justificările potenţiale enumerate în paragraful 2 sunt formulate în termeni foarte vagi (necesităţile securităţii naţionale, spre exemplu). Reclamantul pre- tinde adeseori de altfel, că motivul invocat de Stat nu este «adevăratul motiv» al ingerin- ţei, chiar dacă Judecătorii de la Strasbourg nu acceptă uşor acest tip de argumente. De fapt, aceşti Judecători acordă în general pu- ţină atenţie motivelor invocate de către Stat pentru a justifica acţiunile sale şi deseori regrupează scopurile pretinse – precum protecţia sănătăţii sau moralei sau protecţia drepturilor şi libertăţilor altei persoane – în unul singur105 . Astfel, în majoritatea cazuri- lor, Curtea acceptă ideea că Statul a acţio- nat având un scop legitim şi rareori respinge scopul sau scopurile legitime identificate, chiar dacă acestea sunt contestate de către reclamant. 2.2.3 Ingerinţa, este oare necesară într-o societate democratică? Faza finală a examinării conform arti- colului 8 se referă la determinarea caracte- rului «necesar» al ingerinţei într-o «societate democratică». Semnificaţia noţunii de «necesar» În mod sigur nu este suficient ca Statul să aibă un motiv pentru a întreprinde mă- surile constitutive ale ingerinţei. În ceea ce priveşte semnificaţia cuvântului «necesar», Judecătorii de la Strasbourg au explicat, în cazul Handyside v/Regatul Unit106 , că acest adjectiv: [...] nu este sinonimul cuvântului «indis- pensabil», însă cu atât mai mult nu are supleţea termenului de «admisibil», «nor- mal», «util», «rezonabil» sau «oportun». 105 A se vedea Open Door Counselling v/ Irlanda, hotărâre din 29 octombrie 1992. 106 Handyside v/Regatul Unit, hotărâre din 7 decembrie 1976.
  • 33. 33 PAGINA 33 De altfel, Curtea a avut ocazia să pre- cizeze interpretarea sa în cazul Olsen v/ Suedia107 : [...] noţiunea de necesitate implică o in- gerinţă fondată pe o necesitate socială imperioasă şi mai ales proporţională scopului legitim scontat. Orice interpretare excesiv de îngustă sau vastă a termenului «necesar» este prin urmare respinsă de către Curte, care aplică mai degrabă o politică de proporţionalitate. Caracterul unei societăţi democratice Poate să pară surprinzător faptul că Ju- decătorii de la Strasbourg nu au descris încă în detaliu ceea ce constituie în concepţia lor o societate democratică. În cazul Dudgeon v/Regatul Unit108 , totuşi, în această privinţă a fost evocată toleranţa şi spiritul de sinceritate. În contextul articolului 8, ei subliniază impor- tanţa supremaţiei dreptului într-o societate democratică şi necesitatea de a se opune in- gerinţelor arbitrare în drepturile recunoscute de către Convenţie. În plus, conform Judecă- torilor, Convenţia a fost concepută pentru a ocroti şi promova idealurile şi valorile unei societăţi democratice109 . În ansamblu, totuşi, acţiunea necesară într-o societate democra- tică se determină, în contextul articolului 8, în raport cu echilibrul atins între drepturile individului şi interesul public, aplicat fiind principiul proporţionalităţii. Principiul proporţionalităţii În ansamblu, principiul proporţionalită- ţii recunoaşte că drepturile omului nu sunt absolute şi că exercitarea drepturilor unui individ trebuie întotdeauna să fie aprecia- tă în raport cu interesul public mai larg. Aceasta este metoda de a ajunge la acest echilibru şi utilizarea sa este de acum îna- inte curentă în aplicarea Convenţiei de către Judecătorii de la Strasbourg. În special, aceştia au amintit în repetate rânduri că: [...] preocuparea de a asigura un echi- libru just între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale individului este inerent în ansamblul Convenţiei.110 Aplicarea principiului proporţionalităţii articolului 8 În examinarea compatibilităţii deciziilor naţionale cu articolul 8, Curtea aplică crite- riul de proporţionalitate care poate fi rezu- mat la verificarea echilibrului între drep- turile individului şi interesele Statului. Totuşi nu Curtea hotărăşte asupra fondului deciziilor luate de tribunalele naţionale. Ro- lul său constă mai curând în examinarea ansamblului cazului pentru a determina dacă autorităţile au avut motive «perti- nente» şi motive «suficiente» pentru a lua măsurile litigioase111 . 107 Olsson v/Suedia, ho- tărâre din 24 martie 1988. 108 Dudgeon v/Regatul Unit, hotărâre din 22 octombrie 1981, pa- ragraful 53. 109 Soering v/Regatul Unit, hotărâre din 7 iulie 1989, paragra- ful 87. 110 Soering v/Regatul Unit, hotărâre din 7 iulie 1989. 111 Olsson v/Suedia, ho- tărâre din 24 martie 1988.
  • 34. 34 PAGINA 34 Evaluarea proporţionalităţii ingerinţei în scopul urmărit este un proces complex frecvent care implică luarea în consideraţie a mai multor factori, precum: interesul care trebuie protejat de ingerinţă, gravitatea in- gerinţei şi necesitatea socială imperativă pe care Statul caută să o satisfacă. În ceea ce priveşte interesul care tre- buie protejat de ingerinţă, spre exem- plu, Curtea a precizat, în cazul Dudgeon v/Regatul Unit112 , că trebuie să existe motive deosebit de grave pentru a consi- dera legitimă o ingerinţă în dreptul de a avea individual relaţii sexuale. Anumite drepturi sunt prin urmare în mod ine- vitabil reconuscute ca fiind superioare altora, fapt ce complică justificarea ori- cărei ingerinţe care provoacă pagube în exercitarea lor. Cât priveşte caracterul ingerinţei, este clar că cu cât este mai mare forţa şi gravitatea sa cu atât motivele invocate pentru a o justifica trebuie să fie impe- rative. De asemenea, motivele pentru a interzice orice contact între un părinte şi un copil plasat trebuie să fie mai im- perative în a limita acest contact. Necesitatea socială imperioasă la care ingerinţa trebuie considerată necesară cere o evaluare serioasă iar măsurile de protecţie a securităţii naţionale sunt uneori mai uşor de justificat decât cele care vizează, spre exemplu, apărarea moralei. În plus trebuie notat că caracte- rul societăţii democratice influenţează în mod egal asupra acestei examinări, după cum demonstrează apelurile constante ale Curţii cu privire la necesitatea ga- ranţiilor care protejează individul contra utilizării arbitrare a puterii publice. Marja de apreciere Este clar, că Curtea conferă unui Stat o anumită marjă pentru a aprecia dacă o ingerinţă este justificată sub unghiul artico- lului 8 în virtutea paragrafului 2 al acestei dispoziţii. Marja astfel acordată autorităţilor naţionale competente variază în funcţie de circumstanţe, de subiectul în cauză şi de context. Am văzut deja că factorii luaţi în consideraţie pentru a determina extinderea acestei marje includ: existenţa eventuală a unei convergenţe între sistemele de drept respective ale Statelor contractante, diver- sitatea tradiţiilor lor politice şi practice în materie şi caracterul mai mult sau mai puţin «sensibil» al întrebărilor abordate113 . Drept consecinţă, în regula generală, extinderea marjei de apreciere diferă în funcţie de context. Ea este în special amplă, spre exemplu, în ceea ce priveşte domenii precum ar fi protecţia minorilor: Curtea a relevat de fapt o diversitate a abordărilor adoptate de către Statele contractante în materie de custodie a copiilor şi de interven- 112 Dudgeon v/Regatul Unit, hotărâre din 22 octombrie 1981. 113 A se vedea mai sus.
  • 35. 35 PAGINA 35 ţie a autorităţilor publice în viaţa de familie, diversitate care le instigă la conferirea unui Stat a unei anumite competenţe discreţiona- re în acest domeniu. În plus, Judecătorii de la Strasbourg sunt conştienţi de faptul că, graţie contactelor lor directe şi constante cu probleme complexe la nivel naţional, autorităţile Statului sunt în principiu mai bine plasate pentru a evalua circumstan- ţele fiecărui caz pentru a determina cea mai adecvată direcţie de acţiune. În cazu- rile de plasare a copilului, în special, autori- tăţile naţionale beneficiază de un contact di- rect cu persoanele în cauză, de la momentul în care măsurile de protecţie sunt reprezen- tate sau îndată după ce au fost puse în ac- ţiune114 . Statul se bucură astfel de o anumită competenţă discreţionară în ceea ce priveşte modul în care el înţelege respectarea vieţii private şi de familie în sensul articolului 8: o libertate de a acţiona care se reflectă în modul în care Judecătorii de la Strasbourg evaluează proporţionalitatea între ingerinţă şi scopul urmărit. 114 Olsson (n° 2) v/ Suedia, hotărâre din 30 octombrie 1992.
  • 36. 36 PAGINA 36 Partea II: Dreptul pozitiv Cea de-a doua parte a acestui manual descrie detaliat dreptul pozitiv ce rezultă din jurisprudenţa organelor de la Strasbourg cu privire la cele patru drepturi protejate de articolul 8: respectarea vieţii private şi de fa- milie, a domiciliului şi a corespondenţei. Mai multe situaţii ipotetice nefiind încă examina- te de către aceste organe, partea a doua nu pretinde la exhaustivitate şi se limitează la determinarea faptului dacă anumite măsuri şi activităţi sunt compatibile cu articolul 8. Regulile generale elaborate de Curte în juris- prudenţa sa, precum cele care sunt comen- tate în continuare, trebuie aplicate în funcţie de convenienţe. Viaţa privată Jurisprudenţa privind dreptul la res- pectarea vieţii private cuprinde o serie de subiecte care variază de la culegerea şi memorizarea informaţiei, accesul la infor- maţiile cu caracter personal, reglementarea utilizării numelor patronimice şi protejarea integrităţii fizice şi morale. Întrebările cu pri- vire la corespondenţa în care unele aspecte specifice se referă la viaţa privată, reprezintă obiectul unei secţiuni separate de la finalul acestei părţi. Gruparea şi stocarea informaţiei cu caracter personal Măsurile în care Statul poate să grupe- ze, să stocheze şi să utilizeze informaţia de ordin personal cu privire la un individ fără consimţământul acestuia, depinde de com- patibilitatea acţiunilor cu articolul 8. Aceste acţiuni se repartizează în mod general în două categorii: gruparea şi stocarea infor- maţiei de către poliţie în cadrul prevenirii şi reprimarea criminalităţii şi constituirea dosarelor de către serviciile de securitate cu scopul protejării securităţii Statului. Tipurile de informaţii care pot fi colectate şi stocate de către poliţie Fotografii Pentru a şti dacă fotografiile indivizilor făcute de către poliţie constituie o intruziune în viaţa lor privată sau nu, aceştea trebuie să determine dacă ele conţin scene din viaţa privată sau incidente publice şi dacă servici- ul în cauză intenţiona să le folosească limitat sau, din contra să le facă accesibile publi- cului larg115 . Cazul Friedl v/Austria116 trata problema fotografiilor făcute de poliţie în Viena în timpul şi la finalul unei manifestaţii la care a participat şi reclamantul. Aceste fotografii au permis în consecinţă poliţiei să 115 Cererea n° 5877/72, 12 octombrie 1972. 116 Friedl v/Austria, raport al Comisiei, 19 mai 1994, p.20.
  • 37. 37 PAGINA 37 stabilească identitatea reclamantului şi să arhiveze datele cu caracter personal într-un dosar administrativ cu privire la acele eveni- mente. Comisia, bazându-se pe trei motive, a refuzat totuşi să considere aceste acte ca aducând atingere la dreptul reclamantului la respectarea vieţii sale private: Autorităţile nu au pătruns în domiciliul reclamantului pentru a face acolo foto- grafii, astfel nu a existat o intruziune în «cercul intim» al vieţii sale private. Fotografiile aveau legătură cu un inci- dent public, o manifestaţie a mai mul- tor persoane într-un loc public la care reclamantul a participat voluntar. Fotografiile au fost făcute doar în scopul înregistrării caracterului manifestaţiei şi al comportamentului participanţilor pentru a putea lansa mai târziu pro- ceduri de anchetare cu privire la in- fracţiunile comise de către aceştea. Cu toate acestea, în concluzia sa finală, Comisia a atribuit în mod egal o anumită importanţă asigurării guvernului conform căruia: [...] poliţia nu a identificat manifestanţii fotografiaţi. Mai mult decât atât, informa- ţiile cu caracter personal înregistrate în fotografii nu au fost introduse în nici un sistem de informaţii. Dosare cu privire la cazuri penale vechi Comisia a estimat că ingerinţa în viaţa privată a unui individ provocată de păstrarea cazurilor penale mai vechi este relativ lejeră şi poate fi considerată, în consecinţă, ca fiind necesară într-o so- cietate democratică modernă pentru a putea lupta contra criminalităţii117 . În cazul Friedl v/Austria, autorităţile au stabilit identitatea reclamantului cu scopul de a începe împo- triva lui urmăriri în justiţie pentru încălca- rea Codului rutier, în pofida abandonării urmăririlor din cauza caracterului redus al infracţiunilor comise. Comisia a relevat faptul că informaţiile obţinute au fost doar plasate într-un dosar administrativ gene- ral care consemna evenimentele în cauză şi nu au fost introduse într-un sistem de in- formaţii. În caz contrar, ar fi fost din nou pusă în discuţie compatibilitatea ingerinţei cu articolul 8. Informaţiile cu privire la activităţile teroriste Informaţiile pe care poliţia poate în mod legal să le deţină în dosarele sale se referă uneori la infracţiunile comise în trecut şi la informaţiile obţinute în urma investigaţiilor, care nu au lăsat loc unei urmăriri, nu au 117 Cererea n° 1307/61, 4 octombrie 1962, culegerea 9, p.53.