Documentul explică principiile fundamentale ale procesului penal român, care sunt reglementate de codul de procedură penală și asumate de Constituție și tratatele internaționale. Aceste principii includ legalitatea procesului penal, separarea funcțiilor judiciare și prezumția de nevinovăție, fiecare având roluri specifice în garantarea unui proces echitabil. De asemenea, documentul subliniază importanța aflării adevărului și a respectării drepturilor fundamentale ale indivizilor în cadrul procesului penal.

1. SINTEZA
1. Principiile fundamentale ale procesului penal român. Noţiune
Activitatea organelor judiciare este strict subordonată cadrului legal şi nici o acţiune în
afara acestui cadru legal nu este permisă. Normele care ordonează desfăşurarea
procesului penal pot avea valoare de principii, iar altele regelementează doar unele
activităţi sau raporturi judiciare. Principiile fundamentale sunt consacrate în actualul Cod
de procedură penală ca reguli de bază în procesul penal şi se pot defini ca fiind regulile
generale care guvernează toate instituţiile procesuale şi fazele procesului penal. Ele
reflectă trăsăturile esenţiale ale procesului penal român.
Principiile fundamentale se constituie într-un sistem care asigură desfăşurarea procesului
penal în conformitate cu cerinţele unui stat de drept civilizat şi sunt consacrate în mod
expres de lege (Constituţie, Codul de procedură penală) şi în tratatele internaţionale la
care a aderat şi România. În Codul de procedură penală, Titlul I intitulat “Principiile şi
limitele aplicării legii procesuale penale” cuprinde normele care dau expresie acestor
principii. Acţiunea principiilor fundamentale este limitată de prevederile legii, deoarece
este necesar ca interesele generale ale societăţii să fie îmbinate cu cele particulare, ale
individului. Cadrul principiilor fundamentale ale procesului penal român a fost
perfecţionat în ultimii ani, astfel că în prezent putem vorbi de un sistem al
principiilor îmbogăţit prin adoptarea unui nou Cod de procedură penală, cât şi prin
consacrarea lor constituţională. Ratificarea de către Parlamentul României a Convenţiei
europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a determinat
introducerea în noul cod a principului dreptului la un proces echitabil şi într-un termen
rezonabil. Ţinând seama de consideraţiile făcute anterior, putem concluziona că sistemul
principiilor fundamentale ale procesului penal se compune în prezent din următoarele
reguli de bază:
1. Legalitatea procesului penal 2. Separarea funcţiilor judiciare 3. Prezumţia de
nevinovăţie 4. Aflarea adevărului 5. Non bis in idem 6. Oficialitatea procesului penal 7.
Garantarea dreptului la un proces echitabil şi termenul rezonabil al procesului penal 8.
Garantarea libertăţii şi siguranţei persoanei 9. Garantarea dreptului la apărare 10.
Respectarea demnităţii umane şi a vieţii private 11. Limba în care se desfăşoară procesul
penal şi dreptul la interpret 12. Egalitatea persoanelor în procesul penal
. Legalitatea procesului penal
Acest principiu îl regăsim înscris în articolul 2 din Codul de procedură penală şi el
presupune ca întregul procesul penal să se desfăşoare potrivit legii (nullum judicium sine
lege) . Legalitatea procesului penal reprezintă o transpunere în dreptul procesual penal a
principiului general al legalităţii consfinţit în articolul 1 alineatul 5 din Constituţie
potrivit căruia, “în România, respectarea
Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”. Legalitatea procesului penal
este asigurată în toate fazele procesului penal, deci atât în faza de urmărire penală cât şi
în faza camerei preliminare, a judecăţii şi a executării hotărârilor penale, precum şi în cea
post-executoriI,judecătorii sunt independenţi, se supun numai legii şi trebuie să fie
imparţiali. Organele judiciare şi participanţii la procesul penal trebuie să acţioneze numai
în condiţiile şi limitele prevăzute de lege. Activitatea procesual penală se desfăşoară
numai de către organele judiciare instituite în acest scop. De asemenea, organele judiciare
trebuie să acţioneze cu stricta respectare a competenţei conferite de lege şi să asigure

2. părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale. Respectarea acestui principiu este
asigurată de mai multe garanţii şi anume:
- nerespectarea legii poate atrage o serie de sancţiuni cum ar fi: anularea actelor
întocmite în condiţii nelegale, aplicarea de sancţiuni administrative, civile sau penale.
Pentru săvârşirea unor abateri judiciare pot fi aplicate amenzi judiciare. - dacă subiecţii
oficiali încalcă legea în cursul procesului penal, ei pot fi traşi la răspundere civilă şi chiar
penală ( repararea în condiţiile articolelor
504-507 din Codul de procedură penală a pagubei materiale sau a daunei morale în cazul
condamnării pe nedrept sau al privării ori restrângerii de libertate în mod nelegal,
răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, în
conformitate cu disp. art. 52 alin 3 din Constituţie ) - instituirea supravegherii şi
controlului judiciar care are menirea de
descoperire a încălcărilor de lege şi aplicarea sancţiunilor de natură procesuală sau de
altă natură. Astfel, procurorul conduce şi controlează activitatea poliţiei judiciare
organizarea şi funcţionarea instanţa de judecată are posibilitatea să verifice în condiţiile
legii, legalitatea activităţii de urmărire penală, iar activitatea instanţei de judecată este
controlată de instanţa ierarhic superioară.
. Separarea funcţiilor judiciare
Acest principiu a fost introdus în noul Cod de procedură penală în art. 3 şi se referă la
existenţa şi exercitarea a patru funcţii judiciare distincte în procesul penal şi anume: -
funcţia de urmărire penală; - funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală, - funcţia de verificare a legalităţii
trimiterii ori netrimiterii în judecată;
- funcţia de judecată. Aceste funcţii se exercită de regulă din oficiu, nefiind necesară
intervenţia ori stăruinţa părţilor/subiecţilor procesuali în acest sens. Cu toate acestea, în
mod excepţional, există situaţii în care exercitarea funcţiilor judiciare este condiţionată de
o anumită manifestarea de voinţă (depunerea plângerii prealabile, autorizarea ori
sesizarea de către organul competent, etc.)
Din cele patru funcţii judiciare existente în procesul penal, funcţia de verificare a
legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată este compatibilă cu funcţia de judecată.
Celelate funcţii judiciare nu sunt compatibile, ceea ce înseamnă că nu pot fi exercitate de
aceeaşi persoană. Funcţia de urmărire penală este exercitată de către procuror şi
organele de cercetare penale care strâng probele necesare pentru a se stabili dacă există
temeiuri de trimitere în judecată. Funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor
fundamentale se exercită de către judecătorul desemnat cu atribuţii în acest sens, pe
parcursul fazei de urmărire penală. Funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori
netrimiterii în judecată se exercită de către judecătorul de cameră preliminară care se va
pronunţa
asupra rechizitoriilor şi asupra soluţiilor de netrimitere în judecată întocmite de către
procurori. Funcţia de judecată este exercitată de către instanţele de judecată, în complete
constituita potrivit legii.
. Principiul prezumţiei de nevinovăţie.
A fost consacrat pentru prima dată de Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului
elaborată în timpul Revoluţiei Franceze. În legislaţia noastră a fost înscris în Constituţie
în articolul 23 alineatul al 11-lea cu următorul conţinut: “până la rămânerea definitivă a
hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată”. Potrivit

3. articolului 4 din Codul de procedură penală, persoana are dreptul de a fi considerată
nevinovată, până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă. Înscrierea
acestui principiu în legislaţiile lumii este expresia
superiorităţii acelor concepţii criminologice care consideră că nu există criminali
înnăscuţi, iar criminalitatea este rezultatul acţiunii mai multor factori de natură
economică, socială, politică, biolgică, etc. Vinovăţia se stabileşte aşadar în cadrul unui
proces, cu respectarea garanţiilor procesuale, iar simpla învinuire ori inculpare nu
înseamnă şi stabilirea vinovăţiei. În dreptul nostru, suspectul sau inculpatul nu trebuie să-
şi dovedească nevinovăţia, iar sarcina probei revine organelor judiciare. Până la adoptarea
unei hotărâri penale definitive de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea
aplicării pedepsei sau încetare a procesului penal, inculpatul are statutul de persoană
nevinovată. Răsturnarea prezumţiei simple de nevinovăţie se poate face numai prin probe
certe de vinovăţie. Orice îndoială se interpretează în favoarea învinuitului sau
inculpatului conform principiului “in dubio pro reo”, iar în caz de îndoială ce nu poate fi
înlăturată prin probe, trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare. După rămânerea
definitivă a hotărârii de condamnare, prezumţia de nevinovăţie va fi răsturnată cu efecte
“erga omnes” (faţă de oricine).
Pentru a se asigura deplina aplicare a acestui principiu, este necesară existenţa unui
cadru legislativ adecvat care să permită funcţionarea acelor instituţii procesuale menite să
ducă la o bună administrare a probelor în procesul penal. În cursul procesului penal,
luarea măsurilor preventive se poate face doar în strictă conformitate cu legea şi în
cazurile prevăzute în aceasta,asigurându-se caracterul de excepţie al restrângerii
libertăţilor individului până la stabilirea deplină a vinovăţiei. Respectarea strictă a acestui
principiu asigură posibilitatea stabilirii vinovăţiei unei persoane doar pe baza probelor, în
cadrul unui proces penal civilizat în care sunt excluse abuzurile şi erorile judiciare.
. Principiul aflării adevărului.
În articolul 5 din Codul de procedură penală se prevede că organele judiciare au
obligaţia să asigure în baza probelor, aflaraea adevărului cu privire la faptele şi
împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului Aflarea
adevărului în procesul penal presupune ca între concluziile la care ajung organele
judiciare şi realitatea obiectivă să existe o concordanţă
deplină. Pentru a ajunge la adevăr, în cursul procesului penal trebuie desfăşurate
activităţi de cercetare a faptelor, a împrejurărilor în care acestea s-au săvârşit precum şi a
persoanelor implicate.
Ca regulă de bază a procesului penal, aflarea adevărului se regăseşte în legislaţia a
numeroase ţări. Din punct de vedere filosofic, adevărul reprezintă reflectarea justă,
verificată prin practică a obiectelor şi fenomenelor din natură şi societate, existente în
afara conştiinţei şi independent de ea. În procesul penal, organele judiciare sunt ţinute să
procedeze la aflarea adevărului şi la înlăturarea erorilor în cadrul limitat al faptelor şi
împrejurărilor care fac obiectul probaţiunii. Pentru aceasta trebuie stabilită procedura
adecvată pentru a se asigura organelor judiciare posibilitatea ca prin respectarea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale, să ajungă cu ajutorul probelor la adevăr. Acest
principiu exprimă următoarele cerinţe: - organele judiciare sunt obligate prin dispoziţiile
Codului de procedură penală ca fiecare măsură procesuală sau hotărâre să o ia doar pe
baza adevărului stabilit prin probe - administrarea şi evaluarea probelor trebuie să se facă
după

4. principiile libertăţii probelor şi a liberei lor aprecieri - activitatea organelor judiciare
trebuie desfăşurată în aşa fel încât să permită administrarea tuturor probelor, fără piedici
formale, iar atunci când
se constată că o hotărâre, chiar definitivă, conţine o eroare judiciară, să fie prevăzute căi
de atac pentru înlăturarea ei - în activitatea pe care o desfăşoară, organele judiciare sunt
obligate să strângă şi să administreze probe atât în favoarea cât şi în defavoarea
suspectului sau inculpatului. Dacă probele propuse în favoarea suspectului ori
inculpatului sunt respinse ori nu sunt consemnate de către
organul judiciar cu rea-credinţă, poate intervebi sancţiunea nulităţii relative a actului, în
condiţiile art. 282 din cod.
. Non bis in idem
Acest principiu a fost consacrat în art. 6 din noul Cod de procedură penală şi reprezintă o
consecinţă a autorităţii de lucru judecat de care trebuie să se bucure hotărârile penale
definitive.
Traducerea literală a expresiei latine este „nu de două ori pentru aceeaşi vină”, iar regula
a funcţionat încă din cele mai vechi timpuri. Potrivit acestui text de lege, nicio persoană
nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de
acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi
faptă, chiar dacă acelei fapte i s-ar da o altă încadare juridică. Aplicarea principiului are
în vedere atât urmărirea penală a persoanei cât şi judecarea acesteia, iar existenţa unei
hotărâri penale definitive faţă de acea persoană cu privire la o anumită faptă constituie
unul dintre cazurile în care acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare sau nu poate fi
exercitată (art. 16 alin. 1 lit. i din noul Cod de procedură penală).
. Principiul oficialităţii în materia punerii în mişcare şi a exercitării acţiunii penale
Acest principiu este înscris în art. 7 din noul Cod de procedură penală şi constă în
obligaţia procurorului de a pune în mişcare şi de a exercita acţiunea penală din oficiu, ori
de câte ori există probe din care rezultă că s-a săvârşit o infracţiune şi nu există nicio
cauză legală de împiedicare. Pentru începerea urmăririi penale nu sunt necesare cereri ori
stăruinţe ale părţilor sau ale altor participanţi la procesul penal, întrucât săvârşirea
infracţiunilor prezintă pericol pentru întreaga societate care este datoare să reacţioneze
imediat ce se comite o faptă penală. Principiul oficialităţii în ceea
ce priveşte punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale se regăseşte în toate
legislaţiile procesual-penale din lume. Acest principiu acţionează în faza urmăririi penale
şi presupune obligaţia organelor de cercetare penală de a începe urmărirea penală, de a
efectua actele de cercetare, precum şi obligaţia procurorului de a dispune trimiterea în
judecată atunci când sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege. Uneori însă, legea opreşte
organele judiciare să-şi exercite atribuţiile în lipsa unei manifestări de voinţă din partea
persoanei sau organului considerat de lege ca interesat în tragerea la răspundere penală.
Aici distingem mai multe situaţii: - oficialitatea este înlăturată atât în ceea ce priveşte
declanşarea cât şi desfăşurarea procesului penal în cazul infracţiunilor pentru care este
necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Astfel persoana vătămată este cea
care decide dacă este cazul să sesizeze organele judiciare, dacă doreşte continuarea
procesului penal sau dacă este cazul să pună capăt acestuia prin împăcare ori retragerea
plângerii. - oficialitatea este înlăturată numai în ceea ce priveşte declanşarea procesului
penal atunci când legea condiţionează începerea urmăririi penale de sesizarea sau
autorizarea organului competent (de ex. acţiunea penală pentru infracţiunile prevăzute în

5. art. 413 - 417 contra ordinii şi disciplinei militare din noul Cod penal, se pune în mişcare
numai la sesizarea comandantului). - oficialitatea este înlăturată doar în privinţa
desfăşurării procesului penal, acesta începând din oficiu. O situaţie de acest gen se
întâlneşte în cazul infracţiunilor comise de către cel care reprezintă legal ori încuviinţează
actele persoanei vătămate care este lipsită de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de
exercţiţiu restrânsă; în aceste situaţii, conform art. 289 alin. 8 din cod, sesizarea organelor
de urmărire penală se face din oficiu. Toate aceste limitări ale principiul oficialităţii se
justifică prin necesitatea protejării intereselor unor persoane fizice atunci când acestea au
suferit atingeri sau vătămări ale persoanei proprii ori prin necesitatea de a asigura buna
desfăşurare a activităţii în sectoare de interes ridicat. În ceea ce priveşte soluţionarea
laturii civile a procesului penal, regula este aceea a disponibilităţii. Totuşi, pentru
protejarea drepturilor şi intereselor
persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă,
articolul 19 alin. 3 din Codul de procedură penală instituie obligaţia procurorului de a
porni şi exercita din oficiu acţiunea civilă atunci cel vătămat este o astfel de persoană.
Ţinând seama de gradul de aplicare a principiului oficialităţii cauzele penale se pot
clasifica în trei categorii: - cauze de acuzare publică (principiul oficialităţii se aplică
integral); - cauze de acuzare privată (acţiunea penală se pune în mişcare ori se stinge la
iniţiativa părţii vătămate); - cauze de acuzare mixtă (în care se regăsesc elemente din
ambele categorii de mai sus).
Garantarea dreptului la un proces echitabil şi termenul rezonabil Acest principiu
este înscris în articolul 21 alineatul 3 din Constituţie precum şi în art. 8 din noul Cod de
procedură penală. Potrivit acestui text de lege, părţile au dreptul la un proces echitabil şi
la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Aplicarea acestui principiu presupune
în primul rând, obligaţia organelor judiciare de a desfăşura urmărirea penală şi judecata,
în strictă conformitate cu garanţiile procesuale şi cu respectarea drepturilor părţilor şi
subiecţilor procesuali. De asemenea, mai presupune ca organele judiciare să constate la
timp şi în mod complet faptele care constituie infracţiuni, astfel încât nicio persoană
nevinovată să nu fie trasă la răspunedere penală, iar orice persoană care a săvârşit o
infracţiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil. Desfăşurarea tuturor
activităţilor procesual-penale trebuie să aibă loc într-un timp cât mai scurt, în condiţii de
legalitate.
Efectuarea activităţilor procesuale în timp cât mai scurt este impusă în primul rând de
necesitatea menţinerii calităţii probelor administrate, deoarece se ştie că odată cu trecerea
timpului probele se pot deprecia (amintirile oamenilor se estompează, obiectele se
degradează). Pe de altă parte, se impune ca procesul penal să se desfăşoare cu rapiditate
tocmai în vederea rezolvării cât mai rapide a conflictului de drept penal, astfel încât
reacţia societăţii împotriva celor care comit infracţiuni să fie una cât mai promptă.
Acţiunea acestui principiu este realizată în procesul penal cu ajutorul mai multor
instituţii: termenele în care trebuie desfăşurate anumite activităţi, amenzile judiciare care
se aplică tuturor celor care întârzie desfăşurarea procesului penal prin neefectuarea la
timp a activităţilor dispuse de instanţa de judecată, disjungerea acţiunii civile şi
soluţionarea ei la un alt termen de judecată, atunci când rezolvarea ei ar putea duce la
întârzierea soluţionării
laturii penale a cauze, etc. Originea acestui principiu se regăseşte în dispoziţiile art. 6 din
Convenţia europeană a drepturilor omului ratificată de ţara noastră încă din anul 1994.

6. Potrivit acestei reguli, „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod
public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi
imparţială, instituită prin lege care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în
materie penală îndreptată împotriva sa”. Conţinutul acestui principiu presupune că orice
acuzat are dreptul în special: - să fie informat, în termenul cel mai scurt într-o limbă pe
care o înţelege şi în mod amănunţit asupra naturii şi acuzaţiei aduse împotriva sa - să
dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării - să se apere el însuşi sau să
fie asistat de un apărător ales de el şi dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a-l
plăti, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele
justiţiei impun acest lucru - să asculte sau să ceară ascultarea martorilor apărării în
aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării.
. Principiul garantării libertăţii şi siguranţei persoanei.
Constituţia României consacră în articolul 23 libertatea individuală. De asemenea,
articolul 9 din Codul de procedură penală prevede că dreptul la libertate şi siguranţă este
garantat în tot cursul procesului penal oricărei persoane. Ca atare, cercetarea şi judecarea
în stare de libertate este regula, iar privarea de libertate este excepţia. Nicio persoană nu
poate fi reţinută sau arestată şi nici nu poate fi supusă vreunei forme de restrângere a
libertăţii, decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.Dacă cel împotriva căruia s-a
luat măsura arestării preventive sau s-a dispus internarea medicală ori vreo altă măsură de
restrângere a libertăţii, consideră că acea măsură este nelegală, are dreptul, în tot cursul
procesului penal, să se adreseze instanţei competente, potrivit legii. În tot cursul
procesului penal, suspectul sau inculpatul arestat preventiv poate cere înlocuirea acestei
măsuri cu altă măsură sau revocarea măsurii. Aceste forme de restrângere a libertăţii se
pot referi în afară de măsurile preventive şi la percheziţia corporală/domiciliară,
examinări corporale, internări medicale, etc. Pe tot parcursul procesului penal, suspectul
sau inculpatul poate contesta legalitatea măsurilor preventive. Coroborând dispoziţiile
Codului de procedură penală cu dispoziţiile constituţionale se desprinde concluzia că în
România, privarea de libertate sau restrângerea libertăţii persoanei în orice altă formă este
posibilă numai ca urmare a unei activităţi judiciare procesual-penale. Conform alineatului
4 al articolului 23 din Constituţie, arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai
în cursul procesului penal, iar potrivit alineatului ultim al aceluiaşi articol, sancţiunea
privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală. Autorii de drept procesual penal
admit în mod unanim că privarea de libertate ca urmare aplicării sancţiunilor penale este
justificată, dar nu acelaşi lucru se poate spune despre măsurile preventive privative de
libertate. Astfel, au fost exprimate opinii că libertatea persoanei n-ar putea fi niciodată
îngrădită, chiar dacă interesul major al societăţii impune acest lucru. În ciuda acestor
păreri, toate sistemele de drept din lume reglementează la ora actuală, măsuri de
prevenţie privative ori restrictive de libertate, sub o formă sau alta.
. Principiul garantării dreptului la apărare.
Consacrat încă de pe vremea dreptului roman când nici măcar sclavul nu putea fi judecat
fără să fie apărat, dreptul la apărare a fost recunoscut de mult timp în legislaţia noastră
penală, dar a primit un conţinut mai larg prin modificările recente aduse Codului de
procedură penală şi ale Constituţiei României. Astfel, potrivit articolului 10 alineatul 1
din Codul de procedură penală, părţile şi subiecţii procesuali principali au dreptul de a
se apăra ei înşişi sau de afi asistaţi de avocaţi în tot cursul procesului penal. În 1948,
dreptul de apărare a fost inclus în Declaraţia Universală a drepturilor Omului, adoptată de

7. Adunarea Generală a O.N.U. De asemenea, articolul 6 al Convenţiei Europene a
Drepturilor Omului garantează dreptul persoanei de a avea acces la o justiţie echitabilă şi
precizează că persoana căreia i se impută săvârşirea unei infracţiuni trebuie să dispună de
timpul şi facilităţile necesare pentru pregătirea apărării sale. Similar, conform alin. 2 al
art. 10 din cod, părţile, subiecţii procesuali principali şi avocatul au dreptul să beneficieze
de timpul şi înlesnirile necesare pentru pregătirea apărării. Dreptul la apărare mai
presupune obligaţia organelor judiciare de a-l încunoştiinţa pe suspect, înainte de a i se
lua prima declaraţie, despre fapta pentru care este învinuit, încadrarea juridică a acesteia
şi despre dreptul de a fi asistat de un apărător, despre faptul că are dreptul să nu facă nici
o declaraţie. Inculpatul trebuie să fie informat de îndată, despre fapta pentru care s-a pus
în mişcare acţiunea penală împortiva lui şi încadrarea juridică a acesteia. În cazurile
prevăzute de lege, dacă învinuitul sau inculpatul nu are un apărător ales, se va dispune de
către organul judiciar numirea unui apărător din oficiu. Totodată, organele judiciare sunt
obligate să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile
prevăzute de lege şi să le administraze probele necesare în apărare. Analizând conţinutul
dreptului de apărare aşa cum este reglementat în legislaţia internă şi internaţională se
poate concluziona că el include: - posibilitatea părţilor de a se apăra singure în cursul
procesului penal - obligaţia organelor judiciare de a aduce la cunoştinţă părţilor şi
subiecţilor procesuali principali, dreptul la apărător - posibilitatea ori obligaţia, după caz,
de acordare a asistenţei juridice în cursul procesului penal Pentru a funcţiona în mod
deplin în cursul procesului penal, dreptul la apărare este însoţit de numeroase garanţii
prevăzute de dispoziţiile legii. O garanţie fundamentală a dreptului de apărare o
constituie asistenţa juridică acordată oricărei părţi din procesul penal de către o persoană
cu calificare juridică – avocatul. Asistenţa juridică are în principiu caracter facultativ, însă
în cazuri speciale legea instituie pentru organele judiciare, obligaţia asigurării asistenţei
juridice. Prin intermediul avocatului, suspectul sau inculpatul are dreptul să consulte
dosarul de urmărire penală precum şi dreptul de a propune administrarea de probe în
condiţiile legii. Ascultarea suspectului sau inculpatului în diferitele faze ale procesului
penal reprezintă nu doar un mijloc de probă, ci posibilităţi concrete de exercitare a
dreptului de apărare. Înainate de ascultare, suspectul sau învinuitul trebuie înştiinţaţi că
au dreptul să nu facă nicio declaraţie în cauză. Astfel, dreptul la tăcere este tot o formă a
dreptului său de apărare.
Principiul respectării demnităţii umane şi a vieţii private.
Potrivit articolului 11 din cod, orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau
de judecată trebuie tratată cu respectarea demnităţii umane. Supunerea acesteia la tortură
sau la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante, este pedepsită de lege.Pe parcursul
procesului penal, legea garantează respectarea vieţii private, a inviolabilităţii domiciliului
şi a secretului corespondenţei. Orice restrângere a exerciţiului acestor drepturi trebuie
realizată numai în condiţiile legii şi numai în măsura în care este necesar într-o societate
democratică. De asemenea, este interzisă obţinerea unor probe prin tortură, tratamente
inumane ori degradante. Condiţiile în care se pot obţine declaraţii de la persoanele
audiate într-o cauză penală, sunt strict determinate de lege, iar persoanele care recurg la
tortură, tratamente inumane ori degradante, vor fi pedepsite. Aceste prevederi legale
reprezintă în primul rând consecinţa aderării României în anul 1990 la Convenţia
împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante.
Acelaşi principiu se regăseşte şi în articolul 22 alineatul al 2-lea din Constituţie potrivit

8. căruia, nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament
inuman ori degradant. Este interzis a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace
de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri, în scopul de a se obţine probe.
Mijloacele de probă obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal. Atunci
când subiecţii oficiali chemaţi să desfăşoare activităţi procesual penale, încalcă acest
principiu, ei pot fi traşi la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunilor de tortură,
arestare nelegală şi cercetare abuzivă.
Limba în care se desfăşoară procesul penal şi dreptul la interpret
Potrivit articolului 12 din Codul de procedură penală, în procesul penal, procedura
judiciară se desfăşoară în limba română care este limba oficială. Acelaşi principiu este
înscris şi în articolul 128 alineatul 1 din Constituţie. Cetăţenii români aparţinând
minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faţa instanţelor de
judecată, iar actele procedurale se întocmesc în limba română. Părţilor şi subiecţilor
procesuali care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română ori nu se pot exprima, li se
asigură în mod gratuit, posibilitatea de a lua cunoştinţă de piesele dosarului, dreptul de a
vorbi, precum şi dreptul de a pune concluzii prin interpret. Dreptul de a folosi un interpret
în procesul penal este asigurat în mod gratuit de către stat. Prin folosirea interpretului se
asigură efectuarea unei traduceri corecte în şi din limba română, cu consecinţa cunoaşterii
exacte a punctelor de vedere exprimate de părţi. Interpreţii folosiţi în cursul procedurilor
judiciare trebui să fie autorizaţi potrivit legii. Traducătorii autorizaţi pot fi utilizaţi în
calitate de interpreţi.
. Principiul egalităţii persoanelor în procesul penal.
Egalitatea persoanelor în procesul penal îşi are originea în dreptul la egalitate în faţa
legii. Conform articolului 16 alineatul 1 din Constituţie, cetăţenii sunt egali în faţa legii şi
a autorităţilor publice.Totodată, justiţia se realizează în mod egal pentru toţi , fără
deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală,
opinie, apartenenţă politică, avere, origine ori condiţie socială sau de orice alte criterii
discriminatorii. Acest principiu presupune: - dreptul de a te adresa justiţiei pentru
apărarea drepturilor, a libertăţilor cetăţeneşti şi a celorlalte interese legitime ocrotite de
legea penală; - dreptul la un tratament egal al părţilor pe tot parcursul procesului penal;
imparţialitatea tuturor organelor judiciare faţă de părţi; - existenţa aceluiaşi sistem de
organe judiciare pentru toate părţile; derogările sunt excepţii generate de anumite raţiuni
în vederea mai bunei administrări a justiţiei şi nu creează privilegii ori situaţii
discriminatorii pentru anumite persoane. Unele norme derogatorii de la procedura de
drept comun nu anulează aplicarea acestui principiu, întrucât atragerea unei anumite
competenţe în funcţie de calitatea sau situaţia persoanei nu se face în mod arbitrar şi
discriminatoriu. Spre exemplu, starea de minoritate a inculpatului determină o procedură
specifică de urmărire şi judecată, dar acestei proceduri îi sunt supuşi toţi făptuitorii
minori, indiferent de sex, religie, origine etnică, naţionalitate sau de alte criterii
discriminatorii.
. Subiecţii procesuali principali şsi drepturile acestora art-77-81
Suspectul este persoana cu privire la care, din datele şi probele existente în cauză,
rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Din momentul
începerii urmăririi penale, făptuitorul dobândeşte calitatea de suspect. Actul procesual
prin care se conferă făptuitorului calitatea de suspect este ordonanţa de începere a

9. urmăririi penale. Persoanei care a dobândit calitatea de suspect i se aduc la cunoştinţă,
înainte de prima sa audiere, această calitate, fapta pentru care este suspectată şi
încadrarea juridică a acesteia. Suspectul are toate drepturile prevăzute de lege pentru
inculpat, dacă legea nu prevede altfel. Singura măsură preventivă care poate fi luată faţă
de suspect este măsura preventivă a reţinerii pe o durată de 24 de ore. Suspectul are
dreptul să dea declaraţii, să nu dea nicio declaraţie, să-şi dovedească nevinovăţia, să
propună probe, să formuleze cereri, excepţii concluzii, să fie asistat de apărător, dar are şi
obligaţia să suporte măsurile
preventive prevăzute de lege (reţinerea pe o durată de 24 de ore), să se prezinte la
chemarea organului de urmărire penală, etc.
Persoana vătămată este persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală
prin comiterea infracţiunii. Categoria juridică de persoană vătămată nu trebuie
confundată cu aceea de victimă a infracţiunii întrucât persoană vătămată poate fi orice
persoană fizică sau juridică subiect pasiv al infracţiunii, pe când victimă a infracţiunii nu
poate fi decât o persoană fizică. Persoana vătămată exercită un drept personal în cursul
procesului penal în ceea ce priveşte latura penală a acestuia şi contribuie alături de
organele judiciare, la soluţionarea acţiunii penale. Ea are dreptul de a fi informată cu
privire la drepturile sale, de a propune administrarea de probe, de a formula cereri, de a
ridica excepţii şi de a pune concluzii, de a fi informată cu privire la stadiul urmăririi
penale, de a consulta dosarul în condiţiile legii, de a fi ascultată, de a adresa întrebări
inculpatului, martorilor şi experţilor, de a beneficia gratuit de un interpret atunci când nu
înţelege, nu se exprimă bine ori nu poate comunica în limba română, de a fi asistată de un
avocat sau de a fi reprezentată, de a apela la un mediator, precum şi alte drepturi
prevăzute de lege. Uneori, în cazurile anume prevăzute de lege, ea poate împiedica
exercitarea acţiunii penale, prin retragerea plângerii penale prealabile sau prin împăcare.
Când persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de
exerciţiu sau ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă, asistenţa juridică este obligatorie.
Când organul judiciar apreciază că din anumite motive personale persoana vătămată nu
şi-ar putea face singură apărarea, se vor lua măsuri pentru desemnarea unui avocat din
oficiu. Dacă persoana vătămată decedează în timpul procesului penal, drepturile
procesuale ale acesteia se sting împreună cu titularul lor, ea neputând fi înlocuită.
Acţiunea penală se exercită însă în continuare de către organul judiciar însărcinat cu
rezolvarea cauzei penale. Decesul persoanei vătămate stinge acţiunea penală numai
atunci dacă legea prevede în mod expres acest lucru. Persoana vătămată care nu doreşte
să participe la procesul penal în această calitate, trebuie să înştiinţeze despre aceasta
organul judiciar, care atunci când consideră necesar, o va audia în calitate de martor. Dacă
persoana vătămată doreşte să exercite acţiunea civilă în procesul penal, atunci ea se va
constitui parte civilă. Calitatea de parte civilă a unei persoane nu înlătură posibilitatea ca
ea să participe la proces şi în calitate de parte vătămată. Ori de câte ori într-o cauză
penală există un număr foarte mare de
persoane vătămate care nu au interese contrarii, acestea pot desemna o persoană care să le
reprezinte interesele în proces. Dacă aceste persoane nu şi-au desemnat un reprezentant,
pentru buna desfăşurare a procesului penal, procurorul sau instanţa de judecată pot
desemna motivat un avocat din oficiu care să le reprezinte interesele.
ACTIUNEA PENALA SI ACTIUNEA CIVILA IN
PROCESUL PENAL ART 14-28

10. Acţiunea în justiţie este mijlocul legal prin care un conflict de drept este adus în faţa
justiţiei, în vederea soluţionării sale. Prin intermediul acţiunii în justiţie, o persoană
este trasă la răspundere în faţa instanţelor judecătoreşti, pentru a fi obligată să suporte
consecinţele care derivă din încălcarea anumitor norme juridice. În funcţie de norma
juridică încălcată, acţiunea în justiţie poate fi după caz, penală, civilă, contravenţională,
de contencios administrativ, etc. Dreptul la acţiune nu se confundă cu dreptul lezat, ci
este un drept virtual înscris în norma care ocroteşte o anumită valoare socială, pe când
dreptul lezat priveşte în mod concret valoarea socială în ocrotirea căreia este instituit.
Dacă valoarea ocrotită nu a fost lezată, nici dreptul la acţiune nu
poate fi folosit. Când însă dreptul la acţiune devine exercitabil, el se valorifică printr-o
cerere în justiţie. Acţiunea în justiţie se caracterizează prin următoarele elemente
componente: temeiul de drept al acţiunii, obiectul acţiunii, subiecţii acţiunii şi aptitudinea
funcţională. Temeiul de drept al acţiunii îl constituie dispoziţia juridică ce prevede fapta
ilicită şi a cărei încălcare naşte dreptul la acţiune, iar temeiul de fapt îl reprezintă însăşi
fapta ilicită prin săvârşirea căreia a fost încălcată norma de drept. Obiectul acţiunii
constă în aducerea în faţa organelor judiciare a conflictului de drept penal, în vederea
tragerii la răspundere a celui care a încălcat norma de drept substanţial. Subiecţii acţiunii
sunt subiecţii raportului juridic de conflict născut din săvârşirea faptei ilicite, cu poziţii
inversate: subiectul activ al faptei ilicite devine subiect pasiv al acţiunii în justiţie, iar
subiectul pasiv al faptei ilicite devine subiect activ al acţiunii în justiţie. Aptitudinea
funcţională a acţiunii în justiţie există atunci când folosirea ei duce la declanşarea
procesului judiciar, iar actele procesuale îndeplinite pe parcursul ei pot dinamiza
desfăşurarea procesului. În procesul penal se pot exercita două acţiuni: acţiunea penală şi
acţiunea civilă.
Acţiunea penală este mijlocul prin intermediul căruia se realizează tragerea la
răspundere penală şi pedepsirea celui vinovat de săvârşirea unei infracţiuni.
Acţiunea penală nu se naşte din săvârşirea infracţiunii, ci din norma juridică prin care o
anumită faptă este considerată ca infracţiune. Din săvârşirea faptei se naşte doar folosinţa
sau exerciţiul acţiunii. Acţiunea penală este o importantă instituţie a dreptului procesual
penal întrucât este mijlocul legal prin intermediul căruia se realizează scopul procesului
penal. Prin punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva suspectului, acesta devine
inculpat, parte în procesul penal. Actul prin care se porneşte acţiunea penală împotriva
cuiva, se numeşte act de inculpare. Ordonanţa procurorului sau rechizitoriul emis de
acesta sunt cele mai uzuale acte de inculpare. Obiectul acţiunii penale îl constituie
tragerea la răspundere penală a infractorului. Acţiunea penală se exercită în tot cursul
procesului penal. Subiecţii acţiunii penale. Săvârşirea unei fapte penale provoacă
declanşarea unei acţiuni penale, iar subiecţii raportului juridic născut din săvârşirea acelei
fapte devin subiecţii acţiunii, cu calităţi inverse însă. Subiectul activ principal al acţiunii
penale şi titular al acesteia este întotdeauna statul. Statul exercită acţiunea penală prin
intermediul procurorului. Subiect activ secundar al acţiunii penale este persoana
vătămată prin infracţiune. Subiect pasiv al acţiunii penale este întotdeauna persoana care
a comis infracţiunea şi care este trasă la răspundere penală. Întrucât răspunderea penală
este personală şi acţiunea penală este personală, ea exercitându-se numai împotriva celui
ce a săvârşit infracţiunea. Acţiunea penală se caracterizează prin anumite trăsături
specifice: - acţiunea penală aparţine statului, care prin organele sale specializate are
dreptul să tragă la răspundere penală persoanele care comit infracţiuni - acţiunea penală

11. este obligatorie, întrucât infracţiunile sunt fapte socialmente periculoase pentru
reprimarea cărora statul este dator să intervină. De la caracterul obligatoriu al acţiunii
penale fac excepţie faptele pentru care
punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de depunerea plângerii penale
prealabile. - acţiunea penală este indisponibilă deoarece odată pusă în mişcare, ea nu
poate fi retrasă, ci trebuie continuată până la stingerea ei. Acţiunea penală se poate stinge
atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, prin rămânerea definitivă a
soluţiei ce se dă în cauza penală. - acţiunea penală este indivizibilă, exercitarea ei
extinzându-se asupra tuturor participanţilor la infracţiune. Oricând s-ar descoperi ulterior
noi participanţi la săvârşirea infracţiunii, acţiunea penală se extinde şi asupra acestora. -
acţiunea penală este individuală, adică poate fi exercitată numai împotriva inculpatului.
Nimeni nu poate cere să fie subiect pasiv al acţiunii penale, alături de inculpat sau în
locul acestuia. Acţiunea penală este o componentă a procesului penal care se declanşează
numai după identificarea făptuitorului şi strângerea de probe de vinovăţie (are caracter
„in personam”), pe când procesul penal poate începe imediat ce a fost descoperită şi
sesizată o infracţiune (începerea urmăririi penale poate avea caracter „in rem” sau „in
personam”). Cele trei momente principale ale desfăşurării acţiunii penale sunt: - punerea
în mişcare a acţiunii penale, - exercitarea acţiunii penale, - stingerea acţiunii penale. De
principiu, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare imediat după începerea urmăririi
penale, dar în general este pusă în mişcare pe parcursul urmăririi penale, înainte de
începerea judecăţii, cu excepţia cazurilor în care legea prevede că acţiunea penală poate fi
pusă în mişcare şi în timpul judecăţii. Exercitarea acţiunii penale ia sfârşit în cursul
urmăririi penale prin clasare sau renunţare la urmărirea penală, iar în cursul judecăţii
odată cu
pronunţarea unei hotărâri definitive. Procesul penal poate însă continua cu punerea în
executare a hotărârii penale.
I. Punerea în mişcare a acţiunii penale nu trebuie confundată cu momentul începerii
urmăririi penale. Imediat ce organele de urmărire penală au fost sesizate cu comiterea
unei infracţiuni, ele declanşează procesul penal prin începerea urmăririi penale. Nu
întotdeauna însă, odată cu declanşarea procesului penal, organele de urmărire penală pun
în mişcare şi acţiunea penală.
Începerea urmăririi penale poate avea loc “in rem” (pentru faptă) sau in personam”, pe
când punerea în mişcare a acţiunii penale se realizează numai “in personam” (faţă de
persoană), ceea ce înseamnă că pentru a putea fi pusă în mişcare acţiunea penală este
necesar ca persoana care urmează să fie trasă la răspundere penală să fie cunoscută cu
toate datele ei de stare civilă. De cele mai multe ori, de la momentul săvârşirii infracţiunii
şi până la identificarea autorului ei trece o anumită perioadă de timp. De aceea, de regulă,
momentul începerii urmăririi penale şi cel al punerii în mişcare a acţiunii penale nu
coincid. Pentru punerea în mişcare a acţiunii penale există două feluri de condiţii:
pozitive şi negative. Condiţiile pozitive constau în constatarea că s-a săvârşit o
infracţiune şi în cunoaşterea identităţii persoanei care a săvârşit-o. Pentru punerea în
mişcare acţiunii penale trebuie să existe temeiuri suficiente (probe) din care să rezulte
presupunerea rezonabilă că o anumită persoană a comis o infracţiune şi nu doar simple
bănuieli. Probele nu trebuie confundate cu existenţa unei convingeri depline că persoana
respectivă a comis infracţiunea; convingerea deplină se formează numai în cursul
defăşurării ulterioare a procesului penal. Condiţiile negative constau în inexistenţa

12. vreunui caz din cele prevăzute în articolul 16 din Codul de procedură penală. Atribuţia de
punere în mişcare acţiunii penale revine procurorului deoarece el exercită funcţia de
învinuire. În cursul urmăririi penale, procurorul
va pune în mişcare acţiunea penală prin ordonanţă. După cum am afirmat mai sus,
acţiunea penală se exercită dacă sunt îndeplinite atât condiţile pozitive cât şi cele
negative. Condiţiile negative constau în inexistenţa vreunui caz din cele prevăzute în
articolul 16 din Codul de procedură penală. Dacă aceste cauze survin înainte de
declanşarea acţiunii, au drept rezultat împiedicarea punerii în mişcare a acţiunii, iar dacă
apar în cursul exercitării acesteia, duc la stingerea ei. Toate cazurile de la art. 16, vor
atrage în cursul urmăriririi penale, soluţia clasării.
În cursul judecăţii, intervenţia vreunuia dintre cazurile de la art. 16 lit.
„a”-„d” vor determina soluţia achitării, pe când cazurile de la litera „e” până la litera “j”
vor impune soluţia de încetare a procesului penal.
Cazurile de la litera “a” la “d” care exclud existenţa infracţiunii sunt:
a. fapta nu există, adică fapta nu există în materialitatea ei.
b. fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia
prevăzută de lege. În acest caz, s-a comis o faptă care nu este însă incriminată de legea
penală, ci eventual de altă reglementare: disciplinară, civilă, contravenţională ori fapta s-a
săvârşit cu o altă formă de vinovăţie decât aceea cerută de lege sau chiar fără vinovăţie.
c. nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea. În acest caz există o faptă, dar ea
a fost săvârşită de o altă persoană decât făptuitorul, suspectul sau inculpatul din cauză.
d. există o cauză justificativă sau de neimputabilitate, adică atât vreuna din acelea
descrise în articolele 19-22 şi respectiv 24-31 din Codul penal, cât şi alte cauze
justificative sau de neimputabilitate speciale. Cazurile de la litera “e” la “j” în care
acţiunea penală poate fi exercitată numai în anumite condiţii sau este lipsită de obiect:
e. lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori altă
condiţie prevăzută de lege necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale.
f. a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană
fizică sau s-a dispus radierea suspectului sau inculpatului persoană juridică.
g. a fost retrasă plângerea prealabilă în cazul infracţiunilor pentru care retragerea
plângerii înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord
de mediere în condiţiile legii. h. există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege. i.
există autoritate de lucru judecat. j. a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat.
Exercitarea acţiunii penale. Dacă nu există nici unul din cazurile care împiedică
punerea în mişcare a acţiunii penale, aceasta va fi exercitată, adică va fi susţinută în
vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului. Procurorul şi organele de cercetare
penală au obligaţia să exercite acţiunea penală pe tot parcursul urmăririi penale. În timpul
judecării cauzei, acţiunea penală se exercită tot de către procuror. În mod normal,
acţiunea penală se stinge prin judecată, adică prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti.
. Stingerea acţiunii penale. Dacă însă există vreo cauză de împiedicare, acţiunea penală
nu va putea fi exercitată şi va fi stinsă, iar soluţia ce se va pronunţa va fi diferită în
funcţie de momentul adoptării ei. Astfel, în cursul urmăririi penale, dacă se iveşte vreun
caz de împiedicare a exercitării acţiunii penale, procurorul va dispune clasarea cauzei. În
cursul judecăţii cauzei, instanţa de judecată va pronunţa:
- achitarea, când există vreunul din cazurile prevăzute în articolul 16 lit. a – d,

13. - înceterea procesului penal, când există vreunul din cazurile prevăzute în art. 16
literele e - j. În caz de amnistie, prescripţie sau retragerea plângerii prealabile ori de
existenţă a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunţării la
urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal pentru
a se stabili dacă se face sau nu vinovat de comiterea infracţiunii. Dacă se constată că
suspectul/inculpatul nu se face vinovat de comiterea faptei se va dispune clasarea,
respectiv achitarea, iar dacă se va stabili că este vinovat, se va dispune clasarea, respectiv
încetarea procesului penal. Stingerea acţiunii penale penale poate avea loc după epuizarea
ei, în cursul urmăririi penale, prin clasare sau renunţare la urmărirea penală. În cursul
judecăţii acţiunea penală se stinge prin pronunţarea unei hotărîri judecătoreşti de
condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitare a
inculpatului sau de încetare a procesului penal.
. Cauzele care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau care sting
acţiunea penală
Acţiunea penală are rolul de a dinamiza desfăşurarea procesului penal, dar în anumite
situaţii legea înlătură acestă aptitudine funcţională, astfel că acţiunea penală nu poate fi
pusă în mişcare sau nu mai poate fi exercitată. Unele din aceste cauze au efect definitiv
asupra acţiunii penale, adică odată intervenite ele înlătură pentru totdeauna răspunderea
penală (amnistia, prescripţia ori decesul făptuitorului, radierea persoanei juridice,
retragerea plângerii prealabile), pe când altele au efect temporar, existând posibilitatea
desfiinţării, în anumite condiţii a soluţiilor pronunţate (când se depune plângerea
prealabilă, se obţine autorizarea sau sesizarea din partea organului competent). Cauzele
care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea exercitării ei sunt
prevăzute în mod expres în lege. Aşa cum arătam mai sus, articolul 16 din Codul de
procedură penală arată situaţiile în care acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare sau nu
poate fi exercitată.
În afara acestor cazuri din Codul de procedură penală mai există şi alte situaţii prevăzute
în Codul penal sau în legi speciale (de ex. desistarea sau împiedicarea rezultatului în caz
de tentativă).
Cauzele care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau care sting acţiunea
penală:
a. Fapta nu există. Singurul temei al răspunderii penale este infracţiunea. Din moment
ce nu a fost comisă nici o faptă, nu există nici infracţiunea şi pe cale de consecinţă nici
acţiunea penală n-ar putea fi pusă în mişcare. Prin instituirea acestui caz, legiuitorul a
avut în vedere situaţia în care
fapta nu există în materialitatea ei, adică nu avem vreo faptă care să fi produs o
modificare în lumea materială. Nu există spre exemplu, infracţiunea de furt când se
constată că nu a
fost sustras nici un bun al părţii vătămate, ci aceasta din eroare a reclamat infracţiunea de
furt, iar bunul care-i lipsea a fost găsit după ce îl rătăcise ea însăşi prin gospodărie.
b. Fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia
prevăzută de lege. Spre deosebire de situaţia de mai sus, fapta există în mod obiectiv,
dar ea nu figurează între faptele prevăzute de legea penală. De asemenea, chiar dacă fapta
este prevăzută de legea penală, este posibil să fi fost comisă cu altă formă de vinovăţie
decât aceea cerută de lege, cum ar fi de exemplu, violarea de domiciliu comisă din culpă,
ori fapta de lovire sau alte violenţe în forma simplă comisă din culpă. În aceste exemple

14. lipseşte forma de vinovăţie a intenţiei prevăzută în lege astfle că faptele nu constituie
infracţiune. Nefiind considerată infracţiune, fapta nu poate constitui temeiul tragerii la
răspundere penală a inculpatului. Eventual, fapta ar putea atrage o
răspundere civilă, disciplinară, contravenţională. Spre exemplu, conducerea pe drumurile
publice a unui autovehicul de către o persoană care are sânge o îmbibaţie alcoolică de
0,60 ml/l nu ar putea atrage răspunderea penală a făptuitorului întrucât fapta nu este
infracţiune, ci o contravenţie.
c. Nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea. De această dată, fapta există
în materialitatea ei, constituie infracţiune, dar nu a fost săvârşită de persoana împotriva
căreia se îndreaptă acţiunea penală. Aptitudinea funcţională a acţiunii penale lipseşte
numai în raport cu o anumită persoană, dar dacă autorul faptei este identificat, este
posibilă tragerea la răspundere penală a acestuia. Spre exemplu, dacă acţiunea penală a
fost pusă în mişcare în mod greşit faţă de „X” pentru că a cauzat o vătămare corporală
victimei în cursul unei agresiuni, dar apoi se constată că vinovat de săvârşirea faptei este
un alt suspect implicat în altercaţie, se va dispune clasarea cauzei faţă de „X” sau
achitarea lui „X”, întrucât fapta nu a fost săvârşită de el.
d. Există o cauză justificativă sau de neimputabilitate. Cauzele justificative sau de
neimputabilitate conduc la înlăturarea caracterului penal al faptei şi au fie aplicabilitate
generală, fie aplicabilitate specială. Cauzele cu aplicabilitate generală pot interveni în
cazul oricărei infracţiuni, pe când cauzele cu aplicabilitate specială intervin numai în
anumite situaţii, strict prevăzute în lege. Cauzele cu caracter general sunt: legitima
apărare, starea de necesitate, exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii,
consimţământul victimei, constrângerea fizică sau morală, excesul neimputabil,
minoritatea, iresponsabilitatea, intoxicarea, eroarea şi cazul fortuit. Ele sunt prevăzute în
partea generală a Codului penal, în art. 18-31. Alte cauze au caracter special şi se
regăsesc în partea specială a Codului penal ori în legi speciale cu dispoziţii penale.
Printre acestea putem menţiona: constrângerea la darea de mită (art. 290 alin. 2 din Codul
penal), retragerea mărturiei mincinoase (art. 273 alin. 3 din Codul penal).
e. Lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori
o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii
penale.
Plângerea prealabilă este o condiţie indispensabilă pentru exercitarea acţiunii penale
pentru săvârşirea anumitor infracţiuni (de exemplu: lovirea sau alte violenţe, vătămarea
corporală, ameninţarea, abuzul de încredere, violul în forma simplă, etc.). În cazul acestor
fapte, legiuitorul a considerat că interesul personal al celui vătămat prin infracţiune este
mai important decât interesul societăţii de a trage la răspundere penală pe făptuitor şi ca
atare lipsa plângerii prealabile va împiedica declanşarea procesului penal. Se asimilează
cu lipsa plângerii prealabile şi situaţia depunerii ei de
către o altă persoană decât persoana vătămată, precum şi depunerea ei tardivă, după
termenul de 3luni prevăzut în lege. Atunci însă când cel vătămat este o persoană lipsită de
capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, punerea în mişcare a
acţiunii penale se poate face şi din oficiu. Autorizarea este o condiţie de pedepsibilitate în
anumite cazuri de tragere la răspundere penală a magistraţilor, membrilor Guvernului,
senatorilor, deputaţilor. În asemenea situaţii, pentru punerea în mişcare a acţiunii penale
este necesară autorizarea dată de organul competent

15. (Parlament, Guvern, Consiliul Superior al Magistraturii, etc.) Sesizarea făcută de
organele competente condiţionează punerea în mişcare a acţiunii penale pentru
infracţiunile contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate, pentru infracţiunile contra ordinii
şi disciplinei militare, etc.
f. A intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului
persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului sau inculpatului persoană
juridică.
Amnistia înlătură răspunderea penală pentru fapta penală săvârşită, iar dacă intervine
după condamnare va avea ca efect înlăturarea executării pedepsei, precum şi a celorlalte
consecinţe ale condamnării. Prescripţia înlătură prin trecerea timpului, răspunderea
penală. În legislaţia noastră penală sunt imprescriptibile infracţiunile contra păcii şi
omenirii, infracţiunile de omor precum şi infracţiunile săvârşite cu intenţie care au avut
ca urmare moartea victimei. Decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică va
atrage stingerea acţiunii penale, indiferent de stadiul procesual în care a intervenit.
Decesul celorlalte părţi din procesul penal nu va produce acestă consecinţă. Radierea
suspectului sau inculpatului persoană juridică este operaţiunea care marchează „moartea”
sau dispariţia din viaţa socială a respectivei persoane juridice. Desfiinţarea persoanei
juridice prin dizolvare sau lichidare trebuie urmată de radierea acesteia fie din registrul
comerţului (când este vorba de o societate sau entitate comercială), fie din registrul
asociaţiilor şi fundaţiilor.
g. A fost retrasă plângerea prealabilă în cazul infracţiunilor pentru care retragerea
înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de
mediere în condiţiile legii.
Retragerea plângerii prealabile, ca manifestare de voinţă a părţii vătămate, înlătură
răspunderea penală pentru acele infracţiuni care se pedepsesc la plângerea prelabilă.
Retragerea plângerii trebuie să fie necondiţionată şi totală (atât sub aspectul laturii penale
cât şi sub aspectul laturii civile) pentru a produce acest efect. Retragerea plângerii
prealabile constituie o manifestare unilaterală de
voinţă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor va duce în cazurile prevăzute de lege, la
încetarea procesului penal şi stingerea acţiunii penale. Este posibilă împăcarea părţilor în
cazul acelor infracţiuni pentru care legiuitorul prevede în mod expres posibilitatea
împăcării, spre exemplu în cazul infracţiunilor de lovire sau alte violenţe ori vătămare
corporală din culpă săvârşite împotriva unui membru al familiei (art. 193, 196 şi 199 alin.
2 din Codul penal). Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, împăcarea se face
de către reprezentantul lor legal, iar persoanele cu capacitate de exerciţiu restrânsă se pot
împăca cu încuviinţarea reperezentantului lor legal. Împăcarea are caracter bilateral şi
este personală. În cazul infracţiunilor pedepsite la plângere prealabilă, încheierea unui
acord de mediere, în condiţiile Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea
profesiei de mediator, va atrage de asemenea încetarea procesului penal.
h. Există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege. Această ipoteză are în vedere
incidenţa vreunei cauze de acest gen. Cauzele de nepedepsire se regăsesc atât în partea
generală a Codului
penal (de ex., desistarea sau împiedicarea rezultatului), cât şi în partea specială a Codului
penal sau în legi speciale (de ex., întreruperea cursului sarcini de către femeia însărcinată,
vătămarea fătului în timpul sarcinii de către femeia însărcinată, tăinuirea săvârşită de un

16. memebru de familie, denunţarea de către mituitor a faptei înainte ca organul de urmărire
penală sa fi fost sesizat cu acea
faptă, retragerea mărturiei mincinoase în anumite condiţii, favorizarea infractorului
săvârşită de un membru de familie, etc.).
i. Există autoritate de lucru judecat. Odată rămase definitive, hotărârile judecătoreşti
capătă autoritate de lucru judecat, ceea ce conduce la prezumţia legală că reflectă
adevărul. Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti va conduce la anumite
efecte:
- un efect pozitiv şi anume acela că hotărârea poate fi pusă în executare,
- un efect negativ, care constă în împiedicarea exercitării unei noi acţiuni penale
împotriva aceleiaşi persoane, pentru aceeaşi faptă. Trebuie aşadar să existe identitate de
persoane şi de obiect pentru a se putea invoca autoritatea de lucru judecat într-o anumită
cauză. Potrivit legii, există autoritate de lucru judecat, chiar dacă faptei săvârşite i s-ar da
o altă încadrare juridică.
j. A intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală, efectuarea unei proceduri penale sau continuarea unei
proceduri iniţiate de autorităţile judiciare române competente, pentru o faptă care
constituie infracţiune conform legii române, poate fi transferată unui stat străin.
Autorităţile judiciare române pot solicita autorităţilor competente ale altui stat,
exercitarea unei proceduri penale sau continuarea acesteia dacă transferul procedurii
penale serveşte intereselor unei bune administrări a justiţiei sau favorizează reintegrarea
socială în caz de condamnare. Transferul procedurii penale poate fi solicitat şi atunci când
autorităţile judiciare române apreciază, în funcţie de particularităţile cauzei, că prezenţa
persoanei învinuite de săvârşirea infracţiunii la cercetarea penală nu poate fi asigurată şi
acest lucru este posibil în statul străin.
. Acţiunea civilă. Obiectul, subiecţii şi trăsăturile acesteia
Acţiunea civilă este instrumentul juridic prin care sunt traşi la răspundere civilă
inculpatul şi partea responsabilă civilmente, deoarece prin infracţiunea comisă s-au
încălcat şi normele dreptului civil, astfel încât fapta va atrage atât răspunderea penală cât
şi răspunderea civilă. Obiectul acţiunii civile este tragerea la răspundere civilă a
inculpatului şi eventual, a părţii responsabile civilmente. Repararea pagubei se face
potrivit dispoziţiilor legii civile, în natură sau prin plata unui echivalent bănesc.
Repararea în natură se poate realiza prin una din următoarele modalităţi:
- restituirea lucrului,
- restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii,
- desfiinţarea totală ori parţială a unui înscris,
- prin orice alt mijloc de reparare.
Această modalitate de reparare a pagubei are caracter prioritar faţă de repararea pagubei
prin echivalent bănesc. Paguba cauzată prin infracţiune cuprinde atât paguba efectivă
(damnum emergens), folosul nerealizat (lucrum cessans - de exemplu dobânda legală
datorată de la săvârşirea infracţiunii şi până la achitarea sumei), dar şi cheltuielile pe care
partea le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. Restituirea lucrului ca primă
modalitate de reparare în natură a pagubei este posibilă ori de câte ori lucrurile care
aparţin părţii civile au fost ridicate în

17. cursul procesului penal, de la inculpat sau de la persoana care le deţine (dobânditorul de
bună-credinţă). Această măsură poate fi dispusă de către procuror sau de către judecător,
în funcţie de faza procesuală în care se află cauza. Restituirea lucrului se face doar dacă
nu se stânjeneşte aflarea adevărului în procesul penal şi întotdeauna cu obligaţia pentru
persoana care l-a primit, de a păstra lucrul până la soluţionarea definitivă a cauzei. Dacă
prin restituirea lucrului nu se acoperă complet paguba cauzată prin infracţiune, inculpatul
va fi obligat în plus şi la plata unei despăgubiri care să
realizeze astfel o justă reparaţie a pagubei cauzate (de exemplu, când s-au deteriorat
bunurile sustrase). Restabilirea situaţiei anterioare reprezintă o altă modalitate de
reparare în natură a pagubei şi se recurge la ea ori de câte ori este posibilă revenirea la
situaţia anterioară săvârşirii infracţiunii (de exemplu, evacuarea inculpatului din imobilul
pe care l-a ocupat prin săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti
prevăzută în art. 271 alin. 2 din Codul penal). Această măsură se poate dispune numai de
către instanţa de judecată în cursul judecăţii.
La desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris ca modalitate de reparare în natură a
pagubei se recurge de regulă în situaţia săvârşirii infracţiunilor de fals, când instanţa
trebuie să dispună desfiinţarea înscrisurilor falsificate. Repararea pagubei prin
echivalent bănesc se realizează prin obligarea inculpatului şi a părţii responsabile
civilmente la plata unei sume de bani, ori de câte ori nu este posibilă repararea în natură.
În practica judiciară s-a recurs la această modalitatede reaparare a pagubei în cazurile în
care bunurile sustrase sau obţinute prin înşelăciune, abuz de încredere, etc., nu mai sunt
găsite, ori sunt distruse; atunci când au fost efectuate cheltuieli cu îngrijiri medicale în
ipoteza infracţiunilor contra persoanei; dacă victima infracţiunilor care au dus la moartea
acesteia contribuia la întreţinerea altei persoane, etc. Se pot acorda despăgubiri atât
pentru prejudiciul efectiv cauzat cât şi pentru prejudiciul viitor, dacă producerea lui este
neîndoielnică (art. 1385 alin. 2 din Codul civil). Acordarea despăgubirilor băneşti se
poate face atât prin acordarea unei sume globale cât şi prin acordarea unor prestaţii
periodice. Sunt supuse reparării prin echivalent bănesc, atât prejudiciile patrimoniale cât
şi prejudiciile nepatrimoniale. Repararea prejudiciilor nepatrimoniale are ca fundament
legal, articolul 1391 din Codul civil. Caracteristic prejudiciilor nepatrimoniale sau
daunelor morale cum mai sunt denumite, este că nu au o valoare economică precis
evaluabilă în bani, rămânând la latitudinea instanţei, aprecierea cuantumului acestuia. În
practica judiciară s-au acordat daune morale pentru prejudicii afective constând în
suferinţele psihice cauzate de moartea unei persoane iubite, desfigurarea sau
îmbolnăvirea gravă, durerile fizice cauzate prin răniri, loviri, vătămări corporale, etc.
Subiecţii activi ai acţiunii civile sunt:
- partea civilă, adică persoana în dauna căreia s-a produs prejudiciul moral sau material;
- Ministerul Public care are obligaţia să exercite acţiunea civilă în faţa instanţei de
judecată atunci când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau care
capacitate de exerciţiu restrânsă;
Subiecţii pasivi ai acţiunii civile sunt: - inculpatul, care este şi subiect pasiv principal al
acestei acţiuni, întrucât el este cel care a produs un prejudiciu prin comiterea infracţiunii;
- partea responsabilă civilmente este persoana chemată să răspundă în procesul penal,
potrivit legii civile pentru pagubele cauzate prin fapta inculpatului.

18. Trăsăturile acţiunii civile. Spre deosebire de acţiunea penală, acţiunea civilă se porneşte
şi se exercită numai în măsura în care persoana vătămată sau succesorii acesteia înţeleg să
fie despăgubiţi pentru prejudiciul produs (excepţie fac acele cazuri când acţiunea civilă se
exercită din oficiu de către procuror). Ca atare, acţiunea civilă are în principiu caracter
disponibil, deşi în anumite cazuri menţionate mai sus, ea este exercitată din oficiu. Astfel,
partea civilă poate renunţa în tot sau în parte, la pretenţiile civile formulate, până la
terminarea dezbaterilor în apel. Asupra acestei renunţări, partea civilă nu mai poate reveni
şi nici nu mai are dreptul să introducă acţiune separată la instanţa civilă pentru aceleaşi
pretenţii În plus, acţiunea civilă are caracter accesoriu, adică poate fi exercitată în cursul
procesului penal numai atunci când poate fi pusă în mişcare acţiunea penală. Acţiunea
civilă care are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului şi a părţii responsabile
civilmente este scutită de taxa de timbru, indiferent dacă se exercită în faţa instanţei
penale ori în faţa instanţei civile.
Condiţiile de exercitare a acţiunii civile
Pentru ca acţiunea civilă să fie exercitată în procesul penal, trebuie să fie îndeplinite
anumite condiţii:
a) Infracţiunea săvârşită să fi produs un prejudiciu (material sau nepatrimonial).
Acţiunea civilă nu se poate exercita decât dacă infracţiunea săvârşită este una de rezultat,
nu şi în ipoteza unei infracţiuni de pericol. Spre exemplu, conducerea unui autovehicul pe
drumurile publice fără permis de conducere este o infracţiune de pericol care exclude
producerea vreunui prejudiciu.
b) Între infracţiunea săvârşită şi prejudiciu să existe legătură de cauzalitate. Fără
existenţa acestei legături, persoana care a săvârşit fapta n-ar putea fi obligată la
despăgubiri, lipsind temeiul tragerii la răspundere juridică a acelei persoane.
c) Prejudiciul să fie cert, adică sigur atât sub aspectul existenţei sale cât şi sub aspectul
posibilităţilor de evaluare. Prejudiciul cert poate fi atât actual cât şi viitor. Un prejudiciu
cert şi viitor este spre exemplu, cel rezultat din pierderea capacităţii de muncă a unei
persoane. Prejudiciul eventual nu poate fi acoperit întrucât există o lipsă de certitudine cu
privire la producerea sa în viitor.
d) Prejudiciul să nu fi fost reparat. De principiu, acoperirea prejudiciului va împiedica
exercitarea acţiunii civile, dar trebuie avut în vedere dacă prejudiciul a fost acoperit total
sau numai parţial, caz în care acţiunea civilă este exercitabilă. De asemenea, se mai
impune a se stabili dacă acoperirea prejudiciului s-a făcut de către terţe persoane care au
contribuit la aceasta din dorinţa de a ajuta victimele infracţiunii şi nu pentru a-l degreva
pe inculpat de această obligaţie (de exemplu, cazul colegilor de serviciu care înmânează
victimei infracţiunii o sumă de bani pentru ajutorarea acesteia).
e) Repararea prejudiciului să fie pretinsă de către persoana fizică sau juridică
îndreptăţită. Pentru obţinerea reaparării prejudiciului, persoana păgubită trebuie să-şi
manifeste voinţa în acest sens prin constituirea de parte civilă. În cazul persoanelor lipsite
de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, nu este nevoie de
manifestarea de voinţă a acestora, acţiunea civilă exercitându-se din oficiu de către
procuror, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă.
Desfăşurarea acţiunii civile. Prin rezolvarea acţiunii civile în cadrul procesului penal
trebuie să se Acorde o despăgubire integrală. Posibilităţile de plată ale inculpatului şi
părţii

19. responsabile civilmente nu influenţează nici existenţa răspunderii civile şi nici cuantumul
despăgubirilor ce vor fi acordate. În faţa instanţei penale nu pot fi deduse pe calea acţiunii
civile alte
raporturi juridice decât acelea izvorâte din paguba pricinuită prin infracţiune. Acţiunea
civilă se pune în mişcare prin constituirea ca parte civilă a persoanei vătămate în contra
inculpatului sau părţii responsabile civilmente. Dacă dreptul la repararea prejudiciului a
fost transmis pe cale convenţională unei alte persoane, aceasta nu poate exercita acţiunea
civilă în cadrul procesului penal în locul persoanei vătămate. Dacă transmiterea acestui
drept are loc după constituirea ca parte civilă, acţiunea civilă poate fi disjunsă.
Constituirea de parte civilă se face printr-o declaraţie scrisă sau orală în faţa organului de
urmărire penală sau a instanţei de judecată. Manifestarea de voinţă a persoanei vătămate
în acest sens se poate face n tot cursul urmăririi penale, iar în cursul judecăţii, numai până
la începerea cercetării judecătoreşti. Când declaraţia de constituire ca parte civilă se face
oral, organul judiciar are obligaţia să o consemneze într-un proces verbal sau în încheiere,
după caz. Odată cu declaraţia de constituire ca parte civilă, persoana păgubită trebuie să
indice natura şi întinderea pretenţiilor, a motivelor, precum şi a probelor pe care se
întemeiază acestea. Încălcarea în procesul penal a acestor dispoziţii legale privind
momentul constituirii ca parte civilă şi conţinutul declaraţiei va atrage imposibilitatea
persoanei vătămate ori a succesorilor ei de a se constitui parte civilă în procesul penal, ei
păstrând însă dreptul de a se adresa cu acţiune separată, instanţei civile.
După constituirea de parte civilă, persoana vătămată devine parte civilă. Până la
terminarea cercetării judecătoreşti, partea civilă poate mări sau micşora întinderea
pretenţiilor. Acţiunea civilă se susţine în proces de către partea civilă, iar pentru
persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă,
acţiunea civilă se susţine de către reprezentantul lor legal ori de către procuror, chiar dacă
persoana vătămată nu este constituită parte civilă. În cursul procesului penal, în legătură
cu pretenţiile civile, inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente pot încheia
o tranzacţie sau un acord de mediere, potrivit legii. Atunci când un număr mare de
persoane care nu au interese contrare s-au constituit ca părţi civile într-un proces penal,
acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în procesul penal. Dacă
însă aceste persoane nu şi-au ales un reprezentant comun, organele judiciare pot desemna
un avocat din oficiu care să le reprezinte interesele. Exercitarea acţiunii civile de către
sau faţă de susccesori În cazul în care partea civilă decedează, se reorganizează, este
radiată ori dizolvată în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, se vor introduce în cauză
moştenitorii/succesorii în drepturi/lichidatorii acesteia, în măsura în care doresc să
intervină în proces. Opţiunea moştenitorilor/suscesorilor trebuie
exprimată în termen de cel mult două luni de la deces, dizolvare, reorganizare ori
lichidare. Decesul/radierea inculpatului va conduce la efecte diferite după cum decesul
se produce în faza urmăririi penale sau a judecăţii. Când inculpatul decedează/este radiat
în cursul urmăririi penale, procesul penal va lua sfârşit, iar partea civilă se va putea
adresa instanţei civile cu acţiune civilă, separată, împotriva moştenitorilor/succesorilor
sau părţii responsabile civilmente. Dacă inculpatul decedează în cursul judecării cauzei,
partea civilă are posibilitatea să continue acţiunea civilă în faţa instanţei penale împotriva
moştenitorilor inculpatului şi a părţii responsabile civilmente. Când partea responsabilă
civilmente decedează, se reorganizează, este radiată ori dizolvată, acţiunea civilă va fi
continuată în faţa instanţei penale, numai dacă partea civilă indică instanţei

20. moştenitorii/succesorii în drepturi/lichidatorii acesteia, în termen de cel mult două luni de
la data când a
luat cunoştinţă de acea împrejurare.
Rezolvarea acţiunii civile în procesul penal
Acţiunea civilă se rezolvă în cadrul procesului penal atunci când a fost alăturată acţiunii
penale şi s-a sesizat instanţa penală. Odată cu soluţionarea laturii penale a cauzei, instanţa
se va pronunţa şi asupra laturii civile, având următoarele trei posibilităţi: Să respingă
acţiunea civilă dacă se dispune achitarea inculpatului în temeiul articolului 10 literele „a”
şi „c”, datorită lipsei de temei juridic al acţiunii sau dacă lipseşte culpa civilă, lipseşte
paguba ori nu există legătură de cauzalitate între infracţiunea pentru care a fost trimis în
judecată inculpatul şi paguba produsă.
Să admită acţiunea civilă în totalitate sau în parte atunci când se constată săvârşirea unei
fapte penale şi producerea unui prejudiciu material sau moral, indiferent dacă se pronunţă
sau nu condamnarea inculpatului. În cazurile de achitare a inculpatului sau de încetare a
procesului penal în baza art. 16, literele „b” teza a 2-a, „d” şi „h”, dacă prin fapta comisă
s-au cauzat prejudicii, instanţa va admite acţiunea civilă şi va acorda despăgubiri civile
celui prejudiciat.
Să lase nesoluţionată acţiunea civilă atunci când pronunţa achitarea inculpatului în
temeiul art. 16 literele „b” teza 1 şi „e” precum şi când dispune încetarea procesului penal
în temeiul art. 16 literele „f”, „g”, „i” şi „j” precum şi în cazul în care a intervenit un
acord de recunoaştere a vinovăţiei. În aceste cazuri, cel interesat se poate adresa cu
acţiune instanţei civile.
Disjungerea acţiunii civile. Ori de câte ori soluţionarea acţiunii civile
atrage depăşirea termenului rezonabil de soluţionare a acţiunii penale, instanţa penală
poate disjunge acţiunea civilă care va rămâne însă în competenţa instanţei penale. În
aceste cazuri, se constituie un dosar separat care va fi soluţionat de aceeaşi instanţă.
Disjungerea se poate dispune de instanţă din oficiu, la cererea procurorului sau la cererea
părţilor. Încheierea prin care se dispune disjungerea laturii civile este definitivă.
. Raportul dintre acţiunea civilă şi acţiunea penală în procesul penal.
Acţiunea penală şi civilă sunt reunite în cadrul procesului penal deoarece îşi au izvorul în
aceeaşi faptă.Când cele două acţiuni sunt exercitate împreună în procesul penal, acţiunea
penală constituie principalul, iar acţiunea civilă accesoriul. Soluţia dată laturii penale a
procesului penal va determina şi soluţia dată laturii civile. Dacă persoana vătămată ori
succesorii acesteia nu s-au constituit părţi
civile în procesul penal, ei pot introduce acţiune civilă în faţa instanţei civile pentru a
obţine repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune. Dacă însă acţiunea civilă este
exercitată separat, legea interzice realizarea concomitentă a celor două acţiuni (atât în faţa
unei instanţe penale cât şi în faţa unei instanţe civile). În astfel de cazuri, după punerea în
mişcare a acţiunii penale, se suspendă soluţionarea procesului civil până la soluţionarea
procesului penal, conform principiului “penalul ţine în loc civilul”, dar nu mai mult de un
an. Persoana vătămată ori susccesorii acesteia care au pornit acţiune civilă în faţa
instanţei civile pot părăsi această cale şi se pot adresa organelor de urmărire penală sau
instanţei de judecată, numai dacă punerea în mişcare a acţiunii penale a avut loc ulterior
sau procesul penal a fost reluat după suspendare. Părăsirea instanţei civile nu mai poate
avea loc dacă această instanţă a pronunţat o hotărâre, chiar şi nedefinitivă, conform
principiului

21. “electa una via, non datur recursus ad alteram”. Dacă persoana vătămată ori succesorii
acesteia s-au constituit părţi civile în procesul penal, ei nu mai pot porni acţiune
separată în faţa instanţelor civile, decât atunci când instanţa penală, prin hotărâre
definitivă a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă. În acest caz, probele administrate în cursul
procesului penal pot fi folosite în faţa instanţei civile. Cu toate acestea, persoana
vătămată poate părăsi procesul penal şi se poate adresa instanţei civile cu acţiune civilă
dacă procesul penal a fost suspendat. În caz de reluare a procesului penal, acţiunea civilă
se suspendă, dar nu mai mult de un an. Când procurorul a dat o soluţie de netrimitere în
judecată, partea se poate adresa instanţei civile cu acţiune civilă în vederea recuperării
prejudiciului. Dacă cele două acţiuni (penală şi civilă) se rezolvă separat, hotărârea
definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei care judecă
acţiunea civilă în ceea ce priveşte existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o.
Instanţa civilă nu este obligată să ţină seama de hotărârea definitivă de achitare sau de
încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului şi a vinovăţiei
autorului faptei ilicite. Hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată
acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organelor judiciare penale cu
privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.
Aplicarea acestor reguli va evita pronunţarea a două hotărâri (una civilă şi cealaltă
penală) care pot fi contrare împotriva aceleiaşi persoane, cu privire la repararea unei
singure pagube. Dacă prejudiciul este descoperit după constituirea ca parte civilă,
persoana vătămată ori succesorii acesteia pot introduce acţiune civilă separat în faţa
instanţei civile pentru repararea prejudiciului născut ori descoperit după momentul
constituirii ca parte civilă. Ori de câte ori acţiunea civilă este exercitată de către procuror,
dacă se constată că prejudiciul nu a fost integral acoperit prin hotărârea definitivă a
instanţei penale, diferenţa poate fi solicitată în aceleaşi condiţii pe calea unei acţiuni la
instanţa civilă.
Participan ii în procesul penal (ART29-34)ț
Participan i în procesul penal sunt: organele judiciare, avocatul, păr ile, subiec iț ț ț
procesuali principali, precum i al i subiec i procesuali.ș ț ț
- Organele specializate ale statului care realizează activitatea judiciară sunt:
a. organele de cercetare penală;
b. procurorul;
c. judecătorul de drepturi i libertă i;ș ț
d. judecătorul de cameră preliminară;
e. instan ele judecătore ti.ț ș
- Avocatul asistă sau reprezintă păr ile ori subiec i procesuali în condi i le legi .ț ț ț
Păr ile sunt subiec i procesuali care exercită sau împotriva cărora se exercită o ac iuneț ț ț
judiciară. - Păr ile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă i partea responsabilăț ș
civilmente.
Subiec i procesuali principali sunt suspectul i persoana vătămată. Subiec i procesualiț ș ț
principali au acelea i drepturi i obliga i ca i păr ile, cu excep ia celor pe care legea leș ș ț ș ț ț
acordă numai acestora. În afara participan ilor prevăzu i la art. 33, sunt subiec iț ț ț
procesuali: martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de
constatare, precum i orice alte persoane sau organe prevăzute de lege având anumiteș
drepturi, obliga i sau atribu i în procedurile judiciare penale.ț ț

22. Dispozi ii speciale privind competen a instan elor judecătore ti (ț ț ț ș art 43-52)
- Instan a dispune reunirea cauzelor în cazul infrac iunii continuate, al concursuluiț ț
formal de infrac iuni sau în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materialeț
alcătuiesc o singură infrac iune. - Instan a poate dispune reunirea cauzelor, dacă prinț ț
aceasta nu se întârzie judecata, în următoarele situa i : a. când două sau mai multeț
infrac iuni au fost săvâr ite de aceea i persoană;ț ș ș
b. când la săvâr irea unei infrac iuni au participat două sau mai multe persoane;ș ț
c. când între două sau mai multe infrac iuni există legătură i reunirea cauzelor seț ș
impune pentru buna înfăptuire a justi iei.ț
Dispozi i le alin. (1) i (2) sunt aplicabile i în cazurile în care în fa a aceleia i instan eț ș ș ț ș ț
sunt mai multe cauze cu acela i obiect.ș
- În caz de reunire, dacă, în raport cu diferi i făptuitori ori diferitele fapte, competen aț ț
apar ine, potrivit legii, mai multor instan e de grad egal, competen a de a judeca toateț ț ț
faptele i pe to i făptuitorii revine instan ei mai intai sesizate, iar dacă, după naturaș ț ț
faptelor sau după calitatea persoanelor, competen a apar ine unor instan e de grad diferit,ț ț ț
competen a de a judeca toate cauzele reunite revine instan ei superioare în grad. -ț ț
Competen a judecării cauzelor reunite rămâne dobândită chiar dacă pentru fapta sauț
pentru făptuitorul care a determinat competen a unei anumite instan e s-a dispusț ț
disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronun at achitarea. - Tăinuirea,ț
favorizarea infractorului i nedenun area unor infrac iuni sunt de competen a instan eiș ț ț ț ț
care judecă infrac iunea la care acestea se referă, iar în cazul în care competen a dupăț ț
calitatea persoanelor apar ine unor instan e de grad diferit, competen a de a judeca toateț ț ț
cauzele reunite revine instan ei superioare în grad. - Dacă dintre instan e una este civilă,ț ț
iar alta este militară, competen a revine instan ei civile. Dacă instan a militară esteț ț ț
superioară în grad, competen a revine instan ei civile echivalente în grad competenteț ț
potrivit art. 41 i 42. - Reunirea cauzelor se poate dispune la cererea procurorului sau aș
păr ilor i din oficiu de către instan a competentă.ț ș ț
Cauzele se pot reuni dacă ele se află în fa a primei instan e, chiar după desfi n area sauț ț ț
casarea hotărâri , sau în fa a instan ei de apel. Instan a se pronun ă prin încheiere careț ț ț ț
poate fi atacată numai odată cu fondul. Pentru motive temeinice privind mai buna
desfă urare a judecă i , instan a poate dispune disjungerea acesteia cu privire la uniiș ț ț
dintre inculpa i sau la unele dintre infrac iuni.ț ț
Disjungerea cauzei se dispune de instan ă, prin încheiere, din oficiu sau la cerereaț
procurorului ori a păr ilor. Excep ia de necompeten ă materială sau după calitateaț ț ț
persoanei a instan ei inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocată în totț
cursul judecă i , până la pronun area hotărâri definitive. - Excep ia de necompeten ăț ț ț ț
materială sau după calitatea persoanei a instan ei superioare celei competente potrivitț
legii poate fi invocată până la începerea cercetării judecătore ti. Excep ia deș ț
necompeten ă teritorială poate fi invocată în condi i le alin. (2). Excep i le deț ț ț
necompeten ă pot fi invocate din oficiu, de către procuror, de către persoana vătămată sauț
de către păr i. Când competen a instan ei este determinată de calitatea inculpatului,ț ț ț
instan a rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvâr irea infrac iuni ,ț ș ț
nu mai are acea calitate, în cazurile când: a. fapta are legătură cu atribu i le de serviciu aleț
făptuitorului; b. s-a dat citire actului de sesizare a instan ei. - Dobândirea calită i dupăț ț

23. săvâr irea infrac iunii nu determină schimbarea competen ei, cu excep ia infrac iunilorș ț ț ț ț
săvâr ite de persoanele prevăzute la art. 40 alin. (1).ș
Instan a sesizată cu judecarea unei infrac iuni rămâne competentă a o judeca, chiar dacă,ț ț
după schimbarea ncadrării juridice, infrac iunea este de competen a instan ei inferioare. -ț ț ț
Schimbarea calificării faptei printr-o lege nouă, intervenită în cursul judecări cauzei, nu
atrage necompeten a instan ei, în afară de cazul când prin acea lege s-ar dispune altfel.ț ț
Instan a care î i declină competen a trimite, de îndată, dosarul instan ei de judecatăț ș ț ț
desemnate ca fi nd competentă prin hotărârea de declinare. Dacă declinarea a fost
determinată de competen a materială sau după calitatea persoanei, instan a căreia i s-aț ț
trimis cauza poate men ine, motivat, probele administrate, actele îndeplinite i măsurileț ș
dispuse de instan a care i-a declinat competen a. cazul declinări pentru necompeten ăț ș ț ț
teritorială, probele administrate, actele îndeplinite i măsurile dispuse se men in.ș ț
Hotărârea de declinare a competen ei nu este supusă căilor de atac - Când două sau maiț
multe instan e se recunosc competente a judeca aceea i cauză ori î i declină competen aț ș ș ț
reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competen ă se solu ionează de instan a ierarhicț ț ț
superioară comună.
Instan a ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de cătreț
instan a care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de cătreț
instan a care i-a declinat cea din urmă competen a. Sesizarea instan ei ierarhicț ș ț ț
superioare comune se poate face i de procuror sau de păr i. Până la solu ionareaș ț ț
conflictului pozitiv de competen ă, judecata se suspendă. Instan a care i-a declinatț ț ș
competen a ori care s-a declarat competentă cea din urmă ia măsurile i efectuează acteleț ș
ce reclamă urgen ă. - Instan a ierarhic superioară comună se pronun ă asupra conflictuluiț ț ț
de competen ă, de urgen ă, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Cândț ț
instan a sesizată cu solu ionarea conflictului de competen ă constată că acea cauză este deț ț ț
competen a altei instan e decât cele între care a intervenit conflictul i fa ă de care nu esteț ț ș ț
instan ă superioară comună, trimite dosarul instan ei superioare comune. - Instan a căreiaț ț ț
i s-a trimis cauza prin hotărârea de stabilire a competen ei nu se mai poate declaraț
necompetentă, cu excep ia situa i lor în care apar elemente noi care atrag competen aț ț ț
altor instan e. Instan a căreia i s-a trimis cauza aplică în mod corespunzător dispozi iileț ț ț
art. 50 alin. (2) i (3). Instan a penală este competentă să judece orice chestiune prealabilăș ț
solu ionări cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competen a alteiț ț
instan e, cu excep ia situa i lor în care competen a de solu ionare nu apar ine organelorț ț ț ț ț ț
judiciare. Chestiunea prealabilă se judecă de către instan a penală, potrivit regulilor iț ș
mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi apar ine acea chestiune. Hotărârileț
definitive ale altor instan e decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesulț
penal au autoritate de lucru judecat în fa a instan ei penale, cu excep ia împrejurărilorț ț ț
care privesc existen a infrac iuni .ț ț
Competen a judecătorului de drepturi i libertă i i a judecătorului de camerăț ș ț ș
preliminar(art 53-54)ă - Judecătorul de drepturi i libertă i este judecătorul care, înș ț
cadrul instan ei, potrivit competen ei acesteia, solu ionează, în cursul urmăririi penale,ț ț ț
cererile, propunerile, plângerile, contesta i le sau orice alte sesizări privind:ț
a. măsurile preventive;
b. măsurile asigurătorii;
c. măsurile de siguran ă cu caracter provizoriu;ț

24. d. actele procurorului, în cazurile expres prevăzute de lege;
e. încuviin area perchezi iilor, a folosirii metodelor i tehnicilor speciale de supraveghereț ț ș
sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii;
f. procedura audierii anticipate;
g. alte situa i expres prevăzute de lege.ț
Judecătorul de cameră preliminară este judecătorul care, în cadrul instan ei, potrivitț
competen ei acesteia:ț
a. verifică legalitatea trimiteri în judecată dispuse de procuror;
b. verifică legalitatea administrării probelor i a efectuări actelor procesuale de cătreș
organele de urmărire penală;
c. solu ionează plângerile împotriva solu i lor de neurmărire sau de netrimitere înț ț
judecată;
d. solu ionează alte situa ii expres prevăzute de lege.ț ț
INCOMPATIBILITATEA SI STRAMUTAREA(ART64-76)
Judecătorul este incompatibil dacă:
a. a fost reprezentant sau avocat al unei păr i ori al unui subiect procesual principal, chiarț
i în altă cauză; b. este rudă sau afin, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-oș
altă situa ie dintre cele prevăzute la art. 177 din Codul penal cu una dintre păr i, cu unț ț
subiect procesual principal, cu avocatul ori cu reprezentantul acestora;
c. a fost expert sau martor, în cauză;
d. este tutore sau curator al unei păr i sau al unui subiect procesual principal;ț
e. a efectuat, în cauză, acte de urmărire penală sau a participat, în calitate de procuror, la
orice procedură desfă urată în fa a unui judecător sau a unei instan e de judecată;ș ț ț
f. există o suspiciune rezonabilă că impar ialitatea judecătorului este afectată.ț
- Nu pot face parte din acela i complet de judecată judecătorii care sunt so i, rude sauș ț
afini între ei, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situa ie dintre celeț
prevăzute la art. 177 din Codul penal. - Judecătorul care a participat la judecarea unei
cauze nu mai poate participa la judecarea aceleia i cauze într-o cale de atac sau laș
rejudecarea cauzei după desfiin area ori casarea hotărârii. - Judecătorul de drepturi iț ș
libertă i nu poate participa, în aceea i cauză, la procedura de cameră preliminară, laț ș
judecata în fond sau în căile de atac. Judecătorul care a participat la solu ionareaț
plângerii împotriva solu i lor de neurmărire sau netrimitere în judecată nu poate participa,ț
în aceea i cauză, la judecata în fond sau în căile de atac. Judecătorul care s-a pronun atș ț
cu privire la o măsură supusă contesta iei nu poate participa la solu ionarea contesta iei.ț ț ț
Procurorul care a participat ca judecător într-o cauză nu poate, în aceea i cauză, săș
exercite func ia de urmărire penală sau să pună concluzii la judecarea acelei cauze înț
primă instan ă i în căile de atac. Persoana incompatibilă este obligată să declare, dupăț ș
caz, pre edintelui instan ei, procurorului care supraveghează urmărirea penală sauș ț
procurorului ierarhic superior că se ab ine de a participa la procesul penal, cu arătareaț
cazului de incompatibilitate i a temeiurilor de fapt care constituie motivul ab inerii.ș ț
Declara ia de ab inere se face de îndată ce persoana obligată la aceasta a luat cuno tin ăț ț ș ț
de existen a cazului de incompatibilitate.ț
cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut declara ie de ab inere, păr ile, subiec iț ț ț ț
procesuali principali sau procurorul pot face cerere de recuzare, de îndată ce au aflat
despre existen a cazului de incompatibilitate. Cererea de recuzare se formulează doarț

25. împotriva persoanei din cadrul organului de cercetare penală, a procurorului sau a
judecătorului care efectuează activită i judiciare în cauză. Este inadmisibilă recuzareaț
judecătorului sau a procurorului chemat să decidă asupra recuzării. Dispozi i le alin. (2)ț
se aplică în mod corespunzător în cazul recuzări magistratului-asistent i grefierului.ș
Cererea de recuzare se formulează oral sau în scris, cu arătarea, pentru fiecare persoană în
parte, a cazului de incompatibilitate invocat i a temeiurilor de fapt cunoscute laș
momentul formulării cererii. Cererea de recuzare formulată oral se consemnează într-un
proces-verbal sau, după caz, în încheierea de edin ă.- Nerespectarea condi i lor prevăzuteș ț ț
la alin. (2)—(4) sau formularea unei cereri de recuzare împotriva aceleia i persoaneș
pentru acela i caz de incompatibilitate cu acelea i temeiuri de fapt invocate într-o cerereș ș
anterioară de recuzare, care a fost respinsă, atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare.
Inadmisibilitatea se constată de procurorul sau de completul în fa a căruia s-a formulatț
cererea de recuzare. - Judecătorul de drepturi i libertă i, judecătorul de camerăș ț
preliminară sau completul în fa a căruia s-a formulat recuzarea, cu participareaț
judecătorului recuzat, se pronun ă asupra măsurilor preventive. Ab inerea sau recuzareaț ț
judecătorului de drepturi i libertă i i a judecătorului de cameră preliminară seș ț ș
solu ionează de un judecător de la aceea i instan ă. Ab inerea sau recuzarea judecătoruluiț ș ț ț
care face parte din completul de judecată se solu ionează de un alt complet de judecată.ț
Ab inerea sau recuzarea magistratului-asistent se solu ionează de completul de judecată. -ț ț
Ab inerea sau recuzarea grefierului se solu ionează de judecătorul de drepturi i libertă i,ț ț ș ț
de judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, de completul de judecată.
Solu ionarea ab inerii sau recuzării se face, în cel mult 24 de ore, în camera de consiliu.ț ț
Dacă apreciază necesar pentru solu ionarea cereri , judecătorul sau completul de judecată,ț
după caz, poate efectua orice verificări i poate asculta procurorul, subiec i procesualiș ț
principali, păr ile i persoana care se ab ine sau a cărei recuzare se solicită. În caz deț ș ț
admitere a ab inerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite oriț
măsurile dispuse se men in. Încheierea prin care se solu ionează ab inerea ori recuzareaț ț ț
nu este supusă niciunei căi de atac. Când pentru solu ionarea ab inerii sau a recuzării nuț ț
poate fi desemnat un judecător din cadrul aceleia i instan e, cererea se solu ionează de unș ț ț
judecător de la instan a ierarhic superioară. În cazul în care se admite ab inerea sauț ț
recuzarea i nu se poate desemna un judecător de la instan a competentă pentruș ț
solu ionarea cauzei, judecătorul de la instan a ierarhic superioară desemnează o altăț ț
instan ă egală în grad cu instan a în fa a căreia s-a formulat declara ia de ab inere sauț ț ț ț ț
cererea de recuzare, din circumscrip ia aceleia i cur i de apel sau din circumscrip ia uneiț ș ț ț
cur i de apel învecinate. Asupra ab inerii sau recuzării persoanei care efectueazăț ț
urmărirea penală se pronun ă procurorul care supraveghează urmărirea penală. Cerereaț
de recuzare se adresează fie persoanei recuzate, fie procurorului. În cazul în care cererea
este adresată persoanei care efectuează urmărirea penală, aceasta este obligată să o
înainteze împreună cu lămuririle necesare, în termen de 24 de ore, procurorului, fără a
întrerupe cursul urmăririi penale. Procurorul solu ionează ab inerea sau recuzarea în celț ț
mult 48 de ore, prin ordonan ă care nu este supusă niciunei căi de atac. caz de admitere aț
ab inerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuseț
se men in. În tot cursul procesului penal, asupra ab ineri sau recuzări procurorului seț ț
pronun ă procurorul ierarhic superior. - Declara ia de ab inere sau cererea de recuzare seț ț ț
adresează, sub sanc iunea inadmisibilită i , procurorului ierarhic superior.ț ț
Inadmisibilitatea se constată de procurorul, judecătorul sau de completul în fa a căruia s-aț

26. formulat cererea de recuzare. - Procurorul ierarhic superior solu ionează cererea în 48 deț
ore. Procurorul ierarhic superior se pronun ă prin ordonan ă care nu este supusă niciuneiț ț
căi de atac. Procurorul recuzat poate participa la solu ionarea cereri privitoare la măsuraț
preventivă i poate efectua acte sau dispune orice măsuri care justifică urgen a.ș ț
În caz de admitere a ab inerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndepliniteț
ori măsurile dispuse se men in. - Înalta Curte de Casa ie i Justi ie poate strămutaț ț ș ț
judecarea unei cauze de la instan a competentă la o altă instan ă egală în grad, atunci cândț ț
există o suspiciune rezonabilă că impar ialitatea judecătorilor instan ei este afectatăț ț
datorită împrejurărilor cauzei, calită i păr ilor ori atunci când există pericol de tulburare aț ț
ordini publice. Strămutarea poate fi cerută de păr i sau de procuror. În cursul proceduriiț
de cameră preliminară nu se poate face cerere de strămutare. Cererea se depune la
instan a de unde se solicită strămutarea i trebuie să cuprindă indicarea temeiului deț ș
strămutare, precum i motivarea în fapt i în drept. - La cerere se anexează înscrisurile peș ș
care aceasta se întemeiază. În cerere se face men iune dacă inculpatul este supus uneiț
măsuri preventive. Cererea se înaintează de îndată Înaltei Cur i de Casa ie i Justi ie sauț ț ș ț
cur i de apel competente împreună cu înscrisurile anexate. Înalta Curte de Casa ie iț ț ș
Justi ie sau curtea de apel competentă poate solicita informa i de la pre edintele instan eiț ț ș ț
de unde se solicită strămutarea sau de la pre edintele instan ei ierarhic superioare celei laș ț
care se află cauza a cărei strămutare se cere, comunicându-i totodată termenul fixat
pentru judecarea cererii de strămutare.
Când Înalta Curte de Casa ie i Justi ie este instan a ierarhic superioară, informa i le seț ș ț ț ț
cer pre edintelui cur i de apel la care se află cauza a cărei strămutare se cere. Când curteaș ț
de apel competentă este instan a ierarhic superioară, informa i le se cer pre edinteluiț ț ș
tribunalului la care se află cauza a cărei strămutare se cere. În cazul respingerii cererii de
strămutare, în aceea i cauză nu mai poate fi formulată o nouă cerere pentru acelea iș ș
motive. Introducerea unei cereri de strămutare nu suspendă judecarea cauzei.
Solu ionarea cererii de strămutare se face în edin ă publică, cu participarea procurorului,ț ș ț
în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cereri . Pre edintele instan ei ierarhicș ț
superioare celei la care se află cauza ia măsuri pentru încuno tin area păr ilor despreș ț ț
introducerea cereri de strămutare, despre termenul fixat pentru solu ionarea acesteia, cuț
men iunea că păr ile pot trimite memorii i se pot prezenta la termenul fixat pentruț ț ș
solu ionarea cererii. În informa i le trimise Înaltei Cur i de Casa ie i Justi ie sau cur i deț ț ț ț ș ț ț
apel se face men iune expresă despre efectuarea încuno tin ărilor, ata ându-se i dovezileț ș ț ș ș
de comunicare a acestora.
Neprezentarea păr ilor nu împiedică solu ionarea cereri . În cazul în care inculpatul seț ț
află în stare de arest preventiv sau arest la domiciliu, Înalta Curte de Casa ie i Justi ieț ș ț
sau curtea de apel competentă poate dispune aducerea acestuia la judecarea strămutări ,
dacă apreciază că prezen a sa este necesară pentru solu ionarea cererii. Înalta Curte deț ț
Casa ie i Justi ie sau curtea de apel competentă acordă cuvântul păr i care a formulatț ș ț ț
cererea de strămutare, celorlalte păr i prezente, precum i procurorului. Dacă procurorul aț ș
formulat cererea,acestuia i se acordă primul cuvântul.
Înalta Curte de Casa ie i Justi ie sau curtea de apel competentă solu ionează cererea deț ș ț ț
strămutare prin sentin ă. În cazul în care găse te cererea întemeiată, Înalta Curte deț ș
Casa ie i Justi ie dispune strămutarea judecării cauzei la o curte de apel învecinată cur iț ș ț ț
de la care se solicită strămutarea, iar curtea de apel dispune strămutarea judecări cauzei la
una dintre instan ele de acela i grad cu instan a de la care se solicităstrămutarea dinț ș ț

27. circumscrip ia sa. Înalta Curte de Casa ie i Justi ie sau curtea de apel competentăț ț ș ț
hotără te în ce măsură se men in actele îndeplinite în fa a instan ei de la care s-aș ț ț ț
strămutat cauza.- Instan a de la care a fost strămutată cauza, precum i instan a la care s-aț ș ț
strămutat cauza vor fi în ti n ate de îndată despre admiterea cereri de strămutare. Dacăș ț
instan a de la care a fost strămutată cauza a procedat între timp la judecarea cauzei,ț
hotărârea pronun ată este desfi n ată prin efectul admiterii cererii de strămutare. Sentin aț ț ț
prevăzută la alin. (1) nu este supusă niciunei căi de atac. După strămutarea cauzei,
contesta i le i celelalte căi de atac se judecă de instan ele corespunzătoare dinț ș ț
circumscrip ia instan ei la care s-a strămutat cauza.ț ț
Prevederile art. 71—74 se aplică în mod corespunzător i în procedura de camerăș
preliminară. În cazul în care se dispune strămutarea în cursul procedurii de cameră
preliminară, judecarea cauzei se efectuează de instan a la care s-a strămutat cauza. Înț
cazul în care se dispune strămutarea judecării căii de atac a apelului, rejudecarea cauzei,
în caz de desfi n are a sentin ei cu trimitere spre rejudecare, se va efectua de către instan aț ț ț
corespunzătoare în grad celei care a solu ionat fondul din circumscrip ia celei la care s-aț ț
strămutat cauza, indicată prin decizia de desfi n are.ț
Procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate cere Înaltei Cur iț
de Casa ie i Justi ie să desemneze o altă curte de apel decât cea căreia i-ar reveniț ș ț
competen a să judece cauza în primă instan ă, care să fie sesizată în cazul în care se vaț ț
emite rechizitoriul. - Procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală
poate cere cur i de apel competente săț
desemneze un alt tribunal sau, după caz, o altă judecătorie decât cea căreia i-ar reveni
competen a să judece cauza în primă instan ă, care să fie sesizate în cazul în care se vaț ț
emite rechizitoriul.
Înalta Curte de Casa ie i Justi ie sau curtea de apel competentă solu ionează cererea înț ș ț ț
camera de consiliu, în termen de 15 zile. Înalta Curte de Casa ie i Justi ie sau curtea deț ș ț
apel competentă dispune, prin încheiere motivată, fie respingerea cereri , fie admiterea
cererii i desemnarea unei instan e egale în grad cu cea căreia i-ar reveni competen a săș ț ț
judece cauza în primă instan ă, care să fie sesizată în cazul în care se va emiteț
rechizitoriul. Încheierea prin care Înalta Curte de Casa ie i Justi ie sau curtea de apelț ș ț
competentă solu ionează cererea nu este supusă niciunei căi de atac. În cazul respingeriiț
cererii de desemnare a altei instan e pentru judecarea cauzei formulate, în aceea i cauzăț ș
nu mai poate fi formulată o nouă cerere pentru acelea i motive.ș
Subiec i procesuali principali i drepturile acestora (ART 77-81)ț ș
- Persoana cu privire la care, din datele i probele existente în cauză, rezultă bănuialaș
rezonabilă că a săvâr it o faptă prevăzută de legea penală se nume te suspect. Suspectulș ș
are drepturile prevăzute de lege pentru inculpat, dacă legea nu prevede altfel. - Persoana
care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală prin fapta penală se nume teș
persoană vătămată. În situa ia în care în cauză există un număr mare de persoaneț
vătămate care nu au interese contrarii, acestea pot desemna o persoană care să le
reprezinte interesele în cadrul procesului penal. În cazul în care persoanele vătămate nu
i-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfă urare a procesului penal,ș ș
procurorul sau instan a de judecată poate desemna, prin ordonan ă, respectiv prinț ț
încheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele. Încheierea sau
ordonan a va fi comunicată persoanelor vătămate, care trebuie să încuno tin eze, înț ș ț
termen de 3 zile de la primirea comunicării, procurorul sau instan a în cazul în care refuzăț

28. să fie reprezenta i prin avocatul desemnat din oficiu. Toate actele de procedurăț
comunicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cuno tin ă sunt prezumate aș ț
fi cunoscute de către persoanele reprezentate. Reprezentantul persoanelor vătămate
exercită toate drepturile recunoscute de lege acestora.
a. dreptul de a fi informată cu privire la drepturile sale;
- În cadrul procesului penal, persoana vătămată are următoarele drepturi:
a. dreptul de a fi informată cu privire la drepturile sale;
b. dreptul de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica
excep i i de a pune concluzii;ț ș
c. dreptul de a formula orice alte cereri ce in de solu ionarea laturii penale a cauzei;ț ț
d. dreptul de a fi informată, într-un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmăririi
penale, la cererea sa expresă, cu condi ia de a indica o adresă pe teritoriul României, oț
adresă de po tă electronică sau mesagerie electronică, la care aceste informa i să îi fieș ț
comunicate;
e. dreptul de a consulta dosarul, în condi i le legi ;ț
f. dreptul de a fi ascultată;
g. dreptul de a adresa întrebări inculpatului, martorilor i exper ilor;ș ț
g1. dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu în elege, nu seț
exprimă bine sau nu poate comunica în limba română;
h. dreptul de a fi asistată de avocat sau reprezentată;
i. dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;
j. alte drepturi prevăzute de lege.
b. dreptul de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica
excep i i de a pune concluzii;ț ș
Persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală printr-o faptă penală
pentru care ac iunea penală se pune în mi care din oficiu i care nu dore te să participe laț ș ș ș
procesul penal trebuie să în tiin eze despre aceasta organul judiciar, care, dacă apreciazăș ț
necesar, o va putea audia în calitate de martor.
c. dreptul de a formula orice alte cereri ce in de solu ionarea laturii penale a cauzei;ț ț
d. dreptul de a fi informată, într-un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmăririi
penale, la cererea sa expresă, cu condi ia de a indica o adresă pe teritoriul României, oț
adresă de po tă electronică sau mesagerie electronică, la care aceste informa i să îi fieș ț
comunicate;
e. dreptul de a consulta dosarul, în condi i le legi ;ț
f. dreptul de a fi ascultată;
g. dreptul de a adresa întrebări inculpatului, martorilor i exper ilor;ș ț
h. dreptul de a fi asistată de avocat sau reprezentată;
i. dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;
j. alte drepturi prevăzute de lege.
Inculpatul i drepturile acestuiaș
- Persoana împotriva căreia s-a pus în mi care ac iunea penală devine parte în procesulș ț
penal i se nume te inculpat. - În cursul procesului penal, inculpatul are următoareleș ș
drepturi:
a. dreptul de a nu da nicio declara ie pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se aten iaț ț
că dacă refuză să dea declara i nu va suferi nicio consecin ă defavorabilă, iar dacă va daț ț
declara i acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa; a1. dreptul de aț

29. fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat i încadrarea juridică a acesteia; b.ș
dreptul de a consulta dosarul, în condi i le legi ; c. dreptul de a avea un avocat ales, iarț
dacă nu î i desemnează unul, în cazurile de asisten ă obligatorie, dreptul de a i seș ț
desemna un avocat din oficiu; d. dreptul de a propune administrarea de probe în condi i leț
prevăzute de lege, de a ridica excep ii i de a pune concluzii; e. dreptul de a formula oriceț ș
alte cereri ce in de solu ionarea laturii penale i civile a cauzei; f. dreptul de a beneficiaț ț ș
în mod gratuit de un interpret atunci când nu în elege, nu se exprimă bine sau nu poateț
comunica în limba română; g. dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de
lege; g1. dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale; h. alte drepturi prevăzute de
lege.
Partea civilă i drepturile acesteiaș Persoana vătămată care exercită ac iunea civilă înț
cadrul procesului penal este parte în procesul penal i se nume te parte civilă. - Auș ș
calitatea de parte civilă i succesorii persoanei prejudiciate, dacă exercită ac iunea civilăș ț
în cadrul procesului penal. În cursul procesului penal, partea civilă are drepturile
prevăzute la art. 81. Calitatea de parte civilă a persoanei care a suferit o vătămare prin
infrac iune nu înlătură dreptul acestei persoane de a participa în calitate de persoanăț
vătămată în aceea i cauză. - Dispozi i le art. 80 se aplică în mod corespunzător în cazul înș ț
care există un număr foarte mare de păr i civile.ț
Partea responsabilă civilmente i drepturile acesteiaș
Persoana care, potrivit legi civile, are obliga ia legală sau conven ională de a repara înț ț
întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infrac iune i careț ș
este chemată să răspundă în proces este parte în procesul penal i se nume te parteș ș
responsabilă civilmente. În cursul procesului penal, partea responsabilă civilmente are
drepturile prevăzute la art. 81. Drepturile păr i responsabile civilmente se exercită înț
limitele i în scopul solu ionării ac iuni civile.ș ț ț
Avocatul. Asisten a juridică i reprezentarea(ART 88-96)ț ș - Avocatul asistă sau
reprezintă, în procesul penal, păr ile ori subiec i procesuali principali, în condi i le legii. -ț ț ț
Nu poate fi avocat al unei păr i sau al unui subiect procesual principal:ț
a. so ul ori ruda până la gradul al IV-lea cu procurorul sau cu judecătorul;ț
b. martorul citat în cauză;
c. cel care a participat în aceea i cauză în calitate de judecător sau de procuror;ș
d. o altă parte sau un alt subiect procesual. - Avocatul ales sau desemnat din oficiu este
obligat să asigure asisten a juridică a păr ilor ori a subiec ilor procesuali principali.ț ț ț
Păr ile sau subiec i procesuali principali cu interese contrare nu pot fi asista i sauț ț ț
reprezenta i de acela i avocat. Suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de unulț ș
ori de mai mul i avoca i în tot cursul urmăririi penale, al procedurii de camerăț ț
preliminară i al judecă i , iar organele judiciare sunt obligate să îi aducă la cuno tin ăș ț ș ț
acest drept. Asisten a juridică este asigurată atunci când cel pu in unul dintre avoca i esteț ț ț
prezent. Persoana re inută sau arestată are dreptul să ia contact cu avocatul, asigurându-i-ț
se confiden ialitatea comunicărilor, cu respectarea măsurilor necesare de supraveghereț
vizuală, de pază i securitate, fără să fie interceptată sau înregistrată convorbirea dintre ei.ș
Probele ob inute cu încălcarea prezentului alineat se exclud.ț
Asisten a juridică este obligatorie:ț
a. când suspectul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de deten ie ori într-unț
centru educativ, când este re inut sau arestat, chiar în altă cauză, când fa ă de acesta a fostț ț

30. dispusă măsura de siguran ă a internării medicale, chiar în altă cauză, precum i în alteț ș
cazuri prevăzute de lege;
b. în cazul în care organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu i-ar puteaș
face singur apărarea; c. în cursul judecă i în cauzele în care legea prevede pentruț
infrac iunea săvâr ită pedeapsa deten iunii pe via ă sau pedeapsa închisorii mai mare de 5ț ș ț ț
ani. În cazurile prevăzute în art. 90, dacă suspectul sau inculpatul nu i-a ales un avocat,ș
organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. În tot cursul
procesului penal, când asisten a juridică este obligatorie, dacă avocatul ales lipse teț ș
nejustificat, nu asigură substituirea sau refuză nejustificat să exercite apărarea, de i a fostș
asigurată exercitarea tuturor drepturilor procesuale, organul judiciar ia măsuri pentru
desemnarea unui avocat din oficiu care să îl înlocuiască, acordându-i acestuia un termen
rezonabil i înlesnirile necesare pentru pregătirea unei apărări efective, făcându-seș
men iune despre aceasta într-un proces-verbal ori, după caz, în încheierea de edin ă. Înț ș ț
cursul judecă i , când asisten a juridică este obligatorie, dacă avocatul ales lipse teț ț ș
nejustificat la termenul de judecată, nu asigură substituirea sau refuză să efectueze
apărarea, de i a fost asigurată exercitarea tuturor drepturilor procesuale, instan a iaș ț
măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care să îl înlocuiască, acordându-i un
termen de minimum 3 zile pentru pregătirea apărării.
- Avocatul din oficiu desemnat este obligat să se prezinte ori de câte ori este solicitat de
organul judiciar, asigurând o apărare concretă i efectivă în cauză. - Delega iaș ț
apărătorului din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales. Dacă la judecarea
cauzei avocatul lipse te i nu poate fi înlocuit în condi i le alin. (2), cauza se amână. Înș ș ț
cursul urmăririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să asiste la
efectuarea oricărui act de urmărire penală, cu excep ia:ț
a. situa iei în care se utilizează metodele speciale de supraveghere ori cercetare,ț
prevăzute în cap. IV din titlul IV;
b. perchezi iei corporale sau a vehiculelor în cazul infrac iunilor flagrante. Avocatulț ț
suspectului sau inculpatului poate solicita să fie încuno tin at de data i ora efectuăriiș ț ș
actului de urmărire penală ori a audieri realizate de judecătorul de drepturi i libertă i.ș ț
Încuno tin area se face prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin alte asemeneaș ț
mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. - Lipsa avocatului nu împiedică
efectuarea actului de urmărire penală sau a audierii, dacă există dovada că acesta a fost
încuno tin at în condi i le alin. (2).ș ț ț
- Avocatul suspectului sau inculpatului are de asemenea dreptul să participe la audierea
oricărei persoane de către judecătorul de drepturi i libertă i, să formuleze plângeri, cereriș ț
i memorii.ș
În cazul efectuări perchezi iei domiciliare, încuno tin area prevăzută la alin. (2) se poateț ș ț
face i după prezentarea organului de urmărire penală la domiciliul persoanei ce urmeazăș
să fie perchezi ionată. În cazul în care avocatul suspectului sau al inculpatului esteț
prezent la efectuarea unui act de urmărire penală, se face men iune despre aceasta iț ș
despre eventualele obiec iuni formulate, iar actul este semnat i de avocat. În cursulț ș
procedurii de cameră preliminară i în cursul judecă i , avocatul are dreptul să consulteș ț
actele dosarului, să îl asiste pe inculpat, să exercite drepturile procesuale ale acestuia, să
formuleze plângeri, cereri, memori , excep i i obiec iuni. Avocatul suspectului sauț ș ț
inculpatului are dreptul să beneficieze de timpul i înlesnirile necesare pentru pregătireaș
i realizarea unei apărări efective. cursul urmăririi penale, avocatul persoanei vătămate, alș

31. păr i civile sau al păr i responsabile civilmente are dreptul să fie încuno tin at în condi iț ț ș ț ț
le art. 92 alin. (2), să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală n condi i le art.ț
92, dreptul de a consulta actele dosarului i de a formula cereri i a depune memorii.ș ș
Dispozi i le art. 89 alin. (1) se aplică în mod corespunzător. - Avocatul persoaneiț
vătămate, al păr i civile sau al păr i responsabile civilmente are dreptul prevăzut la art. 92ț ț
alin. (8). În cursul judecă i , avocatul persoanei vătămate, al păr i civile sau al păr iț ț ț
responsabile civilmente exercită drepturile persoanei asistate, cu excep ia celor pe careț
aceasta le exercită personal, i dreptul de a consulta actele dosarului.Asisten a juridicăș ț
este obligatorie când persoana vătămată sau partea civilă este o persoană lipsită de
capacitate de exerci iu ori cu capacitate de exerci iu restrânsă. Când organul judiciarț ț
apreciază că din anumite motive persoana vătămată, partea civilă sau partea responsabilă
civilmente nu i-ar putea face singură apărarea, dispune luarea măsurilor pentruș
desemnarea unui avocat din oficiu. Avocatul păr ilor i al subiec ilor procesuali principaliț ș ț
are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest
drept nu poate fi exercitat, nici restrâns în mod abuziv. Consultarea dosarului presupune
dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informa ii din dosar, precumț
i de a ob ine fotocopi pe cheltuiala clientului. - În cursul urmăririi penale, procurorulș ț
stabile te data i durata consultării într-un termen rezonabil. Acest drept poate fi delegatș ș
organului de cercetare penală. În cursul urmăririi penale, procurorul poate restric ionaț
motivat consultarea dosarului, dacă prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei
desfă urări a urmăririi penale. După punerea în mi care a ac iuni penale, restric ionareaș ș ț ț
se poate dispune pentru cel mult 10 zile. În cursul urmăririi penale, avocatul are obliga iaț
de a păstra confiden ialitatea sau secretul datelor i actelor de care a luat cuno tin ă cuț ș ș ț
ocazia consultării dosarului. În toate cazurile, avocatului nu îi poate fi restric ionatț
dreptul de a consulta declara i le păr i sau ale subiectului procesual principal pe care îlț ț
asistă ori îl reprezintă. În vederea pregătirii apărării, avocatul inculpatului are dreptul de
a lua cuno tin ă de întreg materialul dosarului de urmărire penală în procedurileș ț
desfă urate în fa a judecătorului de drepturi i libertă i privind măsurile privative sauș ț ș ț
restrictive de drepturi, la care avocatul participă. Dispozi i le prezentului articol se aplicăț
în mod corespunzător cu privire la dreptul păr ilor i al subiec ilor procesuali principaliț ș ț
de a consulta dosarul. - Avocatul are dreptul de a formula plângere, potrivit art. 336—
339. În situa i le prevăzute la art. 89 alin. (2), art. 92 alin. (2) i art. 94, procurorulț ș
ierarhic superior este obligat sărezolve plângerea i să comunice solu ia, precum iș ț ș
motivarea acesteia, în cel mult 48 de ore. În cursul procesului penal, suspectul, inculpatul,
celelalte păr i, precum i persoana vătămată pot fi reprezenta i, cu excep ia cazurilor înț ș ț ț
care prezen a acestora este obligatorie sau este apreciată ca fiind necesară de procuror,ț
judecător sau instan a de judecată, după caz.ț
Probele, mijloacele de probă iș procedeele probatorii -
Constituie probă orice element de fapt care serve teș la constatarea
existen eiț sau inexisten eiț unei infrac iuni,ț la identificarea
persoanei care a săvâr itș -o iș la cunoa tereaș împrejurărilor
necesare pentru justa solu ionareț a cauzei iș care contribuie la
aflarea adevărului în procesul penal.- Proba se ob ineț în procesul
penal prin următoarele mijloace:
a. declara iileț suspectului sau ale inculpatului;
b.declara iileț persoanei vătămate;

32. c. declara iileț păr iiț civile sau ale păr iiț responsabile civilmente;
d. declara iileț martorilor;
e. înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace
materiale de probă;
f. orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege.
- Procedeul probatoriu este modalitatea legală de ob inereț a
mijlocului de probă. - Constituie obiect al probei:a. existen aț
infrac iuniiț iș săvâr ireaș ei de către inculpat;b.faptele privitoare la
răspunderea civilă, atunci când există parte civilă;c.faptele iș
împrejurările de fapt de care depinde aplicarea legii;d.orice
împrejurare necesară pentru justa solu ionareț a cauzei.
- În ac iuneaț penală sarcina probei apar ineț în principal procurorului, iar în ac iuneaț civilă,
păr iiț civile ori, după caz, procurorului care exercită ac iuneaț civilă în cazul în care persoana
vătămată este lipsită de capacitate de exerci iuț sau are capacitate de exerci iuț restrânsă.
- Suspectul sau inculpatul beneficiază de prezum iaț de nevinovă ie,ț nefiind obligat să î iș
dovedească nevinovă ia,ț iș are dreptul de a nu contribui la propria acuzare - În procesul
penal, persoana vătămată, suspectul iș păr ileț au dreptul de a propune organelor judiciare
administrarea de probe.- În cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge iș
administrează probe atât în favoarea, cât iș în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din
oficiu ori la cerere.- În cursul judecă ii,ț instan aț administrează probe la cererea procurorului, a
persoanei vătămate sau a păr ilorț i,ș în mod subsidiar, din oficiu, atunci când consideră
necesar pentru formarea convingerii sale.- Cererea privitoare la administrarea unor probe
formulată în cursul urmăririi penale sau în cursul judecă iiț se admite ori se respinge, motivat,
de către organele judiciare.- Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la
administrarea unor probe atunci când:a.proba nu este relevantă în raport cu obiectul
proba iuniiț din cauză;b. se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt care
constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă;c.proba nu este
necesară, întrucât faptul este notoriu;d.proba este imposibil de ob inut;e.ț cererea a fost
formulată de o persoană neîndreptă ită;ț f.administrarea probei este contrară legii.- Este oprit a
se întrebuin aț violen e,ț amenin ăriț ori alte mijloace de constrângere, precum iș promisiuni sau
îndemnuri în scopul de a se ob ineț probe.
- Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de
a- iș aminti iș de a relata în mod con tientș iș voluntar faptele care constituie obiectul probei.
Interdic iaț se aplică chiar dacă persoana ascultată î iș dă consim ământulț la utilizarea unei
asemenea metode sau tehnici de ascultare.- Este interzis organelor judiciare penale sau altor
persoane care ac ioneazăț pentru acestea să provoace o persoană să săvâr eascăș ori să
continue săvâr ireaș unei fapte penale, în scopul ob ineriiț unei probe. - Probele ob inuteț

33. prin tortură, precum iș probele derivate din acestea nu pot fi folosite în cadrul procesului
penal.
- Probele ob inuteț în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal.- Nulitatea actului prin care
s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată
determină excluderea probei.
- Probele derivate se exclud dacă au fost ob inuteț în mod direct din probele ob inuteț în
mod nelegal iș nu puteau fi ob inuteț în alt mod Probele nu au o valoare dinainte stabilită
prin lege iș sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor
probelor administrate în cauză În luarea deciziei asupra existen eiț infrac iuniiț iș a
vinovă ieiț inculpatului instan aț hotără teș motivat, cu trimitere la toate probele evaluate.
Condamnarea se dispune doar atunci când instan aț are convingerea că acuza iaț a fost
dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.- Hotărârea de condamnare, de renun areț la
aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură
determinantă pe declara iileț investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor proteja i.ț
Reguli generale în materia audierii persoanelor
- În cursul procesului penal, în condi iileț prevăzute de lege, pot fi audiate următoarele
persoane: suspectul, inculpatul, persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă
civilmente, martorii iș exper ii.ț
- Ori de câte ori persoana audiată nu în elege,ț nu
vorbe teș sau nu se exprimă bine în limba română,
audierea se face prin interpret. Interpretul poate fi
desemnat de organele judiciare sau ales de păr iț ori
persoana vătămată, dintre interpre iiț autoriza i,ț potrivit
legii.- În mod excep ional,ț în situa iaț în care se impune
luarea urgentă a unei măsuri procesuale sau dacă nu se
poate asigura un interpret autorizat, audierea poate avea
loc în prezen aț oricărei persoane care poate comunica cu
cel ascultat, organul judiciar având însă obliga iaț de a
relua audierea prin interpret imediat ce aceasta este
posibilă.- Dacă persoana audiată este surdă, mută sau
surdo-mută, audierea se face cu participarea unei
persoane care are capacitatea de a comunica prin
limbajul special. În această situa ieț comunicarea se poate
face iș în scris.) - În cazuri excep ionale,ț dacă nu
este prezentă o persoană autorizată care poate comunica
prin limbajul special, iar comunicarea nu se poate realiza
în scris, audierea persoanelor prevăzute la alin. (3) se va
face cu ajutorul oricărei persoane care are aptitudini de
comunicare, dispozi iileț alin. (2) aplicându-se în mod
corespunzător- Dacă, în timpul audierii unei persoane,
aceasta prezintă semne vizibile de oboseală excesivă sau
simptomele unei boli care îi afectează capacitatea fizică
ori psihică de a participa la ascultare, organul judiciar
dispune întreruperea ascultării i,ș dacă este cazul, ia
măsuri pentru ca persoana să fie consultată de un medic.-
Persoana aflată în deten ieț poate fi audiată la locul de

34. de inereț prin videoconferin ă,ț în cazuri excep ionaleț iș
dacă organul judiciar apreciază că aceasta nu aduce
atingere bunei desfă urăriș a procesului ori drepturilor iș
intereselor păr ilor.ț - În cazul prevăzut la alin. (2), dacă
persoana audiată se află în vreuna dintre situa iileț
prevăzute la art. 90, ascultarea nu poate avea loc decât
în prezen aț avocatului la locul de de inere.ț
Audierea suspectului sau a inculpatului
- La începutul primei audieri, organul judiciar adresează întrebări suspectului sau
inculpatului cu privire la nume, prenume, poreclă, data iș locul na terii,ș codul numeric
personal, numele iș prenumele părin ilor,ț cetă enia,ț starea civilă, situa iaț militară, studiile,
profesia ori ocupa ia,ț locul de muncă, domiciliul iș adresa unde locuie teș efectiv iș adresa la
care dore teș să îi fie comunicate actele de procedură, antecedentele penale sau dacă
împotriva sa se desfă oarăș un alt proces penal, dacă solicită un interpret în cazul în care nu
vorbe teș sau nu în elegeț limba română ori nu se poate exprima, precum iș cu privire la orice
alte date pentru stabilirea situa ieiț sale personale. - Întrebările prevăzute la alin. (1) se
repetă la audierile ulterioare doar atunci când organul judiciar consideră necesar. Organul
judiciar comunică suspectului sau inculpatului calitatea în care este audiat, fapta prevăzută
de legea penală pentru săvâr ireaș căreia este suspectat sau pentru care a fost pusă în
mi careș ac iuneaț penală iș încadrarea juridică a acesteia.- Suspectului sau inculpatului i se
aduc la cuno tin ăș ț drepturile prevăzute la art. 83, precum iș următoarele obliga ii:ț
a. obliga iaț de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i-se aten iaț că, în
cazul neîndeplinirii acestei obliga ii,ț se poate emite mandat de aducere împotriva sa, iar în
cazul sustragerii, judecătorul poate dispune arestarea sa preventivă;
b. obliga iaț de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei,
atrăgându-i-se aten iaț că, în cazul neîndeplinirii acestei obliga ii,ț cita iileț iș orice alte acte
comunicate la prima adresă rămân valabile iș se consideră că le-a luat la cuno tin ă.ș ț - În
cursul urmăririi penale, înainte de prima audiere a suspectului sau inculpatului, i se aduc la
cuno tin ăș ț drepturile iș obliga iileț prevăzute la alin. (2). Aceste drepturi iș obliga iiț i se
comunică iș în scris, sub semnătură, iar în cazul în care nu poate ori refuză să semneze, se
va încheia un proces-verbal.- Organul judiciar trebuie să aducă la cuno tin aș ț inculpatului
posibilitatea încheierii, în cursul urmăririi penale, a unui acord, ca urmare a recunoa teriiș
vinovă iei, iarț în cursul judecă iiț posibilitatea de a beneficia de reducerea pedepsei
prevăzute de lege, ca urmare a recunoa teriiș învinuirii.- După îndeplinirea dispozi iilorț
anterioare suspectul sau inculpatul este lăsat să declare tot ceea ce dore teș referitor la
fapta prevăzută de legea penală care i-a fost comunicată, după care i se pot pune întrebări.-
Suspectul sau inculpatul are dreptul să se consulte cu avocatul atât înainte, cât iș în cursul
audierii, iar organul judiciar, când consideră necesar, poate permite acestuia să utilizeze

35. însemnări iș noti eț proprii.- În cursul audierii, suspectul sau inculpatul î iș poate exercita
dreptul la tăcere cu privire la oricare dintre faptele ori împrejurările despre care este întrebat-
Declara iileț suspectului sau inculpatului se consemnează în scris. În declara ieț se
consemnează întrebările adresate pe parcursul ascultării, men ionându-seț cine le-a
formulat, iș se men ioneazăț de fiecare dată ora începerii iș ora încheierii ascultării.- Dacă
este de acord cu con inutulț declara ieiț scrise, suspectul sau inculpatul o semnează. Dacă
suspectul sau inculpatul are de făcut completări, rectificări ori precizări, acestea sunt
indicate în finalul declara iei,ț fiind urmate de semnătura suspectului sau a inculpatului.-
Când suspectul sau inculpatul nu poate sau refuză să semneze, organul judiciar
consemnează acest lucru în declara iaț scrisă.- Declara iaț scrisă este semnată iș de organul
de urmărire penală care a procedat la audierea suspectului sau a inculpatului, de judecătorul
de drepturi iș libertă iț ori de pre edinteleș completului de judecată iș de grefier, de avocatul
suspectului, inculpatului, al persoanei vătămate, păr iiț civile sau păr iiț responsabile
civilmente, dacă ace tiaș au fost prezen i,ț precum iș de interpret când declara iaț a fost luată
printr-un interpret.- În cursul urmăririi penale, audierea suspectului sau inculpatului se
înregistrează cu mijloace tehnice audio sau audiovideo. Atunci când înregistrarea nu este
posibilă, acest lucru se consemnează în declara iaț suspectului sau inculpatului, cu indicarea
concretă a motivului pentru care înregistrarea nu a fost posibilă.
Audierea persoanei vătămate, a păr iiț civile iș a păr iiț responsabile
civilmente
- La începutul primei audieri, organul judiciar adresează persoanei vătămate întrebările
prevăzute la art. 107, care se aplică în mod corespunzător.
- Persoanei vătămate i se aduc la cuno tin ăș ț următoarele drepturi iș obliga ii:ț
a. dreptul de a fi asistată de avocat, iar în cazurile de asisten ăț obligatorie, dreptul de a i se
desemna un avocat din oficiu;
b. dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege;
c. dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica excep iiț iș de a pune concluzii, în
condi iileț prevăzute de lege;
d. dreptul de a fi încuno tin atăș ț cu privire la desfă urareaș procedurii, dreptul de a formula
plângere prealabilă, precum iș dreptul de a se constitui parte civilă;
e. obliga iaț de a se prezenta la chemările organelor judiciare;
f. obliga iaț de a comunica orice schimbare de adresă;
- În cursul urmăririi penale, audierea persoanei vătămate se înregistrează prin mijloace tehnice
audio sau audiovideo, atunci când organul de urmărire penală consideră necesar sau atunci
când persoana vătămată a solicitat aceasta în mod expres, iar înregistrarea este posibilă-
Persoanei vătămate i se aduce la cuno tin ăș ț cu ocazia primei audieri faptul că, în cazul în
care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de

36. libertate, aceasta poate să fie informată cu privire la punerea acestuia în libertate în orice
mod.Audierea păr iiț civile iș a păr iiț responsabile civilmente se face potrivit dispozi iilorț art.
111 alin. (1), (3) iș (4), care se aplică în mod corespunzător- Păr iiț civile, precum iș păr iiț
responsabile civilmente li se aduc la cuno tin ăș ț următoarele drepturi:
a. dreptul de a fi asistate de avocat, iar în cazurile de asisten ăț obligatorie, dreptul de a li se
desemna un avocat din oficiu;
b. dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege;
c. dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica excep iiț iș de a pune
concluzii în legătură cu solu ionareaț laturii civile a cauzei, în condi iileț prevăzute de
lege.- Atunci când sunt îndeplinite condi iileț prevăzute de lege referitoare la statutul de
martor amenin atț sau vulnerabil ori pentru protec iaț vie iiț private sau a demnită ii,ț
organul de urmărire penală poate dispune fa ăț de persoana vătămată ori fa ăț de
partea civilă măsurile de protec ieț prevăzute la art. 125—130, care se aplică în mod
corespunzător.
Audierea martorilor- Poate fi audiată în
calitate de martor orice persoană care are
cuno tin ăș ț despre fapte sau împrejurări de fapt
care constituie probă în cauza penala- Orice
persoană citată în calitate de martor are
următoarele obliga ii:ț
a. de a se prezenta în fa aț organului judiciar care a citat-o la locul, ziua iș ora arătate în cita ie;ț
b.de a depune jurământ sau declara ieț solemnă în fa aț instan ei;ț
c. de a spune adevărul.- Calitatea de martor are întâietate fa ăț de calitatea de expert sau de
avocat, de mediator ori de reprezentant al uneia dintre păr iț sau al unui subiect procesual
principal, cu privire la faptele iș împrejurările de fapt pe care persoana le-a cunoscut înainte
de a dobândi această calitate.- Pot fi audiate în calitate de martor iș persoanele care au
întocmit procese-verbale e în temeiul art. 61 iș 62.- Orice persoană poate fi citată iș audiată în
calitate de martor, cu excep iaț păr ilorț iș a subiec ilor procesualiț principali.- Persoanele care
se află într-o situa ieț ce pune la îndoială, în mod rezonabil, capacitatea de a fi martor pot fi
audiate doar atunci când organul judiciar constată că persoana este capabilă să relateze în
mod con tientș fapte iș împrejurări de fapt conforme cu realitatea. Pentru a decide cu privire la
capacitatea unei persoane de a fi martor, organul judiciar dispune, la cerere sau din oficiu,
orice examinare necesară, prin mijloacele prevăzute de lege.- Martorul este audiat asupra
unor fapte sau împrejurări de fapt care constituie obiectul proba iuniiț în cauza în care a fost
citat. - Audierea martorului poate fi extinsă asupra tuturor împrejurărilor necesare
pentru verificarea credibilită iiț sale.- Nu pot face obiectul declara ieiț martorului acele fapte sau
împrejurări al căror secret ori confiden ialitateț poate fi opusă prin lege organelor judiciare.-
Faptele sau împrejurările prevăzute la alin. (3) pot face obiectul declara ieiț martorului atunci
când autoritatea competentă sau persoana îndreptă ităț î iș exprimă acordul în acest sens sau
atunci când există o altă cauză legală de înlăturare a obliga ieiț de a păstra secretul sau
confiden ialitatea.ț
- Au dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor următoarele persoane:a.so ul,ț
ascenden iiț iș descenden iiț în linie directă, precum iș fra iiț iș surorile suspectului sau

37. inculpatului;
b.persoanele care au avut calitatea de soț al suspectului sau al inculpatului.- După comunicarea
drepturilor iș obliga iilorț , organele judiciare comunică persoanelor prevăzute la alin. (1)
dreptul de a nu da declara iiț în calitate de martor.- Dacă persoanele prevăzute la alin. (1) sunt
de acord să dea declara ii,ț în privin aț acestora sunt aplicabile dispozi iileț privitoare la
drepturile iș obliga iileț martorilor.- Persoana care îndepline teș una dintre calită ileț prevăzute la
alin. (1) în raport cu unul dintre suspec iț sau inculpa iț este scutită de obliga iaț de a depune
mărturie iș împotriva celorlal iț suspec iț sau inculpa i,ț în cazul în care declara iaț sa nu poate fi
limitată doar la ace tiaș din urmă- Declara ia deț martor dată de o persoană care, în aceea iș
cauză, anterior declara ieiț a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu
poate fi folosită împotriva sa. Organele judiciare au obliga iaț să men ioneze,ț cu ocazia
consemnării declara iei,ț calitatea procesuală anterioară.- Martorului i se comunică obiectul
cauzei iș apoi este întrebat dacă este membru de familie sau fost soț al suspectului,
inculpatului, persoanei vătămate ori al celorlalte păr iț din procesul penal, dacă se află în rela iiț
de prietenie sau de du mănieș cu aceste persoane, precum iș dacă a suferit vreo pagubă în
urma săvâr iriiș infrac iunii.ț
Martorului nu i se adresează întrebările privind persoana sa atunci când fa ăț de acesta s-a
dispus o măsură de protec ieț a datelor de identitate.- Organul judiciar comunică martorului
calitatea în care este audiat iș faptele sau împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora a fost
propus ca martor- Martorului i se aduc apoi la cuno tin ăș ț următoarele drepturi iș
obliga ii:a.dreptulț de a fi supus măsurilor de protec ieț iș de a beneficia de restituirea
cheltuielilor prilejuite de chemarea în fa aț organelor judiciare, atunci când sunt îndeplinite
condi iileț prevăzute de lege;
b. obliga iaț de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i-se aten iaț că, în
cazul neîndeplinirii acestei obliga ii,ț se poate emite mandat de aducere împotriva sa;
c. obliga iaț de a comunica în scris, în termen de 5 zile, orice schimbare a adresei la care este
citat, atrăgându-i- se aten iaț că, în cazul neîndeplinirii acestei obliga ii,ț se poate dispune
împotriva sa sanc iuneaț prevăzută de art. 283 alin. (1);
d. obliga iaț de a da declara iiț conforme cu realitatea, atrăgându-i-se aten iaț că legea
pedepse teș infrac iuneaț de mărturie mincinoasă.- În cursul urmăririi penale iș judecă ii,ț după
îndeplinirea dispozi iilor art.ț 119 iș 120, organul de urmărire penală iș pre edinteleș
completului solicită martorului depunerea jurământului sau a declara ieiț solemne.- Organul de
urmărire penală iș pre edinteleș completului îl întreabă pe martor dacă dore teș să depună
jurământ religios sau declara ieț solemnă.- Textul jurământului este următorul: „Jur că voi
spune adevărul iș nu voi ascunde nimic din ceea ce tiu.ș A aș să-mi ajute Dumnezeu!”.
Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă în func ieț de credin aț religioasă a
martorului.- În timpul depunerii jurământului, cu excep iileț impuse de credin aț religioasă,
martorul ineț mâna dreaptă pe cruce sau pe Biblie. În cazul în care martorul alege să facă o
declara ieț solemnă, textul acesteia este următorul: „Mă oblig că voi spune adevărul iș nu voi
ascunde nimic din ceea ce tiu.”.ș Dispozi iile alin.ț (1)—(5) se aplică în mod corespunzător în
procedura audierii anticipate, în fa aț judecătorului de drepturi iș libertă i.ț - Fiecare martor este
audiat separat iș fără prezen aț altor martori- Martorul este lăsat să declare tot ceea ce tieș în

38. legătură cu faptele sau împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora a fost propus, apoi i se
pot adresa întrebări.- Martorului nu i se pot adresa întrebări privind op iunileț politice, ideologice
sau religioase ori alte circumstan eț personale iș de familie, cu excep iaț cazului în care
acestea sunt strict necesare pentru aflarea adevărului în cauză sau pentru verificarea
credibilită iiț martorului.- Consemnarea declara iilorț se face potrivit dispozi iilorț art. 110, care se
aplică în mod corespunzător. - În cursul urmăririi penale, audierea martorului se
înregistrează prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, dacă organul de urmărire penală
consideră necesar sau dacă martorul solicită expres aceasta iș înregistrarea este posibilă.
Audierea martorului minor în vârstă de până la 14 ani are loc în prezen aț unuia dintre părin i,ț a
tutorelui sau a persoanei ori a reprezentantului institu ieiț căreia îi este încredin atț minorul spre
cre tereș iș educare. - Dacă persoanele arătate la alin. (1) nu pot fi prezente sau au calitatea
de suspect, inculpat, persoană vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente ori martor
în cauză ori există suspiciunea rezonabilă că pot influen aț declara iaț minorului, audierea
acestuia are loc în prezen aț unui reprezentant al autorită iiț tutelare sau a unei rude cu
capacitate deplină de exerci iu,ț stabilite de organul judiciar. - Dacă se consideră necesar,
la cerere sau din oficiu, organul de urmărire penală sau instan aț dispune ca la audierea
martorului minor să asiste un psiholog. Audierea martorului minor trebuie să evite producerea
oricărui efect negativ asupra stării psihice a acestuia.- Martorului minor care la data audierii nu
a împlinit vârsta de 14 ani nu i se comunică obliga iileț prevăzute la art. 120 alin. (2) lit. d), dar
i se atrage aten iaț să spună adevărul.
Protec iaț martorilor amenin a iț ț Martorul amenin atț
- În cazul în care există o suspiciune rezonabilă că via a,ț integritatea corporală, libertatea,
bunurile sau activitatea profesională a martorului ori a unui membru de familie al acestuia ar
putea fi puse în pericol ca urmare a datelor pe care le furnizează organelor judiciare sau a
declara iilorț sale, organul judiciar competent acordă acestuia statutul de martor amenin atț iș
dispune una ori mai multe dintre măsurile de protec ieț - În cursul urmăririi penale, odată cu
acordarea statutului de martor amenin at,ț procurorul dispune aplicarea uneia sau a mai
multora dintre următoarele măsuri:
a. supravegherea iș paza locuin eiț martorului sau asigurarea unei locuin eț temporare;
b. înso ireaț iș asigurarea protec ieiț martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în cursul
deplasărilor;
c. protec iaț datelor de identitate, prin acordarea unui pseudonim cu care martorul va semna
declara iaț sa;
d. audierea martorului fără ca acesta să fie prezent, prin intermediul mijloacelor audiovideo
de transmitere, cu vocea iș imaginea distorsionate, atunci când celelalte măsuri nu sunt
suficiente.

39. - Procurorul dispune aplicarea unei măsuri de protec ieț din oficiu sau la cererea martorului,
a uneia dintre păr iț sau a unui subiect procesual principal.
( În cazul aplicării măsurilor de protec ieț prevăzute la alin. (1) lit. c) iș d), declara iaț martorului
nu va cuprinde adresa reală sau datele sale de identitate, acestea fiind consemnate într-un
registru special la care vor avea acces doar organul de urmărire penală, judecătorul de
drepturi iș libertă i,ț judecătorul de cameră preliminară sau instan a,ț în condi iiț de
confiden ialitate.ț - Procurorul dispune acordarea statutului de martor amenin atț iș aplicarea
măsurilor de protec ieț prin ordonan ăț motivată, care se păstrează în condi iiț de
confiden ialitate.ț - Procurorul verifică, la intervale de timp rezonabile, dacă se men inț condi iileț
care au determinat luarea măsurilor de protec ie,ț iar în caz contrar dispune, prin ordonan ăț
motivată, încetarea acestora.- Măsurile prevăzute la alin. (1) se men inț pe tot parcursul
procesului penal dacă starea de pericol nu a încetat.
(- Dacă starea de pericol a apărut în cursul procedurii de cameră preliminară,
judecătorul de cameră preliminară, din oficiu sau la sesizarea procurorului, dispune
măsurile de protec ieț prevăzute la art. 127. Dispozi iileț art. 128 se aplică în mod
corespunzător.- Măsurile de protec ieț prevăzute la alin. (1) lit. a) iș b) se comunică
autorită iiț desemnate cu punerea în executare a măsurii.
- În cursul judecă ii,ț odată cu acordarea statutului de martor amenin at,ț instan aț dispune
aplicarea uneia sau a mai multora dintre următoarele măsuri:
a. supravegherea iș paza locuin eiț martorului sau asigurarea unei locuin eț temporare;
b. înso ireaț iș asigurarea protec ieiț martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în cursul
deplasărilor;
c. nepublicitatea edin eiș ț de judecată pe durata ascultării martorului;
d. ascultarea martorului fără ca acesta să fie prezent în sala de judecată, prin intermediul
mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea iș imaginea distorsionate, atunci când
celelalte măsuri nu sunt suficiente;
e. protec iaț datelor de identitate ale martorului iș acordarea unui pseudonim sub care
acesta va depune mărturie. - Instan aț dispune aplicarea unei măsuri de protec ieț
din oficiu, la cererea procurorului, a martorului, a păr ilorț sau a persoanei vătămate.
Propunerea formulată de procuror cuprinde:
a. numele martorului care urmează a fi ascultat în faza de judecată iș fa ăț de care se dore teș
dispunerea măsurii de protec ie;ț
b. motivarea concretă a gravită iiț pericolului iș a necesită iiț măsurii. Atunci când cererea este
formulată de celelalte persoane prevăzute la alin. (1), instan aț poate dispune ca procurorul să
efectueze de urgen ăț verificări cu privire la temeinicia cererii de protec ie.ț - Cererea se
solu ioneazăț în camera de consiliu, fără participarea persoanei care a formulat cererea.
- Participarea procurorului este obligatorie.- Instan aț se pronun ăț prin încheiere motivată, care
nu este supusă căilor de atac.- Încheierea prin care se dispune măsura de protec ieț se
păstrează în condi iiț de confiden ialitate.ț Dacă protec iaț martorului este necesară iș după

40. rămânerea definitivă a hotărârii, sunt aplicabile dispozi iileț legii speciale.- Măsurile de
protec ieț prevăzute la art. 127 lit. a) iș b) se comunică autorită iiț desemnate de lege cu
punerea în executare a măsurilor.- În situa iileț prevăzute la art. 126 alin. (1) lit. d) iș art. 127
lit. d), audierea martorului se poate efectua prin intermediul mijloacelor audiovideo, fără ca
martorul să fie prezent fizic în locul unde se află organul judiciar.
Subiec iiț procesuali principali, păr ileț iș avoca iiț acestora pot adresa întrebări martorului audiat
în condi iileț alin. (1). Organul judiciar respinge întrebările care ar putea conduce la
identificarea martorului.
- Declara iaț martorului protejat se înregistrează prin mijloace tehnice video iș audio iș se
redă integral în formă scrisă.- În cursul urmăririi penale declara iaț se semnează de
organul de urmărire penală ori, după caz, de judecătorul de drepturi iș libertă iț iș de
procurorul care a fost prezent la audierea martorului iș se depune la dosarul cauzei.
Declara iaț martorului, transcrisă, va fi semnată iș de acesta iș va fi păstrată în dosarul
depus la parchet, într-un loc special, în condi iiț de confiden ialitate.ț - În cursul judecă ii,ț
declara iaț martorului se semnează de pre edinteleș completului de judecată.- Suportul pe
care a fost înregistrată declara iaț martorului, în original, sigilat cu sigiliul parchetului sau,
după caz, al instan eiț de judecată în fa aț căreia s-a făcut declara ia,ț se păstrează în
condi iiț de confiden ialitate.ț Suportul care con ineț înregistrările efectuate în cursul
urmăririi penale este înaintat la terminarea urmăririi penal instan eiț competente,
împreună cu dosarul cauzei, iș este păstrat în acelea iș condi iiț privind confiden ialitatea.ț
Protec iaț martorilor vulnerabili
Procurorul sau, după caz, instan aț poate decide acordarea statutului de martor vulnerabil
următoarelor categorii de persoane:
a. martorului care a suferit o traumă ca urmare a săvâr iriiș infrac iuniiț ori ca urmare a
comportamentului ulterior al suspectului sau inculpatului;
b. martorului minor.- Odată cu acordarea statutului de martor vulnerabil, procurorul iș instan aț
pot dispune măsurile de protec ieț prevăzute la art. 126 alin. (1) lit. b) iș d) sau, după caz, art.
127 lit. b)—e), care se aplică în mod corespunzător. Distorsionarea vocii iș a imaginii nu este
obligatorie.
Confruntarea
- Când se constată că există contraziceri între declara iileț persoanelor audiate în
aceea iș cauză, se procedează la confruntarea lor dacă aceasta este necesară
pentru lămurirea cauzei.- Persoanele confruntate sunt audiate cu privire la faptele iș
împrejurările în privin aț cărora declara iileț date anterior se contrazic.- Organul de
urmărire penală sau instan aț de judecată poate încuviin aț ca persoanele confruntate
să î iș pună reciproc întrebări.- Întrebările iș răspunsurile se consemnează într-un
proces-verbal.

41. Perchezi iaț domiciliară
- Perchezi iaț domiciliară ori a bunurilor aflate în domiciliu poate fi dispusă dacă există o
suspiciune rezonabilă cu privire la săvâr ireaș unei infrac iuniț de către o persoană ori la
de inereaț unor obiecte sau înscrisuri ce au legătură cu o infrac iuneț iș se presupune că
perchezi iaț poate conduce la descoperirea iș strângerea probelor cu privire la această
infrac iune,ț la conservarea urmelor săvâr iriiș infrac iuniiț sau la prinderea suspectului ori
inculpatului.- Prin domiciliu se în elegeț o locuin ăț sau orice spa iuț delimitat în orice mod ce
apar ineț ori este folosit de persoană fizică sau juridică.Perchezi iaț domiciliară poate fi dispusă
în cursul urmăririi penale, la cererea procurorului, de judecătorul de drepturi iș libertă iț de la
instan aț căreia i-ar reveni competen aț să judece cauza în primă instan ăț sau de la instan aț
corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscrip ieț se află sediul parchetului din care
face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. În cursul judecă ii,ț
perchezi iaț se dispune, din oficiu sau la cererea procurorului, de către instan aț învestită cu
judecarea cauzei. - Cererea formulată de procuror trebuie să cuprindă:a.descrierea locului
unde urmează a se efectua perchezi ia,ț iar dacă sunt suspiciuni rezonabile privind existen aț
sau posibilitatea transferării probelor, datelor sau persoanelor căutate în locuri învecinate,
descrierea acestor locuri;
b. indicarea probelor ori a datelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă cu privire la
săvâr ireaș unei infrac iuniț sau cu privire la de inereaț obiectelor ori înscrisurilor ce au legătură
cu o infrac iune;ț
c. indicarea infrac iunii,ț a probelor sau a datelor din care rezultă că în locul în care se
solicită efectuarea perchezi ieiț se află suspectul ori inculpatul sau pot fi descoperite probe
cu privire la săvâr ireaș infrac iuniiț ori urme ale săvâr iriiș infrac iunii;ț
d. numele, prenumele i,ș dacă este necesar, descrierea suspectului sau inculpatului despre
care se bănuie teș că se află în locul unde se efectuează perchezi ia,ț precum iș indicarea
urmelor săvâr iriiș infrac iuniiț ori a altor obiecte despre care se presupune că există în locul
ce urmează a fi perchezi ionatț - În cazul în care, în timpul efectuării perchezi iei,ț se constată
că au fost transferate probe, date sau că persoanele căutate s-au ascuns în locuri
învecinate, mandatul de perchezi ieț este valabil, în condi iileț legii, iș pentru aceste locuri.
Continuarea efectuării perchezi ieiț în această situa ieț se încuviin eazăț de către procuror.-
Procurorul înaintează cererea împreună cu dosarul cauzei judecătorului de drepturi iș
libertă i.ț - Cererea prin care se solicită încuviin areaț efectuării perchezi ieiț domiciliare
se solu ionează,ț în termen de 24 de ore, în camera de consiliu, fără citarea păr ilor.ț
Participarea procurorului este obligatorie.- Judecătorul dispune, prin încheiere, admiterea
cererii, atunci când este întemeiată, iș încuviin areaț efectuării perchezi ieiț iș emite de îndată
mandatul de perchezi ie.ț Întocmirea minutei este obligatorie.

42. - Încheierea instan eiț iș mandatul de perchezi ieț trebuie să cuprindă:
a. denumirea instan ei;ț
b. data, ora iș locul emiterii;
c. numele, prenumele iș calitatea persoanei care a emis mandatul de perchezi ie;ț
d. perioada pentru care s-a emis mandatul, care nu poate depă iș 15 zile;
e. scopul pentru care a fost emis;
f. descrierea locului unde urmează a se efectua perchezi iaț sau, dacă este cazul, iș a
locurilor învecinate acestuia;
g. numele sau denumirea persoanei la domiciliul, re edin aș ț ori sediul căreia se efectuează
perchezi ia,ț dacă este cunoscută;
h. numele făptuitorului, suspectului sau inculpatului, dacă este cunoscut;
i. descrierea făptuitorului, suspectului sau inculpatului despre care se bănuie teș că se află în
locul unde se
efectuează perchezi ia,ț indicarea urmelor săvâr iriiș infrac iuniiț sau a altor obiecte despre care
se presupune că există în locul ce urmează a fi perchezi ionat;ț
j. men iuneaț că mandatul de perchezi ieț poate fi folosit o singură dată;
k. semnătura judecătorului iș tampilaș instan ei.ț - În cazul în care judecătorul de drepturi iș
libertă iț apreciază că nu sunt îndeplinite condi iileț prevăzute la art. 157, dispune, prin
încheiere, respingerea cererii de efectuare a perchezi ieiț domiciliare.- Încheierea prin care
judecătorul de drepturi iș libertă iț se pronun ăț asupra cererii de încuviin areț a efectuării
perchezi ieiț domiciliare nu este supusă căilor de atac.
- O nouă cerere de efectuare a unei perchezi iiț domiciliare în acela iș loc poate fi formulată dacă
au apărut ori s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, necunoscute la momentul solu ionăriiț
cererii anterioare de către judecător.- În cursul judecă ii,ț din oficiu sau la cererea procurorului,
instan aț de judecată poate dispune efectuarea unei perchezi iiț în vederea punerii în executare a
mandatului de arestare preventivă a inculpatului, precum iș în cazul în care există suspiciuni
rezonabile că în locul unde se solicită efectuarea perchezi ieiț există mijloace materiale de probă
ce au legătură cu infrac iuneaț ce face obiectul cauzei. - Mandatul de perchezi ieț se comunică
procurorului, care ia măsuri pentru executarea acestuia. - Perchezi iaț se efectuează de
procuror sau de organul de cercetare penală, înso it,ț după caz, de lucrători operativi.
- Perchezi iaț domiciliară nu poate fi începută înainte de ora 6,00 sau după ora 20,00, cu
excep iaț infrac iuniiț flagrante sau când perchezi iaț urmează să se efectueze într-un local
deschis publicului la acea oră.- În cazul în care este necesar, organele judiciare pot
restric ionaț libertatea de mi careș a persoanelor prezente sau accesul altor persoane în locul
unde se efectuează perchezi ia,ț pe durata efectuării acesteia. - Înainte de începerea
perchezi iei,ț organul judiciar se legitimează iș înmânează o copie a mandatului emis de
judecător persoanei la care se va efectua perchezi ia,ț reprezentantului acesteia sau unui
membru al familiei, iar în lipsă, oricărei alte persoane cu capacitate deplină de exerci iuț care
cunoa teș persoana la care se va efectua perchezi iaț i,ș dacă este cazul, custodelui.- În cazul
perchezi ieiț efectuate la sediul unei persoane juridice, mandatul de perchezi ieț se înmânează
reprezentantului acesteia sau, în lipsa reprezentantului, oricărei alte persoane cu capacitate

43. deplină de exerci iuț care se află în sediu ori este angajat al persoanei juridice respective.- În
cazul în care efectuarea perchezi ieiț este extinsă în locuin eleț învecinate în condi iileț art. 158
alin. (3), persoanele din aceste spa iiț vor fi în tiin ateș ț cu privire la extinderea efectuării
perchezi iei.ț
- Persoanelor prevăzute li se solicită, înainte de începerea perchezi iei,ț predarea de
bunăvoie a persoanelor sau a obiectelor căutate. Perchezi iaț nu se mai efectuează
dacă persoanele sau obiectele indicate în mandat sunt predate. Persoanelor
prevăzute la alin. (5) iș (6) li se aduce la cuno tin ăș ț că au dreptul ca la efectuarea
perchezi ieiț să participe un avocat. Dacă se solicită prezen aț unui avocat, începerea
perchezi ieiț este amânată până la sosirea acestuia, dar nu mai mult de două ore de la
momentul la care acest drept este comunicat, luându-se măsuri de conservare a
locului ce urmează a fi perchezi ionat.ț În cazuri excep ionale,ț ce impun efectuarea
perchezi ieiț de urgen ă,ț sau în cazul în care avocatul nu poate fi contactat, perchezi iaț
poate începe iș înainte de expirarea termenului de două ore.- De asemenea,
persoanei perchezi ionateț i se va permite să fie asistată ori reprezentată de o
persoană de încredere.- Când persoana la care se face perchezi iaț este re inutăț ori
arestată, va fi adusă la perchezi ie.ț În cazul în care nu poate fi adusă, ridicarea de
obiecte iș înscrisuri, precum iș perchezi iaț domiciliară se fac în prezen aț unui
reprezentant ori martor asistent.- Organul judiciar care efectuează perchezi iaț are
dreptul să deschidă, prin folosirea for ei,ț încăperile, spa iile,ț mobilierul iș alte obiecte
în care s-ar putea găsi obiectele, înscrisurile, urmele infrac iuniiț sau persoanele
căutate, în cazul în care posesorul acestora nu este prezent sau nu dore teș să le
deschidă de bunăvoie. La deschiderea acestora, organele judiciare ce efectuează
perchezi iaț trebuie să evite daunele nejustificate. - Organul judiciar este obligat
să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor iș înscrisurilor care au legătură cu fapta
pentru care se efectuează urmărirea penală. Obiectele sau înscrisurile a căror
circula ieț ori de inereț este interzisă sau în privin aț cărora există suspiciunea că pot
avea o legătură cu săvâr ireaș unei infrac iuniț pentru care ac iuneaț penală se pune în
mi careș din oficiu se ridică întotdeauna.- În mod excep ional,ț perchezi iaț poate începe
fără înmânarea copiei mandatului de perchezi ie,ț fără solicitarea prealabilă de predare
a persoanei sau a obiectelor, precum iș fără informarea prealabilă privind posibilitatea
solicitării prezen eiț unui avocat ori a unei persoane de încredere, în următoarele
cazuri:
a. când este evident faptul că se fac pregătiri pentru acoperirea urmelor sau
distrugerea probelor ori a elementelor ce prezintă importan ăț pentru cauză;
b. dacă există suspiciunea că în spa iulț în care urmează a se efectua perchezi iaț se află
o persoană a cărei via ăț sau integritate fizică este pusă în pericol;

44. c. dacă există suspiciunea că persoana căutată s-ar putea sustrage procedurii. - În cazul în
care în spa iulț unde urmează a fi efectuată perchezi iaț nu se află nicio persoană, aceasta se
efectuează în prezen aț unui martor asistent.- În cazurile prevăzute la alin. (14) iș (15), copia
mandatului de perchezi ieț se înmânează de îndată ce este posibil.
- Organele judiciare care efectuează perchezi iaț pot folosi for a,ț în mod adecvat iș
propor ional,ț pentru a pătrunde într-un domiciliu:
a. dacă există motive temeinice pentru a anticipa rezisten ăț armată sau alte tipuri de violen ăț
ori există un pericol cu privire la distrugerea probelor;
b. în cazul unui refuz sau dacă nu a fost primit niciun răspuns la solicitările organelor
judiciare de a pătrunde în domiciliu.- Este interzisă efectuarea în acela iș timp cu perchezi iaț
a oricăror acte procedurale în aceea iș cauză, care prin natura lor împiedică persoana la
care se face perchezi iaț să participe la efectuarea acesteia, cu excep iaț situa ieiț în care se
desfă oară,ș în aceea iș cauză, simultan mai multe perchezi ii.ț - Locul în care se desfă oarăș
perchezi ia,ț precum iș persoanele sau obiectele găsite pe parcursul perchezi ionăriiț pot fi
fotografiate ori înregistrate audiovideo.- Înregistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate
sunt anexate procesului-verbal de perchezi ieț iș fac parte integrantă din acesta. După
identificare, obiectele sau înscrisurile se prezintă persoanei de la care sunt ridicate iș
persoanelor prezente, pentru a fi recunoscute iș a fi însemnate de către acestea spre
neschimbare, după care se etichetează iș se sigilează.- Obiectele care nu pot fi însemnate
ori pe care nu se pot aplica etichete iș sigilii se împachetează sau se închid, pe cât posibil
împreună, după care se aplică sigilii.- Obiectele care nu pot fi ridicate se lasă în păstrarea
celui la care se află sau a unui custode. Persoanei căreia i se lasă spre păstrare obiectele i
se pune în vedere că are obliga ia deț a le păstra iș conserva, precum iș de a le pune la
dispozi iaț organelor de urmărire penală, la cererea acestora, sub sanc iuneaț prevăzută la
art. 275 din Codul penal. Probele pentru analiză se iau cel pu inț în dublu iș se sigilează. Una
dintre probe se lasă celui de la care se ridică, iar în lipsa acestuia, uneia dintre persoanele
prevăzute la art. 159 alin. (11). Activită ileț desfă urateș cu ocazia efectuării perchezi ieiț sunt
consemnate într-un proces-verbal.- Procesul-verbal trebuie să cuprindă:a. numele,
prenumele iș calitatea celui care îl încheie;
b. numărul iș data mandatului de perchezi ie;ț
c. locul unde este încheiat;
d. data iș ora la care a început iș ora la care s-a terminat efectuarea perchezi iei,ț cu
men ionareaț oricărei întreruperi intervenite;
e. numele, prenumele, ocupa iaț iș adresa persoanelor ce au fost prezente la
efectuarea perchezi iei,ț cu men ionareaț calită iiț acestora;
f. efectuarea informării persoanei la care se va efectua perchezi iaț cu privire la dreptul de a
contacta un avocat care să participe la perchezi ie;ț
g. descrierea amănun ităț a locului iș condi iilorț în care înscrisurile, obiectele sau urmele

45. infrac iuniiț au fost descoperite iș ridicate, enumerarea iș descrierea lor amănun ită,ț
pentru a putea fi recunoscute; men iuniț cu privire la locul iș condi iileț în care suspectul
sau inculpatul a fost prins;
h. obiec iileț iș explica iileț persoanelor care au participat la efectuarea perchezi iei,ț
precum iș men iunileț referitoare la înregistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate;
i. men iuniț despre obiectele care nu au fost ridicate, dar au fost lăsate în păstrare;
j. men iunileț prevăzute de lege pentru cazurile speciale.- Procesul-verbal se semnează pe
fiecare pagină iș la sfâr itș de cel care îl încheie, de persoana la care s-a făcut perchezi ia,ț de
avocatul acesteia, dacă a fost prezent, precum iș de persoanele arătate la alin. (2) lit. e).
Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuză să semneze, se face men iuneț
despre aceasta, precum iș despre motivele imposibilită iiț sau refuzului de a semna.
- O copie de pe procesul-verbal se lasă persoanei la care s-a făcut perchezi iaț sau de la
care s-au ridicat obiectele iș înscrisurile ori uneia dintre persoanele prevăzute la art. 159
alin. (5) sau (6) care au participat laperchezi ie.ț - Obiectele ori înscrisurile ridicate care
constituie mijloace de probă sunt ata ateș la dosar sau păstrate în alt mod, iar urmele
săvâr iriiș infrac iuniiț se ridică iș sunt conservate.- Obiectele, înscrisurile iș urmele ridicate,
care nu sunt ata ateș la dosar, pot fi fotografiate. Fotografiile se vizează de organul de
urmărire penală iș se ata eazăș la dosar.- Mijloacele materiale de probă se păstrează de
organul de urmărire penală sau de instan aț de judecată la care se găse teș dosarul, până
la solu ionareaț definitivă a cauzei.)- Obiectele care nu au legătură cu cauza se restituie
persoanei căreia îi apar in,ț cu excep iaț celor care sunt supuse confiscării, în condi iileț
legii.- Obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă nu sunt supuse confiscării, în
condi iile legii,ț pot fi restituite, chiar înainte de solu ionareaț definitivă a procesului,
persoanei căreia îi apar in,ț în afară de cazul când prin această restituire s-ar putea
stânjeni aflarea adevărului. Organul de urmărire penală sau instan aț de judecată pune în
vedere persoanei căreia i-au fost restituite obiectele că este obligată să le păstreze până
la solu ionareaț definitivă a cauzei.- Obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă sunt
dintre acelea prevăzute la art. 252 alin. (2) iș dacă nu sunt restituite, se conservă sau se
valorifică potrivit prevederilor art. 252.- Perchezi ia laț o autoritate publică, institu ieț publică
sau la alte persoane juridice de drept public se efectuează potrivit prevederilor prezentei
sec iuni,ț după cum urmează:
a. organul judiciar se legitimează iș înmânează o copie a mandatului de perchezi ieț
reprezentantului autorită ii,ț institu ieiț sau persoanei juridice de drept public;
b. perchezi iaț se efectuează în prezen aț reprezentantului autorită ii,ț institu ieiț sau
persoanei juridice de drept public ori a altei persoane cu capacitate deplină de exerci iu;ț
c. o copie de pe procesul-verbal de perchezi ieț se lasă reprezentantului autorită ii,ț
institu ieiț sau persoanei juridice de drept public.

46. Expertiza si constatarea(art 172-191)
- Efectuarea unei expertize se dispune când pentru constatarea, clarificarea sau
evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importan ăț pentru aflarea adevărului în
cauză este necesară iș opinia unui expert.
- Expertiza se dispune, în condi iileț art. 100, la cerere sau din oficiu, de către organul de
urmărire penală, prin ordonan ăț motivată, iar în cursul judecă iiț se dispune de către instan ă,ț
prin încheiere motivată.
Cererea de efectuare a expertizei trebuie formulată în scris, cu indicarea faptelor iș
împrejurărilor supuse evaluării iș a obiectivelor care trebuie lămurite de expert. - Expertiza
poate fi efectuată de exper iț oficiali din laboratoare sau institu iiț de specialitate ori de exper iț
independen iț autoriza iț din țară sau din străinătate, în condi iileț legii.- Expertiza iș
examinarea medico-legală se efectuează în cadrul institu iilorț medico-legale.- Ordonan aț
organului de urmărire penală sau încheierea instan eiț prin care se dispune efectuarea
expertizei trebuie să indice faptele sau împrejurările pe care expertul trebuie să le constate,
să le clarifice iș să le evalueze, obiectivele la care trebuie să răspundă, termenul în care
trebuie efectuată expertiza, precum iș institu iaț ori exper iiț desemna i.ț - În domeniile strict
specializate, dacă pentru în elegereaț probelor sunt necesare anumite cuno tin eș ț specifice
sau alte asemenea cuno tin e,ș ț instan aț ori organul de urmărire penală poate solicita opinia
unor speciali tiș care func ioneazăț în cadrul organelor judiciare sau în afara acestora.
Dispozi iileț relative la audierea martorului sunt aplicabile în mod corespunzător.- La
efectuarea expertizei pot participa exper iț independen iț autoriza i,ț numi iț la solicitarea
păr ilorț sau subiec ilorț procesuali principali.
Când există pericol de dispari ieț a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situa iiț
de fapt ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul
de urmărire penală poate dispune prin ordonan ăț efectuarea unei constatări. Constatarea
este efectuată de către un specialist care func ioneazăț în cadrul organelor judiciare sau din
afara acestora.- Certificatul medico-legal are valoarea unui raport de constatare.- După
finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciază că este necesară opinia
unui expert sau când concluziile raportului de constatare sunt contestate, se dispune
efectuarea unei expertize.- Expertul este numit prin ordonan aț organului de urmărire penală
sau prin încheierea instan ei.ț - Organul de urmărire penală sau instan aț desemnează, de
regulă, un singur expert, cu excep iaț situa iilorț în care, ca urmare a complexită iiț expertizei,
sunt necesare cuno tin eș ț specializate din discipline distincte, situa ieț în care desemnează
doi sau mai mul iț exper i.ț - Când expertiza urmează să fie efectuată de o institu ieț medico-
legală, de un institut sau laborator de specialitate, desemnarea unuia sau a mai multor
exper iț se face de către acea institu ie,ț potrivit legii. - Păr ileț iș subiec iiț procesuali

47. principali au dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe un expert recomandat
de acestea. În cazul în care expertiza este dispusă de instan ă,ț procurorul poate solicita ca
un expert recomandat de acesta să participe la efectuarea expertizei.- Expertul, institu iaț
medico-legală, institutul sau laboratorul de specialitate, la cererea expertului, poate solicita,
atunci când consideră necesar, participarea speciali tilorș de la alte institu iiț sau avizul
acestora Institu iaț medico-legală, institutul sau laboratorul de specialitate comunică organului
judiciar care a dispus efectuarea expertizei numele exper ilorț desemna i.ț Persoana aflată în
vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 64 nu poate fi desemnată ca
expert, iar în cazul în care a fost desemnată, hotărârea judecătorească nu se poate întemeia
pe constatările iș concluziile acesteia. Motivul de incompatibilitate trebuie dovedit de cel ce îl
invocă.
Nu poate fi desemnată ca expert persoana care a avut această calitate în aceea iș
cauză, cu excep iaț situa ieiț în care aceasta este recomandată de păr iț sau de procuror.
Expertul are dreptul de a refuza efectuarea expertizei pentru acelea iș motive pentru
care martorul poate refuza depunerea mărturiei. Expertul are dreptul să ia cuno tin ăș ț
de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei. Expertul poate cere
lămuriri organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei cu privire la anumite fapte
ori împrejurări ale cauzei ce trebuie evaluate.- Expertul poate cere lămuriri păr ilorț iș
subiec ilor procesualiț principali, cu încuviin areaț iș în condi iileț stabilite de organele
judiciare.- Expertul are dreptul la un onorariu pentru activitatea depusă în vederea
efectuării expertizei, pentru cheltuielile pe care ar trebui să le suporte sau le-a suportat
pentru efectuarea expertizei. Cuantumul onorariului este stabilit de către organele
judiciare în func ieț de natura iș complexitatea cauzei iș de cheltuielile suportate sau
care urmează a fi suportate de către expert. Dacă expertiza este efectuată de institu iaț
medico-legală ori institutul sau laboratorul de specialitate, costul expertizei este stabilit
în condi iileț prevăzute de legea specială. Expertul poate beneficia iș de măsuri de
protec ie,ț în condi iileț prevăzute la art. 125.- Expertul are obliga iaț de a se prezenta în
fa aț organelor de urmărire penală sau a instan eiț de judecată ori de câte ori este
chemat iș de a- iș întocmi raportul de expertiză cu respectarea termenului-limită stabilit
în ordonan aț organului de urmărire penală sau în încheierea instan ei.ț Termenul-limită
din ordonan ăț sau încheiere poate fi prelungit, la cererea expertului, pentru motive
întemeiate, fără ca prelungirea totală acordată să fie mai mare de 6 luni.- Întârzierea
sau refuzul nejustificat de efectuare a expertizei atrage aplicarea unei amenzi judiciare,
precum iș răspunderea civilă a expertului sau a institu ieiț desemnate să o efectueze
pentru prejudiciile cauzate.- Expertul poate fi înlocuit dacă refuză sau, în mod
nejustificat, nu finalizează raportul de expertiză până la termenul fixat.
- Înlocuirea se dispune prin ordonan ăț de către organul de urmărire penală sau prin

48. încheiere de către instan ă,ț după citarea expertului, iș se comunică asocia ieiț sau
corpului profesional de care apar ineț acesta.) - Expertul este, de asemenea, înlocuit
când este admisă declara iaț sa de ab inereț sau cererea de recuzare ori în cazul în care
se află în imposibilitate obiectivă de a efectua sau finaliza expertiza. Expertul înlocuit
trebuie, sub sanc iuneaț prevăzută la art. 283 alin. (4), să pună de îndată la dispozi iaț
organului judiciar toate actele sau obiectele încredin ate,ț precum iș observa iileț cu privire
la activită ileț desfă urateș până la momentul înlocuirii sale. Organul de urmărire penală
sau instan aț de judecată, când dispune efectuarea unei expertize, fixează un termen la
care sunt chemate păr ile,ț subiec iiț procesuali principali, precum iș expertul, dacă acesta
a fost desemnat.- La termenul fixat se aduce la cuno tin aș ț procurorului, a păr ilor,ț a
subiec ilorț procesuali principali iș a expertului obiectul expertizei iș întrebările la care
expertul trebuie să răspundă iș li se pune în vedere că au dreptul să facă observa iiț cu
privire la aceste întrebări iș că pot cere modificarea sau completarea lor. De asemenea,
după caz, sunt indicate expertului obiectele pe care urmează să le analizeze.
Expertul este în tiin at cuș ț privire la faptul că are obliga iaț de a analiza obiectul expertizei,
de a indica cu exactitate orice observa ieț sau constatare iș de a expune o opinie
impar ialăț cu privire la faptele sau împrejurările evaluate, în conformitate cu regulile
tiin eiș ț iș expertizei profesionale.- Păr ileț iș subiec iiț procesuali principali sunt
încuno tin a iș ț ț că au dreptul să ceară numirea câte unui expert recomandat de fiecare
dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei.După examinarea obiec iilorț iș
cererilor făcute de păr i,ț de subiec iiț procesuali principali iș expert, organul de urmărire
penală sau instan aț de judecată pune în vedere expertului termenul în care urmează a fi
efectuatăexpertiza, încuno tin ându-lș ț totodată dacă la efectuarea acesteia urmează să
participe păr ileț sau subiec iiț procesuali principali.
Atunci când expertiza urmează să fie efectuată de o institu ieț medico-legală, de un
laborator de expertiză criminalistică sau de orice institut de specialitate, sunt aplicabile
dispozi iileț art. 173 alin. (3), nefiind necesară prezen aț expertului în fa aț organului judiciar.-
După efectuarea expertizei, constatările, clarificările, evaluările iș opinia expertului sunt
consemnate într-un raport.- Când sunt mai mul iț exper iț se întocme teș un singur raport de
expertiză. Opiniile separate se motivează în acela iș raport.- Raportul de expertiză se
depune la organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei.- Raportul de expertiză
cuprinde:a. partea introductivă, în care se arată organul judiciar care a dispus efectuarea
expertizei, data când s-a dispus efectuarea acesteia, numele iș prenumele expertului,
obiectivele la care expertul urmează să răspundă, data la care a fost efectuată, materialul
pe baza căruia expertiza a fost efectuată, dovada încuno tin ăriiș ț păr ilor,ț dacă au participat
la aceasta iș au dat explica iiț în cursul expertizei, data întocmirii raportului de expertiză;
b. partea expozitivă prin care sunt descrise opera iileț de efectuare a expertizei,

49. metodele, programele iș echipamentele utilizate;
c. concluziile, prin care se răspunde la obiectivele stabilite de organele judiciare, precum iș
orice alte precizări iș constatări rezultate din efectuarea expertizei, în legătură cu obiectivele
expertizei.- În situa iaț în care expertiza a fost efectuată în lipsa păr ilorț ori a subiec ilorț
procesuali principali, ace tiaș sau avocatul lor sunt încuno tin a iș ț ț cu privire la întocmirea
raportului de expertiză iș cu privire la dreptul la studierea raportului.- În cursul urmăririi penale
sau al judecă ii,ț expertul poate fi audiat de organul de urmărire penală sau de instan ă,ț la
cererea procurorului, a păr ilor,ț a subiec ilorț procesuali principali sau din oficiu, dacă organul
judiciar apreciază că audierea este necesară pentru lămurirea constatărilor sau concluziilor
expertului.- Dacă expertiza a fost efectuată de o institu ieț medico-legală, institut sau laborator
de specialitate, institu iaț va desemna un expert, dintre persoanele care au participat la
efectuarea expertizei, ce urmează a fi audiat de către organul de urmărire penală sau de
instan ă.ț - Audierea expertului se efectuează potrivit dispozi iilorț privitoare la audierea
martorilor.Când organul de urmărire penală sau instan aț constată, la cerere sau din oficiu, că
expertiza nu este completă, iar această deficien ăț nu poate fi suplinită prin audierea
expertului, dispune efectuarea unui supliment de expertiză de către acela iș expert. Când nu
este posibilă desemnarea aceluia iș expert, se dispune efectuarea unei alte expertize de către
un alt expert. Când expertiza a fost efectuată în cadrul institu ieiț medico-legale, unui institut
sau laborator de specialitate, organul de urmărire penală sau instan aț se adresează institu ieiț
respective în vederea efectuării suplimentului de expertiză. Organul de urmărire penală sau
instan aț dispune efectuarea unei noi expertize atunci când concluziile raportului de expertiză
sunt neclare sau contradictorii ori între con inutulț iș concluziile raportului de expertiză există
contradic ii,ț iar aceste deficien eț nu pot fi înlăturate prin audierea expertului.- Când organul de
urmărire penală sau instan aț de judecată dispune efectuarea unei noi expertize de către o
institu ieț medico-legală, aceasta este efectuată de o comisie, în condi iileț legii.- Organul de
urmărire penală stabile teș prin ordonan ăț obiectul constatării, întrebările la care trebuie să
răspundă specialistul iș termenul în care urmează a fi efectuată lucrarea.- Raportul de
constatare cuprinde descrierea opera iilorț efectuate de specialist, a metodelor, programelor iș
echipamentelor utilizate iș concluziile constatării.- În cazurile privitoare la infrac iuneaț de
falsificare de monedă ori de alte valori, organul de urmărire penală sau instan aț poate cere
lămuriri institutului de emisiune. În cauzele privind infrac iuniț de fals în înscrisuri, organul de
urmărire penală sau instan aț de judecată poate dispune să fie prezentate scripte de
compara ie.ț Dacă scriptele se găsesc în depozite publice, autorită ileț în drept sunt obligate a
le elibera. Dacă scriptele se găsesc la o persoană, organul de urmărire penală sau instan aț îi
pune în vedere să le prezinte. Scriptele se introduc într-un plic sigilat care se vizează de
organul de urmărire penală sau de pre edinteleș completului de judecată iș se semnează de
acela care le prezintă.- Organul de urmărire penală ori instan aț poate solicita suspectului sau

50. inculpatului să prezinte o piesă scrisă cu mâna sa ori să scrie după dictare.- Dacă suspectul
sau inculpatul refuză, se face men iuneț în procesul-verbal. Refuzul de a se conforma
solicitării organului de urmărire penală sau instan eiț nu poate fi interpretat în defavoarea
suspectului sau inculpatului.- În cazul infrac iunilorț comise de minorii cu vârsta între 14 iș 16
ani, în cazul uciderii sau vătămării copilului nou-născut ori a fătului de către mamă, precum iș
atunci când organul de urmărire penală sau instan aț are o îndoială asupra discernământului
suspectului ori inculpatului în momentul săvâr iriiș infrac iuniiț ce face obiectul acuza iei,ț se
dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, stabilindu-se totodată termenul
de prezentare în vederea examinării.- Expertiza se efectuează în cadrul institu ieiț medico-
legale de către o comisie, constituită potrivit legii.- Expertiza medico-legală psihiatrică se
efectuează după ob inereaț consim ământuluiț scris al persoanei ce urmează a fi supusă
expertizei, exprimat, în prezen aț unui avocat ales sau din oficiu, în fa aț organului judiciar, iar
în cazul minorului, iș în prezen aț ocrotitorului legal.- În cazul în care suspectul sau inculpatul
refuză în cursul urmăririi penale efectuarea expertizei ori nu se prezintă în vederea examinării
la comisia medico-legală psihiatrică, organul de cercetare penală sesizează procurorul sau
judecătorul de drepturi iș libertă iț în vederea emiterii unui mandat de aducere în
scopulprezentării la comisia medico-legală psihiatrică. - În cazul în care consideră că este
necesară o examinare complexă, ce necesită internarea medicală a suspectului sau a
inculpatului într-o institu ie sanitarăț de specialitate, iar acesta refuză internarea, comisia
medico-legală sesizează organul de urmărire penală sau instan aț cu privire la necesitatea
luării măsurii internării nevoluntare.- În cursul urmăririi penale, procurorul, dacă apreciază că
solicitarea comisiei medico-legale este întemeiată, poate cere judecătorului de drepturi iș
libertă iț de la instan aț căreia i-ar reveni competen aț să judece cauza în primă instan ăț sau de
la instan aț corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscrip ieț se află locul de
internare ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea
luarea măsurii internării nevoluntare, pentru maximum 30 de zile, în vederea efectuării
expertizei psihiatrice.- Propunerea procurorului de luare a măsurii internării nevoluntare trebuie
să cuprindă, după caz, men iuniț cu privire la: fapta pentru care se efectuează cercetarea
penală, încadrarea juridică, denumirea infrac iunii;ț faptele iș împrejurările din care rezultă
îndoiala asupra discernământului suspectului sau inculpatului, sesizarea comisiei medico-
legale psihiatrice cu privire la refuzul suspectului sau inculpatului de a se interna, motivarea
necesită iiț luării măsurii internării iș a propor ionalită iiț ț acesteia cu scopul urmărit. Propunerea
împreună cu dosarul cauzei se prezintă judecătorului de drepturi iș libertă i.ț Judecătorul de
drepturi iș libertă iț fixează ziua iș ora de solu ionareț a propunerii de luare a măsurii internării
nevoluntare, în cel mult 3 zile de la data sesizării, având obliga iaț de a-l cita pe suspect sau
inculpat pentru termenul fixat. Termenul se comunică procurorului, precum iș avocatului
suspectului sau inculpatului, căruia i se acordă, la cerere, dreptul de a studia dosarul cauzei iș

51. propunerea formulată de procuror.- Solu ionareaț propunerii de luare a măsurii internării
nevoluntare se face numai în prezen aț suspectului sau inculpatului, în afară de cazul când
acesta este dispărut, se sustrage sau când din cauza stării sănătă iiț sau din cauză de for ăț
majoră ori stare de necesitate nu se poate prezenta.- Participarea procurorului iș a avocatului
ales sau numit din oficiu al suspectului ori inculpatului este obligatorie. În cazul admiterii
propunerii de internare nevoluntară, încheierea judecătorului trebuie să cuprindă:a.datele de
identitate ale suspectului sau inculpatului;b.descrierea faptei de care este acuzat suspectul
sau inculpatul, încadrarea juridică iș denumirea infrac iunii;c.fapteleț iș împrejurările din care
rezultă îndoială asupra stării psihice a suspectului sau inculpatului;d.motivarea necesită iiț luării
măsurii internării nevoluntare în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice iș a
propor ionalită iiț ț acesteia cu scopul urmărit;e.durata măsurii internării.- După luarea măsurii,
suspectului sau inculpatului i se aduc la cuno tin ă,ș ț de îndată, în limba pe care o în elege,ț
motivele internării, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. După dispunerea internării,
dacă suspectul sau inculpatul se află în stare de de inere,ț judecătorul de drepturi iș libertă iț
informează administra iaț locului de de inereț despre măsura internării iș dispune transferul
arestatului într-o sec ieț de psihiatrie a unui penitenciar-spital.- Împotriva încheierii judecătorului
de drepturi iș libertă iț se poate face contesta ieț la judecătorul de drepturi iș libertă iț de la
instan aț ierarhic superioară de către suspect, inculpat sau de procuror în termen de 24 de ore
de la pronun are.ț Contesta iaț împotriva încheierii prin care se dispune internarea nevoluntară
nu suspendă executarea. Contesta iaț formulată de suspect sau inculpat împotriva încheierii
prin care s-a dispus internarea nevoluntară se solu ioneazăț în termen de 3 zile de la data
înregistrării acesteia iș nu este suspensivă de executare. În vederea solu ionăriiț contesta ieiț
formulate de procuror, judecătorul de la instan aț ierarhic superioară dispune citarea
suspectului sau inculpatului. Participarea avocatului ales sau numit din oficiu al suspectului ori
inculpatului este obligatorie. În vederea solu ionăriiț contesta ieiț formulate de suspect sau de
inculpat, judecătorul de la instan aț ierarhic superioară comunică acestuia iș procurorului data
stabilită pentru judecarea contesta ieiț iș le acordă posibilitatea de a depune observa iiț scrise
până la acea dată, în afară de cazul când apreciază că prezen aț suspectului sau inculpatului,
participarea procurorului iș formularea de concluzii orale de către ace tiaș sunt necesare
pentru justa solu ionareț a contesta iei.ț În cazul admiterii contesta ieiț formulate de suspect sau
inculpat, judecătorul de la instan aț ierarhic superioară dispune respingerea propunerii de
internare iș externarea, dacă este cazul, de îndată, a suspectului sau inculpatului, dacă
acesta nu este de inutț sau arestat chiar iș în altă cauză.- Dosarul cauzei se restituie
procurorului în termen de 24 de ore de la solu ionareaț contesta iei.ț Dacă încheierea
judecătorului de drepturi iș libertă iț nu este atacată cu contesta ie,ț acesta restituie dosarul
procurorului în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de contesta ie.ț
În cursul judecă ii,ț dacă inculpatul refuză efectuarea expertizei ori nu se prezintă în vederea

52. examinării la comisia medico-legală psihiatrică, instan a,ț din oficiu sau la cererea
procurorului, dispune emiterea unui mandat de aducere în condi iileț art. 265.- Măsura
internării nevoluntare poate fi luată de instan ăț în cursul judecă iiț la propunerea comisiei
medico- legale psihiatrice. Dispozi iileț alin. (6)—(19) se aplică în mod corespunzător.
- Imediat după luarea măsurii internării nevoluntare sau în cazul schimbării ulterioare a locului
de internare, judecătorul de drepturi iș libertă iț sau, după caz, pre edinteleș completului de
judecată care a dispus măsura încuno tin eazăș ț despre aceasta iș despre locul internării un
membru al familiei suspectului sau inculpatului ori o altă persoană desemnată de acesta,
precum iș institu iaț medico-legală care efectuează expertiza, încheindu-se în acest sens un
proces-verbal. Institu iaț de specialitate are obliga iaț de a informa organele judiciare despre
schimbarea locului internării.- Hotărârea prin care dispune internarea nevoluntară se pune în
executare de procuror prin intermediul organelor de poli ie.ț - În cazul în care suspectul sau
inculpatul se află în stare de de inere,ț judecătorul de drepturi iș libertă iț sau instan aț ce a
dispus măsura internării într-o institu ieț de specialitate în vederea efectuării expertizei
medico- legale psihiatrice informează, de îndată, administra iaț locului de de inereț sau
arestare despre măsura dispusă.- Măsura internării medicale în vederea efectuării expertizei
medico-legale psihiatrice poate fi prelungită o singură dată, pe o durată de cel mult 30 de
zile. Comisia de expertiză medico-legală psihiatrică sesizează procurorul sau, după caz,
instan aț asupra necesită iiț prelungirii măsurii internării cu cel pu inț 7 zile înainte de expirarea
acesteia. Sesizarea trebuie să con inăț descrierea activită ilorț efectuate, motivele pentru care
examinarea nu a fost finalizată pe parcursul internării, examinările ce urmează a fi efectuate,
precizarea perioadei pentru care este necesară prelungirea. - În cazul în care înainte de
expirarea duratei internării nevoluntare se constată că aceasta nu mai este necesară,
comisia de expertiză medico-legală psihiatrică sau persoana internată sesizează de îndată
organul care a dispus măsura, în vederea revocării acesteia. Sesizarea se solu ioneazăț de
urgen ă,ț în camera de consiliu, cu participarea procurorului, după audierea avocatului ales
sau din oficiu al persoanei internate. Încheierea pronun atăț de judecătorul de drepturi iș
libertă iț sau de instan ăț nu este supusă niciunei căi de atac.- Dacă în cursul efectuării
expertizei medico-legale psihiatrice se constată că sunt îndeplinite condi iileț prevăzute la art.
247, comisia de expertiză medico-legală psihiatrică sesizează organele judiciare în vederea
luării măsurii de siguran ăț a internării medicale provizorii.- Perioada în care suspectul sau
inculpatul a fost internat într-o institu ieț de specialitate în vederea efectuării expertizei
psihiatrice se deduce din durata pedepsei, în condi iileț art. 72 din Codul penal.Autopsia
medico-legală se dispune de către organul de urmărire penală sau de către instan aț de
judecată, în caz de moarte violentă ori când aceasta este suspectă de a fi violentă sau când
nu se cunoa teș cauza mor iiț ori există o suspiciune rezonabilă că decesul a fost cauzat direct
sau indirect printr-o infrac iuneț ori în legătură cu comiterea unei infrac iuni.ț În cazul în care

53. corpul victimei a fost înhumat, este dispusă exhumarea pentru examinarea cadavrului prin
autopsie.- Procurorul dispune de îndată efectuarea unei autopsii medico-legale dacă decesul
s-a produs în perioada în care persoana se află în custodia poli iei,ț a Administra ieiț Na ionaleț
a Penitenciarelor, în timpul internării medicale nevoluntare sau în cazul oricărui deces care
ridică suspiciunea nerespectării drepturilor omului, a aplicării torturii sau a oricărui tratament
inuman.- Pentru a constata dacă există motive pentru a efectua autopsia medico-legală,
organul de urmărire penală sau instan aț de judecată poate solicita opinia medicului legist.-
Autopsia se efectuează în cadrul institu ieiț medico-legale, potrivit legii speciale La efectuarea
autopsiei medico-legale pot fi coopta iț iș speciali tiș din alte domenii medicale, în vederea
stabilirii cauzei decesului, la solicitarea medicului legist, cu excep iaț medicului care a tratat
persoana decedată.- Cu ocazia efectuării autopsiei medico-legale pot fi utilizate orice metode
legale pentru stabilirea identită ii,ț inclusiv prelevarea de probe biologice în vederea stabilirii
profilului genetic judiciar. Organul de urmărire penală trebuie să încuno tin ezeș ț un membru de
familie despre data autopsiei iș despre dreptul de a desemna un expert independent
autorizat care să asiste la efectuarea autopsiei. Medicul legist care a efectuat autopsia
întocme teș un raport de expertiză, care cuprinde constatările iș concluziile sale cu privire la:
a. identitatea persoanei decedate sau elemente de identificare, dacă identitatea nu este
cunoscută;
b. felul mor ii;ț
c. cauza medicală a mor ii;ț
d. existen aț leziunilor traumatice, mecanismul de producere a acestora, natura agentului
vulnerant iș legătura de cauzalitate dintre leziunile traumatice iș deces;e. rezultatele
investiga iilorț de laborator efectuate asupra probelor biologice prelevate de la cadavru iș a
substan elorț suspecte descoperite;
f. urmele biologice găsite pe corpul persoanei decedate;
g. data probabilă a mor ii;ț
h. orice alte elemente care pot contribui la lămurirea împrejurărilor producerii mor ii.ț
Exhumarea poate fi dispusă de către procuror sau de către instan aț de judecată în vederea
stabilirii felului iș cauzei mor ii,ț a identificării cadavrului sau pentru stabilirea oricăror
elemente necesare solu ionăriiț cauzei.
- Exhumarea se face în prezen aț organului de urmărire penală.- Autopsia medico-legală a unui
fetus se dispune pentru a se stabili vârsta intrauterină, capacitatea de supravie uireț
extrauterină, felul iș cauza mor ii,ț precum iș pentru stabilirea filia iei,ț când este cazul.
Autopsia medico-legală a unui nou-născut se dispune pentru a se stabili dacă copilul a fost
născut viu, viabilitatea, durata supravie uiriiț extrauterine, felul iș cauza medicală a mor ii,ț
data mor ii,ț dacă i s-au acordat îngrijiri medicale după na tere,ș precum iș pentru stabilirea
filia iei, cândț este cazul.
- În cazul în care există o suspiciune cu privire la producerea unei intoxica ii,ț se dispune
efectuarea unei expertize toxicologice.- Produsele considerate suspecte că ar fi

54. determinat intoxica iaț sunt trimise institu ieiț medico-legale sau unei alte institu iiț
specializate.- Concluziile expertizei toxicologice cuprind constatări de specialitate cu
privire la tipul substan eiț toxice, cantitatea, calea de administrare, precum iș consecin eleț
posibile ale substan eiț descoperite, cât iș alte elemente care să ajute la stabilirea
adevărului. Examinarea medico-legală a persoanei în vederea constatării urmelor iș a
consecin elor uneiț infrac iuniț se efectuează conform legii speciale. Medicul legist care a
efectuat examinarea medico-legală întocme teș un certificat medico-legal sau, după caz,
un raport de expertiză.Constatarea leziunilor traumatice este efectuată, de regulă, printr-o
examinare fizică. În cazul în care nu este posibilă sau necesară examinarea fizică,
expertiza este efectuată în baza documenta ieiț medicale puse la dispozi iaț expertului.
Raportul de expertiză sau certificatul medico-legal trebuie să cuprindă: descrierea
leziunilor traumatice, precum iș opinia expertului cu privire la natura iș gravitatea leziunilor,
mecanismul iș data producerii acestora, urmările pe care acestea le-au produs.-
Examinarea fizică a unei persoane presupune examinarea externă iș internă a corpului
acesteia, precum iș prelevarea de probe biologice. Organul de urmărire penală trebuie să
solicite, în prealabil, consim ământulț scris al persoanei care urmează a fi examinată. În
cazul persoanelor lipsite de capacitate de exerci iuț consim ământulț la examinarea fizică
este solicitat reprezentantului legal, iar în cazul celor cu capacitate restrânsă de exerci iu,ț
consim ământulț scris al acestora trebuie exprimat în prezen aț ocrotitorilor legali. În lipsa
consim ământuluiț scris al persoanei care urmează a fi examinată, al reprezentantului legal
ori a încuviin ăriiț din partea ocrotitorului legal, judecătorul de drepturi iș libertă iț dispune,
prin încheiere, la cererea motivată a procurorului, examinarea fizică a persoanei, dacă
această măsură este necesară pentru stabilirea unor fapte sau împrejurări care să asigure
buna desfă urareș a urmăririi penale ori pentru a se determina dacă o anumită urmă sau
consecin ăț a infrac iuniiț poate fi găsită pe corpul sau în interiorul corpului acesteia.Cererea
organului de urmărire penală trebuie să cuprindă: numele persoanei a cărei examinare
fizică este cerută, motivarea îndeplinirii condi iilorț prevăzute la alin. (2), modalitatea în care
examinarea fizică urmează a fi efectuată, infrac iuneaț de care este acuzat suspectul sau
inculpatul. Judecătorul de drepturi iș libertă iț solu ioneazăț cererea de efectuare a examinării
fizice în camera de consiliu, prin încheiere ce nu este supusă niciunei căi de atac.- În cazul
în care persoana examinată î iș exprimă în scris consim ământulț sau în cazul în care există
urgen ă,ț iar ob inereaț autorizării judecătorului în condi iileț alin. (4) ar conduce la o
întârziere substan ialăț a cercetărilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor,
organul de urmărire penală poate dispune, prin ordonan ă,ț efectuarea examinării fizice.
Ordonan aț organului de urmărire penală, precum iș procesul-verbal în care sunt
consemnate activită ileț desfă urateș cu ocazia examinării fizice sunt înaintate de îndată
judecătorului de drepturi iș libertă i.ț În cazul în care judecătorul constată că au fost

55. respectate condi iileț prevăzute la alin. (2), dispune prin încheiere motivată, validarea
examinării fizice efectuate de organele de urmărire penală. Încălcarea de către organele de
urmărire penală a condi iilorț prevăzute la alin. (2) atrage excluderea probelor ob inuteț prin
examinarea fizică. Validarea examinării fizice efectuate de organele de urmărire penală se
efectuează potrivit alin. 4.Examinarea fizică internă a corpului unei persoane sau recoltarea
de probe biologice trebuie efectuată de un medic, asistent medical sau de o persoană cu
pregătire medicală de specialitate, cu respectarea vie iiț private iș a demnită iiț umane.
Examinarea fizică internă a minorului care nu a împlinit 14 ani se poate face în prezen aț
unuia dintre părin i,ț la solicitarea părintelui. Recoltarea prin metode noninvazive de probe
biologice în vederea efectuării expertizei genetice judiciare se poate efectua iș de către
personalul de specialitate al Poli ieiț Române. În cazul conducerii unui vehicul de către o
persoană aflată sub influen aț băuturilor alcoolice sau a altor substan e,ț recoltarea de probe
biologice se efectuează din dispozi iaț organelor de constatare iș cu consim ământulț celui
supus examinării, de către un medic, asistent medical sau de o persoană cu pregătire
medicală de specialitate, în cel mai scurt timp, într-o institu ieț medicală, în condi iileț stabilite
de legile speciale.
Activită ileț efectuate cu ocazia examinării fizice sunt consemnate de organele de urmărire
penală într-un proces-verbal ce trebuie să cuprindă: numele iș prenumele organului de
urmărire penală care îl încheie, ordonan aț sau încheierea prin care s-a dispus măsura,
locul unde a fost încheiat, data, ora la care a început iș ora la care s-a terminat activitatea,
numele iș prenumele persoanei examinate, natura examinării fizice, descrierea activită ilorț
desfă urate,ș lista probelor recoltate în urma examinării fizice.
Rezultatele ob inuteț din analiza probelor biologice pot fi folosite iș în altă cauză penală,
dacă servesc la aflarea adevărului.)- Probele biologice care nu au fost consumate cu
ocazia analizelor efectuate sunt conservate iș păstrate în nstitu iaț unde au fost prelucrate,
pe o perioadă de cel pu inț 10 ani de la epuizarea căilor ordinare de atac ale hotărârii
judecătore ti.ș Expertiza genetică judiciară se poate dispune de către organul de urmărire
penală, prin ordonan ă,ț în cursul urmăririi penale, sau de instan ă,ț prin încheiere, în cursul
judecă ii,ț cu privire la probele biologice recoltate de la persoane sau orice alte probe ce au
fost găsite ori ridicate.
- Expertiza genetică judiciară se efectuează în cadrul institu iilorț medico-legale, al unei institu iiț
ori unui laborator de specialitate sau al oricărei alte institu iiț de specialitate certificate iș
acreditate în acest tip de analize.
Probele biologice recoltate cu ocazia examinării corporale pot fi folosite numai la
identificarea profilului genetic judiciar. Profilul genetic judiciar ob inutț în condi iileț alin. (3)
poate fi folosit iș în altă cauză penală, dacă serve teș la aflarea adevărului. Datele
ob inuteț ca urmare a expertizei genetice judiciare constituie date personale iș sunt

56. protejate conform legii.
MASURILE PREVENTIVE(ART
202-244)
- Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă
suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvâr itș o infrac iuneț iș dacă sunt necesare în
scopul asigurării bunei desfă urăriș a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului
ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvâr iriiș unei alte
infrac iuni.Nicioț măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau men inutăț
dacă există o cauză care împiedică punerea în mi careș sau exercitarea ac iuniiț penale.-
Orice măsură preventivă trebuie să fie propor ionalăț cu gravitatea acuza iei aduseț persoanei
fa ăț de care este luată iș necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea
acesteia.
- Măsurile preventive sunt:
a. re inerea;ț
b.controlul judiciar;
c. controlul judiciar pe cau iune;ț
d. arestul la domiciliu;
e.arestarea preventivă.- Măsura preventivă prevăzută la 202 alin. (4) lit. a) poate fi luată fa ăț de
suspect sau inculpat de către organul de cercetare penală sau de către procuror, numai în
cursul urmăririi penale.
- Măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b) iș c) pot fi luate fa ăț de inculpat, în
cursul urmăririi penale, de către procuror iș de către judecătorul de drepturi iș libertă i,ț în
procedura de cameră preliminară, de către judecătorul de cameră preliminară, iar în cursul
judecă ii,ț de către instan aț de judecată. Măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. (4) lit.
d) iș e) pot fi luate fa ăț de inculpat, în cursul urmăriri penale, de către judecătorul de drepturi
iș libertă i,ț în procedura de cameră preliminară, de către judecătorul de cameră preliminară,
iar în cursul judecă ii,ț de către instan aț de judecată.- Organul de cercetare penală iș
procurorul dispun asupra măsurilor preventive prin ordonan ăț motivată. În cursul urmăririi
penale iș al procedurii de cameră preliminară, cererile, propunerile, plângerile iș contesta iileț
privitoare la măsurile preventive se solu ioneazăț în camera de consiliu, prin încheiere
motivată, care se pronun ăț în camera de consiliu.- În cursul judecă ii,ț instan aț de judecată
se pronun ăț asupra măsurilor preventive prin încheiere motivată.Încheierile pronun ateț de
judecătorul de drepturi iș libertă i,ț de judecătorul de cameră preliminară sau de instan aț de
judecată se comunică inculpatului iș procurorului care au lipsit de la pronun are.ț - Împotriva
încheierilor prin care judecătorul de drepturi iș libertă iț dispune asupra măsurilor preventive,
inculpatul iș procurorul pot formula contesta ie,ț în termen de 48de ore de la pronun areț sau,

57. după caz, de la comunicare. Contesta iaț se depune la judecătorul de drepturi iș libertă iț
care a pronun atț încheierea atacată iș se înaintează, împreună cu dosarul cauzei,
judecătorului de drepturi iș libertă iț de la instan aț ierarhic superioară, în termen de 48 de
ore de la înregistrare.
- Contesta iileț împotriva încheierilor prin care judecătorul de drepturi iș libertă iț de la Înalta
Curte de Casa ieț iș Justi ieț dispune asupra măsurilor preventive se solu ioneazăț de un
complet compus din judecători de drepturi iș libertă iț de la Înalta Curte de Casa ieț iș Justi ie,ț
dispozi iileț prezentului articol aplicându-se în mod corespunzător. Contesta iaț formulată
împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea unei măsuri preventive ori
prin care s-a constatat încetarea de drept a acesteia nu este suspensivă de executare.
Contesta iaț formulată de inculpat se solu ioneazăț în termen de 5 zile de la înregistrare.-
Contesta iaț formulată de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea
propunerii de prelungire a arestării preventive, revocarea unei măsuri preventive sau
înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă se solu ioneazăț înainte de
expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior.- În vederea solu ionăriiț contesta iei,ț
inculpatul se citează.- Solu ionareaț contesta ieiț se face în prezen aț inculpatului, în afară de
cazul când acesta lipse teș nejustificat, este dispărut, se sustrage ori din cauza stării sănătă ii,ț
din cauză de for ăț majoră sau stare de necesitate nu poate fi adus în fa aț judecătorului. În
toate cazurile, este obligatorie acordarea asisten eiț juridice pentru inculpat de către un
avocat, ales sau numit din oficiu.- Participarea procurorului este obligatorie. - În cazul
admiterii contesta ieiț formulate de procuror iș dispunerii arestării preventive a inculpatului,
dispozi iileț art. 226 se aplică în mod corespunzător. În cazul admiterii contesta ieiț formulate de
procuror iș dispunerii prelungirii arestării preventive a inculpatului, dispozi iileț art. 236 alin. (1)
iș (2) se aplică în mod corespunzător.
- Dacă sunt întrunite condi iileț prevăzute de lege, se poate dispune luarea uneia dintre
măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b)-d) sau majorarea cuantumului
cau iunii.ț - În cazul admiterii contesta ieiț formulate de inculpat împotriva încheierii prin care s-
a dispus luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive, se poate dispune, în condi iileț
prevăzute de lege, respingerea propunerii de luare sau de prelungire a măsurii preventive
ori, după caz, înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă mai u oarăș i,ș după caz,
punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. - Dosarul
cauzei se restituie procurorului în termen de 48 de ore de la solu ionareaț contesta iei.ț Dacă
încheierea judecătorului de drepturi iș libertă iț de la prima instan ăț nu este atacată cu
contesta ie,ț acesta restituie dosarul procurorului în termen de 48 de ore de la expirarea
termenului de contesta ie.ț - Împotriva încheierilor prin care judecătorul de cameră preliminară
dispune asupra măsurilor preventive inculpatul iș procurorul pot formula contesta ie,ț în
termen de 48 de ore de la pronun areț sau, după caz, de la comunicare. Contesta iaț se

58. depune la judecătorul de cameră preliminară care a pronun atț încheierea atacată iș se
înaintează, împreună cu dosarul cauzei, judecătorului de cameră preliminară de la instan aț
ierarhic superioară, în termen de 48 de ore de la înregistrare.- Contesta iileț împotriva
încheierilor prin care judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casa ieț iș
Justi ieț dispune în procedura camerei preliminare asupra măsurilor preventive se
solu ioneazăț de un alt complet al aceleia iș instan e,ț în condi iileț legii.- Contesta iaț formulată
împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau men inereaț unei măsuri preventive ori
prin care s-a constatat încetarea de drept a acesteia nu este suspensivă de executare.
Contesta iaț formulată de inculpat se solu ioneazăț în termen de 5 zile de la înregistrare.-
Contesta iaț formulată de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus revocarea unei
măsuri preventive sau înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă se
solu ioneazăț înainte de expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior.
- În vederea solu ionăriiț contesta iei,ț inculpatul se citează.- Solu ionareaț contesta ieiț se face în
prezen aț inculpatului, în afară de cazul când acesta lipse teș nejustificat, este dispărut, se
sustrage ori din cauza stării sănătă ii,ț din cauză de for ăț majoră sau stare de necesitate nu
poate fi adus în fa aț judecătorului.- În toate cazurile, este obligatorie acordarea asisten eiț
juridice pentru inculpat de către un avocat, ales sau numit din oficiu.
- Participarea procurorului este obligatorie.- Dacă sunt întrunite condi iileț prevăzute de lege,
odată cu solu ionareaț contesta ieiț se poate dispune luarea uneia dintre măsurile preventive
prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b)-d) sau majorarea cuantumului cau iunii.ț Împotriva
încheierilor prin care instan aț dispune, în primă instan ă,ț asupra măsurilor preventive
inculpatul iș procurorul pot formula contesta ie,ț în termen de 48 de ore de la pronun areț sau,
după caz, de la comunicare. Contesta iaț se depune la instan aț care a pronun atț încheierea
atacată iș se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, instan eiț ierarhic superioare, în termen
de 48 de ore de la înregistrare.
- Încheierile prin care Înalta Curte de Casa ieț iș Justi ieț dispune în primă instan ăț asupra
măsurilor preventive pot fi contestate la completul competent de la Înalta Curte de Casa ieț iș
Justi ie.ț - Contesta iaț se solu ioneazăț In ședin ăț publică, cu participarea procurorului iș cu
citarea inculpatului.- Contesta iaț formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau
men inereaț unei măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a acesteia nu
este suspensivă de executare.- Contesta iaț formulată de inculpat se solu ioneazăț în termen de
5 zile de la înregistrare. Contesta iaț formulată de procuror împotriva încheierii prin care s-a
dispus revocarea unei măsuri preventive sau înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă
măsură preventivă se solu ioneazăț înainte de expirarea duratei măsurii preventive dispuse
anterior. Dacă sunt întrunite condi iileț prevăzute de lege, instan aț poate dispune luarea uneia
dintre măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b)-d) sau majorarea cuantumului
cau iunii.ț - Când procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului fa ăț de care s-a dispus
o măsură preventivă, rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, se înaintează judecătorului de
cameră preliminară de la instan aț competentă, cu cel pu inț 5 zile înainte de expirarea duratei
acesteia.
În termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară

59. verifică din oficiu legalitatea iș temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea
duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
. Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se men inț sau există
temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune
prin încheiere men inereaț măsurii preventive fa ăț de inculpat. Când constată că au încetat
temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive iș nu
există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care
rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin
încheiere revocarea acesteia iș punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în
altă cauză.- În tot cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră
preliminară, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă
temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive iș a măsurii arestului la
domiciliu. - Judecătorul de cameră preliminară înaintează dosarul instan eiț de judecată cu
cel pu inț 5 zile înainte de expirarea măsurii preventive.Instan aț de judecată verifică din
oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau men inereaț
măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.- În tot
cursul judecă ii,ț instan a,ț din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60
de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat men inereaț măsurii arestării
preventive iș a măsurii arestului la domiciliu dispuse fa ăț de inculpat.

60. Re inereaț Organul de cercetare penală sau
procurorul poate dispune re inerea,ț dacă sunt
îndeplinite condi iileț prevăzute la art. 202.- Persoanei
re inuteț i se aduc la cuno tin ă,ș ț de îndată, în limba pe
care o în elege,ț infrac iuneaț de care este suspectat iș
motivele re inerii.ț - Re inereaț se poate dispune pentru
cel mult 24 de ore. În durata re ineriiț nu se include
timpul strict necesar conducerii suspectului sau
inculpatului la sediul organului judiciar, conform legii.-
Dacă suspectul sau inculpatul a fost adus în fa aț
organului de cercetare penală sau a procurorului
pentru a fi audiat, în baza unui mandat de aducere
legal emis, în termenul prevăzut la alin. (3) nu se
include perioada cât suspectul sau inculpatul s-a
aflat sub putere acelui mandat.- Măsura re ineriiț
poate fi luată numai după audierea suspectului sau
inculpatului, în prezen aț avocatului ales ori numit din
oficiu.- Înainte de audiere, organul de cercetare
penală ori procurorul este obligat să aducă la
cuno tin aș ț suspectului sau inculpatului că are dreptul
de a fi asistat de un avocat ales ori numit din oficiu iș
dreptul de a nu face nicio declara ie,ț cu excep iaț
furnizării de informa iiț referitoare la identitatea sa,
atrăgându-i aten iaț că ceea ce declară poate fi folosit
împotriva sa. Suspectul sau inculpatul re inutț are
dreptul de a- iș încuno tin aș ț personal avocatul ales
sau de a solicita organului de cercetare penală ori
procurorului să îl încuno tin ezeș ț pe acesta. Modul de
realizare a încuno tin ăriiș ț se consemnează într-un
proces-verbal. Persoanei re inuteț nu i se poate refuza
exercitarea dreptului de a face personal
încuno tin areaș ț decât pentru motive temeinice, care
vor fi consemnate în procesul-verbal.- Avocatul ales
are obliga iaț de a se prezenta la sediul organului
judiciar în termen de cel mult două ore de la
încuno tin are.ș ț În caz de neprezentare a avocatului
ales, organul de cercetare penală sau procurorul
nume teș un avocat din oficiu.- Avocatul suspectului

61. sau inculpatului are dreptul de a comunica direct cu
acesta, în condi iiț care să asigure confiden ialitatea.ț -
Re inereaț se dispune de organul de cercetare penală
sau de procuror prin ordonan ă,ț care va cuprinde
motivele care au determinat luarea măsurii, ziua iș
ora la care re inereaț începe, precum iș ziua iș ora la
care re inereaț se sfâr e te.ș ș - Suspectului sau
inculpatului re inutț i se înmânează un exemplar al
ordonan eiț prevăzute la alin. (10). Pe perioada
re ineriiț suspectului sau inculpatului, organul de
cercetare penală sau procurorul care a dispus
măsura are dreptul de a proceda la fotografierea iș
luarea amprentelor acestuia.- Dacă re inereaț a fost
dispusă de organul de cercetare penală, acesta are
obliga iaț de a-l informa pe procuror cu privire la
luarea măsurii preventive, de îndată iș prin orice
mijloace.- Împotriva ordonan eiț organului de
cercetare penală prin care s-a luat măsura re ineriiț
suspectul sau inculpatul poate face plângere la
procurorul care supraveghează urmărirea penală,
înainte de expirarea duratei acesteia. Procurorul se
pronun ăț de îndată, prin ordonan ă.ț În cazul când
constată că au fost încălcate dispozi iileț legale care
reglementează condi iileț de luare a măsurii re inerii,ț
procurorul dispune revocarea ei iș punerea de
îndată în libertate a celui re inut.ț
- Împotriva ordonan eiț procurorului prin care s-a luat măsura re ineriiț suspectul sau inculpatul
poate face plângere, înainte de expirarea duratei acesteia, la prim-procurorul parchetului sau,
după caz, la procurorul ierarhic superior. Prim-procurorul sau procurorul ierarhic superior se
pronun ăț de îndată, prin ordonan ă.ț În cazul când constată că au fost încălcate dispozi iileț
legale care reglementează condi iileț de luare a măsurii re inerii,prim-procurorulț sau procurorul
ierarhic superior dispune revocarea ei iș punerea de îndată în libertate a
inculpatului.Procurorul sesizează judecătorul de drepturi iș libertă iț de la instan aț competentă,
în vederea luării măsurii arestării preventive fa ăț de inculpatul re inut,ț cu cel pu inț 6 ore
înainte de expirarea duratei re ineriiț acestuia. Persoanei re inuteț i se comunică, sub
semnătură, în scris, drepturile prevăzute la art. 83, la art. 210 alin.(1) iș (2), dreptul de acces la
asisten ăț medicală de urgen ă,ț durata maximă pentru care se poate dispune măsura re inerii,ț
precum iș dreptul de a face plângere împotriva măsurii dispuse, iar în cazul în care persoana

62. re inutăț nu poate ori refuză să semneze, se va încheia un proces-verbal. Imediat după
re inere,ț persoana re inutăț are dreptul de a încuno tin aș ț personal sau de a solicita organului
judiciar care a dispus măsura să încuno tin ezeș ț un membru al familiei sale ori o altă persoană
desemnată de aceasta despre luarea măsurii re ineriiț iș despre locul unde este re inută.ț
Dacă persoana re inutăț nu este cetă eanț român, aceasta are iș dreptul de a încuno tin aș ț sau
de a solicita încuno tin areaș ț misiunii diplomatice ori oficiului consular al statului al cărui
cetă eanț este sau, după caz, a unei organiza iiț interna ionaleț umanitare, dacă nu dore teș să
beneficieze de asisten aț autorită ilorț din araț sa de origine, ori a reprezentan eiț organiza ieiț
interna ionaleț competente, dacă este refugiat sau, din orice alt motiv, se află sub protec iaț
unei astfel de organiza ii.ț Inspectoratul General pentru Imigrări este informat în toate situa iileț
cu privire la dispunerea măsurii preventive fa ăț de această categorie de persoane- Persoanei
re inuteț nu i se poate refuza exercitarea dreptului de a face personal încuno tin areaș ț decât
pentru motive temeinice, care vor fi consemnate în procesul-verbal. În mod excep ional,ț
pentru motive temeinice, încuno tin areaș ț poate fi întârziată cel mult 4 ore.

63. Controlul judiciar În cursul urmăririi
penale, procurorul poate dispune luarea măsurii
controlului judiciar fa ăț de inculpat, dacă
această măsură preventivă este necesară
pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202
alin. (1). Judecătorul de cameră preliminară, în
procedura de cameră preliminară, sau instan aț
de judecată, în cursul judecă ii,ț poate dispune
luarea măsurii controlului judiciar fa ăț de
inculpat, dacă sunt îndeplinite condi iileț
prevăzute la alin. (1).Procurorul dispune citarea
inculpatului aflat în stare de libertate sau
aducerea inculpatului aflat în stare de
re inere.ț - Inculpatului prezent i se aduc la
cuno tin ă,ș ț de îndată, în limba pe care o
în elege,ț infrac iuneaț de care este suspectat iș
motivele luării măsurii controlului judiciar.
Măsura controlului judiciar poate fi luată numai
după audierea inculpatului, în prezen aț
avocatului ales ori numit din oficiu. (4)-
Procurorul dispune luarea măsurii controlului
judiciar prin ordonan ăț motivată, care se
comunică inculpatului.Împotriva ordonan eiț
procurorului prin care s-a luat măsura
controlului judiciar, în termen de 48 de ore de la
comunicare, inculpatul poate face plângere la
judecătorul de drepturi iș libertă iț de la instan aț
căreia i-ar reveni competen aț să judece cauza
în fond.- Judecătorul de drepturi iș libertă iț
sesizat conform alin. (1) fixează termen de
solu ionareț în camera de consiliu iș dispune
citarea inculpatului. Neprezentarea inculpatului
nu împiedică judecătorul de drepturi iș libertă iț
să dispună asupra măsurii luate de procuror.
Judecătorul de drepturi iș libertă iț îl ascultă pe
inculpat atunci când acesta este
prezent.Asisten aț juridică a inculpatului iș

64. participarea procurorului sunt obligatorii
Judecătorul de drepturi iș libertă iț poate revoca
măsura, dacă au fost încălcate dispozi iileț
legale care reglementează condi iileț de luare a
acesteia.Dosarul cauzei se restituie
procurorului în termen de 48 de ore de la
pronun areaț încheierii. Judecătorul de cameră
preliminară sau instan aț de judecată în fa aț
căreia se află cauza poate dispune, prin
încheiere, luarea măsurii controlului judiciar fa ăț
de inculpat, la cererea motivată a procurorului
sau din oficiu.Judecătorul de cameră
preliminară sau instan aț de judecată sesizat
potrivit alin. (1) dispune citarea inculpatului.
Ascultarea inculpatului este obligatorie dacă
acesta se prezintă la termenul fixat.Prezen aț
avocatului inculpatului iș participarea
procurorului sunt obligatorii.Pe timpul cât se
află sub control judiciar, inculpatul trebuie să
respecte următoarele obliga ii:ț a.să se prezinte
la organul de urmărire penală, la judecătorul de
cameră preliminară sau la instan aț de judecată
ori de câte ori este chemat;b. să informeze de
îndată organul judiciar care a dispus măsura
sau în fa aț căruia se află cauza cu privire la
schimbarea locuin ei;ț
c. să se prezinte la organul de poli ieț desemnat cu supravegherea sa de către organul
judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul
de poli ieț sau ori de câte ori este chemat- Organul judiciar care a dispus măsura poate
impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte una sau mai multe dintre
următoarele obliga ii:ț
a. să nu depă eascăș o anumită limită teritorială, fixată de organul judiciar, decât cu încuviin areaț
prealabilă a
acestuia;b.să nu se deplaseze în locuri anume stabilite de
organul judiciar sau să se deplaseze doar în locurile
stabilite de acesta;
c. să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
d. să nu revină în locuin aț familiei, să nu se apropie de persoana vătămată sau de membrii

65. familiei acesteia, de al iț participan iț la comiterea infrac iunii,ț de martori ori exper iț sau de alte
persoane anume desemnate de organul judiciar iș să nu comunice cu acestea direct sau
indirect, pe nicio cale;
e. să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfă oareș activitatea în exercitarea căreia a
săvâr itș fapta;
f. să comunice periodic informa iiț relevante despre mijloacele sale de existen ă;ț
g. să se supună unor măsuri de control, îngrijire sau tratament medical, în special în scopul
dezintoxicării;
h. să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice;
i. să nu conducă vehicule anume stabilite de organul judiciar;
j. să nu de ină,ț să nu folosească iș să nu poarte arme;
k. să nu emită cecuri.
În cuprinsul actului prin care se dispune luarea măsurii controlului judiciar sunt prevăzute
în mod expres obliga iileț pe care inculpatul trebuie să le respecte pe durata acestuia iș i
se atrage aten iaț că, în caz de încălcare cu rea-credin ăț a obliga iilorț care îi revin, măsura
controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării
preventive.Supravegherea respectării de către inculpat a obliga iilorț care îi revin pe durata
controlului judiciar se realizează de către institu ia,ț organul sau autoritatea anume
desemnate de organul judiciar care a dispus măsura, în condi iileț legii.Dacă, în cadrul
obliga iei prevăzuteț la alin. (2) lit. a), s-a impus inculpatului interdic iaț de a părăsi araț sau
o anumită localitate, câte o copie a ordonan eiț procurorului ori, după caz, a încheierii se
comunică, în ziua emiterii ordonan eiț sau a pronun ăriiț încheierii, inculpatului, unită iiț de
poli ieț în a cărei circumscrip ieț locuie te,ș precum iș celei în a cărei circumscrip ieț are
interdic iaț de a se afla acesta, serviciului public comunitar de eviden ăț a
persoanelor, Poli ieiț de Frontieră Române iș Inspectoratului General pentru Imigrări, în situa iaț
celui care nu este cetă eanț român, în vederea asigurării respectării de către inculpat a obliga ieiț
care îi revine. Organele în drept dispun darea inculpatului în consemn la punctele de trecere a
frontierei.- Institu ia,ț organul sau autoritatea prevăzute la alin. (4) verifică periodic respectarea
obliga iilorț de către inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale acestora, sesizează de
îndată procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, în procedura
de cameră preliminară, sau instan aț de judecată, în cursul judecă ii.ț În cazul în care, pe durata
măsurii controlului judiciar, inculpatul încalcă, cu rea-credin ă,ț obliga iileț care îi revin sau există
suspiciunea rezonabilă că a săvâr itș cu inten ieț o nouă infrac iuneț pentru care s-a dispus
punerea în mi careș a ac iuniiț penale împotriva sa, judecătorul de drepturi iș libertă i,ț judecătorul
de cameră preliminară sau instan aț de judecată, la cererea procurorului ori din oficiu, poate
dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în
condi iileț prevăzute de lege. În cursul urmăririi penale, procurorul care a luat măsura poate
dispune, din oficiu sau la cererea motivată a inculpatului, prin ordonan ă,ț impunerea unor noi

66. obliga iiț pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse ini ial,ț dacă apar motive
temeinice care justifică aceasta, după audierea inculpatului.
Controlul judiciar pe cau iuneț
În cursul urmăririi penale, procurorul poate dispune luarea măsurii controlului judiciar pe
cau iuneț fa ăț de inculpat, dacă sunt întrunite condi iileț prevăzute la art. 223 alin. (1) iș (2),
luarea acestei măsuri este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin.
(1), iar inculpatul depune o cau iuneț a cărei valoare este stabilită de către organul judiciar.-
Judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instan aț de
judecată, în cursul judecă ii,ț poate dispune luarea măsurii controlului judiciar pe cau iuneț
fa ăț de inculpat, dacă sunt îndeplinite condi iileț prevăzute la alin. (1)Consemnarea cau iuniiț
se face pe numele inculpatului, prin depunerea unei sume de bani determinate la dispozi iaț
organului judiciar ori prin constituirea unei garan iiț reale, mobiliare ori imobiliare, în limita
unei sume de bani determinate, în favoarea aceluia iș organ judiciar.- Valoarea cau iuniiț este
de cel pu inț 1.000 lei iș se determină în raport cu gravitatea acuza ieiț aduse inculpatului,
situa iaț materială iș obliga iileț legale ale acestuia. Pe perioada măsurii, inculpatul trebuie să
respecte obliga iileț prevăzute la art. 215 alin. (1) iș i se poate impune respectarea uneia ori
mai multora dintre obliga iileț prevăzute la art. 215 alin. (2). .- Cau iuneaț garantează
participarea inculpatului la procesul penal iș respectarea de către acesta a obliga iilorț
prevăzute la alin. (3).- Instan aț de judecată dispune prin hotărâre confiscarea cau iunii,ț dacă
măsura controlului judiciar pe cau iuneț a fost înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau
a arestării preventive, pentru motivele prevăzute la alin. (9).- În celelalte cazuri, instan aț de
judecată, prin hotărâre, dispune restituirea cau iunii.Înț cazul în care dispune o solu ieț de
netrimitere în judecată, procurorul dispune iș restituirea cau iunii.ț - În cazul în care, pe durata
măsurii controlului judiciar pe cau iune,ț inculpatul încalcă, cu rea-credin ă,ț obliga iileț care îi
revin sau există suspiciunea rezonabilă că a săvâr itș cu inten ieț o nouă infrac iuneț pentru
care s-a dispus punerea în mi careș a ac iuniiț penale împotriva sa, judecătorul de drepturi iș
libertă i,ț judecătorul de cameră preliminară sau instan aț de judecată, la cererea motivată a
procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la
domiciliu sau a arestării preventive, în condi iileț prevăzute de lege.
Arestul la domiciliu
Arestul la domiciliu se dispune de către judecătorul de drepturi iș libertă i,ț de către judecătorul
de cameră preliminară sau de către instan aț de judecată, dacă sunt îndeplinite condi iileț
prevăzute la art. 223 iș luarea acestei măsuri este necesară iș suficientă pentru realizarea
unuia dintre scopurile prevăzute la art. 202 alin. (1). Aprecierea îndeplinirii condi iilorț

67. prevăzute la alin. (1) se face inându-seț seama de gradul de pericol al infrac iunii,ț de scopul
măsurii, de sănătatea, vârsta, situa iaț familială iș alte împrejurări privind persoana fa ăț de
care se ia măsura.- Măsura nu poate fi dispusă cu privire la inculpatul fa ăț de care există
suspiciunea rezonabilă că a săvâr itș o infrac iuneț asupra unui membru de familie iș cu privire
la inculpatul care a fost anterior condamnat definitiv pentru infrac iuneaț de evadare.-
Persoanei fa ăț de care s-a dispus măsura arestului la domiciliu i se comunică, sub
semnătură, în scris, drepturile prevăzute la art. 83, dreptul prevăzut la art. 210 alin. (1) iș (2),
dreptul de acces la asisten ăț medicală de urgen ă,ț dreptul de a contesta măsura iș dreptul de
a solicita revocarea sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, iar în cazul în
care persoana nu poate ori refuză să semneze, se va încheia un proces- verbal. Judecătorul
de drepturi iș libertă iț de la instan aț căreia i-ar reveni competen aț să judece cauza în primă
instan ăț sau de la instan aț corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscrip ieț se află
locul unde s-a constatat săvâr ireaș infrac iuniiț ori sediul parchetului din care face parte
procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate dispune, la
propunerea motivată a procurorului, arestul la domiciliu al inculpatului. Procurorul înaintează
judecătorului de drepturi iș libertă iț propunerea prevăzută la alin. (1) împreună cu dosarul
cauzei.Judecătorul de drepturi iș libertă i,ț sesizat conform alin. (1), fixează termen de
solu ionareț în camera de consiliu în termen de 24 de ore de la înregistrarea propunerii iș
dispune citarea inculpatului.- Neprezentarea inculpatului nu împiedică judecătorul de drepturi
iș libertă iț să solu ionezeț propunerea înaintată de procuror. Judecătorul de drepturi iș libertă iț
îl audiază pe inculpat atunci când acesta este prezent. Asisten aț juridică a inculpatului iș
participarea procurorului sunt obligatorii.- Judecătorul de drepturi iș libertă iț admite sau
respinge propunerea procurorului prin încheiere motivată.- Dosarul cauzei se restituie
organului de urmărire penală, în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare
a contesta iei.ț - Judecătorul de drepturi iș libertă iț care respinge propunerea de arestare
preventivă a inculpatului poate dispune, prin aceea iș încheiere, luarea uneia dintre măsurile
preventive prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b) iș c), dacă sunt întrunite condi iileț prevăzute de
lege.- Judecătorul de cameră preliminară sau instan aț de judecată în fa aț căreia se află cauza
poate dispune, prin încheiere, arestul la domiciliu al inculpatului, la cererea motivată a
procurorului sau din oficiu. Judecătorul de cameră preliminară sau instan aț de judecată,
sesizată conform alin. dispune citarea inculpatului. Audierea inculpatului este obligatorie
dacă acesta se prezintă la termenul fixat.Asisten aț juridică a inculpatului iș participarea
procurorului sunt obligatorii.Măsura arestului la domiciliu constă în obliga iaț impusă
inculpatului, pe o perioadă determinată, de a nu părăsi imobilul unde locuie te,ș fără
permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fa aț căruia se află cauza iș de a
se supune unor restric iiț stabilite de acesta.
Pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele obliga ii:ț

68. a. să se prezinte în fa aț organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi iș libertă i,ț
a judecătorului de cameră preliminară sau a instan eiț de judecată ori de câte ori este
chemat;
b. să nu comunice cu persoana vătămată sau membrii de familie ai acesteia, cu al iț
participan iț la comiterea infrac iunii,ț cu martorii ori exper ii,ț precum iș cu alte persoane
stabilite de organul judiciar.
Judecătorul de drepturi iș libertă i,ț judecătorul de cameră preliminară sau instan aț de judecată
poate dispune ca pe durata arestului la domiciliu inculpatul să poarte permanent un sistem
electronic de supraveghere.
- În cuprinsul încheierii prin care se dispune măsura sunt prevăzute în mod expres
obliga iileț pe care inculpatul trebuie să le respecte iș i se atrage aten iaț că, în caz de
încălcare cu rea-credin ăț a măsurii sau a obliga iilorț care îi revin, măsura arestului la
domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive. Pe durata măsurii, inculpatul
poate părăsi imobilul prevăzut la alin. (1) pentru prezentarea în fa aț organelor judiciare,
la chemarea acestora. La cererea scrisă iș motivată a inculpatului, judecătorul de drepturi
iș libertă i,ț judecătorul de cameră preliminară sau instan aț de judecată, prin încheiere, îi
poate permite acestuia părăsirea imobilului pentru prezentarea la locul de muncă, la
cursuri de învă ământț sau de pregătire profesională ori la alte activită iț similare sau
pentru procurarea mijloacelor esen ialeț de existen ă,ț precum iș în alte situa iiț temeinic
justificate, pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru
realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului.- În cazuri urgente, pentru
motive întemeiate, inculpatul poate părăsi imobilul, fără permisiunea judecătorului de
drepturi iș libertă i,ț a judecătorului de cameră preliminară sau a instan eiț de judecată, pe
durata de timp strict necesară, informând imediat despre aceasta institu ia,ț organul sau
autoritatea desemnată cu supravegherea sa iș organul judiciar care a luat măsura
arestului la domiciliu ori în fa aț căruia se află cauza.- Copia încheierii judecătorului de
drepturi iș libertă i,ț a judecătorului de cameră preliminară sau a instan eiț de judecată prin
care s-a luat măsura arestului la domiciliu se comunică, de îndată, inculpatului iș
institu iei,ț organului sau autorită iiț desemnate cu supravegherea sa, organului de poli ieț
în a cărei circumscrip ieț locuie teș acesta, serviciului public comunitar de eviden ăț a
persoanelor iș organelor de frontieră.- Institu ia,ț organul sau autoritatea desemnate de
organul judiciar care a dispus arestul la domiciliu verifică periodic respectarea măsurii iș
a obliga iilorț de către inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale acestora,
sesizează de îndată procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră
preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instan aț de judecată, în cursul
judecă ii.ț - Pentru supravegherea respectării măsurii arestului la domiciliu sau a obliga iilorț
impuse inculpatului pe durata acesteia, organul de poli ieț poate pătrunde în imobilul unde

69. se execută măsura, fără învoirea inculpatului sau a persoanelor care locuiesc împreună
cu acesta. - În cazul în care inculpatul încalcă cu rea-credin ăț măsura arestului la
domiciliu sau obliga iileț care îi revin ori există suspiciunea rezonabilă că a săvâr itș cu
inten ieț o nouă infrac iuneț pentru care s-a dispus punerea în mi careș a ac iuniiț penale
împotriva sa, judecătorul de drepturi iș libertă i,ț judecătorul de cameră preliminară ori
instan aț de judecată, la cererea motivată a procurorului sau din oficiu, poate dispune
înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive, în condi iileț prevăzute de
lege.in cursul urmăririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durată de cel mult 30
de zile.- Arestul la domiciliu poate fi prelungit, în cursul urmăririi penale, numai în caz de
necesitate, dacă se men inț temeiurile care au determinat luarea măsurii sau au apărut
temeiuri noi, fiecare prelungire neputând să depă eascăș 30 de zile. În cazul prevăzut la
alin. (2), prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusă de către judecătorul de drepturi
iș libertă iț de la instan aț căreia i-ar reveni competen aț să judece cauza în primă instan ăț
sau de la instan aț corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscrip ieț se află locul
unde s-a constatat săvâr ireaș infrac iuniiț ori sediul parchetului din care face parte
procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală Judecătorul de drepturi
iș libertă iț este sesizat în vederea prelungirii măsurii de către procuror, prin propunere
motivată, înso ităț de dosarul cauzei, cu cel pu inț 5 zile înainte de expirarea duratei
acesteia.- Judecătorul de drepturi iș libertă i,ț sesizat fixează termen de solu ionareț a
propunerii procurorului, în camera de consiliu, mai înainte de expirarea duratei arestului
la domiciliu iș dispune citarea inculpatului.- Participarea procurorului este obligatorie.
Judecătorul de drepturi iș libertă iț admite sau respinge propunerea procurorului prin
încheiere motivată.- Dosarul cauzei se restituie organului de urmărire penală, în termen
de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contesta iei.ț Durata maximă a
măsurii arestului la domiciliu, în cursul urmăririi penale, este de 180 de zile. Durata privării
de libertate dispusă prin măsura arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru
calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi
penale.

70. Arestarea preventivă Măsura arestării
preventive poate fi luată de către judecătorul de
drepturi iș libertă i,ț în cursul urmăririi penale, de
către judecătorul de cameră preliminară, în
procedura de cameră preliminară, sau de către
instan aț de judecată în fa aț căreia se află cauza,
în cursul judecă ii,ț numai dacă din probe rezultă
suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvâr itș o
infrac iuneț iș există una dintre următoarele
situa ii:ț
a. inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau
de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b. inculpatul încearcă să influen ezeț un alt participant la comiterea infrac iunii,ț un martor ori
un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de
probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c. inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o
în elegereț frauduloasă cu aceasta;
d. există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mi careș a ac iuniiț penale împotriva sa,
inculpatul a săvâr itș cu inten ieț o nouă infrac iuneț sau pregăte teș săvâr ireaș unei noi
infrac iuni.ț
- Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată iș dacă din probe rezultă suspiciunea
rezonabilă că acesta a săvâr itș o infrac iuneț inten ionatăț contra vie ii,ț o infrac iuneț prin care
s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infrac iuneț contra securită iiț
na ionaleț prevăzută de Codul penal iș alte legi speciale, o infrac iuneț de trafic de stupefiante,
trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede
ori alte valori, antaj,ș viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o
infrac iuneț de corup ie,ț o infrac iuneț săvâr ităș prin mijloace de comunicare electronică sau o
altă infrac iuneț pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare i,ș pe
baza evaluării gravită iiț faptei, a modului iș a circumstan elorț de comitere a acesteia, a
anturajului iș a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale iș a altor
împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este
necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Procurorul, dacă
apreciază că sunt întrunite condi iileț prevăzute de lege, întocme teș o propunere motivată de
luare a măsurii arestării preventive fa ăț de inculpat, cu indicarea temeiului de drept.
- Propunerea prevăzută la alin. (1), împreună cu dosarul cauzei, se prezintă judecătorului
de drepturi iș libertă iț de la instan aț căreia i-ar reveni competen aț să judece cauza în
primă instan ăț sau de la instan aț corespunzătoare în grad acesteia în a cărei

71. circumscrip ieț se află locul de re inere,ț locul unde s-a constatat săvâr ireaș infrac iuniiț ori
sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea.- Judecătorul
de drepturi iș libertă iț sesizat conform art. 224 alin. (2) stabile teș termenul de solu ionareț
a propunerii de arestare preventivă, fixând data iș ora la care solu ionareaț va avea loc.
În cazul inculpatului aflat în stare de re inere,ț termenul de solu ionareț a propunerii de
arestare preventivă trebuie fixat înainte de expirarea duratei re inerii.ț Ziua iș ora se
comunică procurorului, care are obliga iaț de a asigura prezen aț inculpatului în fa aț
judecătorului de drepturi iș libertă i.ț De asemenea, ziua iș ora se aduc la cuno tin aș ț
avocatului inculpatului, căruia, la cerere, i se pune la dispozi ieț dosarul cauzei pentru
studiu.
Inculpatul aflat în stare de libertate se citează pentru termenul fixat. Termenul se aduce
la cuno tin aș ț procurorului iș avocatului inculpatului, acestuia din urmă acordându-i-se, la
cerere, posibilitatea de a studia dosarul cauzei.- Solu ionareaț propunerii de arestare
preventivă se face numai în prezen aț inculpatului, în afară de cazul când acesta lipse teș
nejustificat, este dispărut, se sustrage ori din cauza stării sănătă ii,ț din cauză de for ăț
majoră sau stare de necesitate nu se prezintă sau nu poate fi adus în fa aț judecătorului.-
În toate cazurile, este obligatorie asisten aț juridică a inculpatului de către un avocat, ales
sau numit din oficiu.Participarea procurorului este obligatorie.Judecătorul de drepturi iș
libertă iț îl audiază pe inculpatul prezent despre fapta de care este acuzat iș despre
motivele pe care se întemeiază propunerea de arestare preventivă formulată de
procuror.Înainte de a proceda la ascultarea inculpatului, judecătorul de drepturi iș libertă iț
îi aduce la cuno tin ăș ț infrac iuneaț de care este acuzat iș dreptul de a nu face nicio
declara ie,ț atrăgându-i aten iaț că ceea ce declară poate fi folosit împotriva
sa.Judecătorul de drepturi iș libertă i,ț dacă apreciază că sunt întrunite condi iileț
prevăzute de lege, admite propunerea procurorului iș dispune arestarea preventivă a
inculpatului, prin încheiere motivată. Arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă
pentru cel mult 30 de zile. Durata re ineriiț nu se deduce din durata arestării preventive.
După luarea măsurii, inculpatului i se aduc la cuno tin ă,ș ț de îndată, în limba pe care o
în elege,ț motivele pentru care s-a dispus arestarea preventivă. Judecătorul de drepturi iș
libertă i,ț dacă apreciază că nu sunt întrunite condi iileț prevăzute de lege pentru
arestarea preventivă a inculpatului, respinge, prin încheiere motivată, propunerea
procurorului, dispunând punerea în libertate a inculpatului re inut.ț Dacă sunt întrunite
condi iileț prevăzute de lege, judecătorul de drepturi iș libertă iț poate dispune aplicarea
uneia dintre măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b)—d). După luarea
măsurii, inculpatului i se aduc la cuno tin ă,ș ț de îndată, în limba pe care o în elege,ț
motivele pentru care s-a dispus arestarea preventivă.Persoanei fa ăț de care s-a dispus
măsura arestării preventive i se comunică, sub semnătură, în scris, drepturile prevăzute

72. la art. 83, dreptul prevăzut la art. 210 alin. (1) iș (2), precum iș dreptul de acces la
asistenț medicală de urgen ă,ț dreptul de a contesta măsura iș dreptul de a solicita
revocarea sau înlocuirea arestării cu o altă măsură preventivă, iar în cazul în care nu
poate ori refuză să semneze, se va încheia un proces-verbal. Imediat după luarea
măsurii arestării preventive, judecătorul de drepturi iș libertă iț de la prima instan ăț sau
de la instan aț ierarhic superioară, care a dispus măsura, încuno tin eazăș ț despre aceasta
un membru al familiei inculpatului ori o altă persoană desemnată de acesta. Dispozi iileț
art. 210 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. Efectuarea încuno tin ăriiș ț se
consemnează într-un proces-verbal.
Îndată după introducerea sa într-un loc de de inere,ț inculpatul are dreptul de a încuno tin aș ț
personal sau de a solicita administra ieiț locului respectiv să încuno tin ezeș ț persoanele
prevăzute la alin. (3) despre locul unde este de inut.ț - Administra iaț locului de de inereț are
obliga iaț de a aduce la cuno tin aș ț inculpatului arestat preventiv dispozi iileț alin. (2)—(5),
precum iș de a consemna într-un proces-verbal modul în care s-a realizat încuno tin area.ș ț
Inculpatului arestat preventiv nu i se poate refuza exercitarea dreptului de a face personal
încuno tin areaș ț decât pentru motive temeinice, care se consemnează în procesul-verbal
întocmit potrivit alin. (6).- Când măsura arestării preventive a fost luată fa ăț de un inculpat în a
cărui ocrotire se află un minor, o persoană pusă sub interdic ie,ț o persoană căreia i s-a instituit
tutela sau curatela ori o persoană care, datorită vârstei, bolii sau altei cauze, are nevoie de
ajutor, autoritatea competentă este încuno tin ată,ș ț de îndată, în vederea luării măsurilor legale
de ocrotire pentru persoana respectivă. Obliga iaț de încuno tin areș ț revine judecătorului de
drepturi iș libertă iț de la prima instan ăț sau de la instan aț ierarhic superioară, care a luat
măsura arestării preventive, modul de îndeplinire a acestei obliga iiț fiind consemnat într-un
proces-verbal. În baza încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului,
judecătorul de drepturi iș libertă iț de la prima instan ăț sau, după caz, de la instan aț ierarhic
superioară emite de îndată mandatul de arestare preventivă.
Dacă, prin aceea iș încheiere, s-a dispus arestarea preventivă a mai multor inculpa i,ț se
emite câte un mandat pentru fiecare dintre ei.
În mandatul de arestare preventivă se arată:
a. instan aț din care face parte judecătorul de drepturi iș libertă iț care a dispus luarea măsurii
arestării preventive;
b. data emiterii mandatului;
c. numele, prenumele iș calitatea judecătorului de drepturi iș libertă iț care a emis mandatul;
d. datele de identitate ale inculpatului;
e. durata pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, cu men ionareaț datei la
care încetează;
f. arătarea faptei de care este acuzat inculpatul, cu indicarea datei iș locului comiterii
acesteia, încadrarea juridică, infrac iuneaț iș pedeapsa prevăzută de lege;

73. g. temeiurile concrete care au determinat arestarea preventivă;
h. ordinul de a fi arestat inculpatul;
i. indicarea locului unde va fi de inutț inculpatul arestat preventiv;
j. semnătura judecătorului de drepturi iș libertă i;ț
k. semnătura inculpatului prezent. În cazul în care acesta refuză să semneze, se
va face men iuneț corespunzătoare în mandat.
- Când mandatul de arestare a fost emis după ascultarea inculpatului, judecătorul care a
emis mandatul înmânează un exemplar al mandatului persoanei arestate iș organului de
poli ie.ț
- Mandatul de arestare poate fi transmis organelor de poli ieț iș prin fax, po tăș electronică sau
prin orice
mijloc în măsură să producă un document scris în condi iiț care să permită autorită ilorț
destinatare să îi stabilească autenticitatea.
Dacă persoana vătămată a solicitat în tiin areaș ț sa cu privire la eliberarea în orice mod a
persoanei arestate, judecătorul care a emis mandatul consemnează aceasta într-un proces-
verbal, pe care îl predă organului de poli ie.ț
Organul de poli ieț predă exemplarul original al mandatului de arestare preventivă iș
procesul-verbal prevăzut la alin. (5) administra ieiț locului de de inere.ț
Când măsura arestării preventive a fost dispusă în lipsa inculpatului, două exemplare
originale ale mandatului emis se înaintează organului de poli ieț de la domiciliul sau
re edin aș ț inculpatului în vederea executării. În cazul în care inculpatul nu are domiciliul
sau re edin aș ț în România, exemplarele se înaintează organului de poli ieț în raza
teritorială a căruia se află instan aț de judecată.
- Mandatul de arestare poate fi transmis organului de poli ieț iș prin fax, po tăș electronică sau
prin orice mijloc în măsură să producă un document scris în condi iiț care să permită
autorită ilorț destinatare să îi stabilească autenticitatea. În situa iaț în care mandatul de
arestare con ineț erori materiale, dar permite identificarea persoanei iș stabilirea măsurii
dispuse în raport cu datele de identificare ale persoanei existente în eviden eleț organelor de
poli ieț iș hotărârea instan eiț de judecată, organul de poli ieț execută măsura, solicitând în
acela iș timp instan eiț de judecată îndreptarea erorilor materiale sesizate.
- Organul de poli ieț procedează la arestarea persoanei arătate în mandat, căreia îi predă
un exemplar al acestuia, într-una din formele prevăzute la alin. (1) sau (2), după care o
conduce în cel mult 24 de ore la judecătorul de drepturi iș libertă iț care a dispus măsura
arestării preventive sau, după caz, la judecătorul de cameră preliminară ori completul la
care se află spre solu ionareț dosarul cauzei.
- În vederea executării mandatului de arestare preventivă, organul de poli ieț poate pătrunde în
domiciliul sau re edin aș ț oricărei persoane fizice, fără învoirea acesteia, precum iș în sediul

74. oricărei persoane juridice, fără învoirea reprezentantului legal al acesteia, dacă există indicii
temeinice din care să rezulte bănuiala rezonabilă că persoana din mandat se află în
domiciliul sau re edin aș ț respectivă.
În cazul în care arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă în lipsă din cauza stării
sănătă ii,ț din cauză de for ăț majoră sau stare de necesitate, inculpatul este prezentat, la
încetarea acestor motive, judecătorului de drepturi iș libertă iț care a luat măsura ori, după
caz, judecătorului de cameră preliminară sau completului la care se află spre solu ionareț
dosarul cauzei. Judecătorul de drepturi iș libertă iț procedează la audierea inculpatului
conform art. 225 alin. (7) iș (8), în prezen aț avocatului acestuia, i,ș evaluând declara iaț
inculpatului în contextul probelor administrate iș al motivelor avute în vedere la luarea
măsurii, dispune prin încheiere, după audierea concluziilor procurorului, confirmarea
arestării preventive iș a executării mandatului ori, după caz, în condi iileț prevăzute de lege,
revocarea arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu una dintre măsurile preventive
prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b)—d) iș punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este
arestat în altă cauză.Când persoana men ionatăț în mandatul de arestare preventivă nu a
fost găsită, organul de poli ieț însărcinat cu executarea mandatului încheie un proces-
verbal prin care constată aceasta iș în tiin eazăș ț judecătorul de drepturi iș libertă iț care a
dispus măsura arestării preventive, precum iș organele competente pentru darea în
urmărire iș în consemn la punctele de trecere a frontierei. În cursul urmăririi penale, durata
arestării preventive a inculpatului nu poate depă iș 30 de zile, în afară de cazul când este
prelungită în condi iileț legii. Termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data punerii în
executare a măsurii fa ăț de inculpatul arestat preventiv.- Când o cauză este trecută pentru
continuarea urmăririi penale de la un organ de urmărire la altul, arestarea preventivă
dispusă sau prelungită anterior rămâne valabilă. Durata arestării preventive se calculează
potrivit dispozi iilor alin.ț (1) iș (2).Arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în
cursul urmăririi penale, dacă temeiurile care au determinat arestarea ini ialăț impun în
continuare privarea de libertate a inculpatului sau există temeiuri noi care justifică
prelungirea măsurii. Prelungirea arestării preventive se poate dispune numai la propunerea
motivată a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.- În cazul
prevăzut la alin. (1), prelungirea arestării preventive poate fi dispusă de către judecătorul
de drepturi iș libertă iț de la instan aț căreia i-ar reveni competen aț să judece cauza în primă
instan ăț sau de la instan aț corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscrip ieț se
află locul de de inere,ț locul unde s-a constatat săvâr ireaș infrac iuniiț ori sediul parchetului
din care face parte procurorul care a întocmit propunerea.- Dacă arestarea preventivă a
fost dispusă ini ialț de către un judecător de drepturi iș libertă iț de la o instan ăț inferioară
celei căreia i-ar reveni competen aț să judece cauza în primă instan ă, prelungireaț acestei
măsuri se poate dispune numai de un judecător de drepturi iș libertă iț de la instan aț

75. competentă în momentul solu ionăriiț propunerii de prelungire sau de la instan aț
corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscrip ieț se află locul de de inere,ț locul
unde s-a constatat săvâr ireaș infrac iuniiț ori sediul parchetului din care face parte
procurorul care a întocmit propunerea. Când, în aceea iș cauză, se găsesc mai mul iț
inculpa iț aresta iț pentru care durata arestării preventive expiră la date diferite, procurorul
poate sesiza judecătorul de drepturi iș libertă iț cu propunerea de prelungire a arestării
preventive pentru to iț inculpa ii.ț Propunerea de prelungire a arestării preventive împreună
cu dosarul cauzei se depun la judecătorul dedrepturi iș libertă iț cu cel pu inț 5 zile înainte de
expirarea duratei arestării preventive.- Judecătorul de drepturi iș libertă iț fixează termen
pentru solu ionareaț propunerii de prelungire a arestării preventive înainte de expirarea
măsurii. Ziua iș ora stabilite se comunică procurorului, care are obliga iaț de a asigura
prezen aț în fa aț judecătorului de drepturi iș libertă iț a inculpatului arestat preventiv. Avocatul
inculpatului este încuno tin atș ț iș i se acordă, la cerere, posibilitatea de a studia dosarul
cauzei. Inculpatul este ascultat de judecătorul de drepturi iș libertă iț asupra tuturor
motivelor pe care se întemeiază propunerea de prelungire a arestării preventive, în
prezen aț unui avocat, ales sau numit din oficiu.
În cazul în care inculpatul arestat preventiv se află internat în spital iș din cauza stării
sănătă iiț nu poate fi adus în fa aț judecătorului de drepturi iș libertă iț sau când, din cauză de
for ăț majoră ori stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibilă, propunerea va fi
examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezen aț avocatului acestuia, căruia i se dă
cuvântul pentru a pune concluzii. Participarea procurorului este obligatorie.- Judecătorul de
drepturi iș libertă iț se pronun ăț asupra propunerii de prelungire a arestării preventive înainte
de expirarea duratei acesteia.Judecătorul de drepturi iș libertă i,ț dacă apreciază că sunt
întrunite condi iileț prevăzute de lege, admite propunerea procurorului iș dispune
prelungirea arestării preventive a inculpatului, prin încheiere motivată.- Prelungirea arestării
preventive a inculpatului se poate dispune pentru o durată de cel mult 30 de zile.
Judecătorul de drepturi iș libertă iț poate acorda în cursul urmăririi penale iș alte prelungiri,
fiecare neputând depă iș 30 de zile. Dispozi iileț alin. (1) se aplică în mod corespunzător.
Durata totală a arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale nu poate depă iș
un termen rezonabil iș nu poate fi mai mare de 180 de zile. Judecătorul de drepturi iș
libertă i,ț dacă apreciază că nu sunt întrunite condi iileț prevăzute de lege pentru prelungirea
arestării preventive a inculpatului, respinge, prin încheiere motivată, propunerea
procurorului, dispunând punerea în libertate a inculpatului la expirarea duratei acesteia,
dacă nu este arestat în altă cauză.Dacă sunt întrunite condi iileț prevăzute de lege,
judecătorul de drepturi iș libertă iț poate dispune înlocuirea arestării preventive cu una dintre
măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b)—d).Arestarea preventivă a
inculpatului poate fi dispusă în procedura de cameră preliminară iș în cursul judecă ii,ț de

76. către judecătorul de cameră preliminară sau de către instan aț de judecată în fa aț căreia se
află cauza, din oficiu ori la propunerea motivată a procurorului, pentru o perioadă de cel
mult 30 de zile, pentru acelea iș temeiuri iș în acelea iș condi iiț ca iș arestarea preventivă
dispusă de către judecătorul de drepturi iș libertă iț în cursul urmăririi penale. .În cursul
judecă ii,ț măsura prevăzută la alin. (1) se poate dispune de către instan aț de judecată în
compunerea prevăzută de lege. În acest caz, mandatul de arestare preventivă este emis de
către pre edinteleș completului. Fa ăț de inculpatul care a mai fost anterior arestat preventiv
în aceea iș cauză, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al
judecă ii,ț se poate dispune din nou această măsură numai dacă au ntervenit temeiuri noi
care fac necesară privarea sa de libertate.În cursul judecă iiț în primă instan ă,ț durata totală
a arestării preventive a inculpatului nu poate depă iș un termen rezonabil iș nu poate fi mai
mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infrac iuneaț care face
obiectul sesizării instan eiț de judecată. În toate cazurile, durata arestării preventive în primă
instan ăț nu poate depă iș 5 ani. Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data sesizării
instan eiț de judecată, în cazul în care inculpatul se află în stare de arest preventiv, i,ș
respectiv, de la data punerii în executare a măsurii, când fa ăț de acesta s-a dispus
arestarea preventivă în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecă iiț sau în
lipsă.La expirarea termenelor prevăzute la alin. (1), instan aț de judecată poate dispune
luarea unei alte măsuri preventive, în condi iileț legii În cazul în care, pe baza actelor
medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în
re eauaț medicală a Administra ieiț Na ionaleț a Penitenciarelor, administra iaț locului de
de inereț dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în re eauaț medicală a
Ministerului Sănătă ii.ț Motivele care au determinat luarea acestei măsuri sunt comunicate
de îndată procurorului, în cursul urmăririi penale, judecătorului de cameră preliminară, în
cursul acestei proceduri, sau instan eiț de judecată, în cursul judecă ii.ț Timpul în care
inculpatul este internat sub pază permanentă, conform alin. (1), intră în durata arestării
preventive.
Încetarea de drept, revocarea iș înlocuirea măsurilor preventive
- Măsurile preventive încetează de drept:
a. la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare;
b. în cazurile în care procurorul dispune o solu ieț de netrimitere în judecată ori instan aț de
judecată pronun ăț o hotărâre de achitare, de încetare a procesului penal, de renun areț la
aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de suspendare a executării
pedepsei sub supraveghere, chiar nedefinitivă;
c. la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului;
d. în alte cazuri anume prevăzute de lege;

77. Arestarea preventivă iș arestul la domiciliu încetează de
drept:
a. în cursul urmăririi penale sau în cursul judecă iiț în primă instan ă,ț la împlinirea duratei
maxime prevăzute de lege;
b. în apel, dacă durata măsurii a atins durata pedepsei pronun ateț în hotărârea de condamnare.
- Organul judiciar care a dispus această măsură sau, după caz, procurorul, judecătorul de
drepturi iș libertă i,ț judecătorul de cameră preliminară ori instan aț de judecată în fa aț căreia
se află cauza constată, prin ordonan ăț sau încheiere, din oficiu, la cerere sau la sesizarea
administra ieiț locului de de inere,ț încetarea de drept a măsurii preventive, dispunând, în cazul
celui re inutț sau arestat preventiv, punerea de îndată în libertate, dacă nu este re inutț ori
arestat în altă cauză.- Judecătorul de drepturi iș libertă i,ț judecătorul de cameră preliminară
sau instan aț de judecată se pronun ă,ț prin încheiere motivată, asupra încetării de drept a
măsurii preventive chiar iș în lipsa inculpatului. Asisten aț juridică a inculpatului iș participarea
procurorului sunt obligatorii.- Persoanei fa ăț de care s-a dispus măsura preventivă, precum iș
tuturor institu iilorț cu atribu iiț în executarea măsurii li se comunică de îndată câte o copie de
pe ordonan aț sau încheierea prin care organul judiciar constată încetarea de drept a măsurii
preventive.
Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile
care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii,
dispunându-se, în cazul re ineriiț iș arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori
a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
- Măsura preventivă se înlocuie te,ș din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai
u oară,ș dacă sunt îndeplinite condi iileț prevăzute de lege pentru luarea acesteia i,ș în
urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei iș a conduitei procesuale a inculpatului,
se apreciază că măsura preventivă mai u oarăș este suficientă pentru realizarea scopului
prevăzut la art. 202 alin. (1).
- Măsura preventivă se înlocuie te,ș din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai
grea, dacă sunt îndeplinite condi iileț prevăzute de lege pentru luarea acesteia i,ș în urma
evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei iș a conduitei procesuale a inculpatului, se
apreciază că măsura preventivă mai grea este necesară pentru realizarea scopului
prevăzut la art. 202 alin. (1).
- În cazul în care măsura preventivă a fost luată în cursul urmăririi penale de către procuror
sau de către judecătorul de drepturi iș libertă i,ț organul de cercetare penală are obliga iaț să îl
informeze de îndată, în scris, pe procuror despre orice împrejurare care ar putea conduce la
revocarea sau înlocuirea măsurii preventive. Dacă apreciază că informa iileț comunicate
justifică revocarea sau înlocuirea măsurii preventive, procurorul dispune aceasta sau, după
caz, sesizează judecătorul de drepturi iș libertă iț care a luat măsura, în termen de 24 de ore

78. de la primirea informării. Procurorul este obligat să sesizeze iș din oficiu judecătorul de drepturi
iș libertă i,ț când constată el însu iș existen aț vreunei împrejurări care justifică revocarea sau
înlocuirea măsurii preventive luate de acesta.
Cererea de revocare sau înlocuire a măsurii preventive formulată de inculpat se
adresează, în scris, judecătorului de drepturi iș libertă i,ț judecătorului de cameră
preliminară sau instan eiț de judecată, după caz.- În cursul urmăririi penale, procurorul
înaintează judecătorului de drepturi iș libertă iț dosarul cauzei sau copie de pe acesta
certificată de grefa parchetului, în termen de 24 de ore de la solicitarea acestuia de către
judecător.
- În vederea solu ionăriiț cererii, judecătorul de drepturi iș libertă i,ț judecătorul de cameră
preliminară sau instan aț de judecată fixează data de solu ionareț a acesteia iș dispune
citarea inculpatului.
Când inculpatul este prezent, solu ionareaț cererii se face numai după ascultarea acestuia
asupra tuturor motivelor pe care se întemeiază cererea, în prezen aț unui avocat ales sau
numit din oficiu. Cererea se solu ioneazăț iș în lipsa inculpatului, atunci când acesta nu se
prezintă, de iș a fost legal citat sau când, din cauza stării de sănătate, din cauză de for ăț
majoră ori stare de necesitate, nu poate fi adus, dar numai în prezen aț avocatului, ales sau
numit din oficiu, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii. Participarea procurorului este
obligatorie.- Dacă cererea are ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive sau a măsurii
arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pe cau iune,ț dacă găse teș cererea
întemeiată, judecătorul de drepturi iș libertă i,ț judecătorul de cameră preliminară sau instan aț
de judecată, prin încheiere, dată în camera de consiliu, admite în principiu cererea iș
stabile teș valoarea cau iunii,ț acordând inculpatului termen pentru depunerea ei. Dacă se
depune cau iuneaț în termenul fixat, judecătorul de drepturi iș libertă i,ț judecătorul de cameră
preliminară sau instan aț de judecată, prin încheiere dată în camera de consiliu, admite
cererea de înlocuire a măsurii preventive cu măsura controlului judiciar pe cau iune,ț
stabile teș obliga iileț ce vor reveni inculpatului pe durata măsurii iș dispune punerea de îndată
în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. Dacă nu se depune cau iuneaț în
termenul fixat, judecătorul de drepturi iș libertă i,ț judecătorul de cameră preliminară sau
instan aț de judecată, prin încheiere dată în camera de consiliu, în lipsa inculpatului iș a
procurorului, respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpat. Termenul prevăzut
curge de la data rămânerii definitive a încheierii prin care se stabile teș valoarea cau iunii.ț
Dispozi iiț speciale privind măsurile preventive aplicate minorilor
Fa ăț de suspectul iș inculpatul minor se pot dispune măsuri preventive potrivit dispozi iilorț
prevăzute în sec iunileț 1—7 din prezentul capitol, cu derogările iș completările prevăzute
în prezentul articol.
Re inereaț iș arestarea preventivă pot fi dispuse iș fa ăț de un inculpat minor, în mod

79. excep ional,ț numai dacă efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalită iiț
iș dezvoltării acestuia nu sudispropor ionateț fa ăț de scopul urmărit prin luarea măsurii.- La
stabilirea duratei pentru care se ia măsura arestării preventive se are în vedere vârsta
inculpatului de la data când se dispune asupra luării, prelungirii sau men ineriiț acestei măsuri.
Când s-a dispus re inereaț sau arestarea preventivă a unui minor, încuno tin areaș ț prevăzută la
art. 210 iș 228 se face, în mod obligatoriu, iș către reprezentantul legal al acestuia sau, după
caz, către persoana în îngrijirea ori supravegherea căr eia se află minorul.- Regimul special de
deten ieț al minorilor, în raport cu particularită ile vârstei,ț astfel încât măsurile preventive luate
fa ăț de ace tiaș să nu prejudicieze dezvoltarea lor fizică, psihică sau morală, va fi stabilit prin
legea privind executarea pedepselor iș a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal.
Citarea, comunicarea actelor procedurale iș mandatul de aducere
(art 257-267)
- Chemarea unei persoane în fa aț organului de urmărire penală sau a instan eiț de judecată se
face prin cita ieț scrisă. Citarea se poate face iș prin notă telefonică sau telegrafică,
încheindu-se în acest sens un proces- verbal.
- Comunicarea cita iilorț iș a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agen iiț
procedurali ai organelor judiciare sau prin orice alt salariat al acestora, prin intermediul
poli ieiț locale ori prin serviciul po talș sau de curierat. Persoanele prevăzute la alin. (2) sunt
obligate să îndeplinească procedura de citare iș să comunice dovezile de îndeplinire a
acesteia înainte de termenul de citare stabilit de organul judiciar. În cazul prevăzut la art.
80, persoanele vătămate iș păr ileț civile pot fi citate prin reprezentantul legal sau printr-o
publica ieț de circula ieț na ională.ț Citarea se poate realiza iș prin intermediul po teiș
electronice sau prin orice alt sistem de mesagerie electronică, cu acordul persoanei citate.
Minorul cu o vârstă mai mică de 16 ani va fi citat, prin intermediul părin ilorț sau al tutorelui,
cu excep iaț cazului în care acest lucru nu este posibil. Organul judiciar poate comunica iș
oral persoanei prezente termenul următor, aducându-i la cuno tin ăș ț consecin eleț
neprezentării. În cursul urmăririi penale, aducerea la cuno tin ăș ț a termenului se
men ioneazăț într- un proces-verbal, care se semnează de către persoana astfel citată.
Citarea iș comunicarea actelor procedurale se fac în plic închis, care va purta men iuneaț
«Pentru justi ie.ț A se înmâna cu prioritate».
- Cita iaț este individuală iș trebuie sa cuprindă următoarele:
a. denumirea organului de urmărire penală sau a instan eiț de judecată care emite
cita ia,ț sediul său, data emiterii iș numărul dosarului;
b. numele iș prenumele celui citat, calitatea în care este citat iș indicarea obiectului cauzei;
c. adresa celui citat;

80. d. ora, ziua, luna iș anul, locul de înfă i are,ț ș precum iș invitarea celui citat să se prezinte la data
iș locul indicate;
e. men iuneaț că partea citată are dreptul la un avocat cu care să se prezinte la termenul fixat;
f. dacă este cazul, men iuneaț că, potrivit art. 90 sau art. 93 alin. (4), apărarea este
obligatorie, iar în cazul în care partea nu î iș alege un avocat, care să se prezinte la
termenul fixat, i se va desemna un avocat din oficiu;
g. men iuneaț că partea citată poate, în vederea exercitării dreptului la apărare, să consulte
dosarul aflat la arhiva instan eiț sau a parchetului;
h. consecin eleț neprezentării în fa aț organului judiciar. Cita iaț transmisă suspectului sau
inculpatului trebuie să cuprindă încadrarea juridică iș denumirea infrac iuniiț de care este
acuzat, aten ionareaț că, în caz de neprezentare, poate fi adus cu mandat de aducere.- Cita iaț
se semnează de cel care o emite. Suspectul, inculpatul, păr ileț în proces, precum iș alte
persoane se citează la adresa unde locuiesc, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa
locului lor de muncă, prin serviciul de personal al unită iiț la care lucrează. Suspectul sau
inculpatul are obliga iaț de a comunica în termen de cel mult 3 zile organului judiciar
schimbarea adresei unde locuie te.ș Suspectul sau inculpatul este informat cu privire la
această obliga ieț în cadrul audierii iș cu privire la consecin eleț nerespectării obliga iei.ț
Suspectul sau inculpatul care a indicat, printr-o declara ieț dată în cursul procesului penal, un
alt loc pentru a fi citat este citat la locul indicat.Suspectul sau inculpatul poate fi citat la sediul
avocatului ales, dacă nu s-a prezentat după prima citare legal îndeplinită. - Dacă nu se
cunosc nici adresa unde locuie teș suspectul sau inculpatul iș nici locul său de muncă, la
sediul organului judiciar se afi eazăș o în tiin areș ț care trebuie să cuprindă:
a. anul, luna, ziua iș ora când a fost făcută;
b. numele iș prenumele celui care a făcut afi areaș iș func iaț acestuia;
c. numele, prenumele iș domiciliul sau, după caz, re edin a,ș ț respectiv sediul celui citat;
(d) - numărul dosarului în legătură cu care se face în tiin areaș ț iș denumirea organului judiciar
pe rolul căruia se află dosarul;
e. men iuneaț că în tiin areaș ț se referă la actul procedural al cita iei;ț
f. men iuneaț termenului stabilit de organul judiciar care a emis cita iaț în care destinatarul
este în drept să se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica cita ia;ț
g. men iuneaț că, în cazul în care destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea cita ieiț în
interiorul termenului prevăzut la lit.f), cita iaț se consideră comunicată la împlinirea acestui
termen;
h. semnătura celui care a afi atș în tiin area.ș ț - Bolnavii sau persoanele aflate, după caz, în spitale,
a ezăminteș medicale ori de asisten ăț socială se citează prin administra iaț acestora.
Persoanele private de libertate se citează la locul de de inere,ț prin administra iaț acestuia.
Militarii se citează la unitatea din care fac parte, prin comandantul acesteia. Pentru
persoanele care alcătuiesc echipajul unei nave maritime sau fluviale, aflate în cursă, citarea
se face la căpitănia portului unde este înregistrată nava.- Dacă suspectul sau inculpatul
locuie teș în străinătate, citarea se face, pentru primul termen, potrivit normelor de drept
interna ionalț penal aplicabile în rela iaț cu statul solicitat, în condi iileț legii. În absen aț unei
asemenea norme sau în cazul în care instrumentul juridic interna ionalț aplicabil o permite,
citarea se face prin scrisoare recomandată. În acest caz, avizul de primire a scrisorii
recomandate, semnat de destinatar, sau refuzul de primire a acesteia ineț loc de dovadă a
îndeplinirii procedurii de citare. Pentru primul termen de judecată, suspectul sau inculpatul va
fi în tiin atș ț prin cita ieț că are obliga iaț de a indica o adresă pe teritoriul României, o adresă de
po tăș electronică sau mesagerie electronică, unde urmează să i se facă toate comunicările

81. privind procesul. În cazul în care nu se conformează, comunicările i se vor face prin scrisoare
recomandată, recipisa de predare la po taș română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi
men ionateț actele care se expediază, inândț loc de dovadă de îndeplinire a procedurii.
Personalul misiunilor diplomatice, al oficiilor consulare iș cetă eniiț români trimi iș să lucreze
în cadrul organiza iilorț interna ionale,ț membrii de familie care locuiesc cu ei, cât timp se află
în străinătate, precum iș cetă eniiț români afla iț în străinătate în interes de serviciu, inclusiv
membrii de familie care îi înso esc,ț se citează prin intermediul unită ilorț care i-au trimis în
străinătate. La stabilirea termenului pentru înfă i areaț ș suspectului sau inculpatului aflat în
străinătate se ineț seama de normele interna ionaleț aplicabile în rela iaț cu statul pe teritoriul
căruia se afla suspectul sau inculpatul, iar în lipsa unor asemenea norme, de necesitatea ca
cita iaț în vederea înfă i ăriiț ș să fie primită cel mai târziu cu 30 de zile înainte de ziua stabilită
pentru înfă i are.ț ș - Institu iile,ț autorită ileț publice iș alte persoane juridice se citează la sediul
acestora, iar în cazul neidentificării sediului, se aplică în mod corespunzător dispozi iileț alin.
(5). Citarea prin intermediul po teiș electronice sau al unui sistem de mesagerie electronică se
face la adresa electronică ori la coordonatele care au fost indicate în acest scop organului
judiciar de către persoana citată sau de către reprezentantul ei.- Cita iaț se înmânează,
oriunde este găsit, personal celui citat, care va semna dovada de primire. Dacă persoana
citată refuză să primească cita ia,ț persoana însărcinată să comunice cita iaț va afi aș pe u aș
destinatarului o în tiin are,ș ț încheind un proces-verbal cu privire la împrejurările constatate.
În tiin areaș ț trebuie să cuprindă:
a. anul, luna, ziua iș ora când afi area aș fost făcută;
b. numele iș prenumele celui care a făcut afi areaș iș func iaț acestuia;
c. numele, prenumele iș domiciliul sau, după caz, re edin a,ș ț respectiv sediul celui în tiin at;ș ț
d. numărul dosarului în legătură cu care se face în tiin areaș ț iș denumirea organului judiciar
pe rolul căruia se află dosarul, cu indicarea sediului acestuia;
e. men iuneaț că în tiin areaș ț se referă la actul procedural al cita iei;ț
f. men iuneaț termenului stabilit de organul judiciar care a emis cita iaț în care destinatarul
este în drept să se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica cita ia;ț
g. men iuneaț că, în cazul în care destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea cita ieiț în
interiorul termenului prevăzut la lit.f), cita iaț se consideră comunicată la împlinirea acestui
termen;
h. semnătura celui care a afi atș în tiin area.ș ț
- Dacă persoana citată, primind cita ia,ț refuză sau nu poate să semneze dovada de primire,
persoana însărcinată să comunice cita iaț încheie despre aceasta proces-verbal. În cazul în
care scrisoarea recomandată prin care se citează un suspect sau inculpat care locuie teș în
străinătate nu poate fi înmânată, precum iș în cazul în care statul destinatarului nu permite
citarea prin po tă,ș cita iaț se va afi aș la sediul parchetului sau al instan ei,ț după caz.
Citarea se poate realiza iș prin intermediul autorită ilorț competente ale statului străin dacă:
a. adresa celui citat este necunoscută sau inexactă;

82. b.nu a fost posibilă trimiterea cita ieiț prin intermediul po tei;ș
c. dacă citarea prin po tăș a fost ineficientă sau necorespunzătoare.
Când citarea se face potrivit art. 259 alin. (6)—(8), unită ileț acolo arătate sunt obligate a
înmâna de îndată cita iaț persoanei citate sub luare de dovadă, certificându-i semnătura sau
arătând motivul pentru care nu s-a putut ob ineț semnătura acesteia. Dovada este predată
agentului procedural, iar acesta o înaintează organului de urmărire penală sau instan eiț de
judecată care a emis cita ia.Cita iaț ț destinată unei institu iiț sau autorită iț publice ori altei
persoane juridice se predă la registratură sau func ionaruluiț însărcinat cu primirea
coresponden ei.ț Dispozi iileț alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
Când citarea se realizează potrivit art. 257 alin. (5), persoana care realizează citarea
întocme teș un proces- verbal.- Dacă persoana citată nu se află acasă, agentul înmânează
cita iaț so ului,ț unei rude sau oricărei persoane care locuie teș cu ea ori care în mod obi nuitș îi
prime teș coresponden a.ț Cita iaț nu poate fi înmânată unui minor sub 14 ani sau unei
persoane lipsite de discernământ. Dacă persoana citată locuie teș într-un imobil cu mai multe
apartamente sau într-un hotel, în lipsa persoanelor arătate la alin. (1), cita iaț se predă
administratorului, portarului ori celui care în mod obi nuitș îl înlocuie te.ș - Persoana care
prime teș cita iaț semnează dovada de primire, iar agentul, certificând identitatea iș semnătura,
încheie proces-verbal. Dacă aceasta refuză sau nu poate semna dovada de primire, agentul
afi eazăș cita iaț pe u aș locuin ei,ț încheind proces-verbal.- În lipsa persoanelor arătate la alin.
(1) iș (2), agentul este obligat să se intereseze când poate găsi persoana citată pentru a-i
înmâna cita ia.ț Când persoana citată nu poate fi găsită, agentul afi eazăș pe u aș locuin eiț
persoanei citate o în tiin areș ț care trebuie să cuprindă:
a. anul, luna, ziua iș ora când depunerea sau, după caz, afi areaș a fost făcută;
b. numele iș prenumele celui care a făcut afi areaș iș func iaț acestuia;
c. numele, prenumele iș domiciliul sau, după caz, re edin a,ș ț respectiv sediul celui în tiin at;ș ț
d. numărul dosarului în legătură cu care se face în tiin areaș ț iș denumirea organului judiciar
pe rolul căruia se află dosarul, cu indicarea sediului acestuia;
e. men iuneaț că în tiin areaș ț se referă la actul procedural al cita iei;ț
f. men iuneaț termenului stabilit de organul judiciar care a emis cita iaț în care destinatarul
este în drept să se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica cita ia;ț
g. men iuneaț că, în cazul în care destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea cita ieiț în
interiorul termenului prevăzut la lit.f), cita iaț se consideră comunicată la împlinirea acestui
termen;
h. semnătura celui care a afi atș în tiin area.ș ț
- În cazul când persoana citată locuie teș într-un imobil cu mai multe apartamente sau într-un
hotel, dacă în cita ieț nu s-a indicat apartamentul ori camera în care locuie te,ș agentul este
obligat să facă investiga iiț pentru a afla aceasta. Dacă investiga iileț au rămas fără rezultat,

83. agentul afi eazăș cita iaț pe u aș principală a clădirii, încheind proces-verbal iș făcând
men iuneț despre împrejurările care au făcut imposibilă înmânarea cita iei.ț Când comunicarea
cita ieiț nu se poate face, deoarece imobilul nu există, este nelocuit ori destinatarul nu mai
locuie teș în imobilul respectiv, sau atunci când comunicarea nu poate fi făcută din alte motive
asemănătoare, agentul întocme teș un proces-verbal în care men ioneazăț situa iileț
constatate, pe care îl trimite organului judiciar care a dispus citarea.Dovada de primire a
cita ieiț trebuie să cuprindă numărul dosarului, denumirea organului de urmărire penala sau a
instan eiț care a emis cita ia,ț numele, prenumele iș calitatea persoanei citate, precum iș data
pentru care este citată. De asemenea, trebuie să cuprindă data înmânării cita iei,ț numele,
prenumele, calitatea iș semnătura celui care înmânează cita ia,ț certificarea de către acesta
a identită iiț iș semnăturii persoanei căreia i s-a înmânat cita ia,ț precum iș arătarea calită iiț
acesteia.
- Ori de câte ori, cu prilejul predării, afi ăriiș sau transmiterii electronice a unei cita iiț se încheie
un proces- verbal, acesta va cuprinde în mod corespunzător iș men iunileț prevăzute la alin.
(1). În situa iaț în care citarea se realizează prin intermediul po teiș electronice sau prin orice
alt sistem de mesagerie electronică, la procesul- verbal se ata ează,ș dacă este posibil,
dovada transmiterii acesteia. În cursul judecă ii,ț neregularitatea cu privire la citare este luată
în considerare doar dacă partea lipsă la termenul la care s-a produs neregularitatea o invocă
la termenul următor la care este prezentă sau legal citată, dispozi iileț privind sanc iuneaț
nulită iiț aplicându-se în mod corespunzător.Cu excep iaț situa ieiț în care prezen aț inculpatului
este obligatorie, neregularitatea privind procedura de citare a unei păr iț poate fi invocată de
către procuror, de către celelalte păr iț ori din oficiu numai la termenul la care ea s-a produs.-
Comunicarea celorlalte acte de procedură se face potrivit dispozi iilorț prevăzute în prezentul
capitol.În cazul persoanelor private de libertate, comunicarea celorlalte acte de procedură se
face prin fax sau prin orice alt mijloc de comunicare electronică disponibil la locul de deten ie.ț
O persoană poate fi adusă în fa aț organului de urmărire penală sau a instan eiț de judecată pe
baza unui mandat de aducere, dacă, fiind anterior citată, nu s-a prezentat, în mod nejustificat,
iar ascultarea ori prezen aț ei este necesară, sau dacă nu a fost posibilă comunicarea
corespunzătoare a cita ieiț iș împrejurările indică fără echivoc că persoana se sustrage de la
primirea cita iei.ț - Suspectul sau inculpatul poate fi adus cu mandat de aducere, chiar înainte
de a fi fost chemat prin cita ie,ț dacă această măsură se impune în interesul rezolvării cauzei.
În cursul urmăririi penale mandatul de aducere se emite de către organul de urmărire penală,
iar în cursul judecă iiț de către instan ă.ț În cazul în care pentru executarea mandatului de
aducere este necesară pătrunderea fără consim ământț într-un domiciliu sau sediu, în cursul
urmăririi penale mandatul de aducere poate fi dispus, la cererea motivată a procurorului, de
judecătorul de drepturi iș libertă iț de la instan aț căreia i-ar reveni competen aț să judece cauza
în primă instan ăț sau de la instan aț corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscrip ieț

84. se află sediul parchetului din care face parte procurorul. Cererea formulată de procuror, în
cursul urmăririi penale, trebuie să cuprindă:a.motivarea îndeplinirii condi iilorț prevăzute la alin.
(1) iș (2);b. indicarea infrac iuniiț care constituie obiectul urmăririi penale iș numele
suspectului sau al inculpatului;c. indicarea adresei unde se află persoana pentru care
se solicită emiterea mandatului de aducere. Cererea prin care se solicită, în cursul urmăririi
penale, emiterea unui mandat de aducere se solu ioneazăț în camera de consiliu, fără citarea
păr ilor.ț În cazul în care apreciază că cererea este întemeiată, judecătorul de drepturi iș
libertă iț dispune motivat, prin încheiere definitivă, admiterea solicitării parchetului iș
încuviin areaț aducerii persoanei solicitate, emi ândț de îndată mandatul de aducere.
- Mandatul de aducere emis de judecătorul de drepturi iș libertă iț trebuie să cuprindă:
a. denumirea instan ei;ț
b. data, ora iș locul emiterii;
c. numele, prenumele iș calitatea persoanei care a emis mandatul de aducere;
d. scopul pentru care a fost emis;
e. numele persoanei care urmează a fi adusă cu mandat iș adresa unde locuie te.ș În cazul
suspectului sau inculpatului, mandatul de aducere trebuie să men ionezeț infrac iuneaț care
constituie obiectul urmăririi penale;
f. indicarea temeiului iș motivarea necesită iiț emiterii mandatului de aducere;
g. men iuneaț că mandatul de aducere poate fi folosit o singură dată;
h. semnătura judecătorului iș tampilaș instan ei.ț
- În cazul în care judecătorul de drepturi iș libertă iț apreciază că nu sunt satisfăcute
condi iileț prevăzute la alin. (1), (2) iș (4), dispune, prin încheiere definitivă, respingerea
cererii, ca neîntemeiată.- Mandatul de aducere emis de organul de urmărire penală, în
cursul urmăririi penale, sau de instan ă,ț în cursul judecă ii,ț trebuie să cuprindă, în mod
corespunzător, men iunileț prevăzute la alin. (8). Organul judiciar ascultă, de îndată,
persoana adusă cu mandat de aducere sau, după caz, efectuează de îndată actul care a
necesitat prezen aț acesteia. Persoanele aduse cu mandat rămân la dispozi iaț organului
judiciar numai pe durata impusă de audiere sau de îndeplinirea actului procesual care a
făcut necesară prezen aț lor, dar nu mai mult de 8 ore, în afară de cazul când s-a dispus
re inereaț ori arestarea preventivă a acestora.Mandatul de aducere se execută prin
organele de cercetare penală ale poli ieiț judiciare iș organele de ordine publică. Persoana
căreia i se încredin eazăț executarea mandatului transmite mandatul persoanei pentru care
acesta a fost emis iș îi solicită să o înso ească.ț În cazul în care persoana indicată în
mandat refuză să înso eascăț persoana care execută mandatul sau încearcă să fugă,
aceasta va fi adusă prin constrângere.
vederea executării mandatului emis de judecătorul de drepturi iș libertă iț sau de instan aț de
judecată, organele prevăzute la alin. (1) pot pătrunde în locuin aț sau sediul oricărei

85. persoane, în care există indicii că se află cel căutat, în cazul în care acesta refuză să
coopereze, împiedică executarea mandatului sau pentru orice alt motiv temeinic justificat iș
propor ionalț cu scopul urmărit.
Dacă persoana arătată în mandatul de aducere nu poate fi adusă din motive de boală,
cel însărcinat cu executarea mandatului constată aceasta într-un proces-verbal care se
înaintează de îndată organului de urmărire penală sau, după caz, instan eiț de judecată.-
Dacă cel însărcinat cu executarea mandatului de aducere nu găse teș persoana prevăzută
în mandat la adresa indicată, face cercetări i,ș dacă acestea au rămas fără rezultat,
încheie un proces-verbal care va cuprinde men iuniț despre cercetările făcute. Procesul-
verbal se înaintează, de îndată, organului de urmărire penală sau, după caz, instan eiț de
judecată.- Executarea mandatelor de aducere privind pe militari se face prin comandantul
unită iiț militare sau prin poli iaț militară. Activită ileț desfă urateș cu ocazia executării
mandatului de aducere sunt consemnate într-un proces-verbal, care trebuie să cuprindă:
a. numele, prenumele iș calitatea celui care îl încheie;
b. locul unde este încheiat;
c. men iuniț despre activită ileț desfă urate.ș
- În vederea realizării procedurii de citare, a comunicării actelor de procedură sau a aducerii cu
mandat la desfă urareaș procedurilor, procurorul sau instan aț au drept de acces direct la
bazele electronice de date de inuteț de organele administra ieiț de stat.
Organele administra ieiț de stat care de inț baze electronice de date sunt obligate să
colaboreze cu procurorul sau cu instan aț de judecată în vederea asigurării accesului direct al
acestora la informa iileț existente în bazele electronice de date, în condi iileț legii.
Termenele (art 268-271)
Când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen,
nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerci iulț dreptului iș nulitatea actului făcut
peste termen. Când o măsură procesuală nu poate fi luată decât pe un anumit termen,
expirarea acestuia atrage de drept încetarea efectului măsurii.- Pentru celelalte termene
procedurale se aplică, în caz de nerespectare, dispozi iileț privitoare la nulită i.ț La
calcularea termenelor procedurale se porne te deș la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în
actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel. La
calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socote teș ora sau ziua de la care începe
să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împline te.ș Termenele socotite pe
luni sau pe ani expiră, după caz, la sfâr itulș zilei corespunzătoare a ultimei luni ori la
sfâr itulș zilei iș lunii corespunzătoare din ultimul an. Dacă această zi cade într-o lună care
nu are zi corespunzătoare, termenul expiră în ultima zi a acelei luni.- Când ultima zi a unui
termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfâr itulș primei zile lucrătoare care
urmează.Actul depus înăuntrul termenului prevăzut de lege la administra iaț locului de

86. de inereț ori la unitatea militară sau la oficiul po talș prin scrisoare recomandată este
considerat ca făcut în termen. Înregistrarea sau atestarea făcută de către administra iaț
locului de de inereț pe actul depus, recipisa oficiului po tal,ș precum iș înregistrarea ori
atestarea făcută de unitatea militară pe actul depus servesc ca dovadă a datei depunerii
actului.Dacă un act care trebuia făcut într-un anumit termen a fost comunicat sau
transmis, din necunoa tereș ori dintr-o gre ealăș vădită a expeditorului, înainte de expirarea
termenului, unui organ judiciar care nu are competen ă,ț se consideră că a fost depus în
termen, chiar dacă actul ajunge la organul judiciar competent după expirarea termenului
fixat. Cu excep iaț căilor de atac, actul efectuat de procuror este considerat ca făcut în
termen dacă data la care a fost trecut în registrul de ie ireș al parchetului este înăuntrul
termenului cerut de lege pentru efectuarea actului. Art. 271 - În calculul termenelor privind
măsurile preventive sau orice măsuri restrictive de drepturi, ora sau ziua de la care
începe iș cea la care se sfâr e teș ș termenul intră în durata acestuia.
Cheltuielile judiciare(art 272-276)
Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor,
conservarea mijloacelor materiale de probă, onorariile avoca ilor,ț precum iș orice alte
cheltuieli ocazionate de desfă urareaș procesului penal se acoperă din sumele avansate de
stat sau plătite de păr i.ț Cheltuielile judiciare prevăzute la alin. (1), avansate de stat, sunt
cuprinse distinct, după caz, în bugetul de venituri iș cheltuieli al Ministerului Justi iei,ț al
Ministerului Public, precum iș al altor ministere de resort. Martorul, expertul iș interpretul
chema iț de organul de urmărire penală ori de instan ăț au dreptul la restituirea cheltuielilor
de transport, între inere,ț locuin ăț iș a altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea
lor.Martorul, expertul iș interpretul care sunt salaria iț au dreptul la venitul de la locul de
muncă, pe durata lipsei de la serviciu pricinuite de chemarea la organul de urmărire penală
sau la instan ă.ț Martorul care nu este salariat, dar are venit din muncă, este îndreptă itț să
primească o compensare. Expertul iș interpretul au dreptul la o retribu ieț pentru îndeplinirea
însărcinării date, în cazurile iș în condi iileț prevăzute prin dispozi iiț legale. Sumele acordate
) se plătesc pe baza dispozi iilorț luate de organul care a dispus chemarea iș în fa aț căruia
s-a prezentat martorul, expertul sau interpretul, din fondul cheltuielilor judiciare special
alocat. În caz de renun areț la urmărirea penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei
sau renun areț la aplicarea pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare
avansate de stat, cu excep iaț cheltuielilor privind avoca iiț din oficiu iș interpre iiț desemna iț
de organele judiciare, care rămân în sarcina statului. Când sunt mai mul iț inculpa i,ț
procurorul sau, după caz, instan aț hotără teș partea din cheltuielile judiciare datorate de
fiecare. La stabilirea acestei păr iț se ineț seama, pentru fiecare dintre inculpa i,ț de măsura
în care a provocat cheltuielile judiciare.- Partea responsabilă civilmente, în măsura în care

87. este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu
acesta iș la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
- Cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate după cum urmează:
1. în caz de achitare, de către:
a. persoana vătămată, în măsura în care i se re ineț o culpă procesuală;
b. partea civilă căreia i s-au respins în totul preten iileț civile, în măsura în care i se re ineț o culpă
procesuală;
c. inculpatul care a fost obligat la repararea prejudiciului;
2. în caz de încetare a procesului penal, de către:
a. inculpat, dacă există o cauză de nepedepsire;
b. persoana vătămată, în caz de retragere a plângerii prealabile sau în cazul în care
plângerea prealabilă a fost tardiv introdusă;
c. partea prevăzută în acordul de mediere, în cazul în care a intervenit medierea penală;
d. inculpatul iș persoana vătămată, în caz de împăcare.
3. dacă inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sunt suportate de
către:
a. persoana vătămată, atunci când aceasta i-aș retras plângerea prealabilă ori s-a dispus
clasarea în temeiul dispozi iilorț art. 16 alin. (1) lit. a)—c) sau achitarea inculpatului;
b. inculpat, atunci când se dispune clasarea pentru alte situa iiț decât cele prevăzute în
dispozi iileț art. 16 alin. (1) lit. a)—c) ori încetarea procesului penal;
4. în caz de restituire a cauzei la parchet în procedura camerei preliminare, cheltuielile
judiciare sunt suportate de către stat.
În cazul declarării apelului, recursului în casa ieț ori al introducerii unei contesta iiț sau
oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins
ori care i-aș retras apelul, recursul în casa ie,ț contesta iaț sau cererea. În toate celelalte
cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.- În cazul când mai
multe păr iț sau persoane vătămate sunt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare, instan aț
hotără teș partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare. Dispozi iile alin.ț (1) pct. 1 iș 2 iș
ale alin. (2)—(4) se aplică în mod corespunzător în cazul dispunerii în cursul urmăririi
penale a unei solu iiț de clasare iș în situa iaț respingerii unei plângeri formulate împotriva
actelor iș măsurilor dispuse de organele de urmărire penală. Cheltuielile pentru plata
interpre ilorț desemna iț de organele judiciare, potrivit legii, rămân în sarcina statului.- În caz
de condamnare, renun areț la urmărirea penală, renun areț la aplicarea pedepsei sau de
amânare a aplicării pedepsei, inculpatul este obligat să plătească persoanei vătămate,
precum iș păr iiț civile căreia i s-a admis ac iuneaț civilă cheltuielile judiciare făcute de
acestea.Când ac iuneaț civilă este admisă numai în parte, instan aț îl poate obliga pe inculpat
la plata totală sau par ialăț a cheltuielilor judiciare. În caz de renun areț la preten iile civile,ț
precum iș în caz de tranzac ie,ț mediere ori recunoa tereș a preten iilorț civile, instan aț

88. dispune asupra cheltuielilor conform în elegeriiț păr ilor.ț În situa iileț prevăzute la alin. (1) iș
(2), când sunt mai mul iț inculpa iț ori dacă există iș parte responsabilă civilmente, se aplică
în mod corespunzător dispozi iileț art. 274 alin. (2) iș (3).- În caz de achitare, persoana
vătămată sau partea civilă este obligată să plătească inculpatului i,ș după caz, păr iiț
responsabile civilmente cheltuielile judiciare făcute de ace tia,ș în măsura în care au fost
provocate de persoana vătămată sau de partea civilă.- În celelalte cazuri instan aț stabile teș
obliga iaț de restituire potrivit legii civile.
Modificarea actelor procedurale, îndreptarea erorilor materiale iș
înlăturarea unor omisiuni vădite(art 277-279_
Orice adăugare, corectură ori suprimare făcută în cuprinsul unui act procedural este luată în
considerare numai dacă aceste modificări sunt confirmate în scris, în cuprinsul sau la
sfâr itulș actului, de către cei care l-au semnat. Modificările neconfirmate, dar care nu
schimbă în elesulț frazei, rămân valabile.- Locurile nescrise în cuprinsul unei declara iiț trebuie
barate, astfel încât să nu se poată face adăugări.Erorile materiale evidente din cuprinsul unui
act procedural se îndreaptă de însu iș organul de urmărire penală, de judecătorul de drepturi
iș libertă iț sau de cameră preliminară ori de instan aț care a întocmit actul, la cererea celui
interesat ori din oficiu.
- În vederea îndreptării erorii, păr ileț pot fi chemate spre a da lămuriri. Despre îndreptarea
efectuată organul judiciar întocme te,ș după caz, un proces-verbal sau o încheiere, făcându-
se men iuneț iș la sfâr itulș actului corectat.
- Dispozi iileț art. 278 se aplică iș în cazul când organul judiciar, ca urmare a unei omisiuni
vădite, nu s-a pronun atț asupra sumelor pretinse de martori, exper i,ț interpre i,ț avoca i,ț
potrivit art. 272 iș 273, precum iș cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea măsurilor
asigurătorii.
Nulită ileț (art 280-282)
Încălcarea dispozi iilorț legale care reglementează desfă urareaș procesului penal atrage
nulitatea actului în condi iileț prevăzute expres de prezentul cod.- Actele îndeplinite ulterior
actului care a fost declarat nul sunt la rândul lor lovite de nulitate, atunci când există o
legătură directă între acestea iș actul declarat nul. Atunci când constată nulitatea unui act,
organul judiciar dispune, când este necesar iș dacă este posibil, refacerea acelui act cu
respectarea dispozi iilorț legale. Determină întotdeauna aplicarea nulită iiț încălcarea
dispozi iilorț privind:
a. compunerea completului de judecată;
b. competen aț materială iș competen aț personală a instan elorț judecătore ti,ș atunci
când judecata a fost efectuată de o instan ăț inferioară celei legal competente;
c. publicitatea edin eiș ț de judecată;

89. d. participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;
e.prezen aț suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit
legii;
f. asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum iș a celorlalte păr i,ț
atunci când asisten aț este obligatorie. Nulitatea absolută se constată din oficiu sau la
cerere. Încălcarea dispozi iilor legaleț prevăzute la alin. (1) lit. a)—d) poate fi invocată în
orice stare a procesului.- Încălcarea dispozi iilorț legale prevăzute la alin. (1) lit. e) iș f)
trebuie invocată:
a. până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul
urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare;
b. în orice stare a procesului, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecă ii;ț
c. în orice stare a procesului, indiferent de momentul la care a intervenit încălcarea, când
instan aț a fost sesizată cu un acord de recunoa tereș a vinovă iei.ț Încălcarea oricăror dispozi iiț
legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin
nerespectarea cerin eiț legale s-a adus o vătămare drepturilor păr ilorț ori ale subiec ilorț
procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiin areaț actului.Nulitatea
relativă poate fi invocată de procuror, suspect, inculpat, celelalte păr iț sau persoana vătămată,
atunci când există un interes procesual propriu în respectarea dispozi ieiț legale încălcate.
Nulitatea relativă se invocă în cursul sau imediat după efectuarea actului ori cel mai târziu în
termenele prevăzute la alin. (4).
Încălcarea dispozi iilorț legale prevăzute la alin. (1) poate fi invocată:
a. până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în
cursul urmăririi penale sau în această procedură;
b. până la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, dacă încălcarea a
intervenit în cursul urmăririi penale, când instan aț a fost sesizată cu un acord de
recunoa tereș a vinovă iei;ț
c. până la următorul termen de judecată cu procedura completă, dacă încălcarea a intervenit în
cursul judecă ii.ț
- Nulitatea relativă se acoperă atunci când:
a. persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege;
b.persoana interesată a renun atț în mod expres la invocarea nulită ii.ț
URMARIREA PENALA ART (ART 285-287)
Urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existen aț
infrac iunilor, laț identificarea persoanelor care au săvâr itș o infrac iuneț iș la
stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu
cazul să se dispună trimiterea în judecată.- Procedura din cursul urmăririi penale

90. este nepublică. Procurorul dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale iș
solu ioneazăț cauza prin ordonan ă,ț dacă legea nu prevede altfel.- Ordonan aț
trebuie să cuprindă:adenumirea parchetului iș data emiterii;b.numele, prenumele iș
calitatea celui care o întocme te;ș c.fapta care face obiectul urmăririi penale,
încadrarea juridică a acesteia i,ș după caz, datele privitoare la persoana
suspectului sau inculpatului;d.obiectul actului sau măsurii procesuale ori, după caz,
tipul solu iei,ț precum iș motivele de fapt iș de drept aleacestora;e.date referitoare la
măsurile asigurătorii, măsurile de siguran ăț cu caracter medical iș măsurile
preventive luate în cursul urmăririi;f.alte men iuniț prevăzute de lege;g.semnătura
celui care a întocmit-o. Organele de cercetare penală dispun, prin ordonan ă,ț asupra
actelor iș măsurilor procesuale iș formulează propuneri prin referat- Când legea
prevede că un act sau o măsură procesuală trebuie să fie încuviin ată,ț autorizată
sau confirmată, un exemplar al actului rămâne la procuror. În cazurile în care
procurorul sesizează judecătorul de drepturi iș libertă i,ț judecătorul de cameră
preliminară ori alte autorită iț prevăzute de lege, în vederea solu ionăriiț propunerilor
ori cererilor formulate în cursul urmăririi penale, va înainta copii numerotate iș
certificate de grefa parchetului de pe actele dosarului ori numai de pe cele care au
legătură cu cererea sau propunerea formulată. Organul de urmărire penală
păstrează originalul actelor, în vederea continuării urmăririi penale.
Sesizarea organelor de urmărire penală *ART 288-298
Organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denun ,ț prin actele încheiate de
alte organe de constatare prevăzute de lege ori se sesizează din oficiu. Când, potrivit legii,
punerea în mi careș a ac iuniiț penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate, la sesizarea formulată de persoana prevăzută de lege ori cu autorizarea organului
prevăzut de lege, ac iuneaț penală nu poate fi pusă în mi careș în lipsa acestora. În cazul
infrac iunilorț săvâr iteș de militari, sesizarea comandantului este necesară numai în ceea ce
prive teș infrac iunileț prevăzute la art. 413—417 din Codul penal.Plângerea este
încuno tin areaș ț făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a
cauzat prin infrac iune.Plângereaț trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric
personal, calitatea iș domiciliul peti ionaruluiț ori, pentru persoane juridice, denumirea, sediul,
codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul
comer uluiț sau de înscriere în registrul persoanelor juridice iș contul bancar, indicarea
reprezentantului legal ori conven ional,ț descrierea faptei care formează obiectul plângerii,
precum iș indicarea făptuitorului iș a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.Plângerea
se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fie special, iar procura

91. rămâne atașată plângerii. Dacă este făcută în scris, plângerea trebuie semnată de
persoana vătămată sau de mandatar.- Plângerea în formă electronică îndepline teș condi iileț
de formă numai dacă este certificată prin semnătură electronică, în conformitate cu
prevederile legale.- Plângerea formulată oral se consemnează într-un proces-verbal de către
organul care o prime te.Plângereaș se poate face iș de către unul dintre so iț pentru celălalt
so sauț de către copilul major pentru părin i.ț Persoana vătămată poate să declare că nu î iș
însu e teș ș plângerea. Pentru persoana lipsită de capacitatea de exerci iu,ț plângerea se face
de reprezentantul său legal. Persoana cu capacitate de exerci iuț restrânsă poate face
plângere cu încuviin areaț persoanelor prevăzute de legea civilă. În cazul în care făptuitorul
este persoana care reprezintă legal sau încuviin eazăț actele persoanei vătămate, sesizarea
organelor de urmărire penală se face din oficiu.Plângerea gre itș îndreptată la organul de
urmărire penală sau la instan aț de judecată se trimite, pe cale administrativă, organului
judiciar competent.- În cazul în care plângerea este întocmită de către o persoană care
locuie teș pe teritoriul României, cetă eanț român, străin sau persoană fără cetă enie,ț iș prin
aceasta se sesizează săvâr ireaș unei infrac iuniț pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii
Europene, organul judiciar este obligat să primească plângerea iș să o transmită organului
competent din araț pe teritoriul căreia a fost comisă infrac iunea.ț Regulile privind cooperarea
judiciară în materie penală se aplică în mod corespunzător.Denun ulț este încuno tin areaș ț
făcută de către o persoană fizică sau juridică despre săvâr ireaș unei infrac iuni.ț
ORICE persoană cu func ieț de conducere în cadrul unei autorită iț a administra ieiț publice sau
în cadrul altor autorită iț publice, institu iiț publice ori al altor persoane juridice de drept public,
precum iș orice persoană cu atribu iiț de control, care, în exercitarea atribu iilorț lor, au luat
cuno tin ăș ț de săvâr ireaș unei infrac iuniț pentru care ac iuneaț penală se pune în mi careș din
oficiu, sunt obligate să sesizeze de îndată organul de urmărire penală iș să ia măsuri pentru
ca urmele infrac iunii,ț corpurile delicte iș orice alte mijloace de probă să nu dispară. Orice
persoană care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorită ileț
publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea
respectivului serviciu de interes public, care în exercitarea atribu iilorț sale a luat cuno tin ăș ț de
săvâr ireaș unei infrac iuniț pentru care ac iuneaț penală se pune în mi careș din oficiu, este
obligată să sesizeze de îndată organul de urmărire penală. - Organul de urmărire penală se
sesizează din oficiu dacă află că s-a săvâr itș o infrac iuneț pe orice altă cale decât cele
prevăzute la art. 289—291 iș încheie un proces-verbal în acest sens. Este flagrantă
infrac iuneaț descoperită în momentul săvâr iriiș sau imediat după săvâr ire.ș Este de asemenea
considerată flagrantă iș infrac iuneaț al cărei făptuitor, imediat după săvâr ire,ș este urmărit de
organele de ordine publică iș de siguran ăț na ională,ț de persoana vătămată, de martorii
oculari sau de strigătul public ori prezintă urme care justifică suspiciunea rezonabilă că ar fi
săvâr it infrac iuneaș ț sau este surprins aproape de locul comiterii infrac iuniiț cu arme,

92. instrumente sau orice alte obiecte de natură a-l presupune participant la infrac iune.ț
În cazul infrac iuniiț flagrante, organele de ordine publică iș siguran ăț na ionalăț întocmesc un
proces-verbal, în care consemnează toate aspectele constatate iș activită ileț desfă urate,ș pe
care îl înaintează de îndată organului de urmărire penală. Plângerile iș cererile prezentate în
scris, corpul delict, precum iș obiectele iș înscrisurile ridicate cu ocazia constatării infrac iuniiț
sunt puse la dispozi iaț organului de urmărire penală. La primirea sesizării, organul de urmărire
penală procedează la verificarea competen eiț sale, iar în cazul prevăzut la art. 58 alin. (3)
înaintează procurorului cauza, împreună cu propunerea de trimitere a sesizării organului
competent.
În situa iaț în care plângerea sau denun ulț nu îndepline teș condi iileț de formă prevăzute
de lege ori descrierea faptei este incompletă ori neclară, se restituie pe cale
administrativă peti ionarului,ț cu indicarea elementelor care lipsesc.- Atunci când
sesizarea îndepline teș condi iileț legale de admisibilitate, dar din cuprinsul acesteia
rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a exercitării ac iuniiț penale prevăzute de
art. 16 alin. (1), organele de cercetare penală înaintează procurorului actele, împreună
cu propunerea de clasare. În cazul în care procurorul apreciază propunerea întemeiată,
dispune, prin ordonan ă,ț clasarea. Ori de câte ori este necesară o autorizare prealabilă
sau îndeplinirea unei alte condi iiț prealabile pentru începerea urmăririi penale, organul
de urmărire penală efectuează verificări prealabile.- În cazurile prevăzute la alin. (1),
parchetul, odată cu sesizarea institu ieiț competente, înaintează un referat întocmit de
procurorul căruia i-a fost repartizată lucrarea, care va cuprinde rezultatele verificărilor
prealabile cu privire la săvâr ireaș unor fapte prevăzute de legea penală de către
persoana cu privire la care se solicită autorizarea prealabilă sau îndeplinirea altei
condi iiț prealabile.
Plângerea prealabilă
- Punerea în mi careș a ac iuniiț penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate, în cazul infrac iunilorț pentru care legea prevede că este necesară o astfel de
plângere.- Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau
procurorului, potrivit legii.Dispozi iileț art. 289 alin. (1)—(6) iș (8) se aplică în mod
corespunzător. Plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în
care persoana vătămată a aflat despre săvâr ireaș faptei.- Când persoana vătămată este un
minor sau un incapabil, termenul de 3 luni curge de la data când reprezentantul său legal a
aflat despre săvâr ireaș faptei. În cazul în care făptuitorul este reprezentantul legal al
persoanelor prevăzute la alin. (2), termenul de 3 lunicurge de la data numirii unui nou
reprezentant legal.Plângerea prealabilă gre itș îndreptată se consideră valabilă, dacă a fost
introdusă în termen la organul judiciar necompetent.- Plângerea prealabilă gre itș îndreptată

93. la organul de urmărire penală sau la instan aț de judecată se trimite, pe cale administrativă,
organului judiciar competent.La primirea plângerii prealabile, organul de urmărire penală
verifică dacă aceasta îndepline teș condi iile deț formă iș dacă a fost depusă în termenul
prevăzut de lege. În cazul în care constată că este tardivă, organul de cercetare penală
înaintează procurorului actele încheiate împreună cu propunerea de clasare.Dacă într-o
cauză în care s-au făcut acte de urmărire penală se constată că este necesară plângerea
prealabilă, organul de urmărire penală cheamă persoana vătămată iș o întreabă dacă
în elegeț să facă plângere. În caz afirmativ, organul de urmărire penală continuă cercetarea.
În caz contrar, înaintează procurorului actele încheiate iș propunerea de clasare.În caz de
infrac iuneț flagrantă, organul de cercetare penală este obligat să constate săvâr ireaș
acesteia, chiar în lipsa plângerii prealabile.După constatarea infrac iuniiț flagrante, organul de
urmărire penală cheamă persoana vătămată i,ș dacă aceasta declară că face plângere
prealabilă, începe urmărirea penală. În caz contrar, organul de cercetare penală înaintează
procurorului actele încheiate iș propunerea de clasare.
Efectuarea urmăririi penale Sectiune (305-326)
Desfă urareaș urmăririi penale
Când actul de sesizare îndepline teș condi iileț prevăzute de lege iș se constată că nu există
vreunul dintre cazurile care împiedică exercitarea ac iuniiț penale prevăzute la art. 16 alin.
(1), organul de urmărire penalădispune începerea urmăririi penale cu privire la faptă.
Începerea urmăririi penale se dispune prin ordonan ăț Când din datele iș probele existente
în cauză rezultă indicii rezonabile că o anumită persoană a săvâr itș fapta pentru care s-a
început urmărirea penală, procurorul dispune ca urmărirea penală să se efectueze în
continuare fa ăț de aceasta, care dobânde teș calitatea de suspect. Fa ăț de persoanele
pentru care urmărirea penală este condi ionatăț de ob inereaț unei autoriza iiț prealabile sau
de îndeplinirea unei alte condi iiț prealabile, efectuarea urmăririi penale se poate dispune
numai după ob inereaț autoriza ieiț ori după îndeplinirea condi iei.ț Pentru realizarea
obiectului urmăririi penale, organele de cercetare penală au obliga iaț ca, după sesizare, să
caute iș să strângă datele ori informa iileț cu privire la existen aț infrac iunilorț iș identificarea
persoanelor care au săvâr it infrac iuni,ș ț să ia măsuri pentru limitarea consecin elorț
acestora, să strângă iș să administreze probele cu respectarea prevederilor art. 100 iș 101.
Organele de cercetare penală au obliga iaț de a efectua actele de cercetare care nu suferă
amânare, chiar dacă privesc o cauză pentru care nu au competen aț de a efectua urmărirea
penală. După începerea urmăririi penale, organele de cercetare penală strâng iș
administrează probele, atât în favoarea, cât iș în defavoarea suspectului ori inculpatului.-

94. Organul de urmărire penală se pronun ă,ț prin ordonan ăț motivată, în condi iileț art. 100 alin.
(3) iș (4), asupra cererilor de administrare a probelor, în limita competen eiț sale. Când
organul de cercetare penală apreciază că este necesară administrarea unor mijloace de
probă sau folosirea unor metode speciale de supraveghere, care pot fi autorizate ori
dispuse, în faza de urmărire penală, numai de procuror sau, după caz, de judecătorul de
drepturi iș libertă i,ț formulează propuneri motivate, care trebuie să cuprindă datele iș
informa iileț care sunt obligatorii în cadrul acelei proceduri. Referatul este trimis procurorului
împreună cu dosarul cauzei. Secretul bancar iș cel profesional, cu excep iaț secretului
profesional al avocatului, nu sunt opozabile procurorului, după începerea urmăririi penale.
Organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru identificarea
bunurilor iș valorilor supuse confiscării speciale iș confiscării extinse, potrivit Codului
penal.Persoanei care a dobândit calitatea de suspect i se aduc la cuno tin ă,ș ț înainte de
prima sa audiere, această calitate, fapta pentru care este suspectată, încadrarea juridică a
acesteia, drepturile procesuale prevăzute la art. 83, încheindu-se în acest sens un proces-
verbal.Atunci când există riscul ca un martor să nu mai poată fi audiat în cursul judecă ii,ț
procurorul poate sesiza judecătorul de drepturi iș libertă iț în vederea audierii anticipate a
martorului. Judecătorul de drepturi iș libertă i,ț dacă apreciază cererea întemeiată, stabile teș
de îndată data iș locul audierii, dispunându-se citarea păr ilorț iș subiec ilorț procesuali
principali.Participarea procurorului este obligatorie. Ac iuneaț penală se pune în mi careș de
procuror, prin ordonan ă,ț în cursul urmăririi penale, când acesta constată că există probe
din care rezultă că o persoană a săvâr itș o infrac iuneț iș nu există vreunul dintre cazurile de
împiedicare prevăzute la art. 16 alin. (1). Punerea în mi careș a ac iuniiț penale este
comunicată inculpatului de către organul de urmărire penală care îl cheamă pentru a-l
audia. Dispozi iileț art. 108 se aplică în mod corespunzător, încheindu-se în acest sens un
proces-verbal. La cerere, inculpatului i se eliberează o copie a ordonan eiț prin care a fost
dispusă măsura.Atunci când consideră necesar, procurorul poate proceda personal la
audierea inculpatului iș la comunicarea prevăzute la alin. (2). Organul de urmărire penală
continuă urmărirea iș fără a-l audia pe inculpat atunci când acesta lipse teș nejustificat, se
sustrage sau este dispărut.În cazul infrac iuniiț flagrante, orice persoană are dreptul să îl
prindă pe făptuitor. Dacă făptuitorul a fost prins în condi iileț alin. (1), persoana care l-a
re inutț trebuie să îl predea de îndată, împreună cu corpurile delicte, precum iș cu obiectele
iș înscrisurile ridicate, organelor de urmărire penală, care întocmesc un proces-verbal.În
cazul în care, după începerea urmăririi penale, organul de urmărire penală constată fapte
noi, date cu privire la participarea unor alte persoane sau împrejurări care pot duce la
schimbarea încadrării juridice a faptei, dispune extinderea urmăririi penale ori schimbarea
încadrării juridice.Organul de cercetare penală care a dispus extinderea urmăririi penale sau
schimbarea încadrării juridice este obligat să îl informeze pe procuror cu privire la măsura

95. dispusă, propunând, după caz, punerea în mi careș a ac iuniiț penale. Organul judiciar care a
dispus extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice este obligat să îl
informeze pe suspect despre faptele noi cu privire la care s-a dispus extinderea. În cazul în
care extinderea urmăririi penale s-a dispus cu privire la mai multe persoane, organul de
urmărire penală are obliga iaț să procedeze fa ăț de aceste persoane potrivit art.
307.Procurorul sesizat de organul de cercetare în urma extinderii urmăririi penale sau din
oficiu cu privire la ipotezele prevăzute la alin. (1) poate dispune extinderea ac iuniiț penale
cu privire la aspectele noi.
Suspendarea urmăririi penale
- În cazul când se constată printr-o expertiză medico-legală că suspectul sau inculpatul
suferă de o boală gravă, care îl împiedică să ia parte la procesul penal, organul de
cercetare penală înaintează procurorului propunerile sale împreună cu dosarul, pentru a
dispune suspendarea urmăririi penale.- Suspendarea urmăririi penale se dispune iș în
situa iaț în care există un impediment legal temporar pentru punerea în mi careș a ac iuniiț
penale fa ăț de o persoană. Suspendarea urmăririi penale se dispune iș pe perioada
desfă urăriiș procedurii de mediere, potrivit legii. După suspendarea urmăririi penale,
procurorul restituie dosarul cauzei organului de cercetare penală ori poate dispune
preluarea sa.Ordonan aț de suspendare a urmăririi penale se comunică păr ilorț iș
subiec ilorț procesuali principali.În timpul cât urmărirea este suspendată, organele de
cercetare penală continuă să efectueze toate actele a căror îndeplinire nu este
împiedicată de situa iaț suspectului sau inculpatului, cu respectarea dreptului la apărare al
păr ilorț sau subiec ilorț procesuali. La reluarea urmăririi penale, actele efectuate în timpul
suspendării pot fi refăcute, dacă este posibil, la cererea suspectului sau
inculpatului.Organul de cercetare penală este obligat să verifice periodic, dar nu mai târziu
de 3 luni de la data dispunerii suspendării, dacă mai subzistă cauza care a determinat
suspendarea urmăririi penale.
Clasarea iș renun areaț la urmărirea penală După
examinarea sesizării, când constată că au fost strânse
probele necesare potrivit dispozi iilor art.ț 285, procurorul, la
propunerea organului de urmărire penală sau din oficiu,
solu ioneazăț cauza prin ordonan ă,ț dispunând:
a. clasarea, când nu exercită ac iuneaț penală ori, după caz, stinge ac iuneaț penală
exercitată, întrucât există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1);
b. renun areaț la urmărirea penală, când nu există interes public în urmărirea penală a
inculpatului.
Procurorul întocme teș o singură ordonan ăț chiar dacă lucrările dosarului privesc mai

96. multe fapte ori mai mul iț suspec iț sau inculpa iț iș chiar dacă se dau acestora rezolvări
diferite conform alin. (1).
(1) - Clasarea se dispune când:
a. nu se poate începe urmărirea penală, întrucât nu sunt întrunite condi iileț de fond iș
formă esen ialeț ale sesizării;
b. există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1).
Ordonan aț de clasare cuprinde men iunileț prevăzute la art. 286 alin. (2), precum iș dispozi iiț
privind:
a. ridicarea sau men inereaț măsurilor asigurătorii; aceste măsuri încetează de drept dacă
persoana vătămată nu introduce ac iuneț în fa aț instan eiț civile, în termen de 30 de zile de la
comunicarea solu iei;ț
b. restituirea bunurilor ridicate sau a cau iunii;ț
c. sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare a măsurii de
siguran ăț a confiscării speciale;
d. sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desfiin areț totală sau
par ialăț a unui înscris;
e. sesizarea instan eiț competente potrivit dispozi iilorț legii speciale în materia sănătă iiț
mintale, în vederea dispunerii internării nevoluntare;
f. cheltuielile judiciare.
Dacă în cursul urmăririi penale s-a luat una dintre măsurile de siguran ăț prevăzute de lege, se
va face men iuneț despre aceasta.
În ordonan ăț se va face men iuneț iș cu privire la încetarea de drept a măsurii preventive
dispuse în cauză.- Men ionareaț motivelor de fapt iș de drept este obligatorie numai dacă
procurorul nu î iș însu e teș ș argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare
penală ori dacă în cursul urmăririi penale suspectului i-a fost adusă la cuno tin ăș ț această
calitate, potrivit art. 307.
Ordonan aț de clasare se comunică în copie persoanei care a făcut sesizarea, suspectului,
inculpatului sau, după caz, altor persoane interesate. Dacă ordonan aț nu cuprinde motivele
de fapt iș de drept, se comunică iș o copie a referatului organului de cercetare penală. În
cazul în care inculpatul este arestat preventiv, procurorul în tiin eazăș ț prin adresă administra iaț
locului de de inereț cu privire la încetarea de drept a măsurii arestării preventive, în vederea
punerii de îndată în libertate a inculpatului. - Procurorul sesizat cu propunerea de clasare de
către organul de cercetare penală, atunci când constată că nu sunt îndeplinite condi iileț
legale pentru a dispune clasarea sau când dispune clasarea par ialț iș disjunge cauza
conform art. 46, restituie dosarul organului de cercetare penală. În cazul infrac iunilorț pentru
care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul
poate renun aț la urmărirea penală când, în raport cu con inutulț faptei, cu modul iș mijloacele
de săvâr ire,ș cu scopul urmărit iș cu împrejurările concrete de săvâr ire,ș cu urmările produse
sau care s-ar fi putut produce prin săvâr ireaș infrac iunii,ț constată că nu există un interes

97. public în urmărirea acesteia. Când autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului
public sunt avute în vedere iș persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avută anterior
săvâr iriiș infrac iuniiț iș eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecin elorț
infrac iunii.ț Procurorul poate dispune, după consultarea suspectului sau a inculpatului, ca
acesta să îndeplinească una sau mai multe dintre următoarele obliga ii:ț
a. să înlăture consecin eleț faptei penale sau să repare paguba produsă ori să
convină cu partea civilă o modalitate de reparare a acesteia;
b. să ceară public scuze persoanei vătămate;
c. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunită ii,ț pe o perioadă cuprinsă între
30 iș 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu
poate presta această muncă;
d. să frecventeze un program de consiliere.
. În cazul în care procurorul dispune ca suspectul sau inculpatul să îndeplinească obliga iileț
prevăzute la alin. (3), stabile teș prin ordonan ăț termenul până la care acestea urmează a fi
îndeplinite, care nu poate fi mai mare de 6 luni sau de 9 luni pentru obliga iiț asumate prin
acord de mediere încheiat cu partea civilă iș care curge de la comunicarea ordonan ei.ț
- Ordonan aț de renun areț la urmărire cuprinde, după caz, men iunileț prevăzute la art. 286 alin.
(2), precum iș dispozi iiț privind măsurile dispuse conform alin. (3) din prezentul articol iș art.
315 alin. (2)—(4), termenul până la care trebuie îndeplinite obliga iileț prevăzute la alin. (3) din
prezentul articol iș sanc iuneaț nedepunerii dovezilor la procuror, precum iș cheltuielile judiciare.
În cazul neîndeplinirii cu rea-credin ăț a obliga iilor înț termenul prevăzut la alin. (4), procurorul
revocă ordonan a.ț Sarcina de a face dovada îndeplinirii obliga iilorț sau prezentarea motivelor
de neîndeplinire a acestora revine suspectului ori inculpatului. O nouă renun areț la urmărirea
penală în aceea iș cauză nu mai este posibilă. Ordonan aț prin care s-a dispus renun areaț la
urmărirea penală se comunică în copie persoanei care a făcut sesizarea, suspectului,
inculpatului sau, după caz, altor persoane interesate. În caz de clasare ca urmare a constatării
că a intervenit amnistia, prescrip ia,ț retragerea plângerii prealabile sau a existen eiț unei cauze
de nepedepsire, precum iș în cazul renun ăriiț procurorului la urmărirea penală, suspectul sau
inculpatul poate cere, în termen de 20 de zile de la primirea copiei de pe ordonan aț de
solu ionareț a cauzei, continuarea urmăririi penale. Dacă după introducerea cererii în termenul
legal se constată un alt caz de netrimitere în judecată decât cele prevăzute la alin. (1),
procurorul va dispune clasarea cauzei în raport cu acesta. Dacă nu se constată situa iaț
prevăzută la alin. (2), se va adopta prima solu ieț de netrimitere în judecată. - Organul de
cercetare penală care constată inciden aț unuia dintre cazurile care determină clasarea cauzei
sau renun areaț la urmărire penală trimite dosarul la procuror cu propunere corespunzătoare.
Terminarea urmăririi penale
- De îndată ce urmărirea penală este terminată, organul de cercetare înaintează dosarul

98. procurorului, înso itț de un referat.- Referatul trebuie să cuprindă men iunileț prevăzute la art.
286 alin. (4), precum iș date suplimentare privitoare la mijloacele materiale de probă iș
măsurile luate cu privire la ele în cursul cercetării penale, precum iș locul unde acestea se
află. Când urmărirea penală prive teș mai multe fapte sau mai mul iț inculpa i,ț referatul trebuie
să cuprindă men iunileț arătate la alin. (2) cu privire la toate faptele iș la to iț inculpa iiț i,ș dacă
este cazul, trebuie să se arate pentru care fapte ori făptuitori se propune clasarea sau
renun areaț la urmărire. În termen de cel mult 15 zile de la primirea dosarului trimis de organul
de cercetare penală potrivit art. 320 iș art. 321 alin. (1), procurorul procedează la verificarea
lucrărilor urmăririi penale iș se pronun ăț asupra acestora.
Rezolvarea cauzelor în care sunt aresta iț se face de urgen ăț iș cu precădere.În situa iaț în care
procurorul constată că urmărirea penală nu este completă sau că nu a fost efectuată cu
respectarea dispozi iilorț legale, restituie cauza organului care a efectuat urmărirea penală în
vederea completării sau refacerii urmăririi penale sau trimite cauza la alt organ de cercetare
penală potrivit dispozi iilorț art. 302. Atunci când completarea sau refacerea urmăririi penale
este necesară numai cu privire la unele fapte sau launii inculpa i,ț iar disjungerea nu este
posibilă, procurorul dispune restituirea sau trimiterea întregii cauze la organul de cercetare
penală.
- Ordonan aț de restituire sau de trimitere cuprinde, pe lângă men iunileț arătate la art. 286
alin. (2), indicarea actelor de urmărire penală ce trebuie efectuate ori refăcute, a faptelor sau
împrejurărilor ce urmează a fi constatate iș a mijloacelor de probă ce urmează a fi
administrate.
Dispozi iiț privind efectuarea urmăririi penale de către procuror
Urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror în cazurile prevăzute de
lege.Procurorul poate dispune preluarea oricărei cauze în care exercită supravegherea,
indiferent de stadiul acesteia, pentru a efectua urmărirea penală. În cazurile în care procurorul
efectuează urmărirea penală, poate delega, prin ordonan ă,ț organelor de cercetare penală
efectuarea unor acte de urmărire penală. Punerea în mi careș a ac iuniiț penale, luarea sau
propunerea măsurilor restrictive de drepturi iș libertă i,ț încuviin areaț de probatorii ori dispunerea
celorlalte acte sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul delegării prevăzute la alin. (3).
Procurorii din cadrul parchetului ierarhic superior pot prelua, în vederea efectuării sau
supravegherii urmăririi penale, cauze de competen aț parchetelor ierarhic inferioare, prin
dispozi iaț motivată a conducătorului parchetului ierarhic superior.
Dispozi iile alin.ț (1) se aplică în mod corespunzător iș când legea prevede o altă
subordonare ierarhică. - Când există o suspiciune rezonabilă că activitatea de urmărire
penală este afectată din pricina împrejurărilor cauzei sau calită iiț păr ilorț ori a subiec ilorț
procesuali principali ori există pericolul de tulburare a ordinii publice, procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casa ieț iș Justi ie,ț la cererea păr ilor,ț a unui
subiect procesual principal sau din oficiu, poate trimite cauza la un parchet egal în grad,
dispozi iileț art. 73 iș 74 fiind aplicabile în mod corespunzător.

99. Rezolvarea cauzelor iș sesizarea instan ei(art 327-334)ț
Atunci când constată că au fost respectate dispozi iileț legale care garantează aflarea
adevărului, că urmărirea penală este completă iș există probele necesare iș legal
administrate, procurorul:
a. emite rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecată, dacă din materialul de urmărire
penală rezultă că fapta există, că a fost săvâr ităș de inculpat iș că acesta răspunde penal;
b. emite ordonan ăț prin care clasează sau renun ăț la urmărire, potrivit dispozi iilorț legale.
Rechizitoriul se limitează la fapta iș persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală iș
cuprinde în mod corespunzător men iunileț prevăzute la art. 286 alin. (2), datele privitoare la
fapta re inutăț în sarcina inculpatului iș încadrarea juridică a acesteia, probele iș mijloacele de
probă, cheltuielile judiciare, men iunileț prevăzute la art.330 iș 331, dispozi iaț de trimitere în
judecată, precum iș alte men iuniț necesare pentru solu ionareaț cauzei. Rechizitoriul este
verificat sub aspectul legalită iiț iș temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de
procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmit de acesta,
verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmit de un procuror de la
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casa ieț iș Justi ie,ț rechizitoriul este verificat de
procurorul- efș de sec ie,ț iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de către
procurorul general al acestui parchet. În cauzele cu aresta i,ț verificarea se face de urgen ăț iș
înainte de expirarea duratei arestării preventive.
În rechizitoriu se arată numele iș prenumele persoanelor care trebuie citate în instan ă,ț cu
indicarea calită iiț lor în proces, iș locul unde urmează a fi citate. Procurorul întocme teș un
singur rechizitoriu chiar dacă lucrările urmăririi penale privesc mai multe fapte ori mai mul iț
suspec iț iș inculpa iț iș chiar dacă se dau acestora rezolvări diferite, potrivit art. 327.
Rechizitoriul constituie actul de sesizare a instan eiț de judecată.
Rechizitoriul înso itț de dosarul cauzei iș de un număr necesar de copii certificate ale
rechizitoriului, pentru a fi comunicate inculpa ilor,ț se trimit instan eiț competente să judece
cauza în fond.- În situa iaț în care inculpatul nu cunoa teș limba română, se vor lua măsuri
pentru traducerea autorizată a rechizitoriului, care va fi ata atăș actelor men ionateț la alin. (2).
Când nu există traducători autoriza i,ț traducerea rechizitoriului se face de o persoană care
poate comunica cu inculpatul.- Inculpatul, cetă eanț român apar inândț unei minorită iț na ionale,ț
poate solicita să îi fie comunicată o traducere a rechizitoriului în limba maternă. Când
procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului, rechizitoriul poate să cuprindă iș
propunerea de luare, men inere,ț revocare sau de înlocuire a unei măsuri preventive ori a unei
măsuri asigurătorii.- Dacă apreciază că fa ăț de inculpat este necesară luarea unei măsuri de
siguran ăț cu caracter medical, procurorul, prin rechizitoriu, propune luarea acelei măsuri.

100. C
am
era
prel
imi
nar
ă(ar
t
342
-
348
)
Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a
competen eiț iș a legalită iiț sesizării instan ei,ț precum iș verificarea legalită iiț administrării
probelor iș a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.Durata procedurii în
camera preliminară este de cel mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instan ă.ț După
sesizarea instan eiț prin rechizitoriu, dosarul se repartizează aleatoriu judecătorului de cameră
preliminară. Copia certificată a rechizitoriului i,ș după caz, traducerea autorizată a acestuia se
comunică inculpatului la locul de de inereț ori, după caz, la adresa unde locuie teș sau la
adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură, aducându-i-se totodată la
cuno tin ăș ț obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a- iș angaja un apărător iș
termenul în care, de la data comunicării, poate formula în scris cereri iș excep iiț cu privire la
legalitatea administrării probelor iș a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară, în func ieț de complexitatea
iș particularită ileț cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile. În cazurile prevăzute de art.
90, judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu
iș stabile te,ș în func ieț de complexitatea iș particularită ileț cauzei, termenul în care acesta
poate formula în scris cereri iș excep iiț cu privire la legalitatea administrării probelor iș a
efectuării actelor de către organele de urmărire penală, care nu poate fi mai scurt de 20 de
zile. La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) iș (3), judecătorul de cameră preliminară
comunică cererile iș excep iileț formulate de către inculpat ori excep iileț ridicate din oficiu
parchetului, care poate răspunde în scris, în termen de 10 zile de la comunicare. Dacă s-au
formulat cereri iș excep iiț ori a ridicat din oficiu excep ii,ț judecătorul de cameră preliminară se
pronun ăț asupra acestora, prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea
procurorului iș a inculpatului, la expirarea termenului prevăzut la art. 344 alin. (4).- În cazul în
care judecătorul de cameră preliminară constată neregularită iț ale actului de sesizare, în cazul

101. în care sanc ioneazăț potrivit art. 280—282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea
legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, încheierea se comunică de
îndată parchetului care a emis rechizitoriul.
În termen de 5 zile de la comunicare, procurorul remediază neregularită ileț actului de
sesizare iș comunică judecătorului de cameră preliminară dacă men ineț dispozi iaț de
trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei. Judecătorul de cameră preliminară
hotără teș prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului iș a
inculpatului. Încheierea se comunică de îndată procurorului iș inculpatului.
- Dacă nu s-au formulat cereri iș excep iiț ori nu a ridicat din oficiu excep ii,ț la expirarea
termenelor prevăzute la art. 344 alin. (2) sau (3), judecătorul de cameră preliminară constată
legalitatea sesizării instan ei,ț a administrării probelor iș a efectuării actelor de urmărire
penală iș dispune începerea judecă ii.ț
Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă:
a. rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de
procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea
stabilirii obiectului sau limitelor judecă ii;ț
b. a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;
c. procurorul solicită restituirea cauzei, în condi iileț art. 345 alin. (3), ori nu răspunde în
termenul prevăzut de acelea iș dispozi ii.ț
În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularită iț ale actului de sesizare, a exclus una
sau mai multe probe administrate ori a sanc ionatț potrivit art. 280—282 actele de urmărire
penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea
judecă ii.ț Probele excluse nu pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei.- Dacă
apreciază că instan aț sesizată nu este competentă, judecătorul de cameră preliminară
procedează potrivit art. 50 iș 51, care se aplică în mod corespunzător.- Judecătorul de cameră
preliminară care a dispus începerea judecă iiț exercită func iaț de judecată în cauză.În termen
de 3 zile de la comunicarea încheierii procurorul iș inculpatul pot face contesta ieț cu privire la
modul de solu ionareț a cererilor iș a excep iilor,ț precum iș împotriva solu iilorț prevăzute la art.
346 alin. (3)—(5).
Contesta iaț se judecă de către judecătorul de cameră preliminară de la instan aț ierarhic
superioară celei sesizate. Când instan aț sesizată este Înalta Curte de Casa ieț iș Justi ie,ț
contesta iaț se judecă de către completul competent, potrivit legii.Judecătorul de cameră
preliminară se pronun ă,ț la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, men inerea,ț înlocuirea,
revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive. În cauzele în care fa ăț de inculpat s-a
dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea iș temeinicia
măsurii preventive.
JUDECATA(ART 349-370)
- Instan aț de judecată solu ioneazăț cauza dedusă judecă iiț cu garantarea respectării
drepturilor subiec ilorț procesuali iș asigurarea administrării probelor pentru lămurirea

102. completă a împrejurărilor cauzei în scopul aflării adevărului, cu respectarea deplină a
legii.Judecata se desfă oarăș la sediul instan ei.ț - Pentru motive temeinice, instan aț poate
dispune ca judecata să se desfă oareș în alt loc. Judecata cauzei se face în fa aț instan eiț
constituite potrivit legii iș se desfă oarăș în ședin ă,ț oral, nemijlocit iș în contradictoriu.-
Instan aț este obligată să pună în discu ieț cererile procurorului, ale păr ilorț sau ale celorlal iț
subiec iț procesuali iș excep iileț ridicate de ace tiaș sau din oficiu iș să se pronun eț asupra lor
prin încheiere motivată.- Instan aț se pronun ăț prin încheiere motivată iș asupra tuturor
măsurilor luate în cursul judecă ii.ț edin aȘ ț de judecată este publică, cu excep iaț cazurilor
prevăzute de lege. edin aȘ ț desfă uratăș în camera de consiliu nu este publică. Nu pot asista
la edin aș ț de judecată minorii sub 18 ani, cu excep iaț situa ieiț în care ace tiaș au calitatea de
păr iț sau martori, precum iș persoanele înarmate, cu excep iaț personalului care asigură paza
iș ordinea.- Dacă judecarea în ședin ăț publică ar putea aduce atingere unor interese de stat,
moralei, demnită iiț sau vie iiț intime a unei persoane, intereselor minorilor sau ale justi iei,ț
instan a,ț la cererea procurorului, a păr ilorț ori din oficiu, poate declara ședin ăț nepublică
pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei.
- Instan aț poate de asemenea să declare ședin ăț nepublică la cererea unui martor, dacă prin
audierea sa în ședin ăț publică s-ar aduce atingere siguran eiț ori demnită iiț sau vie iiț intime a
acestuia sau a membrilor familiei sale, ori la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau
a păr ilor,ț în cazul în care o audiere în public ar pune în pericol confiden ialitateaț unor
informa ii.Declarareaț edin eiș ț nepublice se face în ședin ăț publică, după ascultarea păr ilorț
prezente, a persoanei vătămate iș a procurorului. Dispozi iaț instan eiț este executorie.- În
timpul cât edin aș ț este nepublică, nu sunt admise în sala de ședin ăț decât păr ile,ț persoana
vătămată, reprezentan iiț acestora, avoca iiț iș celelalte persoane a căror prezen ăț este
autorizată de instan ă.ț Păr ile,ț persoana vătămată, reprezentan iiț acestora, avoca iiț iș exper iiț
desemna iț în cauză au dreptul de a lua cuno tin ăș ț de actele iș con inutulț dosarului.
Pre edinteleș completului are îndatorirea de a aduce la cuno tin aș ț persoanelor ce participă la
judecata desfă uratăș în ședin ăț nepublică obliga iaț de a păstra confiden ialitateaț informa iilorț
ob inuteț pe parcursul procesului.- Pe durata judecă ii,ț instan aț poate interzice publicarea iș
difuzarea, prin mijloace scrise sau audiovizuale, de texte, desene, fotografii sau imagini de
natură a dezvălui identitatea persoanei vătămate, a păr iiț civile, a păr iiț responsabile
civilmente sau a martorilor, în condi iileț prevăzute la alin. (3) sau (4).- Informa iileț de interes
public din dosar se comunică în condi iileț legii.În cazul în care informa iileț clasificate sunt
esen ialeț pentru solu ionareaț cauzei, instan aț solicită, de urgen ă,ț după caz, declasificarea
totală, declasificarea par ialăț sau trecerea într-un alt grad de clasificare ori permiterea
accesului la cele clasificate de către apărătorul inculpatului.- Dacă autoritatea emitentă nu
permite apărătorului inculpatului accesul la informa iileț clasificate, acestea nu pot servi la
pronun areaț unei solu iiț de condamnare, de renun areț la aplicarea pedepsei sau de amânare

103. a aplicării pedepsei în cauză. Judecata poate avea loc numai dacă persoana vătămată iș
păr ileț sunt legal citate iș procedura este îndeplinită. Inculpatul, partea civilă, partea
responsabilă civilmente i,ș după caz, reprezentan iiț legali ai acestora se citează din oficiu de
către instan ă.ț Instan aț poate dispune citarea altor subiec iț procesuali atunci când prezen aț
acestora este necesară pentru solu ionareaț cauzei. Înfă i areaț ș persoanei vătămate sau a
păr iiț în instan ă,ț în persoană sau prin reprezentant ori avocat ales sau avocat din oficiu, dacă
acesta din urmă a luat legătura cu persoana reprezentată, acoperă orice nelegalitate
survenită în procedura de citare.- Partea sau alt subiect procesual principal prezent personal,
prin reprezentant sau prin apărător ales la un termen, precum iș acela căruia, personal, prin
reprezentant sau apărător ales ori prin func ionarulț sau persoana însărcinată cu primirea
coresponden ei,ț i s-a înmânat în mod legal cita iaț pentru un termen de judecată nu mai sunt
cita iț pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene, cu
excep iaț situa iilorț în care prezen aț acestora este obligatorie. Militarii iș de inu iiț ț sunt cita iț din
oficiu la fiecare termen. Pentru primul termen de judecată, persoana vătămată se citează cu
men iuneaț că se poate constitui parte civilă până la începerea cercetării judecătore ti.ș
Neprezentarea persoanei vătămate iș a păr ilorț citate nu împiedică judecarea cauzei. Când
instan aț consideră că este necesară prezen aț uneia dintre păr ileț lipsă, poate lua măsuri
pentru prezentarea acesteia, amânând în acest scop judecata. Pe tot parcursul judecă ii,ț
persoana vătămată iș păr ileț pot solicita, oral sau în scris, ca judecata să se desfă oareș în
lipsă, în acest caz nemaifiind citate pentru termenele următoare.Când judecata se amână,
păr ileț iș celelalte persoane care participă la proces iau cuno tin ăș ț de noul termen de
judecată.
La cererea persoanelor care iau termenul în cuno tin ă,ș ț instan aț le înmânează cita ii,ț spre a
le servi drept justificare la locul de muncă, în vederea prezentării la noul termen.
Participarea procurorului la judecata cauzei este obligatorie.Completul învestit cu judecarea
unei cauze penale poate, din oficiu sau la cererea păr ilorț ori a persoanei vătămate, să
preschimbe primul termen sau termenul luat în cuno tin ă,ș ț cu respectarea principiului
continuită iiț completului, în situa iaț în care din motive obiective instan aț nu î iș poate
desfă uraș activitatea de judecată la termenul fixat ori în vederea solu ionăriiț cu celeritate a
cauzei. Preschimbarea termenului se dispune prin rezolu iaț judecătorului în camera de
consiliu iș fără citarea păr ilor.ț Păr ileț vor fi citate de îndată pentru noul termen fixat.Instan aț
judecă în complet de judecată, a cărui compunere este cea prevăzută de lege. Completul de
judecată trebuie să rămână acela i înș tot cursul judecării cauzei. Când acest lucru nu este
posibil, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor. După începerea
dezbaterilor, orice schimbare intervenită în compunerea completului atrage reluarea
dezbaterilor.Dacă în cauză sunt inculpa iț aresta iț preventiv sau afla iț în arest la domiciliu,
judecata se face de urgen ăț iș cu precădere, termenele de judecată fiind, de regulă, de 7

104. zile.Pentru motive temeinic justificate, instan aț poate acorda termene mai scurte sau mai
lungi.Persoana vătămată, inculpatul, celelalte păr iț iș avoca iiț acestora au dreptul să ia
cuno tin ăș ț de actele dosarului în tot cursul judecă ii.ț Când persoana vătămată sau una
dintre păr iț se află în stare de de inere,ț pre edinteleș completului ia măsuri ca aceasta să î iș
poată exercita dreptul prevăzut la alin. (1) iș să poată lua contact cu avocatul său. În cursul
judecă ii,ț persoana vătămată iș păr ileț au dreptul la un singur termen pentru angajarea unui
avocat iș pentru pregătirea apărării.În situa iaț în care persoana vătămată sau una dintre
păr iț nu mai beneficiază de asisten aț juridică acordată de avocatul său ales, instan aț poate
acorda un alt termen pentru angajarea unui alt avocat iș pregătirea apărării.În situa iileț
prevăzute la alin. (1)—(4), acordarea înlesnirilor necesare pregătirii apărării efective trebuie
să fie conformă respectării termenului rezonabil al procesului penal. Pre edinteleș
completului conduce edin a,ș ț îndeplinind toate îndatoririle prevăzute de lege, iș decide
asupra cererilor formulate de procuror, persoana vătămată iș de păr i,ț dacă rezolvarea
acestora nu este dată în căderea completului. În cursul judecă ii,ț pre edintele,ș după
consultarea celorlal iț membri ai completului, poate respinge întrebările formulate de păr i,ț
persoana vătămată iș de procuror, dacă acestea nu sunt concludente iș utile solu ionăriiț
cauzei.Dispozi iileț pre edinteluiș completului sunt obligatorii pentru toate persoanele
prezente în sala de ședin ă.ț Pre edinteleș completului anun ă,ț potrivit ordinii de pe lista de
ședin ă,ț cauza a cărei judecare este la rând, dispune a se face apelul păr ilorț iș al celorlalte
persoane citate iș constată care dintre ele s-au prezentat. În cazul participan ilorț care
lipsesc verifică dacă le-a fost înmânată cita iaț în condi iileț art. 260 iș dacă i-auș justificat în
vreun fel absen a.ț - Păr ileț iș persoana vătămată se pot prezenta iș participa la judecată
chiar dacă nu au fost citate sau nu au primit cita ia,ț pre edinteleș având îndatorirea să
stabilească identitatea acestora. Pre edinteleș veghează asupra men ineriiț ordinii iș
solemnită iiț edin ei,ș ț putând lua măsurile necesare în acest scop.Pre edinteleș poate limita
accesul publicului la edin aș ț de judecată, inândț seama de mărimea sălii de ședin ă.ț -
Păr ileț iș persoanele care asistă sau participă la edin aș ț de judecată sunt obligate să
păstreze disciplina edin ei.ș ț Când o parte sau oricare altă persoană tulbură edin aș ț ori
nesocote teș măsurile luate, pre edinteleș îi atrage aten iaț să respecte disciplina, iar în caz
de repetare ori de abateri grave, dispune îndepărtarea ei din sală.- Partea sau persoana
îndepărtată este chemată în sală înainte de începerea dezbaterilor. Pre edinteleș îi aduce la
cuno tin ăș ț actele esen ialeț efectuate în lipsă iș îi cite teș declara iileț celor audia i.ț Dacă
partea sau persoana continuă să tulbure edin a,ș ț pre edinteleș poate dispune din nou
îndepărtarea ei din sală, dezbaterile urmând a avea loc în lipsa acesteia.- Dacă partea
continuă să tulbure edin aș ț iș cu ocazia pronun ăriiț hotărârii, pre edinteleș completului poate
dispune îndepărtarea ei din sală, în acest caz hotărârea urmând a-i fi comunicată. -
Dacă în cursul edin eiș ț se săvâr e teș ș o faptă prevăzută de legea penală, pre edinteleș

105. completului de judecată constată acea faptă iș îl identifică pe făptuitor. Încheierea de
ședin ăț se trimite procurorului competent. În cazul în care procurorul participă la judecată,
poate declara că începe urmărirea penală, pune în mi careș ac iuneaț penală iș îl poate
re ineț pe suspect sau pe inculpat.- Pre edinteleș completului de judecată are îndatorirea să
ia din timp toate măsurile necesare pentru ca la termenul de judecată fixat judecarea cauzei
să nu sufere amânare.În acest scop, dosarele repartizate pe complete în mod aleatoriu vor
fi preluate de pre edinteleș completului, care va lua măsurile necesare în scopul pregătirii
judecă ii,ț astfel încât să se asigure solu ionareaț cu celeritate a cauzei.- În cazurile în care
asisten aț juridică este obligatorie, pre edinteleș completului va lua măsuri pentru
desemnarea avocatului din oficiu.
În situa iaț în care în aceea iș cauză au calitatea de inculpat atât persoana juridică, cât iș
reprezentan iiț legali ai acesteia, pre edinteleș verifică dacă inculpatul persoană juridică i-aș
desemnat un reprezentant, iar în caz contrar, procedează la desemnarea unui reprezentant,
din rândul practicienilor în insolven ă.ț De asemenea, pre edinteleș verifică îndeplinirea
dispozi iilorț privind citarea i,ș după caz, procedează la completarea ori refacerea acestora.-
Pre edinteleș completului se îngrije teș ca lista cauzelor fixate pentru judecată să fie întocmită iș
afi atăș la instan ă,ț cu 24 de ore înaintea termenului de judecată.La întocmirea listei se ineț
seama de data intrării cauzelor la instan ă,ț dându-se întâietate cauzelor în care sunt de inu iț ț
sau aresta iț la domiciliu iș celor cu privire la care legea prevede că judecata se face de
urgen ă.ț Instan aț se pronun ă,ț la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea,
revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive.În cauzele în care fa ăț de inculpat s-
a dispus o măsură preventivă, instan aț este datoare să verifice, în cursul judecă ii,ț în ședin ăț
publică, legalitatea iș temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozi iilorț art. 208.
Participarea procurorului la judecată este obligatorie.În cursul judecă ii,ț procurorul exercită rol
activ, în vederea aflării adevărului iș a respectării dispozi iilorț legale. În cursul judecă ii,ț
procurorul formulează cereri, ridică excep iiț iș pune concluzii. Cererile iș concluziile
procurorului trebuie să fie motivate. Când apreciază că există vreuna dintre cauzele care
împiedică exercitarea ac iuniiț penale, procurorul pune, după caz, concluzii de achitare sau de
încetare a procesului penal. Judecata cauzei are loc în prezen aț inculpatului. Aducerea
inculpatului aflat în stare de de inere laț judecată este obligatorie.- Judecata poate avea loc în
lipsa inculpatului dacă acesta este dispărut, se sustrage de la judecată ori i-aș schimbat
adresa fără a o aduce la cuno tin aș ț organelor judiciare i,ș în urma verificărilor efectuate, nu i
se cunoa teș noua adresă.- Judecata poate de asemenea avea loc în lipsa inculpatului dacă,
de iș legal citat, acesta lipse teș în mod nejustificat de la judecarea cauzei.Pe tot parcursul
judecă ii,ț inculpatul, inclusiv în cazul în care este privat de libertate, poate cere, în scris, să fie
judecat în lipsă, fiind reprezentat de avocatul său ales sau din oficiu. Dacă apreciază necesară
prezen aț inculpatului, instan aț poate dispune aducerea acestuia cu mandat de

106. aducere.Inculpatul poate formula cereri, ridica excep iiț iș pune concluzii.Partea civilă iș partea
responsabilă civilmente pot fi reprezentate de avocatPartea civilă iș partea responsabilă
civilmente pot formula cereri, ridica excep iiț iș pune concluzii. Persoana vătămată poate fi
reprezentată de avocat.- Persoana vătămată poate formula cereri, ridica excep iiț iș pune
concluzii în latura penală a cauzei.Persoanele ale căror bunuri sunt supuse confiscării pot fi
reprezentate de avocat iș pot formula cereri, ridica excep iiț iș pune concluzii cu privire la
măsura confiscării. Când se constată pe baza unei expertize medico-legale că inculpatul
suferă de o boală gravă, care îl împiedică să participe la judecată, instan aț dispune, prin
încheiere, suspendarea judecă iiț până când starea sănătă iiț inculpatului va permite
participarea acestuia la judecată.
Dacă sunt mai mul iț inculpa i, iarț temeiul suspendării prive teș numai pe unul dintre ei iș
disjungerea nu este posibilă, se dispune suspendarea întregii cauze. Suspendarea judecă iiț
se dispune iș pe perioada desfă urăriiș procedurii de mediere, potrivit legii.- Încheierea dată în
primă instan ăț prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi atacată separat cu
contesta ieț la instan aț ierarhic superioară în termen de 24 de ore de la pronun are,ț pentru
procuror, păr ileț iș persoana vătămată prezente, iș de la comunicare, pentru păr ileț sau
persoana vătămată care lipsesc.Contesta iaț se depune la instan aț care a pronun atț încheierea
atacată iș se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, instan eiț ierarhic superioare, în termen
de 48 de ore de la înregistrare.- Contesta iaț nu suspendă executarea iș se judecă în termen
de 3 zile de la primirea dosarului. Procesul penal se reia din oficiu de îndată ce inculpatul
poate participa la judecată sau la încheierea procedurii de mediere, potrivit legii. Instan aț de
judecată este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 3 luni, dacă mai subzistă
cauza care a determinat suspendarea judecă ii.Dacăț inculpatul se află în arest la domiciliu
sau este arestat preventiv, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 208.Ridicarea unei
excep iiț de neconstitu ionalitateț nu suspendă judecarea cauzei.- În azul în care, potrivit legii,
se cere extrădarea unei persoane în vederea judecării într-o cauză penală, instan aț pe rolul
căreia se află cauza poate dispune, prin încheiere motivată, suspendarea judecă iiț până la
data la care statul solicitat va comunica hotărârea sa asupra cererii de extrădare. Încheierea
instan eiț este supusă contesta ieiț în termen de 24 de ore de la pronun are,ț pentru cei
prezen i,ț iș de la comunicare, pentru cei lipsă, la instan aț ierarhic superioară.Dacă se solicită
extrădarea unui inculpat judecat într-o cauză cu mai mul iț inculpa i, instan aț ț poate dispune, în
interesul unei bune judecă i,ț disjungerea cauzei.
Contesta iaț se depune la instan aț care a pronun atț încheierea atacată iș se înaintează,
împreună cu dosarul cauzei, instan eiț ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de
la înregistrare. Contesta iaț nu suspendă executarea iș se judecă în ședin ăț publică, cu
participarea procurorului iș cu citarea persoanei vătămate iș a păr ilor.ț Contesta iaț se
judecă în termen de 5 zile de la primirea dosarului, fără participarea procurorului iș a

107. păr ilor.ț - Desfă urareaș edin eiș ț de judecată se înregistrează cu mijloace tehnice audio.-
În cursul edin eiș ț de judecată grefierul ia note cu privire la desfă urareaș procesului.
Procurorul iș păr ileț pot cere citirea notelor iș vizarea lor de către pre edinte.ș După
terminarea edin eiș ț de judecată, participan iiț la proces primesc, la cerere, câte o copie
de pe notele grefierului.- Notele grefierului pot fi contestate cel mai târziu la termenul
următor.În caz de contestare de către participan iiț la proces a notelor grefierului,
acestea vor fi verificate i,ș eventual, completate ori rectificate pe baza înregistrărilor
din edin aș ț de judecată.
- Hotărârea prin care cauza este solu ionatăț de prima instan ăț de judecată sau prin care
aceasta se dezînveste teș fără a solu ionaț cauza se nume teș sentin ă.ț Instan aț se
pronun ăț prin sentin ăț iș în alte situa iiț prevăzute de lege.Hotărârea prin care instan aț se
pronun ăț asupra apelului, recursului în casa ieț iș recursului în interesul legii se nume teș
decizie. Instan aț se pronun ăț prin decizie iș în alte situa iiț prevăzute de lege. Toate
celelalte hotărâri pronun ateț de instan eț în cursul judecă iiț se numesc încheieri.-
Desfă urareaș procesului în edin aș ț de judecată se consemnează într-o încheiere care
cuprinde:
a. ziua, luna, anul iș denumirea instan ei;ț
b. men iuneaț dacă edin aș ț a fost sau nu publică;
c. numele iș prenumele judecătorilor, procurorului iș grefierului;
d. numele iș prenumele păr ilor,ț avoca ilorț iș ale celorlalte persoane care participă în
proces iș care au fost prezente la judecată, precum iș ale celor care au lipsit, cu
arătarea calită iiț lor procesuale iș cu men iuneaț privitoare la îndeplinirea procedurii;
e. fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată iș textele de lege în care a fost încadrată
fapta;
f. mijloacele de probă care au fost supuse dezbaterii contradictorii;
g. cererile de orice natură formulate de procuror, de persoana vătămată, de păr iț iș de
ceilal iț participan iț la proces;
h. concluziile procurorului, ale persoanei vătămate iș ale păr ilor;ț
i. măsurile luate în cursul edin ei.ș ț - Încheierea se întocme teș de grefier în termen de cel mult 72
de ore de la terminarea edin eiș ț iș se semnează de pre edinteleș completului de judecată iș de
grefier.- Când hotărârea se pronun ăț în ziua în care a avut loc judecata, nu se întocme teș
încheierea.
Judecata în
primă instan ăț
(ART 371-407)
- Judecata se mărgine teș la faptele iș la persoanele arătate în actul de sesizare a instan ei.ț

108. La termenul de judecată, după strigarea cauzei iș apelul păr ilor,ț pre edinteleș verifică
identitatea inculpatului.
(2) - În cazul inculpatului persoană juridică, pre edinteleș face verificări cu privire la
denumire, sediul social iș sediile secundare, codul unic de identificare, identitatea iș
calitatea persoanelor abilitate să îl reprezinte. După apelul martorilor, exper ilorț iș
interpre ilor,ț pre edinteleș cere martorilor prezen iț să părăsească sala de ședin ăț iș le
pune în vedere să nu se îndepărteze fără încuviin areaț sa.Exper iiț rămân în sala de
ședin ă,ț în afară de cazul în care instan aț dispune altfel.- Martorii, exper iiț iș interpre iiț
prezen iț pot fi asculta i,ț chiar dacă nu au fost cita iț sau nu au primit cita ie,ț însă numai
după ce s-a stabilit identitatea lor, inându-seț seama de dispozi iileț art. 122. La primul
termen la care procedura de citare este legal îndeplinită iș cauza se află în stare de
judecată, pre edinteleș dispune ca grefierul să dea citire actului prin care s-a dispus
trimiterea în judecată ori, după caz, a celui prin care s-a dispus începerea judecă iiț sau să
facă o prezentare succintă a acestuia. - Pre edinteleș explică inculpatului în ce constă
învinuirea ce i se aduce, îl în tiin eazăș ț pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nicio
declara ie,ț atrăgându-i aten iaț că ceea ce declară poate fi folosit iș împotriva sa precum iș
cu privire la dreptul de a pune întrebări coinculpa ilor,ț persoanei vătămate, celorlalte păr i,ț
martorilor, exper ilorț iș de a da explica iiț în tot cursul cercetării judecătore ti,ș când
socote teș că este necesar.- Pre edinteleș încuno tin eazăș ț partea civilă, partea
responsabilă civilmente iș persoana vătămată cu privire la probele administrate în faza
urmăririi penale care au fost excluse iș care nu vor fi avute în vedere la solu ionareaț
cauzei iș pune în vedere persoanei vătămate că se poate constitui parte civilă până la
începerea cercetării judecătore ti.ș - În cazurile în care ac iuneaț penală nu vizează o
infrac iuneț care se pedepse teș cu deten iuneț pe via ă,ț pre edinteleș pune în vedere
inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate
în cursul urmăririi penale iș a înscrisurilor prezentate de păr i,ț dacă recunoa teș în totalitate
faptele re inuteț în sarcina sa, aducându-i la cuno tin ăș ț dispozi iileț art. 396 alin. (10)-
Pre edinteleș întreabă procurorul, păr ileț iș persoana vătămată dacă propun administrarea
de probe.- În cazul în care se propun probe, trebuie să se arate faptele iș împrejurările ce
urmează a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se
află aceste mijloace, iar în ceea ce prive teș martorii iș exper ii, identitateaț iș adresa
acestora. Probele administrate în cursul urmăririi penale iș necontestate de către păr iț nu
se readministrează în cursul cercetării judecătore ti.ș Acestea sunt puse în dezbaterea
contradictorie a păr ilor iț ș sunt avute în vedere de instan ăț la deliberare.- Probele
prevăzute la alin. (7) pot fi administrate din oficiu de către instan ă,ț dacă apreciază că
este necesar pentru aflarea adevărului iș justa solu ionareț a cauzei.Procurorul, persoana
vătămată iș păr ileț pot cere administrarea de probe noi iș în cursul cercetării
judecătore ti.ș Instan aț poate dispune din oficiu administrarea de probe necesare pentru

109. aflarea adevărului iș justa solu ionareț a cauzei.Dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă
loc în condi iile prevăzuteț la art. 374 alin. (4), instan aț procedează la ascultarea acestuia,
după care, luând concluziile procurorului iș ale celorlalte păr i,ț se pronun ăț asupra cererii.
Dacă admite cererea, instan aț întreabă păr ileț iș persoana vătămată dacă propun
administrarea de probe cu înscrisuri.Dacă respinge cererea, instan aț procedează potrivit
art. 374 alin. (5)—(10).- Instan aț începe efectuarea cercetării judecătore tiș când cauza se
află în stare de judecată.Ordinea de efectuare a actelor de cercetare judecătorească este
cea prevăzută în dispozi iileț cuprinse în prezenta sec iune.ț - După audierea inculpatului, a
persoanei vătămate, a păr iiț civile iș a păr iiț responsabile civilmente, sE procedează la
administrarea probelor încuviin ate.ț Administrarea de probe din oficiu poate fi făcută
oricând pe parcursul cercetării judecătore ti.ș Instan aț poate dispune schimbarea ordinii,
când aceasta este necesară.Dacă a dispus ca judecata să aibă loc în condi iileț prevăzute
la art. 375 alin. (1), instan aț administrează proba cu înscrisurile încuviin ate.ț Înscrisurile
pot fi prezentate la termenul la care instan aț se pronun ăț asuprea cererii prevăzute la art.
375 alin. (1) sau la un termen ulterior, acordat în acest scop. Pentru prezentarea de
înscrisuri instan aț nu poate acorda decât un singur termen.Dacă instan aț constată, din
oficiu, la cererea procurorului sau a păr ilor,ț că încadrarea juridică dată faptei prin actul de
sesizare trebuie schimbată, este obligată să pună în discu ieț noua încadrare iș să atragă
aten iaț inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă. . Dacă pentru
stabilirea încadrării juridice, precum iș dacă, după schimbarea încadrării juridice, este
necesară administrarea altor probe, instan a,ț luând concluziile procurorului iș ale păr ilor,ț
dispune efectuarea cercetării judecătore ti,ș (1) - Inculpatul este lăsat să arate tot ce tieș
despre fapta pentru care a fost trimis în judecată, apoi i se pot pune întrebări în mod
nemijlocit de către procuror, de persoana vătămată, de partea civilă, de partea
responsabilă civilmente, de ceilal iț inculpa i,ț precum iș de avoca iiț acestora iș de avocatul
inculpatului a cărui audiere se face. Pre edinteleș iș ceilal iț membri ai completului pot, de
asemenea, pune întrebări, dacă apreciază necesar, pentru justa solu ionareț a cauzei.-
Instan aț poate respinge întrebările care nu sunt concludente iș utile cauzei. Întrebările
respinse se consemnează în încheierea de ședin ă.ț - În situa iileț în care legea prevede
posibilitatea ca inculpatul să fie obligat la prestarea unei munci neremunerate în folosul
comunită ii,ț acesta va fi întrebat dacă î iș manifestă acordul în acest sens, în cazul în care
va fi găsit vinovat. - Când inculpatul nu î iș mai aminte teș anumite fapte sau
împrejurări ori când există contraziceri între declara iileț făcute de inculpat în instan ăț iș
cele date anterior, pre edinteleș îi cere acestuia explica iiț iș poate da citire, în întregime
sau în parte, declara iilor anterioare.ț - Când inculpatul refuză să dea declara ii,ț instan aț
dispune citirea declara iilor peț care acesta le-a dat anterior. Inculpatul poate fi reascultat
ori de câte ori este necesar. Dacă sunt mai mul iț inculpa i,ț audierea fiecăruia dintre ei se

110. face în prezen aț celorlal iț inculpa i.ț Când interesul aflării adevărului o cere, instan aț poate
dispune audierea vreunuia dintre inculpa iț fără ca ceilal iț să fie de fa ă.ț Declara iileț luate
separat sunt citite în mod obligatoriu celorlal iț inculpa i,ț după audierea lor. Inculpatul poate
fi din nou audiat în prezen aț celorlal iț inculpa iț sau a unora dintre ei. Instan aț procedează
la audierea persoanei vătămate, a păr iiț civile iș a păr iiț responsabile civilmente potrivit
dispozi iilorț art. 111 iș 112, după ascultarea inculpatului i,ș după caz, a coinculpa ilor.ț -
Persoanele men ionateț sunt lăsate să arate tot ce tiuș despre fapta care face obiectul
judecă ii,ț apoi li se pot pune în mod nemijlocit întrebări de către procuror, inculpat,
avocatul inculpatului, persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente iș
avoca iiț acestora. Pre edinteleș iș ceilal iț membri ai completului pot de asemenea pune
întrebări, dacă apreciază necesar, pentru justa solu ionareț a cauzei.- Instan aț poate
respinge întrebările care nu sunt concludente iș utile cauzei. Întrebările respinse se
consemnează în încheierea de ședin ă.ț Persoana vătămată, partea civilă iș partea
responsabilă civilmente pot fi reascultate ori de câte ori este necesar. Audierea martorului
se face potrivit dispozi iilorț art. 119—124, care se aplică în mod corespunzător. Dacă
martorul a fost propus de către procuror, acestuia i se pot pune în mod nemijlocit întrebări
de către procuror, inculpat, persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă
civilmente. Dacă martorul sau expertul a fost propus de către una dintre păr i,ț i se pot
pune întrebări de către aceasta, de către procuror, persoana vătămată iș de către
celelalte păr i.ț - Pre edinteleș iș ceilal iț membri ai completului pot adresa întrebări
martorului ori de câte ori consideră necesar, pentru justa solu ionareț a cauzei.- Instan aț
poate respinge întrebările care nu sunt concludente iș utile cauzei. Întrebările respinse se
consemnează în încheierea de ședin ă.ț Martorul care posedă un înscris în legătură cu
depozi iaț făcută poate să îl citească în instan ă.ț Procurorul iș păr ileț au dreptul să
examineze înscrisul, iar instan aț poate dispune re inereaț înscrisului la dosar, în original
sau în copie.- Când martorul nu î iș mai aminte teș anumite fapte sau împrejurări ori când
există contraziceri între declara iileț făcute în instan ăț iș cele date anterior, după ce
martorul a fost lăsat să declare tot ceea ce tie,ș pre edinteleș poate da citire, în întregime
sau în parte, declara iilorț anterioare.
Dacă audierea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, iar în faza de urmărire penală
acesta a dat declara iiț în fa aț organelor de urmărire penală sau a fost ascultat de către
judecătorul de drepturi iș libertă iț în condi iileț art. 308, instan aț dispune citirea depozi ieiț date
de acesta în cursul urmăririi penale iș ineț seama de ea la judecarea cauzei.Dacă unul sau
mai mul iț martori lipsesc, instan aț poate dispune motivat fie continuarea judecă ii,ț fie
amânarea cauzei. Martorul a cărui lipsă nu este justificată poate fi adus cu mandat de
aducere.- Martorii audia iț rămân în sală, la dispozi iaț instan ei,ț până la terminarea actelor de
cercetare judecătorească care se efectuează în edin aș ț respectivă. Dacă instan aț găse teș

111. necesar, poate dispune retragerea lor sau a unora dintre ei din sala de ședin ă,ț în vederea
reaudierii ori a confruntării lor. Instan a,ț luând concluziile procurorului, persoanei vătămate iș
ale păr ilor,ț poate încuviin aț plecarea martorilor, după audierea lor. Procurorul, persoana
vătămată iș păr ileț pot renun aț la probele pe care le-au propus.- După punerea în discu ieț a
renun ării, instan aț ț poate dispune ca proba să nu mai fie administrată, dacă apreciază că nu
mai este necesar. Dacă în cursul cercetării judecătore tiș administrarea unei probe anterior
admise apare ca inutilă sau nu mai este posibilă, instan a,ț după ce ascultă procurorul,
persoana vătămată iș păr ile,ț poate dispune ca acea probă să nu mai fie administrată. Dacă
imposibilitatea de administrare se referă la o probă administrată în faza de urmărire penală iș
încuviin atăț de instan ă,ț aceasta este pusă în discu iaț păr ilor,ț a persoanei vătămate iș a
procurorului iș se ineț seama de ea la judecarea cauzei.
Când în cauza supusă judecă iiț există mijloace materiale de probă, instan a,ț la cerere sau din
oficiu, dispune aducerea iș prezentarea acestora, dacă este posibil.Dacă din cercetarea
judecătorească rezultă că pentru lămurirea faptelor sau împrejurărilor cauzei este necesară
administrarea de probe noi, instan aț dispune fie judecarea cauzei în continuare, fie amânarea
ei pentru administrarea probelor. Dacă în cursul judecă iiț se consideră că încadrarea juridică
dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instan aț este obligată să pună în
discu ieț noua încadrare iș să atragă aten ia inculpatuluiț că are dreptul să ceară lăsarea
cauzei mai la urmă sau amânarea judecă ii,ț pentru a- iș pregăti apărarea. Dacă noua
încadrare juridică vizează o infrac iuneț pentru care este necesară plângerea prealabilă a
persoanei vătămate, instan aț de judecată cheamă persoana vătămată iș o întreabă dacă
în elegeț să facă plângere prealabilă. În situa iaț în care persoana vătămată formulează
plângere prealabilă, instan aț continuă cercetarea judecătorească, în caz contrar dispunând
încetarea procesului penal.Înainte de a declara terminată cercetarea judecătorească,
pre edinteleș întreabă procurorul, persoana vătămată iș păr ileț dacă mai au de dat explica iiț ori
de formulat cereri noi pentru completarea cercetării judecătore ti.Dacăș nu s-au formulat
cereri sau dacă cererile formulate au fost respinse ori dacă s-au efectuat completările cerute,
pre edinteleș declară terminată cercetarea judecătorească.După terminarea cercetării
judecătore tiș se trece la dezbateri, dându-se cuvântul în următoarea ordine: procurorului,
persoanei vătămate, păr iiț civile, păr iiț responsabile civilmente iș inculpatului.
Pre edinteleș poate da cuvântul iș în replică.- Durata concluziilor procurorului, ale păr ilor,ț ale
persoanei vătămate iș ale avoca ilorț acestora poate fi limitată. Pre edinteleș completului
poate hotărî că acestea trebuie să aibă o durată similară. Pre edinteleș are dreptul să îi
întrerupă pe cei care au cuvântul, dacă în sus inerileț lor depă escș limitele cauzei ce se
judecă.Pentru motive temeinice dezbaterile pot fi întrerupte. Întreruperea nu poate fi mai
mare de 3 zile.Înainte de a încheia dezbaterile, pre edinteleș dă ultimul cuvânt inculpatului
personal. În timpul în care inculpatul are ultimul cuvânt nu i se pot pune întrebări. Dacă
inculpatul relevă fapte sau împrejurări noi, esen ialeț pentru solu ionareaț cauzei, instan aț
dispune reluarea cercetării judecătore ti.ș Instan aț poate cere păr ilor,ț după închiderea
dezbaterilor, să depună concluzii scrise.Procurorul, persoana vătămată iș păr ileț pot depune
concluzii scrise, chiar dacă nu au fost cerute de instan ă.ț

112. Deliberarea iș hotărârea instan eiț
Deliberarea iș pronun areaț hotărârii se fac în ziua în care au avut loc dezbaterile sau la o
dată ulterioară, dar nu mai târziu de 15 zile de la închiderea dezbaterilor.
În situa iiț excep ionale,ț când, raportat la complexitatea cauzei, deliberarea iș pronun areaț nu
pot avea loc în termenul prevăzut la alin. (1), instan aț poate amâna pronun areaț o singură
dată pentru cel mult 15 zile.
- Pre edinteleș completului informează păr ileț prezente asupra datei la care se va pronun aț
hotărârea. La deliberare iau parte numai membrii completului în fa aț căruia a avut loc
dezbaterea.
- Completul de judecată deliberează în secret. Completul de judecată deliberează mai întâi
asupra chestiunilor de fapt iș apoi asupra chestiunilor de drept.
Deliberarea poartă asupra existen eiț faptei iș vinovă ieiț inculpatului, asupra stabilirii
pedepsei, asupra stabilirii măsurii educative ori măsurii de siguran ă,ț dacă este cazul să
fie luată, precum iș asupra deducerii duratei măsurilor preventive privative de libertate iș
a internării medicale. Completul de judecată deliberează iș asupra reparării pagubei
produse prin infrac iune,ț asupra măsurilor preventive iș asigurătorii, a mijloacelor
materiale de probă, a cheltuielilor judiciare, precum iș asupra oricărei alte probleme
privind justa solu ionareț a cauzei. To iț membrii completului de judecată au îndatorirea să
î iș spună părerea asupra fiecărei chestiuni. Pre edinteleș î iș spune părerea cel din urmă.
Hotărârea trebuie să fie rezultatul acordului membrilor completului de judecată asupra
solu iilor dateț chestiunilor supuse deliberării.Când unanimitatea nu poate fi întrunită,
hotărârea se ia cu majoritate.Dacă din deliberare rezultă mai mult decât două păreri,
judecătorul care opinează pentru solu iaț cea mai severă trebuie să se alăture celei mai
apropiate de părerea sa. Motivarea opiniei separate este obligatorie.- În situa iaț în care
în cadrul completului de judecată nu se poate întruni majoritatea ori unanimitatea,
judecarea cauzei se reia în complet de divergen ă.Dacăț în cursul deliberării instan aț
apreciază că o anumită împrejurare trebuie lămurită iș este necesară reluarea cercetării
judecătore tiș sau a dezbaterilor, repune cauza pe rol. Prevederile privind citarea se aplică
în mod corespunzător.
- Dacă judecata a avut loc în condi iile art.ț 375 alin. (1) iș (2), iar instan aț constată că
pentru solu ionareaț ac iuniiț penale se impune administrarea altor probe în afara
înscrisurilor prevăzute la art. 377 alin. (1)—(3), repune cauza pe rol iș dispune efectuarea
cercetării judecătore ti.ș Instan aț hotără teș asupra învinuirii aduse inculpatului, pronun ând,ț
după caz, condamnarea, renun areaț la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei,
achitarea sau încetarea procesului penal.- Condamnarea se pronun ăț dacă instan aț
constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infrac iuneț iș a

113. fost săvâr ităș de inculpat.- Renun areaț la aplicarea pedepsei se pronun ăț dacă instan aț
constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infrac iuneț iș a
fost săvâr ităș de inculpat, în condi iileț art. 80-82 din Codul penal.- Amânarea aplicării
pedepsei se pronun ăț dacă instan aț constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că
fapta există, constituie infrac iuneț iș a fost săvâr ităș de inculpat, în condi iileț art. 83-90 din
Codul penal.
- Achitarea inculpatului se pronun ăț în cazul prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. a)—d).
Încetarea procesului penal se pronun ăț în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e)—j).
Dacă inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art. 18 iș se constată, ca
urmare a continuării procesului, că sunt incidente cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a)
—d), instan aț de judecată pronun ăț achitarea.
Dacă inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art. 18 iș se constată că nu
sunt incidente cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a)-d), instan aț de judecată
pronun ăț încetarea procesului penal.
- În cazul în care, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al
judecă ii,ț fa ăț de inculpat s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar pe cau iuneț sau s-
a dispus înlocuirea unei alte măsuri preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar
pe cau iuneț iș inculpatul este condamnat la pedeapsa amenzii, instan aț dispune plata
acesteia din cau iune,ț potrivit dispozi iilorț art. 217.
- Când judecata s-a desfă uratș în condi iileț art. 375 alin. (1) iș (2), când cererea inculpatului
ca judecata să aibă loc în aceste condi iiț a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească
a avut loc în condi iileț art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instan aț re ineț aceea iș situa ieț
de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare iș recunoscută de către inculpat, în caz de
condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în
cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.
Art. 397- Instan aț se pronun ăț prin aceea iș hotărâre iș asupra ac iuniiț civile.- În cazul când
admite ac iuneaț civilă, instan aț examinează, potrivit art. 249—254, necesitatea luării măsurilor
asigurătorii privind repara iileț civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior.- De
asemenea, instan aț se pronun ăț prin hotărâre iș asupra restituirii lucrurilor iș restabilirii
situa ieiț anterioare, potrivit dispozi iilorț art. 255 iș 256.- Dispozi iileț din hotărâre privind luarea
măsurilor asigurătorii iș restituirea lucrurilor sunt executorii.- În cazul în care, potrivit
dispozi iilorț art. 25 alin. (5), instan aț lasă nesolu ionatăț ac iuneaț civilă, măsurile asigurătorii
se men in.ț Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce ac iuneț în
fa aț instan eiț civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.- În cazul în
care, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al judecă ii,ț fa ăț de
inculpat s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar pe cau iuneț sau s-a dispus înlocuirea
unei alte măsuri preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar pe cau iuneț iș este

114. admisă ac iuneaț civilă, instan aț dispune plata din cau iuneț a despăgubirilor acordate pentru
repararea pagubelor cauzate de infrac iune,ț potrivit dispozi iilorț art. 217.- Instan aț se
pronun ăț prin hotărâre iș asupra cheltuielilor judiciare, potrivit dispozi iilorț art. 272—276.
Instan aț are obliga iaț ca, prin hotărâre, să se pronun eț asupra men inerii,ț revocării, înlocuirii
ori încetării de drept a măsurii preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu privire la
inculpat. - În caz de renun areț la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei,
de achitare sau de încetare a procesului penal, instan aț dispune punerea de îndată în
libertate a inculpatului arestat preventiv.- De asemenea, instan aț dispune punerea de îndată în
libertate a inculpatului arestat preventiv atunci când pronun ă:ț
a. o pedeapsă cu închisoare cel mult egală cu durata re ineriiț iș arestării preventive;
b. o pedeapsă cu închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere;
c. o pedeapsă cu amendă, care nu înso e teț ș pedeapsa închisorii;
d. o măsură educativă.
- Hotărârea pronun atăț în condi iileț alin. (1) iș (2) cu privire la măsurile preventive este
executorie.
- Când, potrivit dispozi iilorț prevăzute la alin. (1)—(3), inculpatul este pus în libertate,
instan aț comunică aceasta administra ieiț locului de de inere.ț Inculpatul condamnat de
prima instan ăț iș aflat în stare de arest preventiv este liberat de îndată ce durata re ineriiț
iș cea a arestării devin egale cu durata pedepsei pronun ate,ț de iș hotărârea nu este
definitivă. Liberarea se dispune de administra iaț locului de de inere,ț căreia i se
comunică, îndată după pronun areaț hotărârii, o copie de pe dispozitiv sau extras.- În caz
de renun areț la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei, de achitare sau de
încetare a procesului penal, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecă iiț fa ăț de
inculpat s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar pe cau iune,ț instan aț va dispune
restituirea sumei depuse drept cau iune,ț dacă nu s-a dispus plata din aceasta a
despăgubirilor acordate pentru repararea pagubelor iș dacă nu s-a dispus plata din
cau iuneț prevăzută la art. 217 alin. (7). - Instan aț dispune confiscarea cau iuniiț dacă
măsura controlului judiciar pe cau iuneț a fost înlocuită cu măsura arestului la domiciliu
sau a arestării preventive, pentru motivele arătate la art. 217 alin. (9), iș nu s-a dispus
plata din cau iuneț a sumelor prevăzute la art. 217.- Durata măsurii arestului la domiciliu
se deduce din pedeapsa aplicată prin echivalarea unei zile de arest preventiv la
domiciliu cu o zi din pedeapsă.- După pronun areaț hotărârii, până la sesizarea instan eiț
de apel, instan aț poate dispune, la cerere sau din oficiu, luarea, revocarea sau
înlocuirea unei măsuri preventive cu privire la inculpatul condamnat, în condi iileț
legii.Rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, care trebuie să aibă con inutulț
prevăzut pentru dispozitivul hotărârii. Minuta se semnează de membrii completului de
judecată.- Întocmirea minutei este obligatorie în cazurile în care judecătorul sau instan aț

115. dispune asupra măsurilor preventive iș în alte cazuri expres prevăzute de lege.- Minuta
se întocme teș în două exemplare originale, dintre care unul se ata ează laș dosarul
cauzei, iar celălalt se depune, spre conservare, la dosarul de minute al instan ei.ț -
Hotărârea prin care instan aț penală solu ioneazăț fondul cauzei trebuie să con inăț o parte
introductivă, o expunere iș dispozitivul. Partea introductivă cuprinde men iunileț
prevăzute la art. 370 alin. (4).Când s-a redactat o încheiere de ședin ă,ț potrivit
dispozi iilorț art. 370, partea introductivă se limitează numai la următoarele men iuni:ț
denumirea instan eiț care a judecat cauza, data pronun ăriiț hotărârii, locul unde a fost
judecată cauza, precum iș numele iș prenumele membrilor completului de judecată, ale
procurorului iș ale grefierului, făcându-se men iuneț că celelalte date au fost trecute în
încheierea de ședin ă.ț - În hotărârile instan elorț militare trebuie să se indice iș gradul
militar al membrilor completului de judecată iș al procurorului. Când inculpatul este
militar, se men ioneazăț iș gradul acestuia.
1) - Expunerea trebuie să cuprindă:
a. datele privind identitatea păr ilor;ț
b. descrierea faptei ce face obiectul trimiterii în judecată, cu arătarea timpului iș locului
unde a fost săvâr ită,ș precum iș încadrarea juridică dată acesteia prin actul de sesizare;
c. motivarea solu ieiț cu privire la latura penală, prin analiza probelor care au servit ca temei
pentru solu ionareaț laturii penale a cauzei iș a celor care au fost înlăturate, iș motivarea
solu ieiț cu privire la latura civilă a cauzei, precum iș analiza oricăror elemente de fapt pe care
se sprijină solu iaț dată în cauză;
d. arătarea temeiurilor de drept care justifică solu iileț date în cauză.
În caz de condamnare, renun areț la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei,
expunerea trebuie să cuprindă fiecare faptă re inutăț de instan ăț în sarcina inculpatului, forma
iș gradul de vinovă ie,ț circumstan eleț agravante sau atenuante, starea de recidivă, timpul ce
se deduce din pedeapsa pronun ată,ț respectiv timpul
care se va deduce din pedeapsa stabilită în caz de anulare sau revocare a renun ăriiț la
aplicarea pedepsei ori a amânării aplicării pedepsei, precum iș actele din care rezultă
perioada ce urmează a fi dedusă.
Dacă instan aț re ineț în sarcina inculpatului numai o parte dintre faptele ce formează obiectul
trimiterii în
judecată, se va arăta în hotărâre pentru care anume fapte s-a pronun atț condamnarea ori,
după caz, renun areaț la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei iș pentru care
anume fapte, încetarea procesului penal sau achitarea.
În cazul renun ăriiț la aplicarea pedepsei iș al amânării aplicării pedepsei, precum iș în cazul
suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se vor prezenta în hotărâre motivele
care au determinat renun areaț sau amânarea ori, după caz, suspendarea iș se vor arăta

116. consecin eleț la care persoana fa ăț de care s-au dispus aceste solu iiț se expune dacă va mai
comite infrac iuniț sau, după caz, dacă nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va
executa obliga iileț ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
- Dispozitivul trebuie să cuprindă datele prevăzute la art. 107 privitoare la persoana
inculpatului, solu iaț dată de instan ăț cu privire la infrac iune,ț indicându-se denumirea
acesteia iș textul de lege în care se încadrează, iar în caz de achitare sau de încetare a
procesului penal, iș cauza pe care se întemeiază potrivit art. 16, precum iș solu iaț dată cu
privire la solu ionareaț ac iuniiț civile.
- Când instan aț dispune condamnarea, în dispozitiv se men ioneazăț pedeapsa principală
aplicată. În cazul în care dispune suspendarea executării acesteia, în dispozitiv se
men ioneazăț iș măsurile de supraveghere iș obliga iile,ț prevăzute la art. 93 alin. (1)-(3) din
Codul penal, pe care trebuie să le respecte condamnatul, se pun în vedere acestuia
consecin eleț nerespectării lor iș ale săvâr iriiș de noi infrac iuniț iș se indică două entită iț din
comunitate unde urmează a se executa obliga iaț de a presta o muncă neremunerată în folosul
comunită ii,ț prevăzută la art. 93 alin. (3) din Codul penal, după consultarea listei privind
posibilită iț le concrete de executare existente la nivelul fiecărui serviciu de proba iune.ț
Consilierul de proba iune,ț pe baza evaluării ini iale,ț va decide în care din cele două institu iiț
din comunitate men ionateț în hotărârea judecătorească urmează a se executa obliga iaț iș
tipul de activitate. Când instan aț dispune măsura educativă a supravegherii, în dispozitiv se
men ioneazăț persoana care realizează supravegherea iș îndrumarea minorului.
- Când instan aț dispune renun areaț la aplicarea pedepsei, în dispozitiv se face men iuneț
despre aplicarea avertismentului, potrivit art. 81 din Codul penal, iar când dispune amânarea
aplicării pedepsei, în dispozitiv se men ioneazăț pedeapsa stabilită a cărei aplicare se amână,
precum iș măsurile de supraveghere iș obliga iile,ț prevăzute la art. 85 alin. (1) iș (2) din
Codul penal, pe care trebuie să le respecte inculpatul, se pun în vedere acestuia
consecin eleț nerespectării lor iș ale săvâr iriiș de noi infrac iuni, iarț dacă a impus obliga iaț de a
presta o muncă neremunerată în folosul comunită ii,ț se men ioneazăț două entită iț din
comunitate unde urmează a se executa această obliga ie,ț după consultarea listei privind
posibilită ileț concrete de executare existente la nivelul fiecărui serviciu de proba iune.ț
Consilierul de proba iune,ț pe baza evaluării ini iale,ț va decide în care din cele două institu iiț
din comunitate men ionateț în hotărârea judecătorească urmează a se executa obliga iaț iș
tipul de activitate iș îndrumarea minorului.
- Dispozitivul trebuie să mai cuprindă, după caz, cele hotărâte de instan ăț cu privire la:
a. deducerea duratei măsurii preventive privative de libertate iș a internării medicale,
indicându-se partea din pedeapsă executată în acest mod;
b. măsurile preventive;
c. măsurile asigurătorii;

117. d. măsurile de siguran ă;ț
e. cheltuielile judiciare;
f. restituirea lucrurilor;
g. restabilirea situa ieiț anterioare;
h. cau iune;ț
i. rezolvarea oricărei alte probleme privind justa solu ionareț a cauzei.
- Când instan aț pronun ăț pedeapsa închisorii, în dispozitiv se face men iuneț că persoana
condamnată este lipsită de drepturile sau, după caz, unele dintre drepturile prevăzute la art.
65 din Codul penal, pe durata prevăzută în acela iș articol. Când instan aț a pronun atț
pedeapsa închisorii, iar persoana vătămată a solicitat în tiin areaș ț cu privire la eliberarea în
orice mod a condamnatului, instan aț face o men iuneț în acest sens în dispozitivul
hotărârii.Dispozitivul trebuie să cuprindă men iuneaț că hotărârea este supusă apelului, cu
arătarea termenului în care acesta poate fi exercitat, indicarea datei în care hotărârea a fost
pronun atăț iș a faptului că pronun areaț s-a făcut în ședin ăț publică.- Hotărârea se pronun ăț
în ședin ăț publică de către pre edinteleș completului de judecată, asistat de grefier.- La
pronun areaț hotărârii păr ileț nu se citează. Pre edinteleș completului pronun ăț minuta
hotărârii.- Hotărârea se redactează în cel mult 30 de zile de la pronun are.ț Hotărârea se
redactează de unul dintre judecătorii care au participat la solu ionareaț cauzei, în cel mult 30
de zile de la pronun are,ț iș se semnează de to iț membrii completului iș de grefier.-
Dispozitivul hotărârii trebuie să fie conform cu minuta.- În caz de împiedicare a vreunuia
dintre membrii completului de judecată de a semna, hotărârea se semnează în locul
acestuia de pre edinteleș completului. Dacă iș pre edinteleș completului este împiedicat a
semna, hotărârea se semnează de pre edinteleș instan ei.ț Când împiedicarea îl prive teș pe
grefier, hotărârea se semnează de grefierul- ef.ș În toate cazurile se face men iuneț pe
hotărâre despre cauza care a determinat împiedicarea. După pronun are,ț o copie a minutei
hotărârii se comunică procurorului, păr ilor,ț persoanei vătămate i,ș în cazul în care inculpatul
este arestat, administra ieiț locului de de inere,ț în vederea exercitării căii de atac. În cazul în
care inculpatul nu în elegeț limba română, o copie a minutei hotărârii se comunică într-o
limbă pe care o în elege.ț După redactarea hotărârii, acestora li se comunică hotărârea în
întregul său.- În cazul în care instan aț a dispus amânarea aplicării pedepsei sau
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, hotărârea se comunică serviciului de
proba iuneț i,ș după caz, organului sau autorită iiț competente să verifice respectarea
obliga iilorț dispuse de instan ă.ț

118. Apelul(art 408-425)
- Sentin eleț pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel.- Încheierile pot fi atacate cu apel
numai odată cu sentin a,ț cu excep iaț cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
(3) - Apelul declarat împotriva sentin eiț se socote teș făcut iș împotriva încheierilor.- Pot face
apel:
a. procurorul, referitor la latura penală iș latura civilă;
b. inculpatul, în ceea ce prive teș latura penală iș latura civilă;
c. partea civilă, în ceea ce prive teș latura penală iș latura civilă, iș partea responsabilă
civilmente, în ceea ce prive teș l atura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care
solu iaț din această latură a influen atț solu iaț în latura civilă;
d. persoana vătămată, în ceea ce prive teș latura penală;
e. martorul, expertul, interpretul iș avocatul, în ceea ce prive teș cheltuielile judiciare,
indemniza iileț cuvenite acestora iș amenzile judiciare aplicate;
f. orice persoană fizică ori juridică ale cărei drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit
printr-o măsură sau printr-un act al instan ei,ț în ceea ce prive teș dispozi iileț care au
provocat asemenea vătămare.
- Pentru persoanele prevăzute la alin. (1) lit. b)—f), apelul poate fi declarat iș de către
reprezentantul legal ori de către avocat, iar pentru inculpat, iș de către so ulț acestuia. Pentru
procuror, persoana vătămată iș păr i,ț termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune
altfel, iș curge de la comunicarea copiei minutei. În cazul prevăzut la art. 409 alin. (1) lit. e),
apelul poate fi exercitat de îndată după pronun areaț încheierii prin care s-a dispus asupra
cheltuielilor judiciare, indemniza iilorț iș amenzilor judiciare iș cel mai târziu în 10 zile de la
pronun areaț sentin eiț prin care s-a solu ionatț cauza.- Pentru persoanele prevăzute la art. 409
alin. (1) lit. f), termenul de apel este de 10 zile iș curge de la data la care acestea au aflat
despre actul sau măsura care a provocat vătămarea.
Apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în
termen dacă instan aț de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză
temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea
acesteia.Hotărârea este definitivă până la momentul în care instan aț de apel admite cererea
de repunere în termen.Până la solu ionareaț repunerii în termen, instan aț de apel poate
suspenda executarea hotărârii atacate.Dispozi iileț alin. (1) iș (3) nu se aplică în situa iaț
redeschiderii procesului penal cerute de persoana condamnată în lipsă.
Apelul se declară prin cerere scrisă, care trebuie să con inăț următoarele:
a. numărul dosarului, data iș numărul sentin eiț sau încheierii atacate;
b.denumirea instan eiț care a pronun atț hotărârea atacată;
c. numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea iș domiciliul, re edin aș ț sau locuin a,ț

119. precum iș
semnătura persoanei care declară apelul.
- Pentru persoana care nu poate să semneze, cererea va fi atestată de un grefier de la
instan aț a cărei hotărâre se atacă sau de avocat.- Cererea de apel nesemnată ori
neatestată poate fi confirmată în instan ăț de parte ori de reprezentantul ei la primul
termen de judecată cu procedura legal îndeplinită. Apelul se motivează în scris,
arătându-se motivele de fapt iș de drept pe care se întemeiază.a.motivele de
nelegalitate sau de netemeinicie invocate;b.un scurt rezumat al cauzei;c.faptele iș
împrejurările care nu au fost elucidate iș probele pe care se întemeiază criticile hotărârii
apelate iș care urmează a fi prezentate ori solicitate instan eiț de control la primul
termen fixat pentru judecarea apelului;d. formularea exactă a cererilor pentru
îndreptarea pretinselor nelegalită iț ori netemeinicii ale hotărârii atacate iș repara iaț
solicitată. Cererea de apel întocmită în condi iileț prevăzute la art. 412 se depune la
instan aț a cărei hotărâre se atacă.- Persoana care se află în stare de de inereț poate
depune cererea de apel iș la administra iaț locului de de inereț Cererea de apel
înregistrată sau atestată în condi iileț alin. (2) ori procesul-verbal întocmit de
administra iaț locului de de inereț se înaintează de îndată instan eiț a cărei hotărâre este
atacată. După pronun areaț hotărârii iș până la expirarea termenului de declarare a
apelului, păr ileț iș persoana vătămată pot renun aț în mod expres la această cale de
atac. Asupra renun ării,ț cu excep iaț apelului care prive teș latura civilă a cauzei, se poate
reveni înăuntrul termenului pentru declararea apelului.- Renun areaț sau revenirea
asupra renun ăriiț poate să fie făcută personal sau prin mandatar special. Până la
închiderea dezbaterilor la instan aț de apel, persoana vătămată iș oricare dintre păr iț î iș
pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin
mandatar special, iar dacă partea se află în stare de de inere,ț printr-o declara ieț
atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administra iaț locului de
de inere.ț Declara iaț de retragere se poate face fie la instan aț a cărei hotărâre a fost
atacată, fie la instan aț de apel.- Reprezentan iiț legali pot retrage apelul, cu respectarea,
în ceea ce prive teș latura civilă, a condi iilorț prevăzute de legea civilă. Inculpatul minor
nu poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul său legal Apelul
declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior. Apelul declarat de
procuror iș retras poate fi însu itș de partea în favoarea căreia a fost declarat. Apelul
declarat în termen este suspensiv de executare, atât în ceea ce prive teș latura penală,
cât iș în ceea ce prive teș latura civilă, în afară de cazul când legea dispune altfel.
Instan aț judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat iș la persoana la
care se referă declara ia deț apel iș numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are
în proces.- În cadrul limitelor prevăzute la alin. (1), instan aț este obligată ca, în afară de

120. temeiurile invocate iș cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate
aspectele de fapt iș de drept.Instan aț de apel, solu ionândț cauza, nu poate crea o
situa ieț mai grea pentru cel care a declarat apel.De asemenea, în apelul declarat de
procuror în favoarea unei păr i,ț instan aț de apel nu poate agrava situa iaț
acesteia.Instan aț de apel examinează cauza prin extindere iș cu privire la păr ileț care nu
au declarat apel sau la care acesta nu se referă, putând hotărî iș în privin aț lor, fără să
poată crea acestor păr iț o situa ieț mai grea.- Judecarea apelului se face cu citarea
păr ilorț iș a persoanei vătămate.Judecarea apelului nu poate avea loc decât în prezen aț
inculpatului, când acesta se află în stare de de inere.ț - Participarea procurorului la
judecarea apelului este obligatorie. Instan aț de apel procedează la ascultarea
inculpatului, când aceasta este posibilă, potrivit regulilor de la judecata în fond.
- Instan aț de apel poate readministra probele administrate la prima instan ăț iș poate
administra probe noi, în condi iileț art. 100.- Când apelul este în stare de judecată,
pre edinteleș completului dă cuvântul apelantului, apoi intimatului iș pe urmă procurorului.
Dacă între apelurile declarate se află iș apelul procurorului, primul cuvânt îl are acesta.
Procurorul iș păr ileț au dreptul la replică cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia
dezbaterilor. Inculpatului i se acordă ultimul cuvânt. Instan aț verifică hotărârea atacată pe
baza lucrărilor iș a materialului din dosarul cauzei, precum iș a oricăror probe administrate în
fa aț instan eiț de apel.- În vederea solu ionăriiț apelului, instan a,ț motivat, poate da o nouă
apreciere probelor- Instan aț se pronun ăț asupra tuturor motivelor de apel invocate. La
judecarea apelului se aplică regulile de la judecata în fond, în măsura în care în prezentul titlu
nu există dispozi iiț contrare. Apelul împotriva încheierilor care, potrivit legii, pot fi atacate
separat se judecă în camera de consiliu fără prezen aț păr ilor,ț care pot depune concluzii
scrise, cu excep iaț cazurilor în care legea dispune altfel ori a celor în care instan aț apreciază
că este necesară judecata în ședin ăț publică.
- Instan a,ț judecând apelul, pronun ăț una dintre
următoarele solu ii:ț
1. respinge apelul, men inândț hotărârea atacată:
a. dacă apelul este tardiv sau inadmisibil;
b. dacă apelul este nefondat;
2. admite apelul i:ș
a. desfiin eazăț sentin aț primei instan eț iș pronun ăț o nouă hotărâre procedând potrivit regulilor
referitoare la
solu ionareaț ac iuniiț penale iș a ac iuniiț civile la judecata
în fond;
b. desfiin eazăț sentin aț primei instan eț iș dispune rejudecarea de către instan aț a cărei
hotărâre a fost desfiin atăț pentru motivul că judecarea cauzei la acea instan ăț a avut loc în
lipsa unei păr iț nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta iș

121. de a în tiin aș ț instan aț despre această imposibilitate, invocată de acea parte. Rejudecarea de
către instan aț a cărei hotărâre a fost desfiin atăț se dispune iș atunci când există vreunul dintre
cazurile de nulitate absolută, cu excep iaț cazului de necompeten ă,ț când se dispune
rejudecarea de către instan aț competentă.
Instan a,ț deliberând asupra apelului, face, atunci când este cazul, aplicarea dispozi iilorț
privitoare la reluarea dezbaterilor iș a celor privind rezolvarea ac iuniiț civile, măsurile
asigurătorii, cheltuielile judiciare iș orice alte aspecte de care depinde solu ionareaț completă
a apelului. De asemenea, instan aț de apel verifică dacă s-a făcut o justă aplicare de către
prima instan ăț a dispozi iilorț privitoare la deducerea duratei re inerii,ț arestării preventive,
arestului la domiciliu sau internării medicale iș adaugă, dacă este cazul, timpul de arestare
scurs după pronun areaț hotărârii atacate cu apel. În caz de admitere a apelului, hotărârea
atacată se desfiin ează,ț în limitele dispozi iilorț privind efectul devolutiv iș extensiv al
apelului.Hotărârea poate fi desfiin atăț numai cu privire la unele fapte sau persoane ori numai
în ceea ce prive teș latura penală sau civilă, dacă aceasta nu împiedică justa solu ionareț a
cauzei. În caz de desfiin areț a hotărârii, instan aț de apel poate men ineț măsura arestării
preventive. Decizia instan eiț de apel trebuie să cuprindă în partea introductivă men iunileț
prevăzute la art. 402, iar în expunere temeiurile de fapt iș de drept care au dus, după caz, la
respingerea sau admiterea apelului, precum iș temeiurile care au dus la adoptarea oricăreia
dintre solu iileț prevăzute la art. 421. Dispozitivul cuprinde solu iaț dată de instan aț de apel,
data pronun ăriiț deciziei iș men iuneaț că pronun areaț s-a făcut în ședin ăț publică.- Instan aț de
apel se pronun ăț asupra măsurilor preventive potrivit dispozi iilorț referitoare la con inutulț
sentin ei.ț În cazul în care inculpatul se află în stare de arest preventiv sau de arest la domiciliu,
în expunere iș dispozitiv se arată timpul care se deduce din pedeapsă. Când s-a dispus
rejudecarea, decizia trebuie să indice care este ultimul act procedural rămas valabil de la
care procesul penal trebuie să î iș reia cursul, în caz contrar toate actele procedurale fiind
desfiin ateț de drept.- Decizia instan eiț de apel se comunică procurorului, păr ilor,ț persoanei
vătămate iș administra ieiț locului de de inere.Instan aț ț de rejudecare trebuie să se
conformeze hotărârii instan eiț de apel, în măsura în care situa iaț de fapt rămâne cea avută în
vedere la solu ionareaț apelului. Dacă hotărârea a fost desfiin atăț în apelul procurorului,
declarat în defavoarea inculpatului sau în apelul persoanei vătămate, instan aț care rejudecă
poate agrava solu iaț dată de prima instan ă.ț Când hotărârea este desfiin atăț numai cu privire
la unele fapte sau persoane ori numai în ceea ce prive teș latura penală sau civilă, instan aț de
rejudecare se pronun ăț în limitele în care hotărârea a fost desfiin ată.ț

122. Contesta iaț în anulare(art 426-432)
- Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contesta ieț în anulare în următoarele
cazuri:
a. când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei păr iț sau când, de iș
legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta iș de a în tiin aș ț instan aț
despre această imposibilitate; b. când inculpatul a fost
condamnat, de iș existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului
penal;
c. când hotărârea a fost pronun atăț de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe
fond a procesului;
d. când instan aț nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e. când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era
obligatorie, potrivit legii;
f. când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asisten aț juridică a inculpatului era
obligatorie, potrivit legii;
g. când edin aș ț de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h. când instan aț nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i. când împotriva unei persoane s-au pronun atț două hotărâri definitive pentru aceea iș faptă.
Contesta iaț în anulare poate fi făcută de oricare dintre păr i,ț de persoana vătămată sau de către
procuror.În cererea de contesta ieț în anulare contestatorul trebuie să arate cazurile de
contesta ieț pe care le invocă, precum iș motivele aduse în sprijinul acestora. Contesta iaț în
anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 poate fi introdusă în 10 zile de la data când
persoana împotriva căreia se face executarea a luat cuno tin ăș ț de hotărârea a cărei anulare se
cere. Contesta iaț în anulare pentru cazul prevăzut la art. 426 lit. b) poate fi introdusă
oricând.Contesta iaț în anulare se introduce la instan aț care a pronun atț hotărârea a cărei
anulare se cere- Contesta iaț în anulare pentru cazul în care se invocă autoritatea de lucru
judecat se introduce la instan aț la care a rămas definitivă ultima hotărâre. Până la solu ionareaț
contesta ieiț în anulare, instan aț sesizată, luând concluziile procurorului, poate suspenda
executarea hotărârii a cărei anulare se cere.- Instan aț examinează admisibilitatea în principiu, în
camera de consiliu, fără citarea părților. Instan a,ț constatând că cererea de contesta ieț în
anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contesta iaț este
dintre cele prevăzute la art. 426 iș că în sprijinul contesta ieiț se depun ori se invocă dovezi care
sunt la dosar, admite în principiu contesta iaț iș dispune citarea păr ilorț interesate. La termenul
fixat pentru judecarea contesta ieiț în anulare, instan a,ț ascultând păr ileț iș concluziile
procurorului, dacă găse teș contesta iaț întemeiată, desfiin eazăț prin decizie hotărârea a cărei
anulare se cere iș procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea
apelului sau la rejudecarea cauzei după desfiin are.ț
- În cazul în care prin contesta iaț în anulare se invocă autoritatea de lucru judecat, judecarea
contesta ieiț se face cu citarea păr ilorț interesate în cauza în care s-a pronun atț ultima
hotărâre. Instan a,ț ascultând păr ileț iș concluziile procurorului, dacă găse teș contesta iaț
întemeiată, desfiin eazăț prin decizie sau, după caz, prin sentin ăț ultima hotărâre sau acea
parte din ultima hotărâre cu privire la care există autoritate de lucru judecat.
Judecarea contesta ieiț în anulare nu poate avea loc decât în prezen aț inculpatului, când acesta
se află în stare de de inere.ț - Sentin aț dată în contesta iaț în anulare este supusă apelului, iar
decizia dată în apel este definitivă.

123. Revizuirea(art 452-470)
Hotărârile judecătore tiș definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât
iș cu privire la latura civilă. Când o hotărâre prive teș mai multe infrac iuniț sau mai multe
persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori.
Revizuirea hotărârilor judecătore tiș definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a. s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la solu ionareaț
cauzei iș care dovedesc netemeinicia hotărârii pronun ateț în cauză;
b. hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declara iaț unui martor, opinia unui expert
sau pe situa iileț învederate de un interpret, care a săvâr itș infrac iuneaț de mărturie
mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influen ândț astfel solu iaț pronun ată;ț
c. un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în
cursul judecă iiț sau după pronun areaț hotărârii, împrejurare care a influen atț solu iaț
pronun atăț în cauză;
d. un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de
urmărire penală a comis o infrac iuneț în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere,
împrejurare care a influen atț solu iaț pronun atăț în cauză;
e. când două sau mai multe hotărâri judecătore tiș definitive nu se pot concilia;
f. hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstitu ionalăț după
ce hotărârea a devenit definitivă, în situa iaț în care consecin eleț încălcării dispozi ieiț
constitu ionaleț continuă să se producă iș nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii
pronun ate.ț Revizuirea hotărârilor judecătore tiș penale definitive, exclusiv cu privire la latura
civilă, poate fi cerută numai în fa aț instan eiț civile, potrivit Codului de procedură civilă.
Cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) iș f) pot fi invocate ca motive de revizuire numai în
favoarea persoanei condamnate sau a celei fa ăț de care s-a dispus renun areaț la aplicarea
pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei.- Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv
de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia
hotărârii de condamnare, de renun areț la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării
pedepsei ori de încetare a procesului penal, iar cazurile prevăzute la alin. (1) lit.b)-d) iș f)
constituie motive de revizuire dacă au dus la pronun areaț unei hotărâri nelegale sau
netemeinice. În cazul prevăzut la alin. (1) lit. e), toate hotărârile care nu se pot concilia sunt
supuse revizuirii. Situa iileț care constituie cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 alin. (1)
lit. b)—d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească definitivă prin care instan aț s-a
pronun atț asupra fondului cauzei constatând existen aț falsului sau existen aț faptelor iș
săvâr ireaș lor de respectivele persoane.

124. (2) - În cazurile în care dovada nu poate fi făcută potrivit alin. (1) datorită existen eiț unei
cauze care împiedică punerea în mi careș sau exercitarea ac iuniiț penale, proba cazurilor de
revizuire prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b)—d) se poate face în procedura de revizuire, prin
orice mijloc de probă.
- Pot cere revizuirea:
a. păr ileț din proces, în limitele calită iiț lor procesuale;
b. un membru de familie al condamnatului, chiar iș după moartea acestuia, numai dacă
cererea este formulată în favoarea condamnatului. - Procurorul poate cere din oficiu
revizuirea laturii penale a hotărârii Cererea de revizuire se adresează instan eiț care a judecat
cauza în prima instan ă.ț Cererea se formulează în scris iș trebuie motivată, cu arătarea cazului
de revizuire pe care se întemeiază iș a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia. La cerere
se vor alătura copii de pe înscrisurile de care cel ce a formulat cererea de revizuire în elegeț a
se folosi în proces, certificate pentru conformitate cu originalul. Când înscrisurile sunt redactate
într-o limbă străină, ele se vor alătura în traducere efectuată de un traducător autorizat.- În
cazul în care cererea nu îndepline teș condi iileț prevăzute la alin. (2) iș (3), instan aț pune în
vedere celui ce a formulat cererea să o completeze, într-un termen stabilit de instan ă,ț sub
sanc iuneaț prevăzută la art. 459alin. (5).- Cererea de revizuire în favoarea condamnatului se
poate face oricând, chiar după ce pedeapsa a fost executată sau considerată executată ori
după moartea condamnatului, cu excep iaț cazului prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. f), când
cererea de revizuire poate fi formulată în termen de un an de la data publicării deciziei Cur iiț
Constitu ionaleț în Monitorul Oficial al României, Partea I.Cererea de revizuire în defavoarea
condamnatului, a celui achitat sau a celui fa ăț de care s-a încetat procesul penal se poate face
în termen de 3 luni, care curge:
a. în cazurile prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b)—d), când nu sunt constatate prin hotărâre
definitivă, de la data când faptele sau împrejurările au fost cunoscute de persoana care face
cererea sau de la data când aceasta a luat cuno tin ăș ț de împrejurările pentru care constatarea
infrac iuniiț nu se poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data
producerii acestora;
b. în cazurile prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b)—d), dacă sunt constatate prin hotărâre
definitivă, de la data când hotărârea a fost cunoscută de persoana care face cererea, dar nu
mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii penale;
c. în cazul prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. e), de la data când hotărârile ce nu se conciliază au
fost cunoscute de persoana care face cererea.
- Dispozi iile alin.ț (2) se aplică iș în cazul când procurorul se sesizează din oficiu.- Revizuirea
în defavoarea inculpatului nu se poate face când a intervenit o cauză care împiedică punerea
în mi careș a ac iuniiț penale sau continuarea procesului penal.Competentă să judece
cererea de revizuire este instan aț care a judecat cauza în prima instan ă.ț Când temeiul
cererii de revizuire constă în existen aț unor hotărâri ce nu se pot concilia, competen aț se

125. determină potrivit dispozi iilorț art. 44.La primirea cererii de revizuire, se fixează termen
pentru examinarea admisibilită iiț în principiu a cererii de revizuire, pre edinteleș dispunând
ata areaș dosarului cauzei.
Admisibilitatea în principiu se examinează de către instan ă,ț în camera de consiliu, fără citarea
păr ilor.ț
- Instan aț examinează dacă:
a. cererea a fost formulată în termen iș de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;
b. cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) iș (3);
c. au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d. faptele iș mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost
prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e. faptele iș mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod
evident, la stabilirea existen eiț unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f. persoana care a formulat cererea s-a conformat cerin elorț instan eiț dispuse potrivit art. 456
alin. (4).
- În cazul în care instan aț constată că sunt îndeplinite condi iileț prevăzute la alin. (3), dispune
prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire.
- În cazul în care instan aț constată neîndeplinirea condi iilorț prevăzute la alin. (3), dispune prin
sentin ăț respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
- Când cererea de revizuire a fost făcută pentru un condamnat decedat sau când
condamnatul care a făcut cererea ori în favoarea căruia s-a făcut revizuirea a decedat după
introducerea cererii, prin excep ieț de la dispozi iileț art. 16 alin. (1) lit. f), procedura de
revizuire î iș va urma cursul, iar în cazul rejudecării cauzei, după admiterea în principiu,
instan aț va hotărî potrivit dispozi iilorț art. 16, care se aplică în mod corespunzător.
- Încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă. Sentin aț
prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilită iiț în principiu, este
supusă aceleia iș căi de atac ca iș hotărârea la care se referă revizuirea. Odată cu admiterea
în principiu a cererii de revizuire sau ulterior acesteia, instan aț poate suspenda motivat, în tot
sau în parte, executarea hotărârii supuse revizuirii iș poate dispune respectarea de către
condamnat a unora dintre obliga iileț prevăzute la art. 215 alin. (1) iș (2).Împotriva încheierii
prin care s-a dispus suspendarea hotărârii supuse revizuirii, prevăzută la alin. (1), procurorul
sau persoana interesată poate formula contesta ieț în termen de 48 de ore de la pronun areț
pentru cei prezen iț iș de la comunicare pentru cei lipsă. Contesta iaț formulată de procuror
este suspensivă de executare. - În cazul în care persoana condamnată nu respectă obliga iileț
stabilite prin încheiere, instan a,ț din oficiu sau la cererea procurorului, poate dispune
revocarea măsurii suspendării iș reluarea executării pedepsei. În cazul admiterii în principiu a
cererii de revizuire pentru existen aț unor hotărâri ce nu se pot concilia, cauzele în care aceste
hotărâri au fost pronun ateț se reunesc în vederea rejudecării.Rejudecarea cauzei după
admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedură privind

126. judecarea în primă instan ă.ț Instan a,ț dacă găse teș necesar, administrează din nou probele din
cursul primei judecă i.ț În cazul în care instan aț constată că situa iaț de fapt nu poate fi stabilită
în mod nemijlocit sau aceasta nu s- ar putea face decât cu mare întârziere, dispune
efectuarea cercetărilor necesare de către procurorul de la parchetul de pe lângă această
instan ă,ț într-un interval ce nu poate depă iș 3 luni.
După efectuarea cercetărilor, procurorul înaintează întregul material instan eiț competente.-
Persoanele prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b) iș d) nu pot fi audiate ca martori în cauza
supusă revizuirii, dacă dovada acestor cazuri de revizuire s-a făcut prin hotărâre
judecătorească.- Dacă se constată că cererea de revizuire este întemeiată, instan aț
anulează hotărârea, în măsura în care a fost admisă revizuirea, sau hotărârile care nu se
pot concilia iș pronun ăț o nouă hotărâre potrivit dispozi iilorț art. 395—399, care se aplică în
mod corespunzător.
- Instan aț rejudecă cauza prin extindere iș cu privire la păr ileț care nu au formulat cerere de
revizuire, putând hotărî iș în privin aț lor, fără să le poată crea acestora o situa ieț mai grea.-
Instan aț ia măsuri pentru restabilirea situa ieiț anterioare, dispunând, dacă este cazul,
restituirea amenzii plătite iș a bunurilor confiscate, a cheltuielilor judiciare pe care cel în
favoarea căruia s-a admis revizuirea nu era inutț să le suporte sau alte asemenea măsuri
Dacă instan aț constată că cererea de revizuire este neîntemeiată, o respinge iș dispune
obligarea revizuientului la plata cheltuielilor judiciare către stat, precum iș reluarea executării
pedepsei, în cazul în care aceasta a fost suspendată.- Sentin aț prin care instan aț se pronun ăț
asupra cererii de revizuire, după rejudecarea cauzei, este supusă aceleia iș căi de atac ca iș
hotărârea la care se referă revizuirea.- În cazul respingerii cererii de revizuire ca inadmisibilă
sau ca neîntemeiată, nu va putea fi formulată o nouă cerere pentru acelea iș motive.
Hotărârile definitive pronun ateț în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
constatat o încălcare a drepturilor sau libertă ilorț fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei
de pe rol, ca urmare a solu ionăriiț amiabile a litigiului dintre stat iș reclaman i,ț pot fi supuse
revizuirii, dacă vreuna dintre consecin eleț grave ale încălcării Conven ieiț pentru apărarea
drepturilor omului iș a libertă ilorț fundamentale iș a protocoalelor adi ionaleț la aceasta
continuă să se producă iș nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronun ate.ț
- Pot cere revizuirea:
a. persoana al cărei drept a fost încălcat;
b. membrii de familie ai condamnatului, chiar iș după moartea acestuia, numai dacă
cererea este formulată în favoarea condamnatului;
c. procurorul.
Cererea de revizuire se introduce la instan aț care a pronun atț hotărârea a cărei revizuire se
cere.- Cererea de revizuire se poate face cel mai târziu în termen de 3 luni de la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii definitive pronun ateț de
Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
- După sesizare, instan aț poate dispune, din oficiu, la propunerea procurorului sau la
cererea păr ii,ț suspendarea executării hotărârii atacate. Dispozi iileț art. 460 alin. (1) iș
(3) se aplică în mod corespunzător. Participarea procurorului este obligatorie.- La

127. judecarea cererii de revizuire, păr ileț se citează. Partea aflată în stare de de inereț este
adusă la judecată. Atunci când păr ileț sunt prezente la judecarea cererii de revizuire,
instan aț ascultă iș concluziile acestora. Instan aț examinează cererea în baza actelor
dosarului iș se pronun ăț prin decizie.- Instan aț respinge cererea în cazul în care constată
că este tardivă, inadmisibilă sau nefondată.- Atunci când instan a constatăț că cererea
este fondată:
a. desfiin ează,ț în parte, hotărârea atacată sub aspectul dreptului încălcat i,ș rejudecând
cauza, cu aplicarea dispozi iilorț sec iuniiț 1 a cap. V din titlul III al păr iiț speciale, înlătură
consecin eleț încălcării dreptului;
b. desfiin eazăț hotărârea i,ș când este necesară administrarea de probe, dispune
rejudecarea de către instan aț în fa aț căreia s-a produs încălcarea dreptului, aplicându-se
dispozi iileț sec iuniiț 1 a cap. V din titlul III al păr iiț speciale.- Hotărârea pronun atăț este
supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei
condamnate(art 466-470)
- Persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea
procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cuno tin ă,ș ț prin orice notificare
oficială, că s-a desfă uratș un proces penal împotriva sa.- Este considerată judecată în lipsă
persoana condamnată care nu a fost citată la proces iș nu a luat cuno tin ăș ț în niciun alt mod
oficial despre acesta, respectiv, de iș a avut cuno tin ăș ț de proces, a lipsit în mod justificat de la
judecarea cauzei iș nu a putut încuno tin aș ț instan a.ț Nu se consideră judecată în lipsă
persoana condamnată care i-aș desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă ace tiaș s-
au prezentat oricând în cursul procesului, iș nici persoana care, după comunicarea, potrivit
legii, a sentin eiț de condamnare, nu a declarat apel, a renun atț la declararea lui ori i-aș retras
apelul.Pentru persoana condamnată definitiv judecată în lipsă fa ăț de care un stat străin a
dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul prevăzut
la alin. (1) curge de la data la care, după aducerea în țară, i-a fost comunicată hotărârea de
condamnare.Procesul penal nu poate fi redeschis în cazul în care persoana condamnată a
solicitat să fie judecată în lipsă.- Dispozi iileț alineatelor precedente se aplică în mod
corespunzător persoanei fa ăț de care s-a pronun atț o hotărâre de renun areț la aplicarea
pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei. Cererea de redeschidere a procesului penal
poate fi formulată de către persoana judecată în lipsă iș se adresează instan eiț care a judecat
cauza în lipsă, fie în primă instan ă,ț fie în apel. Când persoana judecată în lipsă este privată
de libertate, cererea poate fi depusă la administra iaț locului de de inere,ț care o va trimite de
îndată instan eiț competente. Cererea se formulează în scris iș trebuie motivată cu privire la

128. îndeplinirea condi iilorț prevăzute la art. 466. Cererea poate fi înso ităț de copii de pe înscrisurile
de care persoana judecată în lipsă în elegeț a se folosi în proces, certificate pentru
conformitate cu originalul. Când înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, ele vor fi
înso iteț de traducere.- În cazul în care cererea nu îndepline teș condi iileț prevăzute la alin. (3)
iș (4), instan aț pune în vedere celui ce a formulat cererea să o completeze până la primul
termen de judecată sau, după caz, într-un termen scurt, stabilit de instan ă.ț La primirea cererii
de redeschidere a procesului penal, se fixează termen pentru examinarea admisibilită iiț în
principiu, pre edinteleș dispunând ata areaș dosarului cauzei, precum iș citarea păr ilorț iș a
subiec ilorț procesuali principali interesa i.ț
Când persoana care a solicitat redeschiderea procesului penal este privată de libertate,
chiar într-o altă cauză, pre edinteleș dispune încuno tin areaș ț acesteia despre termen iș ia
măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. Persoana privată de libertate este
adusă la judecată.- Instan a,ț ascultând concluziile procurorului, ale păr ilorț iș ale
subiec ilorț procesuali principali, examinează dacă:
a. cererea a fost formulată în termen iș de către o persoană dintre cele prevăzute la art. 466;
b. au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procesului penal;
c. motivele în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere
anterioară de redeschidere a procesului penal, care a fost judecată definitiv.
Cererea se examinează de urgen ă,ț iar în cazul în care persoana condamnată se află în
executarea pedepsei cu închisoarea aplicate în cauza a cărei rejudecare se cere, instan aț
poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii iș poate dispune
respectarea de către condamnat a uneia dintre obliga iileț prevăzute la art. 215 alin. (1) iș
(2). Dacă executarea pedepsei cu închisoarea nu a început, instan aț poate dispune
respectarea de către condamnat a uneia dintre obliga iileț prevăzute la art. 215 alin. (1) iș
(2).- Dacă instan aț constată îndeplinirea condi iilorț prevăzute la alin. (1), dispune prin
încheiere admiterea cererii de redeschidere a procesului penal.- Dacă instan aț constată
neîndeplinirea condi iilorț prevăzute la art. 466, dispune prin sentin ăț respingerea cererii de
redeschidere a procesului penal. Încheierea prin care este admisă cererea de
redeschidere a procesului penal poate fi atacată odată cu fondul. Hotărârea prin care este
respinsă cererea de redeschidere a procesului penal este supusă aceleia iș căi de atac ca
iș hotărârea pronun atăț în lipsa persoanei condamnate.- Admiterea cererii de redeschidere
a procesului penal atrage desfiin areaț de drept a hotărârii pronun ateț în lipsa persoanei
condamnate.- Instan aț redeschide procesul penal prin extindere iș cu privire la păr ileț care
nu au formulat cerere, putând hotărî iș în privin aț lor, fără să le poată crea acestora o
situa ieț mai grea.
- Odată cu admiterea cererii de redeschidere a procesului penal, instan a,ț din oficiu sau la
cererea procurorului, poate dispune luarea fa ăț de inculpat a uneia dintre măsurile

129. preventive prevăzute la art. 202 alin. (4), lit. b)—e). Rejudecarea cauzei se face potrivit
regulilor de procedură aplicabile etapei procesuale pentru care s-a dispus redeschiderea
procesului penal.
Acordul de recunoa tereș a vinovă ieiț (art 478-488)
În cursul urmăririi penale, după punerea în mi careș a ac iuniiț penale, inculpatul iș procurorul
pot încheia un acord, ca urmare a recunoa teriiș vinovă ieiț de către inculpat.- Efectele
acordului de recunoa tereș a vinovă ieiț sunt supuse avizului procurorului ierarhic superior.
Acordul de recunoa tereș a vinovă ieiț poate fi ini iatț atât de către procuror, cât iș de către
inculpat. Limitele încheierii acordului de recunoa tereș a vinovă ieiț se stabilesc prin avizul
prealabil iș scris al procurorului ierarhic superior.- Dacă ac iuneaț penală s-a pus în mi careș
fa ăț de mai mul iț inculpa i,ț se poate încheia un acord de recunoa tereș a vinovă ieiț distinct cu
fiecare dintre ace tia,ș fără a fi adusă atingere prezum ieiț de nevinovă ieț a inculpa ilorț pentru
care nu s-a încheiat acord.- Inculpa iiț minori nu pot încheia acorduri de recunoa tereș a
vinovă iei.ț Acordul de recunoa tereș a vinovă ieiț are ca obiect recunoa tereaș comiterii faptei iș
acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mi careș ac iuneaț penală iș prive teș
felul iș cuantumul pedepsei, precum iș forma de executare a acesteia. Acordul de
recunoa tereș a vinovă ieiț se poate încheia numai cu privire la infrac iunileț pentru care legea
prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 7 ani.Acordul de recunoa tereș a
vinovă ieiț se încheie atunci când, din probele administrate, rezultă suficiente date cu privire la
existen aț faptei pentru care s-a pus în mi careș ac iuneaț penală iș cu privire la vinovă iaț
inculpatului. La încheierea acordului de recunoa tereș a vinovă iei,ț asisten aț juridică este
obligatorie.Acordul de recunoa tereș a vinovă ieiț se încheie în formă scrisă. În situa iaț în care
se încheie acord de recunoa tereș a vinovă iei,ț procurorul nu mai întocme teș rechizitoriu cu
privire la inculpa iiț cu care a încheiat acord.
- Acordul de recunoa tereș a vinovă ieiț cuprinde:
a. data iș locul încheierii;
b. numele, prenumele iș calitatea celor între care se încheie;
c. date privitoare la persoana inculpatului, prevăzute la art. 107 alin. (1);
d. descrierea faptei ce formează obiectul acordului;
e. încadrarea juridică a faptei iș pedeapsa prevăzută de lege;
f. probele iș mijloacele de probă;
g. declara iaț expresă a inculpatului prin care recunoa teș comiterea faptei iș acceptă
încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mi careș ac iuneaț penală;
h. felul iș cuantumul, precum iș forma de executare a pedepsei ori solu iaț de renun areț la
aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un
acord între procuror iș inculpat;

130. i. semnăturile procurorului, ale inculpatului iș ale avocatului.
- După încheierea acordului de recunoa tereș a vinovă iei,ț procurorul sesizează instan aț
căreia i-ar reveni competen aț să judece cauza în fond iș trimite acesteia acordul de
recunoa tereș a vinovă iei,ț înso itț de dosarul de urmărire penală.- În situa iaț în care se
încheie acordul numai cu privire la unele dintre fapte sau numai cu privire la unii dintre
inculpa i,ț iar pentru celelalte fapte sau inculpa iț se dispune trimiterea în judecată, sesizarea
instan eiț se face separat. Procurorul înaintează instan eiț numai actele de urmărire penală
care se referă la faptele iș persoanele care au făcut obiectul acordului de recunoa tereș a
vinovă iei.ț
În cazul în care sunt incidente dispozi iileț art. 23 alin. (1), procurorul înaintează
instan eiț acordul de recunoa tereș a vinovă ieiț înso itț de tranzac ieț sau de acordul de
mediere.Dacă acordului de recunoa tereș a vinovă ieiț îi lipse teș vreuna dintre
men iunileț obligatorii sau dacă nu au fost respectate condi iileț prevăzute la art. 482 iș
483, instan aț dispune acoperirea omisiunilor în cel mult 5 zile iș sesizează în acest
sens conducătorul parchetului care a emis acordul. Instan aț se pronun ăț asupra
acordului de recunoa tereș a vinovă ieiț prin sentin ă,ț în urma unei proceduri
necontradictorii, în ședin ăț publică, după ascultarea procurorului, a inculpatului iș
avocatului acestuia, precum iș a păr iiț civile, dacă este prezentă.- Instan a,ț analizând
acordul, pronun ăț una dintre următoarele solu ii:ț
a. admite acordul de recunoa tereș a vinovă ieiț iș dispune una dintre solu iileț prevăzute de art.
396 alin. (2)—(4), care nu poate crea pentru inculpat o situa ieț mai grea decât cea asupra
căreia s-a ajuns la un acord, dacă sunt îndeplinite condi iileț prevăzute la art. 480—482 cu
privire la toate faptele re inuteț în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului;
b. respinge acordul de recunoa tereș a vinovă ieiț iș trimite dosarul procurorului în vederea
continuării urmăririi penale, dacă nu sunt îndeplinite condi iileț prevăzute la art. 480—482 cu
privire la toate faptele re inuteț în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului, sau
dacă apreciază că solu iaț cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror iș inculpat este
nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infrac iuniiț sau periculozitatea infractorului.
Instan aț poate admite acordul de recunoa tereș a vinovă ieiț numai cu privire la unii dintre
inculpa i.ț În situa iaț prevăzută la alin. (1) lit. b), instan aț se pronun ăț din oficiu cu privire la
starea de arest a inculpa ilor.ț - În cazul în care instan aț admite acordul de recunoa tereș a
vinovă ieiț iș între păr iț s-a încheiat tranzac ieț sau acord de mediere cu privire la ac iuneaț
civilă, instan aț ia act de aceasta prin sentin ă.ț
- În cazul în care instan aț admite acordul de recunoa tereș a vinovă ieiț iș între păr iț nu s-a
încheiat tranzac ieț sau acord de mediere cu privire la ac iuneaț civilă, instan aț lasă
nesolu ionatăț ac iuneaț civilă. În această situa ie,ț hotărârea prin care s-a admis acordul de
recunoa tereș a vinovă ieiț nu are autoritate de lucru judecat asupraîntinderii prejudiciului în

131. fa aț instan eiț civile. Art. 487 - Sentin aț cuprinde în mod obligatoriu:
a. men iunileț prevăzute la art. 370 alin. (4), art. 403 iș 404;
b. fapta pentru care s-a încheiat acordul de recunoa tereș a vinovă ieiț iș încadrarea juridică a
acesteia.
- Împotriva sentin eiț pronun ateț potrivit art. 485, procurorul iș inculpatul pot declara apel, în
termen de 10 zile de la comunicare. Împotriva sentin eiț prin care acordul de recunoa tereș a
fost admis, se poate declara apel numai cu privire la felul iș cuantumul pedepsei ori la forma
de executare a acesteia. La solu ionareaț apelului se citează inculpatul.Instan aț de apel
pronun ăț una dintre următoarele solu ii:ț
a. respinge apelul, men inândț hotărârea atacată, dacă apelul este tardiv sau inadmisibil ori
nefondat;
b. admite apelul, desfiin eazăț sentin aț prin care acordul de recunoa tereș a fost admis numai
cu privire la felul iș cuantumul pedepsei sau la forma de executare a acesteia iș pronun ăț o
nouă hotărâre, procedând potrivit art. 485 alin. (1) lit. a), care se aplică în mod
corespunzător;
c. admite apelul, desfiin eazăț sentin aț prin care acordul de recunoa tereș a fost respins,
admite acordul de recunoa tereș a vinovă iei,.ț
Procedura în cauzele cu infractori minori(art 504-520)
- Urmărirea iș judecarea infrac iunilorț săvâr iteș de minori, precum iș punerea în executare a
hotărârilor privitoare la ace tiaș se fac potrivit procedurii obi nuite,ș cu completările iș
derogările prevăzute în prezentul capitol iș în sec iuneaț a 8-a a cap. I din titlul V al păr iiț
generale. Când suspectul ori inculpatul este un minor care nu a împlinit 16 ani, la orice
ascultare sau confruntare a minorului, organul de urmărire penală citează părin iiț acestuia
ori, după caz, pe tutore, curator sau persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află
temporar minorul, precum iș direc iaț generală de asisten ăț socială iș protec ieț a copilului
din localitatea unde se desfă oarăș audierea.Când suspectul sau inculpatul este un minor
care a împlinit 16 ani, citarea persoanelor prevăzute la alin. (1) se dispune numai dacă
organul de urmărire penală consideră necesar. Neprezentarea persoanelor legal citate la
ascultarea sau confruntarea minorului nu împiedică efectuarea acestor acte. În cauzele cu
inculpa iț minori, organele de urmărire penală pot să solicite, atunci când consideră necesar,
efectuarea referatului de evaluare de către serviciul de proba iuneț de pe lângă tribunalul în a
cărui circumscrip ieț teritorială î iș are locuin aț minorul, potrivit legii. În cauzele cu inculpa iț
minori, instan aț de judecată are obliga iaț să dispună efectuarea referatului de evaluare de
către serviciul de proba iuneț de pe lângă tribunalul în a cărui circumscrip ieț î iș are locuin aț
minorul, potrivit legii. În situa iaț în care efectuarea referatului de evaluare a fost solicitată în
cursul urmăririi penale, potrivit dispozi iilorț alin. (1), dispunerea referatului de către instan ăț
este facultativă.Prin referatul de evaluare, serviciul de proba iuneț solicitat poate face

132. propuneri motivate cu privire la măsurile educative ce pot fi luate fa ăț de minor. Cauzele în
care inculpatul este minor se judecă potrivit regulilor de competen ăț obi nuiteș de către
judecători anume desemna iț potrivit legii. Instan aț compusă potrivit dispozi iilorț alin. (1)
rămâne competentă să judece potrivit dispozi iilorț procedurale speciale privitoare la minori,
chiar dacă între timp inculpatul a împlinit vârsta de 18 ani. Inculpatul care a săvâr itș
infrac iuneaț în timpul când era minor este judecat potrivit procedurii aplicabile în cauzele cu
infractori minori, dacă la data sesizării instan eiț nu a împlinit 18 ani. La judecarea cauzei se
citează serviciul de proba iune,ț părin iiț minorului sau, după caz, tutorele, curatorul ori
persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se află temporar minorul. Persoanele
arătate la alin. (1) au dreptul iș îndatorirea să dea lămuriri, să formuleze cereri iș să prezinte
propuneri în privin aț măsurilor ce ar urma să fie luate.Neprezentarea persoanelor legal citate
nu împiedică judecarea cauzei.Cauzele cu inculpa iț minori se judecă de urgen ăț iș cu
precădere. edin aȘ ț de judecată este nepublică. Cu încuviin areaț instan ei, laț desfă urareaș
judecă iiț pot asista, în afară de persoanele arătate la art. 508, iș alte persoane.- Când
inculpatul este minor cu vârsta mai mică de 16 ani, instan a,ț dacă apreciază că
administrarea numitor probe poate avea o influen ăț negativă asupra sa, poate dispune
îndepărtarea lui din ședin ă.ț În acelea iș condi iiț pot fi îndepărta iț temporar din sala de
judecată iș părin iiț ori tutorele, curatorul ori persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia
se află temporar minorul. La rechemarea în sală a persoanelor prevăzute la alin. (3)
pre edinteleș completului le aduce la cuno tin ăș ț actele esen ialeț efectuate în lipsa lor.
Ascultarea minorului va avea loc o singură dată, iar reascultarea sa va fi admisă de
judecător doar în cazuri temeinic justificate.Când în aceea iș cauză sunt mai mul iț inculpa i,ț
dintre care unii minori iș al iiț majori, iș nu este posibilă disjungerea, judecata are loc potrivit
dispozi iilorț art. 507 alin. (1) iș după procedura obi nuită.ș Cu privire la inculpa iiț minori din
aceste cauze se aplică dispozi iileț referitoare la procedura în cauzele cu infractori minori.
- În cazul în care s-a luat fa ăț de minor vreuna dintre măsurile educative neprivative de
libertate, după rămânerea definitivă a hotărârii se fixează un termen pentru când se dispune
aducerea minorului, chemarea reprezentantului legal al acestuia, a reprezentantului
serviciului de proba iuneț pentru punerea în executare a măsurii luate iș a persoanelor
desemnate cu supravegherea acesteia.Prelungirea măsurii educative neprivative de libertate
în cazul în care minorul nu respectă, cu rea-credin ă,ț condi iileț de executare iș obliga iileț
impuse se dispune de instan aț care a pronun atț această măsură.- Înlocuirea măsurii luate
ini ialț cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă ori înlocuirea măsurii
luate ini ialț cu o măsură educativă privativă de libertate pentru vreuna dintre cauzele
prevăzute la art. 123 din Codul penal se dispune de instan aț care a pronun atț această
măsură.
- În cazul în care s-a luat fa ăț de minor măsura educativă a internării într-un centru educativ,

133. punerea în executare se face prin trimiterea unei copii de pe hotărâre organului de poli ieț
de la locul unde se află minorul, după rămânerea definitivă a hotărârii.- Organul de poli ieț ia
măsuri pentru internarea minorului.- Cu ocazia punerii în executare a măsurii educative a
internării într-un centru educativ, organul de poli ieț poate pătrunde în domiciliul sau
re edin aș ț unei persoane fără învoirea acesteia, precum iș în sediul unei persoane juridice
fără învoirea reprezentantului legal al acesteia.Dacă minorul fa ăț de care s-a luat măsura
educativă a internării într-un centru educativ nu este găsit, organul de poli ieț constată
aceasta printr-un proces-verbal iș sesizează de îndată organele competente pentru darea
în urmărire, precum iș pentru darea în consemn la punctele de trecere a frontierei. Un
exemplar al procesului-verbal se înaintează centrului educativ în care se va face
internarea.Copia de pe hotărâre se predă cu ocazia executării măsurii centrului educativ în
care minorul este internat. Conducătorul centrului educativ comunică de îndată instan eiț
care a dispus măsura despre efectuarea internării. Măsura educativă a internării minorului
într-un centru de deten ieț se pune în executare prin trimiterea unei copii a hotărârii definitive
prin care s-a luat această măsură organului de poli ieț de la locul unde se află minorul, când
acesta este liber, ori comandantului locului de de inere,ț când acesta este arestat
preventiv.Odată cu punerea în executare a măsurii educative a internării minorului într-un
centru de deten ie,ț judecătorul delegat va emite iș ordinul prin care interzice minorului să
părăsească ara.ț Dispozi iileț privind întocmirea iș con inutulț ordinului în cazul punerii în
executare a pedepsei închisorii se aplică în mod corespunzător.Dacă executarea măsurii
revine organului de poli ie,ț dispozi iileț art. 514 alin. (2)—(4) se aplică în mod corespunzător.
Copia de pe hotărâre se predă cu ocazia executării măsurii centrului de deten ieț în care
minorul este internat. Conducătorul centrului de deten ieț comunică de îndată instan eiț care
a dispus măsura despre efectuarea internării. Men inereaț măsurii internării minorului într-un
centru educativ, prelungirea ori înlocuirea acesteia cu internarea într-un centru de deten ieț
în cazurile prevăzute la art. 125 alin. (3) din Codul penal se dispune de instan aț căreia îi
revine competen aț să judece noua infrac iuneț sau infrac iuneaț concurentă săvâr ităș
anterior. Înlocuirea internării minorului cu măsura educativă a asistării zilnice iș liberarea din
centrul educativ la împlinirea vârstei de 18 ani se dispun, potrivit dispozi iilorț legii privind
executarea pedepselor, de către instan aț în a cărei circumscrip ieț teritorială se află centrul
educativ, corespunzătoare în grad instan eiț de executare. Revenirea asupra înlocuirii sau
liberării, în cazul în care acesta nu respectă, cu rea-credin ă,ț condi iileț de executare a
măsurii educative ori obliga iileț impuse, se dispune, din oficiu sau la sesizarea serviciului de
proba iune,ț de instan aț care a judecat cauza în primă instan ă.ț În cazul prevăzut la art. 125
alin. (7) din Codul penal, revenirea asupra înlocuirii se dispune de instan aț căreia îi revine
competen aț să judece noua infrac iuneț săvâr ităș de minor. Prelungirea măsurii internării
minorului în centrul de deten ieț în cazurile prevăzute la art. 125 alin. (3) din Codul penal se

134. dispune de instan aț căreia îi revine competen aț să judece noua infrac iuneț sau infrac iuneaț
concurentă săvâr ităș anterior.- Înlocuirea internării minorului cu măsura educativă a asistării
zilnice, liberarea din centrul de deten ieț la împlinirea vârstei de 18 ani se dispun, potrivit
dispozi iilorț legii privind executarea pedepselor, de instan aț în a cărei circumscrip ieț
teritorială se află centrul de deten ie,ț corespunzătoare în grad instan eiț de executare.
Revenirea asupra înlocuirii sau liberării, în cazul în care acesta nu respectă cu rea-credin ăț
condi iileț de executare a măsurii educative ori obliga iileț impuse, se dispune, din oficiu sau
la sesizarea serviciului de proba iune,ț de instan aț care a judecat în primă instan ăț pe minor.
În cazul prevăzut la art. 125 alin. (7) din Codul penal, revenirea asupra înlocuirii iș
prelungirea duratei internării se dispun de instan aț căreia îi revine competen aț să judece
noua infrac iuneț săvâr ităș de minor.- În cazurile prevăzute la art. 126 din Codul penal,
continuarea executării măsurii educative privative de libertate într-un penitenciar de către
persoana internată care a împlinit vârsta de 18 ani se poate dispune potrivit dispozi iilorț legii
privind executarea pedepselor de instan aț în a cărei circumscrip ieț teritorială se află centrul
educativ sau centrul de deten ie,ț corespunzătoare în grad instan eiț de executare.-
Executarea măsurii educative a internării într-un centru educativ sau a măsurii educative a
internării într-un centru de deten ieț poate fi amânată sau întreruptă în cazurile iș în
condi iileț prevăzute de lege.- Dispozi iileț referitoare la judecata în primă instan ăț în cauzele
privitoare la infrac iuniț săvâr iteș de minori se aplică în mod corespunzător iș la judecata în
apel.