SlideShare a Scribd company logo

Dreptul la un proces echitabil.ro

•
•
Z
ZapataElimiano
1 of 68
Download to read offline
PAGINA 1 Dreptul la un proces echitabil Manuale privind drepturile omului, nr. 3 Ghid privind punerea în aplicare a articolului 6 al Convenţiei europene pentru Drepturile Omului Nuala Mole, Catarina Harby
PAGINA 2 Manualul nr. 1: Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie. Ghid privind pune- rea în aplicare a articolului 8 al Conven- ţiei europene pentru Drepturile Omului Manualul nr. 2: Libertatea de exprimare. Ghid privind punerea în aplicare a arti- colului 10 al Convenţiei europene pentru Drepturile Omului Manualul nr. 3: Dreptul la un proces echita- bil. Ghid privind punerea în aplicare a ar- ticolului 6 al Convenţiei europene pentru Drepturile Omului Manualul nr. 4: Dreptul la proprietate. Ghid privind punerea în aplicare a articolului 1 al Protocolului 1 la Convenţia europeană pentru Drepturile Omului Manualul nr. 5: Dreptul la libertatea şi sigu- ranţa persoanei. Ghid privind punerea în aplicare a articolului 5 al Convenţiei euro- pene pentru Drepturile Omului Manualul nr. 6: Interzicerea torturii. Ghid privind punerea în aplicare a articolului 3 al Convenţiei europene pentru Drepturile Omului Opiniile exprimate în această lucrare nu reprezintă, pentru instrumentele juridice pe care le menţionează, nici o interpretare oficială care ar fi obligatorie pentru guvernele Statelor membre, organele statutare ale Consiliului Europei sau orice alt organ instituit în baza Convenţiei europene pentru Drepturile Omului. Directoratul General pentru Drepturile Omului Consiliul Europei F-67075 Strasbourg Cedex © Consiliul Europei, 2001 Editat în Republica Moldova, 2003 Titluri deja apărute în seria „Manuale privind drepturile omului” Handbook No. 1: The right to respect for pri- vate and family life. A guide to the imple- mentation of Article 8 of the European Convention on Human Rights. (2001) Handbook No. 2: Freedom of expression. A guide to the implementation of Article 10 of the European Convention on Human Rights. (2001) Handbook No. 3: The right to a fair trial. A guide to the implementation of Article 6 of the European Convention on Human Rights. (2001) Handbook No. 4: The right to property. A guide to the implementation of Article 1 of Protocol No. 1 to the European Conven- tion on Human Rights. (2001) Handbook No. 5: The right to liberty and security of the person. A guide to the im- plementation of Article 5 of the European Convention on Human Rights. (2002) Handbook No. 6: The prohibition of torture. A guide to the implementation of Article 3 of the European Convention on Human Rights. (2003)
3 PAGINA 3 Cuprins 1. Introducere ....................................5 Articolul 6..........................................5 Dreptul la un proces echitabil ............5 2. Ce este responsabilitatea judecătorului?................................7 3. Aplicabilitatea articolului 6 la diverse etape ale procesului..........10 4. Definirea noţiunii de drepturi şi obligaţii cu caracter civil..............11 Drepturi sau obligaţii civile ..............12 Drepturi sau obligaţii necivile...........14 5. Semnificaţia expresiei „acuzaţie în materie penală”............................15 „Acuzaţie” ........................................15 „În materie penală”...........................15 Clasificarea în dreptul intern.......16 Natura infracţiunii ......................16 A – Aplicabilitatea normei încălcate .........................16 B – Scopul pedepsei ....................17 Natura şi severitatea pedepsei .....18 6. Aplicabilitatea dreptului la o audiere publică ......................19 7. Semnificaţia expresiei „pronunţată public”.....................22 8. Semnificaţia expresiei „într-un termen rezonabil”.........................23 Complexitatea cazului ......................23 Comportamentul reclamantului .......24 Comportamentul autorităţilor...........25 Importanţa procesului pentru reclamant.........................................26 9. Semnificaţia expresiei „instanţă independentă şi imparţială” .........28 Independenţă...................................28 Structura şi numirea...................28 Aparenţe .....................................29 Subordonarea faţă de alte autorităţi.....................................29 Imparţialitate ...................................29 Diferite roluri ale judecătorului ...32 Revizuire .....................................33 Instanţe specializate....................33 Juraţii.........................................34 Renunţarea în favoarea articolului 6(1) .................................34 Stabilit prin lege...............................35
4 PAGINA 4 10. Conţinutul noţiunii de proces echitabil.......................................36 Accesul la o instanţă judecătorească ................................36 Prezenţa la audiere...........................39 Dreptul de a nu contribui la propria sa incriminare..................40 Egalitatea armelor şi dreptul la o procedură contradictorie ..................42 Dreptul la o hotărâre motivată .........45 11. Drepturi speciale recunoscute minorilor......................................46 12. Admisibilitatea probelor ...............48 13. Acţiuni susceptibile să prejudicieze prezumţia de nevinovăţie..............................53 14. Semnificaţia obligaţiei de a informa imediat şi inteligibil acuzatul despre acuzaţiile îndreptate împotriva sa (articolul 6(3)a).........55 15. Semnificaţia expresiei „timpul şi înlesnirile necesare” (articolul 6(3)b).............................57 16. Ce cuprinde dreptul la un apărător sau la un avocat din oficiu (articolul 6(3)c)? ...........................60 17. Interpretarea dreptului de a cita şi a interoga martori (articolul 6(3)d).............................63 18. Ce cuprinde dreptul la un interpret (articolul 6(3)e)? ...........................66 19. Probleme inerente puterii de control al supravegherii............................67
5 PAGINA 5 1. Introducere Prezentul manual este conceput în scopul de a permite judecătorilor tuturor in- stanţelor de a se asigura că procedurile pe care le îndeplinesc sunt conforme garanţiilor stipulate în articolul 6 al Convenţiei europe- ne pentru Drepturile Omului. El este divizat în mai multe capitole, fiecare dintre ele fiind consacrat unui aspect particular al garanţiilor enunţate în acest articol. Primul capitol reprezintă o introducere generală în principiile consacrate în artico- lul 6, principii, majoritatea cărora se conţin deja în dreptul şi practica internă. În cadrul verificării conformităţii normelor Convenţiei, judecătorul totuşi riscă să se confrunte cu dificultăţi ce ţin de anumite aspecte ale ad- ministrării justiţiei. Articolul 6 Dreptul la un proces echitabil 1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instan- ţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî, fie asupra în- călcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei orică- rei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis pre- sei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societa- te democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către in- stanţă atunci când, în împrejurări specia- le, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei. 2. Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi legal stabilită. 3. Orice acuzat are, în special, dreptul: a. să fie informat, în cel mai scurt termen, într-o limbă pe care o înţelege şi într-un mod detaliat, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa; b. să dispună de timpul şi de înlesnirile ne- cesare pregătirii apărării sale; c. să se apere singur sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispu- ne de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;
6 PAGINA 6 d. să întrebe sau să solicite audierea mar- torilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării; e. să fie asistat în mod gratuit de un inter- pret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere. Articolul 6 garantează deci dreptul la un proces echitabil şi public pentru a decide asupra drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil ale unei persoane sau a temeiniciei oricărei acuzaţii penale aduse împotriva sa. Curtea şi, înaintea ei, Comisia interpretează această dispoziţie într-un sens extensiv din cauza importanţei sale fundamentale pentru funcţionarea democraţiei. În cazul Delcourt v. Belgia, Judecătorii de la Strasbourg au declarat că: Într-o societate democratică în sen- sul Convenţiei, dreptul la o bună admini- strare a justiţiei ocupă un loc atât de im- portant, încât o interpretare restricti- vă a articolului 6(1) nu ar corespun- de scopului şi obiectului acestei dispo- ziţii.1 Primul paragraf al articolului 6 se aplică în acelaşi timp proceselor civile şi penale, pe când altele sunt explicit limitate numai la acţiuni penale, chiar dacă dispoziţiile lor pot uneori să se extindă şi asupra acţiunilor civile, cum va fi demonstrat în continuare în prezentul manual. De rând cu toate articolele Convenţiei, articolul 6 este interpretat de Curtea eu- ropeană a Drepturilor Omului (CEDO) în cadrul jurisprudenţei sale2 , astfel după cum aceasta este descrisă şi comentată în pre- zentul manual. Totuşi, fiind vorba de juri- sprudenţa relativă la articolul 6, s-ar cuveni să facem o avertizare: nici o plângere nu este admisibilă până la epuizarea căilor de recurs interne3 , aproape toate încălcările pretinse ale prevederilor articolului 6 urmând să fie deja examinate de către jurisdicţiile supreme naţionale înainte de a ajunge la Strasbourg. CEDO deseori a ajuns la concluzia că arti- colul 6 nu a fost încălcat, ţinând cont de caracterul echitabil al procedurii „fiind luat în considerare în ansamblul său”, în măsura în care o jurisdicţie superioară deja a fost în stare să rectifice erorile comise de un tribu- nal de un nivel inferior. Judecătorii de primă instanţă de asemenea sunt uneori predis- puşi să creadă, pe nedrept, că un oarecare viciu al procedurii, nefiind examinat de Ju- decătorii de la Strasbourg ca o încălcare a Convenţiei (în măsura în care el fusese deja corectat de o jurisdicţie superioară) respec- tă perfect normele acestui instrument. Or, judecătorul ce prezidă judecătoria de primă instanţă, fiind în mod direct responsabil de respectarea articolului 6 referitor la totul ce are legătură cu procedurile ce se desfăşoară în faţa lui, nu ar trebui să se bazeze pe in- stanţele judecătoreşti superioare, sperând că acestea vor corecta eventualele erori. 1 Delcourt c. Belgiei, 17 ianuarie 1970, para- graful 25. 2 Unele referinţe citate corespund deciziilor Comisiei europene a Drepturilor Omului, instanţă împuternicită să efectueze o triere prealabilă a plângeri- lor, care a fost lichida- tă în 1998, la momen- tul intrării în vigoare a Protocolului 11 la Convenţie. De acum înainte, toate deciziile emană de la Curtea europeană a Drepturi- lor Omului (CEDO). 3 A se vedea articolul 35.
7 PAGINA 7 2. Ce este responsabilitatea judecătorului? Expozeul care urmează, ar trebui să fie necesar pentru judecătorii care prezidează o şedinţă pentru a verifica dacă sunt respec- tate toate garanţiile enunţate în articolul 6. Fiecare judecător ar trebui, la începutul şedinţei, să-şi amintească că este dator să controleze respectarea tuturor acestor garanţii şi, la sfârşitul şedinţei, să verifice dacă şi-a îndeplinit această sarcină în mo- dul cuvenit. Paragrafele următoare conţin exemple particulare ce decurg din această responsabilitate, dar judecătorul ar trebui să contribuie la respectarea tuturor proble- melor expuse în prezentul manual. Mai ales în cazurile penale, judecăto- rul trebuie să verifice dacă acuzatul este reprezentat în modul corespunzător. Lui de asemenea îi revine să adopte dispoziţii pertinente în favoarea acuzaţilor vulne- rabili. El trebuie eventual să poată refuza continuarea procesului, dacă consideră că se impune o reprezentare legală şi nici un avocat nu este disponibil (pentru detalii su- plimentare, vezi capitolul 16). Judecătorul îşi asumă responsabilitatea de a verifica respectarea principiului ega- lităţii armelor, care prevede că fiecărei părţi trebuie să i se ofere o posibilitate rezonabilă de a-şi apăra cauza în condiţii care nu l-ar situa într-o poziţie mai dezavantajoasă în raport cu partea adversă. În cazul Krcmàr şi alţii v. Republica Cehă, CEDO de asemenea a reamintit că: Orice parte la proces trebuie să aibă po- sibilitatea de a se familiariza cu probe- le prezentate în faţa tribunalului, pre- cum şi să formuleze observaţii pri- vind existenţa, deţinătorii şi autenticita- tea lor într-o formă şi într-un termen co- respunzător şi, dacă va fi cazul, în for- mă scrisă şi cu anticipaţie4 . (Pentru detalii suplimentare privind pro- blema egalităţii armelor, vezi capitolul 10). O altă chestiune se referă la respon- sabilitatea judecătorul în cazul când acuzarea nu asistă la audiere. Faptul de a hotărî doar în baza informaţiilor din dosarul acuzaţiei, chiar dacă această nu constituie o încălcare directă a Convenţiei, este o practi- că condamnabilă şi riscă să impună multiple probleme. Spre exemplu, poate oare apărarea să consulte dosarul în întregime? Judecătorul trebuie să se asigure că acuzatul a avut po- sibilitate să ia cunoştinţă de totalitatea în- vinuirilor înaintate împotriva sa, precum şi să comunice apărării concluziile pe care le-a făcut consultând dosarul acuzării.5 Astfel se procedează mai ales când concluziile magi- 4 Krcmàr şi alţii v. Repu- blica Cehă, 3 martie 2000 [traducere neo- ficială] 5 Vezi în special, F.K., T.M. şi C.H. v. Austria, cererea nr. 18249/91, în care Comisia a de- clarat admisibil argu- mentul petiţionarilor, care se plângeau, în baza articolului 5(3), că nu au fost aduşi de îndată în faţa unui judecător competent. Acest articol are urmă- torul conţinut: „Orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragra- ful 1 lit.c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.”
8 PAGINA 8 stratului sunt esenţiale pentru calificarea infracţiunii: acuzatul trebuie să aibă posi- bilitatea să-şi valorifice mijloacele cu privire la aceste concluzii. Cazul Pélissier şi Sassi v. Franţa6 ilustrează bine această problemă. Petiţionarii au fost acuzaţi de „faliment frau- dulos”, astfel încât mijloacele invocate în faţa tribunalului corecţional se refereau doar la această infracţiune. Chiar când, la cererea parchetului, curtea de apel s-a pronunţat în apel, petiţionarii niciodată nu fusese acuzaţi că acordase „ajutor sau asistenţă” comisiei pentru faliment. CEDO stabilise că petiţionarii nu fusese avertizaţi despre riscul că curtea de apel ar putea pronunţa un verdict de complicitate de faliment. De asemenea, ea a remarcat că delictul de complicitate nu constituie decât o simplă diferenţă la evaluarea gradului de participare la infracţiunea principală, ceea ce contravine afirmaţiilor guvernului. Jude- cătorii de la Strasbourg estimează că curtea de apel, aplicând dreptul său necontestat de a recalifica faptele cu care ea este sesizată cu regularitate, trebuia să acorde petiţionarilor posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apă- rare privind acest punct într-un mod concret şi efectiv, în special în termeni utili. CEDO s-a pronunţat în consecinţă pen- tru o încălcare a paragrafului 3 a) şi b) din articolul 6 al Convenţiei (dreptul petiţiona- rilor de a fi informaţi într-un mod detaliat despre natura şi cauza acuzaţiei penale îna- intate împotriva lor, precum şi dreptul de a dispune de timp şi de facilităţi necesare pen- tru pregătirea apărării lor) şi a paragrafului 1 din acelaşi articol (care prevede o procedu- ră echitabilă). Alte probleme se referă la responsabili- tatea judecătorului în cazul în care petiţio- narul pare să fi fost maltratat în timpul detenţiei preventive. CEDO a declarat că, atunci când un individ afirmă într-un mod credibil că a suferit, în arestul poliţiei sau ale altor servicii de Stat similare, grave maltra- tări ilegale şi contrare articolului 3, această dispoziţie, combinată cu obligaţia generală impusă Statului de articolul 1 din Convenţie („de a recunoaşte oricărei persoane aflate sub jurisdicţia sa, drepturile şi libertăţile definite în Convenţie”), necesită, implicit, să fie efec- tuată o cercetare oficială eficientă. Această cercetare trebuie să contribuie la identifica- rea şi pedepsirea responsabililor. Dacă nu se procedează astfel, în pofida importanţei sale fundamentale, interzicerea legală generală a torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante va fi ineficientă în practică şi ar fi posibil ca agenţii de Stat să violeze, beneficiind de o cvasi nepedepsire, drepturile indivizilor aflaţi sub controlul lor7 . Mai mult, în Selmouni v. Franţa8 , Judecătorii de la Strasbourg au afirmat că, în cazul când un individ este sănătos la momentul arestă- rii şi se constată că are leziuni corporale la momentul eliberării sale, Statul este obligat 6 Pélissier şi Sassi v. Franţa, 25 martie 1999. 7 Assenov şi alţii v. Bul- garia, 28 octombrie 1998, paragraful 102. 8 Selmouni v. Franţa, 28 iulie 1999, paragra- ful 87.
9 PAGINA 9 să furnizeze o explicaţie plauzibilă în ceea ce priveşte originea leziunilor, în lipsa căreia, cu siguranţă, va trebui să se aplice articolul 3 al Convenţiei. În acest context, s-ar potrivi să reamintim obligaţiile contractate în virtu- tea altor instrumente internaţionale cum ar fi Convenţia Naţiunilor Unite împotriva tor- turii şi altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. Această Convenţie în special stipulează că orice Stat Parte va adopta măsuri legislative, administrative, judiciare şi alte măsuri eficiente pentru a împiedica comiterea actelor de tortură pe un teritoriu aflat sub jurisdicţia lor: un angaja- ment care nu permite nici o derogare. Judecătorul îşi asumă responsabilitatea de a determina admisibilitatea probelor. El trebuie să aplice dispoziţiile pertinente din Codul de procedură penală într-un mod care să corespundă jurisprudenţei Conven- ţiei. Chestiunile legate de recurgerea la infor- matori ai poliţiei sau la „agenţi provocatori” necesită din acest punct de vedere o atenţie sporită, ca şi tăinuirea informaţiilor în nu- mele siguranţei Statului. Judecătorul îşi asumă de asemenea responsabilitatea de a veghea ca acuzatul să beneficieze de servicii adecvate de in- terpretare (pentru detalii suplimentare, vezi capitolul 18). De asemenea îi revine şi obligaţia, în scopul respectării prezumţiei de nevino- văţie, să emită eventual ordonanţe pentru a evita un linşaj mediatic. Totodată, obli- gaţia respectării prezumţiei nevinovăţiei nu trebuie să consiste pur şi simplu într-o in- terzicere a accesului jurnaliştilor în sala de judecată, dar mai curând să fie o chemare la ordine, precizându-se informaţiile ce pot fi date publicităţii (pentru detalii suplimenta- re, vezi capitolul 6). În fine, judecătorul îşi asumă uneori şi responsabilităţi în materie de executare a hotărârii: o obligaţie importantă a Statului pe care trebuie s-o îndeplinească el perso- nal dacă nici un alt funcţionar al justiţiei nu este în mod special împuternicit să facă acest lucru.
10 PAGINA 10 3. Aplicabilitatea articolului 6 la diverse etape ale procesului Garanţiile instituite de articolul 6 nu se aplică în exclusivitate procedurii judiciare stricto sensu, dar se extind asupra etapelor ei precedente şi următoare. În cazurile penale, spre exemplu, aceste garanţii se referă la arestul preventiv. De ase- menea, în cazul Imbroscia v. Elveţia9 , Curtea a declarat că termenul rezonabil începe să curgă din momentul înaintării acuzaţiei10 şi că celelalte exigenţe ale articolului 6 – mai ales ale paragrafului 3 – de asemenea pot juca un rol important până la sesizarea judecătorului, în măsura în care neobservarea lor iniţială ris- că să compromită grav caracterul echitabil al procesului. Judecătorii de la Strasbourg de asemenea au estimat că în cazurile referitoare la articolul 8 al Convenţiei (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie) articolul 6 se răsfrânge şi asupra etapelor administrative ale proce- durii11 . Articolul 6 nu acordă un drept de recurs, dar această facultate este prevăzută, în ceea ce ţine de cazurile penale, de articolul 2 al protoco- lului 7 la Convenţie. Mai mult, CEDO a admis în jurisprudenţa sa că, în cazul când dreptul intern al unui Stat prevede posibilitatea decla- rării unui recurs, această procedură trebuie să asigure respectarea garanţiilor prevăzute în articolul 6. Modalităţile de aplicare a garanţii- lor depind uneori de particularităţile procedurii despre care este vorba. Conform jurisprudenţei de la Strasbourg, trebuie să fie luată în conside- rare totalitatea procesului care se desfăşoară în ordinea juridică internă, rolul teoriei şi practicii instanţelor de apel sau recurs, precum şi întin- derea împuternicirilor lor şi modalitatea în care interesele părţilor sunt prezentate şi protejate în realitate în faţa lor13 . Astfel, articolul 6 nu acordă un veritabil drept la un anumit tip de recurs şi nu fixează cu precizie modalităţile de examinare a recursurilor. CEDO a mai declarat că articolul 6 se aplică sesizărilor înaintate unei jurisdicţii constituţionale, rezultatul procedurii fiind determinant pentru drepturile sau obligaţiile cu caracter civil14 . Articolul 6 se aplică şi procedurilor care urmează după audieri, cum ar fi executatea hotărârii. De fapt CEDO a subliniat, în hotărâ- rea Hornsby v. Grecia15 , că dreptul la un proces echitabil – cel care este enunţat în articol – va fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui Stat contractant permite ca o decizie judecăto- rească definitivă şi obligatorie să rămână in- operantă în detrimentul unei părţi. Este clar că articolul 6 asigură procedura în ansamblu. Judecătorii de la Strasbourg au mai declarat că principiul egalităţii armelor se opune oricărei ingerinţe din partea puterii legislative în administrarea justiţiei în scopul de a influenţa soluţia judiciară în cadrul unui litigiu16 . 9 Imbroscia v. Elveţia, 24 noiembrie 1993, paragraful 36. 10 Vezi în continuare capitolul 5 pentru explicarea termenului acuzare. 11 Vezi spre exemplu Johansen v. Norvegia, 27 iunie 1996. 12 Delcourt v. Belgia, 17 ianuarie 1970, para- graful 25. 13 Monnell şi Morris v. Regatul Unit, 2 martie 1987, paragraful 56. 14 Kraska v. Elveţia, 19 aprilie 1993, para- graful 2 15 Hornsby v. Grecia, 19 martie 1997, paragra- ful 40. 16 Rafinăriile din Grecia Stran şi Stratis Andrea- dis v. Grecia, 9 decem- brie 1994, paragrafele 46-49. Pentru detalii suplimentare privind principiul egalităţii armelor vezi capitolul 10.
11 PAGINA 11 4. Definirea noţiunii de drepturi şi obligaţii cu caracter civil Articolul 6 garantează oricărei persoa- ne un proces echitabil pentru determinarea drepturilor şi obligaţiunilor sale cu caracter civil. Din conţinutul acestei prevederi reiese clar că ea nu cuprinde toate procedurile la care un individ ar putea fi parte, dar numai pe cele ce vizează drepturile şi obligaţiile ci- vile. Este deci foarte important de a analiza această restricţie. Curtea şi Comisia europeană a Drep- turilor Omului au generat o jurisprudenţă impunătoare, care permite să se distingă drepturile şi obligaţiile civile de celelalte. Această interpretare a condiţiei impuse de articolul 6 a evoluat pe parcursul anilor: do- menii considerate altădată ca aflându-se în afara acestei dispoziţii (securitatea socială, spre exemplu), astăzi sunt privite ca fiind relevante de dreptul civil. CEDO a afirmat clar că conceptul de drepturi şi obligaţii cu caracter civil este auto- nom şi nu trebuie să fie interpretat printr-o simplă referire la dreptul intern al Statului pârât17 . Totodată ea a ţinut să dea o definiţie abstractă, încercând să facă o distincţie între dreptul privat şi dreptul public şi să statueze în funcţie de circumstanţele speţei. Jurisprudenţa sa totodată permite să distingem anumite principii generale. În primul rând, pentru a stabili dacă un drept este civil, s-ar cuveni să ţinem cont doar de caracterul lui18 . Fapt ce a fost re- marcat de CEDO în hotărârea sa Ringeisen v. Austria: Puţină importanţă are caracterul legi- slaţiei, conform căreia trebuie să fie soluţionată contestaţia (legislaţia civilă, comercială, administrativă, etc.) şi cel al autorităţii competente în această ma- terie (instanţă judecătorească de drept comun, organ administrativ, etc.)19 . Calificarea dreptului sau obligaţiei în dreptul intern nu este determinantă. Acest principiu are o importanţă specifică în cazu- rile referitoare la relaţiile între un individ şi Stat. CEDO în rezultat a decis că în aseme- nea cazuri, faptul că autoritatea publică res- pectivă a acţionat ca o persoană privată sau în calitate de deţinătoare a puterii publice nu este decisiv20 . Criteriul principal de apli- cabilitate a articolului 6 este că rezultatul procedurii este decisiv pentru drepturile şi obligaţiile cu caracter privat21 . Într-al doilea rând, trebuie să fie luată în considerare orice eventuală noţiune euro- peană uniformă care ar putea să ne explice caracterul dreptului22 . În cel de-al treilea rând, CEDO a afirmat 17 Vezi în special Ringei- sen v. Austria, 16 iulie 1971, paragraful 94 şi König v. RFG, 28 iunie 1978, paragraful 88. 18 König v. RFG, 28 iunie 1978, paragraful 90. 19 Ringeisen v. Austria, 16 iulie 1971, paragra- ful 94. 20 König v. RFG, 28 iunie 1978, paragraful 90. 21 H v. Franţa, 24 octom- brie 1989, paragraful 47. 22 Feldbrugge v. Olanda, 29 mai 1986, paragra- ful 29.
12 PAGINA 12 în repetate rânduri că, chiar dacă conceptul de drepturi şi obligaţii civile este autonom, legislaţia Statutul corespunzător poate căpă- ta o anumită importanţă: Faptul că un drept trebuie să fie consi- derat sau nu ca purtând un caracter civil în sensul acestei expresii din Convenţie, trebuie să fie determinat nu de califica- rea juridică, dar de conţinutul material şi efectele dreptului în conformitate cu dreptul intern al Statului în cauză23 . În hotărârea sa Osman v. Regatul Unit24 , Curtea a statuat că în cazul existenţei unui drept general în legislaţia sa, un Stat Parte, în cazuri particulare când instanţele sale ju- decătoreşti refuză să acorde dreptul în cau- ză, nu ar trebui să ignoreze garanţiile unui proces echitabil, enunţate în articolul 6. După cum am indicat, Judecătorii de la Strasbourg au optat pentru o abordare ba- zată pe examinarea circumstanţelor speţei. Exemplele ce urmează permit o conturare mai bună a criteriilor lor. Drepturi sau obligaţii civile CEDO recunoaşte înainte de toate caracterul civil al drepturilor şi obliga- ţiilor, ce reglementează relaţiile între persoanele particulare. Astfel, sunt în special raporturile reglementate de dreptul contractual25 , dreptul comer- cial26 , dreptul responsabilităţii civile delictuoase27 , dreptul familiei28 , dreptul muncii29 şi dreptul de proprietate30 . Caracterul drepturilor ce reglementează relaţiile între o persoană particulară şi Stat este mai vag. CEDO recunoaş- te caracterul civil al unora dintre ele. Proprietatea, mai ales, este unul dintre domeniile referitor la care Judecătorii de la Strasbourg au stabilit aplicabilitatea articolului 6. Astfel garanţia unui pro- ces echitabil se extinde asupra etapelor de expropriere, reîncadrare şi planifica- re, precum şi asupra procedurilor de acordare a autorizaţiei de construire şi alte autorizaţii: pe scurt, toate actele ce pot avea consecinţe directe asupra dreptului de proprietate, ce au efect asupra bunurilor imobiliare în cauză31 şi asupra tuturor procedurilor, ale căror rezultate influenţează utilizarea şi dis- punerea de aşa-zisele bunuri32 . Articolul 6 se extinde de asemenea asupra dreptului de a exercita o acti- vitate comercială. Cazurile referitoare la această categorie includ retragerea licenţei pentru comercializarea băuturi- lor alcoolice unui restaurant33 şi refuzul de a elibera autorizaţia de deschidere a unei clinici34 sau şcoli private35 . Dreptul de a practica o profesie, cum ar fi medi- 23 König v. RFG, 28 iunie 1978, paragraful 89. 24 Osman v. Regatul Unit, 28 octombrie 1998. 25 Ringeisen v. Austria, 16 iulie 1971. 26 Edificaciones March Gellego S.A. v. Spania, 19 februarie 1998. 27 Axen v. RFG, 8 decem- brie 1983 şi Golder v. Regatul Unit, 21 fe- bruarie 1975. 28 Airey v. Irlanda, 9 octombrie 1979 şi Ras- mussen v. Danemarca, 28 noiembrie 1984. 29 Bucholz v. RFG, 6 mai 1981. 30 Pretto v. Italia, 8 de- cembrie 1983. 31 Vezi spre exemplu, Sporrong şi Lönnroth v. Suedia, 23 septembrie 1982; Poiss v. Austria, 23 aprilie 1987; Bodén v. Suedia, 27 octom- brie 1987; Hàkansson şi Sturesson v. Suedia, 21 februarie 1990; Mats Jacobsson v. Sue- dia, 28 iunie 1990 şi Ruiz-Mateos v. Spania, 12 septembrie 1993. 32 Spre exemplu, Oerla- mans v. Olanda, 27 noiembrie 1991 şi De Geolfre de la Pradelle v. Franţa, 16 decem- brie 1992. 33 Tre Traktörer v. Suedia, 7 iulie 1989.
13 PAGINA 13 cina sau dreptul, de asemenea ţine de articolul 636 . CEDO de asemenea rezervă aplicabilita- tea articolului 6 şi procedurilor ce vizează drepturile şi obligaţiile ce ţin de dreptul familiei. Printre exemplele pertinente, fi- gurează deciziile în materie de plasament al copiilor37 , dreptul părinţilor de a-şi vizita copiii38 , adoptarea39 sau plasarea copiilor într-o familie adoptivă40 . Cum deja am menţionat, CEDO, o peri- oadă îndelungată, a estimat că procedu- rile cu privire la alocaţiile de asistenţă socială nu cad sub incidenţa articolului 6. În prezent, totuşi, ea cu fermitate este de părerea că această dispoziţie se apli- că procedurilor referitoare la determina- rea unui drept, din cadrul unui regim de securitate socială, perceperii alocaţiilor de asigurare în caz de boală41 , alocaţiilor de invaliditate42 sau pensiei de funcţio- nar43 . În cazul Schuler-Zgraggen v. Elve- ţia, ce se referă la pensiile de invalidi- tate, Judecătorii de la Strasbourg astfel au considerat că „[...] evoluţia juridică [...] şi principiul egalităţii tratamentului permit de a considera că aplicabilitatea articolului 6(1) constituie în prezent o normă în domeniul asigurărilor sociale, inclusiv chiar ajutorul social44 .” Articolul 6 se aplică şi procedurilor ce permit de a decide asupra obligaţiei de achitare a cotizaţiilor în cadrul unui regim de se- curitate socială45 . Garanţia articolului 6 se extinde asu- pra procedurilor intentate împotriva administraţiei publice în materie de contracte46 , de prejudiciu cauzat de o decizie administrativă47 sau de proce- dură penală48 . Ea se aplică mai ales procedurilor ce vizează să obţină indem- nizaţii de pe urma unei detenţii ilegale în termenii articolului 5(5), în rezultatul unui verdict de achitare pronunţat în cadrul unei proceduri penale49 , precum şi pentru recuperarea sumelor datorate încasate de serviciul fiscal50 . Mai mult decât atât, dreptul unei per- soane particulare la respectarea reputa- ţiei sale de asemenea este considerat ca un drept civil51 . În sfârşit, CEDO consideră că în cazul când rezultatul unei proceduri de drept constituţional sau public riscă să se dovedească a fi determinantă pentru drepturi sau obligaţii cu caracter civil, această procedură trebuie, de aseme- nea, să cadă sub incidenţa garanţiei unei proceduri echitabile stabilite de articolul 652 . 34 König v. RFG, 28 iunie 1978. 35 Jordebro Foundation v. Suedia, 6 martie 1987, raportul Comisiei, 51 D.R. 148. 36 König v. RFG, 28 iunie 1978 şi H. v. Belgia, 30 noiembrie 1987. 37 Olsson v. Suedia, 24 martie 1988. 38 W. v. Regatul Unit, 8 iulie 1987. 39 Keegan v. Irlanda, 26 mai 1994. 40 Eriksson v. Suedia, 22 iunie 1989. 41 Feldbrugge v. Olanda, 29 mai 1986. 42 Salesi v. Italia, 26 fe- bruarie 1993. 43 Lombardo v. Italia, 26 noiembrie 1992. 44 Schuler-Zgraggen v. Elveţia, 24 iunie 1993, paragraful 46. 45 Schouten şi Meldrum v. Olanda, 9 decembrie 1994. 46 Philis v. Grecia, 27 august 1991. 47 Vezi spre exemplu Edi- ţiile Périscope v. Fran- ţa, 26 martie 1992; Barraona v. Portugalia, 8 iulie 1987 şi X v. Franţa, 3 martie 1992. 48 Moreira de Azevedo v. Portugalia, 23 octom- brie 1990. 49 Geogiadis v. Grecia, 29 mai 1997.
14 PAGINA 14 Drepturi sau obligaţii necivile Rămânând fideli abordării lor bazate pe examinarea circumstanţelor fiecărei speţe în parte, Judecătorii de la Strasbourg de ase- menea au considerat că anumite domenii ale dreptului nu sunt acoperite de articolul 6 (1). Aceasta înseamnă că cererile referitoa- re la litigii cu privire la un drept enunţat în Convenţie nu beneficiază automat de protec- ţia oferită de acest articol. În acelaşi timp, articolul 13 (dreptul la un recurs efectiv) se aplică şi necesită uneori recursuri sau ga- ranţii procedurale analoage celor prevăzute de articolul 6(1). Următoarele exemple se referă la drepturi şi obligaţii ce nu sunt con- siderate ca purtând un caracter civil. Probleme fiscale şi impozite53 . Probleme relative la imigrare şi cetăţe- nie54 . (Să menţionăm totuşi că articolul 1 din Protocolul nr. 1 enumeră anumite garanţii procedurale în caz de expulzare a străinilor). Obligaţia de a satisface serviciul militar55 . Mediatizarea unei proceduri judecă- toreşti. După cum a avut loc în cazul Atkinson, Crook şi The Independent v. Regatul Unit56 cu privire la trei petiţiona- ri – doi ziarişti şi un ziar – care se pretin- deau victime ale unui atentat la dreptul lor de acces la o instanţă judecătoreas- că, recunoscut de articolul 6, motivul fiind decizia de a desfăşura procedura de stabilire a sancţiunii cu uşile închise. Comisia a considerat că nimic nu indi- ca că reclamanţii beneficiază în dreptul intern de un anumit „drept cu caracter civil”, care să asigure publicarea unui reportaj privind procedura de stabilire a sancţiunii desfăşurate cu uşile închise. În rezultat ea a constatat că plângerile reclamanţilor nu se refereau la un drept sau la o obligaţie civilă în sensul artico- lului 6. Dreptul de a-şi propune candidatura la un post public57 . Dreptul la o educaţie finanţată de Stat58 . Refuzul de a elibera un paşaport59 . Asistenţa judiciară în cazuri civile60 . Dreptul la un tratament medical finan- ţat de Stat61 . Decizia unilaterală a Statului de a acor- da indemnizaţii victimelor unei cata- strofe naturale62 . Cererile de depunere a unui brevet63 . Litigiile între autorităţile administrative şi funcţionarii ce exercitau o funcţie, care implica o participare la exercitarea împuternicirilor acordate de dreptul public (spre exemplu, membrii forţelor armate sau ai poliţiei)64 . 50 National & Provincial Building Society şi alţii v. Regatul Unit, 23 oc- tombrie 1997. 51 Vezi spre exemplu, Fayed v. Regatul Unit, 21 septembrie 1994. 52 Ruiz-Mateos v. Spania, 12 septembrie 1993. 53 Vezi spre exemplu X v. Franţa, cererea nr. 9908/82 (1983) 32 DR 266. Vezi totodată, mai sus, trimiterea de la pag. 32. 54 P v. Regatul Unit, ce- rerea nr. 13162/87 (1987) 54 DR 211 şi S v. Elveţia, 13325/87 (1988) 59 DR 256. 55 Nicolussi v. Austria, cererea nr. 11734/85 (1987) 52 DR 266. 56 Atkinson, Crook şi The Independent v. Rega- tul Unit, cererea nr. 13366/87 (1990) 67 DR 244. 57 Habsburg-Lothringen v. Austria, cererea nr. 15344/89 (1989) 64 DR 210. 58 Simpson v. regatul Unit, cererea nr. 14688/89 (1989) 64 DR 188. 59 Peltonen v. Finlanda, cererea nr. 19583/92 (1995) 80-A DR 38. 60 X v. RFG, cererea nr. 3925/69 (1974) 32 CD 123.
15 PAGINA 15 5. Semnificaţia expresiei „acuzaţie în materie penală” „Acuzaţie” Articolul 6 garantează de asemenea un proces echitabil în ceea ce priveşte temei- nicia oricărei „acuzaţii în materie penală” îndreptate împotriva unei persoane. Ce cu- prinde această formulare? În contextul Convenţiei, noţiunea de „acuzaţie” poartă un caracter autonom în raport cu dreptul intern. În cazul Deweer v. Belgia, CEDO a precizat că termenul „acu- zaţie” trebuie să fie înţeles în acceptarea sa materială şi nu formală şi s-a considerat obligată să privească de aici aparenţele şi să analizeze realităţile procedurii în cauză. Ju- decătorii au definit apoi „acuzaţia” ca fiind: notificarea oficială, ce emană de la o autoritate competentă, a învinuirii de a fi comis o infracţiune penală, sau ca având repercusiuni importante asupra situaţiei suspectului65 . În cazul menţionat mai sus, procurorul ordonase închiderea provizorie a măcelăriei reclamantului în baza unui raport ce demon- stra încălcarea de către acesta a unei hotărâri ce fixa preţul de realizare consumatorilor a cărnii de vită şi de porc. Acceptarea de către acest comerciant a tranzacţiei propuse în cadrul unei reglementări amiabile anula ac- ţiunea publică, după cum o cerea legislaţia belgiană. Aceasta nu a împiedicat CEDO să considere că reclamantul constituise obiec- tul unei acuzaţii în materie penală. Următoarele situaţii de asemenea au fost analizate de către Judecătorii de la Strasbourg ca acuzaţii: ordinul de arestare a unei persoane pentru o infracţiune penală66 , înştiinţarea oficială a unei persoane des- pre urmăririle angajate împotriva ei67 , solicitarea probelor, adresată unei per- soane de către o autoritate de anchetare cu privire la infracţiunile vamale şi în- gheţarea contului bancar al persoanei interesate68 , numirea de către o persoană a unui apă- rător după intentarea împotriva sa a unei anchete în baza unui raport al poliţiei69 . „În materie penală” După cum a reamintit CEDO în hotă- rârea Engel şi alţii v. Olanda70 , Statele Părţi sunt libere să menţină sau să stabilească o distincţie între dreptul penal, dreptul admi- 61 L v. Suedia, cererea nr. 10801/84 (1978) 61 DR 62. 62 Nordh şi alţii v. Suedia, cererea nr. 14225/88 (1990) 69 DR 223. 63 X v. Austria, cererea nr. 7830/77 (1978) 14 DR 200. Litigiile relative la proprieta- tea brevetelor sunt uneori considerate ca relevante de dreptul civil. (British American Tobacco v. Olanda, cererea nr. 19589/92, 20 noiembrie 1995). 64 Pellegrin v. Franţa, 8 decembrie 1999. 65 Deweer v. Belgia, 27 februarie 1980, para- grafele 42, 44 şi 46. 66 Wemhoff v. RFG, 27 iunie 1968. 67 Neumeister v. Austria, 27 iunie 1986. 68 Funke v. Franţa, 25 februarie 1993. 69 Angelucci v. Italia, 19 februarie 1991. 70 Engel şi alţii v. Olanda, 8 iunie 1976, paragra- ful 81.
16 PAGINA 16 nistrativ şi dreptul disciplinar în măsura în care această distincţie nu încalcă dispoziţiile Convenţiei. Exercitarea normală a drepturi- lor recunoscute în Convenţie, spre exemplu a libertăţii de exprimare, nu ar trebui să con- stituie o infracţiune penală. În acest caz, CEDO a stabilit criterii- le care permit să se decidă dacă o acuzaţie poartă sau nu un caracter penal în sensul articolului 6, criterii care au fost apoi confir- mate în jurisprudenţa sa ulterioară. În acest context sunt pertinente trei ele- mente: clasificarea în dreptul intern, natura infracţiunii, precum şi natura şi severitatea pedepsei. Clasificarea în dreptul intern Dacă acuzaţia este clasificată ca pena- lă în dreptul intern al Statului pârât, arti- colul 6 se aplică în mod automat procedurii şi distincţiile menţionate mai sus nu vor avea loc. Şi invers, contrariul nu va fi ade- vărat: dacă va fi astfel, în rezultat, Statele contractante ar putea uşor să se sustragă de la aplicarea garanţiei unui proces echitabil depenalizând sau modificând clasificarea infracţiunilor penale. După cum Judecătorii de la Strasbourg au remarcat în hotărârea Engel şi alţii v. Olanda: Dacă Statele contractante ar putea după bunul lor plac să califice o infracţiune mai degrabă disciplinar decât penal, sau să ur- mărească autorul unei infracţiuni „mixte” de preferinţă pe plan disciplinar decât pe cale penală, rolul clauzelor fundamentale ale articolelor 6 şi 7 s-ar afla subordonate voinţei lor suverane. O latitudine atât de extinsă riscă să ducă la rezultate incompa- tibile cu scopul şi obiectul Convenţiei71 . Natura infracţiunii Acest criteriu se divizează în două sub- criterii: A – Aplicabilitatea normei încălcate şi B – scopul pedepsei. A – Aplicabilitatea normei încălcate Dacă norma vizată nu se aplică decât unui număr restrâns de indivizi, membrilor unei profesii spre exemplu, ea ţine mai cu- rând de legislaţia disciplinară decât penală. Din contra, dacă ea are un efect general, este probabil că ea poartă un caracter penal în sensul articolului 6. În cazul Weber v. El- veţia, reclamantul intentase urmăriri penale pentru defăimare şi a susţinut o conferinţă de presă în vederea informării publicului despre iniţiativa sa. El fusese apoi condam- nat la o amendă pentru încălcarea secretului anchetei şi a depus o cerere pentru încălca- rea articolului 6, recursul lui fiind respins fără o audiere publică prealabilă. CEDO, fiind nevoită să decidă asupra caracterului penal al infracţiunii, s-a exprimat astfel: Curtea nu a subscris acestei argumen- tări. Sancţiunile disciplinare au în ge- neral scopul de a asigura respectarea, de către membrii grupurilor particulare, 71 Engel şi alţii v. Olanda, 8 iunie 1976, paragra- ful 81.
17 PAGINA 17 a regulilor de comportament proprii celor din urmă. De altfel, divulgarea informa- ţiilor referitoare la o anchetă încă în des- făşurare constituie, în majoritatea State- lor contractante, o acţiune incompatibilă cu asemenea reguli şi reprimată prin texte de diferită natură. Având, ex oficio acces la secretul de anchetă, magistraţii, avocaţii şi toţi cei care sunt strâns legaţi de funcţionarea jurisdicţiilor, se expun în asemenea cazuri, independent de sancţiunile penale, în favoarea măsurilor disciplinare, care se explică prin natura profesiei lor. „Părţile”, nu fac decât să participe la procedură în calitate de justi- ţiabili; ele deci se află în afara sferei dis- ciplinare a justiţiei. După cum articolul 185 [din Codul de procedură penală din Vaud] se referă virtual populaţiei în între- gime, infracţiunea pe care o defineşte şi prevede o sancţiune punitivă, poartă un caracter „penal” în ceea ce priveşte cel de-al doilea criteriu72 . Dispoziţia, nereferindu-se la un grup limitat de persoane cu una sau mai multe calificări, nu este deci numai de natură dis- ciplinară. Astfel, cazul Demicole v. Malta73 se referea la un jurnalist, ce a fost subiectul unei proceduri pentru atentat la privilegiile parlamentare după ce publicase un articol ce critica cu severitate doi deputaţi. Urmări- rile intentate împotriva persoanei interesate nu au fost considerate ca fiind relevante de disciplina parlamentară, în măsura în care dispoziţia invocată se referea virtual popula- ţiei în întregime. Din contra, în cazul Ravnsborg v. Sue- dia74 , Judecătorii de la Strasbourg au notat că amendele fusese impuse reclamantului din cauza declaraţiilor imorale făcute de acesta în calitate de parte la o procedură judecătorească. Ei au estimat că măsurile adoptate în scopul asigurării desfăşurării co- recte a procedurilor se apropie mai mult de exercitarea prerogativelor disciplinare decât de impunerea pedepselor cu titlu de infrac- ţiuni penale. Referitor la acest caz articolul 6 fusese deci considerat inaplicabil. B – Scopul pedepsei Scopul acestui criteriu este de a distin- ge sancţiunile penale de cele cu caracter pur administrativ. Hotărârea Öztürk v. RFG75 vizează un caz de comportament periculos (imprudenţa la volan): o infracţiune nepenalizată în Germa- nia, fapt care nu a împiedicat Judecătorii de la Strasbourg să considere că ea reiese întot- deauna cu certitudine din materia penală în sensul articolului 6. Norma vizată păstrează în rezultat trăsăturile proprii (în special as- pectul punitiv) infracţiunilor penale. Ea se adresează tuturor cetăţenilor în calitatea lor de „utilizatori ai căilor de circulaţie rutieră” şi nu unui grup particular (vezi mai sus) conţinând şi o sancţiune (amendă) puniti- vă şi descurajatoare. Curtea de asemenea 72 Weber v. Elveţia, 22 mai 1990, paragraful 33. 73 Demicoli v. Malta, 27 august 1991. 74 Ravnsborg v. Suedia, 21 februarie 1994. 75 Öztürk v. RFG, 21 fe- bruarie 1984.
18 PAGINA 18 a menţionat că marea majoritate a Statelor Părţi tratează încălcările minore ale Codului circulaţiei rutiere ca infracţiuni penale. Natura şi severitatea pedepsei Acest criteriu nu trebuie să fie confun- dat cu cel al scopului pedepsei (vezi mai sus). În rezultat, în cazul când scopul nu permite aplicarea articolului 6, CEDO se interesează de asemenea şi despre natura şi severitatea ei pentru a şti dacă ea justifică garantarea unui proces echitabil. Ca regulă generală, orice normă asorta- tă cu o privaţiune de libertate este conside- rată a fi mai curând relevantă de domeniul penal, decât de o simplă măsură discipli- nară. CEDO în special a remarcat, în cazul Engel şi alţii v. Olanda, că: Într-o societate ataşată preeminenţei dreptului, se referă la „materia penală” privaţiunile de libertate susceptibile de a fi aplicate cu titlu represiv, cu excepţia celor care prin natura, durata sau mo- dalitatea de executare a lor nu ar putea cauza un prejudiciu important. Astfel o doreşte importanţa impactului, tradiţiile Statelor contractante şi valoarea pe care Convenţia o atribuie respectării libertăţii fizice a persoanei76 . În cazul Benham v. Regatul Unit, Jude- cătorii de la Strasbourg au estimat că „în cazul când este pusă în joc o privaţiune de libertate, interesele justiţiei din principiu cer să fie acordată asistenţa unui avocat”77 . În hotărârea Campbell şi Fell v. Regatul Unit78 , aceeaşi Curte declarase că refuzul amânării executării pedepsei de aproape trei ani, deşi fiind analizată din punct de vedere juridic în dreptul englez aceasta este mai mult ca un privilegiu decât un drept, ar trebui să fie luată în considerare. Un aseme- nea refuz, în rezultat, a avut ca consecinţă prelungirea termenului de detenţie a deţinu- tului, depăşind data la care el putea spera să fie eliberat. După cum a fost indicat în extrasul din hotărârea Engel şi alţii v. Olanda reprodus mai sus, nu orice privare de libertate antre- nează în mod obligatoriu aplicabilitatea arti- colului 6. CEDO în special a estimat o deten- ţie de două zile ca fiind prea scurtă pentru a fi asimilată unei sancţiuni penale. Pericolul unei detenţii poate de aseme- nea implica aplicarea articolului 6. În Engel v. Olanda, faptul că unul din reclamanţi s-a văzut supus unei sancţiuni nonprivative de libertate nu modifică opinia Curţii în ceea ce priveşte caracterul penal al acuzaţiei, în mă- sura în care rezultatul final al recursului nu a putut diminua impactul iniţial. În cazul când pedeapsa nu constă într-o detenţie sau într-o ameninţare cu detenţia, dar într-o amendă, CEDO se întreabă dacă aceasta ar trebui să fie percepută ca o repa- raţie financiară a prejudiciilor sau ca o sanc- ţiune esenţialmente destinată să descurajeze recidivele. Doar în ultimul caz ea este anali- zată ca fiind relevantă de materia penală79 . 76 Engel şi alţii v. Olanda, 8 iunie 1976, paragra- ful 82. 77 Benham v. Regatul Unit, 10 iunie 1996, paragraful 61. 78 Campbell şi Fell v. Regatul Unit, 28 iunie 1984, paragraful 72. 79 Spre exemplu, Ben- denoun v. Franţa, 4 februarie 1994.
19 PAGINA 19 6. Aplicabilitatea dreptului la o audiere publică Articolul 6 garantează fiecărei persoane dreptul la examinarea cauzei sale în mod public, când este vorba de determinarea drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil sau de temeinicia oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva ei. Ace- laşi articol precizează în plus că accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi pu- blicului pe parcursul întregului proces sau doar a unei părţi a lui în interesul moralită- ţii, ordinii publice sau securităţii naţionale într-o societate democratică, în cazul în care o cere interesul minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces, sau în măsura considerată strict necesară de către instanţa judecătorească, în cazul în care, în circum- stanţe speciale, publicitatea ar putea aduce atingere intereselor justiţiei. Audierea publică constituie un element esenţial al dreptului la un proces echitabil, după cum a subliniat CEDO în hotărârea Axen v. RFG: Publicitatea procedurii organelor judecă- toreşti vizată în articolul 6(1) protejează justiţiabilii împotriva unei judecăţi secre- te, care iese de sub controlul public: ea constituie de asemenea unul din mijloa- cele de păstrare a încrederii în curţi şi in- stanţele judecătoreşti. Prin transparenţa pe care o acordă administraţiei justiţiei, ea contribuie la realizarea scopului ar- ticolului 6(1): procesul echitabil, a cărui garanţie se numără printre principiile oricărei societăţi democratice în sensul Convenţiei80 . O audiere publică în general se dovedeş- te a fi necesară pentru a respecta exigenţele articolului 6(1) în faţa jurisdicţiilor fie de prima sau ultima instanţă. În acelaşi timp el poate avea excepţii în ceea ce priveşte litigiile tehnice importante81 . Dacă în prima instanţă nu are loc nici o audiere publică, această lacună poate fi lichidată la nivelul unei instanţe superioare. Totuşi, faptul că curtea de apel nu exami- nează toate faptele cazului sau nu este în stare să-şi realizeze toate competenţele în această jurisdicţie, constituie o încălcare a articolului 6. În cazul Diennet v. Franţa82 , Curtea stabilise lipsa oricărei audieri publice la etapa procedurii disciplinare şi estimase că această lacună nu putea fi lichidată prin caracterul public al audierilor ţinute de Consiliul de Stat pronunţându-se în ordine de recurs asupra deciziilor secţiunii disci- plinare a consiliul naţional al ordinului me- dicilor. Aceasta, în măsura în care instanţă nominalizată nu poate fi considerată drept un „organ judecătoresc de plină jurisdicţie”, 80 Axen v. RFG, 8 decem- brie 1983, paragraful 25. 81 Schuler-Zraggen v. Elveţia, 24 iunie 1993, paragraful 58 – drep- tul reclamantului la o pensie de invaliditate. 82 Diennet v. Franţa, 26 septembrie 1995, pa- ragraful 34.
20 PAGINA 20 în special fiindcă ea nu avea împuterniciri de a se pronunţa asupra proporţionalităţii între abatere şi sancţiune. Doar circumstanţele excepţionale pot justifica lipsa audierii pu- blice în primă instanţă83 . Dreptul la o audiere publică include în mod general dreptul la o procedură orală, cu excepţia circumstanţelor excepţionale84 . La general, exigenţa unei audieri publi- ce nu se impune procedurilor desfăşurate în faţa unei jurisdicţii de apel. Spre exemplu, în cazul Axen v. RFG85 , CEDO a considerat că în materie penală şedinţele publice erau super- ficiale din moment ce curtea de apel în cauză respingea recursul din motive pur de drept. Totuşi, dacă jurisdicţia de apel urmează să examineze în acelaşi timp circumstanţele de fapt şi de drept ale cazului şi să se pronunţe asupra culpabilităţii sau nevinovăţiei acuza- tului, este necesară o audiere publică86 . În cazurile civile, din contra, audierea publică la nivel de apel este considerată ca de prisos. În cazul K v. Elveţia87 , reclamantul era parte la un proces îndelungat cu o întreprinde- re, pe care el o angajase pentru lucrări de amenajare a vilei sale. Tribunalul de primă instanţă a decis în favoarea întreprinderii şi hotărârea lui fusese menţinută de curtea de apel. Reclamantul înaintase apoi recurs în faţa Tribunalului federal care l-a respins fără a desfăşura o audiere publică şi fără a cere observaţii scrise. Comisia a considerat că: Mai mult decât atât, în măsura în care reclamantul se plângea că judecătorii de la Tribunalul federal nu au deliberat şi nici nu au votat în public asupra recursu- lui său de revizuire, comisia a remarcat că Convenţia nu prevede un asemenea drept. La acest subiect, poate fi de asemenea studiată secţiunea „Prezenţa la audiere” din capitolul 10. În unele cazuri, reclamantul are faculta- tea de a renunţa la dreptul său la o audiere publică. După cum a declarat CEDO în cazul Håkansson şi Sturesson v. Suedia: Nici litera nici spiritul acestui text nu împiedică vreo persoană să renunţe de bună voie într-un mod expres sau tacit [...], dar o asemenea renunţare trebuie să fie fără echivoc şi să nu fie îndreptată împotriva vreunui interes public impor- tant88 . În cazul Deweer v. Belgia89 , reclamantul a acceptat să achite o amendă tranzacţiona- lă, fiind ameninţat de închiderea provizorie a instituţiei în aşteptarea unei proceduri penale. Curtea a considerat că renunţarea la audiere, sub formă de acceptare a tranzac- ţiei, fusese obţinută forţat, ceea ce constituie o încălcare a articolului 6(1). În cazul Håkansson şi Sturesson v. Suedia menţionat mai sus, Judecătorii de la Strasbourg au considerat că petiţionarii, abţinându-se să ceară o audiere publică, au 83 Stallinger şi Kuso v. Austria, 23 aprilie 1997, paragraful 51. 84 Fischer v. Austria, 26 aprilie 1995, paragra- ful 44. 85 Axen v. RFG, 8 decem- brie 1983, paragraful 28. 86 Ekbatani v. Suedia, 26 mai 1988, paragrafele 32 şi 33. 87 Vezi spre exemplu, K v. Elveţia, 41 D.R. 242. 88 Håkansson şi Stu- resson v. Suedia, 21 februarie 1980, para- graful 66. 89 Deweer v. Belgia, 27 februarie 1980, para- grafele 51-54.
21 PAGINA 21 renunţat tacit la dreptul lor la audiere, în timp ce legislaţia suedeză le permitea aceas- ta în mod explicit. CEDO a declarat că procedurile dis- ciplinare privind deţinuţii condamnaţi pot avea loc în incinta penitenciarului. În cazul Campbell şi Fell v. Regatul Unit90 , Judecătorii de la Strasbourg au considerat că trebuia de ţinut cont de problemele inerente ordinii publice şi securităţii, care ar putea impune aceste proceduri, dacă ele ar fi fost desfă- şurate în public. Un asemenea aranjament ar impune în rezultat autorităţilor de Stat o sarcină neproporţională. De asemenea CEDO a hotărât că, dacă interzicerea completă a oricărei publicităţi nu este justificată, totuşi este permis uneori de a organiza în secret procedurile discipli- nare referitoare la exercitarea unei profesii, cu condiţia că aceasta o cer circumstanţele. Circumstanţele ce urmează a fi luaţi în con- siderare pentru a decide asupra necesităţii unei audienţe publice includ respectarea secretului profesional şi a vieţii private a clienţilor sau pacienţilor91 . În cazul B. v. Regatul Unit92 , CEDO a ac- ceptat regula ce împiedica presa şi publicul să asiste la toate dezbaterile unui anumit tribunal, consacrate cazurilor cu privire la supravegherea copiilor, în timp ce alte in- stanţe judecătoreşti admiteau presa şi unele categorii de public la procese asemănătoare. În hotărârea sa, adoptată la 24 aprilie 2001, Curtea a decis că nu a avut loc o încălcare. 90 Campbell şi Fell v. Regatul Unit, 28 iunie 1984, paragraful 87. 91 Albert şi Le Compte v. Belgia, 10 februarie 1983, paragraful 34 şi H v. Belgia, 30 noiem- brie 1987, paragraful 54. 92 B. v. Regatul Unit, 14 septembrie 1999 (dis- ponibilă doar în engle- ză).
22 PAGINA 22 7. Semnificaţia expresiei „pronunţată public” Articolul 6 prevede că hotărârea trebuie să fie pronunţată public. Această dispoziţie nu admite nici o excepţie, aplicabilă prevede- rii, care obligă ca audierile să se desfăşoare în public (vezi secţia corespunzătoare din ca- pitolul precedent). Ea de asemenea vizează favorizarea echităţii procesului instaurând o anumită transparenţă. CEDO consideră că expresia „pronun- ţată public” nu înseamnă în mod necesar că hotărârea trebuie să fie citită în incinta instanţei judecătoreşti. În cazul Pretto şi alţii v. Italia, ea în special a menţionat: [...] că s-ar cuveni, în fiecare caz, să se aprecieze în lumina particularităţilor pro- cedurii în cauză şi în funcţie de scopul şi obiectul articolului 6(1), forma publicităţii „hotărârii” prevăzută de legislaţia inter- nă a Statului în cauză93 . În această speţă, CEDO a conchis că din cauza jurisdicţiei limitate a curţii de apel, de- punerea hotărârii la grefa acestei curţi şi, în consecinţă, accesibilitatea textului ei integral pentru public, este o măsură suficientă pentru a satisface condiţia de pronunţare publică. Mai mult decât atât, CEDO a considerat în Axen v. RFG94 că Curtea federală de Jus- tiţie putea trece peste audieri în măsura în care hotărârile curţilor inferioare fusese date publicităţii. Astfel, în Sutter v. Elveţia95 , CEDO a ho- tărât că citirea cu voce tare a unei decizii a Tribunalului militar de casaţie era de prisos, în măsura în care accesul public la această de- cizie era asigurată prin alte mijloace şi, îndeo- sebi, prin posibilitatea de a-şi procura o copie la grefă, precum şi prin publicarea ei ulterioa- ră într-o culegere oficială de jurisprudenţă. Toate cazurile menţionate mai sus se referă la hotărâri pronunţate de către in- stanţe superioare din sistemul judiciar şi Judecătorii de la Strasbourg au considerat că în speţă nu a avut loc o încălcare a articolului 6. Totuşi, cazurile Werner v. Austria96 şi Szucs v. Austria97 – în care nici tribunalele de primă instanţă, nici curţile de apel nu pronunţase hotărârile în public şi în care, de asemenea, s-a dovedit că textul acestor hotărâri nu era accesibil la grefele lor respective pentru mare- le public (fiind autorizate să le consulte doar persoanele ce justificau un „interes legitim”) – au permis Judecătorilor de la Strasbourg să constate o încălcare a articolului 6. CEDO a considerat de asemenea că ace- laşi articol fusese încălcat în cazul Campbell şi Fell v. Regatul Unit98 , în care petiţionarii re- proşase comitetului pentru vizitatori [Board of Visitors], ce-şi desfăşura şedinţele în calitatea sa de organ disciplinar, că nu a întreprins nici o acţiune pentru a face decizia sa publică. 93 Pretto şi alţii v. Italia, 8 decembrie 1983, para- graful 26. 94 Axen v. RFG, 29 iunie 1982, paragraful 32. 95 Sutter v. Elveţia, 22 februarie 1984, para- graful 34. 96 Werner v. Austria, 24 noiembrie 1997. 97 Szucs v. Austria, 24 noiembrie 1997. 98 Campbell şi Fell v. Regatul Unit, 28 iunie 1984, paragraful 92.
23 PAGINA 23 8. Semnificaţia expresiei „într-un termen rezonabil” Articolul 6 obligă ca orice persoană să poată avea dreptul de a-şi vedea cauza exa- minată într-un termen rezonabil. CEDO a declarat că obiectul acestei garanţii este de a proteja „[...] toţi justiţiabilii [...] împotriva duratei excesive a procedurii”99 . Asemenea dispoziţie „prin aceasta subliniază importan- ţa care se atribuie faptului, ca justiţia să nu fie înfăptuită cu o întârziere, care să compro- mită eficienţa şi credibilitatea ei”100 . Condiţia enunţată garantează că, într-un termen rezonabil şi prin intermediul unei hotărâri judecătoreşti, se pune capăt incertitudinii în care se află o persoană în ceea ce priveşte poziţia sa în dreptul civil sau acuzaţia în ma- terie penală îndreptată împotriva sa: aseme- nea măsură în acelaşi timp vizează interesul persoanei în cauză şi principiul securităţii juridice. Perioada ce urmează a fi luată în con- sideraţie începe, pentru cazurile civile, din momentul în care este intentată acţiunea, iar în cele penale, din momentul în care împotriva suspectului este înaintată acu- zarea101 . Ea încetează odată cu încheierea procedurii în faţa celei mai înalte instanţe, cu alte cuvinte atunci când hotărârea devine definitivă102 . CEDO nu examinează decât termenul care curge începând cu momentul când Sta- tul în cauză a acceptat dreptul la recurs in- dividual, dar ţinând cont de starea şi gradul de avansare al cazului la această dată103 . Judecătorii de la Strasbourg au stabilit în jurisprudenţa lor că evaluarea caracte- rului rezonabil al termenului presupune aprecierea mai multor factori: complexitatea cazului, comportamentul reclamantului şi cel al autorităţilor judecătoreşti şi admini- strative, precum şi importanţa procesului pentru reclamant104 . Pentru CEDO contează şi circumstan- ţele particulare, astfel ea încă nu a fixat ter- menul absolut. De asemenea ea a ajuns la concluzia că va recurge la o evaluare globală în loc de a verifica la modul direct criteriile menţionate mai sus. Complexitatea cazului Pentru aprecierea complexităţii cazului sunt pertinente toate aspectele. Aprecierea poate viza atât problemele de fapt cât şi de drept105 . CEDO acordă importanţă mai ales naturii faptelor ce urmează a fi stabilite106 , numărului de acuzaţi şi de martori107 , di- mensiunii internaţionale108 , joncţiunii mai multor cazuri109 şi intervenţiei terţilor în procedură110 . 99 Stögmüller v. Austria, 10 noiembrie 1969, paragraful 5. 100 H v. Franţa, 24 oc- tombrie 1989, para- graful 58. 101 Scopelliti v. Italia, 23 noiembrie 1993, pa- ragraful 18 şi Deweer v. Belgia, 27 februa- rie 1980, paragraful 42. 102 vezi spre exemplu Scopelliti v. Italia, 23 noiembrie 1993, paragraful 18 şi B v. Austria, 28 martie 1990, paragraful 48. 103 Proszak v. Polonia, 16 decembrie 1997, paragarfele 30 şi 31. 104 Vezi spre exemplu Buchholz v. RFG, 6 mai 1981, paragraful 49. 105 Vezi Katte Klitsche dela Grange v. Italia, 27 octombrie 1994, paragraful 62 – caz ce riscă să provoace repercusiuni impor- tante asupra juri- sprudenţei naţionale şi asupra dreptului mediului. 106 Triggiani v. Italia, 19 februarie 1991, para- graful 17.
24 PAGINA 24 Un caz foarte complex uneori poate jus- tifica o procedură îndelungată. Spre exem- plu, în speţa Boddaert v. Belgia111 , CEDO a considerat că perioada de şase ani şi trei luni nu constituise un termen irezonabil, în mă- sura în care cazul se referea la un omor com- plicat şi se examinau în paralel două procese diferite. Totuşi, chiar şi în cazurile extrem de complexe, Judecătorii de la Strasbourg nu ezită, dacă este necesar, să califice un ter- men ca irezonabil. În hotărârea lor Ferantelli şi Santangelo v. Italia112 , ei în special au con- siderat excesiv termenul de şaisprezece ani, chiar dacă cazul se referea la un omor com- plicat şi impunea probleme delicate datorită vârstei fragede a delincvenţilor. Comportamentul reclamantului Orice termen inerent comportamentu- lui reclamantului prejudiciază legitimitatea plângerii sale. În acelaşi timp, nu pot fi fă- cute obiecţii unui justiţiabil că durata pro- cedurii este imputabilă exploatării tuturor mijloacelor de drept disponibile pentru a-şi asigura apărarea. În plus, nu ar trebui să cerem unui reclamant să coopereze activ la o procedură susceptibilă să ducă la propria sa incriminare113 . Dacă un reclamant încearcă să accelereze trecerea instanţelor, acest fapt poate fi reţinut în favoarea sa, dar neinterve- nirea unui reclamant în scopul de a accelera procedura nu este obligatoriu crucială114 . CEDO a declarat, în hotărârea sa Unión Alimentaria Sanders S.A. v. Spania, că re- clamantul „trebuie doar să îndeplinească cu exactitate actele în cauză, să nu facă uz de manevre dilatorii şi să folosească posibilită- ţile oferite de dreptul intern pentru a reduce procedura”115 . Cazul Ciricosta şi Viola v. Italia116 se referă la o cerere de suspendare a lucrărilor susceptibile să lezeze drepturile de proprie- tate ale petiţionarilor. Ultimii, au solicitat de cel puţin şaptesprezece ori amânarea audie- rilor şi nu s-au opus la şase amânări solici- tate de partea adversă, în consecinţă CEDO a considerat că termenul de cincisprezece ani nu era irezonabil. În Beaumartin v. Fran- ţa117 , petiţionarii contribuiseră la întârzierea procedurii, înaintând cazul unei jurisdicţii incompetente şi fiindcă nu au depus ob- servaţiile lor decât peste patru luni după ce au înaintat recurs în apel. Judecătorii de la Strasbourg au considerat totuşi că auto- rităţile sunt responsabile, deoarece instanţa de judecată a avut nevoie de peste cinci ani pentru a-şi desfăşura prima sa şedinţă şi administraţia reclamată a avut nevoie de douăzeci de luni de la momentul când a fost sesizată pentru a-şi depune observaţiile. 107 Angelucci v. Italia, 19 februarie 1991, paragraful 15 şi An- dreucci v. Italia, 27 februarie 1992, para- graful 17. 108 Vezi spre exemplu Manzoni v. Italia, 19 februarie 1991, para- graful 18. 109 Diana v. Italia, 27 februarie 1992, para- graful 17. 110 Manieri v. Italia, 27 februarie 1992, para- graful 18. 111 Boddaert v. Belgia, 12 octombrie 1992. 112 Ferrantelli şi San- tangelo v. Italia, 7 august 1996. 113 Eckle v. RFG, 15 iulie 1982, paragraful 82. 114 Vezi spre exemplu Ceteroni v. Italia, 15 noiembrie 1996. 115 Unión Aliemntaria sanders S.A. v. Spa- nia, paragraful 35. 116 Ciricosta şi Viola v. Italia, 4 decembrie 1995. 117 Beaumartin v. Franţa, 24 noiembrie 1994.
25 PAGINA 25 Comportamentul autorităţilor Pentru a determina dacă a fost sau nu respectată garanţia termenului rezonabil trebuie să fie luate în consideraţie doar în- târzierile imputabile Statului. Totuşi Statul este responsabil de întârzieri cauzate de toate autorităţile sale administrative sau judiciare. Dacă CEDO se pronunţă asupra cazu- rilor referitoare la durata unei proceduri, ea se referă la principiul unei bune administrări a justiţiei, altfel spus la obligaţia instanţelor judecătoreşti naţionale de a expedia operativ dosarele care sunt depuse118 . Orice decizie de amânare dintr-un motiv oarecare sau de declanşare a unei anchete ocazionale poate avea o anumită importanţă. În speţa Ewing v. Regatul Unit119 , joncţiunea a trei cazuri, cauză a unei proceduri îndelungate, nu a fost considerată ca arbitrară sau irezonabilă (sau chiar ca o cauză de o întârziere nejusti- ficată), în măsura în care ea a fost efectuată întru asigurarea unei bune administrări a justiţiei. CEDO a afirmat cu certitudine că efor- turile întreprinse de autorităţile judecătoreşti pentru a accelera procedurile în măsura posibilităţilor joacă un rol important în res- pectarea garanţiilor oferite petiţionarilor de articolul 6120 . În consecinţă instanţele ju- decătoreşti îşi asumă obligaţia particulară de a veghea asupra faptului că toţi par- ticipanţii în proces vor face tot posibilul pentru a evita orice întârziere inutilă. Întârzierile considerate de Judecătorii de la Strasbourg ca imputabile Statului includ: în materie civilă: o amânare a procedu- rii în aşteptarea unei decizii într-un alt caz, o întârziere în desfăşurarea audierii în faţa unei instanţe sau la prezentarea sau la producerea probelor de către Stat, precum şi orice întârziere impu- tabilă grefei instanţei judecătoreşti sau altor autorităţi administrative. în materie penală: transferarea dosarului unei alte instanţe judecătoreşti, sporirea numărului audierilor în prezenţa mai multor acuzaţi, comunicarea tardivă acuzatului a hotărârii şi termenul prea îndelungat necesar pentru a face recurs şi a se pronunţa în ordine de apel121 . Judecătorii de la Strasbourg au reamin- tit în cazul Zimmerman şi Steiner v. Elveţia că Statele contractante fusese obligate să „[...] organizeze jurisdicţiile lor într-un mod, care să permită să răspundă exigenţelor articolu- lui 6(1), în special în ceea ce ţine de respecta- rea „termenului rezonabil’”122 . În acest caz, CEDO a estimat că, dacă cauza amânării întreprinse de instanţă ţine de supraîncărcarea activităţii sistemului judecătoresc, aceasta constituie o încălcare 118 Boddaert v. Belgia, 12 octombrie 1992, paragraful 39. 119 Ewing v. Regatul Unit, 56 DR 71. 120 Vezi spre exemplu Vernillo v. Franţa, 20 februarie 1991, para- graful 38. 121 Vezi spre exemplu Zimmerman şi Steiner v. Elveţia, 13 iulie 1983; Guincho v. Por- tugalia, 10 iulie 1984 şi Buchholz v. RFG, 6 mai 1981. 122 Zimmerman şi Steiner v. Elveţia, 13 iulie 1983, paragraful 29.
26 PAGINA 26 a garantării termenului rezonabil enunţat de articolul 6, în măsura în care Statul nu a luat măsurile potrivite pentru a face faţă situaţiei. Asemenea măsuri pot include spo- rirea numărului de judecători şi de grefieri sau secretari. Totuşi, CEDO nu consideră în general o încălcare faptul dacă blocarea sistemului judecătoresc poartă un caracter provizoriu şi excepţional şi dacă Statul a întreprins operativ măsuri de redresare a situaţiei. Pentru a evalua carenţele Statului, Judecătorii de la Strasbourg sunt dispuşi să ţină cont şi de situaţia politică şi socială din Statul în cauză123 . Importanţa procesului pentru reclamant Aplicarea acestui criteriu explică că Ju- decătorii de la Strasbourg se arată a fi mai exigenţi, dacă ei evaluează rapiditatea proce- durilor penale, mai ales dacă acuzatul se află în arest preventiv. Exigenţa termenului rezo- nabil impusă de articolul 6 se apropie foarte mult de cel impus de articolul 5(3)124 . CEDO susţine că durata excesivă a procedurii duce la ilegalitatea detenţiei. Această detenţie nu ar trebui să fie considerată în corespundere cu scopul enunţat în aricolul 5 (3) odată ce inter- valele de timp scurse nu mai sunt rezonabile. Judecătorii de la Strasbourg de asemenea au enunţat în mai multe cazuri, dintre care cel mai recent se referă la cazul Jablonski v. Po- lonia125 , principiile pe care judecătorul trebuie să le aplice pentru a autoriza un arest preven- tiv, ţinând cont de durata probabilă necesară pentru organizarea procesului. Pentru a justi- fica o detenţie în virtutea articolului 5(1)(c) şi 5(3) întotdeauna sunt necesare motive plauzi- bile şi obiective pentru a presupune că o per- soană a comis o infracţiune. Totodată, aceste motive nu sunt suficiente pentru a justifica o detenţie preventivă, chiar dacă suspectul a fost prins în flagrant delict. O asemenea de- tenţie va constitui o încălcare a articolului 6(2) (prezumţia de nevinovăţie, vezi în continuare). Privaţiunea de libertate de asemenea trebuie să se bazeze pe motive obiective ce pot fi verifi- cate cum ar fi pericolul ascunderii acuzatului, exercitarea presiunilor asupra martorilor sau lichidarea probelor. Garanţiile ce se bazează pe controlul judiciar instituit prin articolul 5(3) obligă ca judecătorul, care a autorizat prelungirea detenţiei să verifice, de fiecare dată, prezenţa motivelor pertinente suficiente pentru a justifica menţinerea acestei detenţii. Nu este suficient ca acest magistrat să fie con- vins că asemenea motive existau la momentul deciziei iniţiale de plasare în detenţie, că do- sarul încă nu a avansat în măsura suficientă pentru a permite un proces sau că termenul scurs este încă rezonabil. Bineînţeles că dacă judecătorul consideră acest termen irezonabil, detenţia devine ipso facto ilegală şi că deţinu- 123 Vezi spre exemplu Milasi v. Italia, 25 iunie 1987, para- graful 19 şi Unión Alimentaria S.A. v. Spania, 7 iulie 1989, paragraful 38. 124 Articolul 5(3) prevede în special că: «Orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragraful 1.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercita- rea atribuţiilor judi- ciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.». 125 Jablonski v. Polonia, 21 decembrie 2000 [disponibil doar în engleză].
27 PAGINA 27 tul trebuie să fie eliberat. În orice caz, pentru a justifica o detenţie îndelungată, judecătorul va trebui de asemenea să demonstreze că el este convins că nu poate utiliza un mijloc mai puţin sever (cum ar fi limitarea dreptului de deplasare) de natură să diminueze temerile procurorului. În cazul Jablonski v. Polonia, CEDO a considerat că, chiar dacă comporta- mentul reclamantului contribuise la prelungi- rea procedurii, nu ar trebui justificată doar pe seama lui toată întârzierea (peste cinci ani) şi că ea era imputată în principal autorităţilor. În aceste circumstanţe, încălcarea se referea totodată la articolele 5 şi 6. Pentru a reveni la termenul rezonabil în materie civilă, această exigenţă prevăzută de articolul 6 impune autorităţilor şi o obligaţie de operativitate, mai ales dacă rezultatul procedurii poartă un caracter critic pentru reclamant şi/sau prezintă un aspect par- ticular sau ireversibil126 . Să exemplificăm aceste cuvinte: Supravegherea copiilor. În cazul Hokka- nen v. Finlanda, CEDO a declarat: „Este important ca cazurile de supraveghere să fie soluţionate rapid.”127 . În cazul Ignac- colo-Zenide v. România128 , ea a insistat asupra faptului că procedurile privind atribuirea autorităţii parentale necesită un tratament urgent, deoarece esenţa unei asemenea acţiuni este de a feri in- dividul de orice prejudiciu, care ar putea rezulta dintr-o simplă scurgere de timp. Conflicte de muncă. În Obermeier v. Austria, CEDO a declarat „[...] că un angajat care se consideră suspendat pe nedrept de către patronul său, are un interes sporit personal de a obţine cu promtitudine o decizie judiciară cu privire la legalitatea acestei măsuri”129 . Leziuni corporale. În cazul Silva Pontes v. Portugalia130 , CEDO a considerat că pentru a determina indemnizaţia dato- rată victimelor accidentelor rutiere este necesară o promtitudine specială. Alte cazuri în care rapiditatea are fără îndoială o importantă primordială. În X v. Franţa131 , reclamantul fusese infectat cu SIDA în urma unei transfuzii de sân- ge contaminat şi solicitase indemnizaţii din partea Statului. Având în vedere boala incurabilă care îl distrugea şi speranţa redusă de viaţă, CEDO a con- siderat că o procedură de doi ani consti- tuia o depăşire a termenului rezonabil. Instanţele judecătoreşti naţionale erau datoare să utilizeze autoritatea lor pen- tru a urgenta trecerea instanţelor. În A şi alţii v. Danemarca, CEDO a conside- rat că „[...] autorităţile competente admi- nistrative şi judecătoreşti aveau obligaţia pozitivă, în virtutea articolului 6(1), de a acţiona cu promtitudinea excepţională cerută de jurisprudenţa Curţii în litigiile de acest gen”132 . 126 H v. Regatul Unit, 8 iulie 1988, paragra- ful 85. 127 Hokkanen v. Finlan- da, 23 septembrie 1994, paragraful 72. 128 Ignaccolo-Zenide v. România, 25 ianua- rie 2000, paragraful 102. 129 Obermeier v. Germa- nia, 28 iunie 1990, paragraful 72. 130 Silva Pontes v. Por- tugalia, 23 martie 1994, paragraful 39. 131 X v. Franţa, 23 mar- tie 1991, paragrafele 47-49. 132 A şi alţii v. Danemar- ca, 8 februarie 1996, paragraful 78.
28 PAGINA 28 9. Semnificaţia expresiei „instanţă independentă şi imparţială” Articolul 6 stipulează că orice persoa- nă are dreptul la judecarea cauzei sale de o instanţă judecătorească independentă şi imparţială instituită de lege. Aceste două condiţii (independenţă şi imparţialitate) sunt de altfel interdependente şi Judecătorii de la Strasbourg deseori le verifică în bloc. Independenţă Instanţele judecătoreşti în mod normal sunt considerate ca independente, fiind un caz rar faptul ca un judecător naţional să fie solicitat să se pronunţe în această materie, cel puţin să fie sesizat referitor la deciziile unui organ nejudiciar. În rezultat, orice or- gan de acest tip fiind împuternicit să adopte decizii relative la determinarea drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil sau temeinicia unei acuzaţii penale trebuie să corespundă celor două condiţii enunţate: independenţă şi imparţialitate. Pentru a evalua nivelul de independenţă a unei instanţe, CEDO ia în considerare: modul de desemnare a membrilor ei, durata mandatului lor, existenţa garanţiilor împotriva presiuni- lor din exterior şi dacă organul are aparenţele indepen- denţei133 . Judecătorii de la Strasbourg consideră că orice instanţă judecătorească trebuie să fie independentă în acelaşi timp faţă de exe- cutiv şi faţă de părţi134 . Structura şi numirea CEDO consideră că prezenţa într-o in- stanţă judecătorească a magistraţilor jude- cători sau a persoanelor competente pe plan juridic constituie o puternică prezumţie de independenţă135 . În cazul Sramek v. Austria136 , din contra, CEDO a considerat că instanţa în cauză (Autoritatea regională a tranzacţiilor imobiliare) nu era independentă: guvernul fiind parte la procedură şi reprezentantul său fiind superiorul raportorului din partea acestei jurisdicţii. Faptul că membrii unei judecătorii sunt numiţi de către executiv nu încalcă Con- venţia137 . Pentru ca să aibă loc o încălcare a articolului 6, petiţionarul trebuie să prezinte dovezi că modalitaţile acestei numiri sunt în genere nesatisfăcătoare sau că motivul insti- tuirii unei instanţe judecătoreşti specializate, 133 Vezi spre exemplu Campbell şi Fell v. Regatul Unit, 28 iunie 1984, paragraful 78. 134 Ringeisen v. Austria, 16 iulie 1971, para- graful 95. 135 Le Compte v. Belgia, 23 iunie 1981, para- graful 57. 136 Sramek v. Austria, 22 octombrie 1984. 137 Campbell şi Fell v. Regatul Unit, 28 iunie 1984, paragraful 79.
29 PAGINA 29 împuternicite să soluţioneze un litigiu, a fost o tentativă de a influenţa decizia acesteia138 . În plus, numirea membrilor unei in- stanţe pentru o durată fixă este considerată ca o garanţie de independenţă. În cazul Le Compte v. Belgia139 , mandatul de şase ani al membrilor consiliului de apel al ordinului medicilor fusese considerat ca un amanet al independenţei. În Campbell şi Fell v. Regatul Unit140 , membrii comitetului vizitatorilor erau numiţi pe trei ani: o durată relativ scurtă, dar care nu fusese considerată ca suficientă pentru a genera o încălcare a articolului 6, în măsura în care a fost posibil să se dovedeas- că a fi dificil de a găsi persoane, care ar dori şi ar fi capabile să-şi asume benevol această funcţie pe o perioadă mai îndelungată. Aparenţe Presupunerile referitoare la aparenţa in- dependenţei trebuie să fie justificate în mod obiectiv, cel puţin într-o anumită măsură. Astfel în cazul Belilos v. Elveţia141 , „Comisia de poliţie” locală, împuternicită să reprime contravenţiile, era compusă dintr-un sin- gur membru: un poliţist ce activa cu titlu individual. Deşi nu era supus ordinelor, da jurământul şi era inamovibil, el urma să se întoarcă mai târziu la obligaţiunile sale or- dinare şi, deci, să devină un membru al for- ţelor de poliţie, subordonat superiorilor săi şi loial faţă de colegi. Această particularitate a fost considerată de natură să submineze încrederea de care orice instanţă trebuie să se bucure. Judecătorii de la Strasbourg au considerat în consecinţă că există îndoieli le- gitime referitor la independenţa şi imparţiali- tatea structurală a comisiei şi au declarat că această jurisdicţie nu corespunde exigenţe- lor articolului 6(1). Subordonarea faţă de alte autorităţi Instanţa judecătorească trebuie să fie împuternicită să adopte o decizie obligatorie, care să nu fie susceptibilă de a fi modifica- tă de o autoritate nejudiciară142 . În acest context, CEDO a considerat că anumite tribunale militare şi alte organe disciplinare militare încalcă articolul 6: deşi executivul poate da membrilor lui directive referitoare la executarea funcţiilor, el nu le poate adresa instrucţiuni în domeniul atribuţiilor lor con- tencioase143 . Imparţialitate În cazul Piersack v. Belgia, CEDO a con- siderat că: Dacă imparţialitatea se defineşte de obicei prin absenţa prejudecăţii sau a 138 Zand v. Austria, 15 D.R. 70, paragraful 77. 139 Le Compte, Van Leuven, De Meyere v. Belgia, 23 iunie 1981. 140 Campbell şi Fell v. Regatul Unit, 28 iu- nie 1984, paragraful 80. 141 Belilos v. Elveţia, 19 aprilie 1988, para- grafele 66 şi 67. 142 Vezi spre exemplu Findlay v. Regatul Unit, 25 februarie 1997, paragraful 77. 143 Campbell şi Fell v. Regatul Unit, 28 iu- nie 1984, paragraful 79.
30 PAGINA 30 părtinirii, ea poate, în special din punctul de vedere al articolului 6(1) din Conven- ţie, să se aprecieze în diferire modalităţi. Poate fi făcută distincţia între partea subiectivă, care încearcă să determine ce gândeşte un asemenea judecător în sinea sa în asemenea circumstanţe, şi partea obiectivă, care contribuie la cer- cetarea faptului dacă el oferă garanţii suficiente pentru a exclude în această privinţă orice îndoială legitimă.144 Pentru a invoca lipsa imparţialităţii sub- iective a unei instanţe judecătoreşti, Jude- cătorii de la Strasbourg solicită dovada unui prejudiciu real. Imparţialitatea personală a unui judecător numit regulamentar se prezumă până la dovedirea contrariului145 . Această prezumţie fiind foarte riguroasă, se dovedeşte a fi extrem de dificilă în practica de prezentare a dovezii unui prejudiciu per- sonal şi, printre numeroase cereri înaintate în acest scop, nici una nu a fost reţinută de organele de la Strasbourg. În ceea ce priveşte partea obiectivă, CEDO a declarat în cazul Fey v. Austria că: Referitor la cea de-a doua [aprecierea obiectivă a obiectivităţii judecătorului], ea a ajuns să se întrebe dacă, independent de comportamentul judecătorului, anumi- te fapte ce pot fi verificate, permit să fie pusă la îndoială imparţialitatea ultimului. În această materie, chiar aparenţele pot avea importanţă. Ea porneşte de la în- crederea că instanţele judecătoreşti ale unei societăţi democratice trebuie să se inspire de la justiţiabil, începând, în ma- terie penală, de la preîntâmpinări. De aici rezultă că pentru a se pronunţa asupra existenţei, într-un caz dat, a unui motiv legitim de a se teme că un judecător este lipsit de imparţialitate, punctul de vedere al acuzatului va fi luat în consideraţie, dar nu va juca rolul decisiv. Elementul deter- minant constă în a şti dacă am putea con- sidera temerile interesatului ca justificate în mod obiectiv.146 CEDO a stabilit cu certitudine că ori- ce judecător, despre care s-ar putea crede în mod legitim că este lipsit de imparţiali- tate, trebuie să se recuzeze147 . În acest context existenţa procedurilor naţionale, instituite pentru a asigura impar- ţialitatea, sunt de asemenea luate în consi- derare. Deşi Convenţia nu cere expres pune- rea în aplicare a mecanismelor, ce ar permite părţilor în cadrul unei proceduri să conteste imparţialitatea instanţei, absenţa acestor mecanisme sporeşte şansele de constatare a unei încălcări a articolului 6. Orice con- testare de către apărător a imparţialităţii instanţei judecătoreşti trebuie să fie ve- rificată cel puţin în aşa mod, ca ea să nu apară „evident lipsită de seriozitate”148 . Majoritatea cazurilor de acest tip, exa- minate de Judecătorii de la Strasbourg, se referă la acuzaţii de rasism, dar principiile 144 Piersack v. Belgia, 1 octombrie 1982, pa- ragraful 30. 145 Hauschildt v. Dane- marca, paragraful 47. 146 Fey v. Austria, 24 februarie 1993, para- graful 30. 147 Piersack v. Belgia, paragraful 30; Nortier v. Olanda, paragraful 33; Hauschildt v. Da- nemarca, paragraful 48. 148 Remli c. Franţa, 30 martie 1996, para- graful 48.
31 PAGINA 31 enunţate vizavi de ele valorează pentru alte tipuri de prejudecăţi sau părtiniri. În cazul Remli v. Franţa149 , un terţ auzi- se cum un jurat a declarat:”În plus, eu sunt rasist”. Instanţa naţională a considerat că nu este în măsură să verifice faptele care s-au petrecut în afara prezenţei sale. CEDO a relevat că instanţa nu a întreprins nici o verificare a imparţialităţii juraţilor, astfel lipsind petiţionarul de posibilitatea de a remedia o situaţie contrară exigenţelor Con- venţiei. Ea a decis în consecinţă că a avut loc o încălcare a articolului 6. În cazul când o instanţă naţională a în- treprins în mod evident o verificare adec- vată a acuzaţiilor de prejudiciu şi a decis că echitatea procedurii a fost respectată, CEDO nu se grăbeşte să conteste concluziile acesteia. În cazul Gregory v. Regatul Unit150 , spre exemplu, juraţii i-au transmis judecă- torului un înscris cu următorul conţinut: „Discuţii cu conţinut rasist între juraţi. Un membru îşi cere scuze”. Judecătorul a arătat nota acuzaţiei şi apărării, înainte de a aminti juraţilor că ei trebuie să se pronunţe în baza dovezilor, debarasându-se de orice prejude- cată. CEDO a considerat această prudenţă compatibilă cu prevederile articolului 6. Ea a considerat în special semnificativ faptul că avocatul apărării nu a cerut revocarea jura- tului sau să fie întrebat, în audiere publică, dacă el se simte capabil să continuie şi să pronunţe un verdict bazat în exclusivitate pe dovezi. Judecătorul ce prezida procesul ceruse în mod evident juraţilor să „se de- baraseze de toate prejudecăţile, oricare ar fi forma lor, indiferent de faptul împotriva sau în favoarea cui ele se manifestă”. CEDO, ţi- nuse totuşi să facă o deosebire între această instanţă şi cazul Remli v. Franţa: În ultimul caz, curtea cu juraţi s-a abţinut să reacţioneze la o învinuire, conform căreia un jurat neidentificabil fusese au- zit cum zicea că el este rasist. În speţă, judecătorul s-a confruntat cu o învinuire de rasism printre juraţi, care, deşi vagă şi imprecisă, nu putea fi considerată ca fiind neîntemeiată. Ţinând cont de cir- cumstanţe, el a luat măsuri suficiente pentru a se asigura ca instanţa să poată trece drept imparţială în sensul articolu- lui 6(1) din Convenţie şi a oferit garanţii suficiente pentru a împrăştia toate în- doielile în această privinţă151 . În hotărârea Sander v. Regatul Unit, pronunţată mai recent, CEDO a considerat totuşi că articolul 6 fusese încălcat odată ce judecătorul nu a reacţionat într-un mod energic la probele similare de rasism prin- tre juraţi: [...] judecătorul era dator să reacţioneze într-un mod mai energic în loc să se limi- teze la faptul de a cere juraţilor să prezin- te asigurări vagi conform cărora ei se vor debarasa de prejudecăţi şi vor rezolva cazul doar în baza probelor. În afară 149 Remli v. Franţa, 30 martie 1996. 150 Gregory v. Regatul Unit, 25 februarie 1997. 151 Gregory v. Regatul Unit, 25 februarie 1997, paragraful 49.
32 PAGINA 32 de aceasta, judecătorul nu s-a asigurat cu garanţii suficiente pentru a exclude bănuielile legitime sau justificate în mod obiectiv cu privire la imparţialitatea in- stanţei judecătoreşti. În continuare s-a decis că jurisdicţia care a condamnat re- clamantul nu a fost imparţială din punct de vedere obiectiv.152 Diferite roluri ale judecătorului O parte importantă a jurisprudenţei vizează situaţii în care un judecător îşi asu- mă mai multe roluri în cadrul unei singure proceduri. În cazul Piersack v. Belgia153 , ma- gistratul împuternicit să judece reclamantul dirijase mai înainte, până în noiembrie 1977, secţiunea B a parchetului din Bruxelles, îm- puternicită cu urmăriri intentate împotriva interesatului. CEDO a conchis o încălcare a articolului 6. În cazul Hauschildt v. Danemarca154 , CEDO de asemenea a conchis o încălcare, deoarece judecătorul preşedinte adoptase decizii referitoare la arestul provizoriu al re- clamantului şi considerase, în nouă reprize, că culpabilitatea celui din urmă constituia obiectul unor „bănuieli în mod particular consolidate”. Judecătorii de la Strasbourg au considerat în cele din urmă că diferenţa între cele două instanţe (menţinerea în arest preventiv şi procesul) exista şi că temerile re- clamantului erau în consecinţă justificate. Un alt exemplu se referă la cazul Ferran- telli şi Santangelo v. Italia155 în care CEDO a stabilit o încălcare a articolului 6, deoarece preşedintele unei curţi de apel a participat la condamnarea coacuzatului în cadrul unui alt proces. Ultimul conţinea numeroase in- formaţii despre reclamanţi şi rolul lor res- pectiv în timpul acţiunii criminale. În plus, hotărârea pronunţată de curtea de apel şi care condamna persoanele interesate conţi- nea citate abundente din decizia referitoare la coacuzaţii petiţionarilor. Judecătorii de la Strasbourg consideră aceste circumstanţe suficiente pentru a considera că temerile re- clamanţilor faţă de imparţialitatea curţii de apel sunt justificate în mod obiectiv. Cazul Oberschlick (nr.1) v. Austria156 se referă la o procedură în faţa curţii de apel: trei membri ai acestei jurisdicţii de aseme- nea activase în instanţa judecătorească care a pronunţat hotărârea în primă instanţă. CEDO a considerat că dreptul la o instanţă imparţială a fost încălcat. În speţa De Haan v. Olanda157 , judecă- torul care prezida o jurisdicţie de apel a fost solicitat să decidă asupra unei obiecţii îm- potriva unei decizii de care era responsabil el personal. Judecătorii de la Strasbourg au considerat întemeiate temerile petiţionaru- lui referitoare la imparţialitatea obiectivă a acestui magistrat şi au decis că a avut loc o încălcare a articolului 6. Într-un caz recent privind Elveţia158 , 152 Sander v. Regatul Unit, 9 mai 2000, paragraful 34. 153 Piersack v. Belgia, 1 octombrie 1982. 154 Hauschildt v. Dane- marca, 24 mai 1984. 155 Ferrantelli şi San- tangelo v. Italia, 7 august 1996. 156 Oberschlick (nr.1) v. Austria, 23 mai 1991. 157 De Haan v. Olanda, 26 august 1997. 158 Wettstein v. Elveţia, 21 decembrie 2000 (disponibil doar în engleză).
33 PAGINA 33 CEDO a conchis o încălcare a articolului 6(1), petiţionarul fiind implicat într-o procedură în faţa unei curţi constituite din cinci magist- raţi, dintre care doi judecători angajaţi cu o zi de muncă incompletă, reprezentase partea adversă într-o procedură separată, intentată de acelaşi reclamant. CEDO a notat că le- gislaţia şi practica în materie de numire a magistraţilor angajaţi cu o zi de muncă in- completă nu erau absolut incompatibile cu articolul 6: problema de drept ce urmează a fi soluţionată se referă deci doar la modali- tatea în care procedura trebuia să fie des- făşurată în aceaste circumstanţe. În pofida absenţei legăturii materiale între acest caz şi procedura separată în care cele două per- soane activase în calitate de avocaţi, ambele instanţe de fapt s-au încrucişat în timp. Pe- tiţionarul avea deci motive temeinice pentru a menţine îngrijorarea privind posibilitatea că judecătorii continuau să vadă în el partea adversă: o situaţie de natură să dea naştere la temeri legitime cu privire la imparţialitatea acestor magistraţi după părerea sa. Simplul fapt că judecătorul deja avusese caz cu petiţionarul nu este suficient pentru a constitui o încălcare a articolului 6(1). Ar trebui să mai fie constatate circumstanţele speciale, cum ar fi cele din cazurile descrise anterior, în plus şi cunoaşterea prealabilă a dosarului de către judecător. Revizuire Nu este necesar declararea ca principiu general, ce reiese din obligaţia respectării imparţialităţii unei instanţe, ca o instanţă de recurs, ce anulează o decizie administrativă sau judiciară, să fie obligată să trimită cazul unei alte autorităţi jurisdicţionale sau unui alt organ constituit de această autoritate159 . În cazul Thomann v. Elveţia160 , petiţionarul fusese rejudecat de curtea care deja îl con- damnase în lipsa sa. CEDO a considerat că nu a avut loc o încălcare a articolului 6 în măsura în care se putea presupune în mod rezonabil că judecătorii, conştienţi de faptul că au pronunţat decizia iniţială în baza unor probe limitate, examinaseră cazul dintr-un alt punct de vedere, după o dezbatere contra- dictorie şi în lumina unor informaţii mai complete. Instanţe specializate CEDO recunoaşte necesitatea de a re- curge la audieri în faţa organelor de arbitraj specializate în cazuri ce necesită cunoştinţe tehnice. Această practică poate fi implemen- tată prin numirea practicienilor, de tipul medicilor, care sunt membri ai consiliilor corporative de disciplină. Orice membru al unei asemenea instanţe, care întreţinuse relaţii directe cu vreo una din părţi, trebuie să se autorecuzeze. În cazul confruntării cu 159 Ringeisen v. Austria, 16 iulie 1971, para- graful 97. 160 Thomann v. Elveţia, 10 iunie 1996.
34 PAGINA 34 o bănuială rezonabilă, prezenţa judecătorilor profesionişti, care dispun de un vot hotărâ- tor în cadrul unui tribunal, nu constituie în- totdeauna o garanţie suficientă. Cazul Lang- borger v. Suedia161 se referă la o audiere în faţa instanţei locatarilor: o jurisdicţie com- pusă din doi magistraţi profesionişti şi doi asesori-juraţi, numiţi de Federaţia suedeză a proprietarilor de imobile şi, respectiv, de Uniunea naţională a locatarilor. Aceşti ase- sori-juraţi întreţineau relaţii strânse cu două asociaţii ce doreau să-şi menţină clauza de negociere contestată de petiţionar. Ultimul avea temeri legitime că interesele celor doi interesaţi erau opuse în sine şi CEDO a con- siderat că votul hotărâtor, acordat judecăto- rului-preşedinte, nu constituise o garanţie suficientă de imparţialitate. Juraţii Principiile evocate mai sus sunt valabile şi pentru juraţi. Renunţarea în favoarea articolului 6(1) CEDO încă nu a fixat linii directorii clare, care ar indica măsura în care un acuzat poate renunţa la dreptul său de a fi ascultat de către o instanţă judecătorească independentă şi imparţială. Totodată ea a declarat că, chiar dacă este posibilă, aceas- tă renunţare trebuie să fie limitată şi să fie respectate garanţiile minimale (oricare ar fi voinţa părţilor). Renunţarea trebuie să fie fără echivoc. Părţile trebuie să fie preve- nite despre riscurile de parţialitate, să aibă posibilitatea de a aborda această întrebare şi să se declare satisfăcute de componenţa instanţei. Faptul simplu de a nu contesta nu ar trebui să fie asimilat unei renunţări. CEDO a considerat, în cazul Pfeiffer şi Plankl v. Austria162 , că nerecuzarea a doi judecăto- ri, ce intervenise ca magistraţi instructori (şi care deci îi împiedica să se pronunţe în cadrul procesului) nu putea fi asimilată unei renunţări. În cazul Oberschlick (nr. 1) v. Au- stria163 , judecătorul-preşedinte al unei curţi de apel participase la o procedură anterioară şi, în virtutea Codului de procedură penală, nu i se permitea să se pronunţe. Petiţiona- rul nu contesta prezenţa acestui magistrat, ignorând faptul că şi alţi doi judecători de asemenea erau descalificaţi. CEDO totodată a considerat că acest comportament nu con- stituia o renunţare a persoanei interesate la dreptul său la o instanţă imparţială. 161 Langborger v. Suedia, 22 iunie 1989. 162 Pfeiffer şi Plankl v. Austria, 23 februarie 1992. 163 Oberschlick (nr. 1) v. Austria, 23 mai 1991.
35 PAGINA 35 Stabilit prin lege Referitor la această exigenţă, Comisia a declarat în cazul Zand v. Austria că: Clauza articolului 6(1), conform căreia instanţele judecătoreşti trebuie „să fie in- stituite prin lege”, are drept obiect evita- rea organizării sistemului judiciar într-o societate democratică în baza discreţiei executivului şi ca această materie să fie reglementată de o lege a parlamentului. Acest moment totuşi nu semnifică că o delegare de împuterniciri să fie inaccep- tabilă dacă este vorba de chestiuni ce ţin de organizarea judiciară. Articolul 6(1) nu impune ca în acest domeniu organul legislativ să reglementeze fiecare detaliu printr-o lege oficială, dacă acest organ fixează cel puţin schema organizării ju- diciare.164 164 Zand v. Austria, 15 D.R. 70.
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro
Dreptul la un proces echitabil.ro

Recommended

Libertatea si siguranta persoanei
Libertatea si siguranta persoaneiLibertatea si siguranta persoanei
Libertatea si siguranta persoaneiZapataElimiano
 
Manual art.10
Manual art.10Manual art.10
Manual art.10ZapataElimiano
 
convention_ron.pdf
convention_ron.pdfconvention_ron.pdf
convention_ron.pdfRzvanIonu3
 
Drept penal european suport de curs.[conspecte.md]
Drept penal european suport de curs.[conspecte.md] Drept penal european suport de curs.[conspecte.md]
Drept penal european suport de curs.[conspecte.md] exodumuser
 
Dreptul la respectarea vietii priv si de fam.ro
Dreptul la respectarea vietii priv si de fam.roDreptul la respectarea vietii priv si de fam.ro
Dreptul la respectarea vietii priv si de fam.roZapataElimiano
 
Manual art.8
Manual art.8Manual art.8
Manual art.8ZapataElimiano
 
Manual do-proof
Manual do-proof Manual do-proof
Manual do-proof exodumuser
 
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europeneCurs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europeneexodumuser
 

Recommended

Libertatea si siguranta persoanei
Libertatea si siguranta persoaneiLibertatea si siguranta persoanei
Libertatea si siguranta persoaneiZapataElimiano
 
Manual art.10
Manual art.10Manual art.10
Manual art.10ZapataElimiano
 
convention_ron.pdf
convention_ron.pdfconvention_ron.pdf
convention_ron.pdfRzvanIonu3
 
Drept penal european suport de curs.[conspecte.md]
Drept penal european suport de curs.[conspecte.md] Drept penal european suport de curs.[conspecte.md]
Drept penal european suport de curs.[conspecte.md] exodumuser
 
Dreptul la respectarea vietii priv si de fam.ro
Dreptul la respectarea vietii priv si de fam.roDreptul la respectarea vietii priv si de fam.ro
Dreptul la respectarea vietii priv si de fam.roZapataElimiano
 
Manual art.8
Manual art.8Manual art.8
Manual art.8ZapataElimiano
 
Manual do-proof
Manual do-proof Manual do-proof
Manual do-proof exodumuser
 
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europeneCurs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europeneexodumuser
 
Interzicerea torturii.ro
Interzicerea torturii.roInterzicerea torturii.ro
Interzicerea torturii.roZapataElimiano
 
Manual art.1 protoc 1
Manual art.1 protoc 1Manual art.1 protoc 1
Manual art.1 protoc 1ZapataElimiano
 
Convention_RON.pdf
Convention_RON.pdfConvention_RON.pdf
Convention_RON.pdfAnaGherghe1
 
1
11
1exodumuser
 
Amendamentele la CP și CPP ale PSD-ALDE-cu observații de la Forumul Judecător...
Amendamentele la CP și CPP ale PSD-ALDE-cu observații de la Forumul Judecător...Amendamentele la CP și CPP ale PSD-ALDE-cu observații de la Forumul Judecător...
Amendamentele la CP și CPP ale PSD-ALDE-cu observații de la Forumul Judecător...Cristina Elena Andrei
 
155127647 lucrare-jurisprudenta-cedo
155127647 lucrare-jurisprudenta-cedo155127647 lucrare-jurisprudenta-cedo
155127647 lucrare-jurisprudenta-cedoZapataElimiano
 
38740802 protectia-international-a-a-drepturilor-omului
38740802 protectia-international-a-a-drepturilor-omului 38740802 protectia-international-a-a-drepturilor-omului
38740802 protectia-international-a-a-drepturilor-omului exodumuser
 
119609775 curs-drept-international
119609775 curs-drept-international119609775 curs-drept-international
119609775 curs-drept-internationalexodumuser
 
Patrascu Mihaela Hanelore Rolul mediatorului european
Patrascu Mihaela Hanelore Rolul mediatorului europeanPatrascu Mihaela Hanelore Rolul mediatorului european
Patrascu Mihaela Hanelore Rolul mediatorului europeanMarketing Communication Health &Medicine
 
26143552 suport-dr-pen-eur-1
26143552 suport-dr-pen-eur-1 26143552 suport-dr-pen-eur-1
26143552 suport-dr-pen-eur-1 exodumuser
 
Drept penal.[conspecte.md]
Drept penal.[conspecte.md]Drept penal.[conspecte.md]
Drept penal.[conspecte.md]exodumuser
 
Dreptpenalgeneral3acfb
Dreptpenalgeneral3acfbDreptpenalgeneral3acfb
Dreptpenalgeneral3acfbexodumuser
 
Drept penal
Drept penal Drept penal
Drept penal exodumuser
 
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-docexodumuser
 
129583273 drept-penal
129583273 drept-penal129583273 drept-penal
129583273 drept-penalexodumuser
 
091 -drept_penal_european
091 -drept_penal_european091 -drept_penal_european
091 -drept_penal_europeanexodumuser
 
Ghidul acuzatorului de stat.doc
Ghidul acuzatorului de stat.docGhidul acuzatorului de stat.doc
Ghidul acuzatorului de stat.docSvetlanaLeo1
 
Curs Criminologie 2_2023.pdf
Curs Criminologie 2_2023.pdfCurs Criminologie 2_2023.pdf
Curs Criminologie 2_2023.pdfIoana828911
 
47892668 sinteza-20curs
47892668 sinteza-20curs47892668 sinteza-20curs
47892668 sinteza-20cursexodumuser
 
37625184 dreptul-social-european
37625184 dreptul-social-european 37625184 dreptul-social-european
37625184 dreptul-social-european exodumuser
 

More Related Content

Similar to Dreptul la un proces echitabil.ro

Interzicerea torturii.ro
Interzicerea torturii.roInterzicerea torturii.ro
Interzicerea torturii.roZapataElimiano
 
Convention_RON.pdf
Convention_RON.pdfConvention_RON.pdf
Convention_RON.pdfAnaGherghe1
 
Amendamentele la CP și CPP ale PSD-ALDE-cu observații de la Forumul Judecător...
Amendamentele la CP și CPP ale PSD-ALDE-cu observații de la Forumul Judecător...Amendamentele la CP și CPP ale PSD-ALDE-cu observații de la Forumul Judecător...
Amendamentele la CP și CPP ale PSD-ALDE-cu observații de la Forumul Judecător...Cristina Elena Andrei
 
155127647 lucrare-jurisprudenta-cedo
155127647 lucrare-jurisprudenta-cedo155127647 lucrare-jurisprudenta-cedo
155127647 lucrare-jurisprudenta-cedoZapataElimiano
 
38740802 protectia-international-a-a-drepturilor-omului
38740802 protectia-international-a-a-drepturilor-omului 38740802 protectia-international-a-a-drepturilor-omului
38740802 protectia-international-a-a-drepturilor-omului exodumuser
 
119609775 curs-drept-international
119609775 curs-drept-international119609775 curs-drept-international
119609775 curs-drept-internationalexodumuser
 
26143552 suport-dr-pen-eur-1
26143552 suport-dr-pen-eur-1 26143552 suport-dr-pen-eur-1
26143552 suport-dr-pen-eur-1 exodumuser
 
Drept penal.[conspecte.md]
Drept penal.[conspecte.md]Drept penal.[conspecte.md]
Drept penal.[conspecte.md]exodumuser
 
Dreptpenalgeneral3acfb
Dreptpenalgeneral3acfbDreptpenalgeneral3acfb
Dreptpenalgeneral3acfbexodumuser
 
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-docexodumuser
 
129583273 drept-penal
129583273 drept-penal129583273 drept-penal
129583273 drept-penalexodumuser
 
091 -drept_penal_european
091 -drept_penal_european091 -drept_penal_european
091 -drept_penal_europeanexodumuser
 
Ghidul acuzatorului de stat.doc
Ghidul acuzatorului de stat.docGhidul acuzatorului de stat.doc
Ghidul acuzatorului de stat.docSvetlanaLeo1
 
Curs Criminologie 2_2023.pdf
Curs Criminologie 2_2023.pdfCurs Criminologie 2_2023.pdf
Curs Criminologie 2_2023.pdfIoana828911
 
47892668 sinteza-20curs
47892668 sinteza-20curs47892668 sinteza-20curs
47892668 sinteza-20cursexodumuser
 
37625184 dreptul-social-european
37625184 dreptul-social-european 37625184 dreptul-social-european
37625184 dreptul-social-european exodumuser
 

Similar to Dreptul la un proces echitabil.ro (20)

Interzicerea torturii.ro
Interzicerea torturii.roInterzicerea torturii.ro
Interzicerea torturii.ro
 
Manual art.1 protoc 1
Manual art.1 protoc 1Manual art.1 protoc 1
Manual art.1 protoc 1
 
Convention_RON.pdf
Convention_RON.pdfConvention_RON.pdf
Convention_RON.pdf
 
1
11
1
 
Amendamentele la CP și CPP ale PSD-ALDE-cu observații de la Forumul Judecător...
Amendamentele la CP și CPP ale PSD-ALDE-cu observații de la Forumul Judecător...Amendamentele la CP și CPP ale PSD-ALDE-cu observații de la Forumul Judecător...
Amendamentele la CP și CPP ale PSD-ALDE-cu observații de la Forumul Judecător...
 
155127647 lucrare-jurisprudenta-cedo
155127647 lucrare-jurisprudenta-cedo155127647 lucrare-jurisprudenta-cedo
155127647 lucrare-jurisprudenta-cedo
 
38740802 protectia-international-a-a-drepturilor-omului
38740802 protectia-international-a-a-drepturilor-omului 38740802 protectia-international-a-a-drepturilor-omului
38740802 protectia-international-a-a-drepturilor-omului
 
119609775 curs-drept-international
119609775 curs-drept-international119609775 curs-drept-international
119609775 curs-drept-international
 
Patrascu Mihaela Hanelore Rolul mediatorului european
Patrascu Mihaela Hanelore Rolul mediatorului europeanPatrascu Mihaela Hanelore Rolul mediatorului european
Patrascu Mihaela Hanelore Rolul mediatorului european
 
26143552 suport-dr-pen-eur-1
26143552 suport-dr-pen-eur-1 26143552 suport-dr-pen-eur-1
26143552 suport-dr-pen-eur-1
 
Drept penal.[conspecte.md]
Drept penal.[conspecte.md]Drept penal.[conspecte.md]
Drept penal.[conspecte.md]
 
Dreptpenalgeneral3acfb
Dreptpenalgeneral3acfbDreptpenalgeneral3acfb
Dreptpenalgeneral3acfb
 
Drept penal
Drept penal Drept penal
Drept penal
 
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
 
129583273 drept-penal
129583273 drept-penal129583273 drept-penal
129583273 drept-penal
 
091 -drept_penal_european
091 -drept_penal_european091 -drept_penal_european
091 -drept_penal_european
 
Ghidul acuzatorului de stat.doc
Ghidul acuzatorului de stat.docGhidul acuzatorului de stat.doc
Ghidul acuzatorului de stat.doc
 
Curs Criminologie 2_2023.pdf
Curs Criminologie 2_2023.pdfCurs Criminologie 2_2023.pdf
Curs Criminologie 2_2023.pdf
 
47892668 sinteza-20curs
47892668 sinteza-20curs47892668 sinteza-20curs
47892668 sinteza-20curs
 
37625184 dreptul-social-european
37625184 dreptul-social-european 37625184 dreptul-social-european
37625184 dreptul-social-european
 

Dreptul la un proces echitabil.ro

  • 1. PAGINA 1 Dreptul la un proces echitabil Manuale privind drepturile omului, nr. 3 Ghid privind punerea în aplicare a articolului 6 al Convenţiei europene pentru Drepturile Omului Nuala Mole, Catarina Harby
  • 2. PAGINA 2 Manualul nr. 1: Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie. Ghid privind pune- rea în aplicare a articolului 8 al Conven- ţiei europene pentru Drepturile Omului Manualul nr. 2: Libertatea de exprimare. Ghid privind punerea în aplicare a arti- colului 10 al Convenţiei europene pentru Drepturile Omului Manualul nr. 3: Dreptul la un proces echita- bil. Ghid privind punerea în aplicare a ar- ticolului 6 al Convenţiei europene pentru Drepturile Omului Manualul nr. 4: Dreptul la proprietate. Ghid privind punerea în aplicare a articolului 1 al Protocolului 1 la Convenţia europeană pentru Drepturile Omului Manualul nr. 5: Dreptul la libertatea şi sigu- ranţa persoanei. Ghid privind punerea în aplicare a articolului 5 al Convenţiei euro- pene pentru Drepturile Omului Manualul nr. 6: Interzicerea torturii. Ghid privind punerea în aplicare a articolului 3 al Convenţiei europene pentru Drepturile Omului Opiniile exprimate în această lucrare nu reprezintă, pentru instrumentele juridice pe care le menţionează, nici o interpretare oficială care ar fi obligatorie pentru guvernele Statelor membre, organele statutare ale Consiliului Europei sau orice alt organ instituit în baza Convenţiei europene pentru Drepturile Omului. Directoratul General pentru Drepturile Omului Consiliul Europei F-67075 Strasbourg Cedex © Consiliul Europei, 2001 Editat în Republica Moldova, 2003 Titluri deja apărute în seria „Manuale privind drepturile omului” Handbook No. 1: The right to respect for pri- vate and family life. A guide to the imple- mentation of Article 8 of the European Convention on Human Rights. (2001) Handbook No. 2: Freedom of expression. A guide to the implementation of Article 10 of the European Convention on Human Rights. (2001) Handbook No. 3: The right to a fair trial. A guide to the implementation of Article 6 of the European Convention on Human Rights. (2001) Handbook No. 4: The right to property. A guide to the implementation of Article 1 of Protocol No. 1 to the European Conven- tion on Human Rights. (2001) Handbook No. 5: The right to liberty and security of the person. A guide to the im- plementation of Article 5 of the European Convention on Human Rights. (2002) Handbook No. 6: The prohibition of torture. A guide to the implementation of Article 3 of the European Convention on Human Rights. (2003)
  • 3. 3 PAGINA 3 Cuprins 1. Introducere ....................................5 Articolul 6..........................................5 Dreptul la un proces echitabil ............5 2. Ce este responsabilitatea judecătorului?................................7 3. Aplicabilitatea articolului 6 la diverse etape ale procesului..........10 4. Definirea noţiunii de drepturi şi obligaţii cu caracter civil..............11 Drepturi sau obligaţii civile ..............12 Drepturi sau obligaţii necivile...........14 5. Semnificaţia expresiei „acuzaţie în materie penală”............................15 „Acuzaţie” ........................................15 „În materie penală”...........................15 Clasificarea în dreptul intern.......16 Natura infracţiunii ......................16 A – Aplicabilitatea normei încălcate .........................16 B – Scopul pedepsei ....................17 Natura şi severitatea pedepsei .....18 6. Aplicabilitatea dreptului la o audiere publică ......................19 7. Semnificaţia expresiei „pronunţată public”.....................22 8. Semnificaţia expresiei „într-un termen rezonabil”.........................23 Complexitatea cazului ......................23 Comportamentul reclamantului .......24 Comportamentul autorităţilor...........25 Importanţa procesului pentru reclamant.........................................26 9. Semnificaţia expresiei „instanţă independentă şi imparţială” .........28 Independenţă...................................28 Structura şi numirea...................28 Aparenţe .....................................29 Subordonarea faţă de alte autorităţi.....................................29 Imparţialitate ...................................29 Diferite roluri ale judecătorului ...32 Revizuire .....................................33 Instanţe specializate....................33 Juraţii.........................................34 Renunţarea în favoarea articolului 6(1) .................................34 Stabilit prin lege...............................35
  • 4. 4 PAGINA 4 10. Conţinutul noţiunii de proces echitabil.......................................36 Accesul la o instanţă judecătorească ................................36 Prezenţa la audiere...........................39 Dreptul de a nu contribui la propria sa incriminare..................40 Egalitatea armelor şi dreptul la o procedură contradictorie ..................42 Dreptul la o hotărâre motivată .........45 11. Drepturi speciale recunoscute minorilor......................................46 12. Admisibilitatea probelor ...............48 13. Acţiuni susceptibile să prejudicieze prezumţia de nevinovăţie..............................53 14. Semnificaţia obligaţiei de a informa imediat şi inteligibil acuzatul despre acuzaţiile îndreptate împotriva sa (articolul 6(3)a).........55 15. Semnificaţia expresiei „timpul şi înlesnirile necesare” (articolul 6(3)b).............................57 16. Ce cuprinde dreptul la un apărător sau la un avocat din oficiu (articolul 6(3)c)? ...........................60 17. Interpretarea dreptului de a cita şi a interoga martori (articolul 6(3)d).............................63 18. Ce cuprinde dreptul la un interpret (articolul 6(3)e)? ...........................66 19. Probleme inerente puterii de control al supravegherii............................67
  • 5. 5 PAGINA 5 1. Introducere Prezentul manual este conceput în scopul de a permite judecătorilor tuturor in- stanţelor de a se asigura că procedurile pe care le îndeplinesc sunt conforme garanţiilor stipulate în articolul 6 al Convenţiei europe- ne pentru Drepturile Omului. El este divizat în mai multe capitole, fiecare dintre ele fiind consacrat unui aspect particular al garanţiilor enunţate în acest articol. Primul capitol reprezintă o introducere generală în principiile consacrate în artico- lul 6, principii, majoritatea cărora se conţin deja în dreptul şi practica internă. În cadrul verificării conformităţii normelor Convenţiei, judecătorul totuşi riscă să se confrunte cu dificultăţi ce ţin de anumite aspecte ale ad- ministrării justiţiei. Articolul 6 Dreptul la un proces echitabil 1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instan- ţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî, fie asupra în- călcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei orică- rei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis pre- sei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societa- te democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către in- stanţă atunci când, în împrejurări specia- le, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei. 2. Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi legal stabilită. 3. Orice acuzat are, în special, dreptul: a. să fie informat, în cel mai scurt termen, într-o limbă pe care o înţelege şi într-un mod detaliat, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa; b. să dispună de timpul şi de înlesnirile ne- cesare pregătirii apărării sale; c. să se apere singur sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispu- ne de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;
  • 6. 6 PAGINA 6 d. să întrebe sau să solicite audierea mar- torilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării; e. să fie asistat în mod gratuit de un inter- pret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere. Articolul 6 garantează deci dreptul la un proces echitabil şi public pentru a decide asupra drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil ale unei persoane sau a temeiniciei oricărei acuzaţii penale aduse împotriva sa. Curtea şi, înaintea ei, Comisia interpretează această dispoziţie într-un sens extensiv din cauza importanţei sale fundamentale pentru funcţionarea democraţiei. În cazul Delcourt v. Belgia, Judecătorii de la Strasbourg au declarat că: Într-o societate democratică în sen- sul Convenţiei, dreptul la o bună admini- strare a justiţiei ocupă un loc atât de im- portant, încât o interpretare restricti- vă a articolului 6(1) nu ar corespun- de scopului şi obiectului acestei dispo- ziţii.1 Primul paragraf al articolului 6 se aplică în acelaşi timp proceselor civile şi penale, pe când altele sunt explicit limitate numai la acţiuni penale, chiar dacă dispoziţiile lor pot uneori să se extindă şi asupra acţiunilor civile, cum va fi demonstrat în continuare în prezentul manual. De rând cu toate articolele Convenţiei, articolul 6 este interpretat de Curtea eu- ropeană a Drepturilor Omului (CEDO) în cadrul jurisprudenţei sale2 , astfel după cum aceasta este descrisă şi comentată în pre- zentul manual. Totuşi, fiind vorba de juri- sprudenţa relativă la articolul 6, s-ar cuveni să facem o avertizare: nici o plângere nu este admisibilă până la epuizarea căilor de recurs interne3 , aproape toate încălcările pretinse ale prevederilor articolului 6 urmând să fie deja examinate de către jurisdicţiile supreme naţionale înainte de a ajunge la Strasbourg. CEDO deseori a ajuns la concluzia că arti- colul 6 nu a fost încălcat, ţinând cont de caracterul echitabil al procedurii „fiind luat în considerare în ansamblul său”, în măsura în care o jurisdicţie superioară deja a fost în stare să rectifice erorile comise de un tribu- nal de un nivel inferior. Judecătorii de primă instanţă de asemenea sunt uneori predis- puşi să creadă, pe nedrept, că un oarecare viciu al procedurii, nefiind examinat de Ju- decătorii de la Strasbourg ca o încălcare a Convenţiei (în măsura în care el fusese deja corectat de o jurisdicţie superioară) respec- tă perfect normele acestui instrument. Or, judecătorul ce prezidă judecătoria de primă instanţă, fiind în mod direct responsabil de respectarea articolului 6 referitor la totul ce are legătură cu procedurile ce se desfăşoară în faţa lui, nu ar trebui să se bazeze pe in- stanţele judecătoreşti superioare, sperând că acestea vor corecta eventualele erori. 1 Delcourt c. Belgiei, 17 ianuarie 1970, para- graful 25. 2 Unele referinţe citate corespund deciziilor Comisiei europene a Drepturilor Omului, instanţă împuternicită să efectueze o triere prealabilă a plângeri- lor, care a fost lichida- tă în 1998, la momen- tul intrării în vigoare a Protocolului 11 la Convenţie. De acum înainte, toate deciziile emană de la Curtea europeană a Drepturi- lor Omului (CEDO). 3 A se vedea articolul 35.
  • 7. 7 PAGINA 7 2. Ce este responsabilitatea judecătorului? Expozeul care urmează, ar trebui să fie necesar pentru judecătorii care prezidează o şedinţă pentru a verifica dacă sunt respec- tate toate garanţiile enunţate în articolul 6. Fiecare judecător ar trebui, la începutul şedinţei, să-şi amintească că este dator să controleze respectarea tuturor acestor garanţii şi, la sfârşitul şedinţei, să verifice dacă şi-a îndeplinit această sarcină în mo- dul cuvenit. Paragrafele următoare conţin exemple particulare ce decurg din această responsabilitate, dar judecătorul ar trebui să contribuie la respectarea tuturor proble- melor expuse în prezentul manual. Mai ales în cazurile penale, judecăto- rul trebuie să verifice dacă acuzatul este reprezentat în modul corespunzător. Lui de asemenea îi revine să adopte dispoziţii pertinente în favoarea acuzaţilor vulne- rabili. El trebuie eventual să poată refuza continuarea procesului, dacă consideră că se impune o reprezentare legală şi nici un avocat nu este disponibil (pentru detalii su- plimentare, vezi capitolul 16). Judecătorul îşi asumă responsabilitatea de a verifica respectarea principiului ega- lităţii armelor, care prevede că fiecărei părţi trebuie să i se ofere o posibilitate rezonabilă de a-şi apăra cauza în condiţii care nu l-ar situa într-o poziţie mai dezavantajoasă în raport cu partea adversă. În cazul Krcmàr şi alţii v. Republica Cehă, CEDO de asemenea a reamintit că: Orice parte la proces trebuie să aibă po- sibilitatea de a se familiariza cu probe- le prezentate în faţa tribunalului, pre- cum şi să formuleze observaţii pri- vind existenţa, deţinătorii şi autenticita- tea lor într-o formă şi într-un termen co- respunzător şi, dacă va fi cazul, în for- mă scrisă şi cu anticipaţie4 . (Pentru detalii suplimentare privind pro- blema egalităţii armelor, vezi capitolul 10). O altă chestiune se referă la respon- sabilitatea judecătorul în cazul când acuzarea nu asistă la audiere. Faptul de a hotărî doar în baza informaţiilor din dosarul acuzaţiei, chiar dacă această nu constituie o încălcare directă a Convenţiei, este o practi- că condamnabilă şi riscă să impună multiple probleme. Spre exemplu, poate oare apărarea să consulte dosarul în întregime? Judecătorul trebuie să se asigure că acuzatul a avut po- sibilitate să ia cunoştinţă de totalitatea în- vinuirilor înaintate împotriva sa, precum şi să comunice apărării concluziile pe care le-a făcut consultând dosarul acuzării.5 Astfel se procedează mai ales când concluziile magi- 4 Krcmàr şi alţii v. Repu- blica Cehă, 3 martie 2000 [traducere neo- ficială] 5 Vezi în special, F.K., T.M. şi C.H. v. Austria, cererea nr. 18249/91, în care Comisia a de- clarat admisibil argu- mentul petiţionarilor, care se plângeau, în baza articolului 5(3), că nu au fost aduşi de îndată în faţa unui judecător competent. Acest articol are urmă- torul conţinut: „Orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragra- ful 1 lit.c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.”
  • 8. 8 PAGINA 8 stratului sunt esenţiale pentru calificarea infracţiunii: acuzatul trebuie să aibă posi- bilitatea să-şi valorifice mijloacele cu privire la aceste concluzii. Cazul Pélissier şi Sassi v. Franţa6 ilustrează bine această problemă. Petiţionarii au fost acuzaţi de „faliment frau- dulos”, astfel încât mijloacele invocate în faţa tribunalului corecţional se refereau doar la această infracţiune. Chiar când, la cererea parchetului, curtea de apel s-a pronunţat în apel, petiţionarii niciodată nu fusese acuzaţi că acordase „ajutor sau asistenţă” comisiei pentru faliment. CEDO stabilise că petiţionarii nu fusese avertizaţi despre riscul că curtea de apel ar putea pronunţa un verdict de complicitate de faliment. De asemenea, ea a remarcat că delictul de complicitate nu constituie decât o simplă diferenţă la evaluarea gradului de participare la infracţiunea principală, ceea ce contravine afirmaţiilor guvernului. Jude- cătorii de la Strasbourg estimează că curtea de apel, aplicând dreptul său necontestat de a recalifica faptele cu care ea este sesizată cu regularitate, trebuia să acorde petiţionarilor posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apă- rare privind acest punct într-un mod concret şi efectiv, în special în termeni utili. CEDO s-a pronunţat în consecinţă pen- tru o încălcare a paragrafului 3 a) şi b) din articolul 6 al Convenţiei (dreptul petiţiona- rilor de a fi informaţi într-un mod detaliat despre natura şi cauza acuzaţiei penale îna- intate împotriva lor, precum şi dreptul de a dispune de timp şi de facilităţi necesare pen- tru pregătirea apărării lor) şi a paragrafului 1 din acelaşi articol (care prevede o procedu- ră echitabilă). Alte probleme se referă la responsabili- tatea judecătorului în cazul în care petiţio- narul pare să fi fost maltratat în timpul detenţiei preventive. CEDO a declarat că, atunci când un individ afirmă într-un mod credibil că a suferit, în arestul poliţiei sau ale altor servicii de Stat similare, grave maltra- tări ilegale şi contrare articolului 3, această dispoziţie, combinată cu obligaţia generală impusă Statului de articolul 1 din Convenţie („de a recunoaşte oricărei persoane aflate sub jurisdicţia sa, drepturile şi libertăţile definite în Convenţie”), necesită, implicit, să fie efec- tuată o cercetare oficială eficientă. Această cercetare trebuie să contribuie la identifica- rea şi pedepsirea responsabililor. Dacă nu se procedează astfel, în pofida importanţei sale fundamentale, interzicerea legală generală a torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante va fi ineficientă în practică şi ar fi posibil ca agenţii de Stat să violeze, beneficiind de o cvasi nepedepsire, drepturile indivizilor aflaţi sub controlul lor7 . Mai mult, în Selmouni v. Franţa8 , Judecătorii de la Strasbourg au afirmat că, în cazul când un individ este sănătos la momentul arestă- rii şi se constată că are leziuni corporale la momentul eliberării sale, Statul este obligat 6 Pélissier şi Sassi v. Franţa, 25 martie 1999. 7 Assenov şi alţii v. Bul- garia, 28 octombrie 1998, paragraful 102. 8 Selmouni v. Franţa, 28 iulie 1999, paragra- ful 87.
  • 9. 9 PAGINA 9 să furnizeze o explicaţie plauzibilă în ceea ce priveşte originea leziunilor, în lipsa căreia, cu siguranţă, va trebui să se aplice articolul 3 al Convenţiei. În acest context, s-ar potrivi să reamintim obligaţiile contractate în virtu- tea altor instrumente internaţionale cum ar fi Convenţia Naţiunilor Unite împotriva tor- turii şi altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. Această Convenţie în special stipulează că orice Stat Parte va adopta măsuri legislative, administrative, judiciare şi alte măsuri eficiente pentru a împiedica comiterea actelor de tortură pe un teritoriu aflat sub jurisdicţia lor: un angaja- ment care nu permite nici o derogare. Judecătorul îşi asumă responsabilitatea de a determina admisibilitatea probelor. El trebuie să aplice dispoziţiile pertinente din Codul de procedură penală într-un mod care să corespundă jurisprudenţei Conven- ţiei. Chestiunile legate de recurgerea la infor- matori ai poliţiei sau la „agenţi provocatori” necesită din acest punct de vedere o atenţie sporită, ca şi tăinuirea informaţiilor în nu- mele siguranţei Statului. Judecătorul îşi asumă de asemenea responsabilitatea de a veghea ca acuzatul să beneficieze de servicii adecvate de in- terpretare (pentru detalii suplimentare, vezi capitolul 18). De asemenea îi revine şi obligaţia, în scopul respectării prezumţiei de nevino- văţie, să emită eventual ordonanţe pentru a evita un linşaj mediatic. Totodată, obli- gaţia respectării prezumţiei nevinovăţiei nu trebuie să consiste pur şi simplu într-o in- terzicere a accesului jurnaliştilor în sala de judecată, dar mai curând să fie o chemare la ordine, precizându-se informaţiile ce pot fi date publicităţii (pentru detalii suplimenta- re, vezi capitolul 6). În fine, judecătorul îşi asumă uneori şi responsabilităţi în materie de executare a hotărârii: o obligaţie importantă a Statului pe care trebuie s-o îndeplinească el perso- nal dacă nici un alt funcţionar al justiţiei nu este în mod special împuternicit să facă acest lucru.
  • 10. 10 PAGINA 10 3. Aplicabilitatea articolului 6 la diverse etape ale procesului Garanţiile instituite de articolul 6 nu se aplică în exclusivitate procedurii judiciare stricto sensu, dar se extind asupra etapelor ei precedente şi următoare. În cazurile penale, spre exemplu, aceste garanţii se referă la arestul preventiv. De ase- menea, în cazul Imbroscia v. Elveţia9 , Curtea a declarat că termenul rezonabil începe să curgă din momentul înaintării acuzaţiei10 şi că celelalte exigenţe ale articolului 6 – mai ales ale paragrafului 3 – de asemenea pot juca un rol important până la sesizarea judecătorului, în măsura în care neobservarea lor iniţială ris- că să compromită grav caracterul echitabil al procesului. Judecătorii de la Strasbourg de asemenea au estimat că în cazurile referitoare la articolul 8 al Convenţiei (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie) articolul 6 se răsfrânge şi asupra etapelor administrative ale proce- durii11 . Articolul 6 nu acordă un drept de recurs, dar această facultate este prevăzută, în ceea ce ţine de cazurile penale, de articolul 2 al protoco- lului 7 la Convenţie. Mai mult, CEDO a admis în jurisprudenţa sa că, în cazul când dreptul intern al unui Stat prevede posibilitatea decla- rării unui recurs, această procedură trebuie să asigure respectarea garanţiilor prevăzute în articolul 6. Modalităţile de aplicare a garanţii- lor depind uneori de particularităţile procedurii despre care este vorba. Conform jurisprudenţei de la Strasbourg, trebuie să fie luată în conside- rare totalitatea procesului care se desfăşoară în ordinea juridică internă, rolul teoriei şi practicii instanţelor de apel sau recurs, precum şi întin- derea împuternicirilor lor şi modalitatea în care interesele părţilor sunt prezentate şi protejate în realitate în faţa lor13 . Astfel, articolul 6 nu acordă un veritabil drept la un anumit tip de recurs şi nu fixează cu precizie modalităţile de examinare a recursurilor. CEDO a mai declarat că articolul 6 se aplică sesizărilor înaintate unei jurisdicţii constituţionale, rezultatul procedurii fiind determinant pentru drepturile sau obligaţiile cu caracter civil14 . Articolul 6 se aplică şi procedurilor care urmează după audieri, cum ar fi executatea hotărârii. De fapt CEDO a subliniat, în hotărâ- rea Hornsby v. Grecia15 , că dreptul la un proces echitabil – cel care este enunţat în articol – va fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui Stat contractant permite ca o decizie judecăto- rească definitivă şi obligatorie să rămână in- operantă în detrimentul unei părţi. Este clar că articolul 6 asigură procedura în ansamblu. Judecătorii de la Strasbourg au mai declarat că principiul egalităţii armelor se opune oricărei ingerinţe din partea puterii legislative în administrarea justiţiei în scopul de a influenţa soluţia judiciară în cadrul unui litigiu16 . 9 Imbroscia v. Elveţia, 24 noiembrie 1993, paragraful 36. 10 Vezi în continuare capitolul 5 pentru explicarea termenului acuzare. 11 Vezi spre exemplu Johansen v. Norvegia, 27 iunie 1996. 12 Delcourt v. Belgia, 17 ianuarie 1970, para- graful 25. 13 Monnell şi Morris v. Regatul Unit, 2 martie 1987, paragraful 56. 14 Kraska v. Elveţia, 19 aprilie 1993, para- graful 2 15 Hornsby v. Grecia, 19 martie 1997, paragra- ful 40. 16 Rafinăriile din Grecia Stran şi Stratis Andrea- dis v. Grecia, 9 decem- brie 1994, paragrafele 46-49. Pentru detalii suplimentare privind principiul egalităţii armelor vezi capitolul 10.
  • 11. 11 PAGINA 11 4. Definirea noţiunii de drepturi şi obligaţii cu caracter civil Articolul 6 garantează oricărei persoa- ne un proces echitabil pentru determinarea drepturilor şi obligaţiunilor sale cu caracter civil. Din conţinutul acestei prevederi reiese clar că ea nu cuprinde toate procedurile la care un individ ar putea fi parte, dar numai pe cele ce vizează drepturile şi obligaţiile ci- vile. Este deci foarte important de a analiza această restricţie. Curtea şi Comisia europeană a Drep- turilor Omului au generat o jurisprudenţă impunătoare, care permite să se distingă drepturile şi obligaţiile civile de celelalte. Această interpretare a condiţiei impuse de articolul 6 a evoluat pe parcursul anilor: do- menii considerate altădată ca aflându-se în afara acestei dispoziţii (securitatea socială, spre exemplu), astăzi sunt privite ca fiind relevante de dreptul civil. CEDO a afirmat clar că conceptul de drepturi şi obligaţii cu caracter civil este auto- nom şi nu trebuie să fie interpretat printr-o simplă referire la dreptul intern al Statului pârât17 . Totodată ea a ţinut să dea o definiţie abstractă, încercând să facă o distincţie între dreptul privat şi dreptul public şi să statueze în funcţie de circumstanţele speţei. Jurisprudenţa sa totodată permite să distingem anumite principii generale. În primul rând, pentru a stabili dacă un drept este civil, s-ar cuveni să ţinem cont doar de caracterul lui18 . Fapt ce a fost re- marcat de CEDO în hotărârea sa Ringeisen v. Austria: Puţină importanţă are caracterul legi- slaţiei, conform căreia trebuie să fie soluţionată contestaţia (legislaţia civilă, comercială, administrativă, etc.) şi cel al autorităţii competente în această ma- terie (instanţă judecătorească de drept comun, organ administrativ, etc.)19 . Calificarea dreptului sau obligaţiei în dreptul intern nu este determinantă. Acest principiu are o importanţă specifică în cazu- rile referitoare la relaţiile între un individ şi Stat. CEDO în rezultat a decis că în aseme- nea cazuri, faptul că autoritatea publică res- pectivă a acţionat ca o persoană privată sau în calitate de deţinătoare a puterii publice nu este decisiv20 . Criteriul principal de apli- cabilitate a articolului 6 este că rezultatul procedurii este decisiv pentru drepturile şi obligaţiile cu caracter privat21 . Într-al doilea rând, trebuie să fie luată în considerare orice eventuală noţiune euro- peană uniformă care ar putea să ne explice caracterul dreptului22 . În cel de-al treilea rând, CEDO a afirmat 17 Vezi în special Ringei- sen v. Austria, 16 iulie 1971, paragraful 94 şi König v. RFG, 28 iunie 1978, paragraful 88. 18 König v. RFG, 28 iunie 1978, paragraful 90. 19 Ringeisen v. Austria, 16 iulie 1971, paragra- ful 94. 20 König v. RFG, 28 iunie 1978, paragraful 90. 21 H v. Franţa, 24 octom- brie 1989, paragraful 47. 22 Feldbrugge v. Olanda, 29 mai 1986, paragra- ful 29.
  • 12. 12 PAGINA 12 în repetate rânduri că, chiar dacă conceptul de drepturi şi obligaţii civile este autonom, legislaţia Statutul corespunzător poate căpă- ta o anumită importanţă: Faptul că un drept trebuie să fie consi- derat sau nu ca purtând un caracter civil în sensul acestei expresii din Convenţie, trebuie să fie determinat nu de califica- rea juridică, dar de conţinutul material şi efectele dreptului în conformitate cu dreptul intern al Statului în cauză23 . În hotărârea sa Osman v. Regatul Unit24 , Curtea a statuat că în cazul existenţei unui drept general în legislaţia sa, un Stat Parte, în cazuri particulare când instanţele sale ju- decătoreşti refuză să acorde dreptul în cau- ză, nu ar trebui să ignoreze garanţiile unui proces echitabil, enunţate în articolul 6. După cum am indicat, Judecătorii de la Strasbourg au optat pentru o abordare ba- zată pe examinarea circumstanţelor speţei. Exemplele ce urmează permit o conturare mai bună a criteriilor lor. Drepturi sau obligaţii civile CEDO recunoaşte înainte de toate caracterul civil al drepturilor şi obliga- ţiilor, ce reglementează relaţiile între persoanele particulare. Astfel, sunt în special raporturile reglementate de dreptul contractual25 , dreptul comer- cial26 , dreptul responsabilităţii civile delictuoase27 , dreptul familiei28 , dreptul muncii29 şi dreptul de proprietate30 . Caracterul drepturilor ce reglementează relaţiile între o persoană particulară şi Stat este mai vag. CEDO recunoaş- te caracterul civil al unora dintre ele. Proprietatea, mai ales, este unul dintre domeniile referitor la care Judecătorii de la Strasbourg au stabilit aplicabilitatea articolului 6. Astfel garanţia unui pro- ces echitabil se extinde asupra etapelor de expropriere, reîncadrare şi planifica- re, precum şi asupra procedurilor de acordare a autorizaţiei de construire şi alte autorizaţii: pe scurt, toate actele ce pot avea consecinţe directe asupra dreptului de proprietate, ce au efect asupra bunurilor imobiliare în cauză31 şi asupra tuturor procedurilor, ale căror rezultate influenţează utilizarea şi dis- punerea de aşa-zisele bunuri32 . Articolul 6 se extinde de asemenea asupra dreptului de a exercita o acti- vitate comercială. Cazurile referitoare la această categorie includ retragerea licenţei pentru comercializarea băuturi- lor alcoolice unui restaurant33 şi refuzul de a elibera autorizaţia de deschidere a unei clinici34 sau şcoli private35 . Dreptul de a practica o profesie, cum ar fi medi- 23 König v. RFG, 28 iunie 1978, paragraful 89. 24 Osman v. Regatul Unit, 28 octombrie 1998. 25 Ringeisen v. Austria, 16 iulie 1971. 26 Edificaciones March Gellego S.A. v. Spania, 19 februarie 1998. 27 Axen v. RFG, 8 decem- brie 1983 şi Golder v. Regatul Unit, 21 fe- bruarie 1975. 28 Airey v. Irlanda, 9 octombrie 1979 şi Ras- mussen v. Danemarca, 28 noiembrie 1984. 29 Bucholz v. RFG, 6 mai 1981. 30 Pretto v. Italia, 8 de- cembrie 1983. 31 Vezi spre exemplu, Sporrong şi Lönnroth v. Suedia, 23 septembrie 1982; Poiss v. Austria, 23 aprilie 1987; Bodén v. Suedia, 27 octom- brie 1987; Hàkansson şi Sturesson v. Suedia, 21 februarie 1990; Mats Jacobsson v. Sue- dia, 28 iunie 1990 şi Ruiz-Mateos v. Spania, 12 septembrie 1993. 32 Spre exemplu, Oerla- mans v. Olanda, 27 noiembrie 1991 şi De Geolfre de la Pradelle v. Franţa, 16 decem- brie 1992. 33 Tre Traktörer v. Suedia, 7 iulie 1989.
  • 13. 13 PAGINA 13 cina sau dreptul, de asemenea ţine de articolul 636 . CEDO de asemenea rezervă aplicabilita- tea articolului 6 şi procedurilor ce vizează drepturile şi obligaţiile ce ţin de dreptul familiei. Printre exemplele pertinente, fi- gurează deciziile în materie de plasament al copiilor37 , dreptul părinţilor de a-şi vizita copiii38 , adoptarea39 sau plasarea copiilor într-o familie adoptivă40 . Cum deja am menţionat, CEDO, o peri- oadă îndelungată, a estimat că procedu- rile cu privire la alocaţiile de asistenţă socială nu cad sub incidenţa articolului 6. În prezent, totuşi, ea cu fermitate este de părerea că această dispoziţie se apli- că procedurilor referitoare la determina- rea unui drept, din cadrul unui regim de securitate socială, perceperii alocaţiilor de asigurare în caz de boală41 , alocaţiilor de invaliditate42 sau pensiei de funcţio- nar43 . În cazul Schuler-Zgraggen v. Elve- ţia, ce se referă la pensiile de invalidi- tate, Judecătorii de la Strasbourg astfel au considerat că „[...] evoluţia juridică [...] şi principiul egalităţii tratamentului permit de a considera că aplicabilitatea articolului 6(1) constituie în prezent o normă în domeniul asigurărilor sociale, inclusiv chiar ajutorul social44 .” Articolul 6 se aplică şi procedurilor ce permit de a decide asupra obligaţiei de achitare a cotizaţiilor în cadrul unui regim de se- curitate socială45 . Garanţia articolului 6 se extinde asu- pra procedurilor intentate împotriva administraţiei publice în materie de contracte46 , de prejudiciu cauzat de o decizie administrativă47 sau de proce- dură penală48 . Ea se aplică mai ales procedurilor ce vizează să obţină indem- nizaţii de pe urma unei detenţii ilegale în termenii articolului 5(5), în rezultatul unui verdict de achitare pronunţat în cadrul unei proceduri penale49 , precum şi pentru recuperarea sumelor datorate încasate de serviciul fiscal50 . Mai mult decât atât, dreptul unei per- soane particulare la respectarea reputa- ţiei sale de asemenea este considerat ca un drept civil51 . În sfârşit, CEDO consideră că în cazul când rezultatul unei proceduri de drept constituţional sau public riscă să se dovedească a fi determinantă pentru drepturi sau obligaţii cu caracter civil, această procedură trebuie, de aseme- nea, să cadă sub incidenţa garanţiei unei proceduri echitabile stabilite de articolul 652 . 34 König v. RFG, 28 iunie 1978. 35 Jordebro Foundation v. Suedia, 6 martie 1987, raportul Comisiei, 51 D.R. 148. 36 König v. RFG, 28 iunie 1978 şi H. v. Belgia, 30 noiembrie 1987. 37 Olsson v. Suedia, 24 martie 1988. 38 W. v. Regatul Unit, 8 iulie 1987. 39 Keegan v. Irlanda, 26 mai 1994. 40 Eriksson v. Suedia, 22 iunie 1989. 41 Feldbrugge v. Olanda, 29 mai 1986. 42 Salesi v. Italia, 26 fe- bruarie 1993. 43 Lombardo v. Italia, 26 noiembrie 1992. 44 Schuler-Zgraggen v. Elveţia, 24 iunie 1993, paragraful 46. 45 Schouten şi Meldrum v. Olanda, 9 decembrie 1994. 46 Philis v. Grecia, 27 august 1991. 47 Vezi spre exemplu Edi- ţiile Périscope v. Fran- ţa, 26 martie 1992; Barraona v. Portugalia, 8 iulie 1987 şi X v. Franţa, 3 martie 1992. 48 Moreira de Azevedo v. Portugalia, 23 octom- brie 1990. 49 Geogiadis v. Grecia, 29 mai 1997.
  • 14. 14 PAGINA 14 Drepturi sau obligaţii necivile Rămânând fideli abordării lor bazate pe examinarea circumstanţelor fiecărei speţe în parte, Judecătorii de la Strasbourg de ase- menea au considerat că anumite domenii ale dreptului nu sunt acoperite de articolul 6 (1). Aceasta înseamnă că cererile referitoa- re la litigii cu privire la un drept enunţat în Convenţie nu beneficiază automat de protec- ţia oferită de acest articol. În acelaşi timp, articolul 13 (dreptul la un recurs efectiv) se aplică şi necesită uneori recursuri sau ga- ranţii procedurale analoage celor prevăzute de articolul 6(1). Următoarele exemple se referă la drepturi şi obligaţii ce nu sunt con- siderate ca purtând un caracter civil. Probleme fiscale şi impozite53 . Probleme relative la imigrare şi cetăţe- nie54 . (Să menţionăm totuşi că articolul 1 din Protocolul nr. 1 enumeră anumite garanţii procedurale în caz de expulzare a străinilor). Obligaţia de a satisface serviciul militar55 . Mediatizarea unei proceduri judecă- toreşti. După cum a avut loc în cazul Atkinson, Crook şi The Independent v. Regatul Unit56 cu privire la trei petiţiona- ri – doi ziarişti şi un ziar – care se pretin- deau victime ale unui atentat la dreptul lor de acces la o instanţă judecătoreas- că, recunoscut de articolul 6, motivul fiind decizia de a desfăşura procedura de stabilire a sancţiunii cu uşile închise. Comisia a considerat că nimic nu indi- ca că reclamanţii beneficiază în dreptul intern de un anumit „drept cu caracter civil”, care să asigure publicarea unui reportaj privind procedura de stabilire a sancţiunii desfăşurate cu uşile închise. În rezultat ea a constatat că plângerile reclamanţilor nu se refereau la un drept sau la o obligaţie civilă în sensul artico- lului 6. Dreptul de a-şi propune candidatura la un post public57 . Dreptul la o educaţie finanţată de Stat58 . Refuzul de a elibera un paşaport59 . Asistenţa judiciară în cazuri civile60 . Dreptul la un tratament medical finan- ţat de Stat61 . Decizia unilaterală a Statului de a acor- da indemnizaţii victimelor unei cata- strofe naturale62 . Cererile de depunere a unui brevet63 . Litigiile între autorităţile administrative şi funcţionarii ce exercitau o funcţie, care implica o participare la exercitarea împuternicirilor acordate de dreptul public (spre exemplu, membrii forţelor armate sau ai poliţiei)64 . 50 National & Provincial Building Society şi alţii v. Regatul Unit, 23 oc- tombrie 1997. 51 Vezi spre exemplu, Fayed v. Regatul Unit, 21 septembrie 1994. 52 Ruiz-Mateos v. Spania, 12 septembrie 1993. 53 Vezi spre exemplu X v. Franţa, cererea nr. 9908/82 (1983) 32 DR 266. Vezi totodată, mai sus, trimiterea de la pag. 32. 54 P v. Regatul Unit, ce- rerea nr. 13162/87 (1987) 54 DR 211 şi S v. Elveţia, 13325/87 (1988) 59 DR 256. 55 Nicolussi v. Austria, cererea nr. 11734/85 (1987) 52 DR 266. 56 Atkinson, Crook şi The Independent v. Rega- tul Unit, cererea nr. 13366/87 (1990) 67 DR 244. 57 Habsburg-Lothringen v. Austria, cererea nr. 15344/89 (1989) 64 DR 210. 58 Simpson v. regatul Unit, cererea nr. 14688/89 (1989) 64 DR 188. 59 Peltonen v. Finlanda, cererea nr. 19583/92 (1995) 80-A DR 38. 60 X v. RFG, cererea nr. 3925/69 (1974) 32 CD 123.
  • 15. 15 PAGINA 15 5. Semnificaţia expresiei „acuzaţie în materie penală” „Acuzaţie” Articolul 6 garantează de asemenea un proces echitabil în ceea ce priveşte temei- nicia oricărei „acuzaţii în materie penală” îndreptate împotriva unei persoane. Ce cu- prinde această formulare? În contextul Convenţiei, noţiunea de „acuzaţie” poartă un caracter autonom în raport cu dreptul intern. În cazul Deweer v. Belgia, CEDO a precizat că termenul „acu- zaţie” trebuie să fie înţeles în acceptarea sa materială şi nu formală şi s-a considerat obligată să privească de aici aparenţele şi să analizeze realităţile procedurii în cauză. Ju- decătorii au definit apoi „acuzaţia” ca fiind: notificarea oficială, ce emană de la o autoritate competentă, a învinuirii de a fi comis o infracţiune penală, sau ca având repercusiuni importante asupra situaţiei suspectului65 . În cazul menţionat mai sus, procurorul ordonase închiderea provizorie a măcelăriei reclamantului în baza unui raport ce demon- stra încălcarea de către acesta a unei hotărâri ce fixa preţul de realizare consumatorilor a cărnii de vită şi de porc. Acceptarea de către acest comerciant a tranzacţiei propuse în cadrul unei reglementări amiabile anula ac- ţiunea publică, după cum o cerea legislaţia belgiană. Aceasta nu a împiedicat CEDO să considere că reclamantul constituise obiec- tul unei acuzaţii în materie penală. Următoarele situaţii de asemenea au fost analizate de către Judecătorii de la Strasbourg ca acuzaţii: ordinul de arestare a unei persoane pentru o infracţiune penală66 , înştiinţarea oficială a unei persoane des- pre urmăririle angajate împotriva ei67 , solicitarea probelor, adresată unei per- soane de către o autoritate de anchetare cu privire la infracţiunile vamale şi în- gheţarea contului bancar al persoanei interesate68 , numirea de către o persoană a unui apă- rător după intentarea împotriva sa a unei anchete în baza unui raport al poliţiei69 . „În materie penală” După cum a reamintit CEDO în hotă- rârea Engel şi alţii v. Olanda70 , Statele Părţi sunt libere să menţină sau să stabilească o distincţie între dreptul penal, dreptul admi- 61 L v. Suedia, cererea nr. 10801/84 (1978) 61 DR 62. 62 Nordh şi alţii v. Suedia, cererea nr. 14225/88 (1990) 69 DR 223. 63 X v. Austria, cererea nr. 7830/77 (1978) 14 DR 200. Litigiile relative la proprieta- tea brevetelor sunt uneori considerate ca relevante de dreptul civil. (British American Tobacco v. Olanda, cererea nr. 19589/92, 20 noiembrie 1995). 64 Pellegrin v. Franţa, 8 decembrie 1999. 65 Deweer v. Belgia, 27 februarie 1980, para- grafele 42, 44 şi 46. 66 Wemhoff v. RFG, 27 iunie 1968. 67 Neumeister v. Austria, 27 iunie 1986. 68 Funke v. Franţa, 25 februarie 1993. 69 Angelucci v. Italia, 19 februarie 1991. 70 Engel şi alţii v. Olanda, 8 iunie 1976, paragra- ful 81.
  • 16. 16 PAGINA 16 nistrativ şi dreptul disciplinar în măsura în care această distincţie nu încalcă dispoziţiile Convenţiei. Exercitarea normală a drepturi- lor recunoscute în Convenţie, spre exemplu a libertăţii de exprimare, nu ar trebui să con- stituie o infracţiune penală. În acest caz, CEDO a stabilit criterii- le care permit să se decidă dacă o acuzaţie poartă sau nu un caracter penal în sensul articolului 6, criterii care au fost apoi confir- mate în jurisprudenţa sa ulterioară. În acest context sunt pertinente trei ele- mente: clasificarea în dreptul intern, natura infracţiunii, precum şi natura şi severitatea pedepsei. Clasificarea în dreptul intern Dacă acuzaţia este clasificată ca pena- lă în dreptul intern al Statului pârât, arti- colul 6 se aplică în mod automat procedurii şi distincţiile menţionate mai sus nu vor avea loc. Şi invers, contrariul nu va fi ade- vărat: dacă va fi astfel, în rezultat, Statele contractante ar putea uşor să se sustragă de la aplicarea garanţiei unui proces echitabil depenalizând sau modificând clasificarea infracţiunilor penale. După cum Judecătorii de la Strasbourg au remarcat în hotărârea Engel şi alţii v. Olanda: Dacă Statele contractante ar putea după bunul lor plac să califice o infracţiune mai degrabă disciplinar decât penal, sau să ur- mărească autorul unei infracţiuni „mixte” de preferinţă pe plan disciplinar decât pe cale penală, rolul clauzelor fundamentale ale articolelor 6 şi 7 s-ar afla subordonate voinţei lor suverane. O latitudine atât de extinsă riscă să ducă la rezultate incompa- tibile cu scopul şi obiectul Convenţiei71 . Natura infracţiunii Acest criteriu se divizează în două sub- criterii: A – Aplicabilitatea normei încălcate şi B – scopul pedepsei. A – Aplicabilitatea normei încălcate Dacă norma vizată nu se aplică decât unui număr restrâns de indivizi, membrilor unei profesii spre exemplu, ea ţine mai cu- rând de legislaţia disciplinară decât penală. Din contra, dacă ea are un efect general, este probabil că ea poartă un caracter penal în sensul articolului 6. În cazul Weber v. El- veţia, reclamantul intentase urmăriri penale pentru defăimare şi a susţinut o conferinţă de presă în vederea informării publicului despre iniţiativa sa. El fusese apoi condam- nat la o amendă pentru încălcarea secretului anchetei şi a depus o cerere pentru încălca- rea articolului 6, recursul lui fiind respins fără o audiere publică prealabilă. CEDO, fiind nevoită să decidă asupra caracterului penal al infracţiunii, s-a exprimat astfel: Curtea nu a subscris acestei argumen- tări. Sancţiunile disciplinare au în ge- neral scopul de a asigura respectarea, de către membrii grupurilor particulare, 71 Engel şi alţii v. Olanda, 8 iunie 1976, paragra- ful 81.
  • 17. 17 PAGINA 17 a regulilor de comportament proprii celor din urmă. De altfel, divulgarea informa- ţiilor referitoare la o anchetă încă în des- făşurare constituie, în majoritatea State- lor contractante, o acţiune incompatibilă cu asemenea reguli şi reprimată prin texte de diferită natură. Având, ex oficio acces la secretul de anchetă, magistraţii, avocaţii şi toţi cei care sunt strâns legaţi de funcţionarea jurisdicţiilor, se expun în asemenea cazuri, independent de sancţiunile penale, în favoarea măsurilor disciplinare, care se explică prin natura profesiei lor. „Părţile”, nu fac decât să participe la procedură în calitate de justi- ţiabili; ele deci se află în afara sferei dis- ciplinare a justiţiei. După cum articolul 185 [din Codul de procedură penală din Vaud] se referă virtual populaţiei în între- gime, infracţiunea pe care o defineşte şi prevede o sancţiune punitivă, poartă un caracter „penal” în ceea ce priveşte cel de-al doilea criteriu72 . Dispoziţia, nereferindu-se la un grup limitat de persoane cu una sau mai multe calificări, nu este deci numai de natură dis- ciplinară. Astfel, cazul Demicole v. Malta73 se referea la un jurnalist, ce a fost subiectul unei proceduri pentru atentat la privilegiile parlamentare după ce publicase un articol ce critica cu severitate doi deputaţi. Urmări- rile intentate împotriva persoanei interesate nu au fost considerate ca fiind relevante de disciplina parlamentară, în măsura în care dispoziţia invocată se referea virtual popula- ţiei în întregime. Din contra, în cazul Ravnsborg v. Sue- dia74 , Judecătorii de la Strasbourg au notat că amendele fusese impuse reclamantului din cauza declaraţiilor imorale făcute de acesta în calitate de parte la o procedură judecătorească. Ei au estimat că măsurile adoptate în scopul asigurării desfăşurării co- recte a procedurilor se apropie mai mult de exercitarea prerogativelor disciplinare decât de impunerea pedepselor cu titlu de infrac- ţiuni penale. Referitor la acest caz articolul 6 fusese deci considerat inaplicabil. B – Scopul pedepsei Scopul acestui criteriu este de a distin- ge sancţiunile penale de cele cu caracter pur administrativ. Hotărârea Öztürk v. RFG75 vizează un caz de comportament periculos (imprudenţa la volan): o infracţiune nepenalizată în Germa- nia, fapt care nu a împiedicat Judecătorii de la Strasbourg să considere că ea reiese întot- deauna cu certitudine din materia penală în sensul articolului 6. Norma vizată păstrează în rezultat trăsăturile proprii (în special as- pectul punitiv) infracţiunilor penale. Ea se adresează tuturor cetăţenilor în calitatea lor de „utilizatori ai căilor de circulaţie rutieră” şi nu unui grup particular (vezi mai sus) conţinând şi o sancţiune (amendă) puniti- vă şi descurajatoare. Curtea de asemenea 72 Weber v. Elveţia, 22 mai 1990, paragraful 33. 73 Demicoli v. Malta, 27 august 1991. 74 Ravnsborg v. Suedia, 21 februarie 1994. 75 Öztürk v. RFG, 21 fe- bruarie 1984.
  • 18. 18 PAGINA 18 a menţionat că marea majoritate a Statelor Părţi tratează încălcările minore ale Codului circulaţiei rutiere ca infracţiuni penale. Natura şi severitatea pedepsei Acest criteriu nu trebuie să fie confun- dat cu cel al scopului pedepsei (vezi mai sus). În rezultat, în cazul când scopul nu permite aplicarea articolului 6, CEDO se interesează de asemenea şi despre natura şi severitatea ei pentru a şti dacă ea justifică garantarea unui proces echitabil. Ca regulă generală, orice normă asorta- tă cu o privaţiune de libertate este conside- rată a fi mai curând relevantă de domeniul penal, decât de o simplă măsură discipli- nară. CEDO în special a remarcat, în cazul Engel şi alţii v. Olanda, că: Într-o societate ataşată preeminenţei dreptului, se referă la „materia penală” privaţiunile de libertate susceptibile de a fi aplicate cu titlu represiv, cu excepţia celor care prin natura, durata sau mo- dalitatea de executare a lor nu ar putea cauza un prejudiciu important. Astfel o doreşte importanţa impactului, tradiţiile Statelor contractante şi valoarea pe care Convenţia o atribuie respectării libertăţii fizice a persoanei76 . În cazul Benham v. Regatul Unit, Jude- cătorii de la Strasbourg au estimat că „în cazul când este pusă în joc o privaţiune de libertate, interesele justiţiei din principiu cer să fie acordată asistenţa unui avocat”77 . În hotărârea Campbell şi Fell v. Regatul Unit78 , aceeaşi Curte declarase că refuzul amânării executării pedepsei de aproape trei ani, deşi fiind analizată din punct de vedere juridic în dreptul englez aceasta este mai mult ca un privilegiu decât un drept, ar trebui să fie luată în considerare. Un aseme- nea refuz, în rezultat, a avut ca consecinţă prelungirea termenului de detenţie a deţinu- tului, depăşind data la care el putea spera să fie eliberat. După cum a fost indicat în extrasul din hotărârea Engel şi alţii v. Olanda reprodus mai sus, nu orice privare de libertate antre- nează în mod obligatoriu aplicabilitatea arti- colului 6. CEDO în special a estimat o deten- ţie de două zile ca fiind prea scurtă pentru a fi asimilată unei sancţiuni penale. Pericolul unei detenţii poate de aseme- nea implica aplicarea articolului 6. În Engel v. Olanda, faptul că unul din reclamanţi s-a văzut supus unei sancţiuni nonprivative de libertate nu modifică opinia Curţii în ceea ce priveşte caracterul penal al acuzaţiei, în mă- sura în care rezultatul final al recursului nu a putut diminua impactul iniţial. În cazul când pedeapsa nu constă într-o detenţie sau într-o ameninţare cu detenţia, dar într-o amendă, CEDO se întreabă dacă aceasta ar trebui să fie percepută ca o repa- raţie financiară a prejudiciilor sau ca o sanc- ţiune esenţialmente destinată să descurajeze recidivele. Doar în ultimul caz ea este anali- zată ca fiind relevantă de materia penală79 . 76 Engel şi alţii v. Olanda, 8 iunie 1976, paragra- ful 82. 77 Benham v. Regatul Unit, 10 iunie 1996, paragraful 61. 78 Campbell şi Fell v. Regatul Unit, 28 iunie 1984, paragraful 72. 79 Spre exemplu, Ben- denoun v. Franţa, 4 februarie 1994.
  • 19. 19 PAGINA 19 6. Aplicabilitatea dreptului la o audiere publică Articolul 6 garantează fiecărei persoane dreptul la examinarea cauzei sale în mod public, când este vorba de determinarea drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil sau de temeinicia oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva ei. Ace- laşi articol precizează în plus că accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi pu- blicului pe parcursul întregului proces sau doar a unei părţi a lui în interesul moralită- ţii, ordinii publice sau securităţii naţionale într-o societate democratică, în cazul în care o cere interesul minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces, sau în măsura considerată strict necesară de către instanţa judecătorească, în cazul în care, în circum- stanţe speciale, publicitatea ar putea aduce atingere intereselor justiţiei. Audierea publică constituie un element esenţial al dreptului la un proces echitabil, după cum a subliniat CEDO în hotărârea Axen v. RFG: Publicitatea procedurii organelor judecă- toreşti vizată în articolul 6(1) protejează justiţiabilii împotriva unei judecăţi secre- te, care iese de sub controlul public: ea constituie de asemenea unul din mijloa- cele de păstrare a încrederii în curţi şi in- stanţele judecătoreşti. Prin transparenţa pe care o acordă administraţiei justiţiei, ea contribuie la realizarea scopului ar- ticolului 6(1): procesul echitabil, a cărui garanţie se numără printre principiile oricărei societăţi democratice în sensul Convenţiei80 . O audiere publică în general se dovedeş- te a fi necesară pentru a respecta exigenţele articolului 6(1) în faţa jurisdicţiilor fie de prima sau ultima instanţă. În acelaşi timp el poate avea excepţii în ceea ce priveşte litigiile tehnice importante81 . Dacă în prima instanţă nu are loc nici o audiere publică, această lacună poate fi lichidată la nivelul unei instanţe superioare. Totuşi, faptul că curtea de apel nu exami- nează toate faptele cazului sau nu este în stare să-şi realizeze toate competenţele în această jurisdicţie, constituie o încălcare a articolului 6. În cazul Diennet v. Franţa82 , Curtea stabilise lipsa oricărei audieri publice la etapa procedurii disciplinare şi estimase că această lacună nu putea fi lichidată prin caracterul public al audierilor ţinute de Consiliul de Stat pronunţându-se în ordine de recurs asupra deciziilor secţiunii disci- plinare a consiliul naţional al ordinului me- dicilor. Aceasta, în măsura în care instanţă nominalizată nu poate fi considerată drept un „organ judecătoresc de plină jurisdicţie”, 80 Axen v. RFG, 8 decem- brie 1983, paragraful 25. 81 Schuler-Zraggen v. Elveţia, 24 iunie 1993, paragraful 58 – drep- tul reclamantului la o pensie de invaliditate. 82 Diennet v. Franţa, 26 septembrie 1995, pa- ragraful 34.
  • 20. 20 PAGINA 20 în special fiindcă ea nu avea împuterniciri de a se pronunţa asupra proporţionalităţii între abatere şi sancţiune. Doar circumstanţele excepţionale pot justifica lipsa audierii pu- blice în primă instanţă83 . Dreptul la o audiere publică include în mod general dreptul la o procedură orală, cu excepţia circumstanţelor excepţionale84 . La general, exigenţa unei audieri publi- ce nu se impune procedurilor desfăşurate în faţa unei jurisdicţii de apel. Spre exemplu, în cazul Axen v. RFG85 , CEDO a considerat că în materie penală şedinţele publice erau super- ficiale din moment ce curtea de apel în cauză respingea recursul din motive pur de drept. Totuşi, dacă jurisdicţia de apel urmează să examineze în acelaşi timp circumstanţele de fapt şi de drept ale cazului şi să se pronunţe asupra culpabilităţii sau nevinovăţiei acuza- tului, este necesară o audiere publică86 . În cazurile civile, din contra, audierea publică la nivel de apel este considerată ca de prisos. În cazul K v. Elveţia87 , reclamantul era parte la un proces îndelungat cu o întreprinde- re, pe care el o angajase pentru lucrări de amenajare a vilei sale. Tribunalul de primă instanţă a decis în favoarea întreprinderii şi hotărârea lui fusese menţinută de curtea de apel. Reclamantul înaintase apoi recurs în faţa Tribunalului federal care l-a respins fără a desfăşura o audiere publică şi fără a cere observaţii scrise. Comisia a considerat că: Mai mult decât atât, în măsura în care reclamantul se plângea că judecătorii de la Tribunalul federal nu au deliberat şi nici nu au votat în public asupra recursu- lui său de revizuire, comisia a remarcat că Convenţia nu prevede un asemenea drept. La acest subiect, poate fi de asemenea studiată secţiunea „Prezenţa la audiere” din capitolul 10. În unele cazuri, reclamantul are faculta- tea de a renunţa la dreptul său la o audiere publică. După cum a declarat CEDO în cazul Håkansson şi Sturesson v. Suedia: Nici litera nici spiritul acestui text nu împiedică vreo persoană să renunţe de bună voie într-un mod expres sau tacit [...], dar o asemenea renunţare trebuie să fie fără echivoc şi să nu fie îndreptată împotriva vreunui interes public impor- tant88 . În cazul Deweer v. Belgia89 , reclamantul a acceptat să achite o amendă tranzacţiona- lă, fiind ameninţat de închiderea provizorie a instituţiei în aşteptarea unei proceduri penale. Curtea a considerat că renunţarea la audiere, sub formă de acceptare a tranzac- ţiei, fusese obţinută forţat, ceea ce constituie o încălcare a articolului 6(1). În cazul Håkansson şi Sturesson v. Suedia menţionat mai sus, Judecătorii de la Strasbourg au considerat că petiţionarii, abţinându-se să ceară o audiere publică, au 83 Stallinger şi Kuso v. Austria, 23 aprilie 1997, paragraful 51. 84 Fischer v. Austria, 26 aprilie 1995, paragra- ful 44. 85 Axen v. RFG, 8 decem- brie 1983, paragraful 28. 86 Ekbatani v. Suedia, 26 mai 1988, paragrafele 32 şi 33. 87 Vezi spre exemplu, K v. Elveţia, 41 D.R. 242. 88 Håkansson şi Stu- resson v. Suedia, 21 februarie 1980, para- graful 66. 89 Deweer v. Belgia, 27 februarie 1980, para- grafele 51-54.
  • 21. 21 PAGINA 21 renunţat tacit la dreptul lor la audiere, în timp ce legislaţia suedeză le permitea aceas- ta în mod explicit. CEDO a declarat că procedurile dis- ciplinare privind deţinuţii condamnaţi pot avea loc în incinta penitenciarului. În cazul Campbell şi Fell v. Regatul Unit90 , Judecătorii de la Strasbourg au considerat că trebuia de ţinut cont de problemele inerente ordinii publice şi securităţii, care ar putea impune aceste proceduri, dacă ele ar fi fost desfă- şurate în public. Un asemenea aranjament ar impune în rezultat autorităţilor de Stat o sarcină neproporţională. De asemenea CEDO a hotărât că, dacă interzicerea completă a oricărei publicităţi nu este justificată, totuşi este permis uneori de a organiza în secret procedurile discipli- nare referitoare la exercitarea unei profesii, cu condiţia că aceasta o cer circumstanţele. Circumstanţele ce urmează a fi luaţi în con- siderare pentru a decide asupra necesităţii unei audienţe publice includ respectarea secretului profesional şi a vieţii private a clienţilor sau pacienţilor91 . În cazul B. v. Regatul Unit92 , CEDO a ac- ceptat regula ce împiedica presa şi publicul să asiste la toate dezbaterile unui anumit tribunal, consacrate cazurilor cu privire la supravegherea copiilor, în timp ce alte in- stanţe judecătoreşti admiteau presa şi unele categorii de public la procese asemănătoare. În hotărârea sa, adoptată la 24 aprilie 2001, Curtea a decis că nu a avut loc o încălcare. 90 Campbell şi Fell v. Regatul Unit, 28 iunie 1984, paragraful 87. 91 Albert şi Le Compte v. Belgia, 10 februarie 1983, paragraful 34 şi H v. Belgia, 30 noiem- brie 1987, paragraful 54. 92 B. v. Regatul Unit, 14 septembrie 1999 (dis- ponibilă doar în engle- ză).
  • 22. 22 PAGINA 22 7. Semnificaţia expresiei „pronunţată public” Articolul 6 prevede că hotărârea trebuie să fie pronunţată public. Această dispoziţie nu admite nici o excepţie, aplicabilă prevede- rii, care obligă ca audierile să se desfăşoare în public (vezi secţia corespunzătoare din ca- pitolul precedent). Ea de asemenea vizează favorizarea echităţii procesului instaurând o anumită transparenţă. CEDO consideră că expresia „pronun- ţată public” nu înseamnă în mod necesar că hotărârea trebuie să fie citită în incinta instanţei judecătoreşti. În cazul Pretto şi alţii v. Italia, ea în special a menţionat: [...] că s-ar cuveni, în fiecare caz, să se aprecieze în lumina particularităţilor pro- cedurii în cauză şi în funcţie de scopul şi obiectul articolului 6(1), forma publicităţii „hotărârii” prevăzută de legislaţia inter- nă a Statului în cauză93 . În această speţă, CEDO a conchis că din cauza jurisdicţiei limitate a curţii de apel, de- punerea hotărârii la grefa acestei curţi şi, în consecinţă, accesibilitatea textului ei integral pentru public, este o măsură suficientă pentru a satisface condiţia de pronunţare publică. Mai mult decât atât, CEDO a considerat în Axen v. RFG94 că Curtea federală de Jus- tiţie putea trece peste audieri în măsura în care hotărârile curţilor inferioare fusese date publicităţii. Astfel, în Sutter v. Elveţia95 , CEDO a ho- tărât că citirea cu voce tare a unei decizii a Tribunalului militar de casaţie era de prisos, în măsura în care accesul public la această de- cizie era asigurată prin alte mijloace şi, îndeo- sebi, prin posibilitatea de a-şi procura o copie la grefă, precum şi prin publicarea ei ulterioa- ră într-o culegere oficială de jurisprudenţă. Toate cazurile menţionate mai sus se referă la hotărâri pronunţate de către in- stanţe superioare din sistemul judiciar şi Judecătorii de la Strasbourg au considerat că în speţă nu a avut loc o încălcare a articolului 6. Totuşi, cazurile Werner v. Austria96 şi Szucs v. Austria97 – în care nici tribunalele de primă instanţă, nici curţile de apel nu pronunţase hotărârile în public şi în care, de asemenea, s-a dovedit că textul acestor hotărâri nu era accesibil la grefele lor respective pentru mare- le public (fiind autorizate să le consulte doar persoanele ce justificau un „interes legitim”) – au permis Judecătorilor de la Strasbourg să constate o încălcare a articolului 6. CEDO a considerat de asemenea că ace- laşi articol fusese încălcat în cazul Campbell şi Fell v. Regatul Unit98 , în care petiţionarii re- proşase comitetului pentru vizitatori [Board of Visitors], ce-şi desfăşura şedinţele în calitatea sa de organ disciplinar, că nu a întreprins nici o acţiune pentru a face decizia sa publică. 93 Pretto şi alţii v. Italia, 8 decembrie 1983, para- graful 26. 94 Axen v. RFG, 29 iunie 1982, paragraful 32. 95 Sutter v. Elveţia, 22 februarie 1984, para- graful 34. 96 Werner v. Austria, 24 noiembrie 1997. 97 Szucs v. Austria, 24 noiembrie 1997. 98 Campbell şi Fell v. Regatul Unit, 28 iunie 1984, paragraful 92.
  • 23. 23 PAGINA 23 8. Semnificaţia expresiei „într-un termen rezonabil” Articolul 6 obligă ca orice persoană să poată avea dreptul de a-şi vedea cauza exa- minată într-un termen rezonabil. CEDO a declarat că obiectul acestei garanţii este de a proteja „[...] toţi justiţiabilii [...] împotriva duratei excesive a procedurii”99 . Asemenea dispoziţie „prin aceasta subliniază importan- ţa care se atribuie faptului, ca justiţia să nu fie înfăptuită cu o întârziere, care să compro- mită eficienţa şi credibilitatea ei”100 . Condiţia enunţată garantează că, într-un termen rezonabil şi prin intermediul unei hotărâri judecătoreşti, se pune capăt incertitudinii în care se află o persoană în ceea ce priveşte poziţia sa în dreptul civil sau acuzaţia în ma- terie penală îndreptată împotriva sa: aseme- nea măsură în acelaşi timp vizează interesul persoanei în cauză şi principiul securităţii juridice. Perioada ce urmează a fi luată în con- sideraţie începe, pentru cazurile civile, din momentul în care este intentată acţiunea, iar în cele penale, din momentul în care împotriva suspectului este înaintată acu- zarea101 . Ea încetează odată cu încheierea procedurii în faţa celei mai înalte instanţe, cu alte cuvinte atunci când hotărârea devine definitivă102 . CEDO nu examinează decât termenul care curge începând cu momentul când Sta- tul în cauză a acceptat dreptul la recurs in- dividual, dar ţinând cont de starea şi gradul de avansare al cazului la această dată103 . Judecătorii de la Strasbourg au stabilit în jurisprudenţa lor că evaluarea caracte- rului rezonabil al termenului presupune aprecierea mai multor factori: complexitatea cazului, comportamentul reclamantului şi cel al autorităţilor judecătoreşti şi admini- strative, precum şi importanţa procesului pentru reclamant104 . Pentru CEDO contează şi circumstan- ţele particulare, astfel ea încă nu a fixat ter- menul absolut. De asemenea ea a ajuns la concluzia că va recurge la o evaluare globală în loc de a verifica la modul direct criteriile menţionate mai sus. Complexitatea cazului Pentru aprecierea complexităţii cazului sunt pertinente toate aspectele. Aprecierea poate viza atât problemele de fapt cât şi de drept105 . CEDO acordă importanţă mai ales naturii faptelor ce urmează a fi stabilite106 , numărului de acuzaţi şi de martori107 , di- mensiunii internaţionale108 , joncţiunii mai multor cazuri109 şi intervenţiei terţilor în procedură110 . 99 Stögmüller v. Austria, 10 noiembrie 1969, paragraful 5. 100 H v. Franţa, 24 oc- tombrie 1989, para- graful 58. 101 Scopelliti v. Italia, 23 noiembrie 1993, pa- ragraful 18 şi Deweer v. Belgia, 27 februa- rie 1980, paragraful 42. 102 vezi spre exemplu Scopelliti v. Italia, 23 noiembrie 1993, paragraful 18 şi B v. Austria, 28 martie 1990, paragraful 48. 103 Proszak v. Polonia, 16 decembrie 1997, paragarfele 30 şi 31. 104 Vezi spre exemplu Buchholz v. RFG, 6 mai 1981, paragraful 49. 105 Vezi Katte Klitsche dela Grange v. Italia, 27 octombrie 1994, paragraful 62 – caz ce riscă să provoace repercusiuni impor- tante asupra juri- sprudenţei naţionale şi asupra dreptului mediului. 106 Triggiani v. Italia, 19 februarie 1991, para- graful 17.
  • 24. 24 PAGINA 24 Un caz foarte complex uneori poate jus- tifica o procedură îndelungată. Spre exem- plu, în speţa Boddaert v. Belgia111 , CEDO a considerat că perioada de şase ani şi trei luni nu constituise un termen irezonabil, în mă- sura în care cazul se referea la un omor com- plicat şi se examinau în paralel două procese diferite. Totuşi, chiar şi în cazurile extrem de complexe, Judecătorii de la Strasbourg nu ezită, dacă este necesar, să califice un ter- men ca irezonabil. În hotărârea lor Ferantelli şi Santangelo v. Italia112 , ei în special au con- siderat excesiv termenul de şaisprezece ani, chiar dacă cazul se referea la un omor com- plicat şi impunea probleme delicate datorită vârstei fragede a delincvenţilor. Comportamentul reclamantului Orice termen inerent comportamentu- lui reclamantului prejudiciază legitimitatea plângerii sale. În acelaşi timp, nu pot fi fă- cute obiecţii unui justiţiabil că durata pro- cedurii este imputabilă exploatării tuturor mijloacelor de drept disponibile pentru a-şi asigura apărarea. În plus, nu ar trebui să cerem unui reclamant să coopereze activ la o procedură susceptibilă să ducă la propria sa incriminare113 . Dacă un reclamant încearcă să accelereze trecerea instanţelor, acest fapt poate fi reţinut în favoarea sa, dar neinterve- nirea unui reclamant în scopul de a accelera procedura nu este obligatoriu crucială114 . CEDO a declarat, în hotărârea sa Unión Alimentaria Sanders S.A. v. Spania, că re- clamantul „trebuie doar să îndeplinească cu exactitate actele în cauză, să nu facă uz de manevre dilatorii şi să folosească posibilită- ţile oferite de dreptul intern pentru a reduce procedura”115 . Cazul Ciricosta şi Viola v. Italia116 se referă la o cerere de suspendare a lucrărilor susceptibile să lezeze drepturile de proprie- tate ale petiţionarilor. Ultimii, au solicitat de cel puţin şaptesprezece ori amânarea audie- rilor şi nu s-au opus la şase amânări solici- tate de partea adversă, în consecinţă CEDO a considerat că termenul de cincisprezece ani nu era irezonabil. În Beaumartin v. Fran- ţa117 , petiţionarii contribuiseră la întârzierea procedurii, înaintând cazul unei jurisdicţii incompetente şi fiindcă nu au depus ob- servaţiile lor decât peste patru luni după ce au înaintat recurs în apel. Judecătorii de la Strasbourg au considerat totuşi că auto- rităţile sunt responsabile, deoarece instanţa de judecată a avut nevoie de peste cinci ani pentru a-şi desfăşura prima sa şedinţă şi administraţia reclamată a avut nevoie de douăzeci de luni de la momentul când a fost sesizată pentru a-şi depune observaţiile. 107 Angelucci v. Italia, 19 februarie 1991, paragraful 15 şi An- dreucci v. Italia, 27 februarie 1992, para- graful 17. 108 Vezi spre exemplu Manzoni v. Italia, 19 februarie 1991, para- graful 18. 109 Diana v. Italia, 27 februarie 1992, para- graful 17. 110 Manieri v. Italia, 27 februarie 1992, para- graful 18. 111 Boddaert v. Belgia, 12 octombrie 1992. 112 Ferrantelli şi San- tangelo v. Italia, 7 august 1996. 113 Eckle v. RFG, 15 iulie 1982, paragraful 82. 114 Vezi spre exemplu Ceteroni v. Italia, 15 noiembrie 1996. 115 Unión Aliemntaria sanders S.A. v. Spa- nia, paragraful 35. 116 Ciricosta şi Viola v. Italia, 4 decembrie 1995. 117 Beaumartin v. Franţa, 24 noiembrie 1994.
  • 25. 25 PAGINA 25 Comportamentul autorităţilor Pentru a determina dacă a fost sau nu respectată garanţia termenului rezonabil trebuie să fie luate în consideraţie doar în- târzierile imputabile Statului. Totuşi Statul este responsabil de întârzieri cauzate de toate autorităţile sale administrative sau judiciare. Dacă CEDO se pronunţă asupra cazu- rilor referitoare la durata unei proceduri, ea se referă la principiul unei bune administrări a justiţiei, altfel spus la obligaţia instanţelor judecătoreşti naţionale de a expedia operativ dosarele care sunt depuse118 . Orice decizie de amânare dintr-un motiv oarecare sau de declanşare a unei anchete ocazionale poate avea o anumită importanţă. În speţa Ewing v. Regatul Unit119 , joncţiunea a trei cazuri, cauză a unei proceduri îndelungate, nu a fost considerată ca arbitrară sau irezonabilă (sau chiar ca o cauză de o întârziere nejusti- ficată), în măsura în care ea a fost efectuată întru asigurarea unei bune administrări a justiţiei. CEDO a afirmat cu certitudine că efor- turile întreprinse de autorităţile judecătoreşti pentru a accelera procedurile în măsura posibilităţilor joacă un rol important în res- pectarea garanţiilor oferite petiţionarilor de articolul 6120 . În consecinţă instanţele ju- decătoreşti îşi asumă obligaţia particulară de a veghea asupra faptului că toţi par- ticipanţii în proces vor face tot posibilul pentru a evita orice întârziere inutilă. Întârzierile considerate de Judecătorii de la Strasbourg ca imputabile Statului includ: în materie civilă: o amânare a procedu- rii în aşteptarea unei decizii într-un alt caz, o întârziere în desfăşurarea audierii în faţa unei instanţe sau la prezentarea sau la producerea probelor de către Stat, precum şi orice întârziere impu- tabilă grefei instanţei judecătoreşti sau altor autorităţi administrative. în materie penală: transferarea dosarului unei alte instanţe judecătoreşti, sporirea numărului audierilor în prezenţa mai multor acuzaţi, comunicarea tardivă acuzatului a hotărârii şi termenul prea îndelungat necesar pentru a face recurs şi a se pronunţa în ordine de apel121 . Judecătorii de la Strasbourg au reamin- tit în cazul Zimmerman şi Steiner v. Elveţia că Statele contractante fusese obligate să „[...] organizeze jurisdicţiile lor într-un mod, care să permită să răspundă exigenţelor articolu- lui 6(1), în special în ceea ce ţine de respecta- rea „termenului rezonabil’”122 . În acest caz, CEDO a estimat că, dacă cauza amânării întreprinse de instanţă ţine de supraîncărcarea activităţii sistemului judecătoresc, aceasta constituie o încălcare 118 Boddaert v. Belgia, 12 octombrie 1992, paragraful 39. 119 Ewing v. Regatul Unit, 56 DR 71. 120 Vezi spre exemplu Vernillo v. Franţa, 20 februarie 1991, para- graful 38. 121 Vezi spre exemplu Zimmerman şi Steiner v. Elveţia, 13 iulie 1983; Guincho v. Por- tugalia, 10 iulie 1984 şi Buchholz v. RFG, 6 mai 1981. 122 Zimmerman şi Steiner v. Elveţia, 13 iulie 1983, paragraful 29.
  • 26. 26 PAGINA 26 a garantării termenului rezonabil enunţat de articolul 6, în măsura în care Statul nu a luat măsurile potrivite pentru a face faţă situaţiei. Asemenea măsuri pot include spo- rirea numărului de judecători şi de grefieri sau secretari. Totuşi, CEDO nu consideră în general o încălcare faptul dacă blocarea sistemului judecătoresc poartă un caracter provizoriu şi excepţional şi dacă Statul a întreprins operativ măsuri de redresare a situaţiei. Pentru a evalua carenţele Statului, Judecătorii de la Strasbourg sunt dispuşi să ţină cont şi de situaţia politică şi socială din Statul în cauză123 . Importanţa procesului pentru reclamant Aplicarea acestui criteriu explică că Ju- decătorii de la Strasbourg se arată a fi mai exigenţi, dacă ei evaluează rapiditatea proce- durilor penale, mai ales dacă acuzatul se află în arest preventiv. Exigenţa termenului rezo- nabil impusă de articolul 6 se apropie foarte mult de cel impus de articolul 5(3)124 . CEDO susţine că durata excesivă a procedurii duce la ilegalitatea detenţiei. Această detenţie nu ar trebui să fie considerată în corespundere cu scopul enunţat în aricolul 5 (3) odată ce inter- valele de timp scurse nu mai sunt rezonabile. Judecătorii de la Strasbourg de asemenea au enunţat în mai multe cazuri, dintre care cel mai recent se referă la cazul Jablonski v. Po- lonia125 , principiile pe care judecătorul trebuie să le aplice pentru a autoriza un arest preven- tiv, ţinând cont de durata probabilă necesară pentru organizarea procesului. Pentru a justi- fica o detenţie în virtutea articolului 5(1)(c) şi 5(3) întotdeauna sunt necesare motive plauzi- bile şi obiective pentru a presupune că o per- soană a comis o infracţiune. Totodată, aceste motive nu sunt suficiente pentru a justifica o detenţie preventivă, chiar dacă suspectul a fost prins în flagrant delict. O asemenea de- tenţie va constitui o încălcare a articolului 6(2) (prezumţia de nevinovăţie, vezi în continuare). Privaţiunea de libertate de asemenea trebuie să se bazeze pe motive obiective ce pot fi verifi- cate cum ar fi pericolul ascunderii acuzatului, exercitarea presiunilor asupra martorilor sau lichidarea probelor. Garanţiile ce se bazează pe controlul judiciar instituit prin articolul 5(3) obligă ca judecătorul, care a autorizat prelungirea detenţiei să verifice, de fiecare dată, prezenţa motivelor pertinente suficiente pentru a justifica menţinerea acestei detenţii. Nu este suficient ca acest magistrat să fie con- vins că asemenea motive existau la momentul deciziei iniţiale de plasare în detenţie, că do- sarul încă nu a avansat în măsura suficientă pentru a permite un proces sau că termenul scurs este încă rezonabil. Bineînţeles că dacă judecătorul consideră acest termen irezonabil, detenţia devine ipso facto ilegală şi că deţinu- 123 Vezi spre exemplu Milasi v. Italia, 25 iunie 1987, para- graful 19 şi Unión Alimentaria S.A. v. Spania, 7 iulie 1989, paragraful 38. 124 Articolul 5(3) prevede în special că: «Orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragraful 1.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercita- rea atribuţiilor judi- ciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.». 125 Jablonski v. Polonia, 21 decembrie 2000 [disponibil doar în engleză].
  • 27. 27 PAGINA 27 tul trebuie să fie eliberat. În orice caz, pentru a justifica o detenţie îndelungată, judecătorul va trebui de asemenea să demonstreze că el este convins că nu poate utiliza un mijloc mai puţin sever (cum ar fi limitarea dreptului de deplasare) de natură să diminueze temerile procurorului. În cazul Jablonski v. Polonia, CEDO a considerat că, chiar dacă comporta- mentul reclamantului contribuise la prelungi- rea procedurii, nu ar trebui justificată doar pe seama lui toată întârzierea (peste cinci ani) şi că ea era imputată în principal autorităţilor. În aceste circumstanţe, încălcarea se referea totodată la articolele 5 şi 6. Pentru a reveni la termenul rezonabil în materie civilă, această exigenţă prevăzută de articolul 6 impune autorităţilor şi o obligaţie de operativitate, mai ales dacă rezultatul procedurii poartă un caracter critic pentru reclamant şi/sau prezintă un aspect par- ticular sau ireversibil126 . Să exemplificăm aceste cuvinte: Supravegherea copiilor. În cazul Hokka- nen v. Finlanda, CEDO a declarat: „Este important ca cazurile de supraveghere să fie soluţionate rapid.”127 . În cazul Ignac- colo-Zenide v. România128 , ea a insistat asupra faptului că procedurile privind atribuirea autorităţii parentale necesită un tratament urgent, deoarece esenţa unei asemenea acţiuni este de a feri in- dividul de orice prejudiciu, care ar putea rezulta dintr-o simplă scurgere de timp. Conflicte de muncă. În Obermeier v. Austria, CEDO a declarat „[...] că un angajat care se consideră suspendat pe nedrept de către patronul său, are un interes sporit personal de a obţine cu promtitudine o decizie judiciară cu privire la legalitatea acestei măsuri”129 . Leziuni corporale. În cazul Silva Pontes v. Portugalia130 , CEDO a considerat că pentru a determina indemnizaţia dato- rată victimelor accidentelor rutiere este necesară o promtitudine specială. Alte cazuri în care rapiditatea are fără îndoială o importantă primordială. În X v. Franţa131 , reclamantul fusese infectat cu SIDA în urma unei transfuzii de sân- ge contaminat şi solicitase indemnizaţii din partea Statului. Având în vedere boala incurabilă care îl distrugea şi speranţa redusă de viaţă, CEDO a con- siderat că o procedură de doi ani consti- tuia o depăşire a termenului rezonabil. Instanţele judecătoreşti naţionale erau datoare să utilizeze autoritatea lor pen- tru a urgenta trecerea instanţelor. În A şi alţii v. Danemarca, CEDO a conside- rat că „[...] autorităţile competente admi- nistrative şi judecătoreşti aveau obligaţia pozitivă, în virtutea articolului 6(1), de a acţiona cu promtitudinea excepţională cerută de jurisprudenţa Curţii în litigiile de acest gen”132 . 126 H v. Regatul Unit, 8 iulie 1988, paragra- ful 85. 127 Hokkanen v. Finlan- da, 23 septembrie 1994, paragraful 72. 128 Ignaccolo-Zenide v. România, 25 ianua- rie 2000, paragraful 102. 129 Obermeier v. Germa- nia, 28 iunie 1990, paragraful 72. 130 Silva Pontes v. Por- tugalia, 23 martie 1994, paragraful 39. 131 X v. Franţa, 23 mar- tie 1991, paragrafele 47-49. 132 A şi alţii v. Danemar- ca, 8 februarie 1996, paragraful 78.
  • 28. 28 PAGINA 28 9. Semnificaţia expresiei „instanţă independentă şi imparţială” Articolul 6 stipulează că orice persoa- nă are dreptul la judecarea cauzei sale de o instanţă judecătorească independentă şi imparţială instituită de lege. Aceste două condiţii (independenţă şi imparţialitate) sunt de altfel interdependente şi Judecătorii de la Strasbourg deseori le verifică în bloc. Independenţă Instanţele judecătoreşti în mod normal sunt considerate ca independente, fiind un caz rar faptul ca un judecător naţional să fie solicitat să se pronunţe în această materie, cel puţin să fie sesizat referitor la deciziile unui organ nejudiciar. În rezultat, orice or- gan de acest tip fiind împuternicit să adopte decizii relative la determinarea drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil sau temeinicia unei acuzaţii penale trebuie să corespundă celor două condiţii enunţate: independenţă şi imparţialitate. Pentru a evalua nivelul de independenţă a unei instanţe, CEDO ia în considerare: modul de desemnare a membrilor ei, durata mandatului lor, existenţa garanţiilor împotriva presiuni- lor din exterior şi dacă organul are aparenţele indepen- denţei133 . Judecătorii de la Strasbourg consideră că orice instanţă judecătorească trebuie să fie independentă în acelaşi timp faţă de exe- cutiv şi faţă de părţi134 . Structura şi numirea CEDO consideră că prezenţa într-o in- stanţă judecătorească a magistraţilor jude- cători sau a persoanelor competente pe plan juridic constituie o puternică prezumţie de independenţă135 . În cazul Sramek v. Austria136 , din contra, CEDO a considerat că instanţa în cauză (Autoritatea regională a tranzacţiilor imobiliare) nu era independentă: guvernul fiind parte la procedură şi reprezentantul său fiind superiorul raportorului din partea acestei jurisdicţii. Faptul că membrii unei judecătorii sunt numiţi de către executiv nu încalcă Con- venţia137 . Pentru ca să aibă loc o încălcare a articolului 6, petiţionarul trebuie să prezinte dovezi că modalitaţile acestei numiri sunt în genere nesatisfăcătoare sau că motivul insti- tuirii unei instanţe judecătoreşti specializate, 133 Vezi spre exemplu Campbell şi Fell v. Regatul Unit, 28 iunie 1984, paragraful 78. 134 Ringeisen v. Austria, 16 iulie 1971, para- graful 95. 135 Le Compte v. Belgia, 23 iunie 1981, para- graful 57. 136 Sramek v. Austria, 22 octombrie 1984. 137 Campbell şi Fell v. Regatul Unit, 28 iunie 1984, paragraful 79.
  • 29. 29 PAGINA 29 împuternicite să soluţioneze un litigiu, a fost o tentativă de a influenţa decizia acesteia138 . În plus, numirea membrilor unei in- stanţe pentru o durată fixă este considerată ca o garanţie de independenţă. În cazul Le Compte v. Belgia139 , mandatul de şase ani al membrilor consiliului de apel al ordinului medicilor fusese considerat ca un amanet al independenţei. În Campbell şi Fell v. Regatul Unit140 , membrii comitetului vizitatorilor erau numiţi pe trei ani: o durată relativ scurtă, dar care nu fusese considerată ca suficientă pentru a genera o încălcare a articolului 6, în măsura în care a fost posibil să se dovedeas- că a fi dificil de a găsi persoane, care ar dori şi ar fi capabile să-şi asume benevol această funcţie pe o perioadă mai îndelungată. Aparenţe Presupunerile referitoare la aparenţa in- dependenţei trebuie să fie justificate în mod obiectiv, cel puţin într-o anumită măsură. Astfel în cazul Belilos v. Elveţia141 , „Comisia de poliţie” locală, împuternicită să reprime contravenţiile, era compusă dintr-un sin- gur membru: un poliţist ce activa cu titlu individual. Deşi nu era supus ordinelor, da jurământul şi era inamovibil, el urma să se întoarcă mai târziu la obligaţiunile sale or- dinare şi, deci, să devină un membru al for- ţelor de poliţie, subordonat superiorilor săi şi loial faţă de colegi. Această particularitate a fost considerată de natură să submineze încrederea de care orice instanţă trebuie să se bucure. Judecătorii de la Strasbourg au considerat în consecinţă că există îndoieli le- gitime referitor la independenţa şi imparţiali- tatea structurală a comisiei şi au declarat că această jurisdicţie nu corespunde exigenţe- lor articolului 6(1). Subordonarea faţă de alte autorităţi Instanţa judecătorească trebuie să fie împuternicită să adopte o decizie obligatorie, care să nu fie susceptibilă de a fi modifica- tă de o autoritate nejudiciară142 . În acest context, CEDO a considerat că anumite tribunale militare şi alte organe disciplinare militare încalcă articolul 6: deşi executivul poate da membrilor lui directive referitoare la executarea funcţiilor, el nu le poate adresa instrucţiuni în domeniul atribuţiilor lor con- tencioase143 . Imparţialitate În cazul Piersack v. Belgia, CEDO a con- siderat că: Dacă imparţialitatea se defineşte de obicei prin absenţa prejudecăţii sau a 138 Zand v. Austria, 15 D.R. 70, paragraful 77. 139 Le Compte, Van Leuven, De Meyere v. Belgia, 23 iunie 1981. 140 Campbell şi Fell v. Regatul Unit, 28 iu- nie 1984, paragraful 80. 141 Belilos v. Elveţia, 19 aprilie 1988, para- grafele 66 şi 67. 142 Vezi spre exemplu Findlay v. Regatul Unit, 25 februarie 1997, paragraful 77. 143 Campbell şi Fell v. Regatul Unit, 28 iu- nie 1984, paragraful 79.
  • 30. 30 PAGINA 30 părtinirii, ea poate, în special din punctul de vedere al articolului 6(1) din Conven- ţie, să se aprecieze în diferire modalităţi. Poate fi făcută distincţia între partea subiectivă, care încearcă să determine ce gândeşte un asemenea judecător în sinea sa în asemenea circumstanţe, şi partea obiectivă, care contribuie la cer- cetarea faptului dacă el oferă garanţii suficiente pentru a exclude în această privinţă orice îndoială legitimă.144 Pentru a invoca lipsa imparţialităţii sub- iective a unei instanţe judecătoreşti, Jude- cătorii de la Strasbourg solicită dovada unui prejudiciu real. Imparţialitatea personală a unui judecător numit regulamentar se prezumă până la dovedirea contrariului145 . Această prezumţie fiind foarte riguroasă, se dovedeşte a fi extrem de dificilă în practica de prezentare a dovezii unui prejudiciu per- sonal şi, printre numeroase cereri înaintate în acest scop, nici una nu a fost reţinută de organele de la Strasbourg. În ceea ce priveşte partea obiectivă, CEDO a declarat în cazul Fey v. Austria că: Referitor la cea de-a doua [aprecierea obiectivă a obiectivităţii judecătorului], ea a ajuns să se întrebe dacă, independent de comportamentul judecătorului, anumi- te fapte ce pot fi verificate, permit să fie pusă la îndoială imparţialitatea ultimului. În această materie, chiar aparenţele pot avea importanţă. Ea porneşte de la în- crederea că instanţele judecătoreşti ale unei societăţi democratice trebuie să se inspire de la justiţiabil, începând, în ma- terie penală, de la preîntâmpinări. De aici rezultă că pentru a se pronunţa asupra existenţei, într-un caz dat, a unui motiv legitim de a se teme că un judecător este lipsit de imparţialitate, punctul de vedere al acuzatului va fi luat în consideraţie, dar nu va juca rolul decisiv. Elementul deter- minant constă în a şti dacă am putea con- sidera temerile interesatului ca justificate în mod obiectiv.146 CEDO a stabilit cu certitudine că ori- ce judecător, despre care s-ar putea crede în mod legitim că este lipsit de imparţiali- tate, trebuie să se recuzeze147 . În acest context existenţa procedurilor naţionale, instituite pentru a asigura impar- ţialitatea, sunt de asemenea luate în consi- derare. Deşi Convenţia nu cere expres pune- rea în aplicare a mecanismelor, ce ar permite părţilor în cadrul unei proceduri să conteste imparţialitatea instanţei, absenţa acestor mecanisme sporeşte şansele de constatare a unei încălcări a articolului 6. Orice con- testare de către apărător a imparţialităţii instanţei judecătoreşti trebuie să fie ve- rificată cel puţin în aşa mod, ca ea să nu apară „evident lipsită de seriozitate”148 . Majoritatea cazurilor de acest tip, exa- minate de Judecătorii de la Strasbourg, se referă la acuzaţii de rasism, dar principiile 144 Piersack v. Belgia, 1 octombrie 1982, pa- ragraful 30. 145 Hauschildt v. Dane- marca, paragraful 47. 146 Fey v. Austria, 24 februarie 1993, para- graful 30. 147 Piersack v. Belgia, paragraful 30; Nortier v. Olanda, paragraful 33; Hauschildt v. Da- nemarca, paragraful 48. 148 Remli c. Franţa, 30 martie 1996, para- graful 48.
  • 31. 31 PAGINA 31 enunţate vizavi de ele valorează pentru alte tipuri de prejudecăţi sau părtiniri. În cazul Remli v. Franţa149 , un terţ auzi- se cum un jurat a declarat:”În plus, eu sunt rasist”. Instanţa naţională a considerat că nu este în măsură să verifice faptele care s-au petrecut în afara prezenţei sale. CEDO a relevat că instanţa nu a întreprins nici o verificare a imparţialităţii juraţilor, astfel lipsind petiţionarul de posibilitatea de a remedia o situaţie contrară exigenţelor Con- venţiei. Ea a decis în consecinţă că a avut loc o încălcare a articolului 6. În cazul când o instanţă naţională a în- treprins în mod evident o verificare adec- vată a acuzaţiilor de prejudiciu şi a decis că echitatea procedurii a fost respectată, CEDO nu se grăbeşte să conteste concluziile acesteia. În cazul Gregory v. Regatul Unit150 , spre exemplu, juraţii i-au transmis judecă- torului un înscris cu următorul conţinut: „Discuţii cu conţinut rasist între juraţi. Un membru îşi cere scuze”. Judecătorul a arătat nota acuzaţiei şi apărării, înainte de a aminti juraţilor că ei trebuie să se pronunţe în baza dovezilor, debarasându-se de orice prejude- cată. CEDO a considerat această prudenţă compatibilă cu prevederile articolului 6. Ea a considerat în special semnificativ faptul că avocatul apărării nu a cerut revocarea jura- tului sau să fie întrebat, în audiere publică, dacă el se simte capabil să continuie şi să pronunţe un verdict bazat în exclusivitate pe dovezi. Judecătorul ce prezida procesul ceruse în mod evident juraţilor să „se de- baraseze de toate prejudecăţile, oricare ar fi forma lor, indiferent de faptul împotriva sau în favoarea cui ele se manifestă”. CEDO, ţi- nuse totuşi să facă o deosebire între această instanţă şi cazul Remli v. Franţa: În ultimul caz, curtea cu juraţi s-a abţinut să reacţioneze la o învinuire, conform căreia un jurat neidentificabil fusese au- zit cum zicea că el este rasist. În speţă, judecătorul s-a confruntat cu o învinuire de rasism printre juraţi, care, deşi vagă şi imprecisă, nu putea fi considerată ca fiind neîntemeiată. Ţinând cont de cir- cumstanţe, el a luat măsuri suficiente pentru a se asigura ca instanţa să poată trece drept imparţială în sensul articolu- lui 6(1) din Convenţie şi a oferit garanţii suficiente pentru a împrăştia toate în- doielile în această privinţă151 . În hotărârea Sander v. Regatul Unit, pronunţată mai recent, CEDO a considerat totuşi că articolul 6 fusese încălcat odată ce judecătorul nu a reacţionat într-un mod energic la probele similare de rasism prin- tre juraţi: [...] judecătorul era dator să reacţioneze într-un mod mai energic în loc să se limi- teze la faptul de a cere juraţilor să prezin- te asigurări vagi conform cărora ei se vor debarasa de prejudecăţi şi vor rezolva cazul doar în baza probelor. În afară 149 Remli v. Franţa, 30 martie 1996. 150 Gregory v. Regatul Unit, 25 februarie 1997. 151 Gregory v. Regatul Unit, 25 februarie 1997, paragraful 49.
  • 32. 32 PAGINA 32 de aceasta, judecătorul nu s-a asigurat cu garanţii suficiente pentru a exclude bănuielile legitime sau justificate în mod obiectiv cu privire la imparţialitatea in- stanţei judecătoreşti. În continuare s-a decis că jurisdicţia care a condamnat re- clamantul nu a fost imparţială din punct de vedere obiectiv.152 Diferite roluri ale judecătorului O parte importantă a jurisprudenţei vizează situaţii în care un judecător îşi asu- mă mai multe roluri în cadrul unei singure proceduri. În cazul Piersack v. Belgia153 , ma- gistratul împuternicit să judece reclamantul dirijase mai înainte, până în noiembrie 1977, secţiunea B a parchetului din Bruxelles, îm- puternicită cu urmăriri intentate împotriva interesatului. CEDO a conchis o încălcare a articolului 6. În cazul Hauschildt v. Danemarca154 , CEDO de asemenea a conchis o încălcare, deoarece judecătorul preşedinte adoptase decizii referitoare la arestul provizoriu al re- clamantului şi considerase, în nouă reprize, că culpabilitatea celui din urmă constituia obiectul unor „bănuieli în mod particular consolidate”. Judecătorii de la Strasbourg au considerat în cele din urmă că diferenţa între cele două instanţe (menţinerea în arest preventiv şi procesul) exista şi că temerile re- clamantului erau în consecinţă justificate. Un alt exemplu se referă la cazul Ferran- telli şi Santangelo v. Italia155 în care CEDO a stabilit o încălcare a articolului 6, deoarece preşedintele unei curţi de apel a participat la condamnarea coacuzatului în cadrul unui alt proces. Ultimul conţinea numeroase in- formaţii despre reclamanţi şi rolul lor res- pectiv în timpul acţiunii criminale. În plus, hotărârea pronunţată de curtea de apel şi care condamna persoanele interesate conţi- nea citate abundente din decizia referitoare la coacuzaţii petiţionarilor. Judecătorii de la Strasbourg consideră aceste circumstanţe suficiente pentru a considera că temerile re- clamanţilor faţă de imparţialitatea curţii de apel sunt justificate în mod obiectiv. Cazul Oberschlick (nr.1) v. Austria156 se referă la o procedură în faţa curţii de apel: trei membri ai acestei jurisdicţii de aseme- nea activase în instanţa judecătorească care a pronunţat hotărârea în primă instanţă. CEDO a considerat că dreptul la o instanţă imparţială a fost încălcat. În speţa De Haan v. Olanda157 , judecă- torul care prezida o jurisdicţie de apel a fost solicitat să decidă asupra unei obiecţii îm- potriva unei decizii de care era responsabil el personal. Judecătorii de la Strasbourg au considerat întemeiate temerile petiţionaru- lui referitoare la imparţialitatea obiectivă a acestui magistrat şi au decis că a avut loc o încălcare a articolului 6. Într-un caz recent privind Elveţia158 , 152 Sander v. Regatul Unit, 9 mai 2000, paragraful 34. 153 Piersack v. Belgia, 1 octombrie 1982. 154 Hauschildt v. Dane- marca, 24 mai 1984. 155 Ferrantelli şi San- tangelo v. Italia, 7 august 1996. 156 Oberschlick (nr.1) v. Austria, 23 mai 1991. 157 De Haan v. Olanda, 26 august 1997. 158 Wettstein v. Elveţia, 21 decembrie 2000 (disponibil doar în engleză).
  • 33. 33 PAGINA 33 CEDO a conchis o încălcare a articolului 6(1), petiţionarul fiind implicat într-o procedură în faţa unei curţi constituite din cinci magist- raţi, dintre care doi judecători angajaţi cu o zi de muncă incompletă, reprezentase partea adversă într-o procedură separată, intentată de acelaşi reclamant. CEDO a notat că le- gislaţia şi practica în materie de numire a magistraţilor angajaţi cu o zi de muncă in- completă nu erau absolut incompatibile cu articolul 6: problema de drept ce urmează a fi soluţionată se referă deci doar la modali- tatea în care procedura trebuia să fie des- făşurată în aceaste circumstanţe. În pofida absenţei legăturii materiale între acest caz şi procedura separată în care cele două per- soane activase în calitate de avocaţi, ambele instanţe de fapt s-au încrucişat în timp. Pe- tiţionarul avea deci motive temeinice pentru a menţine îngrijorarea privind posibilitatea că judecătorii continuau să vadă în el partea adversă: o situaţie de natură să dea naştere la temeri legitime cu privire la imparţialitatea acestor magistraţi după părerea sa. Simplul fapt că judecătorul deja avusese caz cu petiţionarul nu este suficient pentru a constitui o încălcare a articolului 6(1). Ar trebui să mai fie constatate circumstanţele speciale, cum ar fi cele din cazurile descrise anterior, în plus şi cunoaşterea prealabilă a dosarului de către judecător. Revizuire Nu este necesar declararea ca principiu general, ce reiese din obligaţia respectării imparţialităţii unei instanţe, ca o instanţă de recurs, ce anulează o decizie administrativă sau judiciară, să fie obligată să trimită cazul unei alte autorităţi jurisdicţionale sau unui alt organ constituit de această autoritate159 . În cazul Thomann v. Elveţia160 , petiţionarul fusese rejudecat de curtea care deja îl con- damnase în lipsa sa. CEDO a considerat că nu a avut loc o încălcare a articolului 6 în măsura în care se putea presupune în mod rezonabil că judecătorii, conştienţi de faptul că au pronunţat decizia iniţială în baza unor probe limitate, examinaseră cazul dintr-un alt punct de vedere, după o dezbatere contra- dictorie şi în lumina unor informaţii mai complete. Instanţe specializate CEDO recunoaşte necesitatea de a re- curge la audieri în faţa organelor de arbitraj specializate în cazuri ce necesită cunoştinţe tehnice. Această practică poate fi implemen- tată prin numirea practicienilor, de tipul medicilor, care sunt membri ai consiliilor corporative de disciplină. Orice membru al unei asemenea instanţe, care întreţinuse relaţii directe cu vreo una din părţi, trebuie să se autorecuzeze. În cazul confruntării cu 159 Ringeisen v. Austria, 16 iulie 1971, para- graful 97. 160 Thomann v. Elveţia, 10 iunie 1996.
  • 34. 34 PAGINA 34 o bănuială rezonabilă, prezenţa judecătorilor profesionişti, care dispun de un vot hotărâ- tor în cadrul unui tribunal, nu constituie în- totdeauna o garanţie suficientă. Cazul Lang- borger v. Suedia161 se referă la o audiere în faţa instanţei locatarilor: o jurisdicţie com- pusă din doi magistraţi profesionişti şi doi asesori-juraţi, numiţi de Federaţia suedeză a proprietarilor de imobile şi, respectiv, de Uniunea naţională a locatarilor. Aceşti ase- sori-juraţi întreţineau relaţii strânse cu două asociaţii ce doreau să-şi menţină clauza de negociere contestată de petiţionar. Ultimul avea temeri legitime că interesele celor doi interesaţi erau opuse în sine şi CEDO a con- siderat că votul hotărâtor, acordat judecăto- rului-preşedinte, nu constituise o garanţie suficientă de imparţialitate. Juraţii Principiile evocate mai sus sunt valabile şi pentru juraţi. Renunţarea în favoarea articolului 6(1) CEDO încă nu a fixat linii directorii clare, care ar indica măsura în care un acuzat poate renunţa la dreptul său de a fi ascultat de către o instanţă judecătorească independentă şi imparţială. Totodată ea a declarat că, chiar dacă este posibilă, aceas- tă renunţare trebuie să fie limitată şi să fie respectate garanţiile minimale (oricare ar fi voinţa părţilor). Renunţarea trebuie să fie fără echivoc. Părţile trebuie să fie preve- nite despre riscurile de parţialitate, să aibă posibilitatea de a aborda această întrebare şi să se declare satisfăcute de componenţa instanţei. Faptul simplu de a nu contesta nu ar trebui să fie asimilat unei renunţări. CEDO a considerat, în cazul Pfeiffer şi Plankl v. Austria162 , că nerecuzarea a doi judecăto- ri, ce intervenise ca magistraţi instructori (şi care deci îi împiedica să se pronunţe în cadrul procesului) nu putea fi asimilată unei renunţări. În cazul Oberschlick (nr. 1) v. Au- stria163 , judecătorul-preşedinte al unei curţi de apel participase la o procedură anterioară şi, în virtutea Codului de procedură penală, nu i se permitea să se pronunţe. Petiţiona- rul nu contesta prezenţa acestui magistrat, ignorând faptul că şi alţi doi judecători de asemenea erau descalificaţi. CEDO totodată a considerat că acest comportament nu con- stituia o renunţare a persoanei interesate la dreptul său la o instanţă imparţială. 161 Langborger v. Suedia, 22 iunie 1989. 162 Pfeiffer şi Plankl v. Austria, 23 februarie 1992. 163 Oberschlick (nr. 1) v. Austria, 23 mai 1991.
  • 35. 35 PAGINA 35 Stabilit prin lege Referitor la această exigenţă, Comisia a declarat în cazul Zand v. Austria că: Clauza articolului 6(1), conform căreia instanţele judecătoreşti trebuie „să fie in- stituite prin lege”, are drept obiect evita- rea organizării sistemului judiciar într-o societate democratică în baza discreţiei executivului şi ca această materie să fie reglementată de o lege a parlamentului. Acest moment totuşi nu semnifică că o delegare de împuterniciri să fie inaccep- tabilă dacă este vorba de chestiuni ce ţin de organizarea judiciară. Articolul 6(1) nu impune ca în acest domeniu organul legislativ să reglementeze fiecare detaliu printr-o lege oficială, dacă acest organ fixează cel puţin schema organizării ju- diciare.164 164 Zand v. Austria, 15 D.R. 70.