Conflictul reprezintă opoziția dintre părți, generată de divergențe de caracter, educație sau credințe, iar managementul conflictelor implică soluționarea acestora prin strategii adecvate. Conflictele pot fi clasificate în funcție de intensitate, apartenență, poziție și durată, fiecare având etape distincte de evoluție. Abordarea constructivă sau distructivă a conflictelor depinde de stilurile de gestionare, care pot include competiție, aplanare, evitare, compromis sau cooperare.

2. Introducere explicativa
Conflictul este opozitia, dezacordul sau incompatibilitatea intre doua sau mai
multe parti.
Managementul este ansamblul activitatilor de organizare, de conducere si
gestionare a unei situatii.
Conflictele apar un absolut orice colectivitate si au la baza, in primul
rand, diversitatea caracterului individual.
In functie de educatia, temperamentul, sau credintele participantilor
conflictele pot fi:
- constructive cea ce duce la rezolvarea unor situatii, la coeziune, sau progres,
- distructive cea ce genereaza ura, haosul sau dezbinarea.

3. Clasificarea conflictelor
₪Poate ca cea ma usoara clasificare este clasificarea in functie de nivelul de
intensitate a conflictelor:
intensitate redusa (partile nu vor sa se „distruga” reciproc, au un sistem ce
faciliteaza controlul comunicarii si le permite sa descopere o solutie benefica),
 intensitate medie (partile doresc sa castige dar fara “distrugerea”
adversarului),
 intensitate crescuta (partile nu accepta decat o victorie totala, cea ce duce la
“distrugerea” adversarului).
In functie de intensitatea conflictului, rezultatele pot fi pozitive, neutre
sau negative.

4. ₪ O alta clasificare este din punct de vedere al apartenentei subiectilor aflati
in conflict:
conflictul individual interior (este conflictul dat in interiorul unei singure
persoane cu privire la alegerile ce trebuiesc luate)
conflictul dintre indivizii din acelasi grup,
conflictul dintre indivizii din grupuri diferite,
conflictul dintre indivizi si grupuri,
conflictul intergrupuri.

5. ₪ Clasificarea mai poate fi facuta si in functie de pozitia oponentilor, spre
exemplu intre majoritate si minoritate. Aici avem:
conflicte simetrice (partile au puteri de acelasi nivel),
conflicte asimetrice (una dintre parti este superior ca putere).
₪ Din punct de vedere al duratei avem:
 pe termen scurt (mai usor solutionabile caci implica interese, negociabile),
pe termen lung (implica probleme valorice fundamentale precum religia).
₪ Din punct de vedere al evolutiei:
conflict spontan (apar spontan si dureaza putin),
conflict acut (au o evolutie scurta dar sunt deosebit de intense),
conflict cronic (cu evolutie lenta si de lunga durata),

6. Fazele agravarii progresive
Fiecare conflict prezinta faze ale agravarii. Acestea sunt:
 disconfortul este o stare de nemultumire fata de o problema de interes
 incidentele sunt evenimente spontane fara vointa cuiva,
 neintelegere este o perceptie gresita sau deformata a problemei de interes,
 tensiunea este starea de incordare si alerta permanenta cu privire la o
presupusa rea vointa a partenerului,
 criza este conflictul deschis intre parteneri.

7. Etapele conflictului
Intr-un conflict avem patru etape de evolutie:
dezacordul – este o nepotrivire de opinie intre doi parteneri,
confruntarea – este etapa in care conflictul poate escalada sau se rezolva,
escaladarea – aici tensiunea atinge cota maxima,
rezolvarea – conflictul tinde catre rezolvare.
Moduri de abordare a conflictelor
Modul in care se abordeaza o situatie conflictuala determina evolutia catre
o solutionare constructiva sau destructiva.

8. Stilul de abordare este o combinatie intre doua variabile:
pana unde suntem in stare sa mergem pentru interesele noastre,
cat de mult luam in considerare interesele si relatia cu ceilalti.
Combinarea acestor doua variabile determina cinci moduri de abordare
a conflictelor :
Competitie: actiunile se concentreaza pentru atingerea cu orice pret a
scopurilor proprii, ignorand in totalitate interesele celorlalti cea ce duce la
distrugerea relatiei cu cealalta parte.
Aplanare: total opus stilului competitiv, actiunile sunt concentrate pentru a
ajuta oponentul sa-si atinga scopul prin neglijarea propriilor interese,
ceia ce duce la pastrarea relatiei.

9. Evitare: se evita conflictul chiar daca nu-si atinge scopul sau distruge relatia
pe care o are cu oponentul
Compromis: persoana va obtine ce si-a propus prin renuntarea la altceva sau
impartirea resursei aflate in conflict.
Cooperare: se va acorda o importanta la fel de mare atat atingerii scopului cat
si pastrarii relatiei. Este stilul cel mai greu de abordat si care necesita
cel mai mult timp dar care aduce cele mai favorabile rezultate.

10. Bibliografie
Strainescu Ioan - Managementul conflictelor
Editura Didactica si Pedagogica 2009
Stefan Stanciu - Managementul resurselor umane
Editura Comunicare.ro 2001
Ghid de orientare si consiliere in cariera