Hippotherapy module 2 RO

1. SpecialisedVET training on Hippotherapy for
professionals working with children with
intellectual, emotional, physical and psychomotor
disabilities
2019-1-TR01-KA202-074547

2. Autor: Asociatia Hipoterapia-
Romania
Lect. Univ. Dr. Bîlbă Anca Nicoleta

3. 2.1. Definiție, caracteristici, clasificare, terminologie…………………..p.4
2.1.1.Definiții ale elementelor de terapie utilizând hipoterapia pentru persoanele
cu dizabilități …………………..……………….................……........... p.4
2.1.2.Caracteristici ale hipoterapiei...........................................p.15
2.1.3.Clasificarea activităților ecvestre pentru persoanele cu dizabilități
……………………………………………………………...………..….p.16
2.1.3.1. Activități terapeutice……………..................…p.23
2.1.3.2. Sport/ activități ecvestre….……………..…......p.36
2.1.4. Descriere și terminologie……………………………...…p.40
Bibliografie…………………………………………………………....p.43

4.  Hipoterapia reprezintă o abordare terapeutică în care este folosit mersul calului
la pas, mers care reproduce prin asemănare mersul uman.
 Aceasta include patru domenii profesionale diferite: medicină, psihologie,
pedagogie și sport.
 Hipoterapia constituie o modalitate terapeutică, prin care calul este utilizat ca
mediator și facilitator pentru îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu
dizabilități, probleme de sănătate mintală și probleme sociale.

5.  Terapia cu ajutorul calului TAC înseamnă abordarea terapeutică prin
intermediul calului în scopul recuperării persoanelor cu dizabilități
psihomotorii.
 Conform Asociației Americane de Hipoterapie, ”hipoterapia este o metoda
de terapie practicată de persoane specializate în psihologie, kinetoterapie sau
medicina, care folosesc mişcarea calului pentru a facilita recuperarea
psihico-motrică a persoanelor cu dizabilităţi”.

6.  Calul este atât un membru al echipei de terapie, cât și un instrument terapeutic.
- face parte din echipa terapeutică, având un rol important în motivația
beneficiarului cât și în controlul timpului de răspuns la itemii din cadrul sesiunii
terapeutice
- utilizează mersul la pas și impulsurile transmise în timpul mersului
 Mișcarea multidimensională a calului produce un impact in sistemul
neuropsihic al omului.

7.  Calul este un instrument flexibil, care poate fi adaptat în funcție de nevoia
pacientului
 Deoarece hipoterapia abordează atât de multe sisteme, există mai multe teorii
care stau la baza aplicării hipoterapiei:
 Sistemul dinamic
 Invățarea mișcării
 Integrarea senzorială

8.  Interacțiunea între mișcarea calului și pacient și interacțiunea tuturor sistemelor
interne si externe, influențează pacientul și calul.
 Această interacțiune, produce schimbări în sistem, conduce la o organizare
proprie și schimbă modalitatea de funcționare a sistemelor pacientului.
 In hipoterapie, mișcarea calului este folosită ca instrument.

9.  Terapeutul trebuie să cunoască cât mai bine acest instrument: ce mers al calului
să fie folosit, ce harnașament să aleagă în funcție de caz.
 Terapeutul trebuie să aibă pregătire în domeniul lucrului cu persoane cu
dizabilități de minim 2 ani.
 Fiecare program de terapie trebuie să urmărească un obiectiv terapeutic, ales
și individualizat fiecărui beneficiar și necesităților sale.

10.  Hipoterapia este o disciplină pentru cal
 Necesită o calificare pentru cal și pentru conducătorul acestuia
 Există cereri speciale cu privire la antrenament
 Sunt urmărite performanțe specifice
 Mișcarea ecvestră poate fi modificată în moduri diferite, speciale, pentru a
facilita sistemul să producă abilități funcționale

11.  Obiectivul principal al fiecărui tip de abordare terapeutică este acela de a ajuta
persoana cu dizabilitate să atingă un nivel cât mai mare de independență, să
achiziționeze cât mai multe abilități de adaptare pentru a face față nevoilor
mediului de viață.
 Abordarea terapeutică alături de metoda aleasă, reprezintă un atribut de bază al
fiecărei terapii, atribut ce poate schimba de multe ori, sensul demersului
terapeutic.

12.  In modul de comportament disruptiv, copilul își găsește confortul și o
modalitate de a face față stimulilor stresanti.
 Astfel, este de așteptat ca orice intervenție terapeutică, care reprezintă de fapt o
modificare comportamentală, să fie percepută inițial ca o dezechilibrare a unei
stări funcționale și să fie respinsă.
 Acest aspect este modulat, print-un contact autentic cu beneficiarul și cu o
relație terapeutică corectă.

13.  Capacitatea de adaptare a copiilor cu dizabilități este diferită, mult mai diferită
decât în cazul copiilor tipici.
 Acest aspect trebuie bine analizat, pentru a putea echilibra nivelul sarcinilor la
capacitatea copiilor.
 Contactul terapeutic este facilitat în hipoterapie de către cal.
 Relația terapeutică este o relatie triangulară terapeut- cal – beneficiar, cu un
puternic impact emoțional și motivațional

14. Intervenția
terapeutică
Nevoile
copilului
Contact
Relatie
Rezistențe
Capacitate
de adaptare
Intervenția terapeutică trebuie să
pornească de la nevoile copilului,
pentru a crește abilitatea de
adaptare la mediul de viață.

15. Terapia cu ajutorul calului conține:
- Contact
- Relație
- Autenticitate
- Creativitate
- Motivație
- Echilibru
- Impuls
- Coordonare

16.  Clasificarea activităților călare în aria persoanelor cu dizabilități este diferită,
în funcție de reglementările interne ale fiecărei țări și de modul în care aceste
activități sunt practicate.
 Astfel, în Europa, această formă de terapie se practică mai mult în mediul
privat, în centre specializate de recuperare.
 În Statele Unite, terapia cu ajutorul calului este practicată în clinici de
recuperare și este parțial decontată de stat, aceasta terapie dovedindu-și de mult
eficacitatea și fiind inclusă și recunoscută ca metoda de reabilitare a
persoanelor cu dizabilități.

17.  În Europa, în special în Elvetia, Portugalia și Spania, centrele de recuperare
sunt din mediul privat, aspect care limitează oarecum numărul personalului
angajat.
 În România, activitățile și specializările din domeniul psihologiei au o
clasificare diferită față de celelalte țări ale Uniunii Europene sau ale Statelor
Unite ale Americii, de aceea, putem clasifica corespunzător cu desfășurarea
activităților din țara noastră, intervențiile și activitățile cu ajutorul calului în
sfera persoanelor cu dizabilități în: terapie, educație și sport.

18.  Ramura terapeutică – are ca obiectiv intervenția terapeutică și conține
obiective terapeutice individualizate. Poate fi utilizată numai de persoane
specializate în intervenție terapeutică, cu o vechime de minim 2 ani în lucrul cu
persoanele cu diazabilități și care au pregătire specială în terapia cu ajutorul
calului și lucrul cu calul.
 Acestea pot fi: psihologi, psihoterapeuți, kinetoterapeuți sau medici care au
cursuri de specializare în intervenția terapeutică. Ei trebuie să aibă acreditare în
domeniul hipoterapiei.
 Ramura educațională – are ca obiectiv desfășurarea de programe
educaționale pentru grupuri vulnerabile sau pentru persoane cu dizabilități,
utilizând caii și activitățile specifice.

19.  Poate fi practicată de psihopedagogi, terapeuți, asistenți sociali, pedagogi, care
au parcurs un stagiu de pregătire în domeniul reabilitării cu ajutorul calului și
care au cunoștințe despre interacțiunea cu caii și comportamentele acestora.
 Ramura sportivă – include activitățile ecvestre cu caracter sportiv, de
agrement sau competițional pentru persoanele cu dizabilități.
 Aceste activități pot fi practicate de persoane specializate în echitație –
instructor de echitație sau antrenor, persoane care au parcurs un stagiu de
pregătire în abordarea echitației la persoanele cu dizabilități psihomotrice.

20. Reabilitarea
cu ajutorul
calului
Terapie
Sport
Educație

21.  Terapia asistată de cai este un termen care cuprinde toată varietatea de
activități ecvine în care participă persoane cu dizabilități, cu scop terapeutic.
 Pe lângă aspectele comune, activitățile călare din sfera persoanelor cu
dizabilități au carecteristici specifice în funcție de scopul urmărit și de
persoanele care sunt implicate în activitățile cu cei cu nevoi speciale.

22. 2.1.3. Activitățile ecvestre speciale se împart în două grupe:
2.1.3.1. Activități terapeutice asistate de cal: hipoterapia, terapia cu
ajutorul calului și psihoterapia asistata de cai
2.1.3.2. Activități ecvestre speciale: activități ecvestre speciale sportive,
călăria adaptată și competiții

23.  Hipoterapia
 Terapia cu ajutorul calului
 Psihoterapia facilitată de cai
Terapia cu
ajutorul
calului- TAC
Hipoterapia
Psihoterapia
asistată de
cai

24.  Reprezintă o formă de intervenție cu orientare impusă.
 Necesită terapeuți cu formare specială.
 Urmărește scopuri terapeutice stabilite în avans.
 Implică monitorizarea și evaluarea dezvoltării.

25. Scopurile terapiei asistate de cai
sunt:
- Îmbunătățirea condiției fizice
- Îmbunătățirea condiției mentale
- Creșterea motivației
- Echilibrarea emoțională

26.  Terapia cu ajutorul calului este un termen care cuprinde toată varietatea de
activități ecvine în care participă persoane cu dizabilități, cu scop terapeutic.
Pe lângă aspectele comune, activitățile călare din sfera persoanelor cu
dizabilități au carecteristici specifice în funcție de scopul urmărit și de
persoanele care sunt implicate în activitățile cu cei cu nevoi speciale.
 Când ne referim la Terapia cu ajutorul calului – TAC avem în vedere toate
activitățile terapeutice în care este folosit calul ca instrument de terapie și că
această activitate include și activitățile de la sol, cuprinde și elemente de
terapie emoțională, terapia fobiilor, a depresiilor

27. Terapia cu ajutorul calului, are ca scop principal obținerea unor
rezultate funcționale în urma unei evaluări realizate de un psiholog,
un terapeut ocupațional sau un logoped.
Implică prezența terapeutului.
Necesită specializare în psihoterapie și în lucrul cu persoanele cu
dizabilități psiho-motorii.

28.  Atunci când terapeutul utilizează mișcarea calului ca pe o strategie de
tratament pentru a îmbunătăți funcția neuromusculară, este important să se
utilizeze în mod consecvent terminologia corectă și se numește ”hipoterapie”.
 Conform Asociatiei Americane de Hipoterapie, ”hipoterapia este o metodă
de terapie practicată de persoane specializate în psihologie, kinetoterapie sau
medicina, care folosesc mișcarea calului pentru a facilita recuperarea
psihico-motrică a persoanelor cu dizabilități”

29.  Hipoterapia este susținută de profesioniști de reabilitare, lucrându-se în mod
individual cu fiecare client.
 Abordarea individuală permite terapeutului să lucreze mai eficient raportat la
nevoile fiecărui copil în parte, setând obiective specifice și strategii adaptate.

30.  Hipoterapia permite profesionistului în reabilitare să aplice o metodă unică în
cadrul căreia interacțiunea dintre cal, copil și terapeut facilitează o intervenție
mai în profunzime asupra deficitelor clientului, cu beneficiu adițional de a fi
percepută ca o activitate recreațională.
 Această activitate, are ca scop dezvoltarea sau corectarea unor scheme motrice
pentru a fi corecte și funcționale.

31.  In hipoterapie, mișcarea calului este folosită ca instrument.
 Terapeutul trebuie să cunoască cât mai bine acest instrument: ce mers al calului
să fie folosit, ce harnașament să aleagă în funcție de caz
 Hipoterapia este o strategie de tratament utilizată de terapeuți profesionali.
 Terapeutul trebuie să aibă pregătire în domeniul lucrului cu persoane cu
dizabilități, cu o vechime de minim 3 ani
 Terapeutul este cel responsabil pentru modul în care se derulează terapia, calul
și personalul ajutător fiind părți de suport ale terapeutului.

32.  Hipoterapia este una dintre cele mai eficiente metode de terapie folosită
pentru îmbunătăţirea poziţiei, echilibrului, mobilităţii și funcţiunilor în toate
cazurile de persoane cu disfuncţii motorii.
 Beneficiarul terapiei trebuie să aibă un diagnostic în urma căruia se vor stabili
obiectivele terapeutice.
 In anumite cazuri, este nevoie de aviz de la medic pentru începerea ședințelor
de terapie călare, în special acolo unde sunt vizate afecțiuni ale coloanei,
luxații de șold sau recuperări după intervenții chirurgicale recente.

33.  Terapeuţi special antrenaţi poziţioneaza omul pe cal, iar acesta raspunde activ
la mişcarea calului.
 Terapeuţii analizează răspunsul persoanei şi direcţionează mişcarea calului
pentru a obţine, în mod specific, efectul pentru fiecare persoana.
 În cadrul programelor de terapie conlucrează colective interdisciplinare de
specialişti: medici,terapeuţi, instructori.

34.  Obiectivele hipoterapiei sunt:
 Facilitarea unei dezvoltări motrice în sensul balansului în șezut
 prin procesarea și integrarea conștientizării proprioceptive și tactil-kinetice
se poate obține reglarea adecvată a tonusului și diferențierea în prezervarea
mecanismului de postură
 Facilitarea și îmbunătățirea reacțiilor de postură în trunchi și zona șoldurilor
 prin armonizarea musculaturii în zona lombară și coxofemurală,
 prin provocarea mușchilor disfuncționali ai sistemului local,
 prin folosirea unor secvențe motrice ușoare și ritmice,
 prin activarea selectivă și includerea mușchilor trunchiului ca exercițiu de
compensare

35.  Această modalitate de abordare terapeutică se adresează persoanelor cu
dezechilibre emoționale sau afecțiuni psihice, cum ar fi: anxietate, depresie,
atac de panică, fobii, stima de sine scazută, capacitate decizională scăzută, etc.
 În afara afecțiunilor care înregistrează progrese notabile în urma terapiei cu
ajutorul calului, petrecerea timpului alaturi de cai, activitățile de întreținere, de
curățare sau hrănire produc efecte benefice asupra psihicului uman.
 Terapia în aer liber, alături de cai, reprezintă o apropiere de normal, de natură
și poate fi considerată pe lângă efectele terapeutice, o punte între mediul de
viaţă specific impus bolnavului şi mediul natural, disponibil tuturor, o
apropiere de normalitate.

36.  Călăria adaptată
 Activități speciale sportive
 Competiții
Călăria
adaptată
Activități
speciale
sportive
Competiții

37.  Călăria adaptată, se ocupă de însușirea abilităților de călărie pentru persoane
cu dizabilități, călăria de agrement și activitățile la sol, de curățire și îngrijire
ale calului. Se recomandă persoanelor cu dizabilități psiho-motorii.
 Este o abordare de grup în care se susțin lecții de călărie pentru persoane cu
dizabilități.
 Este susținută de instructori specializați ce au fost pregătiți prealabil pentru a
putea evalua deficiențele clienților și a identifica intervenția necesară fiecăruia.
 Călăria adaptată reprezintă pe lângă impactul emoțional și o modalitate de
recreere pentru persoanele cu dizabilități.

38.  Activitățile speciale sportive, includ însușirea abilităților de conducere a
calului și a utilajelor specifice și exerciții de voltijă sau atelaje în scop sportiv.
 Participanții sunt persoane cu dizabilitati fizice sau psihice.
 Sunt utilizate echipamente speciale pentru nevoile fiecărui participant.
 Reprezintă activități sportive cu caracter recreativ.

39.  Competițiile, reprezintă activitățile ecvestre susținute în sens competițional, în
cadrul concursurilor sportive pentru persoane cu dizabilități.
 Aceste activități se desfășoară cu echipamente special adaptate călăreților și
nevoilor acestora
 Sunt organizate concursuri hipice pebtru persoane cu dizabilități, având
aceleași cerințe, reguli de desfășurare.
 Persoanele cu dizabilități pot participa de asemeni și la concursuri ecvestre
pentru persoane tipice.

40.  Denumirea de ”hipoterapie” este un termen general utilizat în lume pentru
intervenția terapeutică cu ajutorul calului.
 Termenul corect ar fi Terapia cu Ajutorul Calului, care include și Hipoterapia
 Persoanele care practică TAC nu se numesc corect ”Hipoterapeuți”.
 Denumirea corectă ar fi ”terapeut asistat de cal” sau ”terapeut care utilizează
calul în tehnicile de terapie”

41.  În ultimii ani, utilizarea calului în terapie a implicat doua mari forme:
- hipoterapia
- terapia cu ajutorul calului – TAC
 Este dificil de separat aceste doua forme de terapie, deoarece rareori în cadrul
unei sedinte este abordat doar un singur aspect sau obiectiv terapeutic.

42.  Fiind o intervenție care utilizează atât acțiunea calului cât și acțiunea
terapeutului, efectele vor fi cu siguranță din ambele părți.
 Totuși, calul este folosit cu scopuri precise, personalizate pentru fiecare
beneficiar și din acest punct de vedere, putem face o clasificare a metodelor
utilizate.
 Terapia cu ajutorul calului include și hipoterapia, în timp ce uneori, în cadrul
ședintelor de hipoterapie, se urmărește numai efectul pe care îl are impulsul
calului în mers, asupra omului.

43. 1. Bîlbă, A.,(2015). Costuri şi beneficii ale terapiei cu ajutorul calului în afecţiunile
psihomotorii. Programe doctorale şi post-doctorale, Academia Română. Bucuresti.
2. Iavorovschi, A.,( 2011). Manual de echitaţie, Federaţia Ecvestră Română
3. Level I, Course Manual, American Hippotherapy Association 4th edition,(2013)
4. Mărginean, I., (2002).Calitatea vieţii percepute în România, în I. Mărginean, A. Bălaşa
(coord.), Calitatea Vieţii în România, Bucureşti: Editura Expert.
5. Mcgee, M.C.,Reese,N.M. (2009). Immediate effects of a hippotherapy session on gait
parameters in children with spastic cerebral palsy.Pediatr Phys Ther, 21, 212-218
6. Mcgibbon, N.H., Andrade, K., Widener, G., Cintas, H.L., (1998). Effect of an equine
movement therapy program on gait, energy expenditure, and motor function with spastic
cerebral palsy: a pilot study.Developmental Medicine and Child Neurology, 40(1), 754-762

44. 7. Silkwood-Sherer, D., Warmbier, H., (2007). Effects of Hippotherapy on Postural Stability In
persons with Multiple Sclerosis.Journal of Neurologic Physical Therapy, 31(2), pp. 77-84
8. Quint C., Toomey, M., (1998). Powered saddle and pelvic mobility: an investigation into the
effects on pelvic mobility of children with CP of a powered saddle which imitates the
movements of a walking horse.Physiotherapy , vol 84. no 8, pp.376-384
9. Riede, D., (1988). Physiotherapy on the Horse, Riderwood, MD: Therapeutic Riding
Services
10. Silkwood-Sherer,D., Killian, C., Long,T., Martin, K., (2012). Hippotherapy: habilitating
balance deficits in children with movement disorders. Physical Therapy, 92 (5), 707-717
11. Sutherland, D.H., Kaufman, K.R., Moitoza, J.R., (1994). Kinematics of normal human
walking, in J. Rose, J.G. Gamble, Human walking, 2nd Edition, Williams and Wilkins, Phila