Irina Holdevici - Elemente de psihoterapie.pdf

'"
Prof. univ. dr. Irina
Holdevici are 0 bogata
experienta ca psiholog
practician psihoterapeut,
fiind specializata in hip-
noza clinica, relaxare, psi-
hoterapie sugestiva, pre-
cum ~i in autoreglarea
comportamentului ~i opti-
mizarea performantelor
umane.
Aceasta carte, a trei-
sprezecea din cariera au-
toarei, prezinta principale-
Ie orientari teoretice ~i
practice pe care Ie-au cu-'
noscut psihoterapia ~i sis-
temele utilizate in prezent.
Textul este sustinut de
numeroase cazuri clinice
reale; in fiecare situatie a
fost analizata ~i comentata
atitudinea terapeutului.
Lucrarea se adre-
seaza psihologilor clini-
cieni, medicilor, studen-
tilor de la facultatile de
profil, publicului bug.
ISBN 973-571-256-3
IRINA HOLDEVICI
,tLtMtNTt Dt
rS HOTtRAP t
EDITIE REVAZUTA
$1 ADAUGITA
/

ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE
IRINA HOLDEVICI
Copyright © 1996, 1997, 1998 - Editura B.Le. ALL
ISBN 973-571-256-3
Toate drepturile sunt rezervate Editurii B.I.e. ALL
Nici 0 parte din acest volum nu poate fi copiata fara
permisiunea scrisa a Editurii B.I.e. ALL
Drepturile de distributie in strainatate apartin in
exclusivitate editurii.
Copyright © 1996, 1997, 1998 by B.I.e. ALL
All rights reserved.
The distribution of this book outside Romania, without
the written permission ofB.I.e. ALL is
strictly prohibited.
Editura B.l.e. ALL face parte din "Grupul Editorial ALL"
IRINA HOLDEVICI
ELEMENTE
DE
PSIHOTERAPIE
EdituraB.I.e. ALL
Departamentul difuzare
Bucure§ti,
Bd. Timi§oara nr. 58,
sector 6, cod 76548
W 413 11 58, 413 43 21
413 18 50, 311 07 44
Fax: 311 05 65
W 413 03 29, 413 44 75
4131612,3111547
Editia a III-a, revazutii ~i adiiugitii
Redactor:
Coperta:
Emilia Stere
Dominic Cernea
PRINTED IN ROMANIA
I4JIl
-
Editura ALL

Cuvant inainte
Lucrarea prezenta are drept scop 0 trecere in revista a principa-
lelor sisteme de psihoterapie utilizate la ora actuala in tarile cu
traditie in acest domeniu.
Definita ca tratament psihologic, psihoterapia ~i-a dovedit de-a
lungul timpului eficienta in tratamentul unor afectiuni nevrotice ~i
psihosomatice datorate stresului, unde se pot obtine rezultate foarte
bune ~i in absenta tratamentului medicamentos.
Chiar ~i in cazul unor boli psihice severe cum sunt psihozele,
psihoterapia poate, alaturi de chimioterapie, sa contribuie la 0 mai
buna ~i mai durabila remisiune a acestor bolnavi. Astazi se
manifesta tot mai mult tendinta ca unele tehnici psihoterapeutice sa
fie utilizate ~i pentru autoperfectionarea oamenilor fad afectiuni
psihice sau somatice, care doresc sa obtina performante ridicate in
diverse domenii de activitate ~i sa se bucure de 0 stare de sanatate
cat mai buna.
In tarile occidentale dezvoltate, psihoterapia ~i-a ca~tigat un loc
important printre alte metode de tratament, ea fiind practicata de
ditre medici ~i psihologi care s-au specializat intr-un anumit
domeniu al psihoterapiei.
Lucrarea se adreseaza studentilor de la sectiile de psihologie ~i
psihopedagogie speciala ai Facultatii de Sociologie, Psihologie,
Pedagogie din cadrul Universitatii din Bucure~ti.
In acela~i timp, lucrarea e'ste utila ~i absolventilor sectiiIor
respective, in vederea completarii cuno~tintelor, studentilor la
facuitatile de medicina, medicilor specializati in medicina general a
precum ~i unor cadre din domeniul ~tiintelor educatiei.
In prima parte a Iucrarii sunt abo;date probI~me genera Ie ale
domeniului psihoterapiei ~i sunt clasificate principaIeIe sisteme
psihoterapeutice.
Sunt prezentate in detaliu principiiIe teoretice ~i tehnicile
psihoterapiilor de orientare analitica, experientiala ~i cele ale
psihoterapiilor comportaxp.entale.
o atentie deosebita este acordata psihoterapiei cognitiv-compor-
tamentale ~i psihoterapiei rational-emotive, orientari moderne in
domeniul psihoterapiilor de scurta durata.

VI IRINA HOLDEVICI
Sunt abordate, de asemenea, problemele psihoterapiei prin joc
dramatic, ale orientarii strategice in psihoterapia de familie, dit ~i
unele aspecte mai particulare pe care Ie imbraca psihoterapia la
copji ~i adolescenti.
In ultima parte a lucrarii sunt abordate unele aspe~te ale relatiei
dintre psihoterapie ~i consilierea psihologica, precum ~i dintre
psihoterapi~ ~i psihoprofilaxie.
Lucrarea prezinta interes ~i pentru publicul mai larg, tinand
seama de faptul ca in tara no astra s-a scris relativ putin in domeniul
psihoterapiei.
Cuprins
1. Probleme generale ale psihoterapiei .1
2. Psihoterapii de orientare dinamica: psihanaliza ~i
psihoterapiile dinamice post- freudiene 27
3. Psihoterapii de orientare comportamentala.. 57
4. Psihoterapii experientiale: psihoterapia centrata pe
client, psihoterapia centrata pe grup ~i psihoterapiile
existentialiste ; 69
5. Psihoterapia cognitiv-comportamentala.. l 07
6. Psihoterapia rational-emotiva 133
7. Psihoterapia scurta centrata pe obiectiv 148
8. Analiza tranzactionala 158
9. Psihoterapia prin joc dramatic 165
10. Abordarea strategica in psihoterapia de familie 184
11. Psihoterapia prin intervemtie paradoxala 199
12. Metafora ~iritual in psihoterapie 226
13. Metode de psihoterapie utilizate in cazul copiilor cu
problelne : : '" ..234
14. Psihoterapie ~i consiliere psihologica 246
15. Modelul psihoeducational in terapie ~i consiliere.
Psihoterapie ~ipsihoprofilaxie 261 .
Bibliografie selectiva 275

CAPITOLUL 1
PROBLEME GENERALE ALE
PSIHOTERAPIEI
Multi oameni au trait, macar 0 data in viata lor, 0 situatie dramatica
pe care au depa~it-o,fiind ajutati de sfatul unei rude sau al unui prieten,
sau au facut 0 schimbare radicala de viata dupa a anumita experienta
care le-a modificat optica, i-a facut sa vada altfellucrurile.
Psihoterapia, a~a cum este ea aplicata de speciali~ti, se deosebe~te
insa de demersurile empirice, ea presupunand 0 aplicare sistematica ~i
con~tienta a unor mijloace psihalogice de influentare a comporta-
mentului uman.
Psihoterapia se bazeaza pe supazitia conform direia,chiar in cazul
unei patologii de tip somatic, modul in care individul va percepe ~i
evalua starea sa precum ~i strategiile adaptative pe care Ie folose~te,
joaca un anumit rol in evolutia tulburarii ~i aceste strategii vor trebui
modificate in cazul in care dorim ca afectiunea sa evolueze favorabil.
La baza oricarei psihoterapii se afla covingerea conform careia
persoanele cu probleme psihologice au capacitatea de a se modifica
invatand noi strategii de a percepe ~i evalua realitatea ~i de a se
comporta. Majoritatea psihoterapeutilor sunt de parere ca scopul
psihoterapiei este sa transforme aceasta convingere in realitate.
Deci, in general, obiectivul oricarei psihoterapii cansta in a inte-
lege comportamentul pacientului ~i a modifica acest comportament
astfel incat dificultatile existentiale ale acestuia sa fie inlaturate sau
macar diminuate. In acest scop, psihoterapeutul incearca sa realizeze
o evaluare a personalitatii pacientului, cautand sa puna in evidenta
problemele principale ~iparticularitatile psihice al acestuia. Demersul
psihoterapeutic va avea apoi ca sarcina sa elibereze pacientul de
anxietate, depresie sau alte trairi afective care impiedica adaptarea
optimala a acestuia la mediu, trairi care ii perturba comportamentul ~i
au efecte negative asupra celor din jur, afectandcele mai importante
actiuni ale vietii individului; activitatea profesionala, relatiile
interpersonale, viata sexuala, imaginea de sine ~i autoaprecierea etc.

2 IRINA HOLDEVICI ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE 3
Psihoterapia este definita ca 0 actiune psihologica sistematica,
planificata :;;iintentionala, avand la baza un sistem teoretic conceptual
bine pus la punct, :;;i trebuie exercitata de catre un psihoterapeut
calificat (psiholog sau medic) asupra pacientului. Ea utilizeaza me-
tode :;;iactiuni specifice :;;inu se poate confunda cu simpla actiune
calda :;;isimpatetica pe care 0 exercita la nivelul empiric 0 ruda, un
preot sau un prieten foarte apropiat (Watson, 1963).
Psihoterapia poate fi privita :;;ica 0 relatie interpersonala dintre
pacient :;;ipsihoterapeut, relatie menita sa investigheze :;;isa Inteleaga
natura tulburarilor psihice ale pacientului In scopul de a corecta aceste
tulburari :;;ia-I elibera pe pacient de suferinta.
Suferinta psihica se poate manifesta sub forma unor atitudini,
sentimente, tipuri de comportament sau simptome care creeaza tulbu-
rari pacientului :;;ide care acesta dore:;;tesa se elibereze.
Obiectivul major al psihoterapiei consta In a produce modificari in
sfera personalitatii pacientului, modificari care 11vor ajuta pe acesta
sa realizeze 0 adaptare mai eficienta, mai putin dezagreabila :;;imai
stabila la mediu. De:;;ipsihoterapia vizeaza in primul rand simptomele,
dificultatile, tulburarile :;;i dezadaptarile pacientului, ea nu trebuie
redusa doar la procesul psihologic de vindecare, ci trebuie sa vizeze,
pe cat posibil, 0 restructurare de profunzime a personalitatii, precum
:;;i0 mai eficienta reglare ~i autoreglare a starilor psihice ale acestuia,
sa fie preventiva ~i autoformativa, sa urmareasca evolutia omului,
actu<!lizarea disponibilitatilor sale latent, ~i a potentialului sau maxi-
mal, atat pe plan fizic, cat ~i spiritual.
Psihoterapia se aplica la 0 gama larga de tulburari psihice,
Incepand cu crizele existentiale, tulburarile din sfera personalitatii,
nevrozele, afectiunile psihosomatice, bolile organice cronice :;;i
terminand cu sustinerea psihoterapeutica a unor pacienti psihotici
aflati In faza de remisiune, unde vine in completarea tratamentului
psihiatric.
Exista ~i un numar de persoane normale (au succes profesional,
familie bine organizata :;;i afectuoasa, ~i-au indeplinit multe din
obiectivele existentei lor) care vin la psihoterapie pentru ca au im-
presia ca nu au trait la nivelul expectatiilor lor ~i nu :;;i-au realizat
potentialul psihic la nivel maximal. Ace:;;tia, poate :;;i pentru ca
problemele lor nu sunt atat de grave, pot obtine un mare ca:;;tig de pe
urma psihoterapiei care ii ajuta sa-:;;i regleze mai bine procesele :;;i
functiile psihice, sa-:;;i dezvolte creativitatea :;;isa evolueze pe plan
spiritual.
Care ar fi categoriile de pacienti care nu beneficiaza de avantajele
psihoterapiei? Este yorba, In primul rand, de deficientii mintal care
sunt incapabili sa inteleaga sensul interpretarilor realizate de
psihoterapeut :;;i sa ajunga la descoperirea cauzelor :;;i solutiilor
propriilor lor probleme.
De asemenea, persoanele care nu reu:;;esc sa realizeze un contact
lman, :;;ideci nici relatia psihoterapeutica, nu se pot bucura de avan-
tajele psihoterapiei. In aceasta categorie intra unii psihopati ~i unii
pacienti psihotici, mai ales schizofrenii.
Un bun psihoterapeut trebuie sa fie atent sa nu se fixeze in mod
rigid asupra unui diagnostic (care poate fi pus uneori cu superfi-
cialitate), ci sa abordeze pacientul ca pe 0 entitate unica, de sine
statatoare, fara a uita ca nu exista boli, ci bolnavi. Astfel, trebuie
explorata lumea interioara a pacientului, slabiciunile :;;ipunctele tari
ale acestuia, simptomele ca :;;iposibilitatile sale de vindecare, relatiile
acestuia cu sine :;;icu ceilalti adaptabilitatea, precum :;;ireceptivitatea
sa pentru 0 metoda psihoterapeutica sau alta.
Este important de :;;tiut faptul ca nu exista un model standard de
normalitate :;;ica modalitatile de adaptare ale omului la mediu sunt
foarte variate. Solutia psihoterapeutica eficienta pentru un pacient
poate sa nu fie eficienta pentru altu1. Psihoterapeutul trebuie sa aiM in
vedere, atunci cand incepe psihoterapia, pacientul :;;i realitatea
situationala a acestuia, sa caute sa-i deblocheze propriile disponi-
bilitati, sa-l ajute sa traiasca fericit In colectivitate, sa se accepte pe
sine, sa fie eficient din punctul sau de vedere, fiind In acela:;;i timp el
insu:;;i. Deci dezideratul psihoterapiei nu este sa-l facem pe pacient sa
semene cu altii, ci sa-:;;i restructureze :;;i sa-:;;i optimizeze propria
configuratie a personalitatii, astfel incat sa-:;;ipoata rezolva proble-
mele Intr-un mod matur, realist:;;i mai putin nevrotic.
Strupp :;;iHadley (1977) arata ca succesul psihoterapiei poate fi
evaluat dupa trei criterii principale;
- trairea subiectiva a pacientului (disparitia simptomelor; se
simte mai bine, e mai multumit, mai fericit, mai Impacat cu sine);

- reeunoa~terea soeiali'i (progresele realizate de paeient in pro-
fesie, familie, la invatatura etc.);
- materializarea expectatiilor psihoterapeutului in ceea ce pri-
ve~te modificari1e realizate in sfera personalitatii ~i in. comporta-
mentul subiectului.
Multi paeienti se pot simti ameliorati, cel putin temporar, atunci
cand au reu~it sa scape de simptomele neplacute care ii deranjeaza ~i
care i-au determinat sa se adreseze unui serviciu de psihoterapie.
Succesul a~teptat de catre psihoterapeut este ceva mai greu de atins
~i de evaluat mai ales in cazul psihoterapiilor de orientare analitica,
unde simpla disparitie a simptomelor nu este considerata suficienta,
ea nefiind sinonima cu restructurarea de profunzime a personalitatii
nevrotice. De~i pacientul afirma ca se simte bine pehtru ca a scapat de
simptomele sale (ca de pilda, insomnii, anxietate, dispozitie depre-
siva), terapeutul psihanalist poate considera ca starea pozitiva a
pacientului e pasagera fiind, de pilda, rezultatul unui transfer pozitiv
(relatie emotionala pozitiva cu terapeutul) al pacientului asupra tera-
peutului ~i de a carui stabilitate terapeutul se indoie~te. In aeela~i timp
terapeutul psihanalist poate considera ameliorarea simptomului doar
.ca 0 parte neinsemnata a modificarii dorite.
Speciali~tii in psihoterapii scurte sunt ceva mai putin pretentio~i, ei
multumindu-se, de cele mai multe ori, sa rezolve doar problema de
care se pHlnge pacientul, a~a cum se intampla ~i in cazul tratamentului
medicamentos.
Ca demers ~tiintific psihoterapia trebuie sa aiM la baza ni~te ipoteze
clar formulate ~i un sistem de reguli bine stabilite, ce deriva din
conceptia teoretica a ~colii psihoterapeutice respective asupra perso-
nalitatii umane ~i a tulburarilor psihopatologice din sfera acesteia.
Psihoterapeutul trebuie sa cunoasca legile functionarii subsiste-
melor personalitatii, sa-~i formuleze clar obiectivele ~i treptele nece-
sare atingerii aeestora, cat ~i metodele de actiune adecvate fiecarui
pacient in parte.
Majoritatea speciali~tilor sunt de parere ca obiectivele psihotera-
piei vizeaza in principal urmiitoarele aspecte:
1. Scoaterea pacientului din criza existentiala in care se aflii.
2. Reducerea sau eliminarea simptomelor.
3. Intarireaeului ~i a capacitatilor integrative ale personalitatii
pacientului.
4. Rezolvarea sau restrueturarea eonflictelor intrapsihice ale
pacientului.
5. Modificarea structurii personalitatii in vederea obtinerii unei
functionari mai mature, cu 0 capacitate de adaptare eficienta la mediu.
6. Reducerea (sau inlaturarea daca este posibil) a acelor conditii
de mediu care produc sau mentin comportamentele de tip
dezadaptativ.
7. Modificarea opiniilor eronate ale subiectilor despre ei in~i~i ~i
despre lumea inconjuratoare.
8. Dezvoltarea la subiecti a unui sistem clarO
al identitatii personale.
Aceste obiective nu sunt u~or de atins deoarece adesea viziunea
distorsionata despre lume ~i imaginea de sine nesanatoasa ale
pacientului sunt rezultatul unor relatii patologice din copiliirie, relatii
intarite pe parcursul mai multor ani de experienta de viata. De
asemenea, dezadaptarile la nivel profesional, marital sau social
presupun, pentru a fi rezolvate, ~i operarea unor modificari in situatia
de;.
viata a persoanei pe langa interventia psihoterapeutica propriu-zisa .
Este greu de presupus ea un psihoterapeut, oricat de competent ar
fi, va izbuti intr-un timp relativ scurt, sa restructureze intregul trecut
al persoanei, s-o inarmeze cu rnijloaee adecvate de adaptare valabile
in orice situatie. Totu~i, chiar in cazurile de tulbudiri psihice cronice,
o experienta psihoterapeutica incununata de succes 11poate face pe
individ sa ca~tige 0 noua perspectiva asupra propriilor sale probleme,
sa puna in actiune noi modele de comportament, sa abordeze situatiile
de viata dintr-o perspectiva ceva mai adaptata.
Astazi se apreciaza ca exista foarte multe abordari psihotera-
peutiee, care merg de la psihanaliza clasica a lui Freud pana la
utilizarea in psihoterapie a unor' tehllici orientale cum ar fi cele de
Yoga sau Zen.

!~;;;S"::i .__ ~_
r
Tabel1. Factorii comuni ai psihoterapiei dupa Ackerman, Rogers l?i Thorne (cd. Watson, 1963).
Thorne
Ackerman I Rogers
"Pacientul dezvolta 0 relatie de ata~ament "Se stabile~te 0 relatie intre pacient ~i
fata de psihoterapeut ~i poate sa-l identifice pe terapeut. Daca dorim sa obtinem un progres
acesta cu persoane cu care a avut in trecut real, relatia intre sratuitor ~i sratuit trebuie sa
astfel de relatii, retraind modele relationale mai fie incarcata de caldura sufleteasca."
vechi. Prin aceasta relatie pacientul capata
sentimentul securitatii personale, sentiment
diferit exprimat ca fiind sentimentul de a fi
acceptat, respectat, protejat, iubit etc. Acest
sentiment de securitate este generat de senti-
mentul de incredere ~i simpatie ~i reprezinta
con~tientizarea faptului ca este cu adevarat
inteles."
"In psihoterapie are loc fenomenul de "In cursul terapiei se produce 0 descarcare "A exprima ~i clarifica
descarcare emotionala, fenomen denumit prin a sentimentelor din partea pacientului. Acesta trairile afective. De la metoda
termenul de catharsis. Atunci dlnd se simte in j'~i co~tientizeaza ~i j'~i accepta in mod catharsisului din psihanaliza
siguranta pacientul j'~iexprirna emotiile, impul- spontan eul propriu. Pe masura ce pacientul parra la metodele mai modeme,
surile ~itendintele in mod spontan ~i direct." elaboreaza un material emotional, terapeutul il non-obiective, un accent deo-
ajum sa recunoasca ~i sa inteleaga propriile sebit in psihoterapie a fos pus
saleAtrairi
emotionale. pe securizarea pacientului in
Intr-o relatie interpersonala in cadrul careia cursul descarcarilor sale emo-
pacientul este acceptat ~i nu criticat, acesta este tionale, cat ~ipe expresia libera
liber sa se exprime pe sine tara a pune ill a emotiilor illtr-un mediu de
functiune mecanismele de aparare ~i treptat acceptare permisiva. "
Ipoate sa recunoasca ~i sa-~i accepte propriul
"Auto-intelegerea. Orice
psihoterapie are ca obiectiv
stimularea pacientuluisa ajun-
ga la intelegerea ~i acceptarea
propriei persoane, la obtine-
rea unei intelegeri intuitive
(insight) referitoare la senti-
mentele, atitudinile ~i motiva-
tiile propriilor sale compor-
tamente."
Reeducarea. Considerarrd
comportamentul uman ca fiind
ill mare masura un rezultat al
illvatarii, psihoterapia are ca
obiectiv reeducarea omului ~i
illvatarea unor noi modele
comportamentale cu caracter
adaptativ. "Facilitarea maturi-
zarii". Recuno~terea faptului
ca majoritatea. proceselor psi-
hopatologice au la baza matu-
eu, cu toate modelelecomportamentale
infantile, ea sentimentele agresive, cu ambi-
antele, cat ~i cu ideile mature ~i cu aspectele
exterioare rationale. "
"Spre SIar~itul dem-e-r-su-;lu~i:-p-s-:ih;-o-t-er-a-p-eu-ti-;-'c'
. "In ~a· unor interpretari succesive
avem fenomenul de insight. Acesta rezulta din insight-ul reprezinta un c~tig pe care il obtine
analizarea continua a conceptiilor deformate pacientul. Fundamentul psihologic al insight-
despre sine ~i despre relatiile interpersonale, ului inseamna, de fapt, autoacceptarea paci-
avarrd ca sistem de referinta relatia cu entului. Insight-ul este facilitat de interpretarile
terapeutul. Datorim insight-ului (iluminare, pe care Ie face psihoterapeutul referitor la
intelegere intuitiva) perceptia relatiilor modelele de comportament emotional pe care
pacientului cu sine illsu~i ~i cu ceilalti devine pacientul nu Ie con~tientizeaza. Aceste inter-
mai obiectiva, mai realism, ceea ce conduce la pretari ~i explicatii nu sunt utile pacientului
o integrare de nivel superior a personalimtii, ~i dedit daca ele sunt illtelese ~i acceptate de
o functionare mai eficienm a acesteia." acesta. De aici deriva termenul de interpretare
asimilat."
In cadrul demersului psihoterapeutic A atinge independenta apelarrd initialla un
individual un loc important este acordat sprijin - acesta este scopul psihoterapiei.
corectarii progresive a perceptiilor def6rmate, Obiectivul final al fiecarei psihoterapii il
obtinerii. unui nivel superior de acceptare a reprezinm educarea ~i reeducarea care fac
realimtii, a unei discriminari mai rafinate ill posibila stabilizarea c~tigurilorfundamentale
domeniul relatiilor interpersonale ~i adapmrii ill sfera personalitatii pacientului. Atunci carrd
la viata colectiva, cat ~i a unei exprimari mai pacientul i~i stabile~te noi scopuri, terapeutul}l
libere ~i mai depline a emotiilor. Toate aceste ajum pe acesta sa obtina noi informatii. In
elemente defmesc un proces de evolutie a demersul complex de obtinere a autonomiei ~i
personalitatii. Aceasta evolutie este posibila independentei psihice exista trepte, urc~uri ~i
datorita climatului special creat de catre cobor~uri pe care relatia cu terapeutul il face

Relatia pSihoterapeut - pacient
Relatia psihoterapeutica este 0 relatie dintre doi parteneri, dintre care
unul solicita iar celalalt acorda ajutorul psihologic. Aceasta relatie
contine in sine elementele pe care Ie aduce atat cel care are nevoie de
ajutor, cat ~i eel care 11ofera (Coleman; Butcher; Carson, 1984).
Contributia majora a pacientului consta mai ales in motivatia
acestuia. Afirmatia psihologiei umaniste, ca omul poseda in el insu~i
impulsul interior spre sanatate fizica ~i mentala face ca psihoterapia
sa devina posibila. De~i aceasta nevoie este uneori greu de identificat
la pacienti foarte sever tulburati, majoritatea oamenilor derutati sau
anxio~i sunt suficient de descuraj ati pentru a fi dornici de 0 cooperare
care Ie promite 0 ameliorare.
Un anumit nivel de colaborare din partea pacientului este absolut
necesar pentru succesul psihoterapiei.
Factori comuni in psihoterapie
In 1975 Parloff descria peste 140 de sisteme psihoterapeutice bine .
puse la punct, iar de atunci s-au mai dezvoltat inca multe altele. De~i
partizanii fiecarei ~coli psihoterapeutice afirma ca sistemullor este cel
mai bun, la 0 analiza mai atenta constatam ca diferentele dintre aceste
sisteme nu sunt chiar atat de mari cum ar parea la prima vedere.
Inca Ackerman (1943), Rogers (1940) ~i Thome (1947) au realizat
o sistematizare a principiilor fundamentale care stau la baza
psihoterapiei ~i care constituie de fapt elementele comune ale unor
sisteme psihoterapeutice diferite (vezi tabelull).
Analizarid tabelul, ajungem la concluzia ca in cadrul majoritatii
sistemelor psihoterapeutice apar urmatoarele elemente comune; rela-
tia stabilita intre pacient ~i psihoterapeut, exprimarea libera ~i
deschisa a trairilor afective ale pacientului, intelegerea intuitiva
("insight") a unor probleme psihologice personale, cat ~i ideea
dezvoltarii personalitatii pacientului, a realizarii unor disponibilWiti
psihice latente ale acestuia, a evolutiei sale psihologice, in sensul
achizitionarii unor modele de comportament, care sa conduca la
adaptare de nivel superior a personalitatii.
Ne Yom opri in mod special as'upra unor aspecte ale relatiei psiho-
terapeutice.
9

10 IRINA HOLDEVICI
ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE 11
Importante sunt ~i expectatiile pacientului de a obtine ajutor,
Aceste a~teptari sunt· adesea prin ele insele suficiente pentru a pro-
duce unele ameliorari (Frank, 1978). A~a cum un preparat "placebo"
inlatura durerea la subiectii sugestibili, care cred acest lucru, tot a~a,
persoanele care se a~teapta sa fie ajutate vor fi ajutate, uneori chiar
indiferent de metoda aplicata de terapeut.
In cadrul relatiei psihoterapeutice terapeutul vine cu 0 serie de
metode ~i tehnici foarte precise. Acestea au in comun mai ales
menirea lor de a contribui la ajutorul psihologic dat oamenilor aflati
in suferinta.
Aceste tehniciii fac pe pacienti sa s~ cunoasca mai bine, sa-~i
priveasca problemele mai obiectiv, dintr-o noua perspectiva.
Dar descoperirea solutiei la propriile probleme ("insight-ul") ~i
obtinerea unei noi perspective reprezinta doar primul pas in
psihoterapie, dupa care pacientul invata noi modalitati de a simti ~i
actiona, capata mai mult curaj in a-~i asuma responsabilitati ~i a
actiona mai eficient ~i cu mai multe satisfactii personale.
Pentru a induce astfel de modificari, terapeutul trebuie sa
interactioneze cu pacientul intr-o maniera apropiata ~i bazata pe 0
atitudine de acceptare, pentru a-I ca~tiga increderea ~i a-I spori
motivatia.
Trebuie precizat insa faptul ca anumite particularitati ale relatiei
terapeut - pacient, cat ~i modul de manevrare a acestei relatii difera de
la 0 ~coala psihoterapeutica la alta Karasu (1980) descrie trei tipuri de
relatii psihoterapeutice:
1. Relatia centrata pe realitate ~i obiect.
2. Contractul sau alianta psihoterapeutica.
3. Relatia de tip transferential.
1. Relatia centraHi pe realitate ~i obiect implica 0 atitudine
calma, atenta, interesata, empatica dinpartea psihoterapeutului care se
straduie~te sa-i creeze pacientului un mediu bazat pe caldura ~i
intelegere, mediucare 11 va ajuta pe acesta din urma sa atinga
obiectivele pe care ~i Ie propune psihoterapia.
Acest mediu 11ajuta pe pacient sa mentina contactul cu realitatea
inconjuratoare urmarind in acela~i timp obiectivele psihoterapiei.
Sarcina principala in cadrul acestui tip de relatie este ca~tigarea
increderii pacientului, ajutandu-l pe acesta sa vada In terapeut 0
persoana cu comportament constant, previzibil, pe care te poti
baza.
2. Contractul sau alianta psihoterapeutidi considera ca succesul
oricarei terapii implica 0 colaborare a doua persoane. Acest tip de
relatie este de natura con~tienta, rationala ~i non-regresiva, in care
terapeutul face apel la ego-ul de adult al pacientului, pe care 11
trateaza ca pe un partener ~tiintific.
Alianta terapeutica este bazata pe acordul de implicit sau explicit
al celor doi parteneri de a lucra impreuna in situatia psihotera-
peutica. Atunci cand relatia centrata pe realitate interfereaza cu alian-
ta psihoterapeutica, terapeutul poate oscila intre cele doua tipuri de
relatie.
3. Relatia de tip transferential. Este mult accentuata ca instru-
ment psihoterapeutic de psihanaliza. Ea implica fixatia afectiva a
pacientului asupra persoanei terapeutului pe modelul relatiei parinte
- copil. Nevoia afectiva a pacientului, satismcuta prin intermediul
relatiei centrate pe realitate, este deliberat frustrata de terapeut prin
interpretarea transferului, pacientul fiind confruntat cu relatia sa
infantila.
Multi psihoterapeuti moderni non-anali~ti sunt de parere ca
numai in anumite situatii terapeutul trebuie sa lncurajeze relatia de
tip transferential ~i anume dind intuie~te ca 0 asemenea relatie cu
aspect regresiv nu va impiedica testarea realitatii de cate pacient,
capacitatea sa de a diferentia realitatea de fantezie. Oricum, terapia
nu se incheie pana cand terapeutul nu-l ajuta pe pacient sa lichideze
dependenta de tip transferential.
Intr-o psihoterapie de orientare eclectica, cele trei tipuri de relatii
terapeutice trebuie sa fie bine conduse de catre terapeut ~i echili-
brate ca pondere.
Frank (1971) considera, la randul sau, ca toate sistemele psiho-
terapeutice au, indiferent de orientarea teoretica, ni~te elemente
comune care stau la baza lor;
. • prezenta unei descarcari de natura emotionala;
• existenta rationalizi'irilor ill cadrul interactiunii pacient - terapeut;
• vehicularea unor informatii noi care sunt transmise pacientului
sub forma unor precepte, reguli de conduita, exemple de viata sau

12 IRINA HOLbEVICI ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE 13
pe care Ie descopera pacientul insu~i prin intermediul unei intelegeri
de natura intuitiva ("insight");
• intarirea expectatiilor pacientului ca va obtine suport afectiv ~i
ajutor din partea terapeutului;
• intarirea experientelor incununate de succes;
• facilitarea deblocarilor emotionale.
Aspecte variabile in psihoterapie
Wittkower ~iWarnes (1974) subliniau ca, de~i este cert ca exista
trasaturi comune alediverselor sisteme de psihoterapie, nu trebuie
minimalizate nici diferentele dintre acestea. Aceste diferente sunt
accentuate mai ales de acei creatori de sisteme de psihoterapie care
simt nevoia sa se delimiteze de ceilalti psihoterapeuti.
Au existat ~istudii experimentale care au comparat diverse sisteme
de psihoterapie intre ele. Astfel, s-a ajuns la concluzia ca, de pilda,
psihoterapiile de orientare analitica difera semnificativ de cele de tip
comportamentalist sub aspectul conceptiei teoretice ~i al tehnicii
aplicate.
o alta problema care se ridica este aceea ca nu orice tip de
tratament ~i cu atat mai putin eel psihoterapeutic este potrivit pentru
orice individ ~i respectiv pentru orice situatie psihopatologica. Din
acest motiv speciali~tii s-au ocupat, printre altele, ~i de studiul
sistematic al criteriilor pentru selectia pacientilor pentru diverse tipuri
de psihoterapie.
Watson (1963) descrie c~teva din criteriile principale in functie de
care se pot diferentia diverse sisteme psihoterapeutice;
1. Psihoterapia este privita de unii speciali~ti ca demers ~tiintific
iar de altii ca 0 arm.
A~a cum este practicata astazi, psihoterapia i~i are radacinile in
culturile stravechi ~i mai poarta in mare masura amprenta traditiilor
arhaice.Vnii speciali~tisunt de parere ca nici in ziua de azi psihoterapia
nu este un demers pe deplin ~tiintific.Variabilele care intervin in cursul
demersului psihoterapeutic sunt atat de complexe,'iar interdependenta
acestora aHitde complicata,ineat experienta psihoterapeuticaeste unica
in felul ei, fiind in aceea~i masura atat artistica, cat ~i ~tiintifica.
Oricum, unul dintre obiectivele importante ale psihoterapiei consta in
imbogatirea cu elemente ~tiintifice, obiective ale demersului psiho-
terapeutic artistic.
Psihoterapia nu detine inca un sistem conceptual suficient de bine
integrat ~i nu posedao abordare sistemica unitara a problematicii
pacientului. De asemenea, nu exista 0 conceptie standard referitoare
la natura psihoterapiei, conceptie care sa fie acceptata de majoritatea
speciali~tilor.
2. Personalitatea psihoterapeutului - ca factor de diferentiere a
diferitelor sisteme psihoterapeutice.
Personalitatea psihoterapeutului reprezinta, tara indoiaHi,un factor
important in evolutia relatiei interpersonale pe care 0 presupune
psihoterapia. Rezultatele favorabile sau nefavorabile ale psihoterapiei
depind in mare masura de particularitatile personalitatii psiho-
terapeutului.
S-a afirmat, chiar adesea, faptul ca psihoterapeutul potrivit va
obtine rezultate bune chiar cu 0 metoda psihoterapeutidi proasta, in
timp ce un terapeut nepotrivit va avea e~ecuri ~i cu 0 metoda psiho-
terapeutidi adecvata.
Desigur, aceasta afirmatie este mult exagerata, dar, cu toate
acestea, ea contine un dram de adevar. Chiar ~i diferentele de puncte
de vedere in cadrul unei ~coli psihoterapeutice, cum ar fi diferentele
de vedere dintre psihanali~ti sunt in mare masura datorate diferentelor
de personalitate dintre ace~tia. Oberndorf (1946) sublinia faptul ca
diferentele de accent pe care Ie pun diver~i psihanali~ti asupra unor
aspecte sau a altora din cadrul doctrinei ~ipracticii psihanalitice au la
baza elemente ale talentului ~i abilitatii clinice manifestate de fiecare
psihoterapeut. Dorintele ~L expectatiile psihoterapeutului fixeaza _
intr-o 1Il~suramai mare sau mai mica - obiectivele psihoterapiei ~i
modelul' de personalitate de care pacientul trebuie sa se apropie ca
rezultat al psihoterapiei. Daca terapeutul este inclinat sa doreasca 0
modifieare totala a personalitatii pacientului, el va fi inclinat sa
depuna toate eforturile pentru a atinge acest obiectiv. Daca expecta-
tiile sale sunt mai modeste, el va actiona in conformitate cu acestea.
De exemplu (Watson, 1963), un terapeut va considera ca demersul sau
esteincununat de succes daca un homosexual s-a impacat cu deviatia

I
I
sa, in timp ce altul este convins di orice aWi situatie, cu exceptia
trecerii la heterosexualitate, este un e~ec terapeutic.
3. Diferente intre diverse ~coli psihoterapeutice in ceea ce prive~te
pregatirea de baza ~iantrenamentul profesional al psihoterapeutului.
Aceste diferente sunt puse in evidenta de faptul ca un psihiatru, de
pilda, are tendinta (de~i acest fenomen nu este obligatoriu) sa abor-
deze pacienti cu tulburari psihice mai severe. Psihologul, in schimb,
are tendinta (de~i nici aici nu putem face 0 generalizare prea larga) de
a aborda cazuri mai u~oare.
4. Diferente intre diversele metode de psihoterapie reprezentand
natura problemelor de rezolvat.
Procedeele ~i metodele aplicate in cursul psihoterapiei nu tin doar
de structura personalitatii psihoterapeutului, ci ~i de problemele ~i de
personalitatea pacientului, de conditiile in care se desta~oara psihote-
rapia, de severitatea simptomelor, cat ~i de multitudine de alti factori.
Metodele aplicate in cazul unui elev cu dificultati ~colare difera de
cele aplicate in cazul unui nevrotic varstnic sau al unui psihotic aflat
in faza de remisiune.
Varietatea problemelor umane pe care Ie ridica pacientii reprezinta
tot atatea surse de diferentiere in ceea ce prive~te metodologia ~i
tehnica psihoterapeutica.
5. Diferente intre diversele sisteme psihoterapeutice datorate
unorfactori limitativi exteriori actului psihoterapeutic.
>- Knight (eit. Watson, 1963) descrie 0 serie de factori care limi-
teaza obiectivele ce pot fi atinse in unna psihanalizei, factori ce
intervin ~i in alte sisteme psihoterapeutice.
a) Nivelul intelectual al pacientului
Desigur, eficienta cognitiva poate fi imbunatatita daca individul
este mai putin nevrotic ~i deci mai putin sta~iat de conflicte, dar cu
toate acestea nivelul nativ al inteligentei nu poate fi modificat.
b) In urma curei psihanalitice nu p~t sa apara talente sau abilitati pe
care pacientul nu le-a avut macar in plan potential. Ca ~i in cazul
eficientei cognitive, se poate insa spera deblocarea unor resurselatente
care nu au functionat din cauza anxietatii ~i inhibitiilor pacientului.
c) Este de la sinte inteles ca nu putem spera ca prin psihanaliza sa
se modifice aspectul fizic al pacientului (cel mult 0 scadere ponderala
in cazurile de obezitate u~oara), sau sa se rezolve eventualele handica-
puri pe care Ie are acesta in plan fizic. Putem cel mult spera ca el sa se
adapteze mai bine la·defectul sau.
d) Succesele psihoterapiei sunt limitate ~i de dificultatile, stresurile
~i frustrarile vietii cu care pacientul trcbuie sa se contiunte permanent
in ciuda eelor invatate in cursul psihoterapiei. Chiar ~i cel mai bine
psihanalizat pacient poate claca daca i se intampHi 0 nenorocire de
prop0rtii, a~a cum se poate intampla ~i unei persoane normale, care nu
a fost niciodata nevrotica.
e) Statutul social-economic al pacientului limiteaza, la randul sau,
accesul unei largi categorii de persoane la psihoterapie ~i mai ales la
psihoterapiile de lunga durata, cum ar fi psihanaliza.
6. Diferenta intre diversele ~coli psihoterapeutice in ceea ce
prive~te abordarea relatiei psihoterapeut - pacient.
De~i are multiple aspecte comune, relatia pacient - terapeut poate
fi utilizata in mod diferit, in functie de orientarea teoretica a
psihoterapeutului.
>- Allen (eit. Watson, 1963) diferentiaza urmatoarele modalitati de
utilizare a relatiei psihoterapeutice;
• modalitatea autoritara, in cadrul careia psihoterapeutul ii spune
pacientului ce are de tacut, ii stabile~te planurile ~i programe de
recuperare orientate spre invingerea dificultatilor sale. 0 forma mai
putin directa de utilizare a manierei autoritare 0 reprezinta aplicarea
sugestiilor terapeutice in stare de veghe sau in stare de hipnoza.
Acest gen de terapie, bazat pe autoritate, se aseamana in mare
ma~ura cu tratamente1e efectuate cu mijloace exterioare cum ar fi, de
pilda, utilizare~ medicamentelor;
• 0 alta modalitate de utilizare a relatiei psihoterapeutice este
denumita de Allen "genetica" sau "cauzala". Aceasta abordare tinde sa
utilizeze relatia psihoterapeutica pentru a ajunge la sursa istorica a
problemelor ~i dificultatilor pacientului. Se urmare~te con~tientizarea
unui continut incon~tient, a unor nevoi ~i impulsuri reprimate, se
retraie~te experienta trecuta a pacientului in cadrul relatiei psihotera-

16 IRINA HOLDEVICI
peutice, in scopul de a elibera anxietatea acumulata in cadrul unor
experiente timpurii ale pacientului. Accentul cade pe relatia de tip
transferential care sta la baza producerii insight-ului .psihoterapeutic.
Se analizeaza ceea ce a fost pacientul in cursul istoriei vietii sale,
pentru a-I ajuta sa-~i clarifice conflictele care s.tau la baza structurii
eului actual. 0 asemenea intelegere ~i utilizare a relatiei psihotera-
peutice este specifica terapiei psihanalitice;
• a treia modalitate de concepere a relatiei psihoterapeutice este
aceea prin care aceasta relatie este privita ca 0 experientadirecta,
imediata. Psihoterapeutul i~i incepe demersul abordand pacientul a~a
cum este el in acel moment ~i cauta sa-l ajute sa-~i dezvolte
disponibilitatile latente astfel"incat sa-~i accepte ~i sa-~i utilizeze eul
in mod mai creativ. De~i ceea ce a fost rau ramane in atentia
terapeutului, acesta manifestand mtelegere fata de dificultatile
pacientului, accentul cade pe ce trebuie sa faca individul pentru a
depa~i situatia negativa, pentru a inlatura ceea ce a fost ~i mai este
inca rau. Aceasta abordare este specifica psihoterapiei non-directive.
7. Diferente intre diversele ~coli psihoterapeutice ~i in ceea ce
prive~te necesitatea psihodiagnozei realizate inainte de inceperea
psihoterapiei. Dadi majoritatea autorilor sunt de piirere ca 0
cunoa~tere psihologidi a pacientului este absolut necesara, exista ~i
•.opinii contrare. De pilda, Rogers - parintele psihoterapiei non-
directive - respinge psihodiagnoza pe care 0 considera prea autoritara.
Aprecierea lui Rogers poate, intr-o oarecare masura, fi valabila in
cazul unor afectiuni nevrotice sau psihosomatice care ar putea
beneficia de avantajele unei psihoterapii non-directive, dar acest
principiu nu poate fi aplicat in cazul pacientilor psihotici, cu tulburiiri
neurologice, la unii psihopati sau la pacientii cu risc suicidar. Multi
autori sunt de parere ca aceste categorii de pacienti nici nu trebuie sa
fie acceptate pentru a urma 0 psihoterapie non-directivii.
8. Diferentele intre diversele sisteme psihoterapeutice rezulta
~i din analiza criteriilor care stau la baza clasificarii diverselor
sisteme de psihoterapie.
~ Harper (1975) trece in revista peste 36 de sisteme de
psihoterapie pe care Ie imparte in doua mari categorii; psihoterapii
orientate in principal pe 1atura emotional-afectiva ~i psihoterapii
cognitive.
~ Rychlak (1969) clasifica sistemele psihoterapeutice in functie
de conceptia filosoficii aflatii in baza lor:
• psihoterapii mecaniciste;
• psi1}oterapii umaniste.
~ Watson (1963) discuta ~i el diferentele existente intre
psihoterapiile reconstructive ~i cele de suport, precum ~i intre cele de
profunzime ~i cele centrate pe simptom;
a) Psihoterapia reconstructiva in opozitie cu psihoterapia
suportiva.
Termenul de psihoterapie de reconstructie se utilizeaza pentru a
denumi ace Ie tehnici psihoterapeutice care i~i propun ca obiectiv
modificarea structurii personalitatii subiectului. Psihoterapia de
suport nu i~i propune asemenea obiective temerare, ci doar sa-l
sustinii pe individ sa depa~easca anumite situatii de criza. Delimitarea
mtre psihoterapii1e de reconstructie (dintre care cea mai cunoscuta
este psihoterapia psihanalitica) ~i cele suportive este doar relativa,
pentru ca psihoterapiile de reconstructie contin elemente suportive, iar
psihoterapiile suportive contribuie intr-o oarecare masura la pro-
ducerea unor modificari m sfera personalitatii pacientului.
De regula, psihoterapiile de reconstructie sunt denumite de
speciali~ti "psihoterapii de dezvaluire" sau "de insight" in timp ce
"terapiile de suport" mai pot fi denumite ~i "psihoterapii de aco-
perire", deoarece, m cazul acestora, pacientul este ajutat prin diverse
metode cum ar fi incurajarea, statuirea, sugestia, hipnoza (exceptie.
face tehnica hipoanalizei) sa uite de problemele sale principale, sa-~i
ignore ~i sa reprime dificultatile.
Trebuie subliniat inca 0 data faptul ca, centrale sau periferice,
elementele suportive sunt prezente m orice psihoterapie.
In cadrul unor tehnici de psihoterapie suportul nu este nimic
altceva decat un rezultat secundar al relatiei pacient - terapeut, cum se
inmmpla de pilda m cadrul psihanalizei clasice. Psihoterapiile supor-
tive utilizeaza sustinerea pacientului nu in mod episodic ~i accidental,
ci ca tehnica aplicata constant ~i deliberat, prin administrarca LIllO!'

18 IRINA HOLDEVICI
sfaturi, asigurari, prin acordarea simpatiei, incurajarilor ~1 recom-
penselor emotionale pacientului aflat in terapie:
Ceea ce se intelege in mod frecvent prin consiliere nu estt~ altceva
dedit psihoterapie suportiva. Consilierea presupune, de regula, un
numar mai redus de ~edinte, se ocupa mai ales de tulburari cu caracter
reactiv ~i mai putin de conflicte intrapsihice serioase, pune accent pe
factorii de natura intelectuala ~i abordeaza in general cazuri cu
tulburari mai putin·severe.
Scopul psihoterapiei suportive este sa-l ajute pe pacient sa invete
cum trebuie sa traiasca mai adaptat la propriile sale dificultati sau sa-l
ghideze pe acesta in traversarea unei perioade de stres, careia trebuie
sa-i faca fata mai bine.
Dupa Frenck ~i Alexander (1946) psihoterapia suportiva este
indicata in doua categorii opuse de situatii; una in care nu este
necesara 0 modificare a personalitatii pacientului, eficienta acestuia
fiind doar temporar perturbata de conditii exterioare neprielnice, iar
cea de a doua - in care perturbarea de personalitate este atat de
putemica incat este greu de presripus ca s-ar mai putea produce 0
schimbare structurala a pacientului.
b) Psihoterapii de profunzime, in contrast cu psihoterapiile exc1u-
siv pe simptom.
Simptomul reprezinta incercarea spontana ~i de cele mai multe ori
incon~tienta a pacientului de a se adapta dificultatilor vietii. Clinicia-
nul Ie considera adesea nu ca semnificative prin ele insele ci ca
indicatori ai unei dezadaptari de mai mare profunzime, .Simptomele
sunt considerate ca modalitati prin care se exprima perturbarile din
sfera personalitatii pacientului. Daca aceasta stmctura de personalitate
se echilibreaza ~i se armonizeaza dispar ~i simptomele.
De~i simptomele nu reprezinta obiectivul final al unei psihoterapii
de profunzime, aceasta nu insea1l11laca nu exista demersuri psihotera-
peutice centrate direct pe simptom. In cadml acestora psihoterapeutul
i~i propune scopuri mai modeste ~i limitate care presupun nu recon-
structia personaliUitii pacientului ci eliberarea de un simptom
deranjant. Asemenea obiective pot fi stabilite atunci cand uncle
conditii exterioare se opun unei terapii de mai mare profunzime,
conditii cum ar fi !ipsa timpului sau a unor resurse financiare din
partea pacientului. Exista ~i situatii in care psihoterapeutii contrain-
dica 9psihoterapie mai profunda pentru ca r~sursele psihologice ale
pacientului sunt limitate sau acesta poate fi astfel stmcturat incat un
tratament care ar patmnde ill abisurile personalitatii sale sa nu fie
dorit.
De asemenea, diverse situatii de viata pot impune un tratament
simptomatic, ca de pilda in cazul ill care simptomul este deosebit de
sever ~i invalidant, cum ar fi cazul unor atacuri de panid!.
Terapia centrata pe simptom se practica pe 0 scara destul de larga.
Eliberat de simptomul deranjant, individul capata 0 anumita libertate
de actiune ~i adesea aceasta eliberare l'eprezinta singuml obiectiv pe
care elll a~teapta de la psihoterapeut.
Exista, desigur, pericolul ca illiaturarea simptomului sa lase
pacientul tara un substitut adecvat de adaptare la situatia psihotrauma-
tizanta, aceasta petrecandu-se mai ales atunci dind nu au fost abordate
conflictele ~i problemele mai profunde ale pacientului. Una din
consecintele posibile ale psihoterapiei centrate exc1usiv pe simptom
este substitutia de simptom, adica aparitia altui simtom, uneori chiar
mai sever decat cel care a fost inlaturat. Din fericire, astfel de situatii
nu apar prea frecvent in cursul psihoterapiei.
> Frank (1946) considera ca tratamentul psihoterapeutic centrat
pe simptom nu trebuie minimalizat cel putin pentru urmatoarele
ratiuni;
1. Se realizeaza un atac frontal asupra procesului psihopatologic.
2. InIaturarea simptomului poate facilita abordarea tulburarii care
sta la baza producerii lui.
3. Inlaturarea simptomului conduce la disparitia tulburarilor emo-
}ionale care rezulta din experienta acestuia (soot secundare simptomului).
4. 0 data ce simptomul a fast inIaturat are loc 0 modificare in sens
pozitiv a atitudinii pacientului fata de psihoterapeut.
Oricum, daca este ceva de repro~at tratamentului centrat exc1usiv
pe simptom, aceste repro~uri trebuie adresate mtr-o masura mai mare
tratamentului psihiatric medicamentos care, departe de a ajunge la
radacinile problemei psihologice ale pacientului, nu face decat sa
inlature simptomele tara a oferi persoanei 0 solutie mai buna de viata.
Astfel de tratamente soot, de pi Ida, tratamentele cu antidepresive,
anxiolitice, tranchilizante sau analgezice.
Karasu (1980) c1asifica sistemele psihoterapeutice in raport de trei
concepte de baza, fiecare ~coala. psihoterapeutica pivotand, ell

20 IRINA HOLDEVICI
~
~
.•..
=
~
~
t:
o
Q.,
S
o
U
:i
tJ)
~
g
Cii
E-
aJ
'C
aJ
n.
x
aJ
-Ci}.
Cii
C
aJ
E
III
t:
o
n.
E
o
u
c5
'E
III
c
'6
,g
'C
~
U
:J
U
t:
o
n.
~
c
(-
aJ
'0.
III
'---
<JJ
15
.c
'00
n.
<JJ
'0
<JJ
E
'---
.2
<JJ
Q)
Cii
n.
'u
c
'c
0..
N
a:i
.0
fI:l
I-
Multe categorii profesionale au dat sau dau sfaturi oamenilor
tulburati emotional, realizfllld un fel de psihoterapie empiridi. Medici
de diverse specialitati: realizeaza acest lucru suplimentar pe Hinga
preocuparea lor de baza pentru sanatatea fizica a oamenilor chiar ~i
atunci dind, in cadrul specialitatii lor, au putine cuno~tinte psiholo-
gice ~i putin timp la dispozitie pentru consiliere.
In tarile dezvoltate medicii au insa cuno~tinte suficiente pentru a
recunoa~te 0 afectiune psihica ~i pentru a trimite pacientul la un
serviciu de specialitate.
o alta categorie profesionala care se ocupa de problemele
emotionale ale oamenilor 0 reprezinta c1ericii. In une1e tari preotii
primesc chiar 0 anumita instructie psihologica pentru -a fi mai
competenti in rezolvarea problemelor enoria~ilor, in timp ce altii se
limiteaza doar la sfaturi ce privesc probleme1e religioase.
Sa vedem care este situatia in State1e Unite, tara cu cea mai
dezvoltata traditie in domeniul psihoterapiei? (Coleman; Butcher;
Carson, 1984). In S.u.A. cei care fac psihoterapie propriu-zisa, de
nivel ~tiintific ~i sunt special pregatiti pentru asta, sunt profesioni~tii
din domeniul sanatatii mentale: psihiatrii, psihologii clinicieni ~i -
pentru probleme mai simple - asistentii sociali din cadrul respectivelor
servlCll.
Psihiatrul care practica psihoterapia este absolvent al Facultatii de
medicina, doctor in ~tiinte medicale ~iare 0 specializare de cel putin
trei ani in psihiatrie ~i a urmat unul sau mai multe cursuri de
psihoterapie fiind supervizat de un psihoterapeut competent.
Categoriile profesionale care practica psihoterapia
precadere, in jurul unuia din aceste concepte. Cele trei concepte-
criterii sunt; dinamic, comportamental ~i experiential.
Fiecare concept in functie de care autorul imparte sisteme1e
psihoterapeutice constituie de fapt un domeniu tematic, un sistem de
referinta in raport de care este interpretata natura relatiei terapeut -
pacient (tabe1 2 ~i 3).
I
II I

Taber 2. Principalele forme de psihoterapie in raport cu criteriile; dinamic, comportamental :;;i experiential (Karasu, 1980).
Psihoterapii
Comportamentale
Experientiale
Reprezentatii
Forma
Reprezentatii
Forma
Reprezentatii
Freud
Psihoterapia prin
Wolpe
Analiza existentiaIa
Binswanger inhibitie reciproca
lung
Terapia imploziva
Stampfl
Daseinanaliza
Boss
Rank
Terapia reflex-
Salter
Logo-terapia
Frankl
Stekel
Terapia bazata pe
Dollard
Terapia bazata pe
Rogers teoriile invi1tarii
client
Adler
Psihoterapia bazata
Rotter
Gestalt -terapia
Paerls pe invatarea sociala
Sullivan
Terapia modelata
Bandura
Terapia psiho-
Shorr imaginativa
Fromm; Reichman
Psihoterapia
Thome
Terapia
Whitaker directiva
experientiaIa

------, --------'---
Analiza caractero- Homey
Terapia prin decizii
Greenwald
Terapia
Gendlin directe
experientiaIa
Fromm
Terapia de
Gamer
Analiza bio-
Lowen energetica
probleme
Klein
Terapie asertiv-
Phillips
Analiza structuraIa
Rolf
Alexander French
Terapia bazata pe
Kelly
Antrenamentul
Schultz Lute constructe
autogen Schultz;
Lute
Deutsch
Terapia rational-
Ellis
Meditatia transcedentaIa;
Yoga; Nirvana-
terapia
Karpman
Terapia integrativa
Drakeford
Psihoterapia Zen
Watts
Psihoterapie scurta
Sifueos; Malan
Terapia realitatii
Glasser
Psihoterapia
Osmuno
Bellak psihedelica
Rosen
Psihoterapia
Sahakian
fica
Terapia psiho- Meyer
Antrenamentul de
Green bazii de bio-feed-
back
Massennan
a
Psihodinarnica
Rado ,
/
a Wolberg
Reich
ala, vegeto- terapia

P' lele directii tematice de abordare terapeutica In cadrul celor trei tipuri de psihoterapie (Karasu, 1980).
Abordarea
Dinamidi
ComportamentaHi
Experienpala
Represiunea sexuala
Anxietatea
Alienarea
Conflicte de natura
Deprinderi Invatate,
Disperarea existentiala.
instinctuala, dorinte libidinale
comportamente deficitare sau
Pierderea posibilitatilor
In exces, care au fost Intarite
umane, fragmentarea eului,
de factori din mediu
lipsa de congruenta In cadml experientei personale
Rezolvarea conflictelor
Reducerea (Inlaturarea
Auto-realizarea potentialului
simptomelor); absenta
uman; autodesavar~irea
simptomelor ~ilsau reducerea
personam, ca~tigarea
anxietiitii
autenticitapi ~i spontaneitatii.
Realizarea unui insight
lnvatarea directa a modului
Trairea experientei imediate;
pro fund; 'intelegerea
cum trebuie sa se comporte·
trairea sentimentului
subiectul In prezent, a
momentului actual;
modului de aqiune ~i de
exprimarea spontana a
realizare a performantelor
experientei
Istorica: trecutul subiectiv
Non-istorica: prezentul
An-istorica: momentul
fenomenologic
Tipul de tratament
De lunga durata ~iintensiv
De Scurta durata ~i non-
De scurta durata ~i intensiv
Sa 'inteleaga continutul mental
Programarea, recompensarea,
Invatarea pacientului sa
inhibarea sau elaborarea unor
interaqioneze Intr-o atmosfera
noi raspunsuri
de acceptare mutuala pentru a-
comportamentale adecvate
~i dezvolta exprimarea eului
(sanatoase) la stimulii
(de la planul somatic la cel
psihic ~i spiritual).
Interpretiirile. Asociatiile
Conditionare. Desensibilizare
Interactiunea. Dialogul
libere, analiza transfemlui,
sistem~tica. Intariri pozitive ~i
mutual. Dramatizarea (jucarea
negative; elaborarea unor
propriilor sentimente). Trairi
modele comportamentale noi.
experimentale. Jocuri.
Medical; de tipul relatiei
Educational; profesor- elev,
Existential; de la om la om; de
medic-bolnav, parinte-copil
parinte-copil, (autoritar, bazat
la adult la adult (egalitar)
pe 0 conventie de 'invatare)
bazat pe 0 Intelegere umana).
Transferentiala ~i realizata
Relatie reala dar secundara
Relatie reala, primara In raport
doar pentru terapie; primara ill
terapiei; absenta relatiei
cu terapia autentica
Interpretare-reflectare.
Sratuitor-formator; direct
De acceptare mutuala.
pentru rezolvare de probleme,
Interactiune, permisiv;
gratificant

Psihologul clinician care practica psihoterapia este absolvent al
unei facultati de psihologie, doctor in psihologie, cu specializarea in
domeniul psihologiei clinice, psihopatologiei, teoriilor personalitatii,
consilierii psihologice ;;i psihoterapiei.
Multi psihologi clinicieni obtin 0 instruire speciala in psihoterapie
in afara de instruirea in dome.niul psihopatologiei ;;i psihologiei
clinice.
Asistentii sociali din S.U.A. sunt, de regula, pregatiti la nivel
mediu in domeniul ;;tiintelor sociale, dar pot avea ;;i pregatire
uniyersitara sau doctorat de la 0 ;;coala superioara de asistenta sociala.
In S.u.A. asistentii sociali se ocupa mai mult de consilierea
familiara, supravegheaza ;;i evalueaza aspectele din teren ;;i in unele
situatii chiar aplica unele tehnici psihoterapeutice pentru care au
calificarea necesara (se preocupa de masura in care conditiile socia1e
care intretin tulburarea pot fi ameliorate).
La noi in tara, psihoterapia este practicata de catre medici psihiatri
;;i psihologi care au obtinut 0 initiere intr-una sau mai multe tehnici
psihoterapeutice. Dupa 1990 s-a infiintat Sectia de asistenta sociala in
cadrul Facultatii de Sociologie, Psihologie, Pedagogie.
i I
26 IRINA HOLDEVICI
CAPITOLUL 2
PSIHOTERAPII DE ORIENTARE DINAMICA:
PSIHANALIZA $1 PSIHOTERAPlIlE
DINAMICE POST-FREUDIENE
,
Punctul de vedere dinamic in psihologie i;;i are originea in fizica ~i
pome~te de la ideea ca orice fenomen psihic este rezultatul interac-
tiunii unor forte. Conform acestei conceptii, fiinta umana este 0 struc-
tura complexa, determinata de jocul agitatiei turbulente a unor forte
intrapsihice aflate in conflict.
Psihoterapia dinamica reprezinta 0 forma de tratament psihologic
care abordeaza personalitatea din perspectiva psihodinamidi, exem-
. plul cel mai ilustrativ reprezentandu-l psihanaliza lui Freud.
Exista unii autori care includ in cadrul psihoterapiilor de orientare
dinamica nu numai psihanaliza ~i terapiile derivate din aceasta, ci ~i
alte sisteme psihoterapeutice, ca de pilda, cele de orientare existen-
tiala. Lazarus, (1976), a numit aceste terapii - terapii dinamice sau
terapii bazate pe insight.
Opinia noastra este ca., de;;i in cadrul unor ~coli de orientare
existentialista intervin elemente dinamice, iar insight-ul are un loc
important, caracteristicile lor generale Ie fac sa apartina mai curand
orientiirii experientiale in psihoterapie.
Terapiile psihodinamice pun accent pe descoperirea de catre
pacient a variatelor procese psihologice de natura incon~tienta, pro-
cese ce stau la baza structurii personalitatii sale ~i a formarii meca-
nismelor sale adaptative. Aceste descoperiri bru~te ~i intuitive ale
pacientului sunt cunoscute sub denumirea de "insight" sau iluminare.
Prin int<~rmediul insight-ului pacientul descopera de fapt surse1e ~i
motive Ie ascunse care stan la baza comportamentelor ~i problemelor
sale.
In teoria freudiana se presupune ca aceste elemente s-au structurat in
copiliirie, sunt de natura incon~tienta ~irelativ inaccesibile persoanei.
Sarcina principala a terapiei dinamice este sa-l ajute pe pacient sa
descopere ce se intampla cu el, sa obtina insight-ul propriilor sale
probleme ~i sa utilizeze intelegerea obtinuta pentru a-~i modifica stilul
perturbat de a reactiona ~ide a se comporta.

28 IRINA HOLDEVICI
Aceasta abordare i~i are originea in teoriile ~i practica psihanalizei
freudiene, dar a fost modificata ~i structurata ~i in diverse alte sisteme
psihoterapeutice, fiecare din acestea avand 0 anumita conceptie des-
pre natura umana ~i apartinand unui anumit intemeietor de ~coala
(cum ar fi, de pilda, Carl Jung sau Erich Fromm, care au considerat
sistemullui Freud inadecvat sau incomplet).
In ciuda diferentelor, aceste sisteme diverse de psihoterapie se
asemanau prin aceea ca sunt de parere ca psihoterapia trebuie sa
re1eve pacientului ce nu este in regula cu viata sa psihica ~i pomind de
la aceasta, trebuie sa-l ajute sa elaboreze noi modele comportamentale
mai eficiente.
Aceste psihoterapii au cel putin doua trasaturi comune:
1. Toate utilizeaza discutia cu pacientul ca instrument de baza in
cadrul tratamentului psihologic ~i pacientul este cel care decide in
general despre ce anume se va vorbi. Terapeutul poate influenta deci-
ziile sale in mod direct sau indirect, dar majoritatea terapiilor bazate pe
insight ii rninimalizeaza rolul punand pacientul in centrul psihoterapiei.
2. De~i exista ~i exceptii, in majoritatea terapiilor psihodinamice
traditionale, cum ar fi, de pilda, psihanaliza, psihoterapeutul tinde sa
adopte mai curand 0 atitudine profesionala decat una cu caracter
personal, solicitand de la pacient date cu privire la viata sa personala,
tara a se comporta ca un prieten sau ca 0 cuno~tinta apropiata.
Exista numeroase diferente in ceea ce prive~te strategia sau tactica
abordarii psihoterapeutice. Astfel, de pilda, psihanaliza ortodoxa
impune pacientului intre 3 ~i 5 ~edinte pe saptamana, ~edinte ce se in~
tind pe mai multi ani.
Neo-freudienii ~i multe alte psihoterapii considera ca este necesara
o perioada mai scurta de tratament, ajungandu-se uneori la cateva
saptamani sau luni, doar cu 0 singura ~edinta saptamanal.
Psihoterapiile de orientare psihodinamica plaseaza deci respon-
sabilitatea continutului despre care se va vorbi in cursul psihoterapiei
pe umerii subiectului, terapeutul intervenind cu rezerva in cadrul
acestui proces ~inumai pentru a ghida continutul comunicarii.
-------
Principiile de baza ale terapiilor psihodinamice
Principiul de baza sau cheia acestor terapii 11reprezinta notiunea
de "insight". Toate aceste terapii sunt de parere ca pacientii lor nu au
fost capabili sa urmeze preceptul lui Socrate - "cunoa~te-te pe tine
insuti".
Pacientul poseda 0 serie de scopuri de viata, atitudini, motive,
opinii in legatura cu sine insu~i de care este con~tient ~i pe care se
straduie~te sa le urmeze, cat ~i un set de motivatii ~i conflicte incon-
~tiente care i~i au originea in relatiile ~i experientele din copiUiria sa.
Prezenta acestor continuturi de natura incon~tienta in perioada adulta
poate fi nociva pentru pacient din eel putin doua motive;
• ele sunt specifice relatiilor din copilarie, care nu mai exista. Cu
alte cuvinte aceste relatii sunt caracterizate prin imaturitate ~i ego-
centrism;
• in al doilea rand, nefiind con~tientizate, ele opereaza din umbra,
dar eficient asupra pacientului aflat in perioada prezenta, scapand
controlului rational al acestuia.
Astfel, pacientul nu mai poate sa fie acea persoana care ar dori sa
fie, pentru ca, tara a fi capabil sa ~i-0 marturiseasca deschis, el de fapt
dore~te sa faca· in acela~i timp lucruri incompatibile, se afla in per-
manent conflict cu sine insu~i ~i din acest motiv se simte mereu
amenintat ~i frustrat.
Solutiile pe care Ie gase~te pacientul la aceasta situatie sunt
ineficiente pentru ca ele pun in actiune mecanisme defensive care
reprezinta moduri nerealiste de adaptare, generatoare de tulburari.
Aceste tulburari se pot exprima sub forma unor tulburari de natura
emotional a cum ar fi anxietatea, depresia, comportamentul simptoma-
tic, functionarea neadecvata sau acuzele somatoforme.
Aceste simptome 11aduc la psihoterapeut caruia ii solicita ajutorul.
In ochii pacientului acestea sunt tulburarile pentru care el considera
ca are nevoie de tratament.
. Insight-ul se refera la descoperirea acestor forte incon~tiente care
opereaza din umbra, impiedicand pacientul sa dud 0 existenta la
nivelul posibilitatilor sale reale.

Este deci necesar un procedeu care sa-i permita pacientului inte-
legerea acestor mecanisme, astfel incat acesta sa gaseasca solutii mai
rationale de viata ~i sa adopte decizii mai corecte. Terapiile bazate pe
insight considera ca in cadrul tulburarilor nevrotice simptomele ca
atare sunt mai putin importante decat foqe1e care Ie genereaza.
Si iata ca aici apare un paradox; pacientul se prezinta la psihote-
rapeut pentru a se debarasa de simptomele sale dezagreabile, iar
acesta din urma Ie considera ca fiind secundare, manifestari de supra-
fata ale unor procese nevrotice mai profunde.
Simptomele pot fi reduse ~i prin intermediul altor procedee, dar
daca nu se ataca radacinile lor, ele pot rabufni din nou sub alta forma.
Deci, conform acestei abordari, cele mai frecvente dificultati ale
oamenilor, cum ar fi nefericirea, ineficienta, comportamentul defen-
siv, anxietatea nu pot fi eliminate cu adevarat decat prin insight. Doar
dupa ce acesta a avut loc se pot intreprinde masuri eficiente de corec-
tare a comportamentului.
Principiul insight-ului da na~tere la mari dificultati (Lazarus,
1976). In primul rand scopul terapiilor psihodinamice nu este ~i
scopul pentru care s-a prezentat pacientulla psihoterapie. lata deci ca
psihoterapia are in fata doua obiective ambitioase:
a) sa modifice viziunea pacientului asupra propriei sale pro-
bleme ~i de fapt intregul sau mod de viata;
b) sa-i formeze acestuia un nou mod de inte1egere a propriei
sale persoane.
In al doilea rand, este dificil de aflat daca pacientul a avut un
adevarat insight cu privire la propriile sale probleme. Fiecare teore-
tician in domeniul psihoterapiei vede insight-ul in modul sau propriu,
deoarece intelege in chip diferit dinamica psihologica.
Raspunsul la aceasta dilema consta in aceea ca doar un insight
corect va produce inlaturarea simptomului ~i va genera patemuri mai
eficiente de comportament.
De fapt nu atat conceptul teoretic de insight are importanta, cat
convingerea pacientului ca a gasit raspunsul adecvat.
De asemenea, necesitatea insight-ului face sarcina evaluarii gra-
delor de succes obtinute in cursul psihoterapiei mult mai dificila sub
aspect practic.
Simpla reducere de simptom ar fi un criteriu mult mai sigur ~i mai
facil de luat in considerare pentru a aprecia succesul psihoterapiei, in
tjmp ce psihanaliza utilizeaza criterii complexe de apreciere a
succesului psihoteiapiei, criterii incarcate de subiectivism cum ar fi:
mai profj.lllda intelegere de sine, trairea sentimentului fericirii perso-
nale, stabilirea unor relatii interpersonale mai eficiente ~i mai
incarcate de satisfactii etc.
Psihanaliza
Psihiatria modema ~i psihologia c1inica au fost in mare masura
influentate de teoria ~i practica psihanalizei.
In sensul strict, psihanaliza se refera la sistemul conceptual ~i
psihoterapia inspirate direct din lucrarile ~i tehnica terapeutica ale lui
Sigmund Freud ~i ale unna~ilor sai, grupati in institute ~i asociatii
care utilizeaza aceasta metoda. Multi autori considera ca acest sens
este prea restrictiv tinand seama mai ales de faptul ca au aparut 0 serie
de variante inspirate din lucrarile unor terapeuti de prestigiu cum ar fi
lung, Adler, Homey, Rank sau Sullivan, discipolii acestora autonu-
mindu-se tot psihanali~ti.
Datorita acestei situatii a fost delimitat conceptul de psihanaliza
freudiana.
Psihanaliza poate fi considerata in ace1a~i timp 0 teorie psihologica
asupra dinamicii naturii umane, 0 metoda de cercetare ~i abordare
psihoterapeutica (Watson, 1963).
Psihoterapia psihanalitica nu poate fi inteleasa daca nu este inte-
leasa conceptia teoretica asupra dinamicii naturii umane care sta la
baza ei.
Bazele teoretice ale psihanalizei
Pentru teoria psihanalitica este centrala distinctia intre motivele
incon~tiente ~i cele con~tiente care stau la baza conduitei umane.
Sunt cunoscute in psihologie experimentele care se refera la
studiul influentei sugestiilor post-hipnotice in cadrul carora subiectul
executa comenzi de a carar sursa acesta nu este con~tient.

32 IRINA HOLDEVICI
De~i psihologii s-au ocupat mai ales de studiul fenomenului con-
~tient, clinicienii nu pot nega prezenta la pacientii lor a unor motivatii
de care ace~tia nu-~i dau seama. Psihanaliza pune accent pe influenta
unor forte incon~tiente in dezvoltarea ~i mentinerea unor tulbudiri
psihice sau a unor perturbari in afara personalitatii.
Conform teoriei psihanalitice f0rtele incon~tiente influenteaza in
fiecare clip a comportamentul uman, ele interferand cu elementele
con~tiente ale psihismului.
Tehnica terapeuticii a psihanalizei clasice i~i propune sa aducii la
nivelul con~tiintei emotiile, motivele ~i experientele de care subiectul
nu este con~tient. 0 data ce acestea au atins nivelul con~tiintei, indi-
vidul i~i extinde controlul con~tient asupra lor sau se elibereaza de
energia psihica pe care aceste continuturi psihice 0 contin.
Trebuie subliniat faptul ca incon~tient nu inseamna ca anumite idei
sau stari afective dispar complet din con~tiinta ci, de cele mai multe
ori inseamna disocierea unor parti componente ale unor continuturi
psihice care ar trebui sa se afle in mod firesc impreuna.
Pentru psihanali~ti sanatatea mentala depinde (macar partial) de
gradul in care viata psihicii este condusa de forte de natura con~tienta,
~i de con~tientizarea efectului unor forte incon~tiente.
Privit din alta perspectiva, acest obiectiv poate sa insemne de fapt
intarirea eului, comportamentul fiind adus sub controlul ego-ului. In
felul acesta dinamica fortelor psihice este modificata, subiectul psiha-
nalizat reu~ind sa-~i rezolve mai bine propriile conflicte intrapsihice ~i
sa faca fata dificultatilor existentei intr-un mod mai matur ~i mai
realist.
Conform psihanalizei, structura personalitatii cuprinde trei instante
psihice; Ego, Id ~i Superego. Ego-ul (sau eul) are drept functii perce-
perea evenimentelor interne sau externe, integrarea diferitelor conti-
nuturi psihice, cat ~i 0 functie executiva. Id-ul se refera la impulsuri
incon~tiente, persistente de ciiutare a placerii ~i de ostilitate, impulsuri
pe care ego-ul Ie poate restructura conform datelor realitatii.
Superego-ul (sau supraeul) se compune din continuturi psihice de
natura social-valoridi, idealuri, principii morale ~i elemente de
autocritica in raport cu primele, care stimuleaza ego-ul in actiunea sa
de combatere a fortelor Id-ului. Ego-ul, entitate psihica de natura
con~tienta, se afla in contact permanent cu mediul inconjurator ~i este
capabil de judecata independenta.
La adultul normal Ego-ul are de regula suficienta f0rta pentru a
face fata tendintelor incon~tiente ale Id-ului prin ttansformarea ~i
sublimarea ,cestora.
La nevrotic, de regula, aceste tendinte sunt reprimate (refulate) ~i
deci nu sunt accesibile con~tiintei. Mai mult, ego-ul militeaza impo-
triva aducerii lor in con~tiinta, punand in aectiune diferite mecanisme
de aparare.
Datorita acestui fapt, in decursul terapiei, terapeutul ~i pacientul au
de luptat nu numai cu tendinte incon~tiente ci ~i cu mecanismele de
aparare ale eului.
Un alt element important al psihanalizei este postulatul conform
ciiruia experientele din copilarie joaca un rol deosebit de important in
formarea personalitatii adulte. Aceasta afitmatie de natura genetica
are 0 importanta deosebita in modul cum este manevrata relatia
pacient - terapeut.
o opinie acceptata intr-o masura ceva mai redusa este afirmatia
referitoare la conceptul de sexualitate, care ar cuprinde nu numai
experiente legate de sfera genital a ci 0 larga varietate de experiente
agreabile din copilarie, cat ~i faptul ca aceasta ar pune 0 amprenta de
ne~ters asupra personalitatii adulte. De pilda, complexullui Oedip sau
complexul de castrare care ar reprezenta fenomene normale in cursul
dezvoltarii copilului, atunci dnd nu sunt bine integrate, pot predis-
pune adultulla dificultati de adaptare.
Trebuie subliniat faptul ca Freud a avut 0 conceptie determinista
asupra psihicului uman, el accentuand mult asupra cauzalitatii unor
tulbuniri psihice. El sublinia insemnatatea unor fenomene ca actele
ratate ~i lapsusurile, a asociatiilor libere ~i a analizei viselor in desco-
perirea unor continuturi ascunse ale psihicului uman, oricat de nein-
semnate ar parea aceste fenomene la prima vedere.
Putem spune, in concluzie, di perspectiva psihanalitica are la baza
urmatoarele principii fundamentale (dupa Karasu, 1980);
I. Ideea ca omul poseda 0 serie de impulsuri ~i tendinte instinctive
- pulsiuni de natura incon~tienta ~i preocuparea pentru modul in care
aceste impulsuri sunt exprimate/transformate sau refulate. Refularca

se produce pentru a nu permite gandurilor, dorintelor ~i afectelor
penibile sa atinga pragul con~tientului.
2. Convingerea d refularea are la baza in principal tendintele
sexuale ~i ca tulburarile psihice au la origine 0 dezvoltare libidinala
(psihosexuala) defectuoasa.
3. Ideea ca dezvoltarea psihosexuala defectuoasa i~i are originea in
conflictele ~i psihotraumele din copilaria timpurie, mai ales in
complexullui Oedip, care in forma sa clasica se manifesta in dorinta
sexuala fata de parintele de ex opus.
4. Convingerea in caracterul universal ~i persistent al complexului
Oedip, care ramane activ ~i necon~tientizat.
5. Ideea ca omul se confrunta cu conflictele dintre pulsiunile
biologice instinctive (Id), substitutele acestora, mecanismele primare
de aparare ale ego-ului care incearca 0 mediere cu realitatea externa
(ego) in acord cu standarde1e ~i principii Ie morale elaborate de
societate (superego).
6. Psihanali~tii sunt partizanii determinismului sau cauzalitatii
psihice, dupa care fenomenele psihice ~i comportamentele umane nu
apar intamplator, ci sunt determinate strict de evenimente anterioare,
care dad nu sunt con~tientizate determina subiectul sa repete mereu
acelea~i tipuri de comportamente.
Pornind de la aceste principii, pentru terapeutul psihanalist, sarcina
principala este sa aduca in con~tiinta incon~tientul, adica sa-l ajute pe
pacient sa con~tientizeze ~i sa inteleaga continutul pulsional din
zonele profunde ale psihismului. Astfel, terapeutul psihanalist
analizeaza continuturile refularilor, instinctelor ~i pulsiunilor de
natura sexuala cautand sa inlature rezistentele naturale ale pacien-
tului, rezistente care tind sa se opuna acestui demers. Este clar de ce
demersul de orientare dinamid este de lunga durata, adesea fara
sfar~it, el avand un obiectiv pretentios ~i anume restructurarea perso-
naliHitii in ansamblu ~i rezolvarea tuturor conflictelor nevrotice. Cel
mai important aspect 11reprezinta rezolvarea conflictului lui Oedip,
rezolvarea obligatorie pentru 0 personalitate sanatoasa. Vindecarea in
aceasta viziune presupune achizitionarea de catre individ a unui
control total al ego-ului asupra impulsurilor incon~tiente ale Id-ului.
Procesul psihoterapeutic dinamic este marcat de momente de
catharsis (descarcari psihice de natura emotionala) ~i insight. Harper
(1959) definea catharsisul ca 0 descarcare a tensiunii ~i anxietatii prin
retrairea pe plan psihic a experientelor trecute.
Este cunoscut faptul ca inca din cele mai vechi timpuri oamenii au
cunoscut efectul.binefacator al exprimarii sentimentelor (vezi efectul
"purificator" al spovedaniei). In locul termenului de purificare utilizat
de religie, Freud a preferat termenul de catharsis. Dadi la inceputul
psihanalizei catharsisul a fost considerat un element de baza al psiho-
terapiei, ulterior chiar Freud, 0 data ce sistemul sau s-a strueturat ~i s-
a maturizat, a ajuns la concluzia di pentru succesul terapiei este
nevoie de mult mai mult, el deplasand accentul de pe catharsis pe alte
elemente ale analizei.
Totu~i, catharsisul ramane in continuare un element important in
terapia analitica pentru ca:
a) terapia nu poate progresa dad pacientul nu-~i exprima intr-o
anumita masura trairile afective;
b) exprimarea acestor sentimente ii produce pacientului 0
u~urare, fapt ce-l incurajeaza pe acesta sa continue terapia.
De~i ambele procese - catharsisul ~i insight-ul (iluminarea) _ sunt
considerate ca apartinand psihanalizei traditionale, trebuie subliniat
faptul ca Freud nu a utilizat niciodata termenul de insight ca atare.
Demersul terapeutic i~i schimba, pe parcursul evolutiei sale,
centrul de greutate de la momentele de catharsis (abreactie) la
abolirea amneziei ~i recuperarea amintirilor uitate (insight).
> Dupa Hutchinson (1950) exista patru etape succesive in
atingerea insight-ului psihoterapeutic ~i anume:
a) 0 etapa pregatitoare, caracterizata prin trairea sentimentului
de frustratie, anxietate, de vid ulterior ~i disperare, urmata de 0
activitate febrila de cautare prin incercari ~i erori a unei solutii la
problema proprie ~i apoi de reciidere in vechile modele de compor-
tament ~i gandire in care subiectul nu pare sa intrevada nici 0 cale
de ie~ire din situatia sa;
b) 0 etapa de incubatie sau renuntare, cand se manifesta la
subiect dorinta de a renunta, de a fugi de problema sa, acesta

36 IRINA HOLDEVICI
manifestand lipsa de motivatie sau rezistenta la rezolvarea pro-
priilor probleme;
c) 0 etapa de iluminare cand problema devine clara pentru
pacient ~i solutia se impune de la sine (adesea apare un flux de idei
acompaniate de sentimentul realitatii insight-ului);
d) 0 faza de evaluare ~i elaborare a solutiei care este confrun-
taHi cu criterii exterioare fumizate de realitate.
De regula, terapeutii fac distinctia dintre insight-ul de natura inte-
lectuala, care are 0 valoare terapeutica limitata, ~i cel de natura emo-
tionala, care este esential. Oricum, distinctia nu este u~or de realizat,
cele doua componente aflandu-se in interactiune.
De~i insight-ul are in cadrul psihanalizei un rol terapeutic major,
trebuie sa fim totu~i de acord ~i cu afirmatia lui Schonbar (1957) care
spunea ca nu toate schimbarile din sfera personalitatii pacientului se
datoresc insightu-lui ~i ca nu orice insight duce in mod obligatoriu la
schimbare.
Psihanali~tii considera ca un alt factor psihologic important gene-
rator de schimbare este relatia de tip transferential dintre pacient ~i
terapeut, relatie asupra careia yom mai reveni.
Procedura preliminara
Aceasta implidi acceptarea provizorie ~i evaluarea diagnostidi a
pacientului, aspectele financiare ale psihoterapiei, discutii legate de
expectatiile pacientului, avertizarea acestuia in legatura cu posibile
modificari serioase in sfera personalitatii sale ~i explicarea procedurii
terapeutice.
Inainte ca pacientul sa fie acceptat pentru psihanaliza se acorda, de
regula, 0 perioada provizorie de 2-3 saptamani pentru a decide daca
problemele acestuia sunt abordabile prin intermediul acestei tehnici.
Psihanaliza ortodoxa ~i conservatoare considera ca pot fi abordate
psihanalitic urmatoarele categorii de tulburari; starile de anxietate,
isteria anxioasa, isteria de conversie, nevrozele compulsive, fobiile,
nevrozele caracteriale ~iperversiunile. Se considera di pot fi abordate
psihanalitic chiar formele mai severe ~icronice ale acestor tulburari.
Unii psihana1i~ti modemi recurg astazi la serviciile unui psiholog
care sa realizeze interviul clinic ~i sa fumizeze date bazate mai ales pe
psihodiagnosticul proiectiv (Rorschach). Freud insa nu era de parere
ca este bine ca 0 alta persoana sa realizeze discutiile preliminare cu
pacientul, mai ales datorita faptului ca acest lucru ar putea afecta
relatia transferentiala care tinde sa se structureze in aceste perioade
preliminare. Din acela~i motiv, Freud era de parere sa nu fi admi~i in
terapie prieteni sau cuuo~tinte deoarece cu ace~tia relatia transfe-
rentiaHi s-a structurat deja intr-un mod in care altfel nu s-ar fi produs.
In perioada preliminara se fixeaza ora precisa (cincizeci de minute)
~i zilele terapiei. Se lucreaza in varianta clasica, 5 sau 6 zile pe sapta-
mana. Unii psihana1i~ti mai putin ortodoc~i lucreaza doar de 3 ori pe
saptamana. Se precizeaza cu exactitate ca pacientul este responsabil
din punct de vedere financiar de des:ta~urarea ~edintelor.
Durata total a a tratamentului psihanalitic variaza de la un an la mai
multi ani, cu durata medie de doi ani.
Pacientului i se recomanda sa nu faca schimbari radicale in
existenta sa (familiala, profesionala) cel putin in fazele incipiente ale
terapiei, pana cand motivatiile incon~tiente care genereaza aceste
schimbari nu sunt analizate.
Aceasta recomandare se face nu numai pentru a proteja pacientul
de dorintele impulsive de a-~i rezolva conflictele intr-un mod nevrotic
ci ~i pentru a-I impiedica pe acesta de a se debarasa de problemele
sale in afara ~edintelor de psihanaliza.
Reamintim ca psihanaliza este un tip de psihoterapie in cadrul ca-
-reia conflictele nevrotice trebuie aduse la nivel con~tient. In timpul
~edintelor de psihanaliza, de regula pacientul este intins pe 0 canapea,
iar terapeutul sta a~ezat in spatele lui. Psihanali~tii mai putin orto-
doc~i admit ~i faptul di pacientul poate sta a~ezat.
Tehnicile psihanalizei
a) Metoda asociatiilor libere
Dupa opiniile lui Freud, subiectul pe marginea caruia pacientul va
asocia liber este lasat integralla latitudinea sa, :tara sa i se ceara sau sa
se incurajeze coerenta ~ipastrarea unui fir director al asociatiilor.
Tehnica asociatiei libere consta in a lasa mintea sa vagabondeze
astfel indlt pacientul sa spuna absolut tot ce-i trece prin cap, indifc-

rent de conveniente, jena ~i rnra a pune in actiune dorinta de a face 0
impresie buna.
Produsele asociatiilor pot fi amintiri, imagini, reverii diume, gan-
duri acuzatoare, sentimente, repro~uri etc.
Adesea fluxul asociatiilor lib ere este blocat de punerea in TImc-
tiune a rezistentelor subiectului.
Ratiunea pentru care se utilizeaza asociatiile libere este aceea ca
inconf?tientul va revela prin aceasta metoda continuturile sale repri-
mate, eliberand individul de efectele lor, in felul acesta scopul
psihanalizei fiind atins.
Este eronata opinia dupa care psihanalistul nu utilizeaza niciodata
intrebarile directe. Dimpotriva, acesta Ie folose~te ca stimuli pentru
declan~area unor noi asociatii (intrebarile sunt de tipul: "la ce te duce
gandul acesta?", sau "cati ani aveai cand s-a intamplat aceasta?").
Un principiu director al tehnicii asociatiilor libere consta in aceea
ca atata timp cat pacientul asociaza liber pe tema transferului asupra
terapeutului, aceste asociatii raman neatinse. Doar· atunci cand
transferul este utilizat de pacient cu un mecanism de rezistenta, a sosit
momentul ca analiza sa se indrepte asupra acestui subiect.
b) Analiza viselor
Lipsa de coerenta, caracterul dezordonat ~i aparent ilogic al aso-
ciatiilor libere este caracteristic ~i viselor.
Ca ~i asociatiile libere ~i visclc pot fi privite in mod deterministe
ca rcprezentand rcactiile celui care viseaza la propriile sale experiente
de natura incon~tienta. De fapt, pacientii se refera, de cele mai multe ori,
in mod spontan in cursul asociatiilor libere la visele pe care Ie-au avut.
Freud a caracterizat visele ca fiind "calea rcgala spre incon~tient".
Continutul manifest, povestit de cel care a avut visul, este un fel de
ecran de tip caleidoscopic, care nu face dedit sa ascunda continutul
latent - sernnificatia reala a visului. Acest continut latent reprezinta
senti mente ~i dorinte adanc reprimate, in care pacientul este atat de
pro fund implicat incat nu Ie poate aduce in con~tiinta prin efort
personal. Fiecare vis reprezinta 0 lupta a pacientului de a-~i rezolva
conflictele de natura incon~tienta. Incapabila de a face fata conflic-
telor incon~tiente, a~a cum apar ele in sernnificatia lor deplina,
personalitatea umana se angajeaza la 0 lupta cu ele ~i prin mecanisme
de natura dinamica cum ar fi, de pilda, condensarea ~i deplasarea care
substituie ~i mascheaza continutul real al visului care apare sub forma
continutului manifest.
Metoda analizei viselor, a~a cum este ea utilizata in psihanaliza,
cere pacientului sa asocieze nu asupra visului in intregime ci asupra
detaliilor care ii apar sernnificative pacientului sau psihanalistului.
Astfel, apar la iveala teme spebfice care conduc la aducerea in con-
f?tiinta a continutului latent de natura incon~tienta.
Analistul, atunci cand 11ajuta pe pacient sa-~i interpreteze visele,
trebuie sa cunoasca foarte bine personalitatea ~i problematica pacien-
tului f?iin acela~i timp sa fie conf?tient de faptul ca nu exista un simbo-
lism universal al viselor, care se poate aplica absolut in orice situatie
(Watson, 1963).
Inca Freud arata ca modul cel mai eficient de a completa analiza
unui vis este s-o amanam pana ce materialul respectiv va fi continuat
f?iamplificat in cursul unor noi vise.
Interesant de subliniat este f?ifaptul ca primele vise sunt mai uf?or
de analizat f?i de interpretat de catre pacicnt, datorita lipseide
sofisticare de catre pacient. Cu cat analiza progreseaza mai mult, cu
atat se patrunde in zone din ce in ce mai obscure ale psihismului.
c) Analiza actiunilor pacientului
o aha sursa pentro obtinerea materialului ce trebuie analizat 0
reprezinta interpretarea actiunilor pacientului. Comportamentul non-
verbal cat ~i cel verbal (neintentional) includ 0 serie de elemente
importante pentro analiza, cat ~i aspecte neesentiale. Aceste aspecte
se pot manifesta atilt in cursul ~edintei de psihanaliza cat f?iin afara ei.
Astfel de comportamente manifestate in timpul ~edintei pot fi, de
pilda, grija excesiva a pacientului de a nU-f?i~ifona pantalonii, privirile
anxioase pe care acesta Ie arunca peste umar, in directia terapeutului,
cOIl}portamentul de flirt, erorile de pronuntare a unor cuvinte etc.
In afara f?edintei pot sa apara modificari ale comportamentului
pacientului in familie, la serviciu, aparitii sau disparitii de simptome,
reactia la 0 anumita situatie cu mai multa sau, dimpotriva, mai putina
anxietate, modificari in modul in care pacientul i~i tolereaza prietenii
sau rudele.
39
IRINA HOLDEVICI
38

d) Transferul ~i rezistentele
Freud considera transferul ~i rezistentele ca fiind puncte centrale
ale psihanalizei, considerand ca acestea sunt mijloacele prin interme-
diul carora psihanaliza poate fi deosebita de 0 alta abordare psiho-
terapeutica non-psihanalitica.
Transferul se refera la relatia pacient - terapeut, relatie care are un
caracter irational, proiectiv ~i ambivalent. In psihanaliza aceasta re1a-
tie este utilizata terapeutic, explicandu-se pacientului modul de actiu-
ne al acestei relatii cat ~i radacinile sale in istoria vietii acestuia.
Atata timp cat psihanalistul i~i mentine neutralitatea, majoritatea
reactiilor emotionale ale pacientului nu sunt rezultatul situatiei pre-
zente, ci izvorasc din propriile tendinte ~i dorinte ascunse. Analiza
acestor reactii datorate transferului conduce la descoperirea unor
experiente timpurii din copilaria pacientului, experiente care au gene-
rat aceste tendinte.
Transferul 11conduce pe pacient sa-~i puna probleme asupra originii
comportamentelor sale, care a ramas macar partial in afara con~tiintei
sale.
o data cu "ipsight-ul" (descoperire intuitiva ~i brusca) asupra
acestor probleme, valul irational care mascheaza adevaratele origini
ale actiunilor pacientului se da la 0 parte ~i astfel pot sa apara
schimbiiri in sfera personalitatii acestuia.
>- Thompson (1946) ilustreaza acest fenomen prin intermediul ur-
matorului exemplu;
Un pacient incearca permanent sa faca pe plac terapeutului, fata de
care manifesta doar apreciere ~i admiratie ~i nu se supara nici atunci
cand acesta 11pune fata in fata cu situatii nep1acute pentru el. Cand
terapeutul ii atrage atentia asupra acestui lucru, la inceput pacientul
este surprins ca cineva poate considera acest fenomen ca fiind
neobi~nuit. Treptat, pacientul incepe sa identifice acela~i model com-
portamental ~i in re1atia sa cu alte persoane, devenind con~tient de
originile ascunse ale acestui gen de comportament - teama de
dezaprobare care il cop1e~e~te. Incepand sa se intrebe de ce este atat
de. anxios ca va fi dezaprobat, ii revin in rninte amintiri din copilarie
care pun inevidenta incidente care au declan~at aceasta teama.
41
Intr-o mare masura, psihoterapia analitica consta dintr-o serie de
astfel de descoperiri pe care Ie face pacientul. Consecutiv acestor ilu-
minari (insight-uri) se pro due modificari favorabile in sfera perso-
nalitatii subiectului.
Transferul nu este altceva decat 0 repetitie a unor experiente trecute
ale pacientului, experiente pe care Ie transfera asupra terapeutului.
Pacientul traie~te aceasta experienta nu atat prin reamintirea unor
evenimente trecute cat prin retrairea unor stari afective care au pre-
zentat importanta pentru el itl trecut. Astfel, el nu spune cat de critic a
fost la adresa parintilor sai ci devine critic fata de analistul sau; el nu-
~i reaminte~te jenele sale privind practicile sexuale, in schimb este
ru~inat ~i secretos atunci cand este analizat.
In stadiile initiale ale pshanalizei, datorita relatiei transferentiale
pot sa dispara simptomele pacientului ~i sa aparii iluzia ca s-a instalat
deja sanatatea psihica. Aceasta se intampla din cauza eliberarii anxie-
tatii, eliberare ce se produce datorita increderii pacientului in analist.
Aceasta etapa este denumita in general "cura de transfer" ~i este
tranzitorie deoarece procesele incon~tiente nu au fost inca prelucrate.
Repetarea modelelor nevrotice de comportament in relatie cu psiho-
terapeutu1 poarta numele de "nevroza de transfer". Relatia se fixeaza
la un nivel irational, emotional ~i regresiv. Analistul este privit de
catre pacient ca 0 zeitate omnipotenta, acesta dorind sa fie iubit de
catre psihoterapeut, inclusiv in plan sexual.
Sentimentele sale fiind frustrate, in con~tiinta pacientului decep-
tionat apare anxietatea ~i furia. Daca predomina anxietatea, pacientul
va manifesta 0 atitudine supusa incercand sa obtina favoruri de la
terapeut. Daca predomina furia, pacientul devine agresiv, reven-
dicativ, asertiv ~iplin de resentimente.
Sarcina terapiei este sa corecteze aceste atitudini pentru ca pacien-
tul nu poate fi realist cu restullumii pana nu e realst in cadrul relatiei
sale cu psihoterapeutul.
In cadrul situatiei transferentiale pacientul are 0 minunata ocazie
sa se confrunte la scara mai redusa cu acelea~i dificultati pe care nu a
fost capabil sa Ie stapaneasca in trecut, cum ar fi, de pilda, amestecul
de invidie, cu admiratie ~i recuno~tinta fata de tatal sau, fratele mai
mare sau aIti rivali, sentimentele de anxietate consecutive trairii invi-
IRINA HOLDEVICI
40

diei ~i ostilitatii, atitudinea dependenta, solicittind ajutorul, pe care 0
are fata de mama sa, in acela~i timp cu toata frustrarea ~i resentimen-
tele ce apar atunci cand cerintele sale de a obtine 0 dragoste nu sunt
indeplinite, sau cu revolta fata de hiperprotectia materna.
Persoanele incapabile sa se identifice emotional cu 0 alta persoana,
care deci nu pot trai experienta transferului, sunt contraindicate pentru
psihanaliza. In aceasta categorie sunt inclu~i subiecti cu tu1burari de
personalitate, cum ar fi, de pilda, unii psihopati sau psihotici, mai ales
schizofreni.
Pentru psihanali~ti relatia transferentiala este importanta pentru
doua motive principale;
1. Ea arundi 0 lumina asupra modele lor de identificare din
copi1arie, cat ~i asupra unor particularitati ale relatiilor pacientului cu
cei din jur. Astfel, psihanalistul afla elementele fundamentale in lega-
tura cu personalitatea pacientului prin intermediul reeditarii, in cadrul
relatiei psihoterapeutice, a relatiilor din copilaria timpurie, ~i ceea ce
este poate ~i mai important este ca aceste lucruri Ie afla in cele din
urma ~i pacientul insu~i.
2. Terapeutul se folose~te de aceasta puternica relatie afectiva
pentru a incmaja pacientul sa depa~easca rezistentele. Deoarece
dorinta dominanta a pacientului este sa-i faca pe plac terapeutUlui ~i
deoarece el se simte protejat ~i sustinut de catre terapeut, relatia trans-
ferentiala contribuie la evidentierea unor anumite aspecte psihologice
care in alt context ar fi prea greu de tolerat pentru pacient fiind prea
anxlOgene.
In cele din urma relatia transferentiala trebuie dezvoltata astfel
incat pacientul sa ajunga s-o priveasca a~a cum este ea de fapt, ~i
anume 0 reeditare a relatiei sale cu 0 figura parentala din copiHirie.
Astfel, pacientul trebuie sa renunte ·la copilarie ~i sa fie capabil sa
stabileasca relatii de tip matur cu persoanele importante din anturajul
sau.
Un alt concept utilizat de psihanaliza este cel de rezistenta. In sens
larg orice interfera cu desfii~urarea fireasca a cursului terapiei poate fi
considerat ca fiind rezistenta, ca de pildii, interpretarile oferite de
analist pacientului, interpretari ce sunt primite de el cu dezaprobare,
incerciirile sale de a lupta impotriva respectivelor interpretari, de a-i
demonstra analistului ca nu are dreptate, cautand sa se impotriveasca
in mod incon~tient progresului analizei.
In sens restrans rezistentele se manifesta prin indHcarea regulii
fundamentale a analizei - neimparta~irea tuturor gandurilor terapeutului.
Exista 0 mare varietate de forme pe care Ie pot imbraca
rezistentele, in afara dezacordului direct cu interpretarile analistului;
asociatii multiple ~i superficiale, pauze prelungite in fluxul asocia-
tiilor, intarzieri ~i absente de la terapie, aparitia de noi simptome,
posibilitatea de a adormi in timpul ~edintei de psihoterapie etc. Nu
este de fel greu de inteles de ce Stj manifesta rezistentele. Pacientul a
izbutit sa ajunga la un anumit gen de adaptare, de a face fata pro-
priilor probleme de viata. El va lupta impotriva asociatiilor libere
pentru ca simte ca se intra intr-un teritoriu nesigur unde este amenin-
tata lumea pe care ~i-a fiimit-o pacientul. Mai mult, unele din dorin--
tele ~i tendintele incon~tiente ale pacientului sunt dea~a natura indU 0
data ajunse in con~tiinta nu pot fi acceptate de el, cel putin la Inceput,
pentru ca sunt prea terifiante. Pacientul este speriat de propriile sale
tendinte ~i dorinte pe care nu Ie poate admite.
Nu ignoranta, necunoa~terea propriilor sale probleme, ci rezisten-
tele i1 impiedica pe pacient sa-~i inteleaga dificultatile. Sarcina
terapiei este sa analizeze rezistentele pentru a demonstra pacientu1ui
in ce masura acestea il impiedica sa afle cauza a ceea ce ii provoaca
disconfortul prezent.
Ultimul tip de rezistenta se manifesta atunci cand pacientul renUl1-
ta la psihoterapie. Pentru a depa~i aceasta situatie este nevoie de un
transfer puternic asupra terapeutului. Spre s:tar~itul terapiei relatia
transferentiaHi slabe~te ~i pacientul invata treptat sa fadi fata singur
situatiilor, sa se bazeze pe sine insu~i. Din timp in timp se reactiveaza
vechile tendinte care se vor manifesta in reaparitia sentimentelor de
frustrare, traire ce se soldeaza cu noi incercari ale pacientului de a sta
pe propriile sale picioare. Egoul pacientului devine treptat tot mai
puternic pana in momentul dlnd este capabil sa renunte la dependenta
sa fata de terapeut.
e) Contratransferul
Psihanaliza reprezinta in mare masura 0 experienta emotionala
pentru pacient, dar ~ipentru psihanalist, la care se poate manifesta sub
43
IRINA HOLDEVICI
42

forma contratransferului in cursul caruia acesta raspunde emotionalla
soliciHirile efective ale pacientului.
Analiza didactica pe care trebuie sa 0 fadi orice viitor psihanalist
trebuie sa impiedice aparitia contratransferului. Cu toate acestea ana-
liza nu este absoluta ~i mai exista uneori zone neexp10rate la nive1u1
persona1itati terapeutu1ui. Controlu1 sentimentelor fata de pacient,
£ara insa a deveni nereceptiv ~i lipsit de inte1egere umana, este pro-
blema fiecarui terapeut. Acesta trebuie sa aiM intelegere fata de
pacient, sa fie responsiv 1aprob1eme1e acestuia, dar in ace1a~i timp sa-
~i contro1eze proprii1e sentimente ~i atitudini.
f) Analiza egoului
Analiza functiilor egou1ui reprezinta, de asemenea, un proces im-
portant in cadru1 psihanalizei.
Dupa cum afirma French (1947), exista in psihanaliza ~i 0 practica
standard de a nu trece la interpretarile Id-ului pana dnd nu se
rea1izeaza analiza fortei ~i naturii specifice a atitudinilor con~tiente ~i
compbrtamentu1ui subiectului care pot influenta punerea in actiune a
rezistentelor 1adiverse interpretari. Aceasta este "analiza ego-ului".
Aceasta inseamna ca analistul tinde sa inteleaga nu numai care
sunt radacini1e trecute ale probleme10r actua1e, ci ~i ce aspecte curente
ale vietii pacientu1ui sunt active 1a un moment dat. Deci, terapeutul
lucreaza inHii prezentul; el nu poate analiza de fapt trecutu1, ci doar 11
reconstruie~te.
Sub1iniind ro1u1intaririi functiilor integrative ale egoului, French
(1945) arata ca analistu1 nu trebuie sa se centreze doar pe impulsuri1e
reprimate ~i pe mecanisme1e de aparare ale ego-ului, ci ~i asupra pro-
blemelor actua1e pentru care egoul cauHi sa gaseasca 0 solutie.
g) InterpreHirile
Pe masura ce ~edinte1e se des£a~oara apar semnificatii ~i conexiuni
legate de prob1eme de baza ale pacientu1ui. Bineinteles, analistul este
primul care incepe sa dezva1uie continuturi semnificative in aparenta
dezordine a informatiilor ce rezulta din materia1ul produs de pacient.
Decizia dnd anume trebuie sa se faca 0 interpretare unui pacient
este 1uata in functie de aprecierea terapeutului asupra masurii in care
pacientu1 poate face fata respectivei interpretari. Aceasta apreciere
depinde, 1a randu1 sau, de existenta transferului ~i de intelegerea me-
canisme10r de aparare a egou1ui.
Interpretari1e £acute prea timpuriu de catre un analist amator pot
arunca un pre-psihotic in criza sau un anxios intr-o stare de panica.
Interpretarea nu este un sfat, 0 sugestie, 0 incercare de influentare
a pacientului sau 0 proiectare a opinii10r ~i atitudini10r analistu1ui. In
ace1a~i timp, interpretari1e date de analist nu sunt irefutabi1e, vali-
ditatea lor depinde de verificarea lor de catre pacient in ~edinte1e
viitoare, prin mecanismu1 asociatiilor libere ~i eel a1 ana1izei viselor.
Interpretarea analitica consta deci in aceea ca terapeutu1 ordoneaza
materialu1 discontinuu produs de pacient in cursu1 asociatii1or libere
~i ana1izei vise1or, conferindu-i 0 explicatie eu sens prin prisma
coneepte1or psihanalitiee. Aeeste interpretari realizate de psihote-
rapeut 11ajuta pe pacient sa obtina insight-ul cu privire 1a eontinuturi
incon~tiente, surse ale unor comportamente dezadaptative.
Arta interpretarilor are drept seop principal, dupa Freud, identifi-
carea rezistentelor pe masura ce e1e apar ~i determinarea pacientu1ui
sa devina eon~tient de e1e. Cand rezistentele sunt eliminate pacientul
poate proeeda, prin intermediu1 asociatiilor libere, la abordarea
materialu1ui reprimat, aducand in con~tiinta continutul incon~tient.
h) Prelucdirile asupra materialului produs de padent
Pre1ucrarea este un proces descris ea reprezentand continuarea
demersu1ui analitic sub forma unor interpretari specifice ulterioare, in
ciuda e~ecului pacientu1ui de a aecepta sau asimi1a emotional inter-
pretarile sau constructe Ie initia1e oferite de terapeut ~i care se refera 1a
anumite aspecte ale personalitatii pacientului.
Acest procedeu este foarte eostisitor sub aspectul timpu1ui, el
"mancand" multe ore de psihanaliza. Pacientul tinde mereu sa se
intoarca spre comportamentele sale infantile iar terapeutul nu face
altceva decat sa aiM rabdare ~i sa a~tepte reluand materialul propus
mereu, din diferite unghiuri de vedere a~a cum sugera Freud, sau,
devenind mai activ, a~a cum este de parere Ferenezi (1926).
Putem spune, a~adar, ca demersuri1e psihanalizei sunt (Karasu,
1980);
45
IRINA HOLDEVICI
44

Cu privire la aceasta problema nu exista un raspuns standard. Inca
Freud era de parere di din punct de vedere teoretic exista ~i analize
care se prelungesc un timp nedefinit.
Scopul psihanalizei nu consta doar din a-I ajuta pe pacient sa
rezolve 0 anumita problema specific a, ci mai degraba sa-~i puna in
actiune resursele psihice pe baza carora va putea face fata oricarei
probleme de natura emotionala.
Odata ce s-a obtinut "insight-ul" pacientul trebuie sa devina
capabil sa faca fata unor prob1eme diferite de viata. Acesta este
procesul psihoterapeutic de reeducare.
Psihanali~tii considera ca acest proces este posibil dupa ce pacien-
tii ~i-:auexaminat, con~tientizat ~iinteles propriile probleme ~ireaetii.
Atata timp cat psihanaliza este considerata 0 terapie de recons-
tructie a personalitatii ~i nu una centrata pe simp tom, este necesar ca 0
cura sa aiba ca efect schimbari in sfera personalitatii.
Un studiu realizat de Obendorf (eit. Watson, 1963) pe baza unor
chestionare a demonstrat cii rezultatele terapiei analitice sunt perti-
nente dlnd:
• pacientul dobande~te capacitatea de a-~i aceepta sexualitatea;
• obtine 0 mai buna adaptare sociala;
• dobande~te intelegerea mecanismelor care stau la baza difi-
cultiitilor sale actuale.
Reexaminarea relatiei de ajutorare a pacientului din punetul
de vedere al psihoterapiei dinamiee moderne.
Casament (1992) a aratat ca psihoterapia contine 0 serie de
paradoxuri dintre care mentionam cateva:
1. Pentru fiecare subiect exista douii realitati - una externa ~i una
interna. Realitatea extemii este traitii prin prisma realitatii inteme,
care la randul ei este modelata de experientele trecute. Terapeutul
trebuie sa ia act de ambele realitati ~i de interrelatiile permanente
dintre ele.
2. Exista mai multe moduri in care subiectul i~i poate aminti ceva:
reamintirea obi~nuita, realizata la nivel con~tient ~i reamintirea prin
care se dezvaluie continuturi incon~tiente. Aceasta din urma se
caracterizeaza printr-o imagine mult mai vie, plinii de detalii, care
parca sunt retraite in prezent. De regula aceste continuturi IlU se reteI'll
Dupa Lorand (eit. Watson, 1963) alte criterii ar fi:
• reducerea tendintei de a deveni anxios, de a avea comporta-
mente regresive, de a evita realitatea;
• dezvoltarea unor atitudini pozitive de toleranta ~i acceptare a
celorlalti.
Disparitia amneziei infantile este considerata de unii autori un
indicator important al succesului curei psihanalitice. Daca subiectul
mai pastreaza amnezie referitoare la perioada primilor cinci ani de
viata, atunci analiza nu este considerata completa. Asupra acestui
criteriu exista astazi discutii.
Este importanta, de asemenea, dizolvarea relatiei transferului care
s-a dovedit operativa pe parcursul d~sfa~urarii analizei. Atata timp cat
subiectul mai are relatii de tip infantil cu un parinte sau cu 0 figura
parentala reprezentata de psihanalist - eel analizat ramane in conti-
nuare infantil sub aspect emotional.
In conc1uzie, putem spune ca in psihanaliza procesul psihotera-
peutic functioneaza, in principal, pe baza a trei aspecte - mecanisme;
• abreactia sau descarcarea emotionala (catharsisul);
• insight-ul sau intelegerea imediata a problemelor;
• aparitia con~tientizarii unor cotinuturi de natura incon~tienta
(a amintirilor refulate, amintiri ce apartin mai ales copilariei).
47
IRINA HOLDEVICI
Terminarea curei analitice
• c1arificarea, care inseamna a pune un anumit eveniment sub
lumina reflectorului atentiei, separand aspectele esentiale de cele
neesentiale;
• interpretarea, care cauta ceea ce se ascunde in spatele
materialului furnizat de pacient, subliniind cauzele ~i sensul unui
material sau proces;
• prelucrarea asupra materialului asociativ, care reprezinta 0
explorare progresiva, repetitiva a interpretarilor ~i rezistentelor
care apar in cursul interpretarilor, p~na ce semnificatiile psiholo-
gice ascunse sunt pe deplin integrate ~iinte1ese de pacient.
46

Irina Holdevici - Elemente de psihoterapie.pdf

Irina Holdevici - Elemente de psihoterapie.pdf

Recommended

Recommended

More Related Content

Similar to Irina Holdevici - Elemente de psihoterapie.pdf

Similar to Irina Holdevici - Elemente de psihoterapie.pdf (20)

Recently uploaded

Recently uploaded (15)

Irina Holdevici - Elemente de psihoterapie.pdf