Ingrijirile comunitare se concentrează pe responsabilitatea socială pentru sănătatea indivizilor și implică colaborarea între asistenți, pacienți și comunitate. Standardele de nursing comunitar includ evaluarea continuă a stării de sănătate, elaborarea de planuri personalizate și implicarea pacienților în procesul de îngrijire, promovând astfel sănătatea și bunăstarea. De asemenea, serviciile de îngrijire la domiciliu sunt esențiale pentru menținerea independenței pacienților și prevenirea complicațiilor asociate cu bolile cronice.

1. INGRIJIRILE COMUNITARE
Ingrijirea comunitara presupune implicarea si responsabilitate sociala, angajare si devotement
pentru oameni si sanatatea lor.
Sanatate publica ca stiinta si arta de a preveni imbolnavirile si de a prelungi viata isi organizeaza
eforturile in urmatoarele directii: controlul imbolnavirilor, educarea in vederea pastrarii igienei
personale, organizarea de servicii medicale si de nursing pentru stabilirea diagnosticului si aplicarea
tratamentului preventiv, dezvoltarea unui angrenaj social care sa poata asigura fiecaruia un
standard de viata adecvat in vederea mentinerii starii de sanatate si a cresterii duratei de viata a
individului.
Semantica referitoare la obiectivele sale s-a schimbat in timp pornind de la perioada definirii
sanatatii publice. Hanlon si Picket (1979) defineau relatia dintre starea de sanatate a individului si
sanatatea publica dupa cum urmeaza: " Sanatatea este o expresie a functionarii fiziologice si
psihologice efective a persoanei. In acelasi timp ea are si semnificatia de sistem de ingrijire
conditionat de cultura, economie, legi si guvern ce poate functiona intr-un cadru privat sau public".
Scopul ingrijirilor comunitare este de a promova spre binele oamenilor, cel mai inalt nivel de
functionare mintala, fizica si sociala. Conceptul de persoana se refera in sens larg la toate fiintele
omenesti. In teoriile nursingului, el a capatat complexitatea sa reala conferita de componentele
sale biologice, psihologice si sociale. Pornind de la ea asistentele sunt acelea care se ingrijesc de
aspectele complexe ale vietii oamenilor (Ruth si Partridge, 1978).
Cel de al doilea concept major il reprezinta mediul, care include toti factorii care afecteaza oamenii
din interior si exterior. Indivizii pot reactiona in mod diferit fata de stimuli ambientali
interni/externi. Conceptul de mediu include de asemenea aspectele intelectuale, psihologice si
interpersonale ale individului care pot influenta reactiile ambientale.
Al treilea concept major sanatatea, poate fi privita ca fiind intr-o continua dinamica si schimbare.
Ea este dependenta de modul in care individul se adapteaza continuu la factorii de mediu si de
stres. Deoarece teoreticienii nursingului cred ca sanatatea este influentata de multi factori,
definitiile date acesteia sunt mai putin consistente decat cele, destinate celorlalte concepte.
Standardele de nursing comunitar sunt orientate mai mult spre activitatea practica si cuprind
etapele de analiza, planificare, implementare si evaluare pe baza planului de nursing.
Fiecare asistenta comunitara dezvolta o filozofie de nursing bazata pe pregatirea, activitatea ei
profesionala si propria personalitate. La ea mai contribuie experienta de lucru, colaborare complexa
cu clientul, familial, comunitatea, cu ceilalti membri ai echipei precum si studiul permanent.
Filozofia nursingului comunitar este bazata pe "valoarea si demnitatea individuala".
Ingrijirea in comunitate trebuie sa ofere confort si liniste, sa ajute persoanele cu probleme de
sanatate sa-si vindece corpul sau sa-i ajute sa traiasca demnitate cu propriile infirmitati.
In urma analizei definitiilor de mai sus s-au desprins urmatoarele standarde pentru practica de
nursing comunitar:
1. Culegerea de date despre starea de sanatate a pacientului/clientului este continua si sistematica.
2. diagnosticul de nursing deriva din datele culese.
3. Planul de nursing include scopuri ce rezulta din diagnosticul de nursing.
4. Planul de nursing stabileste prioritatile de ingrijire in functie de diagnosticele de nursing.
5. interventia de nursing presupune si participarea pacientului la promovarea starii sale de
sanatate, a recuperarii si mentinerii sale.

2. 6. Actiunile de nursing ajuta pacientul sa - si mareasca potentialul de sanatate.
7. Progresul pacientului in atingerea scopurilor propuse este realizat prin participarea comuna a
nursei si a sa.
8. actiunile de nursing implica evaluari repetate, stabilirea/reorientarea prioritatilor, definirea noilor
scopuri si revizuirea permanenta a planului de nursing.
Integrarea . una dintre dimensiunile asistentei comunitare o reprezinta integrarea sa cu celelalte
serviciile de sanatate mintala. Pentru realizarea ei a fost necesara introducerea cunostintelor de
psihologie comportamentala si de dezvoltare in pregatirea asistentelor si recunoasterea de catre
comunitate a responsabilitatilor ce le revin in raport cu dereglarile/modificarile emotionale ale
cetatenilor precum si a valorilor rezultate din relatia asistenta - client si asistenta-familie.
Multi membrii ai diferitelor clase sociale sau apartinand grupurilor economice au inceput sa fie
preocupati de valoarea mentinerii starii de sanatate a fiecarui individ. S-a recunoscut faptul ca
sanatatea nu este un privilegiu al acelora care pot plati pentru ea, ci un drept al fiecaruia.
Formele nursingului.
Serviciile de ingrijire la domiciliu sunt acele servicii acordate indivizilor de toate varstele. Ele se
adreseaza varstnicilor, suferinzilor cu diferite dizabilitati, bolnavilor aflati in convalescenta care
necesita ingrijiri de scurta/lunga durata. Serviciile de ingrijire a domiciliu pot fi specializate si
depind de natura si dimensiunea nevoilor de ingrijire ale clientului.
Majoritatea spitalelor din Europa si nu numai, au astazi propriile case de ingrijire programe de
planificarea si coordonarea ingrijirilor la domiciliu furnizate dupa externarea din spital.
Regulile nursingului comunitar. Literatura de specialitate a pus in evidenta unele reguli ce tin de
derularea in bune conditii a activitatii de nursing comunitar:
1. Nursing comunitar reprezinta o activitate bine stabilita, bazata pe recunoasterea nevoilor de
ingrijire si functionarea pe baza de programe. Ca o activitate ce are ca scop recunoasterea nevoilor
de sanatate ale comunitatii, nursingul este parte integrala a programelor de sanatate publica.
2. Agentiile de nursing comunitar au definite foarte clar obiectivele si scopurile serviciilor lor.
3. Un grup de cetateni activi, reprezentanti ai comunitatii vor face parte integranta din programul
de nursing.
4. Serviciilor de nursing comunitar li se permite sa obtina informatii cu privire la resursele
economice, culturale, sociale din aria de referinta.
5. In nursingul comunitar familia si clientul/pacientul sunt parteneri al echipei de ingrijire.
6. Educarea, promovarea sanatatii si sfatuirea clientului, familiei, comunitatii sunt parti integrale
ale nursingului comunitar.
7. Asistenta este instruita profesional ca sa lucreze ca furnizor de servicii de sanatate in
comunitate.
8. In cadrul activitatii de nursing comunitar asistentei ii revine sarcina de a face evaluari
periodice privind de sanatate a comunitatii a familiei, a clientului.
9. Asistenta comunitara este membru al echipei multidisciplinare. Pentru buna functionare a echipei
fiecare trebuie sa recunoasca contributia celorlalti ai echipei in atingerea scopurilor si obiectivelor
propuse, ce constau in mentinerea starii de sanatate, siguranta si confort pentru client si
comunitate.

3. 10. Asistenta comunitara desfasoara activitati de nursing la indicatia medicului responsabil de
ingrijirea medicala si de supervizarea activitatilor.
11. Activitatea de nursing a personalului este supervizata de un personal calificat (exemplu,
asistenta sefa, directorul de nursing)
12. Organizatiile de nursing, agentiile, elaboreaza permanent programe de educatie continua
pentru personalul de ingrijire.
13. Asistenta comunitara este direct responsabila de propria instruire profesionala perioadica.
Ingrijirile la domiciliu fac parte integranta din marea categorie a ingrijirilor comunitare si ele pot
fi descrise ca ingrijiri si ajutor acordat acasa, in familie, celor ce au nevoie. Scopul principal al
acestui model de ingrijire este acela de a face posibil ca oamenii sa-si mentina gradul de
independenta si sa-si continue viata acasa cit mai mult timp posibil.
De obicei, asistenta comunitara isi petrece majoritatea timpului de lucru la domiciliul clientilor.
Volumul ingrijirilor la domiciliu a crescut semnificativ, mai ales a celor de tip geriatric, datorita
imbatranii populatiei, a cresterii procentajului de batrani, majoritatea ramasi singuri acasa, a
maririi incidentei bolilor cronice, cu precadere a cancerului si a bolilor cardiovasculare, la care
imbunatatirea tratamentului, desi a slava multe vieti, nu a impiedicat aparitia unui numar
important de sechele, dizabilitati ce impun la randul lor semnificative interventii de reabilitare
resocializare.
In contactul cu clientul si familia sa in procesul ingrijirii, asistenta dezvolta nu numai oportunitati si
planuri de interventie preventiva ci si activitati practice de ingrijire.
Odata ajunsa la domiciliu, ea devine responsabila pentru educarea clientului, a membrilor familiei
acestuia si a celorlalte persoane disponibile/angajate in ingrijirea zilnica a acestuia, pentru a le oferi
competenta necesara. Intr-o anumita masura ea devine responsabila si pentru sanatatea celorlalti.
In interventia comunitara ea poate deveni responsabila pentru sanatatea celor incredintati din scoli,
policlinici, platforme industriale sau alte locuri de munca.
Definitii. Exista numeroase definitii ale ingrijirilor la domiciliu, dintre care enuntam cateva:
1. Ingrijirile la domiciliu reprezinta partea componenta a ingrijirilor de sanatate prin care acestea
din urma sunt furnizate si familiilor lor la locurile lor de rezidenta, cu scopul de a promova, de a
mentine sau de a reinstaura starea de sanatate sau pentru a mari gradul de autonomie prin
reducerea efectelor create de boala si handicap; se face referire inclusive la fazele terminale.
Serviciile corespunzatoare nevoilor individului si familiei sale sunt planificate, coordonate si pot fi
asigurate de catre furnizorii organizati de servicii de sanatate, angajati prin aranjamente
contractuale sau intelegeri intre doi parteneri, pentru a oferi ingrijiri la domiciliu, folosind personal
angajat si bine pregatit profesional.
O alta definitie descrie ingrijirile la domiciliu dupa cum urmeaza:
2. Pregatirea nursingului la domiciliu, a asistentei sociale, a terapiilor (ocupationale, fizice,
psihologice si de vorbire), a interventiilor de prim ajutor, a ingrijirilor de baza realizate de
ingrijitorul la domiciliu reprezinta o componenta de baza a ingrijirilor la domiciliu.
Pregatirea acestor servicii, bazate pe nevoile pacientului aflat acasa, constituie o extensie logica a
responsabilitatilor terapeutice ale medicului. La recomandarea si sub directa indrumare a
medicului, personalul care efectueaza aceste servicii de ingrijire la domiciliu, functioneaza intr-o
echipa de evaluare si dezvoltare a planului de ingrijire.
Aceste definitii, ca si multe altele, integreaza componentele ingrijirilor la domiciliu: client, familie,
echipa multidisciplinara de profesionisti si scopurile urmarite in procesul de asistare a clientului in
vederea reintoarcerii sale la un nivel optim de sanatate si independenta.

4. Rolul familiei. Un membru important in actiunea de ingrijire este familia, reprezentata de orice
persoana din grupul familial care ajuta direct la ingrijire sau care asista clientul la domiciliu in
rezolvarea de catre el insusi a nevoilor sale de autoservire si de ingrijire, adica realizarea igienei
personale corespunzatoare, prepararea mancarii si administrarea medicatiei. Ele rezolva acest tip
de nevoi pana la sau intre vizitele personalului de specialitate.
Scopurile clientului sunt raportate la principiile ingrijirilor primare privind maximizarea (cresterea)
gradului de independenta. Asistentele care ofera ingrijiri la domiciliu pot asista clientul pentru a
functiona la cel mai bun nivel posibil, preintampinand astfel dependenta. Acest timp de asistenta se
poate exprima prin instruirea acestuia sau prin crearea de legaturi intre client si alte institutii
comunitare care efectueaza servicii ce-i pot fi necesare pentru a ramane acasa, neinstitutionalizat.
In plus, se realizeaza prevenirea complicatiilor posibile la persoanele cu probleme cronice ca si
micsorarea riscurilor de recadere. Complicatiile ce pot apare in cazul suferintelor indelungate pot fi
preintampinate prin acordarea unor interventii adecvate la domiciliu. Bolile terminale pot fi
monitorizate la domiciliu mai bine decat spital, daca acest lucru este acceptat de client si familia sa.
Planul de ingrijiri alcatuit initial poate sa intampine o serie de rezistente de ordin psihic prin:
1) mecanismele de aparare psihice inconstiente ale pacientului ca negarea, evitarea, rationalizarea,
distorsionarea, care il impiedica sa accepte rezervat rolul de bolnav, de persoana asistata, precum
si interferenta actiunilor sau procedurilor propuse cu valorile morale, credintele religioase, opiniile
si prejudecatile proprii si ale grupului familial.
2) Refuzul pasiv de implicare prin demisie depresiva, pacientul fiind coplesit de stresul anterior boli,
produs de alte evenimente psihotraumatizante.
3) Boala fizica acuta poate duce la regresiune, dependenta, pasivitate fata de starea patologica
actuala. Si in tulburarile mental organice, caracterizate prin deteriorarea functiilor intelectuale si
emotionale, clientul poate neglija semnele lor ca si consecintele pe diferite planuri, cum ar fi nevoia
de tutela juridica.
Esecuri. Situatiile de stres legate de raspunsul inadecvat al sistemului social de ocrotire sunt
legate de complexitatea, lipsa de flexibilitate, incapacitatea de a raspunde nevoilor si
circumstantelor specifice fiecarui pacient si familiei sale. Numarul mare de factori cu potential
contradictoriu pozitiv sau negativ, implicati in fiecare sistem, impune dezvoltarea unor abilitati
speciale de evaluare si coordonare a actiunilor de nursing din partea asistentei.