3. Educaţia (şcoală) incluzivă
Educaţia (şcoală) incluzivă – sinonimă incluzivităţii
şcolare reprezintă extinderea scopului (şi a organizării) şcolii
obişnuite pentru a putea răspunde unei mari diversităţi de copii
– în speţă, copiilor marginalizaţi, defavorizaţi şi / sau excluşi de
la educaţie.
Educaţia incluzivă presupune un proces permanent
de îmbunătăţire a instituţiei şcolare, având ca scop exploatarea
resurselor existente, mai ales a resurselor umane, pentru a
susţine participarea la procesul de învăţământ a tuturor elevilor
din cadrul unei comunităţi (MEN & UNICEF, 1999).
3
4. îÎn şcoală, copilul cu tulburări de comportament aparţine de
obicei grupului de elevi slabi sau indisciplinaţi, el încălcând deseori
regulamentul şcolar. Din asemenea motive, copilul cu tulburări de
comportament se simte respins de către mediul şcolar (educatori, colegi).
Ca urmare, acest tip de şcolar intră în relaţii cu alte persoane
marginalizate, intră în grupuri subculturale şi trăieşte în cadrul acestora tot
ceea ce nu-i oferă societatea.
Datorită comportamentului lor discordant în raport cu normele şi
valorile comunităţii sociale, persoanele cu tulburări de comportament sunt,
de regulă, respinse de către societate. Aceste persoane sunt puse în situaţia
de a renunţa la ajutorul societăţii cu instituţiile sale, trăind în familii
problemă, care nu se preocupă de bunăstarea copilului.
4
Copilul cu tulburări de comportament
6. “
Sintagma „dificultăţi de învăţare”, a fost introdusă
în 1963 de S. Kirk (learning disabilities). Bazându-se pe o
sinonimie parţială, literatura de specialitate mai
foloseşte şi alte sintagme: dizabilităţi de învăţare,
tulburări de învăţare, deficienţe de învăţare.
De altfel, traducerea exactă a sintagmei learning
disabilities ar fi dizabilităţi de învăţare, sintagmă care a şi
fost uzitată la început (anii 60), după care a fost
preferată sintagma dificultăţi de învăţare.
6
7. Dificultăţile de învăţare
× Numeroşi autori (Ungureanu, 1998; Vrăjmaş,
2001; Păunescu şi Muşu, 1997; Vrăjmaş, 2007
etc.) fac deosebirea între termeni care la nivelul
simţului comun par a fi sinonimi: dificultate,
deficienţă, incapacitate, inabilitate, dizabilitate,
disfuncţie, tulburare, dezordine, nedezvoltare,
imaturizare, handicap.
7
8. Dificultăţile
de învăţare
pot fi pasagere şi nu sunt legate de inteligenţa copilului
se manifestă printr-un retard, un dezechilibru punctual în
ceea ce priveşte învăţarea, vizând probleme de concentrare
(elev distrat)
probleme şi dificultăţi în lectură, scris şi calcul matematic
probleme de comportament (agresivitate, tristeţe).
8
9. Factori:
9
schimbări de domicilii, dese
şi repetate
divorţuri, decese sau boli ale
unui părinte (sau ale unui
prieten apropiat)
metode de instruire
(învăţământ) inadecvate,
boli prelungite ale copilului
relaţii dificile cu familia sau
cu profesorii, exmatriculări
şcolare, absenteism
Dacă aceste probleme sunt depistate devreme, se
poate rapid interveni, fără a avea consecinţe grave!
10. 2.Tulburările (dezordinile) grave de
învăţare (troubles d'apprentissage),
Tulburările
(dezordinile)
grave de învăţare
(troubles
d'apprentissage),
deşi nu sunt
legate de
inteligenţa
copilului, sunt
permanente.
Ele sunt cauzate
de un ansamblu
de dificultăţi
persistente care
afectează unul
sau mai multe
procese ale
dezvoltării şi de
carenţe în
tratarea
informaţiei.
Domeniile de
manifestare :
atenţie, memorie,
raţionament,
coordonare,
comunicare,
abilităţi de citire,
scriere, calcul
matematic,
conceptualizare,
socializare,
maturitate
afectivă
10
11. Clasificarea dificultăţilor de
învăţare
Studiile şi cercetările asupra dificultăţilor
de învăţare aduc în continuare îmbunătăţiri
ale clasificărilor existente şi completează
tabloul etiologic şi simptomatologic
existent cu noi cauze şi manifestări, astfel
încât toate clasificările existente în prezent
se caracterizează prin relativism
11
13. Simptome frecvente
Perceperea de ansamblu a
elevului:
-Face bine anumite
lucruri, dar rău altele
-Are eşecuri la una sau la
mai multe discipline
şcolare
Probleme ale percepţiei
auditive:
-Nu aude
-Nu-şi aminteşte ceea ce
se spune, în urna mai
multor indicaţii
-Are un slab simţ al
ritmului
-Pronunţă defectuos
anumite cuvinte
-Are dificultate în a învăţa
sunetele, fonemele cu
ajutorul cuvintelor sonore
-Face greşeli de scriere a
cuvintelor asemănătoare
Probleme ale percepţiei
vizuale:
-Inversează literele în
timpul scrisului sau
cititului
-Citeşte în ritm lent
-Pronunţă cuvinte pe care
nu le înţelege
-Are dificultăţi de
exprimare pornind de la
un tablou, peisaj
-Face greşeli fonetice la
nivelul ortografiei
-Nu poate să-şi
reamintească sau să evoce
ceea ce a văzut: o scenă
sau o ilustraţie de
exemplu
Probleme ale limbajului
oral:
-Se exprimă prin fraze
incomplete
-Posedă un vocabular
puţin dezvoltat
-Nu găseşte cuvinte
pentru a-şi exprima
gândurile
-ÎÎÎÎînţelege defectuos ceea
ce citeşte
-Foloseşte verbe la
timpuri şi moduri
nepotrivite
13
14. Simptome frecvente
Probleme ale limbajului
scris
-Adoptă o poziţie
deficitară pentru scris
-Scrie neglijent
-Are dificultăţi în copiere,
pornind de la un text dat
-Pierde timp în
terminarea temelor scrise
-Nu poate să-şi exprime
ideile în scris în mod
inteligibil şi logic
Dificultăţi ale coordonării
motrice:
-Este mai puţin
apt/abilitat pentru sport
-Pare stângaci
-Scapă lucrurile din mână
-Are un prost echilibru
-Posedă o deficitară
coordonare ochi-mână
pentru activităţi de tăiat
sau scris, de exemplu
-Realizează
activităţi/mişcări artistice
care denotă o lipsă de
maturitate (chiar fizică)
Probleme de atenţie şi de
hiperactivitate:
-Acţionează agitat,
impulsiv şi gândeşte după
aceea
-Se mişcă constant
-ÎÎîÎi deranjează pe alţii
-Posedă o capacitate de
atenţie limitată
Abilităţi sociale:
-Detestă şcoala şi se
plânge frecvent de ea
-ÎÎÎÎÎÎîşi asumă rar
responsabilitatea actelor
sale şi îi învinuieşte pe
alţii
-Este insensibil la
sentimentele altuia
-Are puţini prieteni
-Se ţine la distanţă de
alţii
-Nu participă la activităţi
de grup
-Se supără cu uşurinţă
14
15. Strategii şi intervenţii utile din
partea cadrului didactic:
-Stimularea
ÎNCREDERII ÎN
SINE şi a
motivaţiei pentru
învăţare;
-Încurajarea
INDEPENDENŢE,
creşterea
autonomiei
personale;
-ÎNCURAJAREA
eforturilor;
-Sprijin,
încurajare şi
apreciere pozitivă
în realizarea
sarcinilor şcolare,
fără a crea
dependenţă;
-Folosirea
frecventă a
sistemului de
recompense,
laude, încurajări,
întărirea
pozitivă, astfel
încât să fie
încurajat şi
evidenţiat cel
MAI MIC
PROGRES;
15
-Crearea unui
climat AFECTIV-
POZITIV;
-Folosirea
învăţării afective;
-Sarcini
împărţite în
ETAPE MAI MICI,
realizabile;
-Centrarea
învăţării pe
ACTIVITATEA
PRACTICĂ;
16. Concluzii:
O dificultate de
învăţare
manifestată la
vârstele
mici/şcolare
poate persista,
nedepistată, şi
tratată până la
vârstele adulte.
Un copil, graţie depistării
precoce şi a unei evaluări
potrivite, corecte, poate
învăţa să se adapteze şi să
reuşească, prin dobândirea
autonomiei şi obţinerea de
succese în plan şcolar şi
social.
Oricare ar fi tipul de
dificultăţi
întâmpinate, copilul
care este depistat
precoce are şanse
mai mari în a le putea
ameliora
manifestarea şi
efectele.
16
17. Thanks!
Dacă vrei să colaborăm, te
așteptăm să ne contactezi la
următoarea adresă de mail!
× chitzumaria@yahoo.com
17
