RAMONA GHIȚULESCU,ȘCOALA GIMNAZIALĂ „G.A. BASARABESCU” PLOIEȘTI, ROMÂNIA

1. ”TOȚI SUNTEM COPII”
PROFESOR,
GHIȚULESCU RAMONA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ”I.A.BASSARABESCU”

2. TOȚI SUNTEM COPII
Știm bine cu toții, că fiecare copil trebuie să fie la şcoală. Asta pentru că toţi
au nevoie de şcoală şi şcoala are nevoie de ei toţi. Este vorba de drepturi,
responsabilităţi, dar şi de viitorul nostru al tuturora. Experienţă pe care o
acumulează copilul în şcoală este startul lui pentru viaţă. În învăţământul primar
achiziţia instrumentelor cunoaşterii, cititul şi scrisul dar şi prin primele calcule
matematice constituie baza viitoarei dezvoltări. Relaţiile sociale, grupul de prieteni
şi colegi, relaţia cu profesorul sunt alte dimensiuni ale dezvoltării date de şcoală.

3. TOȚI SUNTEM COPII
Foarte frecvent întâlnim în şcoală copii care au probleme de învăţare. Oscilaţii,
dificultăţi sau chiar tulburări ale învăţării. Experienţa fiecăruia dintre noi a
înregistrat astfel de cazuri.
Desigur, pentru fiecare copil în parte trebuie să găsim răspuns la problemele lui
pentru a sprijini învăţarea. De multe ori nu o putem face singuri; ne sfătuim şi
colaborăm cu colegii, logopezii, profesorii de sprijin sau consilierii şcolari.

4. ÎŢI PASĂ, PARTICIPI şi vrei să ŞTII MAI MULT.
O mulţime de întrebări apar încă de la început legat de dificultăţile de învăţare:
• Cine şi de ce are dificultăţi de învăţare?
• Cum şi când apar ele?
• Este firesc ca un copil să întâmpine greutăţi, sau este responsabil atunci când
apar?
Acest tip de dificultăţi sunt de domeniul "specialului" sau fiecare copil trece prin ele în
experienţa sa educaţională şi şcolară?
• De ce au elevii dificultăţi în învăţare?
• Sunt acestea un anumit tip de deficienţe, consecinţa acestora sau depind de modul în care
este organizată învăţarea?
• Cine şi cum poate interveni pentru a înlătura dificultăţile de învăţare?

5. DIFICULTĂȚILE DE ÎNVĂȚARE
În literatura de specialitate se menţionează faptul , că de multe ori dificultăţile de
învăţare sunt considerate probleme doar de ordin intelectual, iar copiii cu dificultăţi de
învăţare sunt consideraţi având dizabilităţi intelectuale.
Se evidenţiază însă că nu totdeauna este aşa. Unii din aceşti copii au rezultate
excepţionale în viaţă şi sunt foarte bine dotaţi intelectual.

6. Oare nu toţi copiii au mai mult sau mai puţin nevoie de sprijin ?
Prima ipoteză prin care trebuie să începem este că nu e nimic ciudat ca un elev să aibă dificultăţi de învăţare. Putem să învăţăm
din teoriile existente, dar este nevoie şi să ne reconsiderăm atitudinile şi imaginile pe care le avem despre ce însemnă aceste
probleme.
Pentru a ne apropia de acest domeniu trebuie să ştim că el apare foarte des în studiile de specialitate. Există multe perspective,
modele şi teorii, dar cel mai greu este să găseşti metodele cele mai potrivite pentru a şcolariza copiii cu dificultăţi de învăţare.
Este important să constaţi că au DIFICULTĂŢI DE ÎNVĂŢARE. Este nevoie să găseşti căile pentru a-i sprijini pe aceşti elevi
să înveţe. La rândul lui, profesorul are nevoie de sprijin pentru a putea răspunde nevoilor educative ale acestor copii.
Oare nu toţi copiii au mai mult sau mai puţin nevoie de sprijin ? Dacă ar învăţa fără nici un sprijin, ce rol ar mai avea şcoala ?

7. Dificultăţi / deficienţe / dizabilităţi ale procesului de învăţare
Dificultăţi / deficienţe / dizabilităţi ale procesului de învăţare în sine, SPECIFICE
acestuia, categorie aparte de probleme studiate de psihopedagogia specială. Direcţie care
propune un nou tip de dizabilitate - tulburare sau de problemă de dezvoltare care poate fi
înregistrată
În afară de deficienţele recunoscute (mentale, senzoriale, de limbaj, comunicare,
psihomotorii) sunt identificate anumite tulburări –dizabilităţi, care se referă la procesul
general al învăţării. Acestea sunt dificultăţi pe care le întâmpină unii copiii în procesul
complex al dezvoltării lor şi se manifestă în integrarea şcolară şi socială.
Elevii cu dificultăţi de învăţare specifice acoperă întreaga gamă de abilităţi, iar gravitatea
acestora variază foarte mult.

8. Ce NU sunt dizabilităţile de învăţare:
Dizabilităţile de învăţare nu se confundă cu:
Tulburări de atenţie cum este tulburarea de deficitul de atenţie şi hiperactivitate care
poate însoţi dizabilităţile de învăţare dar care nu este acelaşi lucru.
• Dizabilităţile nu se confundă cu întârzierea mentală, autismul, deficienţele de tip senzorial
(de auz şi de văz) dizabilităţile fizice, tulburările emoţionale sau procesul normal de învăţare a
unei limbi secundare.
• Dizabilităţile de învăţare nu apar din cauza lipsei de oportunităţi de educaţie, cum ar fi
schimbarea şcolii, frecvenţa şcolară scăzută, sau lipsa deprinderilor de bază în instruire.

9. SEMNELE DE DIAGNOSTICARE ALE TULBURĂRII DE SPECTRU
AUTIST
 • Copilul evită contactul vizual și interacțiunea socială (pare că nu aude, că nu este atent,
că nu vrea să răspundă sau că nu înțelege
cerințele părinților și preferă să fie singur).
 • Are preocupări repetitive, limitate: este mai degrabă interesat de sertare, roțile
mașinuțelor sau de a alinia obiecte, decât să se
joace cu jucăriile în mod funcțional și diversificat.
 • Pot exista reacții intense la anumite sunete, texturi, gusturi, mirosuri, lumini
 • Pot apărea manifestări motorii repetitive, precum fluturatul mâinilor, mersul pe vârfuri.

10. SEMNELE DE DIAGNOSTICARE ALE TULBURĂRII DE SPECTRU
AUTIST
 • Copilul nu vorbește sau are o întârziere mare în dezvoltarea limbajului și comunicării: nu arată cu
degetul spre obiecte;
atunci când vrea ceva îl conduce pe părinte de mână, fară a comunica verbal; rostește doar câteva
cuvinte și nu întotdeauna cu sens; are
dificultăți în a imita verbal ceea ce aude în jur sau la solicitarea adultului.
 • Atunci când există abilități ale limbajului verbal, poate apărea ecolalia: copilul repetă cuvinte sau
propoziții din desene animate,
reclame, etc.
 • Există momente numeroase marcate de tantrum și protest. Copilul plânge atunci când i se cere să
realizeze o sarcină simplă sau se
supără la modificările care apar în rutina unei zile sau în mediul in care se dezvoltă.
 • Există dificultăți în întelegerea emoțiilor celor din jur

11. REPERE DE DIAGNOSTICARE ALE
TULBURĂRII DE SPECTRU AUTIST
• Nu reacționează (râde, vocalizează, întinde mânuțele) atunci când îi acordați
atenție;
• Zâmbește foarte rar sau deloc;
• Nu întinde mâinile atunci când vreți să îl luați în brațe;
• Evită de cele mai multe ori contactul vizual atât cu dumneavostra cât și cu
ceilalti;
• Este dificil de calmat atunci când plange;
• începe să plângă făra un motiv pe care să-l puteti depista iar acest episod de plans
durează o perioada;
• Are o hipersensibilitate la sunete, unele dintre ele provocând crize de plans, și
nimic din ceea ce faceți nu îl calmează;

12. • Nu urmarește cu privirea persoanele sau obiectele care se miscă în
câmpul lui vizual;
• Are comportamente repetitive față de anumite obiecte (exemplu: învârte
roțile de la mașinuțe foarte mult timp);
• Nu aduce obiectele indicate de dumneavostră;
• Nu raspunde la instrucțiuni simple (hai la mama, vino la mine);
• Nu imită ceea ce faceți;
• Nu raspunde atunci când este strigat pe nume;
• Nu privește spre un obiect pe care îl indicați;
• Nu se uita la lucrurile pe care le priviți și dumneavoastră

13. •Nu încearcă să vă atragă în activitațile lui;
• Lipsește comunicarea non-verbală;
• Nu imita expresiile faciale sau gestuale;
• Uneori aveți impresia că nu aude atunci când vorbiți cu el;
• Nu reactionează la anumite tonalități ale vocii;
• Are anumite reacții corporale repetitive cum ar fi bătutul din
palme sau legănatul;

14. • Manifestă aversiune față de schimbări și se manifestă prin crize de
plâns;
• Are probleme de alimentație sau de somn;
• Când este dus într-un loc necunoscut nu manifestă interes pentru
explorarea mediului;
• Are reacții anormale față de stimuli normali;
• Nu manifestă nevoia de afecțiune;
• Uneori manifestă teamă nejustificată;
• Uneori este autoagresiv sau agresiv cu cei din jur;
• Își acoperă urechile cu mâinile atunci când se aud anumite zgomote;
• Este în cea mai mare perioadă a timpului anxios și speriat;
• Adoptă posturi bizare;

15. • Nu îi place să fie atins sau luat în brațe;
• Uneori pare insensibil la durere;
• A încetat să mai folosească anumite cuvinte pe care înainte le folosea.
• Copilul nu raspunde la solicitarile adultului și pare ca nu aude sau nu
întelege ceea ce i se cere;
• Copilul protestează în momentul în care i se cere ceva și se insistă pentru
primirea unui răspuns;
• Jocul îi este marcat de un caracter stereotip (folosește obiectele sau
jucăriile mereu în același fel, de exemplu: le închide/deschide, bate cu
obiectele în anumite locuri, le învarte etc );

16. • Copilul nu folosește obiectele în scopul lor uzual (scutura,
plimba sticle pe care le umple si le goleste etc);
• Prezintă probleme de alimentatie, si probleme de somn;
• Nu dorește să folosească cuvinte cu sens de comunicare;
• Merge pe vârfuri;
• Ecolalia (repetarea la nesfarșit a unor sunete, cuvinte,
reclame tv etc);
• Poate să nu observe când pleacă și când vine părintele de la
serviciu.

17. STUDIU DE CAZ
În școala noastră avem mulți copii , printre ei avem și copii cu
dizabilități, cu întârziere mentală, cu autism, deficienţe de tip senzorial (de
auz şi de văz) dizabilităţi fizice, tulburări emoţionale .
Acum 4 ani am mers în prima săptămână ,a doua zi de școală, marțea, a
doua oră, conform orarului la clasa pregătitoare pentru ora de religie.
Aici am întâlinit o fetiță frumoasă- S.R.N. dar, foarte tulburată...nu
accepta să facem rugăciunea cu toții ,cu glas tare, ca la orice oră de
religie,unde începem cu rugăciune și încheiem cu rugăciune. NU accepta să
cântăm. Abia în clasa a III-a a acceptat să cântăm, să ascultăm o poveste, să

18. A fost greu la început , a stat în primul an bunica cu ea în clasă, apoi a stat afară
lângă ușă, pentru ca S.R.N.-să fie independentă în clasă , dar,să stie că are pe bunica
aproape.
În colaborare cu mama,cu bunica,cu profesorul de sprijin și nu în ultimul rând cu
doamna Învățătoare, S.R.N. -eleva de la pregătitoare a ajuns în clasa a IV-a cu mari
performanțe , știe să scrie, imi cere să pun cântece ,deci acum ascultă muzică,
vizionează împreună cu colegii diferite filmulețe. A intrat și în online și era foarte
atentă. CU VORBITUL ESTE UN PIC MAI GREU, DAR, a evoluat foarte mult.
Mama o duce zilnic la logoped,psiholog,terapeut.
Își dorește să vină la școală, mă așteaptă cu o îmbrățișare de fiecare dată.

19. Toți suntem copii .
Prin cuvânt poți aduce mangâiere și alinare , nădejde și dragoste