educatia incluziva

1. EDUCAŢIA INCLUZIVĂ
ÎN CLASĂ
Institutul de Formare Continuă
dr.Tatiana Tintiuc
tintiuc@iic.md

2. Educaţia incluzivă în clasă
Educaţia incluzivă constă în reducerea tuturor
tipurilor de obstacole în calea învăţării şi în
dezvoltarea şcolilor obişnuite, astfel încât să fie în
stare să satisfacă necesităţile tuturor elevilor.
Educaţia incluzivă este o parte a unei mişcări mai
ample spre o societate în care toţi cetăţenii să
beneficieze de dreptul la egalitate şi constituie o
parte importantă din mişcarea spre educaţie care
promovează abilităţi de convieţuire în pace şi în
bună înţelegere.
Prin implicarea şi participarea în acest proces a
întregii societăţi vom reuşi să soluţionăm multiplele
probleme cu care se confruntă zi de zi copiii aflaţi în
dificultate.

3. Educaţia incluzivă în clasă
Educaţia/şcoala incluzivă este maximal
cuprinzătoare în ceea ce priveşte diversitatea
elevilor ei, mergând de la deficienţii cu cele
mai severe probleme, acceptând fără rezerve
elevi cu deficienţe comportamentale, elevii
supradotaţi etc., ajungând până la a include
în procesul instructiv-educativ a tuturor
copiilor.

4. Educaţia incluzivă în clasă
Incluziunea este practica de a plasa
copiii cu cerinţe educaţionale
speciale în clase obişnuite,
împreună cu elevii fără dizabilităţi şi
de a pune la dispoziţia acestora
anumite servicii specializate şi/sau
un program special de studiu.

5. Educaţia incluzivă în clasă
Cele mai importante documente internaţionale care stau la baza amplului proces
de trecere de la segregare la incluziune sunt:
1948 – Declaraţia Universală a Drepturilor Omului
1989 – Convenţia Naţiunilor Unite asupra Drepturilor Copilului
1990 – Convenţia Mondială al “Educaţiei pentru Toţi” (Jomtiem)
1994 – Conferinţa pe probleme ale educaţiei cerinţelor speciale (Salamanca)
1994 – Declarația principiului de toleranță INESCO
1995 – Samitul mondial asupra dezvoltării sociale (Copenhaga)
2000 – Forumul Mondial al Educaţiei pentru Toţi (Dakar, Senegal)
2000 – Declarația mondială de asigurare a supraviețuirii, protecției și dezvoltării
copiilor
2002 – Congresul european cu privire la persoanele cu dizabilităţi (Madrid)
2006 – Convenția despere drepturile invalizilor

6. Pentru o incluziune reuşită este necesar
• Ca comunitatea să identifice incluziunea ca pe un
program care să ajute copiii.
• Managerii instituţiei de învăţământ să vadă
incluziunea ca pe o cale de a oferi o educaţie mai
bună copiilor.
• Părinţii să identifice incluziunea ca pe o oportunitate
pentru copilul lor.
• Învăţătorul să distingă incluziunea ca pe o
provocare şi o ocazie de a promova creşterea.
• Colegii de clasă să vadă incluziunea ca pe o
posibilitate de dezvoltare personală.
• Elevul să vadă incluziunea ca pe o cale de acces la
viaţa normală.

7. Ce poate împiedica incluziunea
• Dacă autorităţile vor identifica incluziunea ca pe o
posibilitate de a economisi sursele financiare.
• Dacă managerul instituţiei de învăţământ identifică
incluziunea ca pe o cale de a economisi spaţiul
şcolii şi de a sancţiona învăţătorii necooperanţi.
• Dacă părinţii identifică incluziunea ca pe o
posibilitate de a nega problemele copilului.
• Dacă profesorul vede incluziunea ca pe o impunere
şi abatere de la rutină.
• Dacă colegii de clasă văd incluziunea ca pe o
posibilitate de a face haz.
• Dacă elevul vede incluziunea ca pe un mediu în
care se expune şi se face de ruşine

8. Educaţia incluzivă în clasă
Elevi cu dizabilităţi de învăţare
Elevi cu tulburări de
comportament şi cu tulburări
emoţionale
Elevi cu deficit de atenţie şi cu
hiperactivitate
Elevi cu autism

9. Educaţia incluzivă în clasă
Elevi cu retard mental
Elevi dotaţi şi talentaţi
Elevi cu tulburări de limbaj
Elevi hipoacuzici şi cu surditate
Elevi slbvăzători şi nevăzători

10. Educaţia incluzivă în clasă
Elevi cu leziune cerebrală
treumatică
Elevi cu dizabilităţi severe şi
multiple
Elevi cu dizabilităţi fizice
Elevi cu diverse probleme de
sănătate
Elevi cu afecţiuni fatale

11. Elemente de
suport necesare
profesorului în
clasa incluzivă
1.Viziune şi
Mandat clar 2.Legislație,
Politici şi
regulamente
3.Alocare și
utilizare
resurse
4.Exemple de
bune practici
pentru lucrul
în clasă
5.Dezvoltarea
Professională
6.Lucrul în
echipă și
evaluarea
activităților
7.Informarea
și dialogarea
cu Publicul
8.Cunoaşte
rea bazelor
Practice
9.Legături
între
Politici și
practică
10.Sprigin,
susținere
11.Leadership

12. Icluziunea - izvoare teoretice
Şcoala incluzivă vede în profesor o sursă de experienţă pentru
copii, care mediază între cunoaşterea valorilor culturii umane
şi elevii clasei.
Profesorul devine şi un gen de cercetător interesat de resursele
existente în comunitate care pot fi exploatate în actul
învăţării şi de posibilităţile prin care mijloacele de învăţământ
pot fi corelate cu aceste resurse” (Jenkinson, 1997).
Întregul proces educaţional trebuie integrat într-o relaţie
deschisă cu elevul, bazat pe comunicare şi empatie,
valorificând aspectele pozitive ale personalităţii elevului
şi luând în consideraţie interesele, înclinaţiile şi cerinţele
educaţionale speciale ale acestuia.
În cest context, învăţătorul trebuie să acţioneze în mod receptiv,
flexibil luând în consideraţie:

13. Sugestii pentru învăţător în lucrul cu elevii cu CES
Să obţină toată informaţia disponibilă despre
copil (părinţi, coordonatorul EI, Serviciul de
asistență psihopedagogică republicană sau
raională - HGnr.732 din 16 septembrie 2013 etc.));
• Să se stabilească motivul plasării elevului cu
CES în clasa dată;
• Se obţine o înţelegere clară a tuturor
serviciilor care se aşteaptă de la învăţător;
• Înainte de a refuza acordarea a orice servicii,
care par inadecvat pentru un învăţător, se fac
consultări cu coordonatorul EI (profesorul de

14. Sugestii pentru învăţător în lucrul cu elevii cu CES
Unele dizabilităţi sunt evidente imediat, în timp ce altele
devin evidente în decursul anului şcolar, dar sunt şi
inobservabile.
Unele dizabilităţi, cum este epilepsia, accesele epileptice
pot fi înfricoşătoare, necesitând acordare de ajutor şi
asistenţă.
Părinţii unui astfel de copil pot dori să vină la şcoală
pentru a vorbi cu clasa; copilul poate dori să vină şi el;
părinţi pot prefera ca învăţătorul să poarte o discuţie cu
elevii sau pot dori ca dizabilitatea să rămână
confidenţială.
Părinţii vor dori respect din partea învăţătorului.

15. Elevi cu deficienţe de învăţare
Principalele tulburări întâlnite frecvent la aceşti elevii:
• Deficienţe de atenţie: datorită acestora elevii nu se
pot concentra asupra lecţiei;
• Deficienţe de motricitate generală şi fină: elevii
întâmpină dificultăţi de coordonare spaţială a
motricităţii;
• Dificultăţi în prelucrarea informaţiilor perceptive
auditive şi vizuale: întâmpină greutăţi în a
recunoaşte sunetele limbii, dar recunosc uşor
literele şi cuvintele scrise;
• Lipsuri în dezvoltarea unor strategii cognitive de
învăţare: nu pot să-şi organizeze activitatea de
învăţare, neavând un stil propriu de învăţare;

16. Elevi cu deficienţe de învăţare
• Tulburări ale limbajului oral: sunt legate de
recepţie, nedezvoltarea vocabularului, slaba
componentă lingvistică şi prezenţa deficienţelor de
limbaj;
• Dificultăţi de citire: principalele greutăţi sunt legate
de recunoaşterea, decodificarea şi înţelegerea
cuvintelor citite;
• Dificultăţi de scriere: sunt manifestate prin greutăţi
în realizarea unor sarcini ce solicită activităţi de
scris;
• Dificultăţi în realizarea activităţilor matematice:
slaba însuşire a simbolurilor şi a calculului
matematic, precum şi a noţiunilor spaţiale şi
temporale.

17. Sugestii de lucru cu elevi cu deficienţe de învăţare
- Încurajaţi succesul şi realizările.
- Dezvoltarea abilităţilor în realizarea unei sarcini anumite
- Se oferă material interesant pentru elev.
- Se propun exerciţii de scriere cu repetare corespunzătoare
- Elevul se ajută să-şi facă schiţe pentru a răspunde la o
anumită temă.
- Elevului i permite se să lucreze asupra temei în clasă cu un
coleg.
- Se sugerează să i se acorde suficient timp pentru a finaliza
sarcina sau să finalizeze lucrul din clasă acasă.
- Divizaţi sarcinile mari în câteva sarcini mai mici.
- Se poate oferi elevului un rezumat al lecţiei.
- Explicaţi elevului că îl puteţi ajuta.
- Nu permiteţi ca elevul să fie tachinat pentru dizabilitatea sa.

18. Elevi cu tulburări de comportament şi cu tulburări
emoţionale
Comportamentele copiilor sunt în continuă
schimbare şi nu există nici o linie de
demarcaţie clară, care să separe tulburările
de comportament de problemele emoţionale
grave.
Problemele pot fi mai degrabă clasificate de la
probleme uşoare la probleme grave.
Se consideră că un copil poate fi diagnosticat
cu „tulburare” dacă respectivul comportament
se repetă des şi este grav.
(de specialişti şi nici într-un caz de profesori)

19. Elevi cu tulburări de comportament şi cu tulburări
emoţionale
Noţiunea „tulburare comportamentală sau
emoţională” semnifică o dizabilitate care este
caracterizată prin reacţii comportamentale sau
emoţionale în timpul programului şcolar, într-atât
de nepotrivite normelor de vârstă, culturale sau
de etică, încât afectează negativ reuşita şcolară,
inclusiv abilităţile academice, sociale,
profesionale sau personale.
Cauzele: multiple, incluzând leziunile cerebrale,
abuzul în copilărie, vulnerabilitatea genetică,
eşecul şcolar şi experienţele de viată traumatice.

20. Elevi cu tulburări de comportament şi cu tulburări
emoţionale
Tulburările comportamentale se referă la afecţiunile
caracterizate prin comportament agresiv antisocial.
Tulburările emoţionale se referă la problemele
cauzate de deficienţele de educaţie şi de îngrijire,
de abilităţile subdezvoltate de depăşire a
problemelor, precum şi de stres.
În timp ce elevii cu dizabilităţi comportamentale sunt
deseori mai greu de controlat în clasă, cei afectaţi
de tulburări emoţionale în general se supun
intervenţiei şi se tratează mai greu.

21. Elevi cu tulburări de comportament şi cu tulburări
emoţionale
O astfel de dizabilitate:
• este mai mult decât o reacţie previzibilă, temporară, la
situaţiile de stres cu care se confruntă;
• se manifestă esenţial în două medii diferite, dintre care cel
puţin unul este legat de şcoală;
• nu este remediabilă prin intervenţie psihopedagogică directă
sau starea copilului este de o aşa natură, încât intervenţiile
psihopedagogice sunt insuficiente;
• tulburările emoţionale şi comportamentale pot co-exista cu
alte dizabilităţi;
• această categorie poate include copii sau tineri cu tulburări
schizofrenice, tulburări afective, tulburări de anxietate, sau
alte tulburări persistente şi de comportament sau de
adaptare, atunci când acestea afectează negativ reuşita
şcolară.

22. Sugestii învăţătorului
• Fiţi ferm(ă) în a-i oferi un mediu.
• Explicaţi clar care sunt aşteptările Dvs.
• Aveţi răbdare şi fiţi calm în timpul acceselor.
• Nu vă temeţi să confruntaţi un elev în privinţa comportamentului
său neadecvat.
• Fiţi corect şi logic atunci când aplicaţi sancţiuni.
• Faceţi ca elevul să lucreze cu alţi elevi, care nu sunt uşor de
intimidat.
• Fiţi un exemplu al bunei comportări.
• Lucraţi asupra îmbunătăţirii abilităţilor sociale.
• Lăudaţi comportamentul adecvat.
• Atribuiţi responsabilităţi.
• Asiguraţi elevul de valoarea sa personală şi de importanţa acestuia
pentru clasă. Menţineţi aşteptările înalte.

23. Elevii cu deficit de atenţie şi cu hiperactivitate
AD/HD
1.hiperactivitatea
copilul nu poate
sta locului, se
mişcă şi vorbeşte
încontinuu
2.impulsivitatea -
copilul are un
comportament şi un
limbaj necontrolat;
3. tulburările de
concentrare - copiii
se plictisesc şi sunt
distraşi repede de la
activităţile de care nu
sunt interesaţi.
Aceste simptome
pot fi prezente la
copilul în combinaţii
a câte două, toate
trei sau doar unul.

24. Elevii cu deficit de atenţie şi cu hiperactivitate
AD/HD
• Părinţii şi Profesorii care lucrează cu copii lor
care suferă de deficit de atenţie şi hiperactivitate
(AD/HD ) trebuie în primul rând să conştientizeze
faptul că boala nu „se vindeca" de la sine, ci de
multe ori continuă şi la maturitate;
Tratamentul specific - medicamente, terapie
comportamentală, sprijin din partea familiei şi a
şcolii, nutriţie corespunzătoare, exerciţii fizice,
etc. - este singura soluţie.

25. Sugestii pentru lucrul cu un elev cu deficit de
AD/HD
• Daţi doar o singură indicaţie sau două deodată.
• Cereţi elevului să repete indicaţiile cu voce tare.
• Discutaţi detaliat procesele academice, cum sunt
procedurile matematice. Învăţaţi elevul să facă
acest lucru independent.
• Ajutaţi elevul să facă trecerile de la o disciplină la
alta, prin limitarea perioadei de tranziţie.
• Cereţi elevului să-şi scrie toate temele pe acasă
într-o agendă. Verificaţi şi semnaţi agenda.

26. Sugestii pentru lucrul cu un elev cu deficit de
AD/HD
• Stabiliţi un anumit regim şi încercaţi să-l
respectaţi.
• Folosiţi contracte comportamentale care
specifică perioada de timp rezervată activităţilor.
• Alternaţi temele de interes înalt cu cele mai puţin
interesante.
• Preferinţă - prezentărilor vizuale, decât audio.
• Permiteţi elevilor să utilizeze calculatorul la lecţie
şi formaţi elevilor abilităţi de utilizare a tastaturii
calculatorului; Oferiţi mult feed-back. etc.

27. Elevii cu autism
Copii care prezintă dificultăţi de
comunicare şi relaţionare cu cei din
jur, instabilitate emoţională,
comportament stereotipic şi
repetitiv. Simptomele:
- dificultate în comunicare
- nesociabilitatea
- simţurile diminuate sau prea dezvoltate
- excese în comportament: poate avea
reacţii exagerate sau poate fi extrem de
pasiv

28. Comportamentul caracteristic elevilor cu autism
• Au o funcţionalitate mai înaltă într-un mediu
cunoscut, previzibil, obişnuit.
• Reacţionează imprevizibil la evenimente de zi cu zi.
• Se supără şi se frustrează repede.
• Fac isterie atunci când se simt frustraţi.
• Prefera să stea singuri.
• Nu le place să fie atinşi.
• Prezintă deficienţe în stabilirea contactului vizual
direct şi sunt puţin conştienţi de prezenţa altora.
• Devin obsedaţi de anumite subiecte.
• Atunci când sunt supăraţi, sunt predispuşi la
autoagresiuni.

29. Comportamentul caracteristic elevilor cu autism
• Se angajează în comportamente autoexcitante, de exemplu,
fluturatul din mâini, rotirea în jurul axului, legănatul etc.
• Îşi dezvoltă zone de competenţă în unul sau mai multe dintre
următoarele domenii: auz muzical perfect, talent la desen,
memorizarea cifrelor, calcularea în gând.
• Pot avea o capacitate excepţională de memorizare a
lucrurilor neînsemnate.
• Pronunţare confuză.
• Pronunţare repetată a frazelor care tocmai au fost citite
(ecolalie).
• Vorbesc puţin sau nu vorbesc deloc.
Unii din ei pot comunica prin limbajul gesturilor sau prin
vorbire facilitată.

30. Recomandări pentru depăşirea crizelor
• Să nu credeţi că din cauza unei crize ocazionale elevul nu poate fi
acceptat într-o clasă obişnuită. Elevii cu autism pot fi învăţaţi să-şi
schimbe comportamentul.
• Cu ajutorul părinţilor, profesorului de sprijin sau asistentului, se
stabileşte un plan pentru gestionarea crizelor, îndeosebi a celor
fizice.
• Se cere părinţilor să-şi asume angajamentul de a lua copilul de la
şcoală de fiecare dată când elevul pare să fie incapabil să-şi
controleze comportamentul.
• Dacă elevul devine agitat, după ce a încălcat una dintre reguli, se
cere elevului să citească regula cu voce tare, dacă este necesar -
de câteva ori.
• Dacă elevul pare agitat din cauza unei activităţi şcolare, se
propune elevului altă activitate sau, dacă este necesar, se mută
elevul într-un loc sigur.

31. Recomandări pentru depăşirea crizelor
• Dacă elevul simte că se supără şi poate exprima acest
lucru sau dacă învăţătorul ori asistentul simte că elevul
devine supărat, se roagă asistentul să mute elevul într-
un loc sigur. Dacă elevul poate scrie ce îl deranjează,
rugaţi-l să o facă.
• Elevul se îndepărtează, izolează de excitanţii externi.
• Elevul se calmează prin atingeri cât de puţin posibil.
• Nu se permite elevului să-şi cauzeze vătămări sau să
provoace vătămări oricărei alte persoane din clasă.
Utilizaţi restricţiile doar ca remediu extrem.
• Elevul se învaţă tehnici de relaxare.

32. Elevii cu retard mintal
Este caracterizată prin activitate intelectuală sub
nivelul mediu, care există în paralel cu limitări în
două sau mai dintre domenii de abilitate:
comunicarea, îngrijirea personală, abilităţile
sociale, sănătatea şi siguranţa, reuşita academică,
munca.
Dupa severitate se disting doua forme principale
1. Retard mental uşor (IQ= 70-50).
2. Retard mental sever (IQ <50). Subîmpărţită în:
moderat (IQ= 50-35), sever (IQ=35-20) şi profund
(IQ<20).

33. Comportamentul caracteristic elevilor cu
retard mintal uşor şi moderat
• Posedă abilităţi sociale limitate.
• Se poartă imatur.
• Devin repede frustraţi.
• Au o autoapreciere joasă.
• Manifestă necesitatea de multă susţinere.
• Manifestă tendinţa de a se retrage.
• Deseori uită să aibă grijă de sine şi să facă curăţenie.
• Prezintă automotivaţie insuficientă.
• Sunt deseori bolnavi.
• Afişează anumite comportamente stereotipice.

34. Comportamentul caracteristic elevilor cu
retard mintal uşor şi moderat
• Au abilităţi de vorbire insuficiente pentru vârsta lor.
• Prezintă o funcţionalitate substanţial inferioară în
activitatea şcolară.
• Manifestă abilităţi reduse de cunoaştere.
• Sunt de obicei incapabili să gândească abstract.
• Nu reţin informaţie pentru perioade de timp
îndelungate.
• Pot fi atenţi doar pentru o perioadă scurtă de timp.
• Prezintă dificultăţi în transmiterea abilităţilor.

35. Sugestii pentru lucrul cu elevii cu retard mintal
• Elevul se include în toate activităţile desfăşurate în
clasă.
• Se desemnează responsabilităţi în clasă.
• Se lucrează la nivelul abilităţilor elevului.
• Se încearcă să se prezinte sarcini similare sau
asociate celor realizate de restul elevilor.
• Sarcinile se formulează succint.
• Se prezintă un rezumat al lecţiei.
• Elevului i se permite să sublinieze alineatele în
manual. - Elevul este ajutat să-şi menţină
manualele şi caietele în ordine.

36. Elevii dotaţi şi talentaţi
Copiii dotaţi sunt o prevocare pentru învăţători, care
se află în faţa necesităţii de a oferi informaţii mai
interesante, avansate pentru un singur elev. În SUA
Congresul a adoptat o lege privind copiii dotaţi şi
talentaţi
Care la nivel de grădinăţă , şcoală a dovedit un
potenţial aptitudinal, un nivel înalt de competenţă în
domeniile intelectual, artistic, academic specific, în
artele vizuale, teatru, muzică, dans, aptitudini de
conducere având nevoie, în consecinţă, de activităţi
ce nu sunt în mod normal posibile în şcoală”.

37. Recomandări pentru profesori în lucrul
cu elevi dotaţi
• Nu vă lăsaţi intimidaţi de un copil cu un IQ înalt
• Învăţaţi elevul să conştientizeze valoarea dotării sale.
• Învăţaţi clasa să aprecieze dotarea elevului.
• Fiţi flexibil. Lucrul cu un copil dotat poate fi o bună
experienţă de învăţare, atât pentru copil, cât şi pentru
profesor.
• Menţineţi aşteptările înalte faţă de elev.
• Împreună cu părinţii, căutaţi programe extraşcolare şi
oportunităţi în cadrul comunităţii, la care poate recurge
elevul pentru a-şi dezvolta abilităţile.

38. Recomandări pentru profesori în lucrul
cu elevi dotaţi
• Încurajaţi elevul să participe la competiţii.
• Încadraţi domeniile de cunoaştere ale elevului în alte
domenii de studii.
• Comasaţi într-un an şcolar şi lucrul pentru anul următor.
• Dacă sunteţi de părere că elevul este capabil să realizeze
un lucru, nu evitaţi să îl propuneţi doar pentru că acesta
este programat pentru anul următor.
• Nu împingeţi elevul să meargă înainte prea repede. Fiţi
atent dacă acesta nu se opune.
• Nu presupuneţi că elevul are abilităţi de lider
• Activităţi extraşcolare şi extracurriculare.

39. Elevii cu tulburările de limbaj
Tulburări de pronunţie sau de articulaţie
(dislalie, rinolalie, disartrie)
Tulburări de ritm şi fluenţă a vorbirii
(bâlbâiala, logonevroză, tahilalie, bradilalie,
aftongie, tulburări pe bază de coree)
Tulburări de voce (afonie, disfonie,
fonastenie). Tulburări ale limbajului citit-scris
(dislexie-alexie şi disgrafie-agrafie)
Tulburări polimorfe (afazie şi alalie). Tulburări
de dezvoltare a limbajului (mutism psihogen,
electiv sau voluntar, retard sau întârziere în
dezvoltarea generală a vorbirii)
Tulburări ale limbajului, bazate pe disfuncţii
psihice (dislogii, ecolalii) Ce trebuie să
cunoaştem despre copiii cu tulburări de
limbaj

40. Recomandări pentru profesori
• Fiţi răbdători.
• Acceptaţi.
• Spuneţi-i elevului că îi înţelegeţi problemele.
• Nu admiteţi ca ceilalţi elevi să necăjească un elev
cu probleme de limbaj; menţineţi un mediu sigur
pentru ca toţi elevii să-şi poată dezvolta
abilităţile.
• Fiţi un exemplu de utilizare corectă a limbii
române. Nu recurgeţi la argou (vocabular
special).
• Formărea vocabularului.

41. Recomandări pentru profesori
• Nu arătaţi lipsă de respect pentru modul în care
vorbeşte un elev. Dacă nu doreşte să răspundă
oral, puteţi propune răspuns în scris.
• Nu-i spuneţi unui elev care se bâlbâie, să înceteze
bâlbâitul, să o ia mai încet şi să se gândească sau
să inspire adânc înainte de a răspunde.
• Dacă un elev cu bâlbâială sau altă problemă de
limbaj are o zi în care îi reuşeşte să vorbească mai
bine, chemaţi-l să răspundă cât de des aveţi
posibilitatea.

42. Elevii cu pierderea parţială a auzului şi cu surditate
Deficienţele de auz constituie o reducere,
permanentă sau temporară, a capacităţii de a auzi,
care afectează negativ performanţa educaţională a
copilului, dar care nu este inclusă în definiţia
surdităţii.
Doar pierderea auzului nu are nici un efect asupra
inteligenţei
Copiii cu pierdere neurosenzorială a auzului au
posibilitatea de a-şi restabili parţial auzul cu
ajutorul unui implant cohlear.

43. Comportamentul caracteristic elevilor cu deficienţe
auditive nediagnosticate
• Au vocabular limitat.
• Au vorbirea subdezvoltată: o vorbire imatură,
neobişnuită sau distorsionată se poate datora
pierderii auzului.
• Vorbesc neclar. Un copil vorbeşte inadecvat
situaţiei în care se află, fie prea încet, fie prea
tare. Vorbesc cu intonaţie neobişnuită.
• Se uită ţintă la buzele oamenilor, atunci când
aceştia vorbesc.
• Pun multe întrebări despre materialul sau
indicaţiile oferite

44. Managementul mediului pentru elevilor cu deficienţe
auditive
• Aşezaţi elevul în partea din faţă a clasei
• Încercaţi să îmbunătăţi acustica în clasă
• Desemnaţi un coleg care să ajute elevul să-şi facă notiţe
şi să realizeze alte activităţi care ar clarifica tema din
clasă.
• Vorbiţi de la distanţa de 10 paşi de la elevul care poartă
un aparat auditiv.
• Nu ţineţi obiecte sau mâinile în faţa gurii atunci când
vorbiţi.
• Exprimare clară; Încurajaţi elevul să vorbească
• Utilizaţi, ori de cate ori este posibil, diverse modalităţi
de ilustrare vizuală a conţinutului celor prezentate.

45. Elevii slabvăzători şi cei nevăzători
Deficienţele de vedere sunt incluse în cadrul
deficienţelor senzoriale şi, indiferent de
mijloacele utilizate în corectarea vederii,
afectează negativ performanţa şcolară a
elevului.
Orice afecţiune de vedere atrage după sine o
serie de probleme de ordin social,
psihofizic, personal, economic, cultural şi
de altă natură.

46. Comportamentul caracteristic elevii slabvăzători şi
cei nevăzători
• dau dovadă de capacităţi neuniforme în anumite
domenii;
• văd şi lucrează în unele zile mai bine decât în
altele;
• se adaptează bine social şi educaţional;
• sunt capabili să respecte standardele de disciplină
şi comportament în clasă;
• copilul cu deficienţe de vedere prezintă un şir de
particularităţi psihice (senzaţia, percepţia,
imaginaţia, memoria vizuală, dezvoltarea
psihomotricităţii) ce sunt în dependenţă de
gravitatea defectului; etc.

47. Comportamentul caracteristic elevii slabvăzători
• Aşezaţi elevul lângă fereastră în faţa clasei, astfel încât să
asiguraţi iluminarea naturală şi să evitaţi razele solare
directe.
• Permiteţi elevului să-şi aleagă locurile pentru diferite
activităţi, dacă o va face, ajutaţi elevul să vadă mai bine.
• Pentru un mai mare contrast şi o mai bună vizibilitate,
utilizaţi un proiector de imagini, decât să scrieţi cu creta
pe tablă.
• Ţineţi la îndemână o lupă.
• Cărţi, manuale şi materiale de citit de dimensiuni mari.
• Ajutaţi elevul să-şi dezvolte abilităţile sociale.
• Permiteţi elevului să fie ajutat de alţi elevi; etc.

48. ELEV CU LEZIUNE CEREBRALĂ TRAUMATICĂ
Constituie o leziune dobândită a creierului, cauzată de o forţă
fizică externă, care provoacă dizabilitatea funcţională, totală sau
parţială, tulburări psihologice, sau ambele, şi care afectează
negativ performanţa educaţională a copilului.
Cele mai frecvente cauze ale leziunii cerebrale traumatice sunt
accidentele de automobil, sportul, accidentele la odihnă şi
violenţa.
Deşi elevul poate să-şi revină după leziunea cerebrală traumatică,
este probabil ca incidentul să cauzeze anumite schimbări
permanente în comportament.

49. COMPORTAMENT CARACTERISTIC ELEV CU
LEZIUNE CEREBRALĂ TRAUMATICĂ
• Prezintă probleme de coordonare.
• Reacţionează negativ la atingere sau miros.
• Frecvent acuză dureri de cap.
• Manifestă probleme de vedere sau auz.
• Frecvent acuză dureri de cap.
• Manifestă probleme de vedere sau auz.
• Gândesc mai încet.
• Prezintă dificultăţi de concentrare şi atenţie.
• Au probleme cu memoria, de scurtă şi lungă durată.
• Manifestă egocentrism.
• Reacţionează cu prea multe emoţii sau fără emoţii.
• Sunt deprimaţi, irascibili sau anxioşi; etc.

50. Recomandări pentru învăţători
• Se fac însemnări exacte despre ceea ce învaţă elevul şi ce nu
învaţă.
• Se valorifică abilităţile şi aptitudinile păstrate
• Se elaborează programe de recompensare pentru a încuraja
schimbările pozitive în comportament.
• Elevului i se dau instrucţiuni atât în scris, cât şi oral.
• Se repetă instrucţiunile verbale
• Folosiţi repetarea.
• Limitaţi volumul de informaţie pe care îl oferiţi odată
• Utilizaţi un limbaj concret.
• Daţi elevului mai multă informaţie, dacă nu înţelege ce trebuie
să facă.
• Practicaţi memorizarea mecanică, etc.

51. Elevii cu diverse probleme de sănătate
Probleme de sănătate includ limitarea
forţei, a vitalităţii sau mobilităţii din cauza
problemelor de sănătate cronice sau acute,
afectează negativ performanţa
educaţională a copilului.
Elevii cu astm, cu diabet juvenil, cu cancer,
cu HIV/SIDA
Elevii cu malformaţii congenitale, care au
fost supuşi abuzului, cu probleme
cardiovasculare, cu hemofilie, cu arsuri
severe

52. Sugestii de lucru cu elevii cu diverse
probleme de sănătate
Trataţi elevul ca şi pe oricare alt elev.
Fiţi atent cum arată şi ce face elevul.
Permiteţi elevului să meargă la baie oricând vă cere
acest lucru.
Permiteţi elevului să se retragă, oricând este necesar,
de la participarea la activitate.
Pregătiţi teme care pot fi luate acasă sau la spital în
timpul absenţelor îndelungate.
Încurajaţi clasa să includă elevul în toate activităţile.
Oferiţi-i susţinere morală; Manifestaţi compasiune .

53. Elevii cu afecţiuni fatale
Elevul muribund, de obicei, este deprimat,
poate pune totul la îndoială. Poate relata: „De
ce să-mi mai bat capul să învăţ algebra, dacă
tot una voi muri în curând?” Probabil, cel
mai bun răspuns dat de învăţător este:
„Deoarece acum trăieşti şi asta fac oamenii
vii.”

54. Sugestii profesorulor
• Nu vă distanţaţi emoţional de elev, deoarece acesta va
observa şi se va considera respins.
• Atunci când clasa ştie despre moartea iminentă, fiţi
întotdeauna conştient de faptul că elevii vă vor urmări să
vadă cum trebuie să se poarte ei cu elevul muribund.
• Răspundeţi la întrebările pe care vi le poate adresa elevii
din clasă.
• Dacă elevul a fost internat în spital sau stă acasă o
perioadă îndelungată de timp, încurajaţi colegii de clasă
să-i scrie scrisori, să-i picteze desene şi să-i trimită
fotografii şi video, dacă părinţii vor considera acest lucru
potrivit.

55. Sugestii profesorulor
• Fiţi conştient de faptul că este mai important pentru elev
să-şi trăiască frumos viaţa, decât să lucreze neapărat la
temele în clasă.
• Daţi-i elevului teme de artă şi de scriere creativă, care
vor putea fi lăsate moştenire familiei, prietenilor şi
colegilor de clasă.
Persoana bolnavă are nevoie să simtă că este iubită, că i se
oferă în permanenţă sprijin şi ca nu este abandonată.