Carte testarepsihologica-110112172122-phpapp02

3,037 views

Published on

0 Comments
5 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total views
3,037
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
5
Actions
Shares
0
Downloads
138
Comments
0
Likes
5
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Carte testarepsihologica-110112172122-phpapp02

  1. 1. TESTAREA PSIHOLOGICA (PERSONALITATEA) SINTEZĂ Lect. Univ. dr. Gabriela Popescu Cap. 1. ImportanŃa psihodiagnozei în psihologie 1. 3. Diagnoza personalităŃii. GeneralităŃi Termenii persoană şi personalitate au trecut prin numeroase şi variate încercăride descriere şi definire ştiinŃifică, semnalate de diverşi autori din istoria psihologiei,după cum arăta şi P. Fraisse. Personalitatea, ca totalitate psihologică ce caracterizeazăşi diferenŃiază un individ, reprezintă o preocupare la fel de veche ca şi specia umană,aşa cum preciza Ralph Linton (R. Linton, 1968). Termenul persoană desemnează individul uman concret iar personalitateapoate fi considerată o construcŃie teoretică elaborată de psihologie în scopul înŃelegeriişi explicării - la nivelul teoriei ştiinŃifice - a modalităŃii de fiinŃare şi funcŃionare cecaracterizează organismul psihofiziologic pe care îl numim persoană umană (I.Dafinoiu, 2007). Analizând numeroasele definiŃii ale personalităŃii, Perron a constataturmătoarele caractristici dominante ale acesteia: globalitatea (personalitatea cuiva esteconstituită din ansamblul de caracteristici care permit descrierea acestei persoane,identificarea ei printre celelalte) coerenŃa (majoritatea teoriilor postuleaza ideeaexistenŃei unei anume organizări şi interdependenŃe a elementelor componente alepersonalităŃii), permanenŃa (stabilitatea) temporală (dacă personalitatea este un sistemfuncŃional, în virtutea coerenŃei sale, acesta generează legi de organizare a căroractiune este permanentă). O definiŃie care include cel mai bine aceste caracteristici este cea dată deAllport:,,Personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului a acelorsisteme psihofizice care determină gândirea şi comportamentul său caracteristic"(Allport. 1981, p. 40). Scopurile principale ale teoriilor ştiinŃifice asupra personalităŃii sunt:descrierea conduitei prin apelul la diverse taxonomii, explicarea respectivei conduiteprin utilizarea informaŃiilor referitoare la influenŃele de diverse tipuri (ereditare şi demediu) şi predicŃia conduitei în situaŃii tipice. Având în vedere interacŃiunea dintreteorie şi metode, putem afirma că obiectivele metodelor de evaluare ale personalităŃiisunt aceleaşi - descrierea, explicarea şi predicŃia. Astfel, cercetarea personalităŃiitrebuie să se concentreze pe diferenŃele individuale care au o mare semnificaŃie înrelaŃiile cotidiene stabilite între oameni, ceea ce ne permite studierea interacŃiunilordintre factori sau trăsături şi situaŃiile concrete în care este plasat individul, precum şirealizarea unor predicŃii diferenŃiate valide. 1. 4. Între nomotetic şi idiografic În psihologie, abordarea nomotetică are ca obiectiv studierea a ceea ceindivizii au în comun, permiŃând identificarea trăsăturilor sau tipurilor de personalitateşi contribuind astfel la elaborarea unei structuri ipotetice a personalităŃii umane.Printre adepŃii acetei orientări enumerăm pe Cattell, Eysensk, precum şi behavioriştii. Perspectiva idiografică analizează individul în globalitatea sa, luând înconsiderare toate componentele care intră în interacŃiune, promovând o abordaredinamică (de exemplu, analiza parcursului vieŃii). Printre reprezentanŃii acesteiorientăm menŃionăm pe Allport, Freud, Piaget.
  2. 2. Încercând o îmbinare a celor două perspective, G. Allport considera că teoriilepersonalităŃii şi metodele de evaluare, trebuie să găsească un anume echilibru întrecele două direcŃii: ,,Psihologia personalităŃii nu este exclusiv nomotetică, nici exclusividiografică. Ea caută un echilibru între cele două extreme" (Allport, 1981, p. 32). 1. 5. Rolul trăsăturilor de personalitate şi a situaŃiilor în determinareacomportamentului Explicarea structurilor comportamentale care stau la baza reactivităŃiidiferenŃiate a indivizilor în diferite situaŃii, a fost realizată fie prin abordareatrăsăturilor de personalitate, fie prin luarea în consideraŃie a situaŃiei respective. Autori cum sunt Allport, Eysenck şi Cattell oferă explicaŃiile referitoare ladiagnoza comportamentală pornind de la trăsătură, considerată o predispoziŃie de arăspunde în acelaşi mod în faŃa unor stimuli similari. Astfel, deşi există o variabilitatesituaŃională, pot fi decelate anumite invariante comportamentale care redau trăsătura.ReprezentanŃii acestei orientări au făcut distincŃia dintre trăsătură, ca predispoziŃiestabilă de răspuns şi stare, ca fenomen tranzitoriu, efemer. Pentru a se respecta aceastădistincŃie, în formularea itemilor din unele chestionare de personalitate, se cersubiecŃilor să diferenŃieze răspunsurile în funcŃie de comportamentul lor tipic (“îngeneral”) şi cel prezent (“astăzi, în prezent”). Mischel, adept al orientării situaŃioniste, promovând o teorie a învăŃăriisociale, conform căreia persoanele asimilează comportamentele în contextulrăspunsurilor la anumite situaŃii, iar predictorii comportamentului unui individ suntlegaŃi de experienŃa anterioară persoanelor respective în situaŃii similare. Abordările interacŃioniste au plecat chiar de la dezbaterile dintre aceste douăorientări majore şi au fost promovate de autori cum sunt Bandura, Mischel,Magnusson, Strelau. Această perspectivă prezintă necesitatea de a lua în consideraŃieinteracŃiunea dinamică dintre caracteristicile subiecŃilor şi caractersiticile situaŃiilor. Înaceste modele un rol important îl deŃine individul care interpretează situaŃia, îşiapreciază performanŃa şi strategiile de adaptare la situaŃie, iar coping-ul (raportuladaptare – control) a devenit un concept central al acestor orientări. ModeleleinteracŃioniste oferă explicaŃii pornind de la un triplu determinism: dimensiuneapsihologică, socială, dar şi cea biologică (de exemplu, reacŃiile psihofiziologicegenerate de stres) (I. Dafinoiu, 2007). 1.6. Aspecte deontologice ale cercetării şi evaluării personalităŃii ActivităŃile de cercetare şi evaluare a personalităŃii pot ridica unele problemeetice datorită eventualelor conflicte între valori din următoarele categorii (I. Dafinoiu,2007): - protecŃia drepturilor individului versus liberatea cercetării ştiinŃifice; - protecŃia drepturilor indivizilor versus căutarea de informaŃii noi a omului de ştiinŃă; - protecŃia drepturilor individului versus nevoia societăŃii de progres ştiinŃific; - dreptul de evoluŃie a omului de ştiinŃă versus normele sociale referitoare la tratamentul oamenilor oamenilor, libertatea persoanei şi protecŃia intimităŃii. În condiŃiile în care intervenŃiile psihologului, indiferent dacă este vorba decercetare, evaluare, sau altă activitate specifică, au implicaŃii etice, acesta este obligatsă-i informeze pe ceilalŃi asupra consecinŃelor şi eventualelor riscuri.
  3. 3. Aspecte ale activităŃii ştiinŃifice care pot antrena probleme etice Demersurile de cercetare şi evaluare a personalităŃii pot ridica unele problemeetice datorită eventualelor conflicte între valori din următoarele categorii (I. Dafinoiu,2007): - protecŃia drepturilor individului versus liberatea cercetării ştiinŃifice; - protecŃia drepturilor indivizilor versus căutarea de informaŃii noi a omului de ştiinŃă; - protecŃia drepturilor individului versus nevoia societăŃii de progres ştiinŃific; - dreptul de evoluŃie a omului de ştiinŃă versus normele sociale referitoare la tratamentul oamenilor oamenilor, libertatea persoanei şi protecŃia intimităŃii. a) Formularea problemelor sau ipotezelor cercetării. În această etapă celemai multe probleme apar la formularea unor ipoteze de lucru legate de dotareaereditară sau de diferenŃele interrasiale, întrucât astfel de enunŃuri pot fi consideratediscriminatorii. b) Organizarea cercetării şi tratamentul participanŃilor În stabilirea etapelorşi a condiŃiilor cercetării un aspect important este păstrarea confidenŃialităŃiiinformaŃiilor obŃinute şi respectarea nevoii subiecŃilor de a-şi proteja intimitatea,atunci când au de răspuns la întrebări legate de probleme delicate, sensibile (deexemplu, comportamentul abuziv faŃă de copil). c) Contextul instituŃional, sau cadrul în care se desfăşoară cercetarea poateinfluenŃa viaŃa subiecŃilor participanŃi, existând riscul ca unele informaŃii obŃinute întimpul cercetării să fie folosite împotriva acestora. d) Interprerarea şi aplicarea rezultatelor cercetării. În acest caz, este ridicatăproblema este utilizarea rezultatelor cercetării în alte scopuri decât cele declarateiniŃial, aceasta implicând necesitatea ca cercetătorul să ia în consideraŃie, chiar de laînceput, modalităŃile de utilizare a rezultatelor. I. Dafinoiu, atrage atenŃia asupra unor probleme etice în cercetareapsihologică şi în activitatea de evaluare a personalităŃii (2007) a) Intimitatea; întrucât testele de personalitate permit obŃinerea unoritnformaŃii semnificative privind sentimentele şi atitudinile subiecŃilor investigaŃi,psihologul trebuie să respecte demnitatea acestora şi dreptul la confidenŃialitate. b) Respectarea demnităŃii persoanei evaluate psihologic este corelată cuaspectele legate de intimitate. În această problemă, recomandările se referă la găsireaunui echilibru între caracterul intruziv al unor întrebări şi beneficiul obŃinut prinrăspunsurile obŃinute la aceste întrebări. Pentru a nu avea situaŃii de evitare a unoritemi, pentru elaborarea unui chestionar, se pot face studii premergătoare, anchetepilot prin care să fie identificate întrebările respinse de respondenŃi. c) ConsimŃământul informat se referă la corectitudine, la principiul conformcăruia cercetarea trebuie să se bazeze pe un contract neexploatativ şi reciproc, unadevărat contract social stabilit între cercetător şi subiect. Persoana participantă lacercetare este bine să fie informată, chiar de la început asupra costurilor, riscurilor şibeneficiilor acestui demers. d) Înşelarea subiecŃilor, se produce, în viziunea autorului român atunci cândsubiectul investigat nu este conştient de ceea ce se urmăreşte în investigaŃie, cadimensiune vizată, prin parcurgerea itemilor respectivi. e) ConfidenŃialitatea este o problemă ce apare, nu doar la datele obŃinute prinevaluarea personalităŃii, ci şi legat de orice informaŃie comunicată psihologului şcolarsau consilierului. În plus, în selecŃia personalului scopul evaluării este cel de încadrare
  4. 4. a individului într-o insituŃie, fiind vorba de un potenŃial conflict între individ şiinstituŃie. De asemenea, psihologul trebuie să-şi asume responsabiliatea de acomunica indivizilor rezultatele cercetării astfel încât să fie bine înŃelese şi corectevaluate de beneficiari. 1.7. CerinŃe generale şi etape în elaborarea testelor de personalitate M. Minulescu arăta că elaborarea unei probe de evaluare a personalităŃii îlpune pe psiholog în faŃa a două probleme principale (M. Minulescu, 1996) : 1. definirea constructului sau a trăsăturii ce va fi evaluată prin probarespectivă; 2. construirea itemilor ce vor fi incluşi în chestionar şi care au relevanŃă pentrupentru trăsătura vizată. Autoarea româncă descrie principalele etape care se derulează în procesullaborios de construcŃie a unei probe de evaluarea personalităŃii, împreună cuprincipalele dificultăŃi ce pot apărea, dar şi posibilităŃile de înlăturare a acestora. 1. În etapa de elaborare şi construcŃie, un moment important este reprezentatde tipul de probă ce va fi elaborată, alegere care este dependentă de două aspecte, pede o parte, scopul testării, pe de altă parte, domeniul în care va fi folosit (evaluareclinică, orientare şcolară şi profesională, selecŃie profesională, psihoterapie). 2. După elaborarea unui prim test de itemi urmează o aplicare experimentală aacestora, prin care se urmăreşte identificarea acelor factori care pot afecta fidelitateatestului, deci a surselor de eroare. Evitarea acestor surse de eroare poate fi realizatăprin următoarele strategii: standardizarea corectă a instructajului şi a condiŃiilor derăspuns; elaborarea unor scale de validare a testului (prin care să se evite efectul dedezirabilitate socială, exagerarea sau siminuarea unor simptome cuprinse în itemi);elaborarea unor exemple introductive, prin care ne asigurăm că au fost înŃelesesolicitările testului. Experimentarea presupune şi validarea statistică preliminară, în care seelimină itemii care sunt lipsiŃi de omogenitate, nu au semnificaŃie pentru trăsăturavizată de test, aceste demersuri având ca finalităŃi următoarele: stabilirea gradului dedificultate al itemilor; stabilirea grilei de răspunsuri prin care sunt repartizate corectrăspunsurile în funcŃie de diferite posibilităŃi; stabilirea capacităŃii de discriminare aitemilor. Principlalele obiective ale acestei etape sunt următoarele: cele legate deeliminarea itemilor care nu sunt adecvaŃi pentru scopul propus, stabilirea ordiniiitemilor în funcŃie de gradul de dificultate şi de tipul răspunsurilor (nu vor fi aranjaŃiitemi foarte mulŃi la care răspunsul este da sau nu), itemi care implică răspunsurilegate de dezirabilitatea socială. 3. Etalonarea testului este realizată în etapa finală, în care forma finală atestului este aplicată unui eşantion de subiecŃi, urmărindu-se aplicarea instructajului, aexemplelor, experimentarea limitei de timp a testului. 1.8. Strategiile de construire a chestionarelor de personalitate Pornind de la modalitatea de construire şi selectare a itemilor, principalelestrategii de construire a chestionarelor sunt (M. Minulescu, 1996): 1. Metoda intuitivă (raŃională) îi solicită cercetătorului experienŃa de viaŃă şi cea profesională, legate de psihologia umană şi de conŃinuturile psihice implicate de trăsătura Ńintă, întrucât va decide care vor fi itemii conŃinuŃi de test, astfel încât comportamentele descrise în itemi să fie relevante pentru respectiva trăsătură.
  5. 5. 2. Metoda empirică (strategia criteriului extern) presupune o selecŃie a itemilor pe baza relaŃiei empirice dintre itemi şi măsura criteriu specifică, pe baza relaŃiei empirice dintre itemi şi un criteriu exterior. 3. Metoda anlizei factoriale este centată pe criteriul intern, şi presupune apelul la tehnici statistice prin care sunt identificaŃi factorii care determină variaŃia semnificativă a comportamentului, şi prin care sunt construite scalele pentru a fi definite psihologic şi evaluaŃi factorii respectivi. În activitatea de construcŃie a itemilor autorii se confruntă cu diferiteprobleme, de a căror rezolvare depinde valoarea diagnostică a probei ce va fi realizatăîn final. Printre cele mai importante probleme M. Minulescu aminteşte: - strategiile generale de construire a itemilor, în special problema limbajului; - relaŃia dintre item şi trăsătură; - carectristicile de suprafaŃă ale itemilor; - caracteristicile semantice ale itemilor; - carcteristici psihometrice. Strategiile generale de construire a itemilor. Angleitner, Ostendorf şi John,într-un studiu realizat în 1990, au ajuns la concluzia că în problema limbajului folositîn construcŃia itemilor din testele de personalitate, se poate recurge la 3 modalităŃi: - Realizarea unei taxonomii a tipurilor de caracteristici de personalitate care se regăsesc la nivelul limbajului natural (adjective, substantive, adverbe, verbe): trăsături stabile; stări şi dispoziŃii psihice; activităŃi; roluri sociale, relaŃii şi efecte sociale; abilităŃi şi talente; caracteristici care Ńin de prezenŃa fizică. - Specificarea unor criterii de excludere: termenii care nu se aplică la toŃi indivizii nu sunt relevanŃi pentru personalitate; termeni care se referă la originea geografică, naŃionalitate, identităŃi profesionale sau legate de o anumită profesie; termeni care se referă doar la o parte din persoană; termeni a căror implicaŃie pentru personalitate este metaforică şi neprecisă. - Elaborarea unei grile de identificare prin care se exclud acei termeni care nu se potrivesc în propoziŃiile-criteriu: „Cât de .........sunt?”, „Cât de ...............s-a comportat?”, „Este X...................?”, „PoŃi să spui că X este un ...............?”, „...........lui X este remarcabilă.”, „Prezintă X.........?” RelaŃia item-trăsătură. În construirea itemilor corespunzători trăsăturilor şiconŃinuturilor psihologice, este necesară o permanentă raportare a itemului lavaliditatea sa discriminativă. În acest scop, sunt necesare următoarele: - definirea explicită a trăsăturii, din perspectiva unei teorii strucurale din care să reiasă şi importanŃa pentru viaŃă a diferenŃelor interindividuale generate de dimensiunea psihică respectivă. - pentru a genera itemi care să fie acceptaŃi, toleraŃi de subiecŃi, se recomandă folosirea unor loturi de subiecŃi pentru fiecare categorie de itemi, selecŃia fiind realizată prin acordul stabilit între un număr de persoane-judecători privind gradul de relevanŃă al conŃinutului itemului pentru trăsătură. - conŃinutul itemului trebuie să fie cât mai explicit şi să includă aspecte relevanate ale contextului situaŃional. Angleitner propune o taxonomie a relaŃiilor posibile între item şi trăsătură,taxonomie structurată astfel: descrieri de reacŃii, atribute ale trăsăturii, dorinŃe şitrebuinŃe, fapte biografice, atitudini, reacŃii ale altora, itemi bizari.
  6. 6. Caracteristici de suprafaŃă ale itemilor. Formele de răspuns la item pot fi integrate unor comportamente verbale înaltstandardizate, provocate de stimuli verbali. Răspunsurile pot fi exprimate în reacŃii detip dihotomic (Da sau Nu, Adevărat sau Fals), trihotomic (Da-Nu-Nu ştiu, sauÎntotdeauna-Uneori-Niciodată), sau prin apelul la o scală de tip Likert, cu 4, 5, 6 sau 7variante de răspuns. Forma itemului se fereră la lungimea itemului, complexitatea sintactică apropoziŃiei sau frazei din item, care trebuie să fie corelate cu modul în care se faceprelucrarea itemului de către subiectul care va răspunde În concluzie, cele mai importante aspecte ale structurii de suprafaŃă aleitemilor sunt: lungimea (numărul de cuvinte, litere, propoziŃii), complexitatea (carecreşte odată cu numărul de negaŃii, trecerea de la diateza pasivă, timpul trecut,referinŃa personală), formatul al itemului care este dat de propoziŃie şi de tipul derăspuns. Caracteristici semantice ale itemilor. Procesele cognitive implicate răspunsulla itemi pot fi simplificate sau îngreunate, de următoarele caracteristici semantice:comprehensibilitatea (cât de uşor poate fi înŃeles), ambiguitatea (atribuirea mai multorînŃelesuri), nivelul de abstractizare (o informaŃie abstractizată solicită o procesarelaborioasă), gradul de referinŃă personală (informaŃia care include direct şisemnificativ pe subiect) evaluarea (măsura dezirabilităŃii sociale a conŃinutuluiitemului) . Caracterstici psihometrice În cercetările care au avut ca obiectiv acestecaracteristici parametrii vizaŃi au fost următorii: media ca măsură a tendinŃei centrale,varianŃa, stabilitatea ca măsură a gradului în care subiecŃii au acelaşi răspuns laretstare, corelaŃia item-test ca determinare a capacităŃii de discriminare a fiecărui item.Stabilirea formei finale a unui test de personalitate în urma experimentării pe loturi desubiecŃi, presupune stabilirea caracteristicilor psihometrice ale probei: calcululvalidităŃii, compararea caracteristicilor şi valorii psihodiagnostice a două sau maimulte chestionare, studii prin care să se determine dependenŃa stabilităŃii şi avalidităŃii interne a itemilor de anumite carcateristici ce Ńin construcŃia itemilor (M.Minulescu, 1996).
  7. 7. Cap. 2. Testele de personalitate Ca instrumente obiective, testele sunt uni sau bidimensionale şimultidimensionale. ConŃinutul lor se referă, tematic mai ales, la o serie de problemecomplexe, cum ar fi: adaptarea, structurile formative şi de prim ordin ale intereselor,implicaŃia latentă a atitudinilor în comportamente şi mentalitate (dorinŃele şiaspiraŃiile legate de atitudini şi de interese), temperamentul cu activismul său specificşi caracterul în care se condensează structuri evaluative şi controlul personal alconduitelor, gradul lor moralitate şi adaptare la cerinŃele vieŃii şi la condiŃiileexistenŃiale. O altă caracteristică importantă a testelor de personalitate se referă la faptul cătestele pot fi analitice sau sintetice; cele care sunt analitice se referă la o singurăcaracteristică de personalitate (sau la două sau trei). În astfel de cazuri, itemii suntmeniŃi să patrundă în profunzime şi sunt saturaŃi în toate caracteristicile potenŃiale alestructurii de personalitate implicată în analiza diagnostică. Din categoria testelorsintetice amintim testele proiective, teste ce au fost adesea criticate, mai ales datoritămodului de interpretare a răspunsurilor pe care le provoacă, răspunsuri ce sunt, defapt, mai profund reprezentative pentru subiectul testat. (U. Şchiopu, 2002) 2.1.Atitudinea subiecŃilor în faŃa testelor de personalitate Un fenomen frecvent întâlnit, la aplicarea testelor de personalitate, cu excepŃiacelor proiective, este cel prin care subiecŃii au o atitudine mai deosebită, care semanifestă prin a se prezenta cum cred ca ar dori cel ce-l investighează. Acest fenomenintră în categoria aşa-numitului, efect de faŃadă, care este descris de încercarea de a seprezenta într-o lumină favorabilă. Această conduită poate lua trei forme: - tendinŃa de a se manifesta aşa cum, în genere, ar trebui să fie; - să pară că este la fel cu cei de vârsta lui; - dorinŃa de a părea aşa cum este văzută pozitiv o persoană cu statutul său;fiind vorba de efectul de bună reputaŃie prin care subiectul dă răspunsuri la fel debune. Există şi o altă categorie de subiecŃi, cei care dau răspunsuri prin care vor săatraga atenŃia, acesta fiind efectul de originalitate, care se exprimă ceva mai rar decâtcelelalte, şi mai mult la adolescenŃi. Un alt efect de cel de convenienŃă care se exprima prin răspunsuri ce ar trebuisă existe la o personalitate model din categoria testată şi care este activ în viziuneaexperŃilor şi a oricărei autorităŃi. 2.2. Clasificarea testelor de personalitate Ursula Şchiopu oferă o clasificare pe următoarele categorii a testelor depersonalitate: teste de adaptare, teste de atitudini şi aspiraŃii, dorinŃe, idealuri, teste deinterese (vocaŃionale şi profesionale) şi teste temperamentale şi de caracter(moralitate), testele multidimensionate şi cele ce au în atenŃie problemele patologice(2002). O categorie aparte, care presupune o metodă de testare complexă apersonalităŃii este cea a testelor proiective, mult folosite şi cu o mare varietate. 2.3. Testele de personalitate de adaptare Unul dintre primele teste de personalitate este testul R. S. Woodworth P.D.S.(Woodworth Personal Data Sheet, sau Inventarul Multifazic de Personalitate), care afost intens folosit în timpul primului război mondial, în Europa, pentru depistareapersoanelor cu anomalii psihice din rândul trupelor ce mergeau pe front, fiind elaboratîn încercarea de a standardiza interviul psihiatric pentru a-l adapta testării pe loturimari de subiecŃi.
  8. 8. Testul a fost aplicat, pentru prima data în 1918 şi a fost revizuit de numeroaseori până s-a ajuns la varianta Woodworth-Matthews, variantă ce a fost mult timpfolosită de către psihologii practicieni. Cei 76 de itemi contribuie la una sau mai multe din scalele vizate de test, şianume: emotivitatea simplă; tendinŃele obsesive şi psihastenice; tendinŃe schizoide;tendinŃe paranoide; tendinŃe depresive şi ipohondrice; tendinŃe impulsive şi spreagresivitate; tendinŃe antisociale. Chestionarul Woodworth este un chestionar de adaptare şi care a fost validatpe 2 000 de persoane normale şi pe un lot de nevrotici. Scopul evaluării esteevidenŃierea inadaptării datorată patologiei personalităŃii. Încercările de perfecŃionare ale testului au dus la variante noi, iar la acesta s-aajuns prin stabilirea unei liste de simptome ce au fost incluse în întrebări la care sesolicită răspunsuri de tipul da/nu. Initial, au fost 116 itemi în chestionar, dar ulteriors-au reŃinut doar cei la care s-a dat un răspuns semnificativ, cel puŃin de două ori îngrupul psihonevroticilor. Printre variantele elaborate, prin aceste încercări deperfecŃionare, din cele mai răspândite a fost varianta Woodworth - Cagy, dar mai alesvarianta Woodworth-Matthews P.D.S. Au existat şi încercări de a face forme pentrucopiii cu tendinŃe delincvente. În acest sens, amintim varianta Former Woodworth-Matthews elaborată pentru tineri şi care conŃine intenŃia de a stabili structuratendinŃelor, măsurarea emotionălităŃii, a fragilităŃii ei, pentru a se putea organizaproiecte de restabilire a emotivităŃii şi personalităŃii. Itemii sunt consideraŃi ca fiind transparenŃi, neexistând o preocupareaccentuată pentru controlul atitudinii subiectului faŃă de test; între cele două variantede răspuns dihotomice, subiectul îşi recunoaşte respectiva manifestare sau fapt psihicprin răspunsul Da. În plus, testul este considerat în prezent ca având o utilitatescăzută, pornind de la o incompatibilitate cu noua diagnoză psihiatrică, dar şi de lainconsistenŃa studiilor de validare. (M. Minulescu, 1996) Chestionarul Cornell Index este un alt instrumentar psihodiagnostic apropiatde testul Woodworth, test alcătuit de un grup de psihologi şi psihiatri de laUniversitatea Cornell, elaborat în timpul celui de-al doilea război mondial. Itemiichestionarului au fost centraŃi pe sentimentele de anxietate, modificări anormale dedispoziŃie, sensibilitate accentuată, neîncredere excesivă, ipohondrie, reacŃiipsihosomatice, fiind folosit mai ales în FranŃa. Scopul pentru care a fost creat testul a fost unul dublu, şi anume: evaluarearapidă a unui număr mare de subiecŃi, din perspectiva unor tendinŃe psiho-patologice;rolul itemilor ca elemente importante a unui ghid de interviu pentru persoanele la carese investighează tulburări psihosomatice sau neuro-psihiatrice. Prima variantă a testului, denumită Cornell Selectee Index, a fost utilizată maiales pentru diagnoza în centrele de recrutare, şi includea trei categorii de itemi: ceicare se refereau la identificarea persoanelor cu tulburări de personalitate; cei care sereferă la tulburările somatice şi cei care vizează comportamentul în serviciile armate. Dimensiunile psihosomatice şi neuropatologice vizate în test sunt: deficienŃede adaptare exprimate printr-o afectivitate dominată de temeri, frică; reacŃii afectivepatologice, în special legate de depresie; nervozitate şi anxietate; simptomepsihosomatice neurocirculatorii; reacŃii patologice de spaimă; alte simptomepsihopatologice; ipohondrie şi astenie; simptome psihosomatice gastrointestinale;sensibilitate excesivă şi lipsă de încredere; tulburări psihopate. Aplicabilitatea testului poate fi descrisă astfel: folosirea pe loturi mari deindivizi pentru identificarea celor cu problematică psihiatrică; cu rol de test secundarpentru definitivarea situaŃiei acelor indivizi care înregistrează o cotă ridicată la scala
  9. 9. de nevrotism de la alt chestionar, sau care semnalează existenŃa unor dificultăŃi deadaptare profesională, maritală sau şcolară. S. R. A. Inventory este un chestionar de adaptare şcolară, ce are 296 de itemi,clasaŃi în 8 secŃiuni: 1. adaptare şcolară, relaŃii cu profesorii, atitudine faŃă demetodele de lucru, atitudine faŃă de examene; 2. aspiraŃii profesionale şi atitudineafaŃă de propriile aptitudini; 3. caracteristici generale; 4. conduite faŃă de grup şi îngrup; 5. adaptarea în familie; 6. raporturile cu celălalt sex şi adaptarea în aceastăprivinŃă; 7. sănătatea şi atitudinea faŃă de aspectele ei; 8. atitudinea faŃă de viaŃă,morală, filosofie, religie etc. Itemii testului solicita, analiza dar şi autoaprecieri, ceeace poate genera şi răspunsuri prin care se poate contura tendinŃa de a prezenta propriapersoană într-o lumină favorabilă. Chestionarul de personalitate al lui Thurstone are funcŃie psihodiagnostică,de asemenea, cei 140 itemi referindu-se la următoarele dimensiuni: (A) activism,rapiditate în activităŃile curente, (V) rigurozitate evidentă şi în aspectul corporalgeneral, (I) impulsivitate în luarea şi realizarea deciziilor, (D) dominanŃa, prezenŃa şiprestanŃa, însuşiri active care îl impun ca lider, (E) stabilitate emoŃională, (S)sociabilitate, (R) flexibilitate. Aceste trăsături au grade de evaluare, fapt ce permitealcatuirea unui profil psihologic complex al personalităŃii. Acest chestionar are înobiectiv adaptarea, de asemenea. Testul de rationamente morale (MCS) al lui Anthony Klay, cuprinde oserie de cartonaşe cu texte scurte, în care se solicită o apreciere morală. Testul esteconstituit după regula gradării în complexitate a caracteristicilor morale pe care leprezintă. Sarcina subiectului este să ordoneze cartonaşele în funcŃie de gravitatea pecare o prezintă latura morală implicată în cartonaşe. Chestionarul Carmen Camilleri este un chestionar cu răspunsuri deschisecare sunt solicitate pentru povestiri mici care solicită atitudinea intr-o serie deprobleme privind emanciparea femeii din Ńările în curs de dezvoltare. Un exemplu deitem este următorul: Un soŃ vine acasa şi o vede pe soŃia sa plângînd. O întreabă ,,Ceai`? De ce plângi‘?”. SoŃia răspunde: ,,Femeile trebuie să iasa la cinema cu soŃii lor şisă se plimbe". SoŃul raspunde: ,,Dacă te iau cu mine, ce vor spune prietenii mei?”.SoŃii nu au ştiut ce să facă? Tu ce ai face în locul lor? Povestirea din acest item pune în evidenŃă dificultăŃile de adaptare la noileaspecte privind interrelaŃiile social stratificate şi cele ce se solicită, dar în acelaşi timpsolicită conversii de conduite şi de atitudini încă nestabilizate social. Bernreuter Personality lnventory (l93l) este un test ce are ca obiectivdiagnosticarea tendinŃelor nevrotice, trăsături de autosatisfactie, autoeficienŃă,trăsături de introversie şi extraversie, încredere în sine şi sociabilitate şi are 125 deitemi. Chestionarul lui C. Rogers denumit Money Problem Check List; este foartemult folosit, referindu-se la probleme de adaptare economică mai complexă, privind şicunoaşterea valorizării prin monede a preŃurilor. 2.4. Chestionarele de atitudini Chestionarele de atitudini sunt saturate în situaŃii şi provoacă, în acest fel,conturarea unor poziŃii faŃă de situaŃiile prezentate. Atunci când interogaŃiile nu sereferă la propria persoană, ci la opiniile cu privire la alte persoane, testele au oimpregnare proiectivă relativă şi dau rezultate bune. Scala intervalelor aparent egale de atitudini a lui L. I. Thurstone şi E. J.Chave (1938) a apărut la un an după un studiu al lui Thurstone privind posibilitateade măsurare a atitudinilor. Scala are răspunsuri gradate pentru a releva intensitatea şirolul atitudinilor implicate în structura personalităŃii. Răspunsurile sunt şi ele gradate
  10. 10. pe o scală de valori de intensitate pentru fiecare item al scalei. Itemii, în număr de 22sunt saturaŃi în solicitări de opinii legate de viaŃa concretă. Întrucât prin instructaj subiecŃii sunt puşi în poziŃia de a fi judecători,evaluatori, scala este considerată a fi una de opinie, dar şi de atitudini. Scala Guttman L.este o scală de analiză a atitudinilor faŃă de rasism,solicitând aranjarea în ordine ierarhică şi corectă a atitudinilor în astfel de probleme. Scala de atitudini a lui O. Klineberg diferentiaza 5 caracteristici aleatitudinilor, şi anume: direcŃia (capacitatea de a opta pentru o opinie sau alta), gradul(caracteristicile generalizării atitudinii respective), intensitatea (priveste nivelul pânăla care atitudinea respectivă este importantă), coerenŃa (se referă la corelaŃia dintreatitudinea exprimată şi conduita de fiecare zi), eficacitatea (spontaneitatea atitudiniicare se pune în evidenŃă). Scala de atitudini Lickert cuprinde itemi ce includ solicitări de atitudinidiferite şi solicită răspunsuri la alegere din 5, între aspectele de favorabil şinefavorabil date de subiectul testat. Se trece în sistemul de evaluare a răspunsurilor dela aprobare la dezaprobare totală, la mijloc aflându-se indecizia. Scala Alain Sarton solicită evaluarea sănătatii, atitudinile faŃă de satisfacŃiileimediate, faŃă de bani, faŃă de prestigiul social şi faŃă de muncă. Testul dispune de unchestionar la alegere, unul cu obstacole (6), cu câte două răspunsuri la alegere, si 6chestionare cu câte 3 itemi, fiecare cu răspunsuri la alegere din 5 alternative. Scala de atitudini Bogardus a fost elaborată de Emery Bogardus în 1925,fiind îmbunătăŃită de câteva ori în 10 ani, şi din nou după 1982. Forma revizuită deDoog (în 1935) şi de Crispi (în 1944) a fost folosită frecvent în diagnoză. Scalamăsoară atitudinile faŃă de diferite grupuri, etnii, religii şi popoare şi este alcătuită subforma unui tabel în care se trec pe verticală diferite grupuri etnice şi religioase, iar peorizontală sunt enunŃate propoziŃii care includ evaluări gradate, privind distanŃelepotenŃiale faŃă de aceste grupuri etnice, începând cu cele de mai mică distanŃareafectiv-atitudinală, în ordine crescândă. Testul de aspiraŃii Dembo este un test de atitudini faŃă de propriileposibilităŃi şi performanŃe. Se prezintă subiectului foi cu sarcini a căror rezolvarepresupune apelul la unele performanŃe. IniŃial subiectului i se cere să priveascăproblemele primei secvenŃe a testului ce i se oferă spre rezolvare şi să evalueze dacăva putea sa rezolve ce i se cere si în cât timp. Se înregistrează aceste estimări alesubiectului şi apoi se cronometrează rezolvarea şi timpul de reacŃie. Apoi, subiectulinvestigat este informat asupra rezolvării din punct de vedere al corectitudinii şi altimpului. Această primă etapă este urmată de alte două etape similare. Având în vedere specificul desfăşurării evaluării prin această scală, sediagnostichează, performanŃele efective, dar şi aspiratiile, se evaluează propriileperformanŃe potenŃiale şi ajustarea lor pe parcursul intregului test, prin evoluŃiaperformanŃelor, dar mai ales a evaluărilor date de subiect cu privire la performanŃelesale potenŃiale pe secvenŃe. Scala este, în primul rând, un test de atitudine faŃă de sine. 2.5. Chestionare de interese Chestionarul de interese profesionale J. Fonteigge se opreşte asupraopiniilor părinŃilor, privind interesele profesionale ale tinerilor (aflaŃi la pubertate saula adolescenŃă), dar şi asupra caracteristicilor intereselor diferenŃiale, în funcŃie decompetenŃele şcolare, şi de interese extraşcolare. Scala are 12 itemi si a fost elaborat,mai ales, pentru tineri cu vârste cuprinse între 12-14 ani. Chestionarul vocational Strong a avut, în prima sa formă, 400 de itemivocaŃionali şi avocaŃionali pentru diferite profesii, grupa de vârstă căreia se adreseazăeste cea a adolescenŃilor solicitându-se acestora răspunsuri la alegere din 3 variante,
  11. 11. care sunt date (,,îmi place”, ,,îmi este indiferent", ,,nu-mi p1ace"). Testul pune înevidenŃă structura multidimensională a intereselor, abordează, empiric, problemavocaŃiilor a profesiunilor, dar şi atractivitatea diferenŃiată a profesiilor. A fost multfolosit, existând forme revizuite ale testului, şi a constituit bază pentru elaborarea altorprobe. Chestionarul Kuder presupune o abordare din perspectiva analizei factoriale,avându-se în vedere identificarea intereselor profesionale, persuasive, artistice,literare, muzicale, dar şi interese faŃă de servicii sociale. La fiecare item se solicitărăspunsuri la alegere, din 3, gradate. Cele mai folosite variante ale acetui test suntKuder Preference şi Record si Kuder Vocational Record. Chestionarul Lee Thome de interese ocupaŃionale se opreşte asupraintereselor profesionale, dar spre deosebire de cele prezentate anterior, întrebările dinacest chestionar preupun o mai mare antrenare a judecăŃii logice, în alegerearăspunsurilor. Subiectul trebuie să precizeze prin răspunsuri, acele ocupaŃii şi profesiipe care le preferă dintre cele prezentate în chestionar. Chestionarul Lacerbrau (1965) se adreseaza copiilor de 10-12 ani şi esteelaborat în special pentru profesii tehnice, intelectuale, sociale, sportive, în cadrulfiecărui grup de interese, se prezintă preocupări practice şi teoretice. Chestionarul are72 de itemi, iar punctajele se acordă diferenŃiat pentru ocupaŃiile preferenŃiale, pentrucele nealese, precum şi pentru cele respinse, astfel, putându-se stabili câmpulocupaŃional al subiectului, lărgimea lui şi diversitatea de profil ocupaŃional. Chestionarul Edwards este mult utilizat în diferite baterii de teste şi are ostrategie ceva mai complicată. ConŃine 240 de itemi cu răspunsuri perechi, itemi ce serepetă la anumite intervale de timp, reformulaŃi, aceasta permiŃând o comparare şi overificare a răspunsurilor. Chestionarul a fost construit prin stabilirea situaŃieistatistice a fiecărui răspuns privind diferite activităŃi vocaŃionale şi avocaŃionale. 2.6. Chestionarele de temperament Problemele diferenŃelor temperamentale au fost în centrul preocupărilorfilosofilor, încă din timpuri îndepărtate. Multe secole, s-a impus clasificareatemperamentală a lui Hippocrates (460-377), care a fost interesat de bolile mentale,dar şi de caracteristicile tipologice umane, identificând în condiŃionarea lor factorifiziologici, climatici şi sociali. Hippocrates a descris 4 umori sau cauze provocatoare,nu numai de diferite boli, dar şi de exprimarea temperamentului uman, aceste umorifiind: sângele, flegma, bila galbenă şi bila neagră. Prin dominarea uneia sau a alteiadintre acestea se formează structuri temperamentale diferite, autorul conturând, astfel,teoria celor 4 structuri temperamentale: tipul sanguin la care domină sângele; tipulcoleric la care dominantă este bila galbenă; tipul melancolic, caracterizat mai ales debila neagră; tipul flegmatic dominat de flegmă. Galenus a preluat tipologia temperamentală conturată de Hippocrates şi, înperioadele mai moderne, I. P. Pavlov a elaborat o tipologie legată de ANS (activitateanervoasa superioară), în care a păstrat terminologia şi descrierea tipologică a luiHippocrates. - Tipologia lui E. Kretschmer, psihiatru şi psiholog german, a fost elaborată în anii 1930. Această tipologie este biometrică, corporală, bazată pe cercetări a 260 de bolnavi psihic pe care i-a supus unor măsurători corporale foarte complexe şi meticuloase fiind interesat de tipul constituŃional dominant, aflat în diferite feluri de maladii mentale. A pornit de la tipul picnic, tipul leptosom longilin şi tipul atletic, la care a adaugat tipul mixt, combinat, extinzând ulterior cercetările pe un lot de 4 000 de cazuri.
  12. 12. Tipologia lui Corman are drept criteriu principal faŃa, ca fiind cea maisensibilă carte de vizită a personalităŃii. Autorul considera că fiind încărcată deexpresivitate, armonizată cu vorbirea şi structruile complexe ale intercorelaŃiilorsituaŃionale, faŃa este cea mai angajată structură a fiinŃei umane. FaŃa este abordată lanivelul a trei etaje, care reprezintă rezumatul corporal şi cel al caracterului: etajulinferior se referă la bărbie şi gură şi reprezintă viaŃa instinctivă; etajul din mijloc estereprezentat de nas şi pomeŃii obrajilor, în care se condensează structura afectiv-socială; etajul superior, fruntea, se referă la viaŃa spiritual-intelectuală. Sunt distinse două categorii de fizionomii faciale: dilatate care pun în evidenŃăcaracteristici adaptate la condiŃiile vieŃii, expansive – realiste; retractate corespundcaracterelor lipsite de vitalitate, dar adesea originale. Tigologia lui W. S. Sheldon a fost elaborată sub influenŃele tipologiei luiKretschmer. Sheldon a subliniat că tipologiile pure sunt foarte rare, iar tipologia lui apornit de la existenŃa a 3 sisteme importante ale organismului, si anume: sistemulvisceral, sistemul muscular şi sistemul nervos, iar clasificarea arată astfel: - tipul endomorf este cel dominat de sistemul visceral (viscerotonia); - tipul mezomorf este caracterizat de dominaŃia sistemului muscular; - tipul ectomorf are ca dominanŃă sistemul nervos; - endomorful este relativ asemănător tipului picnic, descris de Kretschner; - ectomorful este asemănător tipului leptosom; - mezomorful este similar tipului atletic. Tigologia lui I. P. Pavlov. Celebrul neurolog a avut un rol important înpsihologie, prin teoria reflexelor condiŃionate, considerate suportul fundamental aladaptării culturale şi mai ales al teoriei învătării. Cele 4 tipuri fundamentaleidentificate de Pavlov, pornind de la 3 insuşiri ale sistemului nervos (mobilitate, forŃăşi echilibru, ale proceselor de excitaŃie şi inhibiŃie) sunt următoarele: melancolic;coleric; flegmatic; sanguin. ContribuŃia lui I.P. Pavlov în problemele tipologiilor, esteimportantă pentru cercetarea personalităŃii diferenŃiate. Clasificarea tipologică a lui Landsteiner si Leon Bourdel are drept criteriugrupele sanguine, Bourdel fiind interesat de relaŃia posibilă dintre grupele sanguine şitemperament şi a obŃinut rezultate semnificative pe acest plan, fapt ce a contribuit laconsolidarea psihologiei diferentiale şi la adâncirea problematicii complexe astructurilor personalităŃii în care se constituie o unitate acŃională şi funcŃională relativăşi specifică. Tipologia lui C.G. Jung a creat un interes deosebit pentru bipolaritateafundamentală dintre introversie si extraversie, aceasta fiind o contribuŃie importantăpentru conturarea unei structuri diferentiale, între aceste dimensiuni de personalitate.Aceste caracteristici reprezintă, după Jung, atitudinile generale de cea mai mareimportanŃă care implică structurarea diferenŃelor comportamentale şi atitudinale debază ale personalităŃii umane. Introvertitul are o natură impenetrabilă, acesta fiindmotivul pentru care este foarte greu de inŃeles pentru ceilalŃi, în timp ce extravertituleste activ, sociabil, exteriorizat, uşor abordabil în orice imprejurare. Între acesteextreme există, grade diferite ale introvertiŃilor, dar şi a extravertiŃilor. Clasificări tipologice ale lui G. Heymans şi E. D. Wiersma, René la Senne(1945) şi Gaston Berger (1950). Aceşti autori au introdus o mare cantitate devariabile psihice, ce au fost încorporate în 3 dimensiuni de baza: emotivitate,activitate-reactivitate, în două modalităŃi de a fi activate şi anume: primaritate-secundaritate. Persoanele din categoria celor primaritare dau răspunsuri imediate (prindominarea reacŃiilor), cele aflate în categoria de secundaritate au reacŃii mai tardive,dominate de structuri intelectuale sau mai profund afective. Aceste clasificări au dus
  13. 13. la conturarea a 8 tipuri fundamentale: tipul nervos (non-emotiv, activ, primar, curezonanŃă activă imediată), tipul sentimental (non-emotiv, activ, secundar, curezonanŃă emotivă prelungită), tipul coleric (emotiv, activ, primar, cu rezonanŃăemotivă imediată), tipul sangvin (non-emotiv, activ, primar), tipul pasional (emotiv,activ, secundar, cu rezonanŃă afectivă prelungită), tipul flegmatic (non-emotiv, activ,secundar), tipul amorf (emotiv, non-activ, primar) şi tipul apatic (non-emotiv, non-activ, secundar). Chestionarul de temperament Guilford – Zimmerman Este o probă publicată în 1949 cu titlul Guilford Zimmerman TemperamentSurvey, care curpinde 300 de itemi, fiind alocaŃi 30 de itemi pentru fiecare din cele 10scale ce reprezintă dimensiuni ale personalităŃii: - activitate generală (G) care se referă la plăcere pentru viteză, grabă, vitalitate, producŃie şi eficienŃa vs. lentoare, deliberare, ineficienŃă, oboseală uşoară; - autocontrol (R): seriozitate, deliberare, persistenŃă vs. indiferenŃă, impulsivitate, plăcere pentru stimulare (rhathymia); - ascendenŃă (A): autoapărare, persoane care conduc, vorbesc uşor în public, sunt stăpâne pe sine vs. submisivitate, ezitare, evitare din precauŃie; - sociabilitate (S): dsiponibilitate pentru mulŃi prieteni, căutarea contactelor sociale vs. prieteni puŃini, timiditate (introversie socială); - stabilitate emoŃională (E): egalitatea dispoziŃiei, optimism, calm vs. oscilaŃia dispoziŃiei, pesimism, reverie, excitabilitate, sentimente de vinovăŃie, nelinişte, singurătate, o sănătate precară; - obiectivitate (O): hiposensibilitate vs. hipersensibilitate, centrat pe sine, suspicios; - prietenie (F): toleranŃa acŃiunii ostile, acceptarea dominării, respectul faŃă de ceilalŃi vs. ostil, cu resentimente, dorinŃa de a domina, dispreŃ faŃă de alŃii; - reflexivitate (T): observă pe alŃii şi pe sine, echilibru mental vs. interes faŃă de activităŃi concrete, se descumpăneşte uşor; - relaŃii personale (P): toleranŃa oamenilor, încredere în instituŃiile sociale vs. persoane ce caută mereu greşeala, critică instituŃiile, este suspicios, îşi plânge de milă; - masculinitate (M): interes pentru acitivităŃi masculine, nu se dezgustă uşor, aspru, dur, îşi inhibă expresia emoŃiilor, dezinteres pentru îmbrăcăminte şi stil vs. interes pentru activităŃi şi preocupări feminine, se dezgustă uşor, temător, romantic, exprimă emoŃiile; Interpretarea datelor obŃinute prin testare sunt intercorelate, în sensul că o notăridicată la un factor poate duce la un prognostic diferit, dacă apare o notă scăzută la unalt factor. De exemplu: - o notă mare la dominanŃă şi una mică la agreabilitate duce la un stil dur, autoritar; - un grad ridicat la stabilitate emoŃională, şi unul scăzut la activitate generală este un indicator al unui comportament încărcat de comoditate. Chestionarul este frecvent utilizat în selecŃia profesională, orientarea şiconsilierea profesională. Thurstone, analizând datele de cercetare ale lui Guilford, a juns la concluzia că7 din factorii ai acestei probe sunt suficienŃi pentru a justifica varianŃacomportamentală, fapt ce a stat la baza motivaŃiei de a le include într-un chestionarderivat, şi anume Thurstone Temperament Schedule (TTS) elaborat în 1950. Aceste 7
  14. 14. scale sunt: activismul (gradul în care individul lucrează şi se mişcă rapid);vigurozitatea (participarea la activităŃi fizice); impulsivitatea (dispoziŃia spre nepăsareşi rapiditate în decizii), dominanŃa (abilitatea de a conduce, de a avea iniŃiativa şi a firesponsabil); stabilitatea (dispoziŃia veselă şi stabilă); sociabilitatea (plăcerea de a fi încompania altora); reflexivitatea (capacitatea de a medita şi plăcerea pentru problemeteoretice). 2.7. Chestionare şi teste de personalitate multidimensionale Sunt chestionare elaborate pe baza unor analize mai complexe alepersonalităŃii, Ńinându-se cont de implicarea acelor trăsături psihice în structuri, caresunt mai reprezentative pentru surprinderea celor mai importante caracteristici depersonalitate. În acest sens, cele mai importante strategii pentru aceste demersuri aufost: analiza factorială şi un studiu empiric privind structurile de adjective caredefinesc manifestări ale personalităŃii. Allport şi Odbert au colectat tipurile deadjective, ca descriptori atribuabili personalităŃii, într-o ordine gradată şi combinată,cu implicaŃie în personalitatea activă. Vom prezenta, în continuare, câteva din testele de personalitate mai frecventfolosite. Testul lui R. B. Cattell - PF 16, include factori primari şi secundari, obŃinuŃiprin analiza factorială, ca dimensiuni bipolare, care se înscriu în foaia de profil.Autorul a realizat şi o variantă pentru tineri HSPQ, care include 14 factori depersonalitate adapataŃi vârstei pentru care a fost conceput. Testele elaborate de H. J. Eysenck şi colaboratorii: E.P.I. test ce viza treidimeniuni de personalitate, extraversia-introversia (E - I), neuroticismul (N) şi scalade validare (L). Ulterior, autorul a elaborat un nou instrument diagnostic, care are, înafara celorlalte dimensiuni, psihotismul (P), dimensiune descrisă în termenii specificiautorului. Inventarul de Personalitate California (C.P.I.) este unul din cele maicomplexe teste multifazice de personalitate, cu 18 dimensiuni, frecvent folosit înselecŃia şi recrutarea de personal, în consilierea educaŃională şi vocaŃională;interpretarea foii de profil a probei presupune demersuri complexe, de corelare ascorurilor obŃinute la dimensiuni. Inventarul Multifazic de Personalitate Minnesota (The MinnesotaMultiphasic Personality Inventory, MMPI) a fost elaborat de Starke B. Hatway şiCh. J. McLin1ey. Testul cuprinde 550 de itemi cu referiri la 20 de caracteristicidiferite, începând cu sănătatea generală, simptome neurologice, psihosomatice. Primaformă a apărut în 1940, a doua, în 1951, a treia, în 1966; ulterior au fost efectuateperfecŃionări. Cei 550 de itemi sunt trecuŃi pe cartonaşe şi se solicită subiectului să clasezetoate cartonasele în 3 grupe legate de răspunsurile pe care le consideră implicate:adevărat, fals şi nu ştiu. Testul de tendinŃe accentuate Schmiescheck, realizat pornind de la teoria luiK. Leonhard, cuprinsă în lucrarea PersonalităŃi accentuate în viaŃă şi în literatură, şicare presupune diagnosticare a 10 tipuri de accentuare a unor trăsături depersonalitate. Leonhard a fost preocupat de stabilirea de caracteristici şi profiluripsihice privind oameni celebri, unii în viaŃă, alŃii doar în paginile istoriei ştiinŃelor sauale diferitelor popoare. Chestionarul de personalitate Freiburg FPI Este un chestionar multifazic copnstruit de Fahrenberg, Selg, Hampbel, pebaza unei teorii tradiŃionale asupra personalităŃii, prin raportare la nosologiapsihiatrică şi prin aplicarea analizei factoriale.
  15. 15. Forma de bază, completă a chestionarului conŃine 212 itemi şi 12 scale, darexistă şi forme prescurtate pentru trieri rapide şi pentru reexaminări (FPI K cu 76itemi, FPI HA şi FPI HB cu 114 itemi). Scalele probei sunt următoarele: FPI 1 - nervozitate, tulburări psihosomatice(34 itemi); FPI 2 – agresivitate, imaturitate emoŃională; FPI 3 – depresie, nesiguranŃă;FPI 4 – emotivitate – frustrare; FPI 5 – sociabilitate; FPI 6 – calm, sânge rece,încredere în sine; FPI 7 – tendinŃa de dominare, reactivitate, agresivitate; FPI 8 –inhibiŃie, tensiune; FPI 9 – fire deschisă, autocritic; FPI E – extraversie – introversie;FPI N – labilitate emoŃională; FPI M – masculinitate. Chestionarul de nevrotism şi psihopatie Pichot – P.N.P. Testul P.N.P. care se referă la tendinŃele spre paranoia, nevroză şi psihopatie afost publicat în 1958, de psihiatrul francez Pichot, fiind concepută iniŃial atât pentruevaluarea militarilor, cât şi a civililor. Testul lui Pichot nu este alcătuit după modelul unui chestionar depersonalitate obişnuit, fiind alcătuit din 3 părŃi: - un chestionar, un ansamblu de întrebări; - un test asociativ-verbal cu alegere forŃată derivat dintr-un test britanic, şi anume Crown Word Connection List , test ce a fost conceput pornind de la experimentele şi cercetările lui Jung; - un test de gusturi alimentare elaborat pornind de la un comportament ideosincratic al nevroticilor, şi anume tendinŃa de a refuza multe alimente. Pentru ultimele două subteste, alegerile subiectului pot releva fie normalitatea,prin lipsa de manifestare a unui complex inconştient, fie anormalitatea prin dominareaunor alegeri simptomatice. Scalele care sunt vizate de test sunt următoarele: 1. Scala de sinceritate este o scală similară cu cea din MMPI. 2. Nevrotismul este o scală a cărei notă este obŃinută prin însumarea ponderată a scorului standard la probele de gusturi alimentare, asociaŃii verbale şi la chestionar; 3. A treia scală este cea a tendinŃelor paranoide, cuprinde itemi corespunzători acestei tendinŃe; 4. TendinŃele psihopate sunt relevate de itemi derivaŃi experimental din MMPI Notele care sunt peste 70 (note T) redau probabilitatea să prezinte patologiareprezentată de scala respectivă. Dacă notele nu depăşesc 70 nu se poate vorbi detrăsătură patologică, ci doar de tendinŃe aflate în limite normale, această situaŃiesolicitând un examen aprofundat. În situaŃia când note inferioare la cele 4 scale suntînsoŃite de note ridicate la scala L, se poate vorbi de tendinŃa subiectului de a seprezenta într-o lumină favorabilă, conştientă sau nu. În acest caz, este nevoie deaprofundarea examenului care să diferenŃieze rigiditatea paranoicului şi dorinŃasubiectului de a răspunde conform dezirabilităŃii sociale. În această categorie menŃionăm şi testele obiective de personalitate, printrecare se află şi Metoda aprecierii obiective a personalităŃii, elaborată de Gh.Zapan (1933, 1937, 1938, 1957) şi prezentată la Congresul InternaŃional dePsihotehnică de la Viena (1937). Sarcinile testului sunt următoarele: se solicităprofesorilor şi elevilor, ca după efectuarea unei probe sau lucrări, pe baza cunoaşteriicompetenŃelor colegilor, să-i menŃioneze pe primii 20% din colectiv care, dupăpărerea lor, au realizat cel mai bine activitatea respectivă într-o ordine clară; apoi, săenumere pe ultimii 20% care au realizat cel mai slab activitatea dată. Tot in ordine,începând cu cel mai bun dintre cei slabi.
  16. 16. Cap. 3. Factori ai personalităŃii descrişi de H. J. Eysenck: conŃinuturi şicercetări experimentale Plecând de la teoriile lui Roback, Allport şi McKinnon, H. J. Eysenck defineapersonalitatea ca "o organizare mai mult sau mai puŃin durabilă a caracterului,temperamentului, inteligenŃei şi fizicului unei persoane, care determină modul săuunic de adaptare la mediu” (H. J. Eysenck, 1970). În concepŃia autorului, caracterulreflectă atributele comportamentului, temperamentul - caracteristicile afectivităŃii,intelectul - capacităŃile cognitive, iar fizicul - configuraŃia corporală şi sistemul neuro- endocrin. Astfel, H. J. Eysenck considera personalitatea ca o sumă de modele decomportament actuale sau potenŃiale ale organismului, determinate de ereditate şimediu care iau naştere şi se dezvoltă prin interacŃiunea a patru sectoare: cognitiv,conativ, afectiv şi somatic. Acest sistem al personalitaŃii se organizează pe patrunivele: inferior, habitual, al trăsăturilor (de grup) şi cel superior, de tip general(factorul general). H. J. Eysenck, folosind metoda factorială şi inspirându-se din psihopatologiea elaborat un model bidimensional al personalităŃii, pe scara factorului intoversiune -extraversiune (E) şi a cea a instabilităŃii emoŃionale sau neuroticism (N), model ce afost completat mai târziu cu o a treia dimensiune - psihotismul. 3.1. Definirea conceptelor de introversiune, extraversiune, neuroticism şitemperament. R. J. Corsini preciza că, din punct de vedere etimologic, conceptele deintroversiune şi extraversiune sunt utilizate de mult timp în sensul de “orientare spreinterior" şi respectiv de "orientare spre exterior". În accepŃiune psihologică termeniiau fost utilizaŃi pentru prima dată în secolul al XVlI-lea, când extraversia desemnaorientarea gândurilor către exterior, iar introversia desemna orientarea asupragândurilor proprii, asupra lumii interioare (R. J. Corsini, 1994). H. J. Eysenck în “Enciclopedia of Psychology” arăta că extraversiuneaexprimă o atitudine caracterizată prin “mişcarea pozitivă a subiectului interesat deobiect", sau o atitudine îndreptată către lumea obiectivă din punct de vedere alevaluării şi al intenŃiei (H. J. Eysenck, 1972). În aceeaşi lucrare tipul introvertit estedescris ca fiind orientat spre propriul comportament şi mai puŃin spre obiectele dinmediu. Ambele atitudini sunt considerate ca fiind determinate de ereditate, elerămânând constante pe tot parcursul vietii. N. Sillamy, la rândul lui, defineşte simplu introversia ca fiind "replierea asuprasa". IntrovertiŃii ignoră mediul ambiant cautându-şi satisfacŃiile în lumea interioară. ÎnopoziŃie, extroversia se defineşte prin tendinŃa de exteriorizare a sentimentelor, şi prindeschidere către lumea exterioară (N. Sillamy, 1965). Neuroticismul, al doilea factor în modelul lui Eysenck, după extraversiune -introversiune, mai este denumit nevrotism, emoŃionalitate sau instabilitate emoŃională.Eysenck îl definea ca o tendinŃă genotipă spre nevroză, fiind corelată cu funcŃiileactivităŃii nervoase superioare şi, în special, cu stimularea adrenergică. Neuroticismulca dimensiune ereditară a personalităŃii corespunde cu factorul anxietate descris deR. B. Cattell şi este relaŃionat cu intensitatea şi controlul răspunsurilor emoŃionale (H.J. Eysenck, 1972). În funcŃie de caractersticile neuroticismului şi ale extraversiei se contureazătemperamentul, ca latură dinamico - energetică a personalităŃii. Pentru G. Allporttemperamentul cuprinde ansamblul caracteristicilor emoŃionale ale individului
  17. 17. sensibilitatea faŃă de o stimulare emoŃională, forŃa şi viteza de răspuns, calitatea şifluctuaŃia dispoziŃiei, fenomene ce sunt ereditare. Cei cu firea deschisă sau extraverŃii sunt caracterizaŃi prin comunicabilitate,sociabilitate, optimism, stabilesc uşor prietenii şi au multe cunoştinŃe; sunt cooperanŃi,activi, dinamici, cu iniŃiativă, le face plăcere să fie conducători; au încredere în ei şi înalŃii şi deseori au succes pe plan social; sunt spontani, impulsivi, nu au un controlstrict al emoŃiilor, îşi pierd uşor stăpânirea de sine, se înfurie repede dar nu pentrumultă vreme; uneori pot fi nestatornici, superficiali, teatrali, alteori sunt conformişti şifără opinie proprie sau certăreŃi şi agresivi. Indivizii cu firea inchisă sau introverŃii sunt tăcuŃi şi retraşi, evită să vorbeascădespre sine în public; îşi aleg prietenii cu grijă, care sunt în număr limitat, în relaŃiilesociale fiind retraşi; ei sunt serioşi, ordonaŃi, mai puŃin înclinaŃi spre glume şi veselie;introverŃii sunt caracterizaŃi de constanŃa preocupărilor, profunzimea sentimentelor,stăpânire de sine, autocontrolul emoŃiilor, reactivitate mai putin adaptată laschimbările exteme; uneori pot fi nesociabili, timizi, ezitanŃi, fricoşi, înclinaŃi sprereverie, sau inactivitate. În general, majoritatea oamenilor se află într-o poziŃie intermediară întreaceste două extreme, iar evaluările vizează gradul de introversiune sau extraversiuneal persoanei analizate. Introvertul se caracterizează printr-o “accentuare a vieŃiipsihice interioare" iar extravertul printr-o “accentuare manifestării exterioare a vieŃiipsihice" (R. Crăciunescu, 1991). După cum arăta şi R. Crăciunescu ideea tipologiei introversiune- extraversiuneare origine psihiatrică, psihanalistul şi psihiatrul elveŃian Carl Gustav Jung fiind celcare a formulat această concepŃie. Pentru a vedea dacă există o predispoziŃie aindivizilor către o boală psihică, în funcŃie de particularităŃile lui în stare denormalitate, C. G. Jung a pornit de la principalele sistematizări nosologice dinpsihiatrie de Ia începutul acestui secol, sistematizări ce erau dihotomice: 1) KraepelindiferenŃia demenŃa precoce de psihoza maniaco-depresivă; 2) A. Bleuler prezentashizofrenia ca o detaşare de realitate; 3) P. Janet distingea nevroza isterică (oexagerată emoŃionalitate) de psihastenie (caracterizată prin stabilitatea generală afondului emoŃional). Modelul organizării tipului este prezentat de H. J. Eysenck care a plecat de lateoriile lui Allport, Kretschmer, Jung, de la psihologia introspecŃionistă, de laexperienŃele clinice: 1) Răspunsurile specifice, care reprezintă nivelul inferior, sunt răspunsuriobservate de puŃine ori în comportamentul individului şi care pot fi sau nucaracteristice pentru el; 2) Urmează răspunsurile habituale care sunt răspunsuri specifice care tind săse repete în situaŃii similare; 3) Nivelul de organizare al actelor habituale în trăsături, care sunt definite cafiind constructe teoretice bazate pe observarea corelaŃiilor între diferite răspunsurihabituale; 4) Nivelul superior este cel al tipului general (introvertul sau extravertul) carese bazează pe corelaŃia dintre diferite trăsături (H. J. Eysenck, 1970). Această teorie se bazează pe modelul statistic al analizei factoriale caredistinge patru categorii de factori: factori de eroare (prezenŃi doar într-o anumesituaŃie); factori specifici (caracteristici unui singur test); factori primari sau de grup(comuni mai multor teste); factori generali (comuni tuturor testelor utilizate îninvestigaŃie).
  18. 18. Ceea ce este direct observabil este reacŃia specifică, nu tipul sau trăsătura. Deacea, în elaborarea chestionarelor s-a Ńinut cont de “rezistenŃele psihice" în obŃinerearăspunsurilor care demonstrează faptul că însuşirile persoanei se organizează ierarhicpe nivele crescânde de generalitate. Tipurile nu pot fi evaluate direct, iar trăsăturilesunt greu observabile, dar obişnuinŃele pot fi descrise, precum şi reacŃiile specifice îndiferite situaŃii. H. J. Eysenck a elaborat chestionare de extraversiune - introversiune şinevrozism pornind de la două idei fundamentale: unitatea fiecărui factor separat(însuşirile pentru factorul introversiune - extraversiune, şi separat pentru neuroticismsă manifeste corelaŃii mari între ele) şi independenŃa celor doi factori. În chestionarele sale, H. J. Eysenck, pornind de la factorii prezentaŃi deJ. P. Guilford şi extinzând analiza factorială asupra intercorelaŃiilor dintre trăsăturileprimare, găseşte doi factori generali, de ordinul doi care exprimă tipul depersonalitate: un factor general de introversiune - extraversiune (I - E) şi un factorgeneral de stabilitate - instabilitate emoŃională sau neuroticism (N). Principalele trăsături pe care Eysensk le menŃiona ca fiind componentelefactorului general introversiune - extraversiune sunt următoarele : a) pentru introversiune: pasivitate, nesociabilitate, prudenŃă, autocontrol,inhibiŃie, reflexiune, responsabilitate ; b) pentru extraversiune: activitate, sociabilitate, plăcerea riscului,impulsivitate, expresivitate, practicism, iresponsabilitate. Factorul introversiune - extraversiune a fost elaborat Ńinând cont de faptul cătrăsăturile de personalitate prezentate există la un mare număr de subiecŃi şi, astfel,determină o omogenitate de ansamblu a răspunsurilor la întrebările ce aparŃin scaleiintroversiune - extraversiune din chestionar. Astfel, subiecŃii care sunt sociabili tind săfie activi, impulsivi, practici, expresivi, mai putin conştiincioşi, preferă riscul însituaŃii incerte, iar nesociabilitatea se asociază cu pasivitatea, autocontrolul,reflexiunea, inhibiŃia comportamentală, conştiinciozitatea şi prudenŃa. R. Crăciunescu arăta că plecând de la clasilicarea dihotomică a tipologieiintroversiune - extraversiune şi de la definirea trăsăturilor prin opoziŃia unor extreme(sociabil - nesociabil, inhibat - expresiv), s-a presupus că oamenii sunt împărŃiŃi îndouă categorii relativ exclusive - extraverŃii şi introvertiŃii. Dar cercetările statistice auarătat că majoritatea indivizilor (68%) sunt situaŃi în zona valorilor medii, şi mai puŃinla cele extreme. În aplicarea chestionarelor se apreciază gradul de extraversiune sauintroversiune, aceasta însemnând, din punct de vedere cantitativ, determinarea poziŃieifaŃă de media distribuŃiei (R. Crăciunescu, 1991). Factorul stabilitate - instabilitate emoŃională (N). Un alt aspect relevat deanaliza factorială a fost acela că un ansamblu de caracteristici ale comportamentuluiuman se subsumează unei alte dimensiuni, şi anume emoŃionalitatea. Aceasta a maifost denumită anxietate, nevrozism, neuroticism, emotivitate şi desemneazădiferenŃele între indivizi în manifestarea simptomelor de relativă organizare a stăriiemoŃionale normale. Accentuarea acestor simptome poate fi intâlnită în tulburărinevrotice, iar lipsa lor este caracteristică pentru persoana normală, bine integrată şiadaptată (R.Crăciunescu, 1991). Instabilitatea emoŃională sau nevrozismul se caracterizează prin: lipsa deîncredere în propriile posibilităŃi, sentimente de singurătate, îngrijorare şi anxietate,complexe de inferioritate, sentimente de vinovătie, încordare şi tensiune. Acestepersoane pot acuza tremurături, nervozitate, palpitaŃii, coşmaruri sau sentimentulgeneral de disconfort psihic. Aceste comportamente habituale se pot grupa în trăsăturide personalitate mai generale: obsesie, depresie, anxietate, vinovăŃie, ipohondrie,
  19. 19. inferioritate, dependenŃă, care prin intercorelaŃii dau factorul de nevrozism, aşa cumaprecia H. J. Eysenck. în psihologia americană nevrozismul este identiticat cuanxietatea, iar în caracterologia franceză cu emoŃionalitatea. Cercetările factoriale au demonstrat că factorii introversiune – extraversiune(I - E) şi neuroticism (N) rezultaŃi din analiza statistică a chestionarelor depersonalitate, aplicate la diverse categorii de populaŃie sunt independenŃi între ei. CalităŃile specifice persoanelor cu scoruri înalte la extraversiune şi neuroticism(colericii), cum sunt neatenŃia, impulsivitatea, agresivitatea se pot constitui înexplicaŃii cauzale ale accidentelor de circulaŃie. Conceptele descriptive de extraversieşi neuroticism sunt importante pentru a verifica predicŃiile în multe alte domenii aleactivităŃii sociale, cum sunt de exemplu şi domeniile de conducere (manageriiindustriali de succes trebuie să fie introverŃi stabili), iar cei ce se oferă voluntari încomandamentele de paraşutism sunt în majoritate stabili extraverŃi. Asa cum preciza şi Eysenck, cercetările experimentale au demonstrat că formade analiză a personalităŃii trebuie să cuprindă patru grupe în care subiecŃii să fiegrupaŃi astfel: neuroticism mare - extraversie mare, neuroticism mic - extraversiemare, neuroticism mare - extraversie mică, neuroticism mic - extraversie mică, sau înnouă grupe, incluzând şi combinaŃiile cu extraversie de nivel înalt mediu şineuroticism înalt mediu. Din punct de vedere al influenŃei stresului asupra introverŃilor şi extraverŃilorliteratura de specialitate precizează că la un nivel inferior al stresului introverŃii autendinŃa să diminueze efectele stresului iar introverŃii să fie sensibilizaŃi; în ceea cepriveşte neuroticismul, la nivele superioare ale stresului subiecŃii cu neuroticisminferior nu sunt afectaŃi semnificativ de stres, iar cei cu un nivel mare alneuroticismului sunt influentaŃi semnificativ de acesta (Dodwell, Ehler, Unogo, Naar).AlŃi autori precizează că introverŃii manifestă o extindere redusă a mişcărilor sub stresredus, şi mişcări multiple la stres superior; la extraverŃi a fost observat pattern-ul opus(Venables, Anthony, Rachman, Wallach si Gahm). RelaŃia dintre teoria asupra introversiunii – extraversiunii şineuroticismului (Eysenck) si dimensiunile psihofiziologice ale personalităŃii Înviziunea lui H. J. Eysenck extraversiunea - introversiunea, neuroticismul, ca factori aipersonalităŃii acoperă o porŃiune importantă din varianŃa totală a comportamentului,atât la copii cât şi la adulŃi. Introversiunea - extraversiunea şi stabilitatea emoŃionalănu pot fi moştenite în afara unui substrat fiziologic, biochimic sau neurologic care esteprodus sau modificat de predispoziŃii ereditare. EmoŃionalitatea (sau neuroticismul) este explicată prin diferenŃele care existăîn caracteristicile moştenite ereditar privind excitabilitatea şi labilitatea sistemuluinervos vegetativ (autonom). Astfel, unele persoane au o predispoziŃie de reacŃieputernică a sistemului simpatic, iar altele au predispoziŃia de a reacŃiona mai slab.Cenform teoriei lui Eysenck cu privire la neuroticism, activitatea sistemului nervosvegetativ peate fi explicată prin rezultatele la care au ajuns cercetătorii care au studiataspectele psihofiziologice ale personalităŃii. Neuroticismul . Premise teoretice Aşa cum am precizat anterior, a douadimensiune a personalităŃii relevată de H. J. Eysenck, prin analiza factorială, a fostneuroticismul (sau nevrotismul, instabilitatea emoŃională). Conceptul de neuroticismcorespunde conceptului de “sentiment introspectiv" al lui McDougall, cu acela de“suferinŃă psihologică” al lui Janet, cu reintegrarea de care vorbea Hellingworth, cu"bariera funcŃională” a lui Luria. Dar H. J. Eysenck considera termenul de “constituŃienevrotică" al lui Slater ca fiind cel mai apropiat de acela de nevrozism descris de el. Oserie de cercetări experimentale susŃin ideea existenŃei acestui factor. Astfel, Cattell
  20. 20. arăta cum un asemenea factor poate fi dedus din evaluarea comportamentului, dinchestionare, din teste obiective şi din sindroamele clinice. Prin analiza factorială Eysenck a observat că neuroticismul este a douatrăsătură a personalităŃii, după introversiune - extraversiune, trasatură ce poate fireprezentată grafic sub forma unui continuum, în care indivizii sunt distribuiŃi de la oextremă la cealaltă, de la stabili la neurotici. Cu cât indivizii sunt plasaŃi mai mult spredreapta curbei cu atât sunt mai bine integraŃi, mai stabili emoŃional, fiind persoanenon-nevrotice; cu cât persoanele se situează mai spre stânga graficului, cu atât suntmai bine integraŃi, mai instabili emoŃional şi tind să aibă o personalitate nevrotică,fiind predispuşi către tulburări psihice. ConcepŃia lui Eysenck este diferită de cea existentă anterior, cu privire laneuroticism. Astfel, se consideră că există distincŃie clară între persoanele nevrotice şicele cu nivel inferior al neuroticismului, şi că între cele două grupă există o diferenŃăcalitativă. În contradicŃie cu acesată idee, Eysenck considera că diferenŃele nu sunt denatură calitativă ci cantitativă, aceste diferenŃe fiind reprezentate prin distribuŃia pe uncontinuum. Pomind de la ipoteza calitativă, Eysenck arăta că ar trebui să considerămcă oamenii sunt grupaŃi în două clase distincte şi omogene, normali şi neurotici, fărăsă există o variaŃie a gradului de neuroticismului. Aceasta ar implica inexistenŃavreunei corelaŃii între testele realizate de el în cadrul grupului de normali sau în cel deneurotici. Ipoteza cantitativă, susŃinută de autor este mai potrivită pentru a desemnadiferenŃa semnificativă dintre neurotici şi stabili, iar corelaŃiile la teste realizate fie laun grup, fie la celălalt, vor fi pozitive. Astfel, s-a observat că neuroticii sunt maimobili, din punct de vedere al statutului geografic. În studiile asupra neuroticismului Eysenck a utilizat următoarale probe:Inventarul Medical Maudsley (itemii cu privire la neuroticism), Testul de adaptare laîntuneric, Testul de non-sugestibilitate şi înclinare a corpului, Scorul discrepanŃei deevaluare, Indexul flexibilităŃii, teste de dexteritate manuală, teste de evaluare atempoului personal, teste care măsoară fluenŃa, teste de viteză, teste de rezistenŃă,teste de evaluare a stresului, teste de perseverenŃă. Rezultatele la aceste teste suntcongruente cu ideea existenŃei unui continuum al neuroticismului. În plus, în cadrulgrupului de nevrotici această idee este verificată şi de observaŃiie clinice. Cercetărileau mai relevat faptul că la neurotici pot exista unele diferenŃieri după: coeficientul deinteligenŃă, prezenŃa sau absenŃa simptomelor psihotice, judecata personală,introversiune (isterie)- extraversiune (distimie) şi constituŃia corporală. 3.2. Inventarul de Personalitate Eysenck (E.P.I) În Ńara noastră inventarul de personalitate Eysenck (E.P.I) a fost folosit încercetări experimentale (E.Gulian, Negoescu-Bodor) sau de teren (industrie, selecŃiacandidaŃilor la examenele de intrare în facultate) (E. Gulian, T. N. Andriescu, 1975). E.P.I a fost standardizat, adapatat pe populaŃia româneasca deoarece valorilemedii obŃinute în Anglia, S.U.A. şi FranŃa, pe eşantioane normale şi patologice, suntdiferite din punct de vedere intercultural şi normativ. E.P.I măsoară două dimensiuni, independente între ele, ale personalităŃiiextraversiunea - introversiunea (E) şi neuroticismul - stabilitatea (N). Cele douădimensiuni sunt măsurate prin raspunsuri Da sau Nu, date la cate 24 intrebari pentrufiecare dimensiune, întrebări selectate prin analiza itemilor şi prin analiza factorială.În plus, chestionarul cuprinde şi o scală a sincerităŃii pentru a depista eventualeletentative de falsificare. Există două teste paralele (A şi B) pentru cazul în care estenecesară retestarea subiecŃilor, fiecare formă având 57 întrebări. Fidelitatea chestionarului a fost calculată pe subiecŃi din Anglia, prin(stabilitatea chestionarului în cazul aplicării după un an aproximativ, obŃinandu-se
  21. 21. (corelaŃii înalte. De asemenea, Eysenck (1964) a calculat fidelitatea prin metoda split-half pentru persoane normale, psihotice şi nevrotice, observând o fidelitateimportantă. Concluzia la care ajung E. Gulian şi T. N. Andriescu (1975) este acea căpentru deciziile individuale se recomandă aplicarea ambelor forme. În literatura de specialitate sunt precizate mai multe etaloane ale E.P.I:etalonul englez (H. J. Eysenck şi S. B. G. Eysenck, 1964) pe 2000 persoane normale,235 nevrotici şi 130 psihotici; etalonul francez (K. Ganansia, 1971) pe 1297 psrsoanenormale; etalonul american, pe grupe profesionale şi clinice. Natura variabilelor extraversiune - introversiune şi stabilitate – instabilitateemoŃionalăşi interpretarea lor. Jung a fost cel care a analizat pentru prima dată conceptele de extraversiune şiintroversiune, dar analizele factoriale au arătat că există unele tresături care diferă decele descrise de el. După Eysenck extravertitul tipic, cel care a obŃinut un scor mare pe scaraextraversiune (E) este o persoane sociabilă, expansivă, participă la activităŃi colectiveşi leagă uşor prietenii. El caută emoŃii puternice, îşi asumă riscuri, îi plac schimbările,este impulsiv, agresiv şi tinde să piardă uşor sângele rece. Extravertul nu are unputernic control asupra sentimentelor şi nu se poate conta întotdeauna pe el. Acelaşiautor descria introvertitul ca fiind o persoană liniştită, introspectivă, care cu excepŃiaprietenilor apropiaŃi, este distant cu ceilalŃi; el ocoleşte impulsurile de moment, ia înserios evenimentele cotidiene şi nu agrează schimbările. Introvertitul exercită uncontrol puternic asupra sentimentelor sale, este foarte rar agresiv şi nu se infurie uşor. Neuroticismul defineşte labilitatea emoŃională şi un nivel superior alneuroticismului desemnează o hipersensibilitate emoŃională şi o stare dehiperactivitate, dificultăŃi în restabilirea echilibrului psihic după şocuri emoŃionale.Persoanele cu scor înalt la nsuroticism se plâng frecvent de dereglări somatice difuze(dureri de cap, tulburări digestive, insomnii, ameŃeli) dar şi de alte stări de anxietate,fiind preocupaŃi de griji si sentimente neplacute. Aceste persoane, în caz desuprasolicitare, sunt predispuse tulburărilor nevrotice. Eysenck arăta că cei cuneuroticism superior, spre deosebire de deprsivi, se pot adapta la locul de muncă, înfamilie şi societate la un nivel corespunzător. Atitudinea faŃă de chestionar şi evaluarea acesteia. În general, răspunsurile lachestionare pot fi influenŃate de următoarele variabile: preferinŃa faŃă de anumiterăspunsuri (în special preferinŃa pentru răspunsul Da); tendinŃa de a da răpunsuriextreme; tendinŃa de a da mai multe răspunsuri în acelaşi timp. În elaborareachestionarului E.P.I . s-a cautat să se diminueze şi chiar să se înlature aceste tendinŃe. În aplicarea E.P.I . s-a constatat că tendinŃa de a răspunde astfel încât persoanasă apară într-o lumină favorabilă poate duce la o falsificare importantă a răspunsurilor.De aceea, în E.P.I. a fost introdusă scala de sinceritate cu 9 itemi sau 18 itemi în cazulambelor forme. ImportanŃa folosirii acestei scale în depistarea persoanelor care vor săapară într-o lumină favorabilă, precum şi validitatea şi fidelitatea sa au fost relevate deanaliza factorială. La un scor de 4 - 5 (sau 10 la ambele forme) pe scala de sinceritateeste pusă la îndoială veridicitatea răspunsurilor la scara extraversiune - extraversiuneşi neuroticism, şi chestionarele respective sunt considerate ca fiind nevalide.E.P.I . este folosit într-un mare număr de domenii, cu scopuri diagnostice dar şiprognostice. Norme româneşti ale E.P.I . Testul lui Eysenck a fost tradus în româneşte şiadaptat în cadrul lnstitutului de Psihologie al Academiei Române (E. Gulian).Chestionarul a fost aplicat pe un eşantion de 450 persoane, de vârste şi profesii
  22. 22. diferite de către cercetători ai lnstitutului de Psihologie şi ai Institutului de ExpertizăMedicală şi Recuperare a CapacităŃii de Muncă. Cercetările au demonstrat că există o independenŃă între cele două dimensiuni(extraversiune şi neuroticism). De asemenea, s-a mai observat că nu apar diferenŃeîntre sexe din punct de vedere al gradului de extraversiune, dar există diferenŃe în ceeace priveşte gradul de nevrozism, femeile având un scor semnificativ mai mare decâtbarbaŃii. În privinŃa vârstei s-a observat că pe scara extraversiune - introversiune nuexistă diferenŃe semnificative între grupele de vârstă, iar pe scara neuroticismului seobservă o tendinŃă progresivă de creştere, dar fară a atinge semnificaŃia statistică. Deşinu apar diferenŃe semnificative pe scara introversiune - extraversiune între persoanelede diferite categorii profesionale, scorul cel mai scăzut a fost semnalat la cercetătoriiştiinŃifici care manifestă tendinŃa de introversiune. Scorurile cele mai înalte laneuroticism au fost observate la cercetătorii ştiinŃifici şi studenŃi. DiferenŃele între valorile stabilite în alte Ńări (Anglia, Franta, S.U.A.) şiRomânia sunt urmatoarele: a) Pe scara extraversiune - introversiune eşantionul englez are valorisuperioare faŃă de eşantionul român, iar pe scara neuroticismului eşantionul englez arevalori mai mici decât cel român. b) La eşantionul francez s-au constatat valori inferioare, pe sexe, faŃă deeşantionul român, în ceea ce priveşte scara introversiune - extraversiune. În ceea cepriveşte cea de a doua dimensiune, neuroticismul, valorile pe sexe sunt tot inferioarefaŃă de cele constatate în România. H. J. Eysenck şi S.B. G. Eysenck arătau că femeile din Anglia au un scor maimare la neuroticism faŃă de bărbaŃi, fapt constatat şi pentru eşantioanele din Româniaşi FranŃa. Aceaşi autori au mai constatat, tot la eşantionul englez, tendinŃa scăderiiextraversiunii şi neuroticismului cu vârsta, ceea ce a fost confirmat în FranŃa pentruextraversiune şi parŃial pentru neuroticism. În România există o creştere progresivă pescara neuroticismului şi un plafon pe scara extraversiune - introversiune după cum audemonstrat cercetările. H. J. Eysenck şi S. B. G. Eysenck s-au referit la diferenŃeleexistente între categoriile profesionale, asfel arătând că muncitorii calificaŃi au ungrad de neurolicism superior altor categorii profesionale (funcŃionari, intelectuali), daraproximativ egal cu cel al asistentelor medicale şi al studenŃilor, de exemplu. Cercetările din FranŃa nu au depistat diferenŃe semnificative la nivelulextraversiunii între diferite caregorii profesionale, dar au relevat că nivelul superior deneuroticism îl deŃin funcŃionarii de birou, urmaŃi de maiştri, muncitori, iar la nivelinferior cadrele administrative superioare şi medii. Din rezultatele acestor cercetări se observă similaritatea cu rezultatele obŃinuteîn cercetările din România, şi anume lipsa de diferenŃiere în dimensiuneaintroversiune-extraversiune în raport cu tipul de profesie, dar se observă puncte devedere diferite în ceea ce priveşte gradul de neuroticism al persoanelor din diferitecategorii profesionale. 3. 3. Chestionarul de personalitate Eysenck E.P.Q. E.P.Q. include şi o a IV-a scară – psihotismul, alături de extraversie-introvesrie şi neuroticism. Caracteristici specifice dimensiunii de psihotism. Psihotismul este cea mai complexă dimensiune, fiind descrisă prininteracŃiunea dintre tendinŃele spre agresivitate, egocentrism, comportament antisocialşi lipsa de empatie. Dacă trăsătura este prezentă la nivel superior, atunci încomportament poate apărea tendinŃa de a produce tulburări, solitudinea, estecruzimea, ostilitatea faŃă de celălalt, preferinŃe pentru lucruri ciudate si neobişnuite.
  23. 23. La celalalt pol sunt descrise persoane socializate, tendinŃa de a acorda un mare respectregulilor sociale, convenŃiilor, drepturilor celorlalŃi, şi care au nivele de aspiraŃieadaptate la realitate. Termenul de psihotism aparŃine terminologiei psihiatrice, dar totuşi scala estedestinată evaluării unei dimensiuni normale a personalităŃii, care doar la un procentmic de populaŃie poate evalua în manifestări patologice. În urma cercetărilor privind psihotismul, Eysenck aprecia că schizofreniapoate fi un pol al acestei dimensiuni, şi care la scoruri ridicate include şi tendinŃa sprecriminalitate, psihopatie şi tulburări de tip maniaco-depresive. De asemenea,cercetările efectuate după anii 90 au relevat la persoanele cu scoruri ridicate conduiteantisociale, consumul de droguri, comportamente violente şi preferinŃa pentru filmeviolente, comportament şi ideaŃie suicidară şi deprinderi deficitare de studiu. Cercetările efectuate de Eysenck au relevat diferenŃe între femei şi bărbaŃipentru scalele N şi P, în sensul că cei din urmă înregistrează valori medii mai mari,fapt ce s-ar putea datora şi unor carcteristici care sunt asociate bărbaŃilor, şi anumeostilitatea şi agresivitatea. De asemenea, autorul a constatat că există note înalte laneuroticism şi scara sincerităŃii la femei. Testul EPQ are şi o variantă românească experimentată de Băban, Deverencoşi Eysenck în 1990, sub forma unui chestionar de 79 de itemi, pentru care au foststabilite datele statistice şi normative (media şi abaterea standard pentru cele 4 scaleale testului) diferenŃiate în funcŃie de sex. (M. Minulescu, 1996)
  24. 24. Cap. 4. Chestionarul de tendinŃe accentuate Schmiescheck Prezentarea generală a testului şi a teoriei ce a stat la baza elaborării acestuia Scopul chestionarului este acela de a diagnostica structuri de personalitateaccentuate, iar teoria ce a stat la baza elaborării îi aparŃine lui K. Leonhard şi se referăla tipologia personalităŃii clinice şi accentuate. Testul Scmiescheck a apărut in 1968,iar în România a fost tradus şi experimentat de I.M. Nestor, în 1975. Karl Leonhard, în perioada în care a fost director al clinicii de psihiatrie şineurologie a UniversităŃii Humboldt din Berlin, a urmărit stabilirea de caracteristici şiprofiluri psihice privind oameni celebri, unii în viaŃă, alŃii prezenŃi doar în paginileistoriei ştiinŃelor sau ale diferitelor popoare. Sub îndrumarea sa metodologică a fostutilizat şi interpretat chestionarului prin care sunt disgnosticate tendinŃele accentuatede personalitate. Cele 10 scale corespund următoarelor tipuri de trăsături accentuate:demonstrativitate, hiperexactitate, hiperperseverenŃă, nestăpânire, hipertimie, distimie,ciclotimie, exaltare, anxietate, emotivitate. Autorul german a abordat trăsăturile accentuate prin relevarea faptului căexistă o amprentă psihică importantă, ce Ńine de ansamblul mediului de apartenenŃa încare se nasc aspiraŃiile şi înclinaŃiile, mentalitatea şi competentele disponibile alefiecărei persoane. Schmieschek, autorul testului de tendinŃe accentuate a prezentatunele aspecte psihice ce dau culoare personalităŃii şi care prin accentuare, îi oferăpersonalităŃii posibilitatea să ajungă de seamă, publică, deosebită şi apoi recunoscutăsocial pentru aportul adus societăŃii. Autorul preciza că trăirea interioară a aspiraŃiilorşi înclinaŃiilor este dependentă de caracter şi de temperament, iar prelucrareainterioară activeaza sfera afectiv-volitivă prin sentimente asociative. K. Leonhard pune accentul pe influenŃele sociale în dezvoltarea individuală,care îşi lasă amprenta asupra personalităŃii mai ales în copilărie. Există două criteriiprincipale care diferenŃiază personalităŃile accentuate de cele obişnuite: - accentuarea presupune un anumit grad de intensitate a trăsăturilor repective,nefiind vorba de accentuare atunci când este vorba doar de o abatere de la medie; - o trăsătură este considerată ca fiind accentuată atunci când o anumităînclinaŃie se asociază cu un ansamblu de caracteristici specifice; de exemplu, se poatevorbi de hiperperperseverenŃă atunci când ambiŃia se asociază şi cu alte dimensiuni,cum ar fi susceptibilitatea faŃă de jigniri şi o înclinaŃie spre ranchiună. Trăsăturile accentuale sunt cele care sunt înclinate spre patologic, spreexcesiv. Ele sunt prezente şi la persoanele care nu ies din medie, sunt considerate a finormale, caz în care, existând la un nivel redus nu apar ca fiind manifeste încomportament. Atunci când aceste trăsături ating o anumită intensitate, îşi punamprenta asupra personalităŃii, şi când sunt foarte pronunŃate, vor perturbapersonalitatea individului. CondiŃiile de mediu, în care convieŃuieşte individul influenŃează manifestreatendinŃei accentuate în sens pozitiv sau negativ. Astfel, un hiperpereseverent, încondiŃii nefavorabile poate deveni o persoană care se integrează greu întrucât criticăfoarte mult oamenii şi condiŃiile din jurul său; aceeaşi persoană, în condiŃii favorabileva deveni doar o persoană conştiincioasă, care este apreciată. De asemenea, unhiperexact în condiŃii nefavorabile poate să dezvolte o tulburare obsesiv-compulsivă şiîn condiŃii favorabile, poate fi apreciat ca un individ devotat profesiei sale.
  25. 25. PersonalităŃile anormale sunt considerate cele care descriu indivizii ce sedeosebesc aşa de mult de medie încât, chiar în lipsa unor contexte nefavorabile seadaptează cu dificultate la solicitările, cerinŃele mediului înconjurător. 4.2. Descrierea celor 10 trăsături accentuate Firea demostrativă Acest tip de personalitate poate evolua, în sens patologic, în cazul agravării şiaccentuării însuşirilor, spre tulburarea de conversie (isterie), iar mecanismul psihicce-i stă la bază este capacitatea anormală de refulare, după cum susŃine K. Leonhard(1972). Capacitatea de refulare a istericilor este extrem de mare, ei reuşin să mintăfără să fie conştienŃi de acest lucru, cu o expresie de nevinovăŃie, sau să seautoflageleze fără să simtă acest lucru. Înlăturând, prin refulare, inhibiŃiile legate de autoafirmare, care presupun laoamenii cu un nivel redus la trăsăturii aşteptarea laudelor din partea celorlalŃi,persoana demonstrativă îşi subliniază propriile calităŃi, iar ceilalŃi îl pot percepe caavând o puternică dorinŃă de afirmare. Corelat cu dorinŃa de a atrage atenŃia şi de a se impune, apare la demonstrativautocompătimirea, exagerarea simptomelor din boală, folosindu-se de gesturi şimimică bogate, încărcate de expresivitate, ample. Această dorinŃă de a atrage atenŃia,îl poate duce pe demonstrativ, sau pe isteric la stabilirea unor hotărâri necugetate,pripite, neanalizate suficient, acceasta tot datorită refulării capacităŃii de analizapotenŃialele dezavantaje ale unei decizii. Autorul teoriei trăsăturilor accentuate ia în considerare, în analiză, şi aspectelepozitive, avantajele, acestor trăsături. Astfel, în cazul demonstrativului, se opreşte labuna sa adaptabilitate şi capacitate de transpunere în referenŃialul celorlalŃi, întrucât elpoate face abstracŃie de sine, atunci când poate exista incompatibiltate cu celălalt, şiastfel, prin atitudinea sa face totul pentru a face pe plac celorlalŃi. Acestea potreprezenta avantaje, în profesii în care sunt necesare transpunerile la nivelul celorlalŃi,cum este cazul vânzătorilor. Firea hiperexactă Opusă firii demonstrative este personalitatea hiperexactă, fiind caracterizatăde lipsa capacităŃii de refulare, care îi împiedică să ia decizii chiar şi atunci când autoate premisele pentru a face acest lucru, stăruind la infinit asupra variantelor,posibilităŃilor de rezolvare. Exacebarea acestei trăsături corespunde tulburăriiobsesional-compulsive (personalitatea anancastă, după cum figura în teoria lui K.Leonhard, şi în vechile clasificări psihiatrice). Această tulburare poate avea, evident,nivele diferite de gravitate; astfel, există o diferenŃă între o femeie cu o astfel detulburare dacă ascunde toate obiectele ascuŃite din casă pentru a nu se răni bebeluşulşi o alta care nu mai poate îngriji copilul din teama de a nu-i face rău. OscilaŃiapermanentă, din ultimul caz, între riscurile potenŃiale şi posibilităŃile ca acestea să fiereale, îl face pe obsesional incapabil să învingă aceste temeri datorită incapacităŃii derefulare. Chiar când nu apare nevroza obsesională, personalitatea hiperexactă poateprezenta unele dezavantaje, în viaŃa reală, la nivelul diverselor sfere ale acesteia.Astfel, la nivel profesional, persoana hiperexactă poate fi afectată la nivelulrandamentului profesional, întrucât îndoiala, nesiguranŃa lui permanentă, îl împiedicăsă finalizeze activităŃile, îl determină să verifice permanent dacă ceea ce a realizat estecorespunzător. Această preocupare perfecŃionistă pentru calitatea activităŃilorprofesionale, îl poate împiedica să plece de la locul de muncă, să mediteze asupraacesteia chiar şi acasă, astfel, viaŃa de familie, fiind de asemenea, în mod implicitafectată. PerfecŃionismul, preocuparea pentru minuŃiozitate se poate manifesta şi în
  26. 26. activităŃile legate de casă, gospodăreşti, iar ritualurile obsesionale sunt legate şi deverificarea repetată, uneori invalidantă a uşilor, gazelor, robinetelor. Hiperexactitatea poate rămâne doar o însuşie accentuată atunci când nu esteinvalidantă pentru individ sau pentru ceilalŃi din jur, fiind vorba doar de meticulozitateşi conştiinciozitate ceea ce îl face pe individ un om de încredere pe care superiorii şicolegii se pot baza. De asemenea, pentru angajatori ei prezintă avantajul fidelităŃiipronunŃate, întrucât hiperexacŃii sunt angajaŃii care rămân cel mai mult pe posturilelor, fiind nevoie de motive serioase pentru a renunŃa. Grija hiperexactului pentru starea personală se poate dezvolta în ipohondrie,întrucât el evită excesele şi potenŃialii factori care i-ar putea afecta sănătatea (cum arfi alcoolul sau Ńigările). Firea hiperperseverentă Nota dominantă a acestei trăsături este perseverenŃa exagerată, anormală aafectului . De obicei, afectele egoiste sunt cele care întâmpină rezistenŃă la descărcareprin reacŃii adecvate, pentru că întâmpină oponenŃa celorlaŃi oameni, şi aceasta le facesă se manifeste în continuare. Persoanele paranoide sunt hiperperseverente, tocmaipentru că prezintă această desfăşurare a afectelor egoiste, ceea ce îi face să fieranchiunoşi. În faŃa acŃiunilor altruiste nu apar piedici, de aceea afectele nu persistă, înaceste cazuri. Interesele personale sunt cele care sunt generează afectele firiihiperperseverente, afecte orientate împotriva unor prejudicii reale sau imaginare,împotriva onoarei personale, ceea ce duce la susceptibilitate şi tendinŃa de a se simŃijignit cu uşurinŃă. Datorită persistenŃei afectelor, individul hiperperseverent trăieşte sentimenteegoiste puternice şi are un pronunŃat simŃ al propriei valori, ceea ce îl determină să fieextrem de ambiŃios. O altă consecinŃă a acestei persisitenŃe poate fi cumulareaafectelor, în urma unor experienŃe repetate, mai ales atunci când există o alternanŃăîntre succese şi insuccese în faŃa unor încercări ale vieŃii. Afectele duc şi la suspiciune, ce se poate întinde la limita patologicului, şi careîl determină pe individ să adopte un comportament influenŃat preponderent desistemul afectiv şi nu de cel raŃional, mai ales în cazul controverselor cu ceilalŃi. Unexemplu în acest sens este gelozia, câd există o alternanŃă între speranŃa că persoananu este înşelată şi teama de a nu afla că acest lucru este adevărat. Individul paranoidŃine foarte mult la lucruri legate de ceea ce el consideră a fi dretpul său, având, dinacest motiv, comportamentul unui individ care doreşte întotdeauna să aibă dreptate. Firea nestăpânită Impulsurile, instinctele şi sentimentele sunt cele care guverneazăcomportamentul acestui tip de personalitate, putându-se vorbi chiar de un rol exageratal impulsurilor, iar exagerbarea însuşilor duce în sens patologic la psihopatiaepileptoidă. ModalităŃile de reacŃie ale firilor nestăpânite sunt caracterizate deimpulsivitate, aceste persoane îşi arată nemulŃumirea prin mimică şi cuvinte,formulează cerinŃe şi pretenŃii, pot deveni agresivi, iritabili. Aceste reacŃii, pot să-idetermine să fie deranjaŃi de perturbările din munca lor şi astfel, să manifeste onestatornicie în activitatea profesională. Lipsa de stăpânire se extinde şi asupra obiceiurilor alimentare, unii dintrereprezentanŃii acestei tipologii putând deveni chiar dependenŃi de alcool, primeleîncercări legate de exagerarea în ingestia de alcool fiind făcute fără ca aceştia să segândească la posibilile riscuri sau complicaŃii.

×