2. 2
Sintezele care urmează sunt doar o introducere în
problematica actuală a psihologiei juridice. Ca urmare, în cele 14
teme supuse atenŃiei, sunt punctate doar câteva aspecte considerate
esenŃiale, cu speranŃa că studenŃii vor citi mai mult din bibliografia
recomandată, astfel încât, atunci când vor întâlni asemenea
probleme în practica profesională, să le abordeze constructiv.
Am adăugat la sfârşit două studii recente privind motivaŃia
infracŃională şi penitenciarele supraaglomerate, considerând utilă
cunoaşterea modului în care psihologii pătrund în profunzimea lumii
criminalităŃii şi a justiŃiei contemporane. Lucrând în
prezent,psihologii lucrează de fapt pentru generaŃiile viitoare...
3. 3
1 - Cauzele şi costurile criminalităŃii
1 – Factori favorizanŃi ai criminalităŃii în concepŃia O.N.U.
2 – Indicatori de patologie socială care pot determina creşterea
criminalităŃii
3 – Structura costurilor criminalităŃii
1. - Factori favorizanti ai delicventei stabiliti in 1990 la al VIII-lea Congres
ONU privind criminalitatea:
1. saracia, somajul, analfabetismul, absenta locuintelor bune si ieftine,
sistem de invatamant si formare inadaptat.
2. nr.crescand de cetateni fara perspectiva de insertie sociala si agravarea
inegalitatilor sociale
3. disocierea legaturilor sociale si familiale agravata printr-o educatie
parentala inadacvata, educatie ce face deseori conditiile de viata dificile
4. conditiile dificile pe care le cunosc oamenii ce migreaza spre oras sau
alte tari
5. distrugerea identitatii culturale de origine, rasismul si discriminarea ce
pot crea dezavantaje in plan social al sanatatii si al angajarii in munca
6. degradarea mediului urban mai ales insuficienta echipamentelor
colective in anumite cartiere favorizand delicventa
7. dificultatile create de societatea moderna de a se insera corect in
comunitate, in familie, in mediul de munca si in scoala si a se identifica
cu o cultura
8. abuzul de alcool, droguri si a altor substante a caror dezvoltare e
favorizata de factorii mentionati mai sus
9. multiplicarea activitatilor legate de crima organizata mai ales de tradic
de droguri si tainuirea obiectelor furate
10. provocarea mai ales prin mass-media a ideilor si atitudinilor ce sunt
surse ale violentei, inegalitatii si tolerantei.
4. 4
2. - Indicatorii de patalogie socială care
pot influenŃa rata criminalităŃii
I Indicatori biologici si medicali
1. discriminarea natalităŃii
2. cresterea alterărilor psihosomatice
3. reducerea discriminarii caracteristicilor sexuale
4. reducerea mediei de vârsta în grupul afectat
II Indicatori economici si industriali
1. cresterea instabilităŃii profesionale
2. cresterea absenteismului la locul de munca
3. reducerea productivităŃii individuale
4. cresterea somajului forŃat
5. cresterea numărului de greve
III Indicatori criminologici
1. cresterea delicventei juvenile
2. cresterea numărului de sinucideri
3. cresterea gradului de indiferenta fata de delicte
4. cresterea gradului de perversitate si gravitate a delictelor
IV Indicatorii politici
1. fragmentare socială si politică
2. consolidarea nationalismelor regionale
3. apariŃia liderilor subversivi
4. emigrarea masivă
V Indicatori culturali
1. interes pentru primitiv, anormal, exotic, probleme sexuale
2. intensificarea intelectualismului si a planificarii obsesionale
3. declinul credintei religioase, pierderea semnificatiei sensului vietii si al
destinului cosmic
4. intensificarea activitatilor de derivatie (jocuri, distractii indecente, jocuri
riscante)
5. 5
3. - Costurile criminalităŃii
Există patru tipuri de costuri :
1. costurile represiunii: costurile funcŃionării instituŃiilor cu atribuŃii în
domeniul combaterii criminalităŃii – poliŃia, jandarmeria, parchetele,
tribunalele, penitenciarele, probaŃiunea, specializarea personalului acestor
instituŃii;
2. costurile protecŃiei : firmele de pază, asigurările, serviciile pază din
magazine, sistemele de alarma si protectie, case de bani, blindaje,
transportul valorilor, costul avocatilor
3. costurile prevenirii : gardienii publici, protectia martorilor, protectia
victimelor, protectia copiilor, iluminatul public, specializarea personalului
de prevenire din politie, jandermerie, probatiune;
4. costuri asociate criminalităŃii: decesul victimei (pierderi productive
viitoare, prejudiciu moral, cheltuieli de înmormântare), vatamarile
corporale, expertizele, accidentele rutiere, incendiile provocate, furturile
din magazine, furturile de autoturisme, agresiunile cu mâna armată,
revoltele şi tulburarile ordinii publice, emiterea cecurilor fara acoperire,
fraude economice si financiare (eludarea impozitelor, nedeclararea
veniturilor), infractiunile in constructia de locuinte, falsificarea de moneda,
fraudele vamale (eludarea taxelor, exportul illicit si pierderile se substanta
pentru economie), profitul din proxenetismul stradamal si hotelier, profitul
din traficul de droguri si alcool.
Nu pot fi cuantificaŃi următorii factori : vietile distruse, reactiile de razbunare,
neincrederea ce survine in relatiile sociale, schimbarea obijnuintelor, izolarea
autoimpusa, frica, pierderile turistice si culturale.
6. 6
2 - DelicvenŃa juvenilă
S. Glueck (1934): “Cauza delicvenŃei minorilor e reprezentată de acele elemente
care, luate separat, nu pot explica delincvenŃa juvenilă”.
Axiome ale educaŃiei
1. binele se învaŃă doar de la cel care te iubeşte
2. copilul ia ca model în viaŃă pe părintele fericit
3. copilul ia ca model în viaŃă pe părintele care progresează
Teoria integrativă privind etiologia delincventei juvenile ( Caplan – Le
Blanc, 1993)
DelicvenŃa juvenilă are la bază 4 factori explicativi:
1 - legăturile sociale
investitia copilului in activitati sociale (timpul acordat)
angajamentul fata de institutii (religie, familie, sport)
2 - allocentrismul (orientarea către ceilalti, capacitatea de a te interesa de altii
pentru ei insisi) cu cat educatia in familie este mai pro-sociala, cu atat ea
protejeaza mai mult impotriva delicventei juvenile
3 – constrângerile
informale (provin din partea persoanelor intime)
formale (provin din partea institutiilor)
externe (din anturaj)
interne (normele morale asimilate si interiorizate)
4 - expunerile la influente si oportunităŃi antisociale
Mecanismele devenirii infractionale
I. coeficient de inteligenŃă slab→stimă de sine scazută→tulburări de
conduită nespecifice→infractiune
II. tulburări de conduită→eşec scolar→subestimare de sine→cautare
compensatorie a identitatii→infractiune
7. 7
Stadiile dezvoltării activităŃii delicvenŃei la minori
1. Stadiul de apariŃie (8-10 ani) - infractiuni omogene si benigne (sunt luate ca o
copilarie dar atrage atentia frecventa)
2. Stadiul de explorare (10-12 ani) - infractiunile se diversifica si se agraveaza.
3. Explozia (in jurul varstei de 13 ani) - predomina furtul prin efractie.
4. Conflagratia (in jurul varstei de 15 ani) - furturi si spargeri de automobile,
comert cu droguri, atacul asupra unor persoane.
5. Debordarea (17-18 ani) – apar forme subtile si violente.
Aceste stadii coexista cu inadaptarea scolara, revolta familiala, consum de
droguri si alcool, promiscuitate sexuala.
Tipologia delicvenŃei juvenile
a. Ocazionala: 80% din adolescenti trec prin asa ceva; exprima deficiente in
relatiile cu parintii, dificultati scolare, asocieri cu delicventi. Prevenirea se
face prin actiuni asupra familiei, protectie asupra bunurilor, atragerea in
activitati comunitare.
b. De tranzitie: la 10% din adolescenti; apare intr-o perioada in care abunda
dificultatile pentru minorul respectiv. Este o delicventa exploziva şi pe un
fond de dezangajare interpersonală.
c. Delicventa stabilizată: la 1% din adolescenti; este o activitate persistentă
care se poate transforma intr-un mod de viaŃă.
8. 8
3 - VICTIMOLOGIE
Definitie
Victimologia - ramură a criminologiei care studiază personalitatea
victimei, interactiunea dintre agresor şi victima şi evoluŃia sociodinamică a
situaŃiei.
NoŃiuni frecvent utilizate:
- impresionabilitate victimală: victimele infractorilor cu guler alb ( sunt imbracati
frumos, suscita increderea)
- câmp victimal - are trei componente: făptaşul, victima şi catalizatorul actiunii
(cel care declanşează mecanismul mativational)
- infractorul victimă: copilul maltratat ce devine agresor
- victimta latentă: atractia pe care unele personae o exercita asupra infractorului
(personae singure, vârstnice, naive, cu fatalism afişat)
- infractiune fără victimă : incestul consimŃit între majori, consum de droguri
- victimă nespecifică: publicul larg, comunitatea
- victima intâmplătoare - din eroarea infractorului
- factor victimogen = anumite pericole profesionale, stil de viaŃă dezordonat,
conditia fizica (persoanele slabe din punct de vedere fizic )
Istoric :
Hans von Hentig a scris un articol despre rolul victimei în infractiune într-
un ziar din Koln (14 septembrie 1934). In 1940 el publică lucrarea
« Criminalul şi victima sa » , inspirat de o nuvelă austriacă în care un
personaj spunea : « eu asasinul şi el victima suntem amândoi vinovaŃi dar
el mai mult decât mine » .
Prima tipologie a victimelor elaborată de Hans von Hentig :
1) victima izolată
2) victima apropierii socio-topografice – devine victimă din cauza relatiilor
care se stabilesc între cei ce impart un spatiu restrins
3) victimele unei mari nelinişti vitale – se expun în momentele de sinceritate
4) victime agresive, nechibzuite, supuse unor capricii nestăpânite
9. 9
5) victime lipsite de rezistenŃă în faŃa unei voinŃe mai tari de care dau dovadă
infractorii ( adolescenŃii, persoanele foarte în vârstă )
A doua tipologie descrisă de Hans Von Hentig :
1) tinerii – pentru că nu au experienta de viata
2) femeile - din cauza atractiei sexuale sau a averii pe care o poseda
3) vârstnicii - din cauza slabiciunii fizice si a faptului că sunt bănuiŃi că au
“bani albi pentru zile negre”
4) consumatorii de alcool sau de droguri
5) emigrantii – deoarece nu cunosc limba, sunt creduli
6) indivizii aparŃinând minoritatilor etnice
7) indivizi normali dar cu inteligenŃă redusă
8) indivizi temporar deprimati – devin apatici, supusi, neglijenti
9) indivizii achizitivi, avizi de câştig, indiferant de situatia lor materiala
10) indivizi desfânaŃi si destrăbălaŃi – pentru că dispretuiesc legile
11) indivizi singuratici şi cu inima zbrobită – din cauza singuratăŃii
12) chinuitorii – ex : tatăl alcoolic şi violent ucis de proprii copii
13) indivizi « blocaŃi » – persoane încurcate in datorii ce devin victime ale
unor « binevoitori » care le ofera solutii
Stephan Schafer clasifică victimele descriind cine este responsabil si in ce
masură s-a implicat in relatia ce a dus la infractiune :
1) victima care anterior infractiunii nu a avut nici o legatura cu faptasul –
functionarul de bancă
2) victima provocatoare – din cauza arogantei, nu-si tine promisiunea sau e
prins cu iubita infractorului
3) victima ce precipita declanşarea actiunii – ex : o femeie singură
noaptea sau persoana neglijentă care nu inchide usa la masina
4) victima slabă sub aspect biologic – ex : surorile de caritate
5) victimele auto-victimizate – sinucigaşul, cartoforul, consumatorul de
droguri, dezertorul din armată
6) victimele politice – din cauza convingerilor pe care le au
Tipologia lui Wolf Middendorf :
1) victima generoasă care sare in ajutorul oricui
2) victima bunelor ocazii – fac cumpărături ocazionale de la necunoscuti
3) victima devoŃiunii şi afectiunii – religiosi fanatici ce doneaza bunuri
pentru a fi « mantuiti », femei în vârstă ce vor să se căsătorească
10. 10
4) victima lacomiei si dorinŃei de mari câştiguri ilicite: cumpărătorii de acŃiuni,
jucătorii la cazino
4 - CRIMINALITATEA ŞI CURSUL VIEłII
Vârsta este o caracteristică demografică dar şi un atribut social care implică:
- un anumit stil de viaŃă
- un mod distinct de a percepe lumea şi a o gândi
- un set particular de atitudini, mentalităŃi, opinii, valori şi norme culturale
- schimbă rolurile sociale şi aşteptările culturale faŃă de individ;
Vârsta cronologică - durata vieŃii individului de la naşterea sa;
- permite clasificarea indivizilor pentru anumite roluri
sociale ( dreptul de vot, responsabilitatea civilă,
pensionarea);
Vârsta funcŃională – se bazează pe calităŃile şi capacităŃile biologice şi psihice
ale indivizilor în raport cu care aceştia sunt clasif. într-o
anumita categorie de vârstă - copilărie, adolescenŃă,
bătrâneŃe
ex.: - un sportiv este „bătrân“ la 30 de ani !!
- exista un fundament diferit intre schimbarea comportamentului
aparuta din maturizare şi cea aparuta din experienta ;
Cursul vieŃii – ruta vieŃii unui individ de-a lungul unei succesiuni de tranziŃii
create de societate şi diferenŃiate în funcŃie de vârstă
- succesiunea rolurilor şi poziŃiilor sociale dobândite de un individ
de la naştere şi până la moarte
- diferentele dintre grupele de vârstă reflectă schimbările în dezvoltare şi cele dintre
epocile istorice, acestea având 3 efecte :
1 - efecte de vârsta : determinate de ciclurile vietii, indiferent de timp si spatiu
2 - efecte de perioadă : determinate de perioada istorica, afectând toti indivizii
indiferent de vârstă ;
3 - efecte de cohortă : afectează toti indivizii care împartaşesc o experienŃă
comună.
- Evenimente care influenteaza cursul dezvoltarii comportamentului antisocial :
11. 11
- tranzitiile si momentele decisive din cursul vietii, de exemplu,
trecerea de la influenta parentala la influenta colegilor sau cand
persoanele trec de la scoala la serviciu.
- momentul si durata evenimentelor din viata (ex., conflict parental).
- inrolarea in armata , schimbarea domiciliului
- casatoria, divortul , o condamnare
- efectele asupra dezvoltarii individuale ale contextului national si ale
macro evenimentelor, ca recesiuni saurazboaie,
- socializarea este echivalentă cu asimilarea creativităŃii, particularizată la diferite
vârste
A - socializarea în copilărie - dobândirea capacitaŃii de comunicare şi
interacŃiune competenŃa de exercitare a rolurilor, conştiinŃa datoriilor şi
responsabilităŃilor cu privire la viaŃa socială;
B - socializarea în adolescenŃă - are un rol anticipativ pregătind tinerii pentru
viitoarele roluri de adult;
C - socializarea in perioada de maturitate presupune:
- sinteza vechiului material decât dobândirea unuia nou
- trecerea de la un idealism la realism
- are la bază învăŃarea capacităŃii de confruntare cu cerinŃe conflictuale
- dezvoltă competenŃe pentru exercitarea unor roluri specifice;
D - socializarea la bătrâneŃe - presupune dezangajarea faŃă de rolurile sociale
active şi familiarizarea cu alte roluri participative în familie, etc.
(socializare pentru moarte)
O problemă metodologică:
- informatiile despre factorii de risc se bazeaza pe variaŃii între indivizi,
- în timp ce prevenirea presupune abordarea variatiilor (schimbarilor) în
indivizi.
- nu e clar daca faptele descoperite în indivizi sunt aceleasi cu descoperirile
facuteîntre indivizi ( exemplu: şomajul este un factor de risc al infractiuniiîntre
indivizi, deoarece este mai probabil ca somerii sa fie infractoari decat persoanele
angajate. Totusi, somajul este un factor de risc al infractiunii în indivizi deoarece
este mai probabil ca oamenii sa comita infractiuni in perioadele lor de somaj
decat in perioadele de angajare. Descoperirea in-individ are o implicatie mai clara
pentru prevenire, anume ca o reducere a somajului ar trebui sa duca la o reducere
a criminalitatii ).
FACTORI INDIVIDUALI DE RISC
12. 12
Factorii de risc amplifica riscul realizarii, frecvenŃei, persistenŃei sau duratei
delincvenŃei. Sunt necesare date longitudinale pentru clasificarea factorilor de
risc si a trasaturilor carierei criminale.
Este dificil de stabilit daca orice factor de risc este un indicator (simptom)
sau o cauza posibila a delicventei. De exemplu :
- consumul excesiv de alcool, absenteismul, somajul si divortul sunt
simptome ale unei personalitati antisociale sau ii fac pe oameni sa
devina mai antisociali?
- desi delincventa este o activitate de grup iar delincventii au, de
obicei, prieteni delincventi , acest lucru nu arata, in mod necesar, ca
prietenii delincventi provoaca delincventa.
- este important sa nu includem variabile dependente (ex., prieteni
delicventi) drept variabila independenta in analizele cauzale pentru ca
acest lucru ar conduce la concluzii false (tautologice) si la o
supraestimare a puterii explicatorii sau predictive.
- anumiti factori pot fi atat indicatori cat si cauze ( consumul excesiv de
alcool poate fi vazut ca un declansator situational mai degraba decat ca
o cauza pe termen lung).
TEMPERAMENTUL
Cele mai importante rezultate despre legatura dintre temperamentul din
copilarie si delincventa ulterioara au fost obtinute in urma studiului din Noua
Zeelandă, care a urmarit 1000 de copii de la varsta de 3 ani pana la 22 de ani.
Temperamentul la varsta de 3 ani era notat prin observarea comportamentului in
timpul unei sedinte de testare. Cea mai importanta dimensiune a temperamentului
era lipsa controlului (nelinistit, impulsiv, cu atentie scazuta), care prezicea
agresiune, delicventa auto-raportata si condamnari la varste de la 18 la 21 de ani.
EMPATIA
Empatia scazuta este o trasatura de personalitate legata de delincventa,
pe baza presupunerii ca este mai putin probabil ca persoanele care pot aprecia
si/sau simti trairile victimei se agreseze pe cineva. Aceasta parere sta la baza
programelor de pregatire a abilitatilor cognitiv-comportamentale al caror scop
este cresterea empatiei.
TEORIA COGNITIVĂ
13. 13
Această teorie, a alegerii rationale, a inspirat metode situationale de
prevenire a criminalitatii. Individul este privit ca un:
- procesor de informatii al carui comportament depinde de procesele
cognitive
- de istoria recompenselor si pedepselor primite in trecut.
- delicventii tind sa fie impulsivi, egocentrici, concreti mai degraba
decat abstracti in gandire si slabi in rezolvarea interpersonala de
probleme
- deoarece nu reusesc sa inteleaga cum gandesc si simt alte persoane.
Delincventa este deci:
- un raspuns la oportunitati specifice,
- cand beneficiile percepute subiectiv depăşesc costurile (ex., pedeapsa
legala, dezaprobarea parintilor).
- comportamentul agresiv depinde de repertoriile comportamentale
detinute de individ (scenarii cognitive)
- Alegerea scenariilor care prescriu comportament agresiv, depinde de
trecutul recompenselor si pedepselor si de masura in care copiii sunt
influentati de satisfactia imediata, in opozitie cu consecintele pe
termen lung.
- agresivitatea persistenta este o colectie de scenarii agresive invatate
si care rezista la schimbare.
IMPULSIVITATEA
- este inabilitatea de a planifica şi cedarea in faŃa satisfactiei imediate
- este cea mai importanta dimensiune a personalitatii care prezice delicventa.
- include:
- hiperactivitatea,
- nelinistea,
- neindemanarea,
- neluarea in calcul a consecintelor inainte de a actiona,
- slaba abilitate de a planifica viitorul,
- perspectiva pe termen scurt,
- autocontrol scazut,
- cautarea senzatiilor tari,
- asumarea de riscuri
- slaba capacitate de a intarzia satisfacerea.
14. 14
TEORII ALE IMPULSIVITATII
Impulsivitatea reflecta deficite in functiile executive ale creierului, localizate in
lobii frontali. Persoanele cu astfel de deficite vor tinde sa comita delicte
deoarece:
- au un control scazut asupra comportamentului lor,
- o proasta abilitate sa ia in considerare consecintele actiunilor lor
- tendinta de a se concentra pe satisfactie imediata.
- hiperactivitate si neatentie la scoala duc la esec scolar.
Excitarea slaba corticala produce comportamente impulsive si de cautare a
senzatiilor, delicventii avand:
- un nivel scazut de excitatie conform undelor alfa scazute pe EEG
- reactivitate autonoma scazuta ( rata bătăilor inimii, tensiunea sau
conductibilitatea pielii)
- un puls scazut (semnificativ corelat cu condamnari pentru violenta,
violenta auto-raportata si violenta raportata de profesori, independent
de alte variabile explicatorii)
- pulsul scazut este un predictor si un corelat important al delicventei.
Alte teorii au evidentiat importanta constiintei drept inhibitor
intern al delincventei si au sugerat ca aceasta s-a format intr-un proces social de
invatare in conformitate cu intarirea, respectiv pedepsirea, de catre parinti, a
greselilor din copilarie .
Oamenii diferă in tendintele criminale de bază; acestea apar precoce si
ramân stabile o lungă perioadă a vietii. Factorul individual cheie de diferentiere a
fost denumit „autocontrol scăzut”, şi se referea la masura in care indivizii sunt
vulnerabili la tentatiile momentului. Persoanele cu autocontrol scazut sunt:
- impulsive,
- riscă frecvent
- au aptitudini cognitive si academice reduse
- egocentrici,
- empatie scazuta
- au planuri pe termen scurt
- le e greu sa amâne satisfactia
- deciziile de a comite infractiuni nu sunt influentate de consecintele
dureroase ale delincventei.
Rolul familiei in geneza delincventei
Există 4 paradigme privind influenŃa familiei :
1 - neglijarea : are două aspecte - lipsa de supraveghere si lipsa de
15. 15
implicare (consecinte serioase) ;
2 - conflictul : disciplinare nepotrivită si respingere reciprocă a părintilor si
copiilor;
3 - comportament deviant si valori inadecvate: părintii sunt infractori sau au
atitudini ce duc la infractiune ;
4 - destrămarea : părinŃi despărŃiŃi, absenŃa sau boala unuia .
- J.Piaget consideră că nici un copil nu-şi poate dezvolta o moralitate matură până nu va
trece printr-o morală a constrângerii.
- frecvent, delincventul e o victimă a educatorilor săi !
Factori de risc familiali predictori pentru delicventa:
- supraveghere parentala slaba ( e cel mai important)
- tehnici educative sărăcăcioase
- delincventa parintilor si fratilor,
- inteligenta si legatura cu şcoala scazute
- separarea de un părinte.
- respingerea copiilor de către părinti,
- familie numeroasa, conflicte între părinŃi.
Factorii familiali care conduc la delincvenŃă sunt grupati in cinci categorii:
1. părinti antisociali;
2. familie numeroasă
3. tehnici inadecvate de educare a copiilor
4. abuz (fizic sau sexual) sau neglijenta;
5. conflict parental si familii destramate.
FAMILIA NUMEROASĂ
Un numar mare de copii in familie este un predictor relativ puternic al
delincventei . Exista mai multe motive posibile:
- cu cat numarul de copii intr-o familie creste, cu atat cantitatea de
atentie a parintilor care poate fi acordata fiecarui copil descreste.
- pe masura ce numarul de copii creste, caminul tinde sa devina
supraaglomerat, ducand la cresteri ale frustrarii, iritarii si
conflictului.
- fratii mai mari tind sa incurajeze delincventa unui baiat, in timp ce
surorile tind sa o elimine.
- ordinea nasterii: familiile mari au mai multi copii nascuti mai târziu, (
expunerea la frati delincventi).
16. 16
Teorii mai recente ale învăŃării sociale sustin ca comportamentul copiilor
depinde de recompensele si pedepsele acordate de catre parinti si de modelele de
comportament pe care le reprezinta parintii. Copiii vor tinde sa devina delicventi
daca parintii nu raspund consistent si conform comportamentului lor antisocial si
daca, inşişi părintii se comporta intr-un mod antisocial. Aceste teorii au inspirat
folosirea metodelor de pregatire a parintilor pentru a preveni delincventa .
ABUZUL SI NEGLIJAREA COPILULUI
Copiii abuzati fizic sau neglijati tind sa devina, mai tarziu, delincventi in viata :
- s-au identificat 900 de copii abuzati sau neglijati inainte de 11 ani si au
fost comparati cu un grup de control potrivit ca varsta, rasa, sex, clasa din
scoala primara si locul resedintei.
- o monitorizare de 20 de ani a aratat ca a fost mai probabil ca cei abuzati
sau neglijati, sa fie arestati pentru violenta juvenila;
- abuzul sexual si fizic al copilului si neglijarea prezic arestarile adultilor
pentru crime sexuale .
- jumatate din baietii abuzati sau neglijati au fost condamnati pentru delicte
grave, au devenit alcoolici, bolnavi psihic sau au murit inainte de 35 de ani.
- o ancheta longitudinala pe 1000 de copii cu varsta de 12-14 ani a aratat ca
abuzul inregistrat asupra copiilor sub 12ani (abuz fizic, sexual, emotional
sau neglijenta) prezicea delicventa auto-raportata si oficiala ulterioara. Mai
mult, aceste rezultate au rezistat dupa controlul sexului, rasei, statutului
socio-economic si structurii familiei.
Teoria invatarii sociale sugereaza ca, prin imitare, modelare si intarire,
copiii adopta modelele comportamentului abuziv al parintilor.
Teoria atasamentului sau legaturii sociale propune ca abuzul copilului se
concretizeaza in atasament scazut pentru parinti si, prin urmare, in autocontrol
redus.
Teoria încordării postulează că tratamentul negativ primit de la altii
generează emotii negative ( furie si frustrare), care, la randul lor, conduc la o
dorinta de razbunare si agresivitate crescuta.
CONFLICTUL PARENTAL SI FAMILII DESTRAMATE
Familiile destramate cauzeaza delicventa:
- e esential ca un copil sa aiba o relatie calda, afectuoasa si continua cu
o figura materna.
- daca un copil sufera o perioada mai lungă de privarea materna in
primii 5 ani din viata, acest lucru are efecte negative ireversibile,
17. 17
incluzand si faptul de a deveni un „caracter rece, lipsit de afectiune”
si, ca urmare, un delicvent.
- baietii care treceau prin divortul sau separarea parintilor in primii 5
ani din viata, au un risc dublu de a fi condamnati până la 32 de ani.
Explicatii ale relatiei dintre familiile destramate şi delincvenŃă se
impart in trei mari clase.
- Teoriile traumei sustin ca pierderea unui parinte are un efect
daunator asupra copilului din cauza efectului atasamentului pentru
parintele pierdut.
- Teoriile despre cursul vietii se centreaza pe separare ca experienŃă
stresantă : conflictul parental, pierderea parentala, posibilităŃi
economice reduse, schimbari in figurile parentale si tehnici
inadecvate de educare a copilului.
- Teoriile selecŃiei sustin ca familiile destrămate produc copii
delincventi din cauza pre-existentei diferenŃelor faŃă de alte familii
in ceea ce priveste factorii de risc ( conflictul parental, parinti
antisociali, venit familial scazut, pedepse excesive la care este supus
copilul.
18. 18
5 - TEORIA PERSONALITĂłII CRIMINALE
-Originile teoriei :
« trecerea la act » si « starea periculoasă » au impus clarificari privind :
- pragul delincvential
- zona tolerantei la frustrare
- dinamica trasaturilor psihologice care sustin conduita
infractionala.
- Directiile teoriei :
1 – metodologica : definirea operationala a termenilor (egocentrism,
agresivitate)
2 – istorica: dependenta definitiilor utilizate de contextual istoric;
3 – clinica: cautarea tipurilor de criminali si a structurii personalitatii
lor;
4 – etiologică : relevarea originii trasaturilor personalităŃii criminale ;
5 – fenomenologica: analizeaza trasaturile interioare ale delincventilor,
raporteaza trasaturile psihologice la etapele trecerii la act.
- Deschiderea teoriei :
- teoria personalitatii criminale este o ipoteza de lucru pentru
interpretarea
clinica, având o dubla deschidere :
a) – clinica : impune clarificari privind sanatatea mintala, starile de
constiinta,
adaptare-inadaptare, stare morala, etc.
b) – stiintifica : trasaturile personalitatii criminale se exprima prin
manifestări
fiziologice si patologice ce pot fi analizate stiintific
(personalitatea criminală e un rezultat nu un dat).
19. 19
Teoria clasică reŃine patru mari trăsături psihologice privind
personalitatea criminală: egocentrismul, agresivitatea, labilitatea şi
indiferenŃa afectivă. Acestea constituie “nucleul central al personalităŃii
criminale”
EGOCENTRISMUL
Este tendinta de a raporta totul la sine : se considera centrul universului,
reactioneaza la frustrare prin gelozie, invidie, manios cand e ofensat,
banuitor, mascheaza autoritarismul sau devine despotic, dominator ;
-Atitudinea fata de sine : nu vede decat punctul sau de vedere,
devalorizeaza legea si oamenii, demonstreaza ca ipocrizia este
universala, isi legitimeaza actul (« face patul
pentru recidiva ») ceea ce in ochii lui este o
adaptare reusita ;
- Atitudinea fata de altii : este critic, acuzator pentru ca nu intelege
mediul, cauta mediul care-i convine, sentiment de injustitie
suportata (gelos, vindicativ).
LABILITATEA
Este capacitatea sa de a nu fi inhibat de amenintarea penala; individul se lasa
antrenat de necesitatea satisfacerii anumitor nevoi, fara sa tina cont de gravele
inconveniente atasate acesteia;
- Lombroso : « In postura de criminali, copiii sunt lipsiti total de
prevedere ; un viitor care nu este imediat sau nu pare astfel, nu are nici
un fel de influenta asupra imaginatiei lor » ; ca urmare, delincventii nu
sunt nelinistiti de viitorul lor ;
- Consecintele imprevizibilitatii : ajung sa vorbeasca despre
infractiunile lor, revin la locuinta lor dupa o evadare, se apara scotind la
iveala mici detalii, cred in previziuni si magie, nu stiu sa-si conserve
pana la capat siretenia si sunt ametiti de ideea de impunitate.
- Kate Friedlander, referindu-se la opera lui Lombroso : »… exista o
similitudine intre anumite aspecte ale mentalitatii criminalului-innascut
si copil, de exemplu, lipsa inhibitiilor, grija dominanta pentru momentul
prezent, faptul ca mobilurile actuale sparg sau paralizeaza orice
experienta trecuta sau orice previziune »
- La delincventi, intensitatea ideii criminale ocupa tot câmpul spiritual,
nu se folosesc de experienta anterioară.
20. 20
- in conduita delincventului predomină labilitatea : schimba opiniile,
profesiunea, incapabil sa reziste la solicitari (cauta satisfactii imediate) ;
- tendinta marcata de instabilitate afectiva determina o organizare dinamica
saraca a eului si o vointa rau integrata.
Elementele labilitatii: fluctuatii, capricii, sugestibilitate (« prima
impresie ») ; lipsa inhibitiilor (defect de vointa); lipsa da consistenta, de
mobilitate (nu se tine de cuvânt, cameleonic, influentat de ambianŃă si hazard,
nu suscită incredere); se consoleaza repede, cauta noi prieteni, noi impresii,
este usor de convins, placerea lucrurilor materiale, sexualitate dereglata,
incapabil de respect, minte usor ; nevoie excesiva de miscare, deficit de
atentie, puerilism etichetat ca superficialitate.
AGRESIVITATEA
- Conceptii privind agresivitatea :
a) – constitutionala : este un instinct universal
b) – genetica (psihanaliza) : consecinta a frustrarii (dar pot exista si
adaptari reuşite la frustrare – mec. de aparare)
c) – sociologica : rolul culturii (forme camuflate de agresivitate)
Mecanismele agresivităŃii :
I – de ordin psihofiziologic : reactiile psihofiziologice de mânie au sediul in
hipotalamus, la care se adauga hormonii tiroidieni si adrenalina ;
II – de ordin psihosocial : grupul defineste situaŃiile de frustrare si asigura
protectia ;
INDIFERENTA AFECTIVA
- semnificatie : lipsa de altruism si simpatie , răceală, egoism, fara
rezistente interioare de ordin afectiv, orb si surd in privinta
comportamentelor odioase.
- este componenta structurală a personalitatii criminale
Teorii si ipoteze de baza
Indiferenta afectiva – expresie a unui deficit constitutional
21. 21
- DUPRE – « Les perversions instinctives », Archives d’antropologie
criminelle, 1912, p. 502-530 ; placerea morbida de a face pe altul sa
sufere ; un deficit al instinctului de simpatie. Prin pervertiri instinctive
« trebuie sa intelegem anumite anomalii constitutionale ale tendintelor
individului care apar in activitatea sa morala si sociala. Aceste tendinte
sunt instinctive pentru ca ele sunt, ca si instinctele, primitive, spontane,
anterioare aparitiei constiintei si inteligentei, ele exprimand prin
natura, gradul si forma lor, insasi fondul personalitatii. Priviti sub
activitatea lor morala, indivizii manifesta, independendent de situatia si
interesele lor, tendinte foarte diferite. Pentru a nu cita decat cazuri
extreme, fara a vorbi de nenumarate grade intermediare, unii se arata
calmi, docili, binevoitori, generosi, devotati, altruisti ; altii sunt, din
contra, excitabili, dificili, ostili, rai, invidiosi, egoisti. Primii, desigur,
mai rari, au o tendinta naturala de a face bine in jurul lor, ceilalti, din
contra, sunt pusi doar pe facut rau. A face bine, inseamna a realiza cu
intentie conservarea si cresterea celuilalt ; a face rau, inseamna a
diminua sau a suprima voluntar conditiile de bunastare, a crea ocazii de
suferinta, a comite acte distructive. Or, daca vom cobora in evolutia
psihologica a individului, la originea acestei reactii, vom constata, in
fiecare din aceste tipuri extreme, caracterul constant si primitiv al
acestor tendinte. Invers, daca vom urca in dezvoltarea individului, de la
nasterea sa pana la a fi adult, vom observa permanenta si complexitatea
crescanda a acestor tendinte congenitale ».
IndiferenŃa afectivă – expresie a carenŃei afective
- este vorba de contextele formative care au dus la eclipsarea capacitatii
emotive si a inclinatiilor altruiste sau simpatetice .
- Pasiunea distructiva ii motiveaza infracŃiunea .
- Egocentrismul influenteaza judecata morala iar indiferenta afectiva
impiedica trairea actului odios.
22. 22
6 - FACTORII CRIMEI
- Factorii criminogeni:
1 – după câmpul de acŃiune
a - cu acŃiune globală
b - cu acŃiune la nivelul individului
2 - după locul în geneza infracŃiunii
a - predispoziŃii - dispoziŃii instinctive, intelectuale, afective
şi alterările lor
b - pregătitori alcoolul, TBC, lues, encefalită, boli endocrine
c - declanşatori (ocazionali): factori din ambianŃă
3 – după semnificaŃia infracŃiunii în viaŃa autorului: istorici şi genetici
4 – după mecanismele care au generat infracŃiunea: dinamici şi
imediaŃi (situaŃionali şi reacŃionali)
Factorii situaŃionali
1 - de mediu general economici, şomaj, provocarea, alcoolul
2 – victima
- raportul criminal-victimă
a - în sit. specifice (periculoase): victima atrage criminalul
(paricid, gelozie, ură);
b - în sit. non-specifice: ocazia e căutată (creată) de criminal
(şantaj);
c - în sit. intermediară: ex. criminalul a fost mai întâi
şantajat.
- factori care infl. raporturile criminalului cu victima: vârsta,
sexul, starea psihopatologică.
- mecanisme care intervin în raporturile criminal-victimă
a - moral şi juridic: victima colaborează/ nu colaborează/
comite delictul (în legitimă apărare sau cea care
simulează);
23. 23
b – psiho-social: victima a cărei conduită duce la delict
(adulter); victima în cadrul unui consens (suicid în doi);
victima într-o situaŃie vitală exploatat de criminal
(disperat, tulburat).
- mec. reacŃionale rezultate din relaŃia criminal – victimă:
a - relaŃia nevrotică: în paricid există o fixaŃie asupra mamei şi
o dependenŃă de tatăl autoritar şi urât;
b - relaŃia psiho-biologică: atracŃie reciprocă între 2 soŃi
alcoolici sau între prostituată şi susŃinător.
c - relaŃie geno-biologică: descendenŃii unor vagabonzi şi hoŃi
sunt atraşi unii de alŃii, indif. de nivelul lor de viaŃă sau
de avere.
Factori reacŃionali (privesc personalit. delincv. în momentul crimei)
A.- factori care susŃin motivaŃia crimei
- distincŃie: - motiv: raŃiune intelectuală clară
- mobil: de ordin intim, se confundă cu tendinŃa sau pasiunea
a.- conştient: sentimente ce nu pot fi mărturisite
b.- inconştient: nevoi inconştiente
- motivaŃia primară a delincvenŃei (M.y Lopez):
a.- nevoia de conservare a vieŃii
- tendinŃele posesive(achizitive)
- tendinŃele defensive sau distructive det. de teamă sau
mânie.
b.- nevoia de conservare a vieŃii speciei - delictele sexuale
c.- nevoi sublimate care se interpun între sentiment şi acŃiune
furt: escrocherie, plagiat
omor: insultă, calomnie, critică, ironie
viol: seducŃie, flirt, atentat verbal la pudoare
neglijenŃa, lipsa de cooperare
- există o continuitate între motivele delictuale şi cele sociale, criminologia
putând fi considerată ca o patologie morală
- originile motivaŃiei primare a delincvenŃei permite distingerea celor exogene
(generate/influienŃate de opinia publică, ideologie, concepŃia despre onoare)
de cele endogene (exces pasional, egoism)
B.- Factori care susŃin mecanismele crimei
1. Factori ataşaŃi sit. specifice (periculoase) şi care generează tensiuni
24. 24
psihologice care duc la delict: agresivitate det. de frustrare, regresiune
(individ frustrat cu comport. primitiv cand e sub infl. alcoolului),
conduite de evadare (vagabondaj la un copil nedorit în familie), autism
(crimă pasională urmată de suicid), sublimarea (devierea dorinŃei spre
noi obiecte fără raporturi aparente cu ea, ex. adolescentul fură pt. a se
afirma), identificarea (tensiunile se lib. asimilând nevoile şi aspiraŃiile
altui individ sau grup (model criminal), raŃionalizare (elab. de
argumente justificative).
2. Factori ataşaŃi sit. non-specifice (amorfe): depind de gradul maturizarii
infracŃionale (proiecŃia, identificarea, raŃionalizarea)
3. Factori ataşaŃi situaŃiilor mixte (ocazia trebuie căutată dar apare şi un
stimul specific personal sau interpersonal):
a) – inadaptarea (tensiune între individ şi mediu): dacă nu are sprijin,
individul va căuta un mediu specific unde reacŃiile sale vor fi admise
şi în armonie cu stilul său de viaŃă.
b) rel. interpersonale specifice: crima în doi, asociaŃia criminală (şef,
organizare, ierarhie, roluri, auxiliari).
c) epidemia criminală: activitate spontană a unei bande, motivată prin
dorinŃă de răzbunare; proiecŃia agresiunii ( răzbunare la întâmplare
tinerii atacă un magazin pentru că nu au fost primiŃi la
cinematograful
de alături), nevoia de a afirma omnipotenŃa colectivă ca un mijloc
de a compensa frustrările individuale („ patota”).
d) situaŃia de deŃinut: se învaŃă tehnici criminale, posibilităŃi de
şantaj, homosexualitate (prin contagiune, imitaŃie, identificare).
25. 25
7 – TRECEREA LA ACT
Clasicii au descris trei modele ale trecerii la act :
1) modelul criminogenezei (Etienne de Greeff)
2) modelul drift ( David Matza)
3) modelul antideterminist (A. Cohen)
Modelul criminogenezei – infracŃiunea este o reactie la injustitia suportata .
Există două tipuri de delicvenŃi :
a) cei care vin permanent in contact cu justitia iar maturizarea criminală le-a
influentat formarea personalitatii (recidivisti).
b) cei care au reactii paroxistice, accidentale de injustitie suportata (crimele
pasionale).
Atitudinea criminogenă poate fi o trăsătură permanentă sau pasageră în viaŃa
individului care, chiar dacă nu trece la fapte, este caracterizat de un mod
gândire pro-infractional.
Etapele treceri la act in crima pasională :
- atribuirea celuilalt a infidelitatii şi desconsiderarea sa profundă
-asentimentul formulat: actul pare justificat si indispensabil (
faptuitorul are de ales intre sinucidere si omor)
- etapa de criza – individul e sclavul propriilor justificari, trece printr-un
proces de dezangajare afectiva si realizeaza actul pentru salvarea
propriului eu.
Trecerea la act în infracŃiunea de furt:
1) autorul justifica furtul prin injustitia lumii (este convins ca lumea e
populată de hoŃi).
2) autorul e influentat de atitudinea generala a colectivitatii fata de furt
si hoti.
26. 26
Modelul drift - crima este produsul unei alegeri libere la capătul unui proces
de «abandon în derivă către delincvenŃă ». Este cazul tinerilor care nu devin
delincvenŃi de la început: ei oscilează un timp între conduite corecte şi conduite
infracŃionale. Dacă influenŃele pro-infracŃionale vor fi mai puternice, tânărul va
deveni delincvent.
ConŃinutul noŃiuni de drift :
a) subcultura – neaga culpabilitatea, respondabilitatea, intăreste sentimentul
de injustitie.
b) utilizarea de catre delincventi a justificarilor legale privind alienarea
mentala, forta majora, alcoolul.
c) principiile traditionale ale delincventilor privind onoarea, loialitatea,
vitalitatea.
Modelul antideterminist - delictul se dezvoltă în timp şi etapizat prin
tatonări ce pot fi modificate in functie de autor şi de situaşia precriminală.
Actiunea infracŃională nu apare brusc ci are o istorie iar etapele nu sunt
strict ordonate. Componentele situationale au rol de feed-back. Atitudinile
delincventului după trecerea la act sunt revelatoare pentru personalitatea
autorului : aceste atitudini permit diagnosticul perticulozitatii sale.
27. 27
8 - TIPOLOGIA CRIMELOR
Crimele primitive (fără controlul personalitatii)
E. Seelig distinge: a – reactiile explozive (acumulari afective care duc la
reactii disproportionate;
b – actiuni de scurt-circuit (nemotivate): subiectul e
incapabil sa adopte o conduita corecta (feed-
back pozitiv= efectorul si receptorul se stimuleaza
reciproc): la debilii mintal – piromani, furturi din
magazine ;
– 1 –criminali prin agresivitate: sunt in atare cronica de excitare
(tensiune) si explodeaza la cea mai mica ocazie; frecvent
consuma alcool ;
- 2 – criminali prin reactii primitive: se razbuna sub imperiul furiei
sau urii acumulate (asasinat, incendiere, infanticid)
- Individul cu caracter epileptic : greoi, tenace, lent, lipicios (aderent,
perseverent), cu idei fixe, insistent, repeta acelasi lucru, ranchiunos, nu
intelege nuantele, intelege greu esenta problemei, vorbeste lent, monoton ;
are accese de furie si distructivitate, dezvolta stari paranoice, inclinati spre
alcool pentru ca sunt disforici.
- Debilul mintal cu reactii antisociale :
- a – violente: din cauza exasperarii produse de excesul de critica, prin
Inmagazinarea ranchiunei si complex de
inferioritate (incendiere)
- b – achizitive (furturi simple sau complice) : prin sugestibilitate ;
- c – sexuale : precoce, atentat la pudoare, incest.
Crima utilitară
- subiectul e intr-o situatie specifica sau periculoasa din care nu poate scapa
decat recurgand la delict (ocazia e deci prezenta) ;
28. 28
- situatiile pot fi periculoase obiectiv sau subiectiv, fapt det. de structura bio-
psihologica a persoanei ;
- caracterul periculos rezulta din complexul personalitate – situatie.
- infractiunea este unica si indreptata contra unei singure persoane (grup) ;
- delincventul trece printr-o criza
- tipuri principale :
- a – omor – pentru o moştenire sau o nouă căsătorie ;
- avertizari anterioare ;
- faze : consimtire atenuată, asentiment formulat, criza.
- b – furt – casierul, minorul care fură bani, excrocul care fraudează firma la
care lucrează.
Crima pseudo-justitiară
- par dezinteresate, autorul crede ca va instaura justitia in relatiile publice
sau private;
- exista intotdeauna un sentiment de razbunare (altruism, ratiuni ideologice,
procese de compensare) ;
- tipuri : - 1 – omorul pasional : rezulta dintr-un conflict sexual) ; faze :
I – procesul de reducere : amantul ranit revalorizeaza anumite
lucruri (eul, reputatia, banii cheltuiti) ; apar revendicari sub
eticheta de dreptate sau chiar razbunare explicita ;
II – dezangajare (un fel de suicid) : ruptura retragere,
dezinteres pentru viitor si viata sa ; rol important al
tertilor si al unei insulte siplimentare (« picatura…. ») ;
poate fi urmata de de suicid sau de predare la politie ;
- 2 - omorul ideologic : privit ca o datorie ; e rar in perid. calme social.
- 3 - delictul profilactic: autorul stie ca face ceva ilegal dar e convins ca
astfel un rau mai mare si chiar face bine : eutanasia, agresiunea preventive
care descarca potentialul agresiv, santajul inversat (victima santajeaza
autorul).
- 4 - delictul simbolic: cel care sufera consecintele nu e legat direct de
delincvent ( elevul fura creioanele profesorului care seamana cu tatal pe
care il ura, iaristii publica istorii simbolice pentru a ataca regimul, critici
asupra unor persoane neinsemnatte si nu asupra celor intr-adevar urâte).
- 5 – delictul revendicativ : autorul se erijeaza in aparatorul intr-o afaceri in
care nu e direct implicat (din datorie, din generozitate in timpul razb.
civile).
- 6 – delictul liberator/de aventura: se naste din insatisfactia fata de viata
29. 29
cotidiana, plictiseala, monotonie, angoasa. Sunt comise in banda,
noaptea si e complica cu betie, scandal sau viol.
- 7 – delictul auto-punitiv sau prin sentiment de culpabilitate (Freud : act
justitiar contra sinelui) : masochism, a se pune in valoare prin astfel de
conduite (detinut – « daca nu m-am remarcat in bine, atunci sa ma remarc
in rau »)
Crima organizată
- ocazia e cautata ( pregatiri, complici)
- scop achizitiv ;
- forme : - in lumea criminalilor : spargeri, falsuri, exploatarea viciilor,
escroci ;
- in afara lumii criminalilor (gulerele albe): fraude fiscale, coruptie.
Clasificarea crimelor dupa numărul de participanŃi
- a – crime comise izolat (ideea, pregatirea, executia)
- b – crime comise in asociere (cu complicitate in aval sau in amonte –
instigator) varietati: crime in doi (sot-sotie), bande de adolescenti,
bande de adulti efemere/permanente.
- c – crime ale multimilor (spontane sau conduse de un lider)
trasaturi : rolul sefului, natura fenomenelor care genereaza crimele
30. 30
9 – PERICULOZITATEA DELINCVENłILOR
Specificitatea motivaŃei infracŃionale
Intelegerea motivatiei trebuie sa ia in calcul noŃiunile de utilitate şi cost a
actului infractional. Din această perspectivă se disting :
a) infracŃiunile coerente (90%) - sunt caracterizate de inegalitatea utilităŃii şi a
costului (utilitatea e considerara superioară).
b) infracŃiunile incoerente, în care costurile sunt mult mai mari decât
beneficiile realizate
c) infracŃiuni aleatorii (10%) - ele au motivatia dincolo de balanŃa utilităŃii şi
costurilor. Pot fi de două feluri : comportamente întâmplătoare sau decizii
bruşte, fundamentale, de mare risc ale individului ( ca în crima pasională).
Costul general (G) al unei infracŃiuni include următoarele componente:
- costuri financiare - F
- costuri temporale - T
- costuri energetic - E
- costul psihologic - P
G=a1F+a2T+a3E+a4P (unde “a” este un coeficientul de ponderare)
Periculozitatea delincvenŃilor
Rafaele Garofalo (1851-1934), profesor de drept penal la Universitatea
din Neapole, este primul care consideră cauza initială a crimei ca fiind o
predispozitie organica a individului. El o numeşte temibilitate, înŃelegând prin
aceasta probabilitatea unui individ de a comite un delict sau capacitatea sa de
a comite un act delict de altă gravitate.
Elemente constitutive ale periculozităŃii
31. 31
a) capacitatea criminala (perversitatea constanta si activa a persoanei si
capacitatea de rau pe cere o putem astepta din partea sa).
b) adaptarea la mediu.
Combinand capacitatea criminala cu adaptarea la mediu vom avea patru
situaŃii :
1) capacitate criminală mare, adaptare la mediu mare (ex. escrocul, pedofilul,
criminalul in serie).
2) capacitate criminală mică, adaptare la mediu mare (ex. criminalul
pasionalal)
3) capacitate criminală mare, adaptare la mediu mică (ex. tâlharul,
recidivistul)
4) capacitate criminală mică, adaptare la mediu mică (ex. micii găinari,
cerşetorii)
Evaluarea stării de periculozitate :
a) indicii legali : se referă la natura si nrumărul infractiunilor.
b) indicii bio-psiho-sociali: sunt relevati prin anchete în mediul de formare,
teste proiective, electroencefalograma, etc.
Motode de evaluare:
a) clinice – interviul, anamneza, teste, chestionare
b) statistice – scalele de predictie
DificultăŃi pentru expert în a formula concluzia de periculozitate :
a) bazele psihosociale pe care se bazeaza diagnosticul sunt încă incerte si el
va ezita sa traga o concluzie pe baza unei impresii subiective;
b) ezitari asupra prognosticului de recidivă: declararea starii de periculozitate
are ceva pesimist, static, care exclude evolutia în bine a individului.
Critici ale teoriei privind periculozitatea :
1) “periculozitatea” este un concept normativ si relativ ce depinde de
legislatia fiecarei Ńări si de momentul istoric traversat;
2) se poate confunda periculozitatea unui comportament dat cu periculozitatea
individului
3) atunci când definirea periculozitatii este incredinŃată psihiatrilor se crează
o asociere intre maladia mintala si periculozitate, desi bolnavii mintali nu
comit mai multe delicte ca alte persoane.
32. 32
10 – PROBLEMATICA PSIHOSOCIALĂ A
VIOLENłEI
În anul 2000 pe întreaga planetă s-au înregistrat: 520.000 morŃi violente, 815.000
sinicideri , 310.000 persoane decedate în războaie. Din totalul de 1.700.000 de
astfel de decese, 1.500.000 s-au înregistrat în Ńările sărace, iar restul în Ńările
bogate.
Omorurile şi sinuciderile pe grupe de vârstă:
Omucideri: 19% bărbaŃi, 15 – 29 ani. Omorurile cele mai multe în s-au
18% bărbaŃi, 30 – 44 ani. înregistrat în Africa şi America.
14% bărbaŃi, 45 – 59 ani.
Sinucideri: 45% - peste 60 de ani Cele mai frecvente sinucideri sunt în
28% - între 45 – 59 ani Pacificul Oriental, Mediterana
Orientală
21% - între 30 – 44 ani, Europa şi Asia.
(Sursă – OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii)
Discursul contemporan despre violenŃă este catastrofic: se vorbeşte
despre contagiunea răului, pericolul concentrărilor umane, imposibilitatea de a
scăpa, infiltrarea violenŃei în toate sferele sociale.
Cauzele psihologice şi psihosociale ale comportamentelor violente: eşecul
dialogului, anturajul care admite forŃa, conferirea de legitimitate, gelozia (eşecul
alegerii partenerului deseori se transformă în eşecul vieŃii).
Efectele violenŃei individuale – primele succese seduc dar stigmatizează pe cel
care o foloseşte, determină ură şi repulsie, dezumanizează, violenŃa cheamă
violenŃă ceea ce duce la o explozie de brutalitate.
33. 33
CLASIFICĂRI ALE VIOLENłEI
I. VIOLENłA PRIVATĂ
Criminală
Noncriminală
Mortală
Corporală Sexuală Suicid Accidente
Omor Asasinat ExecuŃie
capitală
Lovituri Răniri
voluntare
Violul
II. VIOLENłA COLECTIVĂ
ViolenŃa cetăŃenilor contra puterii ViolenŃa puterii contra cetăŃenilor
Terorism Greve RevoluŃii Terorism de stat ViolenŃă în domeniul
industriei
III. VIOLENłA PAROXISTICĂ
Războiul
(Sursă: Jean Claude Chesnais „Istoria violenŃei”, Paris, 1981
Efectele violenŃei televizate:
1. Copii vor considera comportamentul agresiv ca un lucru obişnuit şi un mijloc
potrivit pentru rezolvarea conflictelor.
2. Procentul celor care consideră violenŃa ca o soluŃie potrivită, creşte cu vârsta.
3. Numărul celor care intervin între două persoane agresive scade.
4. Creşte justificarea folosirii forŃei de către autorităŃi.
5. CredinŃele morale devin mai slabe pentru că mediul social nu prezintă reacŃii
prosociale.
34. 34
Aspecte psihosociale în conflictele interpersonale
Este formă de socializare pentru că:
a) instituie identitatea partenerilor;
b) conştientizează partenerul neprevilegiat.
• Dreptul de a ne răzvrăti împotriva tiraniei, arbitrarului, toanelor, lipsei de tact,
etc., face viaŃa suportabilă alături de persoane insuportabile.
• Sentimentul de opresiune creşte dacă este suferit în tăcere, pe când protestul
deschis oferă satisfacŃie interioară, eliberare, bună dispoziŃie.
• “Supape de siguranŃă”: bancurile politice, vrăjitoria, duelul (pe vremuri),
serialele TV (pentru că oferă şansa de a plânge). Aceste supape de siguranŃă
sunt necesare în structurile sociale rigide pentru indivizii nevrotici şi în
situaŃia când se acumulează frustrări în familie, reale sau ireale.
• AbsenŃa conflictului într-o relaŃie nu poate servi ca indicator pentru
stabilitatea acesteia.
• În relaŃiile în care participanŃii sunt profund implicaŃi (cu întreaga lor
pesonalitate), vor apărea atât sentimente de dragoste cât şi de ură, atât de
atracŃie cât şi de ostilitate.
• Cu cât relaŃia este mai apropiată, cu atât mai crescută este investiŃia afectivă şi
cu atât mai mare tendinŃa de a suprima şi de a exprima sentimentele ostile.
• În relaŃiile secundare (ex..: de afaceri), ostilitatea poate fi exprimată liber, dar
în relaŃiile primare există pericolul destrămării relaŃiei pentru că sentimentele
ostile se acumulează şi se intensifică.
• Conflictele care interesează baza unei relaŃii sunt mai intense decât cele care
privesc problemele periferice.
• Cooperarea produce dependenŃă, fapt ce oferă fiecărei părŃi un mijloc de
coerciŃie şi opoziŃie împotriva celeilalte.
35. 35
11 – UCIGAŞII ÎN SERIE
DistincŃie necesară:
Ucigaşi în masă – omoară mai multe persoane intr-un singur act sau prin acte
repetate la intervale scurte (prototip : atacul cu bomba)
Ucigaşi în serie – săvârsesc de la trei omoruri consecutive în sus.
Criterii tipologice :
- aparenŃă fizică – fara particularităŃi distincte.
- integrarea socio-profesionala – bine integrati in profesie si familie, angajati
in activitati de binevolat (ingrijitori la spitale, ingrijitori pentru persoane in
vârsta, membri ai echipelor electorale), rareori sunt şomeri, marginali sau
solitari, in general se camufleaza bine in reteaua sociala.
- sexul – majoritatea sunt barbati singuri, rareori actioneaza in grup.
- situatia familiala si copilaria – copilarie dificila, deseori maltratati de
parinti in exces, au avut parinŃi alcoolici sau membri ai unor grupari
satanice.
- antecedente psihiatrice – in copilarie au alarmat adultiiprintr-o agresivitate
nemasurata, daca au beneficiat de ingrijire (medicala, psihalogica) la
primul act au intrerupt ingrijirea.
- starea psihica – responsabil si lucid in timpul actelor, nu are remuscari, este
rece si nu este empatic (criminal rus – 52 victime printre care 10 copii
declara ca nu regreta nimic, criminal francez – 63 victime declara ca a
savarsit crimele in spirit sportiv), absenta culpabilitatii si a rezonantei
afective nu a permis reorganizarea personalitatii.
- reificarea victimei – tratarea victimei ca un lucru, nu considera oameni ca
persoane ci ca obiecte ce pot fi supuse actelor lor permisive.
Tipuri de criminali in serie :
36. 36
1) organizat – buna integrare sociala sau cu o situatie ce impune compasiune,
inspira incredere in faza de apropriere de victima, intelege consecintele
actelor sale, lucid, cu sange rece, capabil sa-si domine victima.
2) neorganizat – incapabil sa-si stapaneasca pulsiunile, inteligenta mediocră,
actiuni incoerente.
3) borderline – actioneaza dezordonat, perversiune morală si sexuală.
Tipuri de motivaŃii mai frecvente la ucigaşii în serie:
1) căutarea senzatiilor extreme – determinate de fantasme cu caracter pervers,
aspira la mai mult decat e posibil sau permis ; cauta senzatii intense care
considere ca-i sunt rezervate numai lui, cauta un complex da senzatii nu
numai juisare sexuala.
2) negarea aplicabilitati legilor în cazul lor – individul este constient ca
transgreseaza legilor dar considera că acestea au doar o aplicare teoretica,
narcisismul patologic îi sustine sentimentul de absoluta suprematie iar
suferintele victimei il amuză.
3) cauta senzatii extreme de dominare, manipulare si control, aspiră să aibă o
putere din ce in ce mai mare, sa aibă drept de viata sau de moarte asupra
victimei.
4) revitalizarea – prin vampirism sau antropofagie pentru a-si ameliora
sanatatea sau a se regenera.
5) căutarea celebrităŃii mediatice
6) orgoliu patologic: se admiră pentru propriile calitati supraevaluate, se
consideră un « artist al crimei » ; comunică presei sau autoriăŃtilor mesaje
magalomanice.
Fazele modului de operare :
1) pregatiri organizate sistematic – are un adevărat arsenal operational (arme,
peruci, documente, etc.)
2) pânda – intr-un loc frecventat, alegerea victimei dupa criterii personale.
3) abordarea – este o adevarata opera de seductie ce inspira simpatie si
incredere ( face o invitatie politicoasă, un cadou, cere ajutor pentru a cauta
o strada, un animal, poate fi imbracat în uniforma unui politist, poate
simula un handicap).
4) tortura – trateaza victima ca pe un obiect, inventeaza mijloace de tortura
complexe, personalizate, se simt frustrati daca victima moare prea repede,
lasa victimele intr-o stare ce inspira oroare.
37. 37
5) uciderea – e rituala si deseori filmată
6) prelevarea trofeelor si a părtilor de corp pentru a retrăi senzatiile perverse
sau pentru a face colectie
7) organizarea scenei crimei – de obicei ca o încăpere funerară sau pentru a
asigura anonimatul sau consacrarea mediatica (iau toate actele victimei,
spală urmele, introduc diverse obiecte in orificiile organismului).
8) comportamentul în timpul anchetei – se intereseaza de mersul anchetei
pentru a cauta senzati perverse, participa la reconstituiri pe care le
consideră adevărate ritualuri.
Notă :
1) modul de operare rămâne neschimbat in timp.
2) unii se consideră misionari cu puteri mistice sau intrumente supuse unor
forte superioare, desemnate pentru a lupta contra unui « flagel social » .
3) în societatea spectacolului, mass-media a devenit un mijloc incitativ al
treceri la act prin activarea sentimentelor de omnipotenŃă; civilizatia
imaginii privilegiază efemerul, cultul eficacităŃii si modifica procesul de
constructie al identitatii personale.
38. 38
12 – ASPECTE PSIHOLOGICE PRIVIND
GRUPURILE INFRACłIONALE
Banda este o grupare de indivizi care au ca scop comiterea de infractiuni.
Are un sef recunoscut (cel mai inteligent, experimentat si abil). La inceput banda
are mici dimensiuni dar cu timpul structura sa creste. ImportanŃa şefului se
modifica pe masura ce succesele se acumulează. El nu mai ia parte la actiune in
mod direct dar controleaza din umbra toata operatiunea.
Grupurile infracŃionale au o ierarhizare interioara si o specializare a
rolurilor. Modul de intrare in banda este foarte dificil. Se rupe contactul intre sefi
si indivizi, sporesc masurile de securitate si sanctiunile pentru membrii grupului
care actioneaza pe cont propriu sau nu respecta procedurile.
Killer-ii au aparut initial pentru a pedepsi membrii infideli ( la început au fost
gărzi de corp ale şefilor).
Bandele se structurează de obicei pe trei niveluri:
- sefi
- membrii activi
- auxiliari (tăinuitori, complici)
După o anumită perioadă, din cauza succeselor, apar tensiuni in interiorul
grupului ce pot fi determinate de trei tipuri de motive:
- insatisfactia in legatura cu modul in care sunt conduse operatiunile
- diferentierea in gradul de distribuire a sarcinilor periculoase
- modul cum se împarte prada
In momentul in care apar tensiuni, încep să se remarce indivizii cei mai
cruzi, lucru care amplifică si mai mult procesul de distrugere a grupului din din
interior.
Odata instalata violenta in interiorul grupului, aceasta tensiune se transmite
in lanŃ si la grupurile vecine cu care colaborează. Aceste tensiuni sunt nefaste
pentru viitorul grupului infracŃional.
39. 39
13 - VIOLENłA ÎN SPORT
- Kant: sportul este o datoriea omului faŃă de sine, care îi fortifică şi
perfecŃionează calităŃile corporale;
- Coubertin: sportul este o şcoală a moralităŃii care cultivă curajul de a lupta,
efortul, solidaritatea şi dezinteresul;
Astăzi
- sportul de masă este dominat de (ego-bilding narcisic):
- căutarea plăcerii
- căutarea experienŃei de sine
- căutarea evaziunii
- căutarea emoŃiei corporale
- sportul a devenit: - un instrument de apropiere între oameni şi între
grupurile sociale;
- prin reguli şi tradiŃii, canalizează agresivitatea spre
efort, scopuri de atins şi concurenŃă sănătoasă;
- cultura suporterilor e un cadru de referinŃă care le
influenŃează comportamentul; unele popoare dezvoltă o
“cultură pozitivă” transformând suporterii în
ambasadori ai toleranŃei şi spiritului sportiv (ScoŃia);
- exaltă reuşita socială şi meritocraŃia
- amplifică mecanismele clasice ale spectacolului:
incertitudinea şi identificarea
- Tipuri de sport: - 1 – disciplinar şi moralist (arte marŃiale)
- 2 – divertisment(dansuri moderne, volei pe plajă)
- 3 – sănătate (aerobic, gimnastică medicală)
- 4 – sfidare (automobilism)
- SemnificaŃia fotbalului
1 – un limbaj înŃeles de toŃi (“esperanto” sportive şi cultural);
2 – exprimă echilibrul dintre sublimarea violenŃei prin competiŃie şi
socializarea ludică;
40. 40
3 – dramatizează identităŃile locale, naŃionale şi individuale;
4 – exprimă problemele sociale ale momentului (afirmarea europeană,
competiŃia cu alt stat)
5 – devine un câmp infracŃional când scapă din cercul dreptului şi al
legilor
(mai ales în Ńările autoritare sau foarte ierarhizate, unde predomină
opresiunea politică şi economică, unde există revendicări sociale
sau ale grupurilor etnice, în zonele cu slabă mobilitate socială)
6 - devine un câmp de securitate când se dispun elemente pentru a salva
pacea sportivă, pacea socială şi ordinea publică.
Aspecte negative în sport
→ rivalitatea cluburilor şi naŃiunilor
→ nu mai domneşte justiŃia
→ spectacolul vedetelor (poate fi o formă de alienare)
→ fascinaŃia - performanŃei excepŃionale
- dramatizării
- voinŃei de putere
→ a crescut distanŃa între cluburi şi public:
· spectatorul e văzut doar într-o perspectivă comercială, ca un
obiect de consum sau ca un consumator pasiv al
spectacolului şi al produselor sale anexe;
· acest lucru a determinat o deresponsabilizare a spectatorilor de
instituŃia sportivă care e percepută ca o entitate
abstractă
→ glorifică “produsele fără defect”: eroii stadioanelor aparŃin culturii
calităŃii tehnice totale (Roky IV); poate transforma
atleŃii în “maşini aflate sub perfuzie”
PopulaŃia marilor stadioane
- o societate anonimă, cu durată limitată
- au o cultură sportivă variabilă
- structură: -1 – participanŃii la spectacol (jucători, tehnicieni, manageri)
- 2 – spectatorii
- 3 – cei care îndrumă (plasatorii)
- 4 – cei care supraveghează
- 5 – cei care înregistrează/comentează evenimentul (jurnalişti)
41. 41
- “suporterismul” este o mişcare activă de implicare a individului şi puternic
încărcată afectiv;
Tipuri de suporteri
- după obiect:
1 – ai echipei naŃionale: mai vârstă, mai feminizat, selecŃionat
economic, autocontrol sporit, nu au spirit colectiv (sunt doar
spectatori);
2 – ai cluburilor: se deplasează în masă în teritoriu
- după comportament:
a – paşnici
b – cu risc de violenŃă punctuală
c – huligani specializaŃi în violenŃă (nucleul dur)
- după gradul de implicare:
1 – suporterul activ (pasionat)
2 – spectatorii pasivi: - atitudinile lor nu sunt determinate de spectacol
- venirea lor nu e motivată de pasiuni partizane ci de
interese profesionale, simbolice, oportunităŃi de
întâlnire
- vin cu familia, cu prietenii, cu vecinii.
Cauzele violenŃei suporterilor
a) – concurenŃa grupurilor stimulată de lideri
b) – activarea răzbunării (prin atribuire)
c) – memoria disputelor şi a rezultatelor acestora
d) – forŃele de ordine (din stadion şi din afara lui
e) - mercantilismul unor conducători sportivi (Malatesta, Jaccoud, 2002)
Tipuri de violenŃă în sport
A – după combatanŃi:- între suporteri
- între suporteri şi jucători
- între suporteri şi forŃele de ordine (nu sunt incluse
acŃiunile beŃivilor)
B – după caracteristicile violenŃelor
1 – violenŃe spontane (punctuale): potenŃial, majoritatea spectatorilor pot
bascula în acest tip de violenŃă, funcŃie de circumstanŃe şi de conjugarea
unor factori de risc asociaŃi cu reacŃii emotive;
42. 42
2 – violenŃe permanente, organizate (huliganismul):
- organizate de nucleul dur al suporterilor unui club care încearcă
sistematic să înfrunte nucleul dur al clubului rival;
- sunt o „competiŃie” paralelă cu întrecerea sportivă;
- ei se consideră o elită a suporterilor şi fac din apartenenŃa lor la un
grup de huligani un mod de viaŃă care aduce o plus-valoare
identităŃii lor sociale;
- caracterul planificat al violenŃelor e dovedit de incidentele derulate
înainte de meci şi de coordonarea acŃiunilor prin noile tehnologii de
comunicare (GSM, internet);
3 – catastrofele (prăbuşirea tribunelor, morŃi): sunt determinate de
infrastructura defectuoasă, organizare slabă (puŃine case de bilete),
lipsa serviciilor de securitate, bilete pe piaŃa neagră;
SituaŃia actuală privind huliganismul:
- este fundat pe tradiŃia susŃinerii (sprijinului)
- este deriva extremă a suporterismului
- reactivează mitul “clasei periculoase”
- se constată o deplasare a violenŃei din interiorul stadioanelor spre exterior,
în cartiere şi oraşe;
- rolul de suporteri tinde să fie acaparat de tinerii din cartierele sensibile,
fapt care determină o conexiune între huliganism şi violenŃele urbane.
Huliganii:
- extrag o valoare simbolică din actele violente şi din participarea lor la
nucleul dur;
- preferă o identitate negativă conferită de apartenenŃa lor la un grup care
dezvoltă incidente mediatizate;
- caută vizibilitatea şi reputaŃia când evenimentul se derulează „pe teritoriul
lor”;
- deplasează vizibilitatea spre tribune;
- componenŃă: - liderii şi cei prezenŃi la toate meciurile (nucleul superactiv);
43. 43
Formele violenŃei pe stadioane
I - a face să pari violent: - 1 – jocul de-a opoziŃia
- 2 – provocări şi intimidări
II – trecerea la act: - 1 - participare la afirmarea identitară
- 2 - violenŃa pentru violenŃă
III – violenŃa ca resursă în dinamica grupului
- 1 - violenŃa organizată
- 2 - contestarea
- 3 - liderii violenŃi
Analiza psihosocială a violenŃelor
- forme: - a – cauzală: accent pe etiologia violenŃei
- b – comprehensivă: - violenŃa e un proces, o construcŃie
- teme: organizare ritualuri, raporturi, voinŃa
de a fi diferit, etichetare, atribuirea
responsabilităŃii, modul cum viaŃa socială
generează devianŃa.
- geneză: - vechimea suporterilor, experienŃe partizane trecute, context actual;
- grupurile de suporteri: anticipează acŃiunile forŃelor de ordine
- forŃele de ordine: tip, număr, repartizare în spaŃiu
SoluŃii la huliganism
1 – condiŃia umană trebuie să fie sub semnul auto-controlului;
2 – socializarea implică în mod necesar represiunea;
3 – transgresarea normelor este un construct social format în timp (ex. poliŃia
nu intervine sau nu reŃine pe nimeni iar magistraŃii nu aplică legea)
4 – neaplicarea normelor este un vector al violenŃei
3 – “blândeŃea” conducătorilor de club creează:
- o zonă de “pământ al nimănui”
- o complicitate la fenomenele violente (sub pretextul “liberării
controlate a emoŃiilor “)
- consecinŃă: efectul probabil este că această mişcare de
“docilizare” să incite o parte a populaŃiei să găsească violenŃa
agreabilă !
AcŃiuni preventive în sport
Principii: - 1 - acŃiuni direcŃionate spre suporteri
- 2 - acŃiuni direcŃionate spre ambianŃa cluburilor
- 3 - implicarea colectivităŃilor locale
44. 44
- 4 - structuri permanente de gestionare a fenomenului
“Consiliul naŃional contra violenŃei în sport” – Anglia, Spania
“Comisia naŃională mixtă de securitate pe stadioane” – FranŃa
“Comitetul naŃional pentru sport şi securitate” – Germania
- 5 - acŃiuni pe termen lung
- 6 – securitatea spectatorilor are prioritate
- 7 – echilibru între exigenŃele de securitate (cum să se răspundă
factorilor reali de risc) şi necesitatea menŃinerii caracterului
festiv şi convivial al manifestării (raporturi pozitive între
oameni în societate)
- 8 – a lăsa la nivel local autonomia necesară pentru măsuri
adecvate.
Măsuri de prevenire: ale poliŃiei, infrastructură, controlul spectatorilor prin
camere de supraveghere, organizarea caselor de bilete,
legislaŃie, măsuri educative şi sociale.
ModalităŃi de prevenire:
- însoŃirea suporterilor
- o politică a ospitalităŃii: structuri de primire specializate, transport, cazare,
competiŃia nu trebuie să genereze un sentiment de excluziune ( în cartierele
defavorizate sau la tinerii cu probleme)
- acŃiuni poliŃieneşti
- acŃiuni înainte de meci (ore, zile): ambianŃă plăcută, asupra populaŃiei
locale
- ameliorarea relaŃiilor club – suporteri
- a întări rolul clubului în mediul social
- promovarea dialogului cu cluburile rivale
- antrenarea vedetelor (au rol major)
RelaŃiile clubului cu suporterii şi cu mediul social
1 – “Carta suporterilor”
- partenariat privind drepturile şi obligaŃiile fiecărei părŃi
- etape: contact → dialog, schimb de idei → evaluarea nevoilor şi
aşteptărilor → formalizarea contactelor → conceperea cartei
care va defini clar drepturile şi obligaŃiile;
2 – Responsabilul cu relaŃiile cu suporterii şi asociaŃiile de fani
- clubul trebuie să valorizeze asociaŃiile oficiale de suporteri, să
stimuleze crearea lor şi să le ofere un loc în sfera gestionării clubului;
- acŃiuni: - mese rotunde trimestriale
- rol consultativ pentru suporteri
45. 45
- numirea unui responsabil cu securitatea din partea suporterilor
- oferă informaŃii despre bilete, programe…
- promovează sportul în comunităŃile defavorizate
3 – Rolul clubului în mediul social
- valorizarea eticii în sport, susŃine politicile sociale, favorizează educaŃia
şi integrarea tinerilor, promovează respectul altor culturi şi luptă contra
rasismului;
- Leeds United: parteneriat cu Ministerul învăŃământului, atragerea la
şcoală a copiilor cu dificultăŃi (aceşti elevi sunt aduşi la şcoală cu
autobuzul clubului iar rezultatele lor la învăŃătură s-au ameliorat); Lille
Metropole: turnee şcolare de fotbal cu participarea jucătorilor
profesionişti; Cehia: dezvoltarea unei noi generaŃii de suporteri prin
crearea de cluburi de suporteri-juniori (8-12 ani), loisir la club; FranŃa:
în 28 de departamente există „ofiŃerul de prevenire a violenŃei în sport”.
46. 46
14 – NOłIUNI DE PSIHOLOGIE
PENITENCIARĂ
Introducere
1. sfirsitul iluziei ca o societate poate sa aiba conditii bune, sa nu aiba
delicventa si ca urmare sa nu existe inchisori.
2. noul model social trebuie sa i-a in calcul si criminalitatea care decurge
din acest lucru.
3. criminalitatea este o problema globala iar solutiile sunt partiale.
4. planeta traverseaza o perioada contradictorie : marea toleranta fata de
comportamentul uman, neincrederea si critica fata de institutiile de control
social.
5. inchisorile actuale si-au pierdut specificitatea
6. securitatea inchisorii e asigurata de un anumit tip de relatii
interpersonale intre personal si detinuti
Coordonatele institutiei penitentiare :
- spatiu inchis
- spatiu dihotomic si ierarhic
- spatiu penal - detinutii sunt adusi impotriva vointei lor, disciplina este
importanta,
- spatiu al experientelor limita (« omul este condamnat la libertate »)
- spatiu al autoritatii – interactiuni sunt asimetrice.
- un camp de forte – tehnici de dominare din partea gardienilor si tehnici de
rezistenta din partea detinutilor, descarcari bruste de tensiuni,
- prima sarcina a unui director de penitenciar - siguranta personalului si a
fiecarui detinut de ceilalti detinuti.
Ce e mai rău în penitenciar ?
1. contagiunea morala,
2. saracia rolurilor sociale,
3. functia hoteliera a penitenciarului – te priveaza de responsabilitati,
4. creste capacitatea de a risca,
5. conditia infraumana se invata, a fi « nimeni » nu mai deranjeaza,
6. nu exista singuratate morala,
7. inactivitate prelungita
47. 47
Prima pedeapsa
1. distinctia necesara
- pedepsele scurte nu sunt o adevarata excludere
- pedepsele lungi sunt asemanatoare cu condamnarea la moarte
pentru ca ies din constiinta lumii iar sederea in penitenciar se
transforma intr-un anumit stil de viata.
Valoarea timpului trait e diferita la un matur, tanar sau copil.
2. impune adaptarea la valori si norme informale, o problema de evolutie
sau involutie a personalitatii
3. şocul depunerii :
- anularea intimitatii (nu exista refugiu)
- somatizari multiple
- supraaglomerarea
-deposedarea de bunuri personale - afecteaza capacitatea de supravietuire
EvoluŃia psihologiei penitenciare
Capacitatea de progres a unei insitutii este determinata de numărul specialiştilor
pe care ii are. Expertul are o viziune de ansamblu, comparativă, istorică.
Specialistul este centrat mai ales pe o anumita problematica.
Evolutia institutionala nu este posibila fără experti si specialisti.
1909 – este angajat primul psiholog in penitenciarul din Chicago in “Clinica
pentru tinerii delicventi din Chicago” (psihiatru pentru a testa inteligenta)
1913 – In New York la “Reformatorul pentru femei” este angajat un psiholog
pentru a identifica detinutele care puteau sa profite de programul de scolarizare si
se puteau intoarce in societate fara riscuri.
Intre cele doua razboaie mondiale, sarcina psihologului in inchisorile americane
era de a depista deficientele de inteligenta si de a da un prognostic pentru
eliberare.
1945 – existau in SUA 80 - 100 de psihologi proveniti din armata, raportul fata
de detinuti fiind de 1 psiholog la 2000 de deŃinuŃi.
48. 48
Gluck: ‘mediul penitenciar nu este atractiv pentru psihologi din cauza conditiilor
rigide si inflexibile din aceste institutii care devin obstacole pentru dezvoltarea
personala si profesionala’.
1938 – in Canada o comisie parlamentara face o ancheta in penitenciare si
considera ca obiectivul nr. 1 este reinsertia sociala si abia apoi custodia. Comisia
parlamentara recomanda angajarea de psihologi. Primul psiholog angajat in
Canada a fost in 1955. In 1960 aveau 7 psihologi iar in 1970 – 50 de psihologi.
In 1973 se hotaraste ca raportul psiholgi – detinuti sa fie de 1 la 150 si de 1 la 40
in penitenciarele spital.
Tot in 1973 se analizeaza dificultatile de adaptare a psihologilor la conditiile de
penitenciar:
- atmosfera de tip militar
- psihologii aveau ca superiori persoane fara pregatire profesionala deosebita
- lipsa de autonomie pentru specialist
- dificultati de comunicare cu persoanele de nivel inferior
- dificultati de a ajunge in posturi superioare psihologilor
1934 – in SUA se considera ca psihologii desfasurau cinci activitati principale:
1. administrarea testelor
2. evaluarea si clasificarea detinutilor
3. aplicarea masurilor coercitive
4. cercetare
5. evaluare in vederea eliberarii conditionate
1952 – Corsini si Miller identifica 14 activitati ale psihologilor din mediul
carceral:
1. masurarea inteligentei
2. evaluarea personalitatii
3. redactarea rapoartelor
4. reuniuni cu personalul
5. consiliere individuala
6. evaluare aptitudinala
7. cercetare
8. sarcini administrative
49. 49
9. terapie de grup
10.evaluare pedagogica
11.activitati cu personalul
12.formarea personalului
13.formarea detinutilor
14.prezentarea unor expuneri in exteriorul penitenciarelor
1956 – Bodemar: “În inchisoare exista o relatie tripartida care opune detinutii,
administratia si psihologii. Psihologul are rolul de intermediere intre detinuti si
administratie, ajutandu-i pe detinuti sa se adapteze matur si eficace la stresul din
inchisoare”.
1971 – Rahn propune inlocuirea modelului medical cu modelul psihologiei
industriale, considerandu-i pe detinuti persoane normale.
1970 – Norton, analizand activitatea psihologilor o clasifică astfel: 48% din timp
le ia administrarea testelor, evaluarea si redactarea rapoartelor; 30% din timp
activitate corectiva (consiliere;terapie); 13% din timp le ia formarea personalului,
conferinte; 8% anchete si cercetari.
1980 – Asociatia Americana a Psihologilor Corectionali (AAPC) adopta
standardele pentru serviciile de psihologie din inchisorile pentru adulti unde sunt
definite cele 5 functii specifice rolului de psiholog: formare, consiliere, evaluare,
tratament, cercetare (inclusiv elaborare de teorii)
50. 50
Anexa 1
MOTIVAłIA INFRACłIONALĂ LA PERSOANELE
ADULTE CARE EXECUTĂ PEDEPSE PRIVATIVE
DE LIBERTATE
Dr. Gheorghe Florian
Cunoaşterea modului cum diversele categorii de deŃinuŃi adulŃi
îşi motivează infracŃiunile, este deosebit de importantă pentru înŃelegerea
factorilor premergători şi a mecanismelor de justificare utilizate de aceştia
Avem în vedere acele infracŃiuni care au cea mai mare pondere în totalul
celor existente în prezent în penitenciare: omor, lovituri cauzatoare de
moarte,vătămare corporală gravă, viol, furt, tâlhărie, ultraj, înşelăciune,
luare de mită, trafic de influenŃă, trafic de stupefiante, proxenetism,
abandon de familie, violare de domiciliu, infracŃiuni privind circulaŃia pe
drumurile publice.
Realizând această investigaŃie mai mulŃi ani la rând, vom putea
releva tipologia motivaŃiilor la delincvenŃii români, corespondenŃa acestora
cu situaŃia lor socială, mutaŃiile apărute în timp, atitudinea lor faŃă de
pedepsele primite, modul cum concep reintegrarea lor socială după
liberarea din penitenciar . De asemenea, pe această bază, se vor putea
stabili modalităŃi eficace de intervenŃie pentru prevenirea viitoare a
acestor conduite antisociale.
Acest studiu este realizat pentru prima dată în Ńara noastră şi
are deocamdată doar o valoare exploratorie: el a urmărit să determine
dimensiunile problematicii studiate, adecvarea instrumentelor utilizate la
obiectivele urmărite, deschiderea la dialog a persoanelor deŃinute,
diferenŃele calitative dintre diferitele surse de date, caracteristicile
fenomenului de atribuire a cauzalităŃii în cazul deŃinuŃilor români.
Acest studiu a fost realizat în anul 2005 în colaborare cu
specialişti în probleme umane din 14 unităŃi de detenŃie subordonate
AdministraŃiei NaŃionale a Penitenciarelor: Aiud, Brăila, Bucureşti-Jilava,
Bucureşti-Rahova, Focşani, Gherla, Iaşi, Mărgineni, Oradea, Poarta
Albă, Satu Mare, Timişoara, Târgu Mureş, Tulcea .
METODOLOGIE
51. 51
În cele 14 unităŃi de detenŃie au fost aplicate
chestionare special concepute la deŃinuŃi adulŃi care au comis
infracŃiunile amintite. Au fost consemnate aspecte calitative privind
motivaŃia infracŃională reieşite din analiza rechizitoriului precum şi din
relatările personalului care lucrează nemijlocit cu deŃinuŃii cuprinşi în
eşantion. Fiecare tip de chestionar a fost aplicat la deŃinuŃi recidivişti şi
nerecidivişti, din mediul urban şi rural, având nivel cultural ridicat şi
scăzut. Prin „deŃinuŃi cu nivel de cultură ridicat” s-a înŃeles, în condiŃiile
acestui studiu, deŃinuŃii care au absolvit liceul, o şcoală postliceală sau o
facultate.
Toate răspunsurile oferite de deŃinuŃi la chestionarele
administrate au fost trecute pe o foaie de răspuns iar atunci când
relatările lor au fost mai nuanŃate decât variantele propuse de noi, au fost
notate în detaliu, astfel încât să putem înŃelege justificările infracŃionale
pentru fiecare subiect investigat. De aceea, rubricile privind motivaŃia
infracŃională reieşită din rechizitoriu şi cea apreciată de personalul care
lucrează nemijlocit cu cel în cauză - psiholog, educator, şef de secŃie,
supraveghetor -, au avut o importanŃă specială.
INVESTIGAłIA DE TEREN
Au fost investigaŃi 947 de deŃinuŃi a căror repartizare pe
infracŃiuni a fost următoarea: 119 – omor, 105 – furt, 98 – tâlhărie, 91 –
viol, 87 – înşelăciune, 59 – vătămare corporală gravă, 56 – infracŃiuni la
legea circulaŃiei, 54 – ultraj, 54 – trafic de stupefiante, 50 – violare de
domiciliu, 49 – lovituri cauzatoare de moarte, 44 – abandon de familie, 38
– proxenetism, 25 – trafic de influenŃă şi 18 – luare de mită. DiferenŃele
de reprezentare a deŃinuŃilor de la o infracŃiune la alta sunt datorate
faptului ca în unele unităŃi nu au fost găsiŃi deŃinuŃi care să îndeplinească
exigenŃele prevăzute sau nu au fost de acord să participe la acest studiu
(lotul iniŃial prevăzut a fost de 1.680 de subiecŃi).
Chestionarele realizate pentru fiecare infracŃiune s-au bazat pe
experienŃa celor care au lucrat nemijlocit cu aceasta categorie de
persoane. S-a Ńinut cont de faptul că deseori deŃinuŃii prezintă incomplet
situaŃia lor juridică, împrejurările şi motivaŃia faptelor comise, modul în
52. 52
care ei îşi reprezintă victima şi contribuŃia ei la comiterea infracŃiunii,
convingerile lor infracŃionale.
CONCLUZII GENERALE
1. Eforturile de prevenire şi control a criminalităŃii nu pot ignora
motivele pro-infracŃionale specifice unui delincvent sau unei categorii de
delincvenŃi. Chiar dacă aspectele generale sunt, în mare, cunoscute de
cei care se ocupă de controlul şi reducerea acestui fenomen social,
înŃelegerea proceselor mentale ale delincventului şi contextul său de
viaŃă, care duc la decizia de a comite o infracŃiune, sunt de o importanŃă
practică aparte. Doar plecând de la aceste mecanisme generatoare de
criminalitate, se vor putea lua măsurile adecvate pentru a corecta
condiŃiile de viaŃă sau modalităŃile de neutralizare utilizate de delincvenŃi
pentru a-şi justifica modul de viaŃă.
2. InstituŃia penitenciară este un loc de perspectivă socială care
permite o viziune profundă asupra unor procese şi dificultăŃi aflate la
nivelul indivizilor, a familiilor acestora sau a comunităŃilor din care fac
parte. Ca urmare, plecând de la cunoaşterea acestora, se vor putea
înŃelege şi proiecta modalităŃi de intervenŃie adecvate care, în final, vor
limita dezvoltarea fenomenului infracŃional.
3. SituaŃia de deŃinut influenŃează răspunsurile date de cei cuprinşi
în cadrul unei investigaŃii privind motivaŃia infracŃională. Ei analizează
instrumentele utilizate şi oferă/aleg răspunsurile care, din punctul lor de
vedere, le asigură imaginea cea mai avantajoasă: de victime, de oameni
urmăriŃi de ghinion, de indivizi de care s-a profitat, de persoane care doar
au ripostat la o provocare, de oameni cu lipsuri materiale majore care s-
au sacrificat pentru familia lor, etc.
În lumea condamnaŃilor, noii veniŃi găsesc justificări infracŃionale
gata fabricate, uşor de înŃeles şi interiorizat, care le diminuează
culpabilitatea şi le reface echilibrul sufletesc. În cazul recidiviştilor,
elaborarea justificărilor infracŃionale este un amplu proces de creare a
structurilor de auto-legitimare a stilului lor de viaŃă.
4. În dosarele de penitenciar ale deŃinuŃilor investigaŃi, am găsit un
procent însemnat de rechizitorii care nu conŃineau referiri clare la
53. 53
motivaŃia infracŃională. Acest fapt devine preocupant la cel puŃin 3
nivele:
a - pentru instanŃă şi pentru publicul larg este important ca
motivaŃia actelor comise de cel judecat să fie prezentată
integral pentru a arăta baza pe care s-a construit sentinŃa şi,
indirect, să fie generată adeziunea publicului la aceasta;
b - de asemenea, identificarea adevăratei motivaŃii, oricât de
laborios ar fi acest lucru, permite luarea unor măsuri corecte şi
eficace atât în cazul unui delincvent cât şi al unei categorii
omogene de infracŃiuni; acest lucru va contribui semnificativ la
o practică unitară a tuturor instanŃelor de judecată;
c - documentele din dosarul penitenciar, sunt foarte importante
pentru cei care se ocupă de executarea pedepsei şi de
programele de recuperare socială a deŃinuŃilor: totul începe cu
studierea piesei principale a dosarului - rechizitoriul, în care
trebuie să se găsească o imagine de ansamblu a personalităŃii
delincventului, a contextului în care s-a dezvoltat şi care a
făcut posibilă infracŃiunea.
5. Cunoaşterea motivaŃiei infracŃionale permite înŃelegerea
criminalităŃii din punctul de vedere al celor în cauză : modul cum au
perceput lumea în care trăiesc, importanŃa dată nevoilor personale şi ale
familiilor lor, conştiinŃa faptului că există sau nu mijloace legale de a le
atinge, modul cum au evaluat reacŃia comunităŃii faŃă de o infracŃiune sau
alta, teama sau nu de etichetare, atribuirea vinei pentru crima comisă sau
pentru devenirea lor infracŃională, sentimentul că pedeapsa primită e
echivalentă cu fapta etc. Toate acestea favorizează o cunoaştere de
profunzime a lumii delincvenŃilor şi a contextelor de viaŃă în care s-au
format.
6. Studiul realizat de noi arată că trebuie abandonate unele
enunŃuri (prejudecăŃi) despre particularităŃile delincvenŃilor care nu mai au
susŃinere în realităŃile întâlnite pe teren: avem în vedere faptul că ei provin
în procente mari din familii organizate şi nu din cele dezmembrate; că au
avut o copilărie lipsită de griji şi nu dominată de lipsuri şi rele tratamente;
că situaŃia lor materială era destul de bună la data comiterii infracŃiunii;
că nivelul lor de şcolarizare este deseori ridicat. Un lucru demn de
remarcat este faptul că mulŃi din deŃinuŃii chestionaŃi au copii, aceasta
54. 54
situaŃie contrazicând ceea ce s-a considerat o lungă perioadă, şi anume,
că familia şi copiii sunt un factor moderator al criminalităŃii.
7. Majoritatea deŃinuŃilor investigaŃi au vârsta cuprinsă între 26 şi
35 de ani, sunt absolvenŃi de liceu, sunt necăsătoriŃi, nerecidivişti dar cu
antecedente penale; provin din mediul urban, din familii organizate, sunt
sănătoşi fizic, nu sunt dependenŃi de alcool şi nici de droguri; în familie s-
au înŃeles bine cu mama şi afirmă că au fost rareori bătuŃi în copilărie ;
deşi majoritatea sunt „muncitori calificaŃi”, la data arestării mulŃi din ei nu
aveau o ocupaŃie.
8. łinând cont de instrumentele utilizate, nu s-au găsit elemente
particulare deosebite privind situaŃiile pre-criminale în care au fost
angrenaŃi deŃinuŃii investigaŃi: acestea au fost împrejurări banale dar care
au căpătat în ochii făptuitorilor semnificaŃii aparte – lipsuri materiale,
gelozia, răzbunarea, recuperarea unor sume de bani.
Desigur, experienŃa anterioară are un rol important la recidivişti, sub
aspectul specializării infracŃionale şi al cunoaşterii vieŃii din penitenciar.
9. In baza relaŃiilor directe cu deŃinuŃii şi a perioadei lungi în care le
pot cunoaşte problemele personale şi familiale, personalul din
penitenciare surprinde nuanŃe de fineŃe privind motivaŃia lor infracŃională,
care deseori, diferă de afirmaŃiile deŃinuŃilor dar şi de cele consemnate în
rechizitoriu. Ca urmare, concluziile funcŃionarilor din unităŃile de detenŃie
invită la investigaŃii mai ample înainte de fixarea pedepsei, astfel încât,
sancŃiunea să fie adecvată personalităŃii delincventului şi contextului
social care au generat sau menŃin starea infracŃională.
10. In privinŃa infracŃiunilor cu violenŃă – omor, lovitură cauzatoare
de moarte, vătămare corporală gravă, tâlhărie – actul violent are loc, în
general, doar între agresor şi victimă, fără implicarea unei a treia
persoane (care precipită lucrurile şi împinge la agresiune).
În general, în aceste infracŃiuni, victimele sunt percepute ca fiind mai
slabe din punct de vedere fizic, dar ameninŃătoare şi enervante. Frecvent
deŃinuŃii afirmă că nu s-au gândit la consecinŃele faptei nici în ce-i priveşte
, nici la repercusiunile acesteia asupra victimei.
55. 55
11. Motivele infracŃionale mai frecvent invocate de deŃinuŃi sunt
„lipsurile materiale”, „căutarea unui trai uşor” şi „provocarea victimei”; în
rechizitoriu se consemnează ca principale motivaŃii „câştigul facil” şi
„consumul de alcool”; personalul din penitenciare menŃionează „aspiraŃii
exagerate”, „tulburări de personalitate”, „devalorizarea muncii”,
„apartenenŃa la un grup infracŃional”.
12. InfracŃiunile care au făcut obiectul studiului nostru nu par a avea
o legătură cu condiŃiile generale din societate şi nici cu violenŃa văzută la
televizor ci cu ambianŃa imediată de viaŃă a delincventului – relaŃiile
familiale, educaŃia primită, vecinătatea, comparaŃia socială (invidia),
posibilitatea de a obŃine uşor şi repede bani şi bunuri, escaladarea unor
conflicte banale, etc.
Plaja motivaŃiilor infracŃionale utilizate de deŃinuŃi precum şi cele
regăsite în rechizitorii sau în relatările personalului din penitenciare, nu
este foarte întinsă, aşa cum se poate vedea în tabelul următor (nu am
trecut şi rubricile de „non-răspuns”, „alt răspuns” sau „nu recunoaşte
fapta”):
Sursa
MotivaŃie
DeŃinuŃi Rechizitoriu Personal din
penitenciare
1 Vina victimei (poliŃist, pieton) x x
2 Sub influenŃa alcoolului x x x
3 S-a apărat de victimă x x
4 Surprins într-o altă infracŃiune x x
5 Din gelozie x
6 A fost umilit de victimă x
7 Îndemnat de prieteni x x
8 Probleme financiare sau de
proprietate cu victima
x x x
9 Victima a apărat altă
persoană
x x
10 Răzbunare (sub influenŃa
alcoolului)
x x x
11 A dorit să aplice o „corecŃie” x
56. 56
12 Pentru bani (câştigaŃi uşor) x x
13 Lipsuri materiale x x x
14 Pentru a trăi mai uşor, x
15 Pentru distracŃie, aventură x x x
16 EducaŃie precară, mediul de
provenienŃă
x
17 „Unii au prea mult, alŃii au
prea puŃin”
x
18 Pentru a cumpăra droguri x x x
19 Pentru a fi respectat, a deveni
cineva
x x
20 Pentru a recupera o datorie x x
21 Tulburări psihice x
22 Din invidie x
23 Nesocotirea oamenilor şi a
legilor (permis suspendat)
x x
24 ApartenenŃă la un grup
infracŃional
x
25 Din neglijenŃă x
26 Pentru a achita o datorie x
27 Solicitat de cumpărătorii de
droguri
x
28 Pentru a trăi în lux x x
29 Pentru a ajuta un prieten x
30 Victima a cerut mită x
31 LegislaŃie neclară x
32 Exploatarea poziŃiei sociale x
33 Probleme etice şi
deontologice
x
34 Pentru a obŃine un post x
35 Aveam puterea de decizie x
36 A scăpa de urmărirea penală x
37 Contra-serviciu x
38 NeatenŃia mea (la volan) x x x
39 Teribilism la volan x x
40 Oboseala, am adormit la
volan
x x
41 Starea drumului, condiŃiile
atmosferice, altă persoană
x
57. 57
42 Starea tehnică a vehiculului x
43 Necunoaşterea regulilor de
circulaŃie
x
44 Vina persoanei care mi-a
împrumutat maşina
x
45 NeînŃelegeri cu soŃia x x x
46 Dezinteres pentru familie x x
47 Rea credinŃă, orgoliu x x x
48 Voiam să-mi trăiesc viaŃa, îmi
îngreunau existenŃa
x
49 Atmosfera din casă x
50 NeînŃelegeri cu socrii x
51 Înşelat de soŃie, nu
recunoaşte copiii
x x x
52 Iubea altă femeie x
53 Satisfacerea nevoilor sexuale x x x
54 Din plăcerea de a viola x
55 O iubea x x
56 S-a ascuns de urmăritori (în
evadare)
x x
57 Pentru că i se făcea o
nedreptate
x x
58 Nu suportă autoritatea
(neîncredere în autorităŃi)
x x
59 Nu poate justifica x
T o t a l 36 27 34
13. O mare parte din deŃinuŃi consideră pedepsele primite ca fiind
aspre comparativ cu faptele comise, lucru de care au devenit conştienŃi -
spun ei - în arestul poliŃiei sau în penitenciar. Pe baza experienŃei
noastre, avem convingerea că lucrurile nu stau aşa, ci deŃinuŃii exprimă o
părere larg răspândita în lumea închisorilor: de câte ori au fost invitaŃi să
aducă argumente în acest sens, au fost puşi în dificultate. Conduita
deŃinuŃilor în timpul executării pedepsei, este relativ bună.
14. Având în vedere importanŃa identificării ştiinŃifice a tipurilor de
motivaŃie pro-infracŃională în fiecare caz investigat şi judecat, se impune
necesitatea prezenŃei în parchete şi la instanŃele de judecată, a unor
58. 58
specialişti în acest domeniu - psihologi şi criminologi. Ei ar putea asigura
o cunoaştere de profunzime a personalităŃii delincvenŃilor şi a gradului lor
de periculozitate, ar putea orienta modul de anchetare eficace în funcŃie
de particularităŃile lor psihologice, ar elabora prognoze privind evoluŃia
viitoare a acestora în mediul de detenŃie sau după liberare, ar putea oferi
expertiză în problemele practice cu care se confruntă magistraŃii.
DeŃinuŃii condamnaŃi pentru „omor”
Date semnificative
- vârsta: - 35,3% au între 36 si 45 de ani;
- 27% au între 26 si 35 de ani
- 27% au peste 46 de ani
- studii: - liceul - 35,3%
- 5-8 clase - 25,2%
- şcoală profesională - 25,2%
- ocupaŃia la data arestării: - 24,3% - muncitori necalificaŃi,
- 16,5% - muncitori calificaŃi
- 28,5% - fără ocupaŃie;
- starea civilă: - necăsătoriŃi – 25,2%
- divorŃaŃi, cu copii – 17,6%
- căsătoriŃi, cu copii – 15 %
- concubinaj, cu copii – 15%
- starea de recidivă: - 53% - nerecidivişti
- 51,3% - au antecedente penale
- 30,3% sunt dependenŃi de alcool iar 2,5% de droguri;
- starea de sănătate: - sănătoşi - 48%
- cu afecŃiuni medicale - 36%
- cu boli psihice - 11%
- 5% declară că au şi boli somatice şi mintale;
59. 59
- familia de origine este organizată în 82,4% din cazuri;
- 73% au comis fapta singuri iar 60,5% în mediul rural;
- după împrejurări, fapta a fost comisă în spaŃiul public (34,5%), în
casa victimei (29,4%) sau în casa agresorului (23,5%);
- victimele erau bărbaŃi (63%), cunoscuŃi anterior (78%) şi cu
care aveau relaŃii bune (52%) deşi nu erau rude (73%);
- repartizarea pe vârste a victimelor arată că 24,4% aveau vârsta între
41 şi 50 de ani, 13,4% între 26 şi 30 de ani iar 12,6% între 51 şi 60 de
ani;
- conflictul a fost neintenŃionat în 52% din cazuri iar 58% din deŃinuŃi
afirmă că a fost declanşat de victimă , aceasta fiind percepută ca mai
slabă fizic (47%) dar ameninŃătoare (37,8%) şi enervantă (20,2%);
-vinovat principal de infracŃiune este considerată victima (37%) iar
deŃinutul însuşi doar în procent de 34,5%;
-pedeapsa primită e considerată mai grea decât fapta comisă de 61,3%
din condamnaŃi;
- autorul a recunoscut infracŃiunea doar după identificare (43,7%) sau s-
a predat poliŃiei ( 30,3%);
-după comiterea faptei, 70% din deŃinuŃi au regretat iar faŃă de familia
victimei resimt ruşine (39,5%), compasiune (23,5%) sau indiferenŃă
(24,4%).
MotivaŃia condamnaŃilor pentru “omor”
Sursă
Tipuri de motivaŃie
DeŃinuŃi
%
Rechizitoriu
%
Personal din
penitenciar
%
1 Provocat de victimă 34,4 - 1,7
2 Conflict sub influenŃa alcoolului 16 34,8 29,5
3 S-a apărat de victimă 8,5 - 0,8
4 A fost surprins într-o altă
infracŃiune (furt, viol)
- 8,4 7,5
5 Din gelozie 8,3 - -
6 A fost umilit de victimă 4,5 - -
7 Îndemnat de prieteni 5 - 1,6
8 Probleme financiare sau de
proprietate cu victima
2,5 5 1,7
60. 60
9 Victima a apărat altă persoană - 4,7 1,7
10 Răzbunare sub influenŃa
alcoolului
3,4 3,3 4,2
11 A dorit să aplice o „corecŃie” - - 0,8
12 Alt răspuns 7,4 3,3 -
13 Nu recunoaşte fapta 1,7 - 0,8
14 Nu poate justifica fapta 8,3 - -
15 Lipsă rechizitoriu - 2,5 -
16 Non-răspuns (nespecificat) - 38 49,7
17 T o t a l 100 100 100
Există diferenŃe semnificative între cele trei surse de date privind
motivaŃia infracŃională:
- toate categoriile de deŃinuŃii explică omorul în principal prin
faptul că au fost provocaŃi, la care mai adaugă şi alte explicaŃii
privind faptul că au fost agresaŃi sau umiliŃi de victimă, au fost
sub influenŃa alcoolului, din cauza geloziei sau la îndemnul
prietenilor;
- rechizitoriul pune accentul pe conflictul dintre cei doi, pe
consumul de alcool (în procent mult mai mic decât cel afirmat
de deŃinuŃi), dar aduce şi elemente trecute sub tăcere de
făptaşi: surprinderea în timpul comiterii altei infracŃiuni sau
faptul că victima luase apărarea altei persoane;
- personalul din penitenciar insistă asupra conflictului apărut
între agresor şi victimă fără a considera că victima l-a provocat
pe asasin.
O menŃiune fac pentru procentele mari în care nu sunt menŃionate
motivele infracŃiunilor comise: 38% în rechizitorii şi 50% la personalul din
penitenciare.
DeŃinuŃii condamnaŃi pentru “lovituri cauzatoare de moarte”
61. 61
Date semnificative
- intervalul de vârstă cel mai bine reprezentat este 26-35 de ani
(38,8%) urmând deŃinuŃii de peste 46 de ani ( 34,7%) ;
- după studii, condamnaŃii se grupează, în ordine, în cei care au 5-8
clase (30 %), şcoală profesională (28,6%) şi liceu (24,5%);
- după starea civilă, cei mai mulŃi sunt necăsătoriŃi (34,7%), urmând
cei căsătoriŃi care au copii – 16,3% şi cei care trăiesc în concubinaj
şi au copii - 14,3%;
- după starea de recidivă, 65,3% sunt nerecidivişti iar 47% au
antecedente penale;
- provin din mediul rural (59%), din familii organizate (79,6%), în
copilărie au fost rareori bătuŃi (51%) sau niciodată (34,7%) şi afirmă
că s-au înŃeles cel mai bine cu mama (57%);
- 44,8% erau muncitori necalificaŃi iar 18,4% lucrau în agricultură; la
data arestării, 14,3% nu aveau nici o ocupaŃie ;
- dependenŃa de alcool este destul de frecventă (22,4%) iar 43%
declară că au o afecŃiune medicală;
- fapta a fost comisă fără a fi ajutat de cineva (87,8%), ziua (57%) şi
mai ales în zilele lucrătoare (71%) ;
- victimele erau persoane mature, mai ales bărbaŃi (73,5%), cu vârsta
cuprinsă între 36 şi 50 de ani (42,8%); deŃinutul cunoştea victima
de mai mult timp (81,6%) dar erau rude doar în procent de 26,5%;
- deŃinuŃii investigaŃi consideră că victimele au declanşat conflictul
(75,5%) deşi erau, din punct de vedere fizic, mai slabe;
- nu a existat o intenŃie vădită de a comite agresiunea (63,3% declară
acest lucru) deşi înainte de aceasta victima li s-a părut
ameninŃătoare (30,6%) şi enervantă (30,6%);
- după comiterea faptei, deŃinuŃii declară că au fost disperaŃi (28,6%),
au considerat că au făcut o nedreptate (26,5%) şi regretă
deznodământul (79,6%); faŃă de familia victimei resimt ruşine (51%)
şi compasiune (32,7%).
MotivaŃia condamnaŃilor pentru “lovituri cauzatoare de moarte”
Sursă
Tipuri de motive
DeŃinuŃi
%
Rechizitoriu
%
Personal
din
penitenciar
62. 62
%
1 Provocat de victimă 45 - -
2 Conflict sub influenŃa alcoolului 24,5 59,2 32,6
3 Pentru a se apăra de victimă 10,2 - 10,2
4 A fost umilit de victimă 4,1 - -
5 Din răzbunare 2 - -
6 Probleme financiare sau de
proprietate cu victima
2 - 4,2
7 Surprins într-o altă infracŃiune 2 2 2
8 Nu poate justifica 2 - -
9 Alt răspuns 8,2 4 2
10 Non-răspuns (nespecificat) - 28,6 49
11 Lipsă rechizitoriu - 6,2 -
12 T o t a l 100 100 100
Analizând procentele din tabelul de mai sus, putem trage anumite
concluzii:
- autorii infracŃiunilor de lovituri cauzatoare de moarte, afirmă că au
fost provocaŃi de victimă (47%), că erau sub influenŃa alcoolului
(22,%) şi au fost forŃaŃi să se apere de aceasta (10,2%);
- deŃinuŃii foarte tineri (18-21 ani) şi cu nivel de instruire scăzut (1-4
clase), consideră că ceea ce a condus la deznodământul fatal a
fost, în principal, umilirea lor de către victimă ;
- în rechizitoriile consultate, explicaŃia trecerii la act este găsită, în
jumătate din cazuri, în conflictul apărut între cei doi şi în mai mică
măsură în consumul de alcool (doar 10% din cazuri);
- personalul din penitenciar consideră drept cauze principale
conflictul, efortul de a se apăra de agresiunea victimei şi
recuperarea unor bani sau bunuri ; în jumătate din cazuri,
personalul nu poate preciza motivaŃia infracŃională iar o treime din
rechizitorii nu fac referire la acest aspect.
DeŃinuŃii condamnaŃi pentru “vătămare corporală gravă”
Date semnificative
