And in the sixth month the angel Gabriel was sent from God unto a city of Galilee, named Nazareth, To a virgin espoused to a man whose name was Joseph, of the house of David; and the virgin's name was Mary. And the angel came in unto her, and said, Hail, thou that art highly favoured, the Lord is with thee: blessed art thou among women. And when she saw him, she was troubled at his saying, and cast in her mind what manner of salutation this should be. And the angel said unto her, Fear not, Mary: for thou hast found favour with God. And, behold, thou shalt conceive in thy womb, and bring forth a son, and shalt call his name JESUS. He shall be great, and shall be called the Son of the Highest: and the Lord God shall give unto him the throne of his father David: And he shall reign over the house of Jacob for ever; and of his kingdom there shall be no end. LUKE 1:26-33

1. Evanghelia Nașterii
Mariei
CAPITOLUL 1
1 Fericita și pururea slăvită Fecioară Maria, născută din
neamul împărătesc și din familia lui David, s-a născut în
orașul Nazaret și a fost educată la Ierusalim, în templul
Domnului.
2 Numele tatălui ei era Ioachim și al mamei sale Ana.
Familia tatălui ei era din Galileea și orașul Nazaret. Familia
mamei ei era din Betleem.
3 Viețile lor erau clare și drepte înaintea Domnului,
evlavioase și fără cusur înaintea oamenilor. Căci și-au
împărțit toată substanța în trei părți:
4 Din care unul l-au închinat templului și slujitorilor
templului; pe altul l-au împărțit printre străini și persoane
aflate în situații nefavorabile; iar pe al treilea l-au rezervat
pentru ei înșiși și pentru folosința propriei familii.
5 În felul acesta, ei au trăit vreo douăzeci de ani în mod
curat, în favoarea lui Dumnezeu și în stima oamenilor, fără
copii.
6 Dar ei au jurat că, dacă Dumnezeu îi va favoriza cu vreo
chestiune, o vor dedica slujirii Domnului; pentru care
mergeau la fiecare sărbătoare a anului la templul Domnului.
7 Și s-a întâmplat că, când s-a apropiat sărbătoarea de
dedicare, Ioachim, împreună cu alți câțiva din seminția lui,
s-au suit la Ierusalim și, în vremea aceea, Isahar era mare
preot;
8 Care, când l-a văzut pe Ioachim împreună cu ceilalți
vecini ai săi, aducându-și jertfa, l-a disprețuit și pe el și pe
darurile lui și l-a întrebat:
9 De ce el, care nu avea copii, s-a înfățișat să apară printre
cei care au avut? Adăugând că jertfele lui nu ar putea fi
niciodată plăcute lui Dumnezeu, care a fost judecat de el
nevrednic de a avea copii; Scriptura spunând: Blestemat să
fie oricine nu va naște bărbat în Israel.
10 El a mai spus că mai întâi ar trebui să fie eliberat de
blestemul acela, dând naștere unor neamuri, și apoi să vină
cu jertfele sale în prezența lui Dumnezeu.
11 Dar Ioachim, fiind foarte încurcat de rușinea unei
asemenea ocaruri, s-a retras la păstorii, care erau cu vitele
în pășunea lor;
12 Căci nu era înclinat să se întoarcă acasă, ca nu cumva
vecinii săi, care erau prezenți și au auzit toate acestea de la
marele preot, să-l reproșeze în mod public în același fel.
CAPITOLUL 2
1 Dar când era acolo de ceva vreme, într-o zi când era
singur, îngerul Domnului a stat lângă el, cu o lumină
prodigioasă.
2 Căruia, tulburat de înfățișare, îngerul care i se arătase,
străduindu-se să-l compună, i-a zis:
3 Nu te teme, Ioachim, nici nu te tulbura înaintea mea, căci
sunt un înger al Domnului trimis de el la tine, ca să te aduc
la cunoștință că rugăciunile tale sunt ascultate și că
milostenia ta s-a înălțat înaintea lui Dumnezeu .
4 Căci El a văzut cu siguranță rușinea ta și te-a auzit
reproșându-te pe nedrept că nu ai copii; căci Dumnezeu
este răzbunătorul păcatului, și nu al naturii;
5 Atunci când închide pântecele oricărei persoane, o face
din acest motiv, ca să-l deschidă din nou într-un mod mai
minunat, iar ceea ce se naște pare a fi nu produsul poftei, ci
darul lui Dumnezeu. .
6 Căci prima mamă a neamului tău, Sara, n-a fost stearpă
până în al optzecilea an; și totuși chiar la sfârșitul bătrâneții
ei a născut pe Isaac, în care făgăduința a fost făcută o
binecuvântare pentru toate neamurile.
7 De asemenea, Rahela, atât de mult în favoarea lui
Dumnezeu și atât de iubită de sfântul Iacov, a rămas
stearpă multă vreme, dar după aceea a fost mama lui Iosif,
care nu numai că era guvernator al Egiptului, ci a izbăvit
multe neamuri de la pieire cu foame.
8 Cine dintre judecători a fost mai viteaz decât Samson sau
mai sfânt decât Samuel? Și totuși ambele lor mame erau
sterile.
9 Dar dacă rațiunea nu vă va convinge de adevărul
cuvintelor mele, că există concepții frecvente în anii
înaintați și că cei care au fost sterili au scos la iveală marea
lor surprindere; de aceea Ana, soția ta, îți va aduce o fiică
și îi vei pune numele Maria;
10 Conform jurământului tău, ea va fi închinată Domnului
din pruncie și va fi plină de Duhul Sfânt din pântecele
mamei sale;
11 Ea să nu mănânce și să nu bea nimic necurat, nici
purtarea ei să nu fie în afara oamenilor de rând, ci în
templul Domnului; pentru ca ea să nu cadă sub nicio
calomnie sau suspiciune despre ceea ce este rău.
12 Așadar, în cursul anilor ei, așa cum va fi născut într-un
mod miraculos dintr-o persoană care a fost sterilă, tot așa,
deși este încă fecioară, într-un mod fără egal, va naște pe
Fiul Dumnezeului Prea Înalt, care va , să fie numit Isus și,
după semnificația numelui Său, să fie Mântuitorul tuturor
neamurilor.
13 Și acesta va fi pentru tine un semn al lucrurilor pe care
le declar, și anume, când vei ajunge la poarta de aur a
Ierusalimului, acolo o vei întâlni pe soția ta Ana, care fiind
foarte tulburată că nu te-ai întors mai devreme, se va
bucura atunci să te văd.
14 După ce îngerul a spus acestea, s-a îndepărtat de el.
CAPITOLUL 3
1 După aceea, îngerul i s-a arătat Anei, soția sa, și i-a zis:
Nu vă temeți și nu credeți că ceea ce vedeți este un duh.
2 Căci eu sunt acel înger care ți-am adus rugăciunile și
milostenia înaintea lui Dumnezeu și acum sunt trimis la
tine, ca să te informez că ți se va naște o fiică, care se va
numi Maria și va fi binecuvântată mai sus. toate femeile.
3 Ea va fi, imediat după naștere, plină de harul Domnului și
va rămâne în cei trei ani ai înțărcării ei în casa tatălui ei, iar
după aceea, fiind devotată slujirii Domnului, nu se va
îndepărta de la templu, până când ajunge la ani de discreție.
4 Într-un cuvânt, ea va sluji acolo Domnului noapte și zi în
post și rugăciune, se va abține de la orice lucru necurat și
nu va cunoaște niciodată pe nimeni;
5 Dar, fiind un exemplu de neegalat, fără nici un fel de
murdărie sau întinare, și o fecioară care nu cunoaște pe
nimeni, va naște un fiu și o slujbă va naște pe Domnul, care

2. atât prin harul, cât și numele și faptele sale, va fi
Mântuitorul. a lumii.
6 Scoală-te deci și urcă-te la Ierusalim și, când vei ajunge
la aceea numită poarta de aur, pentru că este aurita cu aur,
ca semn a ceea ce ți-am spus, te vei întâlni cu soțul tău,
pentru a cărui siguranță au fost atât de îngrijorați.
7 Atunci când veți găsi aceste lucruri astfel împlinite,
credeți că toate celelalte pe care v-am spus, fără îndoială,
se vor împlini.
8 Prin urmare, după porunca îngerului, amândoi au părăsit
locurile unde se aflau și, când au ajuns la locul specificat în
predicția îngerului, s-au întâlnit.
9 Atunci, bucurându-se unul de viziunea celuilalt, și
mulțumiți pe deplin de făgăduința unui copil, au mulțumit
cuvenit Domnului, care înalță pe cei smeriți.
10 După ce L-au lăudat pe Domnul, s-au întors acasă și au
trăit într-o așteptare veselă și sigură a făgăduinței lui
Dumnezeu.
11 Ana a rămas însărcinată și a născut o fiică și, după
porunca îngerului, părinții i-au pus numele Maria.
CAPITOLUL 4
1 Și când au trecut trei ani și s-a împlinit timpul înțărcării
ei, au adus-o pe Fecioara la templul Domnului cu daruri.
2 Și erau în jurul templului, după cei cincisprezece psalmi
de grade, cincisprezece scări de urcat.
3 Căci templul fiind zidit pe un munte, altarul arderilor de
tot, care era afară, nu putea fi apropiat decât pe scări;
4 Părinții Sfintei Fecioare și ai pruncului Maria au pus-o pe
una dintre aceste scări;
5 Dar pe când își dezbrăcau hainele cu care călătoriseră și,
după obicei, îmbrăcau unele mai îngrijite și mai curate,
6 Între timp, Fecioara Domnului a urcat astfel toate scările
una după alta, fără ajutorul cuiva care să o conducă sau să o
ridice, încât oricine ar fi judecat de aici că ea avea o vârstă
desăvârșită.
7 Așa a făcut Domnul, în copilăria Fecioarei Sale, această
lucrare extraordinară și a dovedit prin această minune cât
de mare a fost ea să fie de acum încolo.
8 Dar părinții, după obiceiul legii, și-au adus jertfa și și-au
desăvârșit jurământul, au lăsat-o pe Fecioara cu alte
fecioare în locuințele templului, care urmau să fie crescute
acolo, și s-au întors acasă.
CAPITOLUL 5
1 Dar Fecioara Domnului, pe măsură ce a înaintat în frici, a
crescut și în desăvârșiri și, după spusele Psalmistului, tatăl
și mama ei au părăsit-o, dar Domnul a îngrijit-o.
2 Căci ea avea în fiecare zi conversația îngerilor și în
fiecare zi primea vizitatori de la Dumnezeu, care o păzeau
de tot felul de rău și o făcea să abundă cu toate lucrurile
bune;
3 Așa că, când a ajuns în cele din urmă la al
patrusprezecelea ani, cum cei răi nu puteau să-i pună în
judecată nimic demn de mustrat, așa toți oamenii buni, care
o cunoșteau, i-au admirat viața și conversația.
4 În vremea aceea, marele preot a făcut ordine publică. Ca
toate fecioarele care aveau aşezări publice în templu şi au
ajuns la acest veac, să se întoarcă acasă şi, întrucât erau
acum la o maturitate adecvată, să se străduiască, conform
obiceiului ţării lor, să se căsătorească.
5 Cărei poruncă, deși toate celelalte fecioare s-au supus cu
ușurință, Maria, Fecioara Domnului, singură a răspuns că
nu se poate împlini.
6 Dând aceste motive, că atât ea, cât și părinții ei au
devotat-o slujirii Domnului; și, în plus, că ea a jurat
feciorie Domnului, jurământ pe care a hotărât să nu-l
depășească niciodată mincind cu un bărbat.
7 Marele preot fiind prin aceasta adus în dificultate,
8 Fiindcă n-a îndrăznit, pe de o parte, să desființeze
jurământul și să nu asculte de Scriptura, care zice:
Făgăduiește și plătește,
9 Pe de altă parte, nici nu introduceți un obicei, la care
poporul era străin, poruncit:
10 Pentru ca, la sărbătoarea care se apropie, să se
întâlnească toți cei mai importanți ai Ierusalimului și
locurilor învecinate, ca să aibă sfatul lor, cum ar fi cel mai
bine să procedeze într-un caz atât de dificil.
11 Când s-au întâlnit în consecință, ei au hotărât în
unanimitate să caute pe Domnul și să-i ceară sfat în această
privință.
12 Și când toți erau ocupați de rugăciune, marele preot,
după felul obișnuit, s-a dus să se sfătuiască cu Dumnezeu.
13 Și îndată s-a auzit un glas din chivot și din tronul
îndurării, pe care toți cei prezenți l-au auzit, că trebuie să
fie cercetat sau căutat printr-o profeție a lui Isaia căruia să i
se dea Fecioara și să i se logodească;
14 Căci Isaia spune: „Din tulpina lui Isai va ieși un toiag și
o floare va răsări din rădăcina ei,
15 Și Duhul Domnului se va odihni peste el, Duhul
înțelepciunii și al înțelegerii, Duhul Sfatului și Puterea,
Duhul cunoașterii și al pieței și Duhul fricii de Domnul îl
vor umple.
16 Apoi, conform acestei profeții, el a hotărât ca toți
bărbații din casa și din familia lui David, care erau
căsătoriți și nu erau căsătoriți, să-și aducă toiagurile la altar,
17 Și din toiagul oricărui om, după ce a fost adus, să
înmugurească o floare, iar deasupra ei să stea Duhul
Domnului în înfățișarea unui porumbel, el să fie omul
căruia să i se dea Fecioara. si sa fii logodita.
CAPITOLUL 6
1 Printre ceilalți era un bărbat, numit Iosif, din casa și din
familia lui David, și un om foarte înaintat în vârstă, care și-
a tras toiagul înapoi, când fiecare în afară de a-l prezenta pe
al lui.
2 Așa că, când nimic nu părea plăcut glasului ceresc,
marele preot a considerat că se cuvine să se consulte din
nou pe Dumnezeu,
3 Care a răspuns că cel cu care avea să se logodească
Fecioara este singurul dintre cei adunați, care nu-și adusese
toiagul.
4 Iosif a fost deci trădat.
5 Căci, când și-a adus toiagul și un porumbel care venea
din cer s-a așezat pe vârful lui, toți au văzut limpede că
Fecioara avea să se logodească cu el:
6 În consecință, sfârșitul ceremoniilor obișnuite de logodnă,
s-a întors în orașul său, Betleem, pentru a-și pune casa în
ordine și pentru a face cele necesare căsătoriei.
7 Dar Fecioara Domnului, Maria, împreună cu alte șapte
fecioare de aceeași vârstă, care fuseseră înțărcate în același
timp și care fuseseră rânduite să o însoțească de către preot,
s-au întors la casa părintească din Galileea.

3. CAPITOLUL 7
1 În vremea când a venit prima ei în Galileea, îngerul
Gavriil a fost trimis la ea de la Dumnezeu, ca să-i vestească
zămislirea Mântuitorului nostru și felul și felul în care L-a
zămislit.
2 În consecință, intrând în ea, a umplut odaia în care se afla
ea cu o lumină prodigioasă și, salutând-o într-un mod
foarte politicos, a spus:
3 Bucură-te, Maria! Fecioară a Domnului cea mai plăcută!
O, Fecioară plină de Har! Domnul este cu tine, tu ești
binecuvântată mai presus de toate femeile, ești
binecuvântată mai presus de toți bărbații, asta. s-au născut
până acum.
4 Dar Fecioara, care mai înainte cunoștea chipurile
îngerilor și pentru care o asemenea lumină din ceruri nu era
ceva neobișnuit,
5 Nu era nici îngrozit de vedenia îngerului, nici uimit de
măreția luminii, ci doar tulburat de cuvintele îngerului:
6 Și a început să se gândească la ce ar trebui să însemne un
salut atât de extraordinar, ce anume prevestește sau ce fel
de final va avea.
7 La acest gând răspunde îngerul, inspirat de Dumnezeu;
8 Nu te teme, Maria, ca și cum aș fi vrut ceva nepotrivit cu
castitatea ta în acest salut:
9 Căci ai găsit har la Domnul, pentru că ai ales fecioria.
10 De aceea, cât ești Fecioară, vei rămâne însărcinată fără
păcat și vei naște un fiu.
11 El va fi mare, pentru că va domni de la mare la mare și
de la râuri până la marginile pământului.
12 Și el va fi numit Fiul Celui Prea Înalt; căci cel care se
naște într-o stare rea pe pământ domnește într-un înălțat în
ceruri.
13 Și Domnul îi va da tronul tatălui său David și el va
domni peste casa lui Iacov pentru totdeauna și împărăția lui
nu va avea sfârșit.
14 Căci el este Regele regilor și Domnul domnilor și tronul
său este în vecii vecilor.
15 La acest discurs al îngerului, Fecioara nu a răspuns, de
parcă ar fi necredincioasă, ci dorind să cunoască felul ei.
16 Ea a spus: Cum se poate? Pentru că văzând că, conform
jurământului meu, n-am cunoscut niciodată niciun bărbat,
cum aș putea naște un copil fără să adauge sămânța unui
bărbat?
17 La aceasta, îngerul a răspuns și a zis: Nu te gândi, Maria,
că vei rămâne însărcinată în mod obișnuit.
18 Căci, fără să te culci cu un bărbat, fiind Fecioară, vei
rămâne însărcinată; când este Fecioară, vei naște; iar în
timp ce o Fecioară va alăpta.
19 Căci Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui
Prea Înalt te va umbri, fără nicio căldură a poftei.
20 Deci ceea ce se va naște din voi va fi numai sfânt, să fie.
pentru că numai ea este concepută fără păcat și, născându-
se, va fi numit Fiul lui Dumnezeu.
21 Atunci Maria și-a întins mâinile și și-a ridicat ochii la
cer și a zis: Iată roaba Domnului! Să fie pentru mine după
cuvântul Tău.
CAPITOLUL 8
1 Iosif a plecat deci din Iudeea în Galileea, cu intenția de a
se căsători cu Fecioara care era logodită cu el.
2 Căci erau aproape trei luni de când ea era logodită cu el.
3 În cele din urmă, s-a arătat clar că era însărcinată și nu
putea fi ascunsă de Iosif:
4 Căci, ducându-se la Fecioară în chip liber, ca o nuntă, și
vorbind familiar cu ea, a văzut-o că era însărcinată.
5 Și atunci a început să fie neliniștit și îndoielnic, neștiind
ce cale ar fi fost mai bine să urmeze;
6 Pentru că era un bărbat drept, n-a vrut să o dezvăluie, nici
să o defăimeze cu bănuiala că este o curvă, fiindcă era un
om evlavios.
7 El s-a hotărât deci să pună capăt înțelegerii lor și, ca și în
particular, să o alunge.
8 Dar în timp ce el cugeta la aceste lucruri, iată că îngerul
Domnului i s-a arătat în somn și a zis Iosif, fiul lui David,
nu te teme;
9 Să nu fii dispuși să nu bănuiești că Fecioarei este
vinovată de curvie, nici să crezi ceva greșit despre ea, nici
să nu te temi să o iei de soție;
10 Căci ceea ce s-a născut în ea și acum îți tulbură mintea,
nu este lucrarea omului, ci Duhul Sfânt.
11 Căci ea dintre toate femeile este singura Fecioară care
va naște pe Fiul lui Dumnezeu și-I vei pune numele Isus,
adică Mântuitorul, căci El va mântui poporul Său de
păcatele lui.
12 După aceea, Iosif, după porunca îngerului, s-a căsătorit
cu Fecioara și n-a cunoscut-o, ci a păstrat-o în castitate.
13 Și acum se apropia luna a noua de la conceperea ei,
când Iosif și-a luat soția și ce erau necesare Betleemului,
orașul de unde a venit.
14 Și s-a întâmplat că, pe când erau ei acolo, s-au împlinit
zilele pentru nașterea ei.
15 Și ea a născut pe fiul ei întâi-născut, așa cum au învățat
sfinții Evangheliști, pe Domnul nostru Iisus Hristos, care
împreună cu Tatăl, cu Fiul și cu Duhul Sfânt, trăiește și
domnește în vecii vecilor.