1. BIBLIA NEOPROTESTANTA (DUMITRU
CORNILESCU)
GENEZA
2;2
În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea, pe
care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de
toată lucrarea Lui pe care o făcuse.
4;11
Acum blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta,
care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta
sângele fratelui tău!
6;3
"Atunci Domnul a zis: "Duhul Meu nu va rămâne
(Sau: Nu se va lupta, sau nu va stăpâni.) pururea în
om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă:
totuşi (Sau: de aceea.) zilele lui vor fi de o sută
douăzeci de ani."
7;23
Toate făpturile care erau pe faţa pământului au fost
nimicite, de la om până la vite, până la târâtoare şi
până la păsările cerului: au fost nimicite de pe
pământ. N-a rămas decât Noe şi ce era cu el în
corabie.
11;3
Şi au zis unul către altul: "Haidem! să facem
cărămizi, şi să le ardem bine în foc." Şi cărămida le-
a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var.
EZECHIEL
18;6
Care nu mănâncă pe munţi carne jertfită idolilor, şi
nu ridică ochii spre idolii casei lui Israel, care nu
necinsteşte nevasta aproapelui său, şi nu se
apropie de nevasta sa în timpul necurăţeniei ei,
IOV
1;11
Dar ia întinde-Ţi mâna, şi atinge-te de tot ce are, şi
sunt încredinţat că Te va blestema în faţă."
1;12
Domnul a zis Satanei: "Iată, îţi dau pe mână tot ce
are, numai asupra lui să nu întinzi mâna." Şi Satana
a plecat dinaintea Domnului.
2;4

2. Şi Satana a răspuns Domnului: "Piele pentru piele!
Omul dă tot ce are pentru viaţa lui.
3;11
De ce n-am murit în pântecele mamei mele? De ce
nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei?
5;1
Strigă acum! Cine îţi va răspunde? Căruia dintre
sfinţi îi vei vorbi?
5;7
Omul se naşte ca să sufere, după cum scânteia se
naşte ca să zboare.
5;16
Aşa încât nădejdea sprijineşte pe cel nenorocit, iar
fărădelegea îşi închide gura.
6;3
ar fi mai grele decât nisipul mării: de aceea îmi merg
cuvintele până la nebunie!
7;5
Trupul mi se acoperă cu viermi şi cu o coajă
pământoasă, pielea-mi crapă şi se desface.
7;20
Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul
oamenilor? Pentru ce m-ai pus ţintă săgeţilor Tale,
de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?
9;20
Oricâtă dreptate aş avea, gura mea mă va osândi; şi
oricât de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.
10;7
când ştii bine că nu sunt vinovat, şi că nimeni nu mă
poate scăpa din mâna Ta?
10;10
Nu m-ai muls ca laptele?
10;16
Şi dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmăreşti ca un
leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,
12;19
El ia robi pe preoţi; El răstoarnă pe cei puternici.
13;10
Nu, nu; ci El vă va osândi, dacă în ascuns nu lucraţi
decât părtinindu-L pe El.
14;10
Dar omul când moare, rămâne întins; omul, când îşi
dă sufletul, unde mai este?
15;29

3. Nu se va mai îmbogăţi, averea nu-i va creşte, şi
avuţia nu se va mai întinde pe pământ.
15;7
Tu eşti omul care s-a născut intai? Te-ai nascut tu
inaintea dealurilor?
19;4
Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sunt
răspunzător de aceasta.
28;27
Atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat-o, i-a pus
temeliile şi a pus-o la încercare.
36;30
Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă
adâncimile mării.
36;31
Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă
belşug de hrană.
35;8
Răutatea ta nu poate vătăma decât semenului tău,
dreptatea ta nu foloseşte decât fiului omului.
38;15
Pentru ca cei răi să fie lipsiţi de lumina lor, şi braţul
care se ridică să fie zdrobit?
41;25
Când se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune
pe fugă.
ISAIA
18;1
Vai de tine, ţară, în care răsună zângănit de arme, şi
care eşti dincolo de râurile Etiopiei!
21;1
Prorocie asupra pustiei mării. Cum înaintează vijelia
de la miazăzi, aşa vine el din pustie, din ţara
înfricoşată.
3;23
Oglinzile şi cămăşile subţiri, turbanele şi maramele
uşoare.
27;11
Când i se usucă ramurile, sunt rupte; vin femeile, să
le ardă. Căci acesta era un popor fără pricepere; de
aceea Cel ce l-a făcut n-a avut milă de el, şi Cel ce l-
a întocmit nu l-a iertat.

4. 32;9
Femei fără grijă, sculaţi-vă şi ascultaţi glasul meu!
Fiice nepăsătoare, luaţi aminte la cuvântul meu!
34;13
Pe pământul poporului meu cresc spini şi mărăcini,
chiar şi în toate casele de plăcere ale cetăţii celei
vesele.
40;7
Iarba se usucă, floarea cade, când suflă vântul
Domnului peste ea." - În adevăr, poporul este ca
iarba:
43;26
Adu-Mi aminte, să ne judecăm împreună, vorbeşte
tu însuţi, ca să-ţi scoţi dreptatea.
43;27
Cel dintâi tată al tău a păcătuit, şi învăţătorii tăi s-au
răzvrătit împotriva Mea.
44;12
Fierarul face o secure, lucrează cu cărbuni, şi o
făţuieşte şi-i dă un chip cu lovituri de ciocan, şi o
lucrează cu puterea braţului; dar dacă-i este foame,
este fără vlagă; dacă nu bea apă, este sleit de puteri.
44;13
Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu
creionul, făţuieşte lemnul cu o rindea, şi-i înseamnă
mărimea cu compasul; face un chip de om, un
frumos chip omenesc, ca să locuiască într-o casă.
44;20
El se hrăneşte cu cenuşă, inima lui amăgită îl duce
în rătăcire, ca să nu-şi mântuiască sufletul, şi să nu
zică: "N-am oare o minciună în mână?"
48;1
Ascultaţi lucrul acesta, casa lui Iacov, voi, care
purtaţi numele lui Israel, şi care aţi ieşit din apele lui
Iuda; voi, care aţi jurat pe Numele Domnului, şi care
chemaţi pe Dumnezeul lui Israel, dar nu în adevăr,
nici cu neprihănire!
48;10
Iată, te-am pus în cuptor, dar nu te-am găsit argint;
te-am lămurit în cuptorul urgiei.
49;21
Şi vei zice în inima ta: "Cine mi i-a născut? Căci
eram fără copii, şi stearpă; eram roabă, izgonită:
cine i-a crescut? Rămăsesem singură: unde erau
aceştia?"
50;6

5. Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau, şi
obrajii înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-
am ascuns faţa de ocări şi de scuipări.
51;1
Ascultaţi-Mă, voi, care umblaţi după neprihănire,
care căutaţi pe Domnul! Priviţi spre stânca din care
aţi fost ciopliţi, spre gaura gropii din care aţi fost
scoşi.
55;6
Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi;
chemaţi-L, câtă vreme este aproape.
59;1
Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să
mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă,
63;9
În toate necazurile lor n-au fost fără ajutor, şi Îngerul
care este înaintea Feţei Lui i-a mântuit; El Însuşi i-a
răscumpărat, în dragostea şi îndurarea Lui, şi
necurmat i-a sprijinit şi i-a purtat în zilele din
vechime.
EXODUL
20;7
Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului
tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va
lua în deşert Numele Lui.
20;10
Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată
Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare
în ea,
IOAN
15;13
Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva
viaţa pentru prietenii săi.
FAPTELE APOSTOLILOR
1;7
El le-a răspuns: "Nu este treaba voastră să ştiţi
vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a
păstrat sub stăpânirea Sa.
1;26
Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, care a fost
numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.
2;1
În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi
loc.
2;2

6. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui
vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau
ei.
2;14
Atunci Petru s-a sculat în picioare cu cei
unsprezece, a ridicat glasul, şi le-a zis: "Bărbaţi
Iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi
lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele!
2;19
Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos
pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum;
2;20
Soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge,
înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi
strălucită.
2;24
Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile
morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea.
2;28
Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii, şi Mă vei umple de
bucurie cu starea Ta de faţă."
3;15
Aţi omorât pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a
înviat din morţi; noi suntem martori ai Lui.
4;8
Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: "Mai mari
ai norodului şi bătrâni ai lui Israel!
4;9
Fiindcă suntem traşi astăzi la răspundere pentru o
facere de bine, făcută unui om bolnav, şi suntem
întrebaţi cum a fost vindecat,
4;16
Si au zis: "Ce vom face oamenilor acestora? Căci
este ştiut de toţi locuitorii Ierusalimului că prin ei s-
a făcut o minune vădită, pe care n-o putem tăgădui.
4;27
În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus,
pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta
Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele
lui Israel,
7;2
Ştefan a răspuns: "Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi!
Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru
Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se
aşeze în Haran.

7. 7;6
Dumnezeu i-a spus că sămânţa lui va locui într-o
ţară străină, va fi robită, şi va fi chinuită patru sute
de ani.
7;19
Împăratul acesta a uneltit împotriva neamului
nostru, şi a chinuit pe părinţii noştri, până acolo ca
să-şi lepede pruncii, ca să nu trăiască.
7;25
Credea că fraţii lui vor pricepe că Dumnezeu prin
mâna lui le va da izbăvirea; dar n-au priceput.
7;30
Peste patruzeci de ani, i s-a arătat un înger în pustia
muntelui Sinai, în para focului unui rug.
7;32
Care i-a zis: ,Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi,
Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi
Dumnezeul lui Iacov.' Şi Moise, tremurând, n-a
îndrăznit să se uite.
7;55
Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii
spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus
stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu;
8;33
In smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Şi cine va
zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost
luată de pe pământ."
10;10
L-a ajuns foamea, şi a vrut să mănânce. Pe când îi
pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire
sufletească.
10;29
De aceea am venit fără cârtire când m-aţi chemat; vă
întreb dar, cu ce gând aţi trimis după mine?"
11;5
"Eram în cetatea Iope; şi, pe când mă rugam, am
căzut într-o răpire sufletească, şi am avut o vedenie:
un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru
colţuri, se cobora din cer, şi a venit până la mine.
11;29
Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea
lui, un ajutor fraţilor, care locuiau în Iudea,
13;36

8. Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după
planul lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat lângă
părinţii săi, şi a văzut putrezirea.
13;51
Pavel şi Barnaba au scuturat praful de pe picioare
împotriva lor, şi s-au dus în Iconia,
14;4
Mulţimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu Iudeii,
alţii cu apostolii.
14;9
El şedea jos şi asculta pe Pavel când vorbea. Pavel
s-a uitat ţintă la el, şi fiindcă a văzut că are credinţă
ca să fie tămăduit,
15;23
Şi au scris astfel prin ei: "Apostolii, prezbiterii (Sau:
bătrâni.) şi fraţii: către fraţii dintre Neamuri, care
sunt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune!"
APOCALIPSA
1;8
„Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice
Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce
vine, Cel Atotputernic.
6;17
Căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine
poate sta în picioare?
18;10
Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, şi
vor zice: „Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare,
cetatea cea tare! Într-o clipă ţi-a venit judecata!”
17;16
Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, şi fiara, vor urî
pe curvă, o vor pustii, şi o vor lăsa goală. Carnea i-o
vor mânca, şi o vor arde cu foc.
19;8
Si i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor, şi
curat.” – (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale
sfinţilor.)
19;17
Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în
soare. El a strigat cu glas tare, şi a zis tuturor
păsărilor, care zburau prin mijlocul cerului: „Veniţi,
adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu,
20;2

9. El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care
este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de
ani.
21;10
Şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi
mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se
pogora din cer de la Dumnezeu,
21;21
Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie.
22;1
Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca
cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui
Dumnezeu şi al Mielului.
21;5
Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu
fac toate lucrurile noi.”
22;11
Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe;
cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine
este fără prihană să trăiască şi mai departe fără
prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai
departe!
ROMANI
3;5
Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină
neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva
Dumnezeu este nedrept când Îşi dezlănţuie mânia?
(Vorbesc în felul oamenilor.)
5;4
Răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa
aceasta aduce nădejdea.
7;2
Căci femeia măritată este legată prin Lege de
bărbatul ei câtă vreme trăieşte el; dar dacă-i moare
bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei.
7;21
Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac
binele, răul este lipit de mine.
8;1
Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt
în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii
pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
8;3

10. Căci - lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea
pământească (Greceşte: carnea, aici şi peste tot
unde e "firea pământească".) o făcea fără putere -
Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească,
trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său
într-o fire asemănătoare cu a păcatului,
8;22
Dar ştim că până în ziua de azi, toată firea suspină şi
suferă durerile naşterii.
8;27
Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa
Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după
voia lui Dumnezeu.
9;9
Căci cuvântul acesta este o făgăduinţă: "Pe vremea
aceasta Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu."
9;10
Ba mai mult; tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit
doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac.
9;15
Căci El a zis lui Moise: "Voi avea milă de oricine-Mi
va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi
va plăcea să Mă îndur."
9;18
Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine
vrea.
9;22
Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-
Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit
cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute
pentru pieire;
10;19
Dar întreb iarăşi: ,N-a ştiut Israel lucrul acesta?' Ba
da; căci Moise, cel dintâi, zice: ,Vă voi întărâta la
pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi aţâţa mânia
printr-un neam fără pricepere.'
10;20
Şi Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice:
,Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut
cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.'
11;14
Si caut, ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia
celor din neamul meu, şi să mântuiesc pe unii din ei.
12;1

11. Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui
Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă
vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din
partea voastră o slujbă duhovnicească.
12;2
Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă
prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi
deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută
şi desăvârşită.
12;8
Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de
îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine
cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă. Cine face
milostenie, s-o facă cu bucurie.
12;19
Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se
răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris:
"Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti", zice
Domnul.
13;1
Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte;
căci nu este stăpânire care să nu vină de la
Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite
de Dumnezeu.
14;6
Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face.
Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o
face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă;
pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu
mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă; şi aduce şi el
mulţumiri lui Dumnezeu.
14;10
Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce
dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom
înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.
14;18
Cine slujeşte lui Hristos în felul acesta, este plăcut
lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.
14;22
Încredinţarea pe care o ai, păstrează-o pentru tine,
înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se
osândeşte singur în ce găseşte bine.
15;7
Aşadar, primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe
voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.

12. 15;19
Fie prin puterea semnelor şi a minunilor, fie prin
puterea Duhului Sfânt. Aşa că, de la Ierusalim şi
ţările de primprejur, până la Iliric, am răspândit cu
prisosinţă Evanghelia lui Hristos.
16;25
Iar Aceluia care poate să vă întărească, după
Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Hristos, -
potrivit cu descoperirea tainei, care a fost ţinută
ascunsă timp de veacuri,
1 CORINTENI
1;25
Căci nebunia lui Dumnezeu, este mai înţeleaptă
decât oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu, este
mai tare decât oamenii.
2;13
Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la
înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la
Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească
pentru lucrurile duhovniceşti.
2;15
Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece
totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni.
4;4
Căci n-am nimic împotriva mea; totuşi nu pentru
aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă,
este Domnul.
4;5
De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme,
până va veni Domnul, care va scoate la lumină
lucrurile ascunse în întuneric, şi va descoperi
gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda
de la Dumnezeu.
7;9
Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească;
pentru că este mai bine să se căsătorească decât să
ardă.
7;35
Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să
vă prind într-un laţ, ci pentru ceea ce este frumos, şi
ca să puteţi sluji Domnului fără piedici.
8;7
Dar nu toţi au cunoştinţa aceasta. Ci unii, fiind
obişnuiţi până acum cu idolul, mănâncă un lucru ca
fiind jertfit unui idol; şi cugetul lor, care este slab,
este întinat.

13. 9;11
Dacă am semănat printre voi bunurile duhovniceşti,
mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre
vremelnice?
9;13
Nu ştiţi că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte, sunt
hrăniţi din lucrurile de la Templu, şi că cei ce slujesc
altarului, au parte de la altar?
11;2
Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de
mine, şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am
dat.
11;13
Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să
se roage lui Dumnezeu dezvelită?
11;17
Vă dau aceste învăţături, dar nu vă laud pentru că vă
adunaţi laolaltă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să
vă faceţi mai răi.
14;2
În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă, nu vorbeşte
oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l
înţelege, şi, cu duhul, el spune taine.
14;12
Tot aşa şi voi, fiindcă râvniţi după daruri
duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în
vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.
14;19
Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci
cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decât să spun
zece mii de cuvinte în altă limbă.
14;38
Şi dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă!
2 CORINTENI
1;6
Aşa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru
mângâierea şi mântuirea voastră; dacă suntem
mângâiaţi, suntem pentru mângâierea voastră, care
se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca
şi noi.
1;17
În luarea hotărârii acesteia, am lucrat eu în chip
uşuratic? Sau hotărârile mele sunt nişte hotărâri, pe
care le iau în felul lumii, ca să fie în mine "Da, da" şi
"Nu, nu"?
1;24

14. Nu doar că am avea stăpânire peste credinţa
voastră; dar vrem să lucrăm şi noi împreună la
bucuria voastră; căci staţi tari în credinţă.
2;14
Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă
totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos, şi care
răspândeşte prin noi în orice loc mireasma
cunoştinţei Lui.
3;1
Începem noi iarăşi să ne lăudăm singuri? Sau nu
cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole de laudă,
către voi sau de la voi?
3;10
Şi în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost
slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult.
3;16
Dar ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul,
marama este luată.
3;18
Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă,
slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip
al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.
4;1
De aceea, fiindcă avem slujba aceasta, după
îndurarea pe care am căpătat-o, noi nu cădem de
oboseală.
4;2
Ca unii, care am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi
ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm
Cuvântul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului,
ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget
omenesc, înaintea lui Dumnezeu.
4;4
A căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul
veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina
Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui
Dumnezeu.
4;14
Şi ştim că Cel ce a înviat pe Domnul Isus, ne va
învia şi pe noi împreună cu Isus, şi ne va face să ne
înfăţişăm împreună cu voi.
4;18
Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci
la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt
trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veşnice.
5;3
Negreşit dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom
fi găsiţi dezbrăcaţi de el.

15. 5;12
Cu aceasta nu ne lăudăm singuri iarăşi înaintea
voastră, ci vă dăm un temei de laudă cu privire la
noi, ca să aveţi cu ce răspunde acelora care se
laudă cu ce este în înfăţişare şi nu cu ce este în
inimă.
10;4
Caci armele cu care ne luptam noi, nu sunt supuse
firii pamantesti, ci sunt puternice, intarite de
Dumnezeu ca sa surpe intariturile.
11;1
O, de ati putea suferi putintica nebunie din partea
mea! Ei, haide, suferiti-ma!
12;13
În adevar, in ce ati fost voi pusi mai prejos decât
celelalte Biserici, afara doar ca numai eu singur nu
v-am fost o sarcina? O, iertati-mi nedreptatea
aceasta!...
13;4
In adevar El a fost rastignit prin slabiciune; dar
traieste prin puterea lui Dumnezeu. Tot astfel si noi
suntem slabi în El, dar, prin puterea lui Dumnezeu,
vom fi plini de viata cu El fata de voi.
GALATENI
1;10
Caut eu oare, in clipa aceasta, sa capat bunavointa
oamenilor, sau bunavointa lui Dumnezeu? Sau caut
sa plac oamenilor? Daca as mai cauta sa plac
oamenilor, n-as fi robul lui Hristos.
3;5
Cel ce va da Duhul si face minuni printre voi, le face
oare prin faptele Legii sau prin auzirea credintei?
3;19
Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adaugata din
pricina calcarilor de lege, pana cand avea sa vina
"Samanta", careia ii fusese facuta fagaduinta; si a
fost data prin ingeri, prin mana unui mijlocitor.
EFESENI
1;5
Ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus
Hristos, dupa buna placere a voii Sale,
1;11
In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai
dinainte, dupa hotararea Aceluia, care face toate
dupa sfatul voii Sale,
1;21

16. Mai presus de orice domnie, de orice stapanire, de
orice putere, de orice dregatorie si de orice nume,
care se poate numi, nu numai in veacul acesta, ci si
in cel viitor.
3;9
Si sa pun in lumina inaintea tuturor care este
ispravnicia acestei taine, ascunse din veacuri in
Dumnezeu, care a facut toate lucrurile;
4;13
Până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a
cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om
mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;
4;32
Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă
unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în
Hristos.
5;9
Căci roada luminii stă în orice bunătate, în
neprihănire şi în adevăr.
IACOV
1;5
Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-
o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână
largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.
1;18
El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul
adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui.
1;23
Căci dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l
împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi
priveşte faţa firească într-o oglindă;
1;27
Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu,
Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe
văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de
lume.
2;26
După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi
credinţa fără fapte este moartă.
3;5
Tot aşa şi limba, este un mic mădular, şi se făleşte
cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare
aprinde!
3;15
Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este
pământească, firească (greceşte: sufletească.);
drăcească
4;3

17. Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu
gând să risipiţi în plăcerile voastre.
5;12
Mai presus de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe
cer, nici pe pământ, nici cu vreun altfel de jurământ.
Ci "da" al vostru să fie "da"; şi "nu" să fie "nu", ca
să nu cădeţi sub judecată.
5;17
Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi
s-a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n-a plouat
deloc în ţară trei ani şi şase luni.
5;20
Să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la
rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte, şi
va acoperi o sumedenie de păcate.
EVREI
1;4
Ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a
moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor.
1;6
Şi, când duce iarăşi în lume pe Cel întâi născut,
zice: "Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!"
2;14
Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi
cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la
ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce
are puterea morţii, adică pe diavolul,
3;11
Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna
Mea!"
5;12
În adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi învăţători,
aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele
dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi
ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.
5;14
Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru
aceia a căror judecată s-a deprins, prin
întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.
6;7
Când un pământ este adăpat de ploaia care cade
adesea pe el, şi rodeşte o iarbă folositoare celor
pentru care este lucrat, capătă binecuvântare de la
Dumnezeu.
6;17

18. De aceea şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească
cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei
nestrămutarea hotărârii Lui, a venit cu un jurământ;
6;20
Unde Isus a intrat pentru noi ca înainte mergător,
când a fost făcut "Mare Preot în veac, după
rânduiala lui Melhisedec".
7;5
Aceia dintre fiii lui Levi, care îndeplinesc slujba de
preoţi, după Lege, au poruncă să ia zeciuială de la
norod, adică de la fraţii lor, cu toate că şi ei se
coboară din Avraam.
7;7
Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat
de cel mai mare.
8;5
Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra lucrurilor
cereşti, după poruncile primite de Moise de la
Dumnezeu, când avea să facă cortul: "Ia seama", i s-
a zis, "să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat
pe munte".
8;9
Nu ca legământul, pe care l-am făcut cu părinţii lor,
în ziua când i-am apucat de mână, ca să-i scot din
ţara Egiptului. Pentru că n-au rămas în legământul
Meu, şi nici Mie nu Mi-a păsat de ei, zice Domnul.
9;7
Dar în partea a doua intră numai marele preot, odată
pe an, şi nu fără sânge, pe care îl aduce pentru sine
însuşi şi pentru păcatele din neştiinţă ale norodului.
10;5
De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit
nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup;
10;9
Apoi zice: "Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule."
El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în
loc pe a doua.
10;27
Ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia
unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi.
10;38
Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă
înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el."
11;1
Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile
nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile
care nu se văd.
11;2

19. Pentru că prin aceasta, cei din vechime au căpătat o
bună mărturie.
11;5
Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să
nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că
Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui,
primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.
11;23
Prin credinţă a fost ascuns Moise trei luni de părinţii
lui, când s-a născut: pentru că vedeau că era frumos
copilul, şi nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca
împăratului.
13;17
Ascultaţi de mai marii voştri, şi fiţi-le supuşi, căci ei
priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care
au să dea socoteală de ele; pentru ca să poată face
lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa
ceva nu v-ar fi de nici un folos.
TIT
1;9
Să se ţină de Cuvântul adevărat, care este potrivit
cu învăţătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască
în învăţătura sănătoasă, şi să înfrunte pe potrivnici.
1;15
Totul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei
necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: până
şi mintea şi cugetul le sunt spurcate.
2;10
Să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o
desăvârşită credincioşie, ca să facă în totul cinste
învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.
2;12
Si ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele
lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare,
dreptate şi evlavie,
2;14
El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne
răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească
un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru
fapte bune.
EFESENI
1;5
Ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus
Hristos, după buna plăcere a voii Sale,

20. 1;11
În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai
dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate
după sfatul voii Sale,
1;17
Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus
Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de
înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,
1;18
Si să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care
este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei
moştenirii Lui în sfinţi,
1;23
Care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte
totul în toţi
2;18
Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-
un Duh.
2;19
Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai
casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni
din casa lui Dumnezeu,
2;20
Fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra
din capul unghiului fiind Isus Hristos.
3;5
Care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în
celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită
acum sfinţilor apostoli şi prooroci ai lui Hristos, prin
Duhul.
5;6
Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte; căci din
pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu
peste oamenii neascultători.
5;9
Căci roada luminii stă în orice bunătate, în
neprihănire şi în adevăr.
FILIPENI
1;9
Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai
mult în cunoştinţă şi orice pricepere,
1;16
Aceştia din urmă lucrează din dragoste, ca unii care
ştiu că eu sunt însărcinat cu apărarea Evangheliei;
1;20

21. Mă aştept şi nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de
ruşine cu nimic; ci că acum, ca totdeauna, Hristos
va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin
viaţa mea, fie prin moartea mea.
1;23
Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să
fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine;
1;27
Numai, purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia
lui Hristos, pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că
voi rămâne departe de voi, să aud despre voi că
rămâneţi tari în acelaşi duh, şi că luptaţi cu un suflet
pentru credinţa Evangheliei,
2;5-6
Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos
Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi
n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu
Dumnezeu
2;12
Astfel dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost
ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră,
cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă,
ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
2;30
Căci pentru lucrul lui Hristos a fost el aproape de
moarte, şi şi-a pus viaţa în joc, ca să împlinească ce
lipsea slujbei voastre pentru mine.
COLOSENI
2;23
Au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune, într-o
închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup,
dar nu sunt de nici un preţ împotriva gâdilării firii
pământeşti.
3;1
Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi
după lucrurile de sus, unde Hristos stă la dreapta lui
Dumnezeu.
3;21
Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi
piardă nădejdea.
4;17
Şi spuneţi lui Arhip: "Ia seama să împlineşti bine
slujba pe care ai primit-o în Domnul."
2 TESALONICENI

22. 1;6
Fiindcă Dumnezeu găseşte că este drept să dea
întristare celor ce vă întristează,
2;1
Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi
strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor,
2;2
Să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea
voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de
vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la
noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar.
2;3
Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu
va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă,
şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul
păcatului); fiul pierzării… (lipseste „ziua Domnului”)
2;7
Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie
numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din
drumul ei.
2;9
Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot
felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase,
1 TIMOTEI
1;4
Si să nu se ţină de basme şi de înşirări de neamuri
fără sfârşit, care dau naştere mai mult la certuri de
vorbe, decât fac să înainteze lucrul lui Dumnezeu
prin credinţă, aşa fac şi acum.
2;8
Vreau dar ca bărbaţii să se roage în orice loc, şi să
ridice spre cer mâini curate, fără mânie şi fără
îndoieli.
2;9
Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage
îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu
cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare,
nici cu haine scumpe,
2;10
Ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun
că sunt evlavioase.
2;12
Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se
ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere.
3;6
Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu
cumva să se îngâmfe şi să cadă în osânda
diavolului.

23. 3;11
Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite,
neclevetitoare, cumpătate, credincioase în toate
lucrurile.
6;12
Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa
veşnică la care ai fost chemat, şi pentru care ai
făcut aceea frumoasă mărturisire înaintea multor
martori.
2 TIMOTEI
1;3
Mulţumesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc cu un
cuget curat, din moşi strămoşi, că neîntrerupt te
pomenesc în rugăciunile mele, zi şi noapte.
1;8
Să nu-ţi fie ruşine dar de mărturisirea Domnului
nostru, nici de mine, întemniţatul Lui. Ci suferă
împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu.
1;9
El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu
pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după
harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de
veşnicii,
2;23
Fereşte-te de întrebările nebune şi nefolositoare,
căci ştii că dau naştere la certuri.
2;25
Să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că
Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la
cunoştinţa adevărului;
3;15
Din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi
dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin
credinţa în Hristos Isus.
3;16
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de
folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea
înţelepciune în neprihănire,
1 PETRU
1;7
Pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai
scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este
încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi
cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,
1;8
Pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El,
fără să-L vedeţi, şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită
şi strălucită,
1;13

24. De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi
treji, şi puneţi-vă toată nădejdea în harul, care vă va
fi adus, la arătarea lui Isus Hristos.
1;17
Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără
părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu
frică în timpul pribegiei voastre;
1;18
Căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu
aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire,
pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,
1;21
Care, prin El, sunteţi credincioşi în Dumnezeu, care
L-a înviat din morţi, şi I-a dat slavă, pentru ca,
credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.
1;22
Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-aţi
curăţit sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste
de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii,
din toată inima;
2;2
Si, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi
laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să
creşteţi spre mântuire,
2;6
Căci este scris în Scriptură: "Iată că pun în Sion o
piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine
se încrede în El, nu va fi dat de ruşine."
2;9
Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie
împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care
Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să
vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din
întuneric la lumina Sa minunată;
2;19
Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru
cugetul lui faţă de Dumnezeu, suferă întristare, şi
suferă pe nedrept.
2;20
În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi
pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu
răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta
este plăcut lui Dumnezeu.
2;21
Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a
suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi
pe urmele Lui.
2;24
El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn,
pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim
pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.

25. 2;25
Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar acum v-aţi întors
la Păstorul şi Episcopul sufletelor voastre.
3;1
Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor
voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să
fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor,
3;6
Ca Sara, care asculta pe Avraam, şi-l numea
"domnul ei". Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi
binele fără să vă temeţi de ceva.
3;19
In care S-a dus să propovăduiască duhurilor din
închisoare,
4;3
Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia
Neamurilor, şi aţi trăit în desfrânări, în pofte, în beţii,
în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite.
4;16
Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creştin, să
nu-i fie ruşine, ci să proslăvească pe Dumnezeu
pentru numele acesta.
5;2
Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza
voastră, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui
Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu
lepădare de sine.
5;3
Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la
împărţeală, ci făcându-vă pilde turmei.
5;10
Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos
Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină
vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere
şi vă va face neclintiţi.
5;14
Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o sărutare de
dragoste. Pacea să fie cu voi cu toţi care sunteţi în
Hristos Isus! Amin.
2 PETRU
1;1
Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către
cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a
noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi
Mântuitorului nostru Isus Hristos
1;4
Prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de
mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii
dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care
este în lume prin pofte

26. 1;5
De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu
credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa
1;9
Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cu
ochii închişi, şi a uitat că a fost curăţit de vechile lui
păcate.
1;15
Îmi voi da osteneala dar, ca, şi după moartea mea,
să vă puteţi aduce totdeauna aminte de aceste
lucruri.
1;19
Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare; la care
bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care
străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa
de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile
voastre.
2;15
După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit, şi
au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit
plata fărădelegii.
3;8
Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru
Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani
sunt ca o zi
3;10
Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea,
cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor
topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe
el, va arde.
1 IOAN
1;1
Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu
ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile
noastre, cu privire la Cuvântul vieţii
1;4
Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria
voastră să fie deplină.
1;5
Vestea, pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o
propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, şi în El
nu este întuneric.
1;6
Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în
întuneric, minţim, şi nu trăim adevărul.
1;7
Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este
în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui
Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.

27. 1;10
Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi
Cuvântul Lui nu este în noi.
2;1
Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu
păcătuiţi.
2;2
El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi
nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii
lumi.
2;18
Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după
cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi că
acum s-au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta
cunoaştem că este ceasul de pe urmă.
2;28
Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca atunci
când Se va arăta El, să avem îndrăzneală, şi, la
venirea Lui, să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de
El.
3;6
Oricine rămâne în El, nu păcătuieşte;
3;8
Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul
păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a
arătat ca să nimicească lucrările diavolului.
3;9
Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte,
pentru că sămânţa Lui rămâne în el;
3;10
Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii
diavolului.
3;11
Căci vestirea, pe care aţi auzit-o de la început, este
aceasta: să ne iubim unii pe alţii;
4;2
Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta:
Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit
în trup, este de la Dumnezeu;
4;7
Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi
cunoaşte pe Dumnezeu.
4;16
Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o
are Dumnezeu faţă de noi.
4;18
In dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită
izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa;
şi cine se teme, n-a ajuns desăvârşit în dragoste.

28. 5;2
Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin
aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui.
5;16
Dacă vede cineva pe fratele său săvârşind un păcat
care nu duce la moarte, să se roage; şi Dumnezeu îi
va da viaţa, pentru cei ce n-au săvârşit un păcat
care duce la moarte. Este un păcat care duce la
moarte; nu-i zic să se roage pentru păcatul acela.
5;18
Ştim că oricine este născut din Dumnezeu, nu
păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte,
şi cel rău nu se atinge de el.
2 IOAN
1;1
Prezbiterul (Sau: bătrânul.) către aleasa Doamnă şi
către copiii ei, pe care-i iubesc în adevăr - şi nu
numai eu, ci toţi cei ce cunosc adevărul
1;5
Şi acum, te rog, Doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie o
poruncă nouă, ci cea, pe care am avut-o de la
început: să ne iubim unii pe alţii!
1;7
Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori, care nu
mărturisesc că Isus Hristos vine în trup.
1;8
Păziţi-vă bine să nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci
să primiţi o răsplată deplină.
1;10
Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura
aceasta, să nu-l primiţi în casă, şi să nu-i ziceţi:
"Bun venit!"
3 IOAN
1;14
Prietenii îţi trimit sănătate. Spune sănătate
prietenilor, fiecăruia pe nume. Amin.

29. BIBLIA ORTODOXA
Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe
care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate
lucrurile Sale, pe care le-a făcut.
Şi acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis
gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna
ta.
Dar Domnul Dumnezeu a zis: "Nu va rămâne Duhul
Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai
trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani!
Şi aşa s-a stins toată fiinţa care se afla pe faţa a tot
pământul, de la om până la dobitoc şi până la târâtoare
şi până la păsările cerului, toate s-au stins de pe
pământ, şi a rămas numai Noe şi ce era cu el în
corabie.
Apoi au zis unul către altul: "Haidem să facem
cărămizi şi să le ardem cu foc!" Şi au folosit cărămida
în loc de piatră, iar smoala în loc de var.
De nu mănâncă jertfit în munte şi spre idolii casei lui
Israel nu-şi întoarce ochii săi; femeia aproapelui său
nu o necinsteşte şi de femeie nu se apropie în timpul
perioadei ei de necurăţie;
Dar ia întinde mâna Ta şi atinge-Te de tot ce este al lui,
să vedem dacă nu Te va blestema în faţă!"
Atunci Domnul a zis către Satan: "Iată, tot ce are el
este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna
ta". Şi Satan a pierit din faţa lui Dumnezeu.

30. Dar Satan a răspuns Domnului şi a zis: "Cojoc pentru
cojoc! Că tot ce are omul dă pentru viaţa lui.
De ce n-am murit când eram în sânul mamei mele? Şi
nu mi-am dat duhul, ieşind din pântecele ei?
Strigă acum, dacă o fi cineva care să-ţi răspundă.
Către care din sfinţii îngeri te vei îndrepta?
Ci omul îşi naşte singur suferinţa, precum vulturii se
ridică în aer, prin puterile lor;
Astfel, sărmanul prinde nădejde şi nedreptatea îşi
închide gura.
Şi fiindcă este mai grea decât nisipul mărilor, de aceea
cuvintele mele sunt bâlbâite!
Trupul meu e plin de păduchi şi de solzi de murdărie;
pielea mea crapă şi se zbârceşte.
Dacă am greşit, ce ţi-am făcut ţie, Păzitorule de
oameni? De ce m-ai luat ţintă pentru săgeţile Tale şi de
ce ţi-am ajuns povară?
Oricâtă dreptate aş avea, gura mea mă va osândi şi
dacă sunt fără prihană ea mă scoate vinovat.
Când ştii bine că nu sunt vinovat şi că nimeni nu mă
poate scăpa din mâna Ta?
Nu m-ai turnat oare ca pe lapte şi nu m-ai închegat ca
pe caş?
Şi astfel fără vlagă cum sunt, Tu mă vânezi ca un leu şi
din nou Te arăţi minunat faţă de mine.
El goneşte pe preoţi în picioarele goale şi dă peste cap
pe cei puternici.
Desigur El vă va osândi dacă în ascuns vreţi să fiţi
părtinitori cu El.
Dar omul când moare rămâne nimicit; când omul îşi dă
sufletul, unde mai este el?

31. Nu va aduna bogăţie şi ce are nu va ţine mult, iar
umbra lui nu se va lungi pe pământ.
Nu cumva eşti tu cel dintâi om care s-a născut? Venit-
ai tu pe lume mai înainte decât munţii?
Chiar dacă ar fi adevărat că am păcătuit, greşeala mea
este pe capul meu.
Atunci El a văzut înţelepciunea şi a cântărit-o, atunci a
pus-o în lumină şi i-a măsurat adâncimea.
Iată că El a rostogolit aburii Săi şi a acoperit
adâncimile mării.
Prin el Domnul hrăneşte popoarele şi le dă belşug de
mâncare.
Răutatea ta poate să strice unui om ca şi tine,
dreptatea ta să folosească celui ce este ca şi tine
născut din om.
Cei răi rămân fără noaptea (prielnică lor) şi braţul
ridicat este frânt.
De măreţia lui se tem şi valurile; valurile mării se dau
înapoi din faţa lui.
Vai ţie, ţară în care se aude zăngănit de arme şi care
eşti dincolo de fluviile Etiopiei!
Ca furtuna care vine de la miazănoapte, aceasta vine
din pustiu, dintr-un ţinut înfricoşător.
Oglinzi, pânzeturi subţiri, turbane şi tunici.
Când crengile se usucă, se rup şi cad, femeile vin şi le
dau foc. Acesta este un popor fără de minte şi nici
Ziditorul lui nu Se milostiveşte de el şi nici Făcătorul
lui nu are milă de el.

32. Femei fără de grijă, sculaţi-vă şi ascultaţi glasul meu!
Fecioare încrezătoare, luaţi aminte la graiul meu!
În palatele lui vor creşte spini, iar în turnurile dărâmate
mărăcini şi urgie. Acolo va fi sălaşul şacalilor şi
adăpostul struţilor.
Se usucă iarba, floarea se veştejeşte, că Duhul
Domnului a trecut pe deasupra. Poporul este ca iarba.
Adu-Mi aminte ca să judecăm împreună, fă tu însuţi
socoteala ca să te dezvinovăţeşti:
Tatăl tău dintâi a păcătuit şi urmaşii tăi şi-au bătut joc
de Mine;
Fierarul ascute o daltă şi dă chip lucrului său cu
cărbuni aprinşi. Alcătuieşte idolul cu lovituri de ciocan
şi-i dă chip cu puterea braţului său. Lui îi este foame
şi, sleit de puteri, el rabdă de sete şi este tare obosit.
Lemnarul întinde sfoara, face un semn cu plumbul. El
lucrează cu sculele lui şi măsoară cu compasul. El
face lucrul lui după chipul unui om, după frumoasa
înfăţişare a unui pământean, ca să fie aşezat într-o
casă.
El se hrăneşte cu năluci, inima lui înşelată l-a dus la
rătăcire. El nu-şi mântuieşte sufletul său şi nu zice:
"Oare ce am eu în mina mea nu este o momeală?"
Ascultaţi aceasta, voi, cei din casa lui Iacov, care
purtaţi numele lui Israel, voi cei ieşiţi din sămânţa lui
Iuda, care vă juraţi pe numele Domnului şi vă lăudaţi
cu Dumnezeul lui Israel, dar nu întru credincioşie şi
dreptate.
Iată că te-am lămurit în foc şi n-am aflat argint, te-am
încercat în cuptorul nenorocirii.
Atunci tu vei zice în inima ta: "Cine mi i-a născut pe
aceştia? Pierdusem copiii mei şi eram stearpă, dusă în
robie şi gonită; dar pe aceştia cine i-a născut? Iată că
rămăsesem singură! Dar aceştia de unde vin?"

33. Spatele l-am dat spre bătăi şi obrajii mei spre pălmuiri,
şi fata Mea nu am ferit-o de ruşinea scuipărilor.
Ascultaţi-Mă pe Mine, voi care umblaţi după dreptate,
voi care căutaţi pe Domnul! Priviţi la stânca din care
aţi fost tăiaţi şi către cariera de piatră din care aţi fost
scoşi.
Căutaţi pe Domnul cât Îl puteţi găsi, strigaţi către
Dânsul cât El este aproape de voi.
Iată, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să nu
poată să izbăvească, şi urechea Lui prea tare ca să nu
audă.
Şi El le-a fost izbăvitor în toate strâmtorările lor. Şi n-a
fost un trimis şi nici un înger, ci faţa Lui i-a mântuit.
Intru iubirea Lui şi întru îndurarea Lui El i-a
răscumpărat, i-a ridicat şi i-a purtat în toată vremea de
demult.
Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert,
că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert
numele Lui.
Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului
tău: să nu faci în acea zi nici un lucru
Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca
sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.
El a zis către ei: Nu este al vostru a şti anii sau vremile
pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa,
Şi au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, şi s-a
socotit împreună cu cei unsprezece apostoli.
Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în
acelaşi loc.

34. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de
suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa
unde şedeau ei.
Şi stând Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-
a vorbit: Bărbaţi iudei, şi toţi care locuiţi în Ierusalim,
aceasta să vă fie cunoscută şi luaţi în urechi cuvintele
mele;
Şi minuni voi face sus în cer şi jos pe pământ semne:
sânge, foc şi fumegare de fum.
Soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge,
înainte de a veni ziua Domnului, cea mare şi
strălucită.
Pe Care Dumnezeu L-a înviat, dezlegând durerile
morţii, întrucât nu era cu putinţă ca El să fie ţinut de
ea.
Făcutu-mi-ai cunoscute căile vieţii; cu înfăţişarea Ta
mă vei umple de bucurie".
Iar pe Începătorul vieţii L-aţi omorât, pe Care însă
Dumnezeu L-a înviat din morţi şi ai Cărui martori
suntem noi.
Atunci Petru, plin fiind de Duhul Sfânt, le-a vorbit:
Căpetenii ale poporului şi bătrâni ai lui Israel,
Fiindcă noi suntem astăzi cercetaţi pentru facere de
bine unui om bolnav, prin cine a fost el vindecat,
Zicând: ce vom face acestor oameni? Căci este
învederat tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim că prin
ei s-a făcut o minune cunoscută şi nu putem să
tăgăduim.
Căci asupra Sfântului Tău Fiu Iisus, pe care Tu L-ai
uns, s-au adunat laolaltă, cu adevărat, în cetatea
aceasta, şi Irod şi Pontius Pilat cu păgânii şi cu
popoarele lui Israel,
Iar el a zis: Bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi! Dumnezeul
slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în
Mesopotamia, mai înainte de a locui în Haran,

35. Şi Dumnezeu a vorbit astfel: "Urmaşii lui vor fi străini
în pământ străin, şi acolo îi vor robi şi-i vor asupri
patru sute de ani.
Acesta, purtându-se ca un viclean cu neamul nostru, a
asuprit pe părinţii noştri să-şi lepede pruncii lor, ca să
nu mai trăiască.
Şi el credea că fraţii săi vor pricepe că Dumnezeu, prin
mâna lui, le dăruieşte izbăvire, dar ei n-au înţeles.
Şi după ce s-au împlinit patruzeci de ani, îngerul
Domnului i s-a arătat în pustiul Muntelui Sinai, în
flacăra focului unui rug.
"Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui
Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui
Iacov". Şi Moise, tremurând, nu îndrăznea să
privească;
Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a
văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a
dreapta lui Dumnezeu.
Întru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat şi neamul
Lui cine-l va spune? Că se ridică de pe pământ viaţa
Lui".
Şi i s-a făcut foame şi voia să mănânce, dar, pe când ei
îi pregăteau să mănânce, a căzut în extaz.
De aceea, chemat fiind să vin, am venit fără
împotrivire. Deci vă întreb: Pentru care cuvânt aţi
trimis după mine?
Eu eram în cetatea Iope şi mă rugam; şi am văzut, în
extaz, o vedenie: ceva coborându-se ca o faţă mare de
pânză, legată în patru colţuri, lăsându-se în jos din cer,
şi a venit până la mine.
Iar ucenicii au hotărât ca fiecare dintre ei, după putere,
să trimită spre ajutorare fraţilor care locuiau în Iudeea;

36. Pentru că David, slujind în timpul său voii lui
Dumnezeu, a adormit şi s-a adăugat la părinţii lui şi a
văzut stricăciune.
Iar ei, scuturând asupra lor praful de pe picioare, au
venit la Iconiu;
Şi mulţimea din cetate s-a dezbinat şi unii ţineau cu
iudeii, iar alţii ţineau cu apostolii.
Acesta asculta la Pavel când vorbea. Iar Pavel,
căutând spre el şi văzând că are credinţă ca să se
mântuiască,
Scriind prin mâinile lor acestea: Apostolii şi preoţii şi
fraţii, fraţilor dintre neamuri, care sunt în Antiohia şi în
Siria şi în Cilicia, salutare!
Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce
este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul.
Că a venit ziua cea mare a mâniei lor, şi cine are
putere ca să stea pe loc?
Stând departe de frica chipurilor ei, şi zicând: Vai! Vai!
Cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea tare, că într-
un ceas a venit judecata ta!
Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor urî
pe desfrânată şi o vor face pustie şi goală şi carnea ei
o vor mânca şi pe ea o vor arde în foc.
Şi i s-a dat ei să se înveşmânteze cu vison curat,
luminos, căci visonul sunt faptele cele drepte ale
sfinţilor.
Şi am văzut un înger stând în soare; şi a strigat cu
glas puternic, grăind tuturor păsărilor care zboară
spre înaltul cerului: Veniţi şi vă adunaţi la ospăţul cel
mare al lui Dumnezeu,

37. Şi a prins pe balaur, şarpele cel vechi, care este
diavolul şi satana, şi l-a legat pe mii de ani,
Şi m-a dus pe mine, în duh, într-un munte mare şi înalt
şi mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalimul,
pogorându-se din cer, de la Dumnezeu,
Şi piaţa cetăţii este de aur curat, şi străvezie ca sticla.
Şi mi-a arătat, apoi, râul şi apa vieţii, limpede cum e
cristalul şi care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al
Mielului,
Şi Cel ce şedea pe tron a grăit: Iată, noi le facem pe
toate.
Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e
spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă
dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească
încă.
Iar dacă nedreptatea noastră învederează dreptatea lui
Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept
Dumnezeu care aduce mânia? - Ca om vorbesc.
Şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde
Căci femeia măritată e legată, prin lege, de bărbatul
său atâta timp cât el trăieşte; iar dacă i-a murit
bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului.
Găsesc deci în mine, care voiesc să fac bine, legea că
răul este legat de mine.
Drept aceea nici o osândă nu este acum asupra celor
ce sunt în Hristos Iisus.

38. Pentru că ceea ce era cu neputinţă Legii - fiind slabă
prin trup - a săvârşit Dumnezeu, trimiţând pe Fiul Său
întru asemănarea trupului păcatului şi pentru păcat a
osândit păcatul în trup,
Căci ştim că toată făptura împreună suspină şi
împreună are dureri până acum.
Iar Cel ce cercetează inimile ştie care este dorinţa
Duhului, căci după Dumnezeu El Se roagă pentru
sfinţi.
Căci al făgăduinţei este cuvântul acesta: "(La anul) pe
vremea aceasta voi veni şi Sara va avea un fiu".
Dar nu numai ea, ci şi Rebeca, având copii gemeni
dintr-unul, Isaac, părintele nostru;
Căci grăieşte către Moise: "Voi milui pe cine vreau să-l
miluiesc şi Mă voi îndura de cine vreau să Mă îndur".
Deci, dar, Dumnezeu pe cine voieşte îl miluieşte, iar pe
cine voieşte îl împietreşte.
Şi ce este dacă Dumnezeu, voind să-Şi arate mânia şi
să facă cunoscută puterea Sa, a suferit cu multă
răbdare vasele mâniei Sale, gătite spre pierire,
Dar zic: Nu cumva Israel n-a înţeles? Moise spune cel
dintâi: "Voi întărâta râvna voastră prin cel ce nu este
poporul (Meu) şi voi aţâţa mânia voastră cu un popor
nepriceput".
Isaia îndrăzneşte şi zice: "Am fost aflat de cei ce nu
Mă căutau şi M-am făcut arătat celor ce nu întrebau de
Mine".
Doar voi izbuti să aţâţ râvna celor din neamul meu şi
să mântuiesc pe unii dintre ei.

39. Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui
Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă
vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea
voastră cea duhovnicească,
Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi
prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui
Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit.
Dacă îndeamnă, să fie la îndemnare; dacă împarte
altora, să împartă cu firească nevinovăţie; dacă stă în
frunte, să fie cu tragere de inimă; dacă miluieşte, să
miluiască cu voie bună!
Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei
(lui Dumnezeu), căci scris este: "A Mea este
răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul".
Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu
este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt,
de Dumnezeu sunt rânduite.
Cel ce ţine ziua, o ţine pentru Domnul; şi cel ce nu ţine
ziua, nu o ţine pentru Domnul. Şi cel ce mănâncă
pentru Domnul mănâncă, căci mulţumeşte lui
Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă pentru Domnul nu
mănâncă, şi mulţumeşte lui Dumnezeu.
Dar tu, de ce judeci pe fratele tău? Sau şi tu, de ce
dispreţuieşti pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa
înaintea judecăţii lui Dumnezeu.
Iar cel ce slujeşte lui Hristos, în aceasta este plăcut lui
Dumnezeu şi cinstit de oameni.
Credinţa pe care o ai, s-o ai pentru tine însuţi, înaintea
lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă pe sine
în ceea ce aprobă!
De aceea, primiţi-vă unii pe alţii, precum şi Hristos v-a
primit pe voi, spre slava lui Dumnezeu.

40. Prin puterea semnelor şi a minunilor, prin puterea
Duhului Sfânt, aşa încât de la Ierusalim şi din ţinuturile
de primprejur până la Iliria, am împlinit propovăduirea
Evangheliei lui Hristos,
Iar celui ce poate să vă întărească după Evanghelia
mea şi după propovăduirea lui Iisus Hristos, potrivit
cu descoperirea tainei celei ascunse din timpuri
veşnice,
Pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către
oameni nebunie, este mai înţeleaptă decât
înţelepciunea lor şi ceea ce se pare ca slăbiciune a lui
Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor.
Pe care le şi grăim, dar nu în cuvinte învăţate din
înţelepciunea omenească, ci în cuvinte învăţate de la
Duhul Sfânt, lămurind lucruri duhovniceşti oamenilor
duhovniceşti.
Dar omul duhovnicesc toate le judecă, pe el însă nu-l
judecă nimeni;
Căci nu mă ştiu vinovat cu nimic, dar nu întru aceasta
m-am îndreptat. Cel care mă judecă pe mine este
Domnul.
De aceea, nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce
nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale
întunericului şi va vădi sfaturile inimilor. Şi atunci
fiecare va avea de la Dumnezeu lauda.
Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească.
Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să
ardă.
Şi aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca să vă
întind o cursă, ci spre bunul chip şi alipirea de
Domnul, fără clintire.
Dar nu toţi au cunoştinţa. Căci unii, din obişnuinţa de
până acum cu idolul, mănâncă din cărnuri jertfite
idolilor, şi conştiinţa lor fiind slabă, se întinează.

41. Dacă noi am semănat la voi cele duhovniceşti, este,
oare, mare lucru dacă noi vom secera cele pământeşti
ale voastre?
Au nu ştiţi că cei ce săvârşesc cele sfinte mănâncă de
la templu şi cei ce slujesc altarului au parte de la
altar?
Fraţilor, vă laud că în toate vă aduceţi aminte de mine
şi ţineţi predaniile cum vi le-am dat.
Judecaţi în voi înşivă: Este, oare, cuviincios ca o
femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit?
Şi aceasta poruncindu-vă, nu vă laud, fiindcă voi vă
adunaţi nu spre mai bine, ci spre mai rău.
Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă străină nu
vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; şi nimeni nu-l
înţelege, fiindcă el, în duh, grăieşte taine.
Aşa şi voi, de vreme ce sunteţi râvnitori după cele
duhovniceşti, căutaţi să prisosiţi în ele, spre zidirea
Bisericii.
Dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu
mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât zeci de mii de
cuvinte într-o limbă străină.
Iar dacă cineva nu vrea să ştie, să nu ştie.
Deci fie că suntem strâmtoraţi, este pentru a voastră
mângâiere şi mântuire, fie că suntem mângâiaţi, este
pentru a voastră mângâiere, care vă dă putere să
înduraţi cu răbdare aceleaşi suferinţe pe care le
suferim şi noi.
Deci, aceasta voind, m-am purtat, oare, cu uşurinţă?
Sau cele ce hotărăsc, le hotărăsc trupeşte ca la mine
da, da să fie şi nu, nu?

42. Nu că doar avem stăpânire peste credinţa voastră, dar
suntem împreună-lucrători ai bucuriei voastre; căci
staţi tari în credinţă.
Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne
face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi,
în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale!
Au doară începem iarăşi să spunem cine suntem? Sau
nu cumva avem nevoie - cum au unii - de scrisori de
laudă către voi sau de la voi?
Şi nici măcar nu este slăvit ceea ce era slăvit în
această privinţă, faţă de slava cea covârşitoare.
Iar când se vor întoarce către Domnul, vălul se va
ridica.
Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită,
slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă
în slavă, ca de la Duhul Domnului.
De aceea, având această slujire, după cum am fost
miluiţi, nu ne pierdem nădejdea,
Ci ne-am lepădat de cele ascunse ale ruşinii,
neumblând în vicleşug, nici stricând cuvântul lui
Dumnezeu, ci făcându-ne cunoscuţi prin arătarea
adevărului faţă de orice conştiinţă omenească înaintea
lui Dumnezeu.
În care Dumnezeul veacului acestuia a orbit minţile
necredincioşilor, ca să nu le lumineze lumina
Evangheliei slavei lui Hristos, Care este chipul lui
Dumnezeu.
Ştiind că Cel ce a înviat pe Domnul Iisus ne va învia şi
pe noi cu Iisus şi ne va înfăţişa împreună cu voi.
Neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd,
fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se
văd sunt veşnice.
Dacă totuşi vom fi găsiţi îmbrăcaţi, iar nu goi.

43. Căci nu vă spunem iarăşi cine suntem, ci vă dăm prilej
de laudă pentru noi, ca să aveţi ce să spuneţi acelora
care se laudă cu faţa şi nu cu inima.
Căci armele luptei noastre nu sunt trupeşti, ci
puternice înaintea lui Dumnezeu, spre dărâmarea
întăriturilor. Noi surpăm iscodirile minţii,
O, de mi-aţi îngădui puţină neînţelepţie! Dar îmi şi
îngăduiţi,
Căci cu ce sunteţi voi mai prejos decât celelalte
Biserici, decât numai că eu nu v-am fost povară?
Dăruiţi-mi mie această nedreptate.
Căci, deşi a fost răstignit din slăbiciune, din puterea
lui Dumnezeu este însă viu. Şi noi suntem slabi întru
El, dar vom fi împreună cu El, din puterea lui
Dumnezeu faţă de voi.
Căci acum caut bunăvoinţa oamenilor sau pe a lui
Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş
plăcea însă oamenilor, n-aş fi rob al lui Hristos.
Deci Cel care vă dă vouă Duhul şi săvârşeşte minuni la
voi, le face, oare, din faptele Legii, sau din ascultarea
credinţei?
Deci ce este Legea? Ea a fost adăugată pentru
călcările de lege, până când era să vină Urmaşul,
Căruia I s-a dat făgăduinţa, şi a fost rânduită prin
îngeri, în mâna unui Mijlocitor.
Mai înainte rânduindu-ne, în a Sa iubire, spre înfierea
întru El, prin Iisus Hristos, după buna socotinţă a voii
Sale,
Întru Care şi moştenire am primit, rânduiţi fiind mai
înainte - după rânduiala Celui ce toate le lucrează,
potrivit sfatului voii Sale,

44. Mai presus decât toată începătoria şi stăpânia şi
puterea şi domnia şi decât tot numele ce se numeşte,
nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.
Şi să descopăr tuturor care este iconomia tainei celei
din veci ascunse în Dumnezeu, Ziditorul a toate, prin
Iisus Hristos,
Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a
cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului
desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.
Ci fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia,
precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos.
Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi
adevăr.
Şi de este cineva din voi lipsit de înţelepciune, să o
ceară de la Dumnezeu, Cel ce dă tuturor fără
deosebire şi fără înfruntare; şi i se va da.
După voia Sa ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca
să fim începătură făpturilor Lui.
Căci dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu
şi împlinitor, el seamănă cu omul care priveşte în
oglindă faţa firii sale;
Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu
şi Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe orfani şi pe
văduve în necazurile lor, şi să ne păzim pe noi fără de
pată din partea lumii.
Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi
credinţa fără de fapte, moartă este.
Aşa şi limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se
făleşte! Iată puţin foc şi cât codru aprinde!
Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este
pământească, trupească, demonică.

45. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să
risipiţi în plăceri.
Iar înainte de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe
cer, nici pe pământ, nici cu orice alt jurământ, ci să vă
fie vouă ce este da, da, şi ce este nu, nu, ca să nu
cădeţi sub judecată.
Ilie era om, cu slăbiciuni asemenea nouă, dar cu
rugăciune s-a rugat ca să nu plouă şi nu a plouat trei
ani şi şase luni.
Să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii
lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi
mulţime de păcate.
Făcându-Se cu atât mai presus de îngeri, cu cât a
moştenit un nume mai deosebit decât ei.
Şi iarăşi, când aduce în lume pe Cel întâi născut, El
zice: "Şi să se închine Lui toţi îngerii lui Dumnezeu".
Deci, de vreme ce pruncii s-au făcut părtaşi sângelui şi
trupului, în acelaşi fel şi El S-a împărtăşit de acestea,
ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea
morţii, adică pe diavolul,
Că M-am jurat în mânia Mea: "Nu vor intra întru odihna
Mea!".
Căci voi, care de multă vreme s-ar fi cuvenit să fiţi
învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă ca cineva să vă înveţe
cele dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi
ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.
Iar hrana tare este pentru cei desăvârşiţi, care au prin
obişnuinţă simţurile învăţate să deosebească binele şi
răul.
Ţarina, când absoarbe ploaia ce se coboară adeseori
asupra ei şi rodeşte iarba folositoare celor pentru care
a fost muncită, primeşte binecuvântarea de la
Dumnezeu;

46. În aceasta, Dumnezeu voind să arate şi mai mult,
moştenitorilor făgăduinţei, nestrămutarea hotărârii
Sale, a pus la mijloc jurământul:
Unde Iisus a intrat pentru noi ca înaintemergător, fiind
făcut Arhiereu în veac, după rânduiala lui
Melchisedec.
Şi cei dintre fiii lui Levi, care primesc preoţia, au
poruncă după lege, ca să ia zeciuială de la popor,
adică de la fraţii lor, măcar că şi aceştia au ieşit din
coapsele lui Avraam;
Fără de nici o îndoială, cel mai mic ia binecuvântare de
la cel mai mare.
Care slujesc închipuirii şi umbrei celor cereşti, precum
a primit poruncă Moise, când era să facă cortul: "Ia
seama, zice Domnul, să faci toate după chipul ce ţi-a
fost arătat în munte".
Nu ca testamentul pe care l-am făcut cu părinţii lor, în
ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din
pământul Egiptului; căci ei n-au rămas în testamentul
Meu, de aceea şi Eu i-am părăsit - zice Domnul.
În cel de-al doilea însă numai arhiereul, o dată pe an,
şi nu fără de sânge, pe care îl aducea pentru sine
însuşi şi pentru greşealele poporului.
Drept aceea, intrând în lume, zice: "Jertfă şi prinos n-
ai voit, dar mi-ai întocmit trup.
Atunci a zis: "Iată vin ca să fac voia Ta, Dumnezeule".
El desfiinţează deci pe cei dintâi ca să statornicească
pe al doilea.
Ci o înfricoşată aşteptare a judecăţii şi iuţimea focului
care va mistui pe cei potrivnici.
Iar dreptul din credinţă va fi viu; şi de se va îndoi
cineva, nu va binevoi sufletul Meu întru el".
Iar credinţa este incredinţarea celor nădăjduite,
dovedirea lucrurilor celor nevăzute.

47. Prin ea, cei din vechime au dat buna lor mărturie.
Prin credinţă, Enoh a fost luat de pe pământ ca să nu
vadă moartea, şi nu s-a mai aflat, pentru că Dumnezeu
îl strămutase, căci mai înainte de a-l strămuta, el a
avut mărturie că a bine-plăcut lui Dumnezeu.
Prin credinţă, când s-a născut Moise, a fost ascuns de
părinţii lui trei luni, căci l-au văzut prunc frumos şi nu
s-au temut de porunca regelui.
Ascultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă
ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea
de ele seamă, ca să facă aceasta cu bucurie şi nu
suspinând, căci aceasta nu v-ar fi de folos.
Ţinându-se de cuvântul cel credincios al învăţăturii, ca
să fie destoinic şi să îndemne la învăţătura cea
sănătoasă şi să mustre pe cei potrivnici.
Toate sunt curate pentru cei curaţi; iar pentru cei
întinaţi şi necredincioşi nimeni nu este curat, ci li s-au
întinat lor şi mintea şi cugetul.
Să nu dosească ceva, ci să le arate toată buna
credinţă, ca să facă de cinste întru toate învăţătura
Mântuitorului nostru Dzeu.
2;12
Învăţându-ne pe noi să lepădăm fărădelegea şi poftele
lumeşti şi, în veacul de acum, să trăim cu înţelepciune,
cu dreptate şi cu cucernicie;
2;14
Care S-a dat pe Sine pentru noi, ca să ne izbăvească
de toată fărădelegea şi să-Şi curăţească Lui popor
ales, râvnitor de fapte bune.
Mai înainte rânduindu-ne, în a Sa iubire, spre înfierea
întru El, prin Iisus Hristos, după buna socotinţă a voii
Sale,

48. Întru Care şi moştenire am primit, rânduiţi fiind mai
înainte - după rânduiala Celui ce toate le lucrează,
potrivit sfatului voii Sale,
Ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl
slavei, să vă dea vouă duhul înţelepciunii şi al
descoperirii, spre deplina Lui cunoaştere,
Şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este
nădejdea la care v-a chemat, care este bogăţia slavei
moştenirii Lui, în cei sfinţi,
Care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineşte toate
întru toţi.
Că prin El avem şi unii şi alţii apropierea către Tatăl,
într-un Duh.
Deci, dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici,
ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui
Dumnezeu,
Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor,
piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus
Hristos.
Care, în alte veacuri, nu s-a făcut cunoscută fiilor
oamenilor, cum s-a descoperit acum sfinţilor Săi
apostoli şi prooroci, prin Duhul:
Nimeni să nu vă amăgească cu cuvinte deşarte, căci
pentru acestea vine mânia lui Dumnezeu peste fiii
neascultării.
Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi
adevăr.
Şi aceasta mă rog, ca iubirea voastră să prisosească
tot mai mult şi mai mult, întru cunoştinţă şi întru orice
pricepere,
Unii o fac din iubire, ştiind că stau aici pentru apărarea
Evangheliei;

49. După aşteptarea şi nădejdea mea că întru nimic nu voi
fi ruşinat, ci, întru toată îndrăzneala, precum
totdeauna, aşa şi acum, Hristos va fi preaslăvit în
trupul meu, fie prin viaţă, fie prin moarte;
Sunt strâns din două părţi: doresc să mă despart de
trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult
mai bine;
Să vă purtaţi numai în chip vrednic de Evanghelia lui
Hristos, pentru ca, fie venind eu şi văzându-vă, fie
nefiind de faţă, să aud despre voi că staţi într-un duh,
nevoindu-vă împreună întru-un suflet, pentru credinţa
Evangheliei,
Gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos
Iisus, Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o
ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu,
Drept aceea, iubiţii mei, precum totdeauna m-aţi
ascultat, nu numai când eram de faţă, ci cu atât mai
mult acum când sunt departe, cu frică şi cu cutremur
lucraţi mântuirea voastră;
Fiindcă pentru lucrul lui Hristos a mers până aproape
de moarte, punându-şi viaţa în primejdie, ca să
împlinească lipsa voastră în slujirea mea.
Unele ca acestea au oarecare înfăţişare de
înţelepciune, în păruta lor cucernicie, în smerenie şi în
necruţarea trupului, dar n-au nici un preţ şi sunt numai
pentru saţiul trupului.
Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos, căutaţi
cele de sus, unde se află Hristos, şezând de-a dreapta
lui Dumnezeu;
Părinţilor, nu aţâţaţi la mânie pe copiii voştri, ca să nu
se deznădăjduiască.
Şi spuneţi lui Arhip: Vezi de slujba pe care ai primit-o
întru Domnul,…. “

50. De vreme ce drept este înaintea lui Dumnezeu să
răsplătească cu necaz celor ce vă necăjesc pe voi,
În privinţa venirii Domnului nostru Iisus Hristos şi a
adunării noastre împreună cu El, vă rugăm, fraţilor,
Să nu vă clintiţi degrabă cu mintea, nici să vă
spăimântaţi - nici de vreun duh, nici de vreun cuvânt,
nici de vreo scrisoare ca pornită de la noi, cum că ziua
Domnului a şi sosit.
Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua
Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni
lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul
nelegiuirii, fiul pierzării,
Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează, până când
cel care o împiedică acum va fi dat la o parte.
Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoţită
de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni
mincinoase,
Nici să ia aminte la basme şi la nesfârşite înşirări de
neamuri, care aduc mai degrabă certuri, decât lucrarea
mântuitoare a lui Dumnezeu, cea întru credinţă;
Vreau deci ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând
mâini sfinte, fără de mânie şi fără şovăire.
Asemenea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă,
făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu
din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din
veşminte de mult preţ;
Ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei
temătoare de Dumnezeu.
Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul, nici să
stăpânească pe bărbat, ci să stea liniştită.
Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva,
trufindu-se, să cadă în osânda diavolului.

51. Femeile (lor) de asemenea să fie cuviincioase,
neclevetitoare, cumpătate, credincioase întru toate.
Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa
veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat
bună mărturie înaintea multor martori.
Mulţumesc lui Dumnezeu, Căruia Îi slujesc din
strămoşi, cu cuget curat, că te pomenesc neîncetat, zi
şi noapte, în rugăciunile mele.
Deci, nu te ruşina de a mărturisi pe Domnul nostru,
nici de mine, cel pus în lanţuri pentru El, ci pătimeşte
împreună cu mine pentru Evanghelie după puterea de
la Dumnezeu.
El ne-a mântuit şi ne-a chemat cu chemare sfântă, nu
după faptele noastre, ci după a Sa hotărâre şi după
harul ce ne-a fost dat în Hristos Iisus, mai înainte de
începutul veacurilor,
Fereşte-te de întrebările nebuneşti, ştiind că dau prilej
de ceartă.
Certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, ca doar
le va da Dumnezeu pocăinţă spre cunoaşterea
adevărului,
Şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care
pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa
cea întru Hristos Iisus.
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos
spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre
înţelepţirea cea întru dreptate,
Pentru ca credinţa voastră încercată, mult mai de preţ
decât aurul cel pieritor, dar lămurit prin foc, să fie
găsită spre laudă şi spre slavă şi spre cinste, la
arătarea lui Iisus Hristos.
Pe El, fără să-L fi văzut, Îl iubiţi; întru El, deşi acum nu-
L vedeţi, voi credeţi şi vă bucuraţi cu bucurie negrăită
şi preamărită,

52. Pentru aceea, încingând mijloacele cugetului vostru,
trezindu-vă, nădăjduiţi desăvârşit în harul care vi se va
da vouă, la arătarea lui Iisus Hristos.
Şi dacă chemaţi Tată pe Cel ce judecă cu nepărtinire,
după lucrul fiecăruia, petreceţi în frică zilele
vremelniciei voastre,
Ştiind că nu cu lucruri stricăcioase, cu argint sau cu
aur, aţi fost răscumpăraţi din viaţa voastră deşartă,
lăsată de la părinţi,
Cei ce prin El aţi crezut în Dumnezeu, Care L-a înviat
pe El din morţi, şi I-a dat Lui slavă, ca să vă fie
credinţa şi nădejdea voastră în Dumnezeu.
Curăţindu-vă sufletele prin ascultarea de adevăr, spre
nefăţarnică iubire de fraţi, iubiţi-vă unul pe altul, din
toată inima, cu toată stăruinţa, (lipseste “prin Duh”)
Ca nişte prunci de curând născuţi, să doriţi laptele cel
duhovnicesc şi neprefăcut, ca prin el să creşteţi spre
mântuire,
Pentru că scris este în Scriptură: "Iată, pun în Sion
Piatra din capul unghiului, aleasă, de mare preţ, şi cel
ce va crede în ea nu se va ruşina".
Iar voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească,
neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiţi
în lume bunătăţile Celui ce v-a chemat din întuneric, la
lumina Sa cea minunată,
Căci aceasta este plăcut lui Dumnezeu, să sufere
cineva întristări, pe nedrept, cu gândul la El.
Căci, ce laudă este dacă, pentru greşeală, primiţi
bătaie întru răbdare? Iar dacă, pentru binele făcut, veţi
pătimi şi veţi răbda, aceasta este plăcut lui
Dumnezeu.
Căci spre aceasta aţi fost chemaţi, că şi Hristos a
pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă, ca să păşiţi pe
urmele Lui,
El a purtat păcatele noastre, în trupul Său, pe lemn,
pentru ca noi, murind faţă de păcate, să vieţuim
dreptăţii: cu a Cărui rană v-aţi vindecat.

53. Căci eraţi ca nişte oi rătăcite, dar v-aţi întors acum la
Păstorul şi la Păzitorul sufletelor voastre.
Asemenea şi voi, femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor
voştri, aşa încât, chiar dacă sunt unii care nu se
pleacă cuvântului, să fie câştigaţi, fără propovăduire,
prin purtarea femeilor lor,
Precum Sarra asculta de Avraam şi-l numea pe el
domn, ale cărei fiice sunteţi, dacă faceţi ce e bine şi nu
vă temeţi de nimic.
Cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor
ţinute în închisoare,
Destul este că, în vremurile trecute, aţi făcut cu
desăvârşire voia neamurilor, umblând în desfrânări, în
pofte, în beţii, în ospeţe fără măsură, în petreceri cu
vin mult şi în neiertate slujiri idoleşti.
Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să
preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta.
Păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră,
cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu voie bună, după
Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste;
Nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde
făcându-vă turmei.
Iar Dumnezeul a tot harul, Care v-a chemat la slava Sa
cea veşnică, întru Hristos Iisus, El însuşi, după ce veţi
suferi puţină vreme, vă va duce la desăvârşire, vă va
întări, vă va împuternici, vă va face neclintiţi.
Îmbrăţişaţi-vă unul pe altul cu sărutarea dragostei.
Pace vouă tuturor, celor întru Hristos Iisus. Amin.
Simon Petru, slujitor şi apostol al lui Iisus Hristos,
celor ce prin dreptatea Dumnezeului nostru şi a
Mântuitorului Iisus Hristos au dobândit o credinţă de
acelaşi preţ cu a noastră:
Prin care El ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe,
ca prin ele să vă faceţi părtaşi dumnezeieştii firi,
scăpând de stricăciunea poftei celei din lume.

54. Pentru aceasta, puneţi şi din partea voastră toată
sârguinţa şi adăugaţi la credinţa voastră: fapta bună,
iar la fapta bună: cunoştinţa,
Iar cel ce nu are acestea este slab văzător şi orb şi a
uitat de curăţirea păcatelor lui de demult.
Dar mă voi sili ca, şi după plecarea mea, să vă amintiţi
necontenit de acestea,
Şi avem cuvântul proorocesc mai întărit, la care bine
faceţi luând aminte, ca la o făclie ce străluceşte în loc
întunecos, până când va străluci ziua şi Luceafărul va
răsări în inimile voastre,
Părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit şi au apucat
calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata
nedreptăţii,
Şi aceasta una să nu vă rămână ascunsă, iubiţilor, că
o singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani şi
o mie de ani ca o zi.
Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor
pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, şi
pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui.
Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii
noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit despre
Cuvântul vieţii,
Şi acestea noi vi le scriem, ca bucuria noastră să fie
deplină.
Şi aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El şi
v-o vestim: că Dumnezeu este lumină şi nici un
întuneric nu este întru El.
Dacă zicem că avem împărtăşire cu El şi umblăm în
întuneric, minţim şi nu săvârşim adevărul.
Iar dacă umblăm întru lumină, precum El este în
lumină, atunci avem împărtăşire unul cu altul şi
sângele lui Iisus, Fiul Lui, ne curăţeşte pe noi de orice
păcat.

55. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi
cuvântul Lui nu este întru noi.
Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiţi.
El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar
nu numai pentru păcatele noastre, ci şi pentru ale
lumii întregi.
Copii, este ceasul de pe urmă, şi precum aţi auzit că
vine antihrist, iar acum mulţi antihrişti s-au arătat; de
aici cunoaştem noi că este ceasul de pe urmă.
Şi acum, copii, rămâneţi întru El, ca să avem
îndrăzneală când Se va arăta şi să nu ne ruşinăm de
El, la venirea Lui.
Oricine rămâne întru El nu păcătuieşte
Cine săvârşeşte păcatul este de la diavolul, pentru că
de la început diavolul păcătuieşte. Pentru aceasta S-a
arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile
diavolului.
Oricine este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte
păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în
acesta;
Prin aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu şi pe fiii...
Pentru că aceasta este vestea pe care aţi auzit-o de la
început, ca să ne iubim unul pe altul,
In aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu: orice
duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup,
este de la Dumnezeu.
Oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte
pe Dumnezeu.
Şi noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe care
Dumnezeu o are către noi.
In iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă
frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce
se teme nu este desăvârşit în iubire.

56. Intru aceasta cunoaştem că iubim pe fiii lui Dumnezeu,
dacă iubim pe Dumnezeu şi împlinim poruncile Lui.
Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind - păcat nu
de moarte - să se roage, şi Dumnezeu va da viaţă
acelui frate, anume celor ce nu păcătuiesc de moarte.
Este şi păcat de moarte; nu zic să se roage pentru
acela.
Ştim că oricine e născut din Dumnezeu nu
păcătuieşte; ci cel ce s-a născut din Dumnezeu se
păzeşte pe sine, şi cel rău nu se atinge de el.
Preotul, către aleasa Doamnă şi către fiii ei, pe care ei
îi iubesc întru adevăr şi nu numai eu, ci şi toţi care au
cunoscut adevărul,
Şi acum te rog, Doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie
poruncă nouă, ci pe aceea pe care noi o avem de la
început, ca să ne iubim unii pe alţii.
Pentru că mulţi amăgitori au ieşit în lume, care nu
mărturisesc că Iisus Hristos a venit în trup;
Păziţi-vă pe voi înşivă, ca să nu pierdeţi ceea ce aţi
lucrat, ci să primiţi plată deplină.
Dacă cineva vine la voi şi nu aduce învăţătura aceasta,
să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit!
1;15
Pace ţie! Prietenii te îmbrăţişează. Îmbrăţişaţi pe
prieteni, pe fiecare după numele lui.

57. BIBLIA DE LA BUCURESTI DIN 1688 A
LUI NICOLAE MILESCU
Si savarsi Dumnezeu a sasea zi faptele Lui care le-
au facut; si odihni Dumnezeu a saptea zi de toate
faptele Lui care au facut.
Si acum, blestemat - tu de pe pamant carele au
cascat gura lui sa primeasca sangele fratelui tau din
mana ta.
Si zise Domnul Dumnezeu:"Sa nu ramaie Duhul
Mieu intru oamenii acestia , pentru ca sunt ei
trupuri, si sa le fie zilele lor 120 de ani ".
Si sa stinse toata radicarea care era asupra fetii a
tot pamantul , den om pana in dobitoc, si taratoarele
si pasarile ceriuluide pre pamant se stinsera. Si
ramase singur Noe si cei ce era cuninsul in chivot.
Si zise om catre vecinul sau: "Veniti sa facem
caramizi si sa le ardem in foc." Si le fu lor caramida
in loc de piatra si varul le era lutul.
Preste maguri nu va minca si ochii lui nu-i va radica
catra idolii casii lui Israil; si pre muiarea aproapelui
sau nu o va pingari, si catra muiarea ce va avea pre
sine nu se va apropia.
Ce trimite mana Ta si Te atinge de toate carele are,
au doara la fata Ta Te va blagoslovi?
Atuncea zise Domnul diavolului:Iata toate cate sunt
lui dau in mana ta, ce de el sa nu te atingi." Si iesi
diavolul de catre fata Domnului.

58. Si raspunzand diavolul, zise Domnului: " Piale
preste piale ! Si toate cate-s la om va da pentru
sufletul sau.
Pentru caci dara in pantece n-am murit?Si den
pantece am iesit , si nu indata am pierit?
Si sa cheama, de te va asculta cineva sau de vei
vedea pre vreun inger den cei sfinti!
Ce omul se naste cu osteneala, si puii vulturului la
inaltime zburara.
Si fie celui neputincios nadejde si gura
napastuitorului sa sa astupe.
Si dara decat nisipul de pre langa mare mai greu va
fi! Ce, dupa cum sa pare, cuvintele mele sunt rele.
Si sa framanta trupul miu intru putreziciunea
viermilor si se topesc grunjii pamantului razindu-
ma de puroi.
7;19
De am gresit eu ce voi putea face? Cela ce stie
gandul oamenilor, pentru caci m-ai pus pe mine
rugatoriu Tie si sunt preste Tine sarcina?
Ca de voiu fi drept rostul meu va fi necredincios, si
de voi fi fara de prihana , stramb ma voi alege.
Pentru ca stii ca n-am paganit, dara cine este cela
ce din mainile Tale scoate?
Au nu ca laptele m-ai muls si m-ai inchegat pre mine
asemenea cu casul?
Pentru ca ma vanez ca un leu la junghiare, pentru ca
iarasi primenind, greu ma pierzi, De iznoava innoind
asupra mea cercetarea mea.
Trimitand preoti robiti si pre silnicii pamantului i-au
surpat .
Nemica mai putin va mustra pre voi.Iara si pre
ascuns obraze veti lauda.
Iara omul murind s-au dus si cazand pamanteanul
nu mai iaste inca.

59. Nici nu se va imbogati, nici nu vor ramanea lui
averile nici va pune pre pamant umbra
Pentru ce? Au dentiiu decat oamenii ai nascut? Au
mai inainte de dobitoace te-ai zamislit? Au randuiala
Domnului ai auzit au sfeatnic pre tine au trebuit
Dumnezeu si la tine au sosit intelepciunea?
Si dara, cu adevarat eu ma inselaiu si langa mine
mane inselaciunea, a grai cuvintele mele carele nu
se cuvenia, graiurile mele se insala si nu asupra
vremii.
Atuncea au vazut pre ea si au talcuit pre ea, gatind
au urmat.
Iata intinde preste el raza; si inradacinarile marii au
acoperit.
Pentru ca prentr-insii va judeca noroadele, da-va
hrana celui ce poate.
Sau ce din mana ta va lua? La omul ce e asemenea
tie-necuratia ta; si la fiul omului-direptatea ta.
Si ai luat de la cei necurati lumina, si bratul
mandrilor ai sfaramat?
Socoti bezna intru primblare. Nu iaste nemica pre
pamant asemene lui, facut sa sa batjocoreasca de
ingerii Mei.
Vai de pamantul caruia sunt aripile corabiilor
decindea de raurile Ethiopiei, cela ce trimite in mare
zaloage si carti de hartie asupra apei,
Ca o volbura pren pustiu treaca den pustiiu venind
infricosat de la pamant
3;22
Si ceale lucii foarte si ceale visine si ceale vinete Si
rosie si vison, cu aur si vanat impreuna tasut, si
brobodealnici inchise.
Si dupa vreame nu va fi intru ea verdeata, pentru ca
ce s-a uscat. Muieri venind de la vedeare, veniti!
Pentru ca nu iaste norodu avand priceapere, pentru
aceea nu se va milostivi spre ei Cel ce au facut pre
ei, nici Cel ce a zidit pre ei nu-i va milui.

60. Muieri bogate, sculati-va si auziti glasul mieu; feate,
auziti spre nadeajde cuvintele mele.
Si vor odrasli in cetatile lor leamne inghimpoase si
la tariile lor, si vor fi odai sirinilor si curte pasarilor.
"Tot trupul-iarba,si toata marirea omului-cafloarea
ierbii."
Iara tu iti adu aminte si sa ne judecam impreuna;zi
tu faradelegile tale intaiu, pentru ca sa te indireptezi.
Parintii vostri intaiu au gresit, si boiarii vostri au
nelegiuit la Mine.
Caci au ascutit teslariul fierul cu tesla au lucrat pre
el in carbuni si cu dalta au facut pre el,si au lucrat
pre el cu virtutea bratului lui,si va famanzi si va slabi
si nu va bea apa.
Alegand teslariul lemnu,au pus pre el cu masura si
au inchipuit pre el cu condeiu, facut-au pre el in
unghiuri si cu cleiu au asemanat pre el,si l-au facut
ca chip de om si ca frumusetea omului, sa-l puie pre
el in casa.
Cunoaste ca cenusa e inima lor, si sa insala, si
nimenea poate sa scoata sufletul lui;vedeti sa nu
graiti ca"Minciuna e in direptatea mea".
Ascultati acestea, casa lui Iacov,cei chemati pre
numele lui Israil si den apa Iudei ati iesit, ceia ce va
jurati pre numele Domnului Dumnezaului lui Israil,
pomenindu-se nu cu adevericiune, nici cu direptate,
Iata, am vandut pre tine nu pre argint , si te-am
curatat din cuptorul saraciei.
Si vei grai in inema ta:"Cine au nascut mie pre
acestea? Si eu fara de feciori sunt si vaduo,
nemearnica si inchisa, si pre acestea cine mi i-au
hranit?Si eu am ramas singura, dara acestea unde
au fost?"

61. Puse-Mi dimineata, dimineata puse-Mi mie ureche a
auzi. Si invatatura Domnului Domnului deschide-MI
Mie urechile, si Eu nu Ma imponcisez, nice pricescu.
Auziti-ma, ceia ce goniti direptul si cercati pre
Domnul!Priviti la piatra cea intarita carea ati cioplit
si la gaura gropii carea ati sapat.
Cercati pre Domnul si afland pre El chemati-L.
Au nu poate mana Domnului a mantui?Au ingreuiat-
au urechea Lui ca sa nu asculte?
Den tot necazul lor,nu sol,nici inger,ce Singur
Domnul au mantuit pre ei,iubind pre ei;El au
rascumparat pre ei si i-au luat pre ei si-i inalta pre ei
toate zilele veacului.
Sa nu iai numele Domnului Dumnezaului tau in
desert, pentru ca nu va curati Domnul pre acela ce
va lua numele Lui in desert.
Iara a saptea zi,…, sa nu faci intr-insa tot lucrul tau
Mai mare decît aceasta dragoste nimeni nu are, ca
nestine sufletul lui sa puie, pentru priatenii lui.
Si zise catra ei: "Nu iaste voo a priceape anii au
vremile, carele Parintele au pus întru a Sa biruinta.
Si deadera sortii lor si cazu sortul pre Matthia si
împreuna sa rîndui cu cei 11 apostoli.
Si cînd sa împlea ziua Rusaliilor, era cu totii
împreuna adunati la un loc.

62. Si sa facu fara veaste den ceriu sunet ca cind ar
veni suflare cu sila si umplu toata casa unde era
sazand
Si stînd Petar cu cei 11, radica glasul lui si raspunse
lor:"Barbat jidovi si ceia ce Iacuiti Ierusalimul toti,
aceasta voao stiuta sa fie si sa bagati în urechi
graiurile.
Si voiu da minuni în ceriu sus si seamne pre pamînt
jos, sînge si foc si abur de fum.
Soarele sa va întoarce spre întunearec si luna spre
sînge, mai nainte de ce va veni ziua Domnului cea
mare si stralucita
Pre Carele Dumnezau L-au învis, dezlegînd chinurile
mortii, pentru ca nu era putinta sa sa tie El de dînsa.
Aratat-ai mie caile vietii, împlea-ma-vei de veselie cu
fata Ta.
Iara pre începatoriul vietii L-at omorît, pre Carele
Dumnezau L-au învis din morti, Caruia noi marturii
sîntem.
Atunce Petar,umplîndu-se de Duhul Svînt, zise catra
ei: "Boiari ai norodului si batrînii lui Israil,…"
De vreame ce noi astazi ne cercetam pentru facerea
de bine a unui om bolnav, cu ce acesta s-au mîntuit,
Zicînd: "Ce vom face oamenilor acestora? Pentru ca
cunoscut semnu s-au facut pren ei la toti ceia ce
Iacuiesc Ierusalimul, aiave, si nu putem sa ne
tagaduim.
Pentru ca s-au adunat cu adevarat în cetatea
aceasta asupra Sfintului Tau Fecior, Iisus, pre
Carele ai unsu, si Irod si Pontie Pilat cu limbile
împreuna si noroadele lui Israil,
Iara el zise: "Barbati frati si parinti, ascultati,
Dumnezaul maririi aratatu-S-au la parintele
nostru Avraam, fiind în Mijlocul Rîurilor, mai nainte;
pîna a lacui el în Harran,

63. Si grai asa Dumnezau, ca va fi samînta lui
nemeamica în pamînt strein si o vor robi pre ea si o
vor chinui ani patru sute.
Acesta, mestersuguind neamul nostru, au chinuit
pre parintii nostri ca sa faca lepadat pruncii lor, ca
sa nu sa învie.
Si gîndiia sa sa fie priceput fratii lui ca Dumnezau
pren mîna lui da lor mîntuire, iara ei n-au înteles.
Si împlîndu-sa ani 40, sa arata lui în pustiiul
Muntelui Sinaii îngerul Domnului, în para focului
rugului.
'Eu Dumnezaul parintilor tai, Dumnezaul lui Avraam
si Dumnezaul lui Isaac si Dumnezaul lui Iacov''. Si,
înfricosindu-sa Moisi, nu cuteza sa socoteasca.
Si fiind plin de Duhul Sfint, cautînd la ceriu, vazu
marirea lui Dumnezau si pre Iisus stînd de-a
direapta lui Dumnezau.
Intru smerenia Lui, judecata Lui s-au radicat; si
neamul Lui cine-l va povesti? Caci sa radica de la
pamînt viata Lui".
Si fu flamînd si vrea sa guste si gatind aceia, cazu
pre el naucire.
Pentru aceaea si fara price am venit, chemîndu-ma;
întrebu-va dara: cu ce cuvînt ati chemat pre mine?"
"Eu eram în cetatea Iopiei rugîndu-ma si vazuiu în
somn vedeare, pogorînduse un vas oarecarele, ca o
zavasta mare, den patru colturi, slobozîndu-se den
ceriu, si veni pîna la mine."
Iara den ucenici, dupa cum avea nestine rînduire,
fiestecarele dentru ei spre slujba sa trimita celor ce
Iacuiescu în Iudea frati;