The Book of Tobit, also known as the Book of Tobias, is a 3rd or early 2nd century BC Jewish work describing how God tests the faithful, responds to prayers, and protects the covenant community.

2. CAPITOLUL 1
1 Cartea cuvintelor lui Tobit, fiul lui Tobiel, fiul lui
Ananiel, fiul lui Aduel, fiul lui Gabael, din sămânța lui
Asael, din seminția lui Neftali;
2 Care, pe vremea lui Enemessar, împăratul asirienilor, a
fost dus în robie din Tisba, care este de-a dreapta acelei
cetăți, numită cu adevărat Neftali în Galileea, deasupra lui
Aser.
3 Eu, Tobit, am umblat în toate zilele vieții mele pe căile
adevărului și dreptății și am făcut multe milostenii fraților
mei și neamului meu, care au venit cu mine la Ninive, în
țara asirienilor.
4 Și când eram în țara mea, în țara lui Israel, fiind doar
tânăr, tot seminția lui Neftali, tatăl meu, a căzut din casa
Ierusalimului, care a fost aleasă dintre toate semințiile lui
Israel, ca să sacrifice toate semințiile. acolo, unde templul
locuinței Celui Prea Înalt a fost sfințit și construit pentru
toate veacurile.
5 Acum toate semințiile care s-au răzvrătit împreună și casa
tatălui meu Neftali au adus jertfe junincii Baal.
6 Dar eu singur mergeam adesea la Ierusalim la sărbători,
așa cum a fost rânduit întregului popor lui Israel printr-o
hotărâre veșnică, având primele roade și zecimi din spor,
împreună cu ceea ce a fost mai întâi tuns; și le-am dat la
altar preoților, fiilor lui Aaron.
7 Prima zecime din tot sporul am dat-o fiilor lui Aaron,
care slujeau la Ierusalim; o altă zecime am vândut-o și am
mers și am cheltuit-o în fiecare an la Ierusalim.
8 Și pe al treilea l-am dat celor cărora li se cuvine, așa cum
mi-a poruncit Debora, mama tatălui meu, pentru că am
rămas orfan de tatăl meu.
9 În plus, când am ajuns la vârsta unui bărbat, m-am
căsătorit cu Ana din neamurile mele și din ea l-am născut
pe Tobias.
10 Și când am fost duși robi la Ninive, toți frații mei și cei
din rudele mele au mâncat din pâinea neamurilor.
11 Dar m-am ferit să nu mănânc;
12 Pentru că mi-am adus aminte de Dumnezeu din toată
inima mea.
13 Și Cel Preaînalt mi-a dat har și favoare înaintea lui
Enemessar, astfel încât eu am fost purtătorul lui.
14 Și am intrat în Media și am lăsat în încredere lui Gabael,
fratele lui Gabrias, la Rages, o cetate din Media, zece
talanți de argint.
15 Când Enemessar a murit, în locul lui a domnit fiul său
Sanherib; a cărui moşie era tulburată, încât nu am putut să
intru în Media.
16 Și pe vremea lui Enemessar, am dat multă milostenie
fraților mei și am dat pâinea mea celor flămânzi,
17 Și hainele mele pentru cei goi; și dacă vedeam pe
vreunul din neamul meu mort sau aruncat în jurul zidurilor
Ninivei, îl îngropeam.
18 Și dacă împăratul Sanherib ar fi ucis pe cineva, când a
venit, și a fugit din Iudeea, i-am îngropat pe ascuns; căci în
mânia lui a ucis pe mulți; dar trupurile nu au fost găsite,
când au fost căutate de la rege.
19 Și când unul dintre niniviți s-a dus și s-a plâns de mine
împăratului, că i-am îngropat și m-am ascuns; înțelegând că
am fost căutat pentru a fi omorât, m-am retras de frică.
20 Atunci toate bunurile mi-au fost luate cu forța și nu mi-a
mai rămas nimic, în afară de soția mea Ana și fiul meu
Tobias.
21 Nu au trecut cincizeci și cinci de zile până când doi
dintre fiii săi l-au ucis și au fugit în munții Ararat; iar în
locul lui a domnit fiul său Sarhedon; care a pus peste
socoteala tatălui său și peste toate treburile lui pe
Achiaharus, fiul fratelui meu Anael.
22 Și Achiahar, rugându-mă pentru mine, m-am întors la
Ninive. Achiaharus era paharnic, păzitor al sigiliei,
ispravnic și supraveghetor al socotelilor; și Sarhedon l-a
pus lângă el și era fiul fratelui meu.
CAPITOLUL 2
1 Când m-am întors din nou acasă, și soția mea Ana mi-a
fost înapoiată, împreună cu fiul meu Tobias, în sărbătoarea
Rusaliilor, care este sărbătoarea sfântă a celor șapte
săptămâni, mi-a fost pregătită o cină bună, în care M-am
așezat să mănânc.
2 Și când am văzut mâncare din belșug, i-am spus fiului
meu: Du-te și adu ce sărac vei afla de la frații noștri, care
își amintește de Domnul; și, iată, întârziem pentru tine.
3 Dar a venit iarăși și a zis: Părinte, unul din neamul nostru
este sugrumat și aruncat afară în piață.
4 Apoi, înainte de a gusta din vreo carne, m-am ridicat și l-
am dus într-o cameră până la apusul soarelui.
5 Apoi m-am întors, m-am spălat și mi-am mâncat cu
greutate,
6 Aducându-ne aminte de profeția lui Amos, după cum a
spus el: Sărbătorile tale se vor preface în jale și toată
veselia ta în bocete.
7 De aceea am plâns și, după apusul soarelui, m-am dus și
am făcut un mormânt și l-am îngropat.
8 Dar vecinii mei s-au batjocorit de mine și au zis: Omul
acesta încă nu se teme să fie omorât din cauza aceasta; care
a fugit; și totuși, iată, el îngroapă din nou pe mort.
9 De asemenea, în aceeași noapte m-am întors de la
înmormântare și am dormit lângă zidul curții mele, fiind
murdară și fața mea descoperită.
10 Și nu știam că sunt vrăbii în perete și că ochii mei erau
deschiși, vrăbiile mi-au înmuiat bălegar cald în ochi și o
albire a venit în ochi; și m-am dus la medici, dar ei nu m-au
ajutat; Achiacharus m-a hrănit până când am intrat în
Elimais.
11 Și soția mea, Anna, a luat de făcut lucrările femeilor.
12 Și după ce i-a trimis acasă la stăpâni, ei i-au plătit
salariul și i-au dat și pe lângă un ied.
13 Și când a fost în casa mea și a început să plângă, i-am
spus: De unde este acest ied? nu este furat? preda
proprietarilor; căci nu este îngăduit să mănânci nimic din
ceea ce este furat.
14 Dar ea mi-a răspuns: S-a dat ca un dar mai mult decât
plata. Cu toate acestea, n-am crezut-o, ci i-am rugat să o
predea proprietarilor și m-am rușinat de ea. Dar ea mi-a
răspuns: Unde sunt pomana ta și faptele tale drepte? iată, tu
și toate lucrările tale sunteți cunoscute.
CAPITOLUL 3
1 Atunci m-am întristat, am plâns și m-am rugat în
întristarea mea, zicând:
2 Doamne, Tu ești drept și toate faptele Tale și toate căile
Tale sunt milă și adevăr și Tu judeci cu adevărat și dreptate
în veci.

3. 3 Adu-ți aminte de mine și privește la mine, nu mă
pedepsește pentru păcatele și neștiința mea și pentru
păcatele părinților mei, care au păcătuit înaintea ta;
4 Căci n-au ascultat de poruncile Tale; de aceea ne-ai dat
ca pradă, robie și moarte și ca un proverb de ocară pentru
toate neamurile printre care suntem împrăștiați.
5 Și acum judecățile tale sunt multe și adevărate: fă-mă cu
păcatele mele și ale părinților mei, pentru că nu am păzit
poruncile tale și nu am umblat în adevăr înaintea ta.
6 Acum, deci, fa cu mine cum ți se pare mai bine și
poruncește să-mi fie luat duhul de la mine, ca să fiu
dizolvat și să devin pământ; pentru că îmi este de folos să
mor decât să trăiesc, pentru că am auzit minciuni. ocară și
ai multă întristare; poruncește deci să fiu izbăvit din această
necazuri și să merg în locul veșnic; nu-ți întoarce fața de la
mine.
7 În aceeași zi, în Ecbatan, o cetate din Media, Sara, fiica
lui Raguel, a fost și ea batjocorită de slujnicele tatălui ei;
8 Pentru că ea fusese căsătorită cu șapte bărbați, pe care
duhul rău i-a ucis Asmodeu, înainte de a se culca cu ea. Nu
știi, ziceau ei, că ți-ai sugrumat bărbații? ai avut deja șapte
soți și nu ai fost numit după niciunul dintre ei.
9 De ce ne-ai bătut pentru ei? dacă sunt morți, mergi după
ei, să nu te vedem niciodată nici fiu, nici fiică.
10 Când a auzit aceste lucruri, s-a întristat foarte mult,
încât a crezut că s-a sugrumat; și ea a spus: Eu sunt singura
fiică a tatălui meu și, dacă voi face aceasta, va fi o ocara
pentru el și îi voi aduce bătrânețea cu durere în mormânt.
11 Atunci ea s-a rugat spre fereastră și a zis: Binecuvântat
ești, Doamne, Dumnezeul meu, și numele Tău cel sfânt și
slăvit este binecuvântat și cinstit în veci; toate lucrările
Tale să Te laude în veci.
12 Și acum, Doamne, îmi îndrept ochii și fața spre Tine,
13 Și spune: Scoate-mă de pe pământ, ca să nu mai aud
ocara.
14 Tu știi, Doamne, că sunt curat de orice păcat cu omul,
15 Și că nu mi-am murdărit niciodată numele meu și
numele tatălui meu în țara robiei mele: eu sunt singura fiică
a tatălui meu, nici el nu are moștenitor niciun copil, nici
rudă apropiată, nici fiu. al lui în viață, căruia să mă păstrez
drept soție: cei șapte soți ai mei sunt deja morți; si de ce sa
traiesc? dar dacă nu îți place să mor, poruncește să se țină
seama de mine și să fie milă de mine, ca să nu mai aud
ocară.
16 Deci rugăciunile celor doi au fost ascultate înaintea
măreției marelui Dumnezeu.
17 Și Rafael a fost trimis să-i vindece pe amândoi, adică să
îndepărteze albul ochilor lui Tobit și să-i dea de soție pe
Sara, fiica lui Raguel, lui Tobie, fiul lui Tobit; și să lege pe
Asmodeus duhul rău; pentru că ea îi aparținea lui Tobias
prin drept de moștenire. În același timp, Tobit a venit acasă
și a intrat în casa lui, iar Sara, fiica lui Raguel, a coborât
din camera ei de sus.
CAPITOLUL 4
1 În ziua aceea, Tobit și-a adus aminte de banii pe care i-i
încredințase lui Gabael în Rages of Media,
2 Și a zis cu sine: Am vrut moartea; de ce nu-l chem pe fiul
meu Tobias ca să-i spun banii înainte de a muri?
3 Și după ce l-a chemat, a zis: Fiule, când voi muri,
îngroapă-mă; și nu o disprețui pe mama ta, ci cinstește-o în
toate zilele vieții tale și fă ceea ce-i va plăcea și nu o
întrista.
4 Adu-ți aminte, fiule, că ea a văzut multe primejdii pentru
tine, când erai în pântecele ei; și când va muri, îngroapă-o
lângă mine într-un singur mormânt.
5 Fiul meu, amintește-ți de Domnul Dumnezeul nostru în
toate zilele tale și nu lăsa voia ta să păcătuiască sau să călca
poruncile Lui; fă dreptate toată viața ta și nu urmezi căile
nelegiuirii.
6 Căci dacă faci cu adevărat, faptele tale vor avea succes
ție și tuturor celor ce trăiesc drept.
7 Dă milostenie din averea ta; iar când faci milostenie,
ochiul tău să nu fie invidios, nici să nu-ți întoarcă fața de la
niciun sărac și fața lui Dumnezeu să nu se întoarcă de la
tine.
8 Dacă ai din belșug, dă milostenie în consecință; dacă ai
puțin, nu te teme să dai după acel puțin;
9 Căci strângi o comoară bună pentru tine în ziua nevoii.
10 Pentru că această milostenie eliberează de la moarte și
nu îngăduie să vină în întuneric.
11 Căci pomana este un dar bun pentru toți cei ce o dau
înaintea Celui Prea Înalt.
12 Ferește-te de orice curvie, fiule, și ia mai ales o soție din
sămânța părinților tăi și nu iei de nevastă o femeie străină,
care să nu fie din seminția tatălui tău, căci noi suntem
copiii profeților, Noe, Avraam. , Isaac și Iacov: amintește-ți,
fiule, că părinții noștri de la început, chiar că toți s-au
căsătorit cu soții din propria lor rudă și au fost
binecuvântați în copiii lor, iar sămânța lor va moșteni țara.
13 Acum, fiule, iubește-ți pe frații tăi și nu disprețui în
inima ta pe frații tăi, fiii și fiicele poporului tău, pentru a nu
lua o soție dintre ei; și mare lipsă: căci desfrânarea este
mama foametei.
14 Să nu rămînă cu tine plata nimănui care a lucrat pentru
tine, ci dă-i-o din mână, căci dacă slujești lui Dumnezeu, și
el îți va răsplăti; fii atent, fiul meu, în tot ce faci, și fii
înțelept în toată conversația ta.
15 Nimănui pe care-l urăști să nu faci asta: să nu bei vin ca
să te îmbăta și să nu lași beția să meargă cu tine în călătoria
ta.
16 Dă din pâinea ta celui flămând și din hainele tale celor
goi; şi după belşug fă milostenie, şi ochiul tău să nu fie
invidios când dai milostenie.
17 Toarnă-ți pâinea pe înmormântarea celor drepți, dar nu
dă nimic celor răi.
18 Cereți sfat tuturor celor înțelepți și nu disprețuiți niciun
sfat de folos.
19 Binecuvântează mereu pe Domnul, Dumnezeul tău, și
poftește-L de la El ca căile tale să fie îndreptate și ca toate
cărările și sfaturile tale să prospere, pentru că orice neam
nu are sfat; dar Domnul însuși dă toate lucrurile bune și
smerește pe cine vrea, așa cum vrea; Acum deci, fiule, adu-
ți aminte de poruncile Mele și nu le lăsa din mintea ta.
20 Și acum le spun acestora că i-am încredințat zece talanți
lui Gabael, fiul lui Gabrias, la Rages în Media.
21 Și nu te teme, fiule, că suntem săraci, căci ai multă
bogăție, dacă te temi de Dumnezeu și te abate de la orice
păcat și faci ceea ce este plăcut înaintea Lui.
CAPITOLUL 5
1 Atunci Tobias a răspuns și a zis: Părinte, voi face tot ce
mi-ai poruncit;

4. 2 Dar cum pot primi banii, pentru că nu-l cunosc?
3 Apoi i-a dat scrisul de mână și i-a zis: „Căută-ți un om
care să meargă cu tine, cât eu încă trăiesc, și-i voi da plata;
du-te și primește banii”.
4 De aceea, când s-a dus să caute un bărbat, l-a găsit pe
Rafael, care era un înger.
5 Dar el nu știa; iar el i-a zis: Poți să mergi cu mine la
Rages? și cunoști bine acele locuri?
6 Căruia îngerul i-a zis: „Voi merge cu tine și știu bine
calea, căci am găzduit la fratele nostru Gabael”.
7 Atunci Tobia i-a zis: Rămâi la mine, până îi voi spune
tatălui meu.
8 Atunci el i-a zis: Du-te și nu zăbovi. Deci a intrat și a zis
tatălui său: Iată, am găsit pe unul care va merge cu mine.
Apoi a zis: Cheamă-l la Mine, ca să știu din ce seminție
este și dacă este un om de încredere să meargă cu tine.
9 Așa că l-a chemat și a intrat și s-au salutat unul pe altul.
10 Atunci Tobit i-a spus: Frate, arată-mi din ce seminție și
din ce familie ești.
11 Căruia i-a zis: „Tu cauți un seminție sau o familie sau
un angajat care să meargă cu fiul tău? Atunci Tobit i-a zis:
„Aș dori să știu, frate, ruda ta și numele”.
12 Apoi a spus: Eu sunt Azaria, fiul lui Anania cel mare și
al fraților tăi.
13 Atunci Tobit a zis: Bine ai venit, frate; Nu te mânia
acum pe mine, pentru că am întrebat să-ți cunosc seminția
și familia ta; căci tu ești fratele meu, de neam cinstit și bun;
căci îi cunosc pe Anania și pe Iona, fiii acelui mare Samaia,
când ne-am dus împreună la Ierusalim să ne închinăm și
am adus pe primul născut și zecimi din roade; şi ei nu au
fost amăgiţi de rătăcirea fraţilor noştri: fratele meu, tu eşti
de neam bun.
14 Dar spune-mi, ce plată să-ți dau? vrei o drahmă pe zi și
lucruri necesare, ca pentru propriul meu fiu?
15 Da, în plus, dacă vă întoarceți cu bine, voi adăuga ceva
la salariul vostru.
16 Așa că au fost foarte mulțumiți. Apoi i-a zis lui Tobie:
„Pregătește-te de călătorie și Dumnezeu să-ți trimită o
călătorie bună”. Și după ce fiul său a pregătit toate lucrurile
pentru călătorie, tatăl său a zis: Du-te cu omul acesta și
Dumnezeu, care locuiește în ceruri, să-ți prospere călătoria
și îngerul lui Dumnezeu să-ți țină tovărășie. Așa că au
plecat amândoi și câinele tânărului cu ei.
17 Dar mama lui Ana a plâns și a zis lui Tobit: De ce l-ai
trimis pe fiul nostru? Nu este el toiagul mâinii noastre, care
intră și iese înaintea noastră?
18 Nu fi lacom să adaugi bani la bani, ci să fie ca un gunoi
pentru copilul nostru.
19 Căci ceea ce Domnul ne-a dat să trăim, ne este de ajuns.
20 Atunci Tobit i-a zis: Nu ai grijă, sora mea; se va
întoarce în siguranță și ochii tăi îl vor vedea.
21 Căci îngerul cel bun îi va ține companie și călătoria lui
va fi prosperă și se va întoarce cu bine.
22 Atunci ea a încetat să plângă.
CAPITOLUL 6
1 Pe când mergeau în călătorie, au venit seara la râul Tigru
și au cazat acolo.
2 Și când tânărul s-a coborât să se spele, un pește a sărit din
râu și ar fi vrut să-l înghită.
3 Atunci îngerul i-a zis: Ia peștele. Și tânărul a apucat
peștele și l-a tras la pământ.
4 Căruia îngerul i-a zis: Deschide peștele și ia inima și
ficatul și fierea și pune-le în siguranță.
5 Tânărul a făcut așa cum i-a poruncit îngerul; și după ce
au prăjit peștele, l-au mâncat; apoi au plecat amândoi, până
s-au apropiat de Ecbatan.
6 Atunci tânărul a zis îngerului: „Frate Azaria, la ce
folosește inima și ficatul și puiul peștelui?
7 Și i-a zis: Atingând inima și ficatul, dacă un diavol sau
un duh rău tulbură pe cineva, trebuie să fumăm din el
înaintea bărbatului sau a femeii, și grupul nu va mai fi
supărat.
8 Cât despre fiere, este bine să ungi pe un om care are ochi
albiți și va fi vindecat.
9 Și când s-au apropiat de Rages,
10 Îngerul a zis tânărului: Frate, astăzi vom găzdui la
Raguel, care este vărul tău; are și o singură fiică, pe nume
Sara; Voi vorbi pentru ea, ca să-ți fie dată de soție.
11 Căci ție îți aparține dreptul ei, căci numai tu ești din
neamul ei.
12 Iar slujnica este dreaptă și înțeleaptă; și când ne vom
întoarce de la Rages, vom celebra căsătoria, pentru că știu
că Raguel nu o poate căsători cu o alta, conform legii lui
Moise, dar se va face vinovat de moarte, pentru că dreptul
de moștenire îți aparține mai degrabă decât oricui. alte.
13 Atunci tânărul a răspuns îngerului: „Am auzit, frate
Azaria, că această slujbă a fost dată la șapte bărbați, care au
murit toți în camera nunții.
14 Și acum sunt singurul fiu al tatălui meu și mă tem, ca nu
cumva, dacă intru la ea, să mor, ca și celălalt înainte; a ei;
de aceea și eu mă tem să nu mor și să nu aduc viața tatălui
meu și a mamei mele din pricina mea cu tristețe în
mormânt, căci nu au alt fiu care să-i îngroape.
15 Atunci îngerul i-a zis: „Nu îți aduci aminte de poruncile
pe care ți le-a dat tatăl tău, ca să te căsătorești cu o soție din
propria ta rudă?” de aceea ascultă-mă, frate! căci ea îți va fi
dată de soție; şi să nu faci socoteală duhului rău; căci în
aceeași noapte ea ți se va da în căsătorie.
16 Și când vei intra în camera de nuntă, vei lua cenușa
parfumului și vei pune peste ea puțin din inima și ficatul
peștelui și vei afuma cu ea.
17 Și diavolul va simți mirosul și va fugi și nu va mai veni
niciodată; dar, când veți veni la ea, ridicați-vă amândoi și
rugați-vă lui Dumnezeu milostiv, care va avea milă de voi
și va mântui voi: nu vă temeți, căci ea ți-a fost rânduită de
la început; şi o vei păstra şi ea va merge cu tine. Mai mult,
presupun că ea îți va naște copii. Acum, când Tobias a
auzit aceste lucruri, el a iubit-o și inima lui s-a unit efectiv
cu ea.
CAPITOLUL 7
1 Când au ajuns la Ecbatan, au venit la casa lui Raguel, și
Sara le-a întâmpinat; și după ce s-au salutat unul pe altul, i-
a adus în casă.
2 Atunci Raguel i-a spus soției sale Ednei: Cât de
asemănător este tânărul acesta cu Tobit, vărul meu!
3 Și Raguel i-a întrebat: De unde sunteți, fraților? Căruia i-
au spus: „Suntem dintre fiii lui Neftalim, care sunt robi în
Ninive”.
4 Atunci el le-a zis: „Îl cunoașteți pe Tobit, ruda noastră?
Iar ei au zis: Îl cunoaştem. Apoi a zis: Este sănătos?
5 Ei au zis: „El este viu și sănătos!” Tobia a spus: „Este
tatăl meu”.

5. 6 Atunci Raguel a sărit în sus, l-a sărutat și a plâns,
7 Și l-a binecuvântat și i-a zis: Tu ești fiul unui om cinstit
și bun. Dar când a auzit că Tobit era orb, s-a întristat și a
plâns.
8 Și, la fel, Edna, soția sa și Sara, fiica sa, au plâns. Mai
mult, îi distrau vesel; și după ce au ucis un berbec din
turmă, au pus pe masă un depozit de carne. Atunci Tobias
i-a spus lui Rafael: Frate Azarias, vorbește despre acele
lucruri despre care ai vorbit pe cale și lasă această afacere
să fie trimisă.
9 Așa că i-a vorbit lui Raguel, și Raguel i-a zis lui Tobie:
„Mâncă și bea și bucură-te:
10 Căci se cuvine să te căsătorești cu fiica mea; totuși, îți
voi spune adevărul.
11 Am dat-o pe fiica mea în căsătorie la șapte bărbați, care
au murit în noaptea aceea, au venit la ea; totuși,
deocamdată, fiți veseli. Dar Tobias a zis: „Nu voi mânca
nimic aici, până când vom fi de acord și ne vom jura unul
altuia”.
12 Raguel a zis: Atunci ia-o de acum înainte, după cum,
căci tu ești verișoara ei și ea este a ta, iar Dumnezeul
milostiv să-ți dea bine în toate lucrurile.
13 Apoi a chemat-o pe fiica sa Sara, și ea a venit la tatăl ei,
care a luat-o de mână și ia dat-o de soție lui Tobie, zicând:
Iată, ia-o după legea lui Moise și duce-o la tine. Tată. Și i-a
binecuvântat;
14 Și a chemat-o pe Edna pe soția sa și a luat hârtie și a
scris un instrument al legământului și l-a sigilat.
15 Atunci au început să mănânce.
16 După ce Raguel a chemat-o pe soția sa, Edna, și i-a zis:
Soră, pregătește o altă cameră și adu-o acolo.
17 Pe care, după ce a făcut ce i-a poruncit el, a adus-o
acolo; și a plâns și a primit lacrimile fiicei sale și i-a zis:
18 Mângâie-te, fiica mea; Domnul cerului și pământului să-
ți dea bucurie pentru această durere a ta: mângâie-te, fiica
mea.
CAPITOLUL 8
1 După ce au cinat, l-au adus pe Tobia la ea.
2 Și în timp ce mergea, și-a adus aminte de cuvintele lui
Rafael și a luat cenușa parfumurilor și a pus peste el inima
și ficatul peștelui și a afumat cu ele.
3 Cel care a mirosit când a simțit mirosul duhului rău, el a
fugit în marginile Egiptului și îngerul l-a legat.
4 Și după ce au fost închiși amândoi împreună, Tobia s-a
ridicat din pat și a zis: Soră, scoală-te și să ne rugăm ca
Dumnezeu să aibă milă de noi.
5 Atunci Tobia a început să spună: Binecuvântat ești,
Dumnezeul părinților noștri, și binecuvântat este numele
tău sfânt și slăvit în veci; să te binecuvânteze cerurile și
toate făpturile tale.
6 Tu l-ai făcut pe Adam, și i-ai dat pe Eva, soția lui, ca
ajutor și stăpânire; din ei au venit oamenii; ai spus: Nu este
bine ca omul să fie singur; să-i oferim un ajutor asemănător
lui.
7 Și acum, Doamne, nu o iau pe aceasta soră mea pentru
poftă, ci cu dreptate;
8 Și ea a zis împreună cu el: Amin.
9 Așa că au dormit amândoi în noaptea aceea. Și Raguel s-
a sculat și s-a dus și a făcut un mormânt,
10 Spunând: Mă tem să nu fie și el mort.
11 Dar când Raguel a intrat în casa lui,
12 El i-a spus soției sale, Edna. Trimite una dintre roabe și
să vadă dacă este în viață; dacă nu este, ca să-l
înmormântăm și nimeni nu știe.
13 Așa că slujnica a deschis ușa și a intrat și i-a găsit pe
amândoi adormiți.
14 Și a ieșit și le-a spus că trăiește.
15 Atunci Raguel a lăudat pe Dumnezeu și a zis: Doamne,
ești vrednic să fii lăudat cu toată lauda curată și sfântă; de
aceea sfinții tăi să te laude cu toate făpturile tale; și toți
îngerii tăi și aleșii tăi să te laude în veci.
16 Tu ești de lăudat, căci m-ai bucurat; și asta nu mi-a
venit pe care l-am bănuit; dar ne-ai purtat după marea Ta
milă.
17 Tu ești de lăudat pentru că ai avut milă de doi care au
fost singurii născuți ai părinților lor: dă-le milă, Doamne, și
termină-le viața cu sănătate cu bucurie și milă.
18 Atunci Raguel le-a poruncit slujitorilor săi să umple
mormântul.
19 Și a ținut nunta paisprezece zile.
20 Căci înainte ca zilele căsătoriei să se fi terminat, Raguel
îi spusese printr-un jurământ că nu trebuie să plece până la
expirarea celor paisprezece zile ale căsătoriei;
21 Apoi să ia jumătate din averea lui și să meargă în
siguranță la tatăl său; și ar trebui să aibă restul când eu și
soția mea vom muri.
CAPITOLUL 9
1 Atunci Tobias la chemat pe Rafael și i-a zis:
2 Frate Azaria, ia cu tine un servitor și două cămile și du-te
la Rages of Media la Gabael și adu-mi banii și adu-l la
nuntă.
3 Căci Raguel a jurat că nu voi pleca.
4 Dar tatăl meu numără zilele; iar dacă întârziem mult, îi va
părea foarte rău.
5 Atunci Rafael a ieșit și a găzduit la Gabael și i-a dat
scrisul de mână;
6 Și dimineața devreme au ieșit amândoi împreună și au
venit la nuntă; și Tobias și-a binecuvântat soția.
CAPITOLUL 10
1 Tobit, tatăl său, număra în fiecare zi; și când zilele
călătoriei au trecut și nu au venit,
2 Atunci Tobit a zis: Sunt reținuți? sau Gabael a murit și nu
este nimeni care să-i dea banii?
3 De aceea i-a părut foarte rău.
4 Atunci nevasta lui i-a zis: Fiul meu a murit, pentru că
rămâne mult; și ea a început să-l plângă și a zis:
5 Acum nu-mi pasă de nimic, fiule, de când te-am lăsat să
pleci, lumina ochilor mei.
6 Căruia Tobit i-a zis: „Taci, nu te îngriji, căci este în
siguranță.
7 Dar ea a spus: Taceți și nu mă înșela; fiul meu este mort.
Și ea ieșea în fiecare zi pe drumul pe care mergeau ei și nu
mânca carne în timpul zilei și nu înceta nopți întregi să-și
plângă pe fiul ei Tobias, până când se împlineau cele
paisprezece zile ale nunții, pe care Raguel jurase că va avea
petrece acolo. Atunci Tobias a zis lui Raguel: Lasă-mă să
plec, căci tatăl meu și mama mea nu mai caută să mă vadă.
8 Dar socrul său i-a spus: Rămâi cu mine și voi trimite la
tatăl tău, și ei să-i spună cum merg lucrurile cu tine.
9 Dar Tobias a spus: Nu; dar lasă-mă să merg la tatăl meu.

6. 10 Atunci Raguel s-a sculat și i-a dat Sara, soția lui, și
jumătate din bunurile lui, slujitori, vite și bani.
11 Și i-a binecuvântat și i-a trimis, zicând: „Dumnezeul
cerurilor să vă dea o călătorie prosperă, copiii mei!
12 Iar el a zis fiicei sale: ,,Cinstește-ți pe tatăl tău și soacra
ta, care sunt acum părinții tăi, ca să aud vestea bună despre
tine. Și a sărutat-o. Edna i-a mai spus lui Tobias: „Domnul
cerurilor să te întoarcă, dragul meu frate, și dă-mi să-ți văd
copiii fiicei mele Sara înainte de a muri, ca să mă bucur
înaintea Domnului; iată, ți-o încredințez pe fiica mea de
încredere specială; unde sunt nu-i implora raul.
CAPITOLUL 11
1 După aceste lucruri, Tobia a plecat, lăudând pe
Dumnezeu că i-a dat o călătorie prosperă și a binecuvântat
pe Raguel și pe soția lui Edna și a mers pe drumul său până
s-au apropiat de Ninive.
2 Atunci Rafael a zis lui Tobie: „Tu știi, frate, cum ai
părăsit tatăl tău;
3 Să ne grăbim înaintea soției tale și să pregătim casa.
4 Și ia în mână fierea peștelui. Așa că au mers pe drumul
lor, iar câinele a mers după ei.
5 Acum Anna stătea uitându-se de jur împrejur spre drumul
spre fiul ei.
6 Și când l-a văzut venind, ea a zis tatălui său: Iată că vine
fiul tău și omul care mergea cu el.
7 Atunci Rafael a spus: Știu, Tobias, că tatăl tău își va
deschide ochii.
8 De aceea unge-i ochii cu fiere și, fiind înțepat de el, se va
frea, și albul va cădea și te va vedea.
9 Atunci Ana a alergat și a căzut pe gâtul fiului ei și i-a zis:
Văzând că te-am văzut, fiule, de acum înainte sunt
mulțumit să mor. Și au plâns amândoi.
10 Tobit a ieșit și el spre ușă și s-a împiedicat; dar fiul său
a alergat la el,
11 Și a apucat pe tatăl său, și a bătut fiere în ochii părinților
săi, zicând: Fii de bună nădejde, tată!
12 Și când ochii lui au început să-i stăpânească, i-a frecat;
13 Și albul i s-a îndepărtat de la colțurile ochilor și, când l-
a văzut pe fiul său, a căzut la gât.
14 Și a plâns și a zis: Binecuvântat ești, Dumnezeule, și
binecuvântat este numele Tău în veci; și fericiți sunt toți
sfinții Tăi îngeri:
15 Căci ai biciuit și ți-ai milă de mine, căci iată, văd pe fiul
meu Tobias. Și fiul său a intrat bucurându-se și a spus
tatălui său cele mari care i se întâmplaseră în Media.
16 Atunci Tobit a ieșit în întâmpinarea norei sale la poarta
Ninivei, bucurându-se și lăudându-L pe Dumnezeu;
17 Dar Tobia le-a mulțumit înaintea lor, pentru că
Dumnezeu a avut milă de el. Iar când s-a apropiat de nora
lui Sara, a binecuvântat-o, zicând: Bine-ai venit, fiică!
Binecuvântat să fie Dumnezeu, care te-a adus la noi, și
binecuvântați să fie tatăl tău și mama ta. Și a fost bucurie
printre toți frații lui care erau la Ninive.
18 Și Achiaharus și Nasbas, fiul fratelui său, au venit.
19 Și nunta lui Tobia a fost ținută șapte zile cu mare
bucurie.
CAPITOLUL 12
1 Atunci Tobit l-a chemat pe fiul său Tobia și i-a zis: Fiule,
ai grijă ca omul să aibă plata lui, care mergea cu tine, și
trebuie să-i dai mai mult.
2 Și Tobia i-a spus: O, părinte, nu-mi este rău să-i dau
jumătate din lucrurile pe care le-am adus;
3 Căci m-a adus înapoi la tine în siguranță, și a sănătos pe
soția mea și mi-a adus banii și, la fel, te-a vindecat.
4 Atunci bătrânul a zis: I se cuvine.
5 A chemat deci pe înger, și el i-a zis: Ia jumătate din tot ce
ai adus și pleacă în siguranță.
6 Apoi i-a luat pe amândoi deoparte și le-a zis:
Binecuvântați pe Dumnezeu, lăudați-l și măriți-l și lăudați-l
pentru lucrurile pe care vi le-a făcut înaintea tuturor celor
vii. Bine este să lăudăm pe Dumnezeu, să înalți numele Lui
și să arăți cu cinste lucrările lui Dumnezeu; de aceea nu fi
leneş să-l laude.
7 Este bine să păstrezi secretul unui rege, dar este onorabil
să descoperi faptele lui Dumnezeu. Fă ceea ce este bine și
niciun rău nu te va atinge.
8 Rugăciunea este bună cu post și milostenie și dreptate.
Puțin cu dreptate este mai bine decât mult cu nedreptate.
Este mai bine să dai de pomană decât să strângi aur:
9 Căci milostenia eliberează de la moarte și va curăța orice
păcat. Cei care fac milostenie și dreptate vor fi plini de
viață:
10 Dar cei care păcătuiesc sunt dușmani vieții lor.
11 Cu siguranță nu voi ține nimic aproape de tine. Căci am
spus: Era bine să păstrezi secretul unui rege, dar că este
onorabil să descoperi faptele lui Dumnezeu.
12 Acum, deci, când te-ai rugat tu și nora ta Sara, am adus
aminte de rugăciunile tale înaintea Sfântului; și când ai
îngropat mortul, am fost la fel cu tine.
13 Și când n-ai întârziat să te scoli și să-ți lași cina, ca să
mergi și să acoperi morții, fapta ta bună nu mi-a fost
ascunsă; ci am fost cu tine.
14 Și acum Dumnezeu m-a trimis să te vindec pe tine și pe
nora ta pe Sara.
15 Eu sunt Rafael, unul dintre cei șapte îngeri sfinți, care
prezintă rugăciunile sfinților și care intră și ies înaintea
slavei Celui Sfânt.
16 Atunci s-au tulburat amândoi și au căzut cu fața la
pământ, pentru că s-au temut.
17 Dar el le-a zis: „Nu vă temeţi, căci vă va fi bine; lauda
deci pe Dumnezeu.
18 Căci nu din vreo favoare a mea, ci prin voia
Dumnezeului nostru am venit; de aceea lăudați-l în veci.
19 În toate aceste zile, v-am arătat; dar n-am mâncat, nici
n-am băut, dar ați văzut o vedenie.
20 Acum, deci, mulțumiți lui Dumnezeu, căci mă sui la Cel
ce m-a trimis; ci scrie toate lucrurile care se fac într-o carte.
21 Și când s-au sculat, nu L-au mai văzut.
22 Atunci ei au mărturisit faptele mărețe și minunate ale lui
Dumnezeu și cum li s-a arătat îngerul Domnului.
CAPITOLUL 13
1 Atunci Tobit a scris o rugăciune de bucurie și a zis:
Binecuvântat să fie Dumnezeu, care trăiește în vecii vecilor,
și binecuvântată să fie împărăția Lui.
2 Căci biciuiește și are milă; coboară în iad și ridică înapoi,
și nu este nimeni care să-i poată ocoli mâna.

7. 3 Mărturisiți-L înaintea Neamurilor, copiii lui Israel, căci
El ne-a împrăștiat printre ele.
4 Acolo vestiți măreția Lui și lăudați-L înaintea tuturor
celor vii, căci El este Domnul nostru și El este Dumnezeul
Tatăl nostru în vecii vecilor.
5 Și ne va biciui pentru fărădelegile noastre și se va îndura
iarăși și ne va aduna din toate neamurile, printre care ne-a
risipit.
6 Dacă vă întoarceți la El din toată inima voastră și din
toată mintea voastră și vă comportați drept înaintea lui,
atunci el se va întoarce la voi și nu-și va ascunde fața de
voi. Vezi de aceea ce va face cu tine, mărturisește-l cu toată
gura ta și lăudați pe Domnul puterii și lăudați pe Împăratul
veșnic. Îl laud în țara robiei mele și vestesc puterea și
măreția Lui unui neam păcătos. O, păcătoșilor, întoarceți-
vă și faceți dreptate înaintea lui: cine poate spune dacă vă
va primi și va avea milă de voi?
7 Îl voi lăuda pe Dumnezeul meu și sufletul meu va lăuda
pe Împăratul cerurilor și se va bucura de măreția Lui.
8 Toți oamenii să vorbească și toți să-L laude pentru
dreptatea Lui.
9 O, Ierusalim, cetate sfântă, el te va biciui pentru faptele
copiilor tăi și se va îndura iarăși de fiii drepților.
10 Lăudați pe Domnul, căci este bun, și lăudați pe
Împăratul veșnic, ca să se zidească din nou cortul Lui cu
bucurie în tine și să-i bucure în tine pe cei robi și să
iubească în tine în veci pe cei care sunt mizerabile.
11 Multe neamuri vor veni de departe la Numele Domnului
Dumnezeu, cu daruri în mâinile lor, chiar daruri pentru
Împăratul cerurilor; toate neamurile te vor lăuda cu mare
bucurie.
12 Blestemate sunt toți cei ce te urăsc și fericiți toți cei ce
te iubesc în veac.
13 Bucurați-vă și veseliți-vă pentru copiii drepților, căci ei
vor fi adunați și vor binecuvânta pe Domnul celor drepți.
14 Ferice de cei ce te iubesc, căci se vor bucura de pacea ta!
căci ei se vor bucura pentru tine când vor vedea toată slava
Ta și se vor veseli în veci.
15 Să-l binecuvânteze sufletul pe Dumnezeu, marele
Împărat.
16 Căci Ierusalimul va fi zidit cu safire și smaralde și cu
pietre scumpe; zidurile, turnurile și crenelurile tale, cu aur
curat.
17 Și străzile Ierusalimului vor fi pavate cu beril și
carbuncul și pietre din Ofir.
18 Și toate străzile ei vor zice: Aliluia; și ei îl vor lăuda,
zicând: Binecuvântat să fie Dumnezeu, care l-a lăudat în
veci.
CAPITOLUL 14
1 Tobit a încetat să-L laude pe Dumnezeu.
2 Avea cincizeci și opt de ani când și-a pierdut vederea,
care i-a fost redată după opt ani; și a făcut milostenie și a
crescut în frica Domnului Dumnezeu și l-a lăudat.
3 Și când a îmbătrânit, a chemat pe fiul său și pe fiii fiului
său și i-a zis: Fiule, ia-ți copiii; căci, iată, am îmbătrânit și
sunt gata să plec din această viață.
4 Du-te în Media, fiul meu; și că pentru un timp pacea va fi
mai degrabă în Media; și că frații noștri vor zace
împrăștiați pe pământ din acea țară bună; și Ierusalimul va
fi pustiu și casa lui Dumnezeu din el va fi arsă și va fi
pustiită pentru o vreme;
5 Și că, din nou, Dumnezeu va avea milă de ei și îi va
aduce înapoi în țară, unde vor zidi un templu, dar nu ca cel
dintâi, până se va împlini vremea acelui veac; și după aceea
se vor întoarce din toate locurile în care au fost robie și se
vor zidi Ierusalimul cu slăvi și Casa lui Dumnezeu va fi
zidită în el pentru totdeauna, cu o clădire glorioasă, așa
cum au spus despre aceasta profeții.
6 Și toate neamurile se vor întoarce și se vor teme cu
adevărat de Domnul Dumnezeu și își vor îngropa idolii.
7 Astfel, toate neamurile vor lăuda pe Domnul, și poporul
Său va mărturisi pe Dumnezeu și Domnul va înălța poporul
Său; și toți cei ce iubesc pe Domnul Dumnezeu în adevăr și
dreptate se vor bucura, arătând milă fraților noștri.
8 Și acum, fiule, pleacă din Ninive, pentru că lucrurile pe
care le-a spus profetul Iona se vor împlini cu siguranță.
9 Dar păzește legea și poruncile și arată-ți milostiv și drept,
ca să-ți fie bine.
10 Și îngroapă-mă pe mine cum trebuie, și mama ta cu
mine; dar nu mai sta la Ninive. Adu-ți aminte, fiule, cum s-
a descurcat Aman pe Achiaharus, care l-a crescut, cum din
lumină l-a adus în întuneric și cum l-a răsplătit din nou;
totuși Achiaharus a fost mântuit, dar celălalt a avut răsplata
lui, căci s-a pogorât în întuneric. Manase a făcut milostenie
și a scăpat de cursele morții pe care i le întinseseră; dar
Aman a căzut în cursă și a pierit.
11 De aceea acum, fiul meu, ia seama ce face milostenia și
cum dă dreptatea. După ce a spus aceste lucruri, a dat
duhul în pat, fiind în vârstă de o sută cincizeci de ani; şi l-a
îngropat cu onoare.
12 Și când mama sa a murit Ana, a îngropat-o împreună cu
tatăl său. Dar Tobias a plecat cu nevasta și copiii lui la
Ecbatan, la Raguel, socrul său,
13 Unde a îmbătrânit cu cinste și și-a îngropat socrul și
soacra cu cinste și a moștenit averea lor și a tatălui său
Tobit.
14 Și a murit la Ecbatan în Media, având o sută douăzeci și
șapte de ani.
15 Dar, înainte de a muri, a auzit de distrugerea Ninivei,
care a fost luată de Nabucodonosor și de Assuerus; și
înainte de moartea lui s-a bucurat de Ninive.