Subiect la obiectul Anatomia Omului.

1. 13. Dinții și gingiile - structură generală, clasificare, erupție, rol funcțional. Morfologia
particulară a dinților, formulele dentare.
Organe dure, fixate în alveolele maxilei și mandibulei. Rol mecanic în digestia bucală, fonetic în
articularea sunetelor, contribuie la definirea fizionomiei.
Structură
Fiecare dinte este alcătuit din 3 porțiuni:
1) Coroana este vizibilă, de culoare albă și formă variabilă. Are fețe:
- vestibulară: orientată în vestibulul bucal, privește spre buze sau obraji.
- linguală: orientată spre limbă.
- mezială: orientată spre linia mediană.
- distală: orientată posterior spre articulația temporo-mandibulară.
- ocluzală: fața activă, bine dezvoltată la dinții molari, are o formă patrulateră înzestrată cu
tuberculi. La incisivi este îngustă și se numește marginea incizală.
Fețele mezială și distală se numesc proximale, din motiv că se află în vecinătate.
2) Rădăcina este ascunsă în alveolă, unică pentru incisivi și canini, multiplă pentru premolari și
molari. Formă conică, terminându-se cu vârful sau apexul dintelui. Este prevăzut cu un orificiu,
prin care pătrund vase și nervi.
3) Col: porțiunea intermediară între coroană și rădăcină, acoperită de gingie.
În interior se află cavitatea dentară. Din coroană se prelungește în rădăcina dintelui, unde
formează canalul rădăcinii dintelui. Această cavitate este căptușită cu pulpa dintelui, care are 2
zone: coronară și radiculară.
Cavitatea dentară în întregime este învelită de dentină (substanța de bază). La nivelul coranei
dentina este acoperită de smalț (are duritate mare). Colul și rădăcina sunt acoperite de cement
(fixează dintele în alveolă).
Clasificare
- incisivii: în nr. de 8, câte 4 pe fiecare arcadă. Marginea este ascuțită. Coroanele incisivilor
superiori sunt mai late decât ale celor inferiori.
- caninii: în nr. de 4, câte 2 pe fiecare arcadă. Coroană conică, vârf lung și ascuțit. Rădăcina este
unică și foarte lungă la caninii superiori.
- premolarii: în nr. de 8, câte 2 de fiecare parte a arcadelor, situați între canin și primul molar.
Coroana are formă cuboidă, prezintă 2 tuberculi: lingual mai mic și labial mai mare. Rădăcinile
premolarilor sunt unice la cei inferiori și adesea bifurcate la cei superiori.
- molarii: cei mai voluminoși și rezistenți, în nr de 12, câte 3 de fiecare parte a arcadelor.
Coroana este cubică, prezentând pe fața triturantă 4 tuberculi. Al 3-lea molar, apare cel mai
târziu, este numit molarul de minte.
Molarii superiori au 3 rădăcini divergente la vârf, iar cei inferiori au 2 rădăcini.

2. Erupție
Fenomen complicat, determinat de creșterea rădăcinilor în alveolă. Erupția dințelor de lapte
este însoțită de tulburări, soldându-se cu subțierea gingiei și apariției coroanei dintelui în
cavitatea bucală. Ordinea de apariție a dinților: incisivii mediali, laterali, primii molari, caninii și
molarii doi. Până la vârsta de 6-7 ani funcționează doar dinții temporari. Erupția dinților
permanenți începe la vârsta de 6-7 ani și se termină la 13-15 ani. Ordinea erupției dinților
permanenți este următoarea: primii molari inferiori, incisivii mediali și primii molari superiori,
incisivii laterali, primii premolari, caninii, premolarii doi și molarii doi. Molarii de minte erup în
perioada de 17 la 25 de ani.
Rol funcțional
Rol mecanic în digestia bucală, fonetic în articularea sunetelor, contribuie la definirea
fizionomiei.
Formule dentare
Numărul de dinți de pe o jumătate sau alta a maxilei sau a mandibulei poate fi prezentat prin
următoarele cifre: 2, 1, 2, 3, unde fiecare cifră denotă numărul de dinți de o anumită formă,
pornind de la planul median. Înregistrarea dinților prin cifre a primit numirea de formula
dentară.