1. Conceperea puntilor dentare
 Punte dentara = o lucrare protetica fixa care reface integritatea morfo-
functionala a unei arcade dentare
 Caracteristici:
• in general sunt lucrari fixe; exista si punti care nu sunt fixate permanent
• din punct de vedere al materialului folosit sunt punti dentare total metalice, din
rasini acrilice, materiale compozite, sau mixte
• pentru realizarea lor este necesara pregatirea dintilor stalpi (slefuirea lor)
• din punct de vedere al edentatiilor care pot fi rezolvate prin punti dentare: in
general se rezolva edentatiile intercalate sau edentatiile terminale (in anumite
conditii)
• spijinul puntilor dentare  intotdeauna este mixt  dento-parodontal
• volumul acestor lucrari protetice  puntile dentare vor fi cel mult egale ca volum
cu dintii pe care ii inlocuiesc
 Spijinul puntilor dentare
• sprijin punctiform  pentru o punte cu un singur dinte stalp, cu extensie meziala
(cea mai nefavorabila)
• sprijin liniar  in cazul cand avem cate un dinte stalp la fiecare capat al bresei
edentate
• sprijin poligonal  cea mai convenabila alternativa
 Conceperea puntilor dentare
Trebuie sa tinem cont de cateva elemente:
1. Starea generala a organismului
2. Aspectul radiologic al dintilor stalpi
3. Datele furnizate de exemenul modelelor de studiu
4. Conditiile pe care le avem in cabinet si laborator
5. Posibilitatile financiare ale pacientului
 Un dinte stalp ideal trebuie sa fie:
1

2. • fara afectarea parodontiului
• vital
• fara leziuni coronare
• corect asezat pe arcada
• sa se integreze functionalitatii ocluzale
• sa aiba o morfologie coronara favorabila
• starea generala a organismului
• igiena orala
 Suportul dento-parodontal  conditioneaza realizarea puntii. Daca nu exista
suficient suport dento-parodontal nu putem face o punte
 Punte NU trebuie sa se sprijine la nivelul crestei edentate, ci numai la nivelul
parodontiului prin intermediul dintilor stalpi
 Acesta asigura durata in timp a lucrarii protetice
 Normal asigura profilazia imbolnavirii la nivelul AdM si la nivel loco-regional
 Alegerea dintilor stalpi
1. Topografia si marimea edentatiei
• exp. IL  topografic este suficient sa luam ca dinte stalp doar C. Daca
angranajul este foarte strans se va lua ca dinte stalp si IC
• alegem doi dinti stalpi cand lipsesc toti molarii iar PM au o implantare buna. Este
bine sa se includa ca dinte stalp si caninul
• daca dintii restanti au modificari de pozitie ca urmare a starii de edentatie
(sindromul molarului de 6 ani). Daca M12 ani este inclinat mai mult de 25 – 30 de
grade  apar dificultati in adaptarea unor elemnte de agregare la nivelul lui; se
recomanda tratament ortodontic pentru repozitionarea lui.
• Exemplu: 7 x 5 x 3
• Daca solicitarile sunt la extremitatea distala  descimentarea elementului de
agregare dupa canin. Se recomanda aplicarea unui sistem special tip culise
astfel incat solicitarile distale sa nu se mai transmita integral la nivelul caninului.
• alegerea dintilor stalpi mai este conditionata si de directia crestei edentate
Exemplu: absenta tuturor incisivilor maxilari
2

3. • Daca avem de-aface cu o curba accentuata a crestei edentate  cu cat curba
este mai mare cu atat in incizie solicitarile vor fi mai mari, situatie in care va trebui
sa luam ca dinti stalpi si cei doi PM bilaterali
• Este bine ca o punte din zona laterala sa se extinda si in zona frontala si vice-
versa, pentru a asigura un sprijin mai bun.
2. Numarul dintilor stalp
• informatiile cele mai importante sunt date de catre Rx.
• Valoarea parodontala a unui dinte stalp  este reprezentata de suprafata
radacinilor (o ultima varianta)
Nr.
Crt
.
Dintii maxilari Dintii mandibulari
Valoarea
implantarii
Indice Valoarea
implantarii
Indice
1 204 2 154 1
2 179 1 168 1
3 273 5 268 3
4 234 4 180 4
5 220 4 207 6
6 433 6 431 6
7 431 6 426 6
 Ante  Trebuie ca valoarea de suport parodontal al dintilor stalpi sa fie mai
mare sau egala cu valoarea de suport a dintilor care lipsesc
• Pe Rx. In afara de volumul radacinilor, mai putem vedea:
• La un dinte pluriradicular  numarul radacinillor; conteaza foarte mult si
morfologia acestora
• Eventualele leziuni ale furcatiei radiculare
• Morfologia apexurilor radiculare
• Divergenta radiculara
• Prezenta unor leziuni periapicale care reduc valoarea de suport
• Raportul radacinilor dintilor stalp cu formatiuni anatomice (sinusuri)
3

4. • Afectiunile parodontale des intalnite  afecteaza foarte mult calitatea de suport
 Lungimea edentatiei
• influenta modificarilor de forma pe care le sufera puntea asupra dintilor stalp 
cu cat corpul de punte este mai lung cu atat arcuirea lui este mai mare 
solicitarile asupra dintilor stalpi sunt mai mari  trebuie sa extindem puntea, sa
luam mai multi dinti stalpi si in alte zone decat in cea in care este plasata
edentatia
• In edentatiile lungi trabuie crascuta grosimea corpurilor de punte  pe fata
palatinala la nivelul jonctiunii cu fata ocluzala pentru a face favorabile solicitarile
functionale
 Alegera numarului de dinti stalpi
• aceasta de face si in functie de varsta, profesia, sex, gradul de abraziune al
dintilor restanti (este legata mai mult de dimensiunea resturilor coronare
destinate acoperirii, si mai putin de implantare, pentru ca parodontiul este adaptat
functional la aceasta apozitie osoasa, decelabila clinic prin boselarea osului
alveolar in vestibul
• prezenta lucrarilor protetice la nivelul arcadei antagoniste (proteze totate sau
mobilizabile). Fortele exercitate in cadrul masticatiei sunt mai mari la dentat.
• O situatie speciala este data de absenta M de 6 ani. Pentru tratamentul protetic
al acestei edentatii se recomanda realizarea unei punti care sa aiba ca dinti stalpi
cei 2 PM si distal dintii 7 si 8 (daca acesta exista).
• Asemanator pentru edentatie de C superior  trebuie sa luam ca dinti stalpi: IL,
IC, PM1 si chiar PM2
• Valoarea minima optima de implantare este de 1/3
4