1. ÎNDRUMAR AL PROIECTULUI DE
DEZVOLTARE A BUSINESSULUI AGRICOL
PRIVIND TRATAREA MERELOR DUPĂ
RECOLTARE
Doctor în filozofie Robert Belding
August 2006
Pagina 1

2. CONŢINUT
1.0 INTRODUCERE......................................................................................................... 1
2.0 CALITATEA FRUCTELOR........................................................................................ 2
2.1 Caracteristicile soiurilor .................................................................................................................2
2.2 Selectarea soiurilor........................................................................................................................2
2.3 Standardele UE de Marketing (privind calitatea) ...........................................................................3
3.0. GESTIONAREA LIVEZII ÎNTRU OBŢINEREA CALITĂŢII BUNE DUPĂ
RECOLTARE............................................................................................................. 4
3.1 Rărirea fructelor pentru a reduce numărul fructelor de pe ramuri ..................................................4
a Culoarea fructelor:.............................................................................................................4
b. Dimensiunea fructelor: ......................................................................................................4
c. Echilibrul dintre creşterea vegetativă şi a fructelor: ...........................................................4
3.2 Gestionarea irigării pentru îmbunătăţirea dimensiunii fructelor......................................................4
3.3 Nutriţia cu Calciu ...........................................................................................................................5
a. Defectele fructelor .............................................................................................................5
b. Fermitatea fructelor ...........................................................................................................5
c. Îmbunătăţirea calităţii fructelor şi a termenului maxim de păstrare după recoltare prin
utilizarea stropirilor cu Calciu pentru livezi.....................................................................................6
d. Stripirea cu Calciu .............................................................................................................6
e. Aplicarea Clorurii de Calciu ...............................................................................................7
4.0 RECOLTAREA LA MOMENTUL MATURĂRII OPTIME A FRUCTULUI .................. 8
4.1 Maturitatea fructului .......................................................................................................................8
4.2 Coacerea fructului .........................................................................................................................9
4.3 Testarea maturităţii fructelor ........................................................................................................10
a. Testul de maturitate cu amidon-iod (AI) ..........................................................................10
b. Substanţe uscate solubile ...............................................................................................11
c. Fermitatea fructelor .........................................................................................................11
d. Zile după înflorire.............................................................................................................12
e. Culoarea seminţelor ........................................................................................................13
f. Culoarea pieliţei ..............................................................................................................13
5.0 MINIMIZAREA BOLILOR ŞI DETERIORĂRII DIN TIMPUL DEPOZITĂRII ............ 13
5.1 Salubritatea câmpului ..................................................................................................................13
5.2 Prevenirea carierii în depozit .......................................................................................................14
5.3 Lovituri.........................................................................................................................................14
5.4 Elaborarea de către administraţie a unui sistem de recoltare .....................................................15
5.5 Instruirea personalului .................................................................................................................17
6.0 OPERAŢIUNILE ÎNCĂPERII DE AMBALARE........................................................ 18
6.1 Răcirea ........................................................................................................................................18
6.2 Depozitarea în încăperi frigorifice ................................................................................................20
6.3 Atmosferă controlată ...................................................................................................................21
6.4 Testarea fructelor în timpul depozitării.........................................................................................21
6.5 Spălarea ......................................................................................................................................22
6.6 Sortarea.......................................................................................................................................22
6.7 Lovirea în sala de ambalare ........................................................................................................22
6.8 Cauzele şi măsurile de combatere a mucegaiurilor obişnuite apărute după recoltare.................23
7.0 AMBALAREA.......................................................................................................... 24
8.0 TRANSPORTAREA................................................................................................. 26
9.0 METODE NOI PENTRU GESTIONAREA PRODUCERII ETILENEI ....................... 26
1. ReTain (aminoetoxivinilglicin, produs de Valent Biosciences). .......................................26
2. Smartfresh (1-metilciclopropen sau 1-MCP) ..................................................................26
Pagina 2

3. 1.0 INTRODUCERE
Cu părere de rău, nu există formule magice pentru a evita bolile şi deteriorarea merelor şi nu există o
singură măsură ce ar ajuta unui producător să obţină fructe de calitate bună. Dimpotrivă, există
foarte multe, poate chiar sute, de măsuri mici şi îmbunătăţiri pentru procesul de producere şi tratare,
iar fiecare dintre acestea poate fi implementată cu uşurinţă. Dacă producătorul şi angajaţii săi vor
aplica toate aceste măsuri mici, calitatea fructelor se va îmbunătăţi simţitor.
Acest Îndrumar al Proiectului de Dezvoltare a Businessului Agricol privind tratarea merelor după
recoltare abordează aspectele principale ce afectează calitatea merelor după recoltare, inclusiv:
1. Selectarea soiului
Expresia "tratarea după recoltare" este într-o anumită măsură, o afirmaţie ce induce în eroare,
deoarece, după cum ştie fiecare producător, tratarea după recoltare începe nu la momentul recoltării
în sine, ci la începutul procesului de producere, atunci când se selectează soiurile de fructe şi
legume ce vor fi produse.
Alegerea soiului de mere – cu caracteristici naturale pentru rezistenţa îndelungată la păstrare şi
durabilitatea la transportare – este la fel de importantă ca şi orice altă lucrare sau proces desfăşurat
în livadă anterior recoltării sau în timpul tratării şi păstrării fructelor după recoltare.
2. Gestionarea livezii
Atât calitatea merelor, cât şi durata păstrării după recoltare sau termenul maxim de comercializare
(adică numărul de săptămâni pe parcursul cărora merele vor prezenta o condiţie bună), sunt
influenţate în mare parte de activităţile de producere ce se desfăşoară în livadă în lunile şi
săptămânile anterior recoltării.
3. Tratarea fructelor în timpul recoltării şi după recoltare
Tratarea şi atenţia grijulie acordată merelor în timpul recoltării, transportării, păstrării şi ambalării este
decisivă pentru:
• durata termenului maxim de comercializare ce poate fi obţinut,
• uşurinţa cu care poate fi comercializat produsul
• preţul pe care acesta îl va atinge.
Este important să înţelegeţi că îmbunătăţirea calităţii merelor la etapa de păstrare nu este posibilă:
Calitatea trebuie să fie obţinută în livadă şi menţinută
după recoltare.
Pagina 1

4. 2.0 CALITATEA FRUCTELOR
2.1 Caracteristicile soiurilor
Producţia globală a merelor este extrem de înaltă – într-adevăr, estimările Organizaţiei Internaţionale
a Alimentaţiei şi Agriculturii sugerează că în anul 2005 s-au produs peste 62 mln tone de mere. Este
evident că pentru a comercializa produsele la preţuri superioare, este esenţial ca producătorii să
producă fructe de cea mai bună calitate – la standardele pieţei internaţionale – şi după aceasta să se
asigure că menţin calitatea fructelor după recoltare, pe parcursul păstrării şi livrării.
Producătorul trebuie să analizeze afacerea în perspectivă, să determine ce soiuri/ caracteristici ale
merelor sunt solicitate cel mai mult pe pieţele ţintă, şi care dintre soiuri poate fi cultivat şi mânuit la
standarde înalte şi care va aduce cea mai mare recuperare financiară a investiţiilor.
Aspectele calităţii fructelor ce trebuie să fie luate în consideraţie includ:
• Aspectul exterior – culoarea, forma şi dimensiunea fructului
• Calităţile organoleptice – gustul, textura şi aroma
• Lipsa defectelor frecvente – malformaţii sau alte probleme fiziologice
• Rezistenţa la dăunători şi boli
• Termenul de păstrare – dacă fructul rămâne în condiţii bune după o perioadă îndelungată sau
mai scurtă
• Rezistenţă bună la deteriorarea în timpul culesului, după recoltare şi pe parcursul transportării
• Uşurinţa producerii
• Recolte bune şi sigure.
2.2 Selectarea soiurilor
Soiurile de mere au specificaţii climaterice, nu toate soiurile sunt potrivite pentru a fi produse în
Moldova, iar producătorilor li se sugerează să creeze o colecţie de soiuri noi sau experimentale care
sunt solicitate pe piaţă şi care va asigura recuperarea maximă a investiţiilor.
Braeburn Gala Fuji
Actualmente, merele de soiurile Braeburn, Fuji, şi Gala sunt excelente, dar producătorii trebuie să
analizeze tendinţele de viitor pentru a determina pentru care soi va creşte cererea. Pronosticarea
exactă a acestui lucru este foarte dificilă, dar Raportul Global privind merele emis în 20061, care se
bucură de un respect imens, enumeră tendinţele aparente pentru un număr de soiuri în funcţie de:
• Rata producţiei de facto în 2000,
• Cifrele preliminare de producţie pentru 2005, şi
1
Elaborat de către Belrose, Inc. Disponibil la Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol
Pagina 2

5. • Prognozează producţia pentru anii 2010 şi 2015, precum şi clasifică producţia (locurile cele mai
importante, I, II, etc.), pentru anii respectivi (vezi Anexa 1).
Conform studiului Belrose, cele mai mari creşteri în funcţie de volum pe pieţele globale se aşteaptă
pentru soiurile Gala/Royal Gala; iar cele mai semnificative creşteri procentuale a producţiei se
anticipează a fi pentru soiurile “Honeycrisp”, “Pink Lady” şi “Jazz”.
Ultimele trei sunt soiuri de mere mai noi, solicitate pe piaţă, care pretind la cele mai înalte preţuri.
Soiurile “Honeycrisp” şi “Jazz” sunt patentate şi plăţile pentru dreptul de autor se achită pentru
fiecare ladă comercializată, şi nu pentru fiecare arbore plantat. “Pink Lady” nu este un soi, ci o clasă
standard patentată a soiului “Cripps Pink”. Utilizarea denumirii “Pink Lady” este limitată pe pieţele
internaţionale, iar plăţile pentru dreptul de autor se achită pentru fiecare tonă metrică de producţie,
nu pe arbore.
Pe pagina web a Sistemului Informaţional de Piaţă Export Moldova pot fi găsite informaţii privind
caracteristicile diferitor soiuri de mere: http://export.acsa.md
2.3 Standardele UE de Marketing (privind calitatea)
Pe tot teritoriul globului, multe ţări stabilesc standarde de calitate pentru fructe şi legume ce se
impun prin lege. Pentru a fi comercializate în acele ţări, fructele şi legumele trebuie să satisfacă
aceste standarde.
În cadrul UE, Standardele de Marketing (anterior cunoscute drept Standarde de Calitate) cer ca
furnizorii să evalueze şi să sorteze merele în baza unei liste de criterii, inclusiv:
• lipsa deteriorărilor (inclusiv deteriorării din cauza dăunătorilor, bolilor, zgârieturilor sau
dereglărilor fiziologice)
• curăţenia
• forma
• culoarea
• aroma/ gustul
• sortarea şi uniformitatea sortării
• etichetarea şi ambalarea.
Rezumatul Standardelor UE de Marketing este inclus în Anexa 4 şi, de asemenea, este disponibil în
reţeaua Internet, în 20 de limbi UE, la:
http://eur-lex.europa.eu/smartapi/cgi/sga_doc?smartapi!celexapi!prod!CELEXnumdoc&lg=EN&numdoc=32004R0085&model=guicheti
Pagina 3

6. 3.0. GESTIONAREA LIVEZII ÎNTRU OBŢINEREA CALITĂŢII BUNE DUPĂ RECOLTARE
După testarea şi selectarea soiurilor bune de mere, cu calităţi optime solicitate de pieţele
internaţionale şi rezistente la deteriorări cauzate de tratare şi transportare, producătorul poate
contribui mult la caracteristicile bune de după recoltare, aplicînd metode de producere îmbunătăţită.
Multe metode de producere îmbunătăţită au un efect benefic direct asupra calităţii merelor de după
recoltare. Aceste măsuri includ:
3.1 Rărirea fructelor pentru a reduce numărul fructelor de pe ramuri
Rărirea fructelor are multe beneficii ce sunt esenţiale pentru obţinerea standardelor internaţionale
bune pentru calitatea fructelor:
a Culoarea fructelor:
O regulă importantă pentru obţinerea unui măr de calitate bună şi bine colorat este expunerea la
soare pe timpul maturării. Pieliţa de culoare roşie este rezultatul direct al expunerii la soare. Dacă
fructul este acoperit de o frunză sau atinge un alt fruct sau se află prea adânc în corola arborelui, el
nu dezvoltă o culoare bună.
Rărirea fructelor în curs de dezvoltare, la o etapă foarte timpurie, pentru a lăsa doar un singur fruct
pentru fiecare inflorescenţă, va avea drept rezultat maximizarea expunerii la soare, şi respectiv,
apariţia culorii pe toate suprafeţele.
b. Dimensiunea fructelor:
Rărirea fructelor în curs de dezvoltare la doar un singur fruct per inflorescenţă reduce concurenţa
dintre fructe (concurenţa pentru lumină, substanţe nutritive şi apă), ceea ce va permite fiecărui fruct
individual să obţină dimensiunea dorită, mare a fructului.
Dacă veţi permite dezvoltarea prea multor fructe, aceasta va genera fructe de dimensiuni mici şi de
calitate proastă. În SUA, cultivatorii încearcă să obţină doar un singur fruct pentru fiecare două
inflorescenţe.
c. Echilibrul dintre creşterea vegetativă şi a fructelor:
Un alt motiv pentru rărirea fructelor şi reducerea numărului de fructe este de a menţine o încărcătură
echilibrată de fructe pe copac.
Gestionarea incorectă a numărului de fructe poate duce la dezvoltarea inegală a proporţiei dintre
fructe şi lăstari, ceea ce va devia nutrienţii şi energia către creşterea vegetativă în loc de dezvoltarea
fructelor. O dezvoltare vegetativă excesivă cauzează:
• Umbră, ceea ce reduce calitatea
• Reducerea energiei arborelui pentru a genera inflorescenţe pentru recolta anului viitor
• Inflorescenţe slabe – ce nu pot genera fructe de calitate înaltă
• Dezvoltarea puternică transferă preferenţial substanţele nutritive de la fructe către ţesuturi noi de
muguri. Acesta este un mecanism natural de supravieţuire a arborelui, dar devierea calciului, ca
substanţă nutritivă, din ţesutul fructului reduce calitatea acestuia.
3.2 Gestionarea irigării pentru îmbunătăţirea dimensiunii fructelor
Dat fiind faptul că merele sunt compuse primordial din apă, este foarte importantă menţinerea unui
aport adecvat de apă la timpul potrivit. Divizarea celulelor fructelor are loc doar pe parcursul a patru
săptămâni după înflorire. După această perioadă, celulele existente nu se multiplică în număr, ci
sunt umplute.
Pagina 4

7. Dacă pomul este expus unor condiţii de stres pe parcursul fazei de divizare a celulelor, dimensiunea
potenţială a fructelor va fi redusă. În acelaşi mod, dacă acesta este deshidratat sau supra-hidratat în
perioada anterioară recoltării (aproximativ 6 săptămâni înainte de recoltare) va fi afectată
dimensiunea sau calitatea fructelor. Irigarea excesivă anterior recoltării reduce calitatea fructelor.
Irigarea prin picurare asigură furnizarea optimă a apei (şi îngrăşămintelor) în mod consecvent pe
parcursul întregului sezon pentru dezvoltarea sănătoasă a fructului.
3.3 Nutriţia cu Calciu
Calciul este extrem de important pentru calitatea fructelor şi în special important pentru calitatea
acestora după recoltare, în ceea ce priveşte următoarele aspecte:
a. Defectele fructelor
Nivelul scăzut de Calciu în fructe reprezintă cauza majoră pentru apariţia miezului amar sau a bolii
petelor negre, precum şi a apariţiei întăriturilor în ţesut.
b. Fermitatea fructelor
Pereţii celulari ai pulpei mărului sunt legaţi unul de altul de pectină, care este activată de Calciu,
ceea ce formează un component foarte important al pereţilor celulelor pulpei fructului. Nivelul
Calciului în fructe contribuie atât la integritatea, cât şi durabilitatea ţesutului fructului, inclusiv la
fermitatea acestuia. Pe lângă caracteristicile soiului/ genetice, nivelul de Calciu în fruct este şi el unul
dintre cei mai importanţi factori ce determină fermitatea fructului.
Fermitatea merelor proaspete este o cerinţă foarte obişnuită a consumatorilor. Majoritatea marilor
cumpărători internaţionali sunt influenţaţi puternic de măsurarea fermităţii fructelor. Într-adevăr,
criteriile de selectare a merelor de către cumpărătorii comerciali par a fi: fermitatea, dimensiunea
fructului, culoarea, calitatea consecventă a tuturor partidelor şi ambalajul atractiv.
De multe ori cumpărătorii angro indică fermitatea
fructelor pe care ei le acceptă spre achiziţionare
Fermitatea fructelor este măsurată zilnic şi obiectiv utilizând un instrument numit penetrometru (sau
aparat pentru testarea fermităţii/presiunii fructelor). Aceste testări, care distrug fructul, se fac la
mostre dintr-o anumită partidă de mere, sau la mostre dintr-o livadă (sau de la un bloc sau o
secţiune a unei livezi mari). Fermitatea fructului se determină cu uşurinţă şi exact în termeni de livre
sau grame de forţă necesare pentru a penetra pulpa fructului.
Fotografia 1: Penetrometru (Fermitatea fructelor/Aparat pentru măsurarea
presiunii) utilizat pentru evaluarea fermităţii/ moliciunii fructului.
Cu cât fructul conţine mai mult Calciu, cu atât mai mult poate fi depozitat fructul, care îşi
va menţine calitatea/ fermitatea bună. Conţinutul scăzut de Calciu în măr reduce atât fermitatea, cât
şi durata posibilă de depozitare.
Nivelele naturale de Calciu variază considerabil, în dependenţă de caracteristicile soiului, sezonul de
producere, etc. Studiile arată că dimensiunea fructului este la fel importantă. După cum se observă
în Figura 1, conţinutul de calciu mg/100g fruct – descreşte natural odată cu creşterea greutăţii
Pagina 5

8. mărului, ceea ce semnifică că fructele de dimensiuni mai mari ce sunt solicitate de pieţe, au şi un
conţinut mai mic de Calciu per 100g de masă a produsului proaspăt, şi prin urmare, riscă să devină
moi şi să îmbătrânească.
Figura 1: Conţinutul Calciului în fructele de măr comparativ cu dimensiunea mărului
Nu trebuie să ignoraţi importanţa
Conţinutul de
Calciu/mg
Calciului. Fructele pot obţine mai
mult Calciu prin rărirea numărului
de fructe şi gestionând dezvoltarea
vegetativă pentru a preveni excesul
acesteia.
Greutatea medie a unui fruct (g)
c. Îmbunătăţirea calităţii fructelor şi a termenului maxim de păstrare după recoltare prin
utilizarea stropirilor cu Calciu pentru livezi
Din punct de vedere fiziologic, Calciul este limitat în mişcare în interiorul plantei, în special la
momentul absorbţiei în rădăcină, iar în timpul transportării – în cadrul plantei.
Din această cauză, în întreaga lume, cultivatorii deseori aplică/ pulverizează Calciu solubil direct pe
frunze şi fructe, pentru a contribui la creşterea nivelului prezent în fruct.
Cu toate acestea, anterior iniţierii unui program de stropiri cu Calciu, trebuie să evaluaţi măsurile
agrotehnice utilizate în livezi, dat fiind faptul că într-o anumită livadă un anumit factor ar putea duce
la generarea unui nivel scăzut de Calciu. Cinci factori de care ar trebui să ţineţi cont sunt:
1. Condiţia solului (pH şi bilanţul substanţelor nutritive)
2. Condiţia solului deficitar de apă
3. Aplicările Calciului în sol
4. Moderarea vigorii arborelui
5. Moderarea densităţii/numărului fructelor
În primul rând, producătorilor li se recomandă să investigheze dacă există nepotriviri cu aceşti factori
şi să modifice practicile de producţie după necesitate (cu condiţia că costul practicilor de combatere
a dereglărilor este mai mic decât pierderile cauzate de acestea).
d. Stripirea cu Calciu
Pe parcursul ultimilor 20 de ani în Africa de Sud, Australia, Noua Zeelandă, Marea Britanie şi Statele
Unite s-au desfăşurat multe studii privind nutriţia cu Calciu a merelor, acestea fiind concentrate
primordial pe produsele de Calciu, ratele şi cronometrarea aplicărilor ce ar reduce2 incidenţa
dereglărilor fiziologice a merelor apărute în urma nivelului scăzut de Calciu – adică a miezului amar
şi a întăriturilor.
2
Această problemă poate fi eliminată complet doar în cazuri rare
Pagina 6

9. Majoritatea cercetărilor s-a realizat pe merele din soiurile Golden Delicious şi York Imperial. Cu toate
acestea, recomandările elaborate în urma cercetărilor efectuate în statul Pennsylvania din SUA au
reuşit să controleze eficient problema miezului amar şi a întăriturilor la aproape toate soiurile.
În baza acestor cercetări, producătorilor li se recomandă să implementeze un program cuprinzător
de gestionare a Calciului pentru a reduce dereglările sus-menţionate şi pentru a îmbunătăţi
fermitatea fructelor şi termenul de depozitare de după recoltare.
Programele de aplicare a Calciului trebuie să fie utilizate în conjuncţie cu analiza regulată a nivelului
de Calciu în fructe pe parcursul sezonului şi în special, la sfârşitul sezonului, pentru a determina
dacă fructele se vor păstra bine. Când se iau fructe pentru analiză, este important să nu luaţi:
• mai mult decât un fruct de pe fiecare pom
• fructe deteriorate sau afectate de boli
• fructe localizate mai mult în umbră
• fructe neobişnuit de mari sau mici
Utilizarea eficientă a stropirilor cu Clorură de Calciu pentru arbori poate fi cea mai costisitoare şi cea
mai rapidă măsură agrotehnică pentru reducerea dereglărilor fiziologice a merelor cauzate de nivelul
scăzut de Calciu. Mai jos sunt enumerate recomandările oferite de către autor cultivatorilor din
Pennsylvania, care pot însă servi drept recomandări şi pentru producătorii şi cercetătorii moldoveni.
Trebuie să reţineţi că în Moldova toate chimicalele agricole trebuie să fie aplicate în
conformitate cu legislaţia republicii.
În Pennsylvania, se recomandă aplicarea unui volum cuprins între 15 până la 55 kg de Clorură de
Calciu, divizată în şase – opt aplicări foliare, adică 2 – 7 kg/ha stropiri pe sezon. Se recomandă
utilizarea Calciului în formă de Clorură de Calciu din cauza eficienţei demonstrate a acestuia şi
costului mai mic.
• 15–22 kg/ha pe an: Aceasta este rata minimă ce ar trebui utilizată. Ea va permite un oarecare
control asupra apariţiei miezului amar şi a întăriturilor, nu va cauza arderea/ deteriorarea
frunzelor, dar nici nu va prelungi cu mult termenul maxim posibil de depozitare a fructelor.
• 22–34 kg/ha pe an: Această rată va permite un control bun asupra dereglărilor fiziologice
anterior recoltării şi, probabil, aceasta ar trebui să fie rata standard aplicată livezilor unde aceste
dereglări constituie probleme cronice. Nu va cauza deteriorări semnificative frunzişului şi nu va
prelungi termenul maxim de depozitare a fructelor.
• 35–45 kg/ha pe an: Această rată ar trebui să genereze un control excelent asupra problemelor
de miez amar şi întărituri; ar trebui să reprezinte rata medie aplicată în limitele statului
Pennsylvania. Ea ar putea intensifica într-o anumită măsură potenţialul de depozitare a merelor
şi practic nu va deteriora frunzişul.
• 45–56 kg/ha pe an: Aceasta este rata maximă de Calciu ce poate fi utilizată în limitele statului
Pennsylvania şi ar trebui să ofere control remarcabil asupra problemelor sus-menţionate.
Această rată ar putea genera arsuri uşoare pe marginea frunzelor, dar de obicei, aceasta nu
apare înainte de mijlocul lunii septembrie sau octombrie. Aplicarea acestei rate ar putea extinde
termenul maxim de depozitare a fructelor.
În afară de Clorură de Calciu sunt disponibile şi alte produse ce suplinesc Calciu, şi aplicarea
acestora este recomandată atunci cînd este nevoie de un nivelul suplimentar scăzut de calciu.
Respectiv, aceste produse vor fi utile atunci când sunt necesare doar cantităţi mici de Calciu pentru
a corecta orice dereglare. Pentru a evalua eficient alte materiale, cultivatorii ar trebui să compare
costul unui kilogram de Calciu prezent în această formulare şi cantitatea necesară pentru a obţine o
rată echivalentă de Calciu cantităţii recomandate de 15 - 55 kg de Clorură de Calciu / ha pe sezon.
e. Aplicarea Clorurii de Calciu
Pagina 7

10. Timpul aplicării: Clorura de Calciu poate fi inclusă în toate aplicările foliare. Totuşi, dacă este
necesară aplicarea Clorurii de Calciu împreună cu alte produse (ex. îngrăşăminte foliare cu micro-
nutrienţi):
1. Verificaţi compatibilitatea celor două (sau mai multe) produse, contactând producătorii
acestora
2. Nu amestecaţi niciodată două produse într-o cantitate mică de apă anterior adăugării
acestora în rezervor (amestecarea unui volum mic ar putea cauza precipitarea unuia sau mai
multora produse).
Litri pe hectar: Nu există restricţii privind proporţia apei; pulverizările cu cantităţi mici de până la 90
galoni (311 litri) pe hectar s-au dovedit a fi eficiente.
Compatibilitate: În limita ratelor recomandate, Clorura de Calciu poate fi amestecată cu ulei
insecticid, cu preparate de praf pentru amestec umed sau cu preparate de concentrat de emulsie a
pesticidelor obişnuite pentru fructe. Totuşi, compatibilitatea altor materiale decât Clorura de Calciu
este incertă şi cultivatorii ar trebui să verifice eticheta sau să contacteze producătorul preparatului
pentru a solicita informaţii sau să desfăşoare un test de compatibilitate într-un recipient mic pentru a
se asigura că componenţii nu se precipită.
Deteriorarea frunzelor: În rezultatul pulverizării Clorurii de Calciu pot apărea anumite deteriorări ale
frunzelor, ca urmare a condiţiilor climaterice nefavorabile (primăveri umede, răcoroase sau veri
fierbinţi şi aride). Atunci când observaţi deteriorarea, reduceţi în jumătate rata de Clorură de Calciu la
următoarea pulverizare sau eliminaţi clorura din pulverizările exterioare până când nu au căzut
precipitaţii de 1,27 cm.
Echipament: Clorura de Calciu poate oxida unele tipuri de echipament. Dacă stropitoarele sau
tractoarele sunt clătite după utilizare – apar mai puţine probleme sau se pot utiliza stropitori mai noi,
produse din oţel inoxidabil sau alte metale ce sunt rezistente la rugină, fibră de sticlă sau diferite
materiale plastice.
Tabelul 1: Recomandări privind aplicarea foliară a Calciului
emise de Universitatea de Stat din Pennsylvania http://tfpg.cas.psu.edu/202.htm
Substanţa
nutritivă Materialul Rata anuală/ha a Cronometrarea b Comentarii
problemă
Calciu Clorură de 15-55 kg 1-7 Nu utilizaţi nitrat de Calciu. Nu
Calciu divizat în câteva amestecaţi în prealabil clorura de
(77-80% pulverizări pentru a fi calciu cu alte produse, decît dacă
CaCl2) aplicate pe parcursul aceasta este indicat direct de către
sezonului producător.
a
Preparat comercial
b
1 - 7 = pulverizări exterioare de la I-a până la a VII-a,
Se pot utiliza şi alte materiale, dar interesaţi-vă întotdeauna de rezultatele testelor independente realizate
pentru produsele ce nu sunt cunoscute drept eficiente.
4.0 RECOLTAREA LA MOMENTUL MATURĂRII OPTIME A FRUCTULUI
4.1 Maturitatea fructului
Asigurarea faptului că fructul este recoltat la faza optimă de maturare va mări şansele de a obţine
fructe de calitate superioară pentru depozitare, cu cel mai bun potenţial pentru un termen îndelungat
de păstrare.
Pagina 8

11. Este esenţial să înţelegeţi că maturitatea şi coacerea sunt două etape foarte diferite ale ciclului de
viaţă a mărului.
1. Fructul maturat este definit drept fructul ce a atins o etapă în dezvoltarea sa când devine
capabil fiziologic să se coacă natural independent – chiar dacă fructul încă nu este bun pentru a
fi consumat, acesta este dezvoltat suficient pentru ca după recoltare amidonul din acesta să se
transforme în glucoză, fructul să devină suculent, să se schimbe culoarea pieliţei, etc.
Fructele recoltate anterior maturării vor avea dimensiuni mici, şi niciodată nu se vor coace
uniform – acestea vor fi acre, vor avea gust de amidon, vor avea o culoare difuză şi textură
rigidă, conţinut scăzut de glucoză, nu prezintă aroma soiului şi sunt mai susceptibile dereglărilor
de păstrare. (Edwards 1998).
În ceea ce priveşte merele, schimbarea fiziologică principală ce indică nivelul de maturitate a
mărului este producţia internă a fito-hormonului Etilenă (C2H4) – un hormon generat natural,
care la atingerea nivelului de 1ppm, determină o cascadă de reacţii biochimice implicate în
procesul de coacere.
2 Fructul copt - din punct de vedere botanic, fructul copt este acel fruct ce se află într-o stare
fiziologică aptă de a dispersa seminţe viabile. Din punct de vedere gastronomic, în general,
considerăm că fructul copt este acel fruct ce a atins calităţile alimentare optime – de obicei,
suculent, cu pulpă moale, dulce şi aromată şi o culoare bună a pieliţei.
4.2 Coacerea fructului
Etilena produsă la momentul maturării fructului cauzează coacerea fructului, adică îl face mai moale,
produce compuşi volatili (aromă şi savoare), transformă amidonul în glucoză, dezvoltă culoarea
pieliţei, şi descompune clorofila verde.
Astfel de fructe, precum sunt merele, care produc etilenă în procesul de coacere, sunt numite fructe
climacterice. Odată ce fructele climacterice au început să se coacă, este imposibilă stoparea
procesului de coacere. Cu toate acestea, procesul poate fi încetinit, spre exemplu, prin răcirea
fructului şi prin controlarea atmosferei din jurul acestuia. Pentru fiecare 10 grade Celsius la care
fructul se va răci, rata de coacere va fi înjumătăţită, dar este important ca fructele să nu fie păstrate
la temperaturi de mai puţin de –1.0 - 2.0 grade Celsius – în dependenţă de soi.
Durata termenului maxim de depozitare va depinde de:
• soiul fructului
• cât de copt este fructul la recoltare – fructele ce sunt mai puţin coapte se vor păstra mai mult
timp şi în condiţii mai bune decât fructele mai coapte (cu toate acestea, chiar şi fructele
desemnate pentru păstrare şi comercializare pentru următoarele câteva luni sau peste circa un
an, trebuie să fie culese la etapa matură).
• cât de repede şi eficient este răcit fructul - termenul maxim de depozitare este redus cu 10 - 20
zile pentru fiecare întârziere de 24 ore de păstrare a fructelor într-un depozit frigorific.
• controlul adecvat al temperaturii pe parcursul depozitării
• controlul atmosferei din jurul fructului, în special nivelele dioxidului de Carbon şi oxigenului din
aer
Fructele desemnate pentru comercializare imediat după recoltare pot fi culese după ce s-au copt pe
pom, astfel încît ele vor putea obţine dimensiune şi culoare bună anterior recoltării. Totuşi, trebuie să
se acorde atenţie pentru a evita culegerea fructelor la fazele prea târzii de coacere, deoarece
fructele prea coapte riscă să cadă în livadă şi să sufere în urma descompunerilor fiziologice interne,
a dereglărilor pulpei fructului, devenind fructe de calitate proastă, care pot fi uşor contuzionate şi au
un termen scurt de depozitare/comercializare.
În general, fructele de pe copacii tineri robuşti, cei slabi sau cu productivitate mediocră se coc
timpuriu şi, de aceea, se potrivesc pentru comercializare în stare proaspătă. Fructele de pe aceşti
copaci trebuie să fie separaţi de cele de pe copacii maturi şi cu productivitate înaltă.
Pagina 9

12. 4.3 Testarea maturităţii fructelor
Determinarea maturităţii fructului reprezintă o etapă crucială a perioadei de recoltare. Diferenţa
dintre fructele imature şi supra-maturate este de obicei de doar 7-14 zile – în dependenţă de soi,
suprafaţă, sezon, vreme şi măsurile agrotehnice (retezarea, aplicarea îngrăşămintelor, etc).
Cercetătorii pot monitoriza producţia etilenei în interiorul fructului în laborator (şi în câmp), pentru a
indica etapele de maturitate, dar acest lucru nu este practic pentru cultivatori.
Alţi indicatori de maturitate utilizaţi pentru a selecta date de recoltare includ:
• testul la amidon-iod ) Aceste teste sunt distrugătoare. Fructele testate nu pot fi
• nivelul Brix (glucoză ) comercializate. Este important să desfăşuraţi aceste teste pe
solubilă) fructele ce reprezintă cu acurateţe livada ce este evaluată.
)
• fermitatea fructelor
• numărarea zilelor după înflorirea completă
• culoarea pieliţei seminţei (pericarpului)
• culoarea pieliţei
a. Testul de maturitate cu amidon-iod (AI)
Aceasta este o metodă sigură pentru determinarea maturităţii majorităţii soiurilor de mere şi este cel
mai simplu indicator al maturităţii mărului. Odată cu coacerea mărului, amidonul acumulat natural se
transformă în glucoză. Acest test măsoară nivelul transformării din amidon în glucoză,3 ceea ce este
corelat cu evoluţia etilenei.
În Anexa 2 sunt oferite exemple de diagrame de amidon - iod (AI). De regulă, fructele cu un indicator
AI de 3-4, la compararea cu diagrama AI, sunt potrivite pentru depozitare pe termen îndelungat în
încăperi cu atmosferă controlată, merele cu un indicator AI de 4-6 se potrivesc cel mai bine pentru
păstrare pe termen scurt în încăperi cu atmosferă controlată, iar fructele cu indicator de 6 sau mai
mult ar trebui să fie plasate în depozite frigorifice obişnuite sau comercializate imediat.
Echipamentul pentru testarea AI constă dintr-un pulverizator de un litru operat manual umplut cu
soluţie de AI, un cuţit de buzunar şi o diagramă de indicatori ai amidonului.
Iodul trebuie să fie preparat proaspăt pentru fiecare sezon de recoltare şi să fie păstrat într-un
container întunecat în timpul sezonului, din cauza că acesta este sensibil la lumină. Soluţia poate fi
preparată conform următoarei reţete:
1. Dizolvaţi 8,8 grame de Kaliu Iodid în aproximativ 30 ml de apă caldă. Agitaţi uşor soluţia pînă
la dizolvarea completă a Kaliului Iodid.
2 Adăugaţi 2,2 grame de cristale de Iod. Agitaţii amestecul până când cristalele sunt dizolvate
complet.
3. Diluaţi amestecul cu apă pentru a face 1 litru de soluţie pentru testare. Amestecaţi bine.
AVERTISMENT: Iodul este o substanţă foarte toxică. Soluţia de iod trebuie să fie etichetată
adecvat cu “TOXIC” şi cu denumirea SOLUŢIE DE IOD, şi trebuie să fie păstrată într-un dulap
încuiat, nelăsat la îndemâna copiilor şi animalelor de casă. Merele utilizate pentru acest test
nu trebuie să fie oferite animalelor şi nici utilizate pentru compost. În cazul înghiţirii unei
cantităţi de iod sau a merelor tratate cu iod, induceţi vomitarea şi consultaţi imediat un medic.
Este foarte important să începeţi preluarea mostrelor şi testarea fructelor cu două săptămâni înainte
de recoltarea anticipată, pentru a obţine un nivel de bază a maturităţii fructelor.
Procedura trebuie să fie realizată înainte de amiază şi este destul de simplă:
3
Acest test poate fi realizat pe merele a căror presiune a fost testată (vezi secţiunea Fermitatea Fructelor de mai jos).
Pagina 10

13. • Luaţi o mostră de mere la o etapă avansată ce par a fi gata pentru recoltare, în baza
dimensiunii, culorii, zilelor după înflorirea completă şi gustului/dulceţii sale
• Tăiaţi fructele în jumătate, orizontal în jurul "ecuatorului" fructelor
• Pulverizaţi soluţia de AI asupra fructului înjumătăţit; suprafaţa trebuie să fie bine-umezită. După
aproximativ un minut amidonul va reacţiona cu iodul şi se va colora albastru/negru, iar zonele cu
glucoză vor rămâne albe
• Aşteptaţi 1 – 1.5 minute şi identificaţi rezultatele prin compararea coeficientului glucozei cu
diagramele AI.
• În general, într-o livadă se înregistrează o creştere de o unitate de amidon la fiecare 5 zile, cu
toate că acest proces poate fi accelerat pe timp de vreme aridă.
Diagrame-mostre AI pentru soiurile McIntosh, Empire, Jonathan, şi Golden Delicious pot fi găsite în
Anexa 2 a prezentului Îndrumar.
b. Substanţe uscate solubile
Măsurarea substanţelor uscate solubile reprezintă un alt mod de a evalua transformarea amidonului
în glucoză. Substanţele uscate solubile sunt măsurate cu un refractometru manual.
Fotografia 2: Refractometru – Vedere Refractometru – Vedere de sus
laterală
Pentru a utiliza un refractometru:
• tăiaţi o felie de măr dintre peduncul şi floarea uscată.
• ridicaţi învelişul de plastic a refractometrului şi stoarceţi suc de mere pe lentilă – fără a
lăsa să cadă pulpă pe lentilă.
• Coborâţi atent învelişul de plastic peste suc – asigurându-vă că un strat de suc fără
pulpă este prins pe lentilă, fără bule de aer.
• Priviţi prin vizorul negru – către o sursă slabă de lumină.
• Devine vizibilă o scară, (care poate fi concentrată prin sucirea vizorului negru).
Procentajul glucozei poate fi citit din scară.
• Testarea refractometrului cu apă simplă ar trebui să indice zero.
• Între testări/după utilizare, clătiţi lentila şi învelişul lentilei cu apă şi uscaţi-o cu o pânză
sau bucată de hârtie neabrazivă.
Tabelul 2: Ghid privind maturitatea merelor în funcţie de nivelul Brix (glucoză solubilă,
măsurat cu un refractometru)
Ghidul Brix Scăzut Slab Bun Excelent
Toate soiurile <11 11 12 13
Honeycrisp <12 12 13 >14
Sursa: Extensiunea Universităţii de Stat din Michigan, SUA
NOTĂ: Aceste valori sunt pentru fructele maturate şi gata pentru a fi recoltate şi plasate într-un depozit.
Fructele menite comercializării consumatorilor finale trebuie să fie mai coapte, cu un conţinut
mai mare de amidon transformat în glucoză şi nivele mai înalte Brix, ex. 16-17.
c. Fermitatea fructelor
Pagina 11

14. Fermitatea fructelor - măsurată în livre imperiale (lbs)4 sau kg de presiune – reprezintă unul dintre
cele mai importante aspecte ale calităţii unui măr. În unii ani, fermitatea merelor descreşte mai
repede decât în alţii – nici un factor nu poate genera fermitate consecventă, iar experienţa şi
judecata unui cultivator sunt importante la evaluarea fermităţii.
Fructele desemnate pentru a fi depozitate pe o durată îndelungată în încăperi cu atmosferă
controlată trebuie să aibă o fermitate de 15 livre imperiale sau chiar mai mult. Depozitarea în
încăperi cu atmosferă controlată ajută la menţinerea fermităţii fructelor, iar nivelul diferit de oxigen în
depozit are diferite efecte.
Penetrometru Tabelul 3: Valori în livre de presiune măsurate cu
un Penetrometru
Soi Perioada potenţială de
Utilizarea unui penetrometru pentru a testa depozitare în încăperi cu
presiunea fructului: atmosferă controlată
Termen Termen Termen
1. Utilizând un decorticator de fructe, înlăturaţi scurt mediu lung
două discuri mici de pieliţă din mijlocul Braeburn 16 17 18
fructului dintre peduncul şi floarea uscată din Cortland 14 15 16
părţi opuse ale mărului. Empire 14 15 16
2. Ţineţi fructul apăsat pe o suprafaţă solidă, Fuji 16 17 18
(acest lucru este cel mai important) apoi Gala 16 17 18
Golden Delicious 15 16 17
forţaţi vârful piston în centrul pulpei tăiate cu
Honeycrisp 15 16 17
o presiune constantă continuă până când
Idared 14 15 16
linia marcată pe vârful pistonului este la Jonagold 15 16 17
acelaşi nivel cu suprafaţa fructului (această Jonathan 14 15 16
operaţiune durează 1 -2 secunde). McIntosh 14 15 16
Mutsu 16 17 18
Înregistraţi datele şi apoi continuaţi să testaţi merele
Red Delicious 16 17 18
pentru presiune, până când nu aţi testat un minim Rome 15 16 17
de 10 – 12 fructe. Calculaţi presiunea medie a Spartan 17 18 19
fructelor din aceste mostre, pentru perioada de Sursa: Extensiunea Universităţii de Stat din Michigan,
testare. Resetaţi aparatul după fiecare testare şi SUA
calibraţi-l de cel puţin o dată pe an/ în conformitate
cu recomandările producătorului.
d. Zile după înflorire
Perioada cuprinsă între înflorirea completă şi recolta de facto este relativ constantă pentru fiecare soi
în parte. Cu toate acestea, când se menţin înregistrările privind temperatura şi se calculează unităţile
de căldură, se obţine o estimare mai bună. Mai jos este indicată perioada medie cuprinsă între
înflorirea completă şi atingerea maturităţii a cinci soiuri de mere:
Zile până la
Soi
maturitate
Jonathan 135-145
Red Delicious 145-155
Golden Delicious 150-160
Winesap 160-175
Rome Beauty 165-175
4
2,2 livre = 1kg
Pagina 12

15. e. Culoarea seminţelor
Seminţele de măr se colorează în brun sau negru odată cu maturarea lor în interiorul fructului. O
clasificare medie pentru culoarea seminţelor poate fi făcută în felul următor: toate seminţele sunt de
culoare albă; culoarea brună începe să se distingă la capătul ascuţit al seminţelor; 1/4 din seminţe
sun cafenii; 1/2 din seminţe sunt brune; 3/4 din seminţe sunt brune sau toate seminţele sunt brune.
Înregistraţi media pentru fiecare măr evaluat. Seminţele fructelor mature sunt de culoare brun închis
până la negru.
f. Culoarea pieliţei
Pentru unele soiuri de mere ar putea fi nevoie de mai multe etape de cules pentru a obţine o calitate
constantă a fructelor. În acest caz, în calitate de ghid va servi culoarea de fond a fructelor.
5.0 MINIMIZAREA BOLILOR ŞI DETERIORĂRII DIN TIMPUL DEPOZITĂRII
Nu există formule magice pentru a evita bolile şi deteriorarea merelor. Dimpotrivă, există foarte multe
măsuri mici – îmbunătăţiri care pot fi făcute – fiecare dintre acestea contribuind la reducerea
contuzionărilor după recoltare. Dacă fiecare persoană implicată la etapa de recoltare şi tratare a
merelor după recoltare va implementa toate aceste mici măsuri de îmbunătăţire, atunci efectul
general va fi obţinerea calităţii aferente categoriei I.
5.1 Salubritatea câmpului
Este important să recunoaştem faptul că sporii bolilor sunt prezenţi permanent în livadă pe parcursul
sezonului de cultivare, dar fructele devin susceptibile la multe dintre aceste boli doar în ultimele
câteva săptămâni înainte de recoltare.
Odată ce fructul a fost infectat, nu există vre-o metodă eficientă de a elimina infecţia. Totuşi,
incidenţa putregaiurilor pe copaci şi pe fructe poate fi redusă semnificativ prin implementarea
proceselor agrotehnice/ de salubrizare bune la toate etapele de producţie şi tratare a fructelor:
• Retezaţi ramurile pentru a forma coroana mai deschisă, pentru a permite circulaţia aerului mai
bună în livadă, înlăturaţi ramurile de jos de pe care fructe pot contacta cu iarbă sau sol.
• Implementaţi programe de control al creşterii buruienilor şi ierbii pentru asigurarea circulaţiei mai
bune a aerului între pomi, pentru reducerea condiţiilor umede de dezvoltare a bolilor mărului
• Nu permiteţi dezvoltarea buruienilor şi ierbii sub pomi, deoarece ei sunt purtători de spori ai
ciupercilor care pot fi dezvoltate în condiţii umede cînd iarba este cosită/frezată
• Iarba în fâşii între rînduri trebuie să fie scurtă, şi nu frezată/cosită cînd condiţiile climatice sunt
favorabile pentru dezvoltarea sporilor provocatori de boli.
• Buruienile şi iarba trebuie să fie tunse pentru că se pot emite sporii fungici, în special în condiţii
de umiditate.
• Înlăturaţi lemnul afectat de boli şi fructele zbârcite în timpul retezării de iarnă şi de vară
• Evitaţi irigarea arborelui de deasupra
• Elaboraţi şi implementaţi un program de pulverizare fungicidă, îndreptat contra riscurilor
cunoscute de putrefacţie.
• Răriţi fructele pentru a evita ciorchini de fructe ce pot atrage dăunători ce deteriorează fructele,
ex. tortrix, blastobasis; şi insecte.
• Folosiţi programe de combatere a dăunătoarelor pentru a evita deteriorarea fructelor.
• Aplicaţi mulci (strat protector) – trebuie să minimizaţi praful în livadă pentru a preveni
răspândirea sporilor proveniţi din sol.
Pagina 13

16. • Optimizaţi conţinutul de minerale în fructe, nivelul înalt de Azot şi nivelul scăzut de Calciu
generează carierea şi calitatea proastă a fructelor. Nivelul de Calciu în fructe trebuie să fie înalt
pentru a ajuta fructului să reziste la invaziile fungice.
• Fructele trebuie să fie recoltate atunci când au ajuns la faza optimă de maturitate, dar nu la faza
de coacere optimă, deoarece fructele mai coapte sunt mai susceptibile la boli.
5.2 Prevenirea carierii în depozit
• Asiguraţi-vă că în câmp, în timpul producerii, recoltării şi transportării se implementează cele mai
bune practici agrotehnice.
• Sporii de Penicillium expansum (mucegaiul albastru) pot pătrunde în măr prin pedunculii
acestora, ducând la apariţia cariei la capătul pedunculului. Cu toate că aceşti spori lipsesc în
încăperile noi, numărul sporilor de Penicillum expansum creşte an de an, iar cultura bacteriană
supravieţuieşte de la un an la următorul an în lăzile de câmp şi pe podelele şi pereţii depozitelor.
O singură ladă de lemn contaminată poate avea mai mult de 2 miliarde de spori.
Lăzile din plastic poartă mai puţini spori, dar oricum cifra acestora este de milioane. Sporii sunt
răspândiţi din lăzi:
o în timpul activităţilor post-recoltare (în special acolo unde se utilizează sistemele plutitoare),
o de către curenţii de aer
o de către lucrători
o de către insecte
o de la fruct la fruct
• Salubrizarea oferă unica opţiune pentru reducerea pierderilor şi aceasta trebuie integrată pe
parcursul întregului proces de după recoltare. Cultivatorii de mere, operatorii depozitelor şi
încăperile de ambalare ar trebui să implementeze următoarele sisteme, anterior recoltării:
o Salubrizarea pe parcursul verii a încăperii de ambalare şi a podelelor şi pereţilor depozitului
în timpul verii.
o Salubrizarea lăzilor, înlăturarea rămăşiţelor din anii precedenţi, în special fructele uscate/
zbârcite sau putrezite.
o Este eficientă curăţarea cu abur a lăzilor sau spălarea cu un produs de curăţare aprobat/
înregistrat.
o Spălarea/ umezirea fructelor răspândeşte sporul P. expansum de la lăzi la contuziile de pe
fructe şi la pedunculii fructelor, ceea ce poate iniţia putreziri. Dacă fructele trebuie să fie
spălate/ curăţate anterior depozitării, apa utilizată pentru curăţare trebuie să fie curată,
(potabilă), ea trebuie să conţină un agent de salubrizare inofensiv pentru alimente pentru a
lichida toţi sporii introduşi în apă, spre ex. de către un fruct infectat. Apa trebuie să fie
schimbată regulat şi trebuie să se facă verificări frecvente pentru a se asigura că agentul
sanitar din apă rămâne la un nivel eficient.
o În mod ideal, ar trebui să evitaţi udarea fructelor după recoltare
o Stivuiţi lăzile pe remorci sau palete, nu direct pe sol. Lăzile de câmp nu ar trebui să fie
niciodată păstrate pe sol deoarece baza acestora se contaminează cu sol, iar la stivuirea
acestor lăzi una peste alta în depozitul frigorific, solul se va usca şi va cădea/ se va scutura
de pe baza lăzilor contaminând merele din lăzile de mai jos.
o Şoferii elevatoarelor cu furcă ar trebui să fie antrenaţi să ridice lăzile fără a împinge dinţii
furcii în sol, pentru a asigura faptul că baza lăzilor nu se contaminează cu solul de pe dinţii
furcii.
5.3 Lovituri
Din punct de vedere tehnic, loviturile sunt cauzate de aplicarea forţei asupra fructului:
• Forţă creată de impactul căderii (cea mai obişnuită cauză a loviturilor)
Pagina 14

17. • Forţa creată de comprimare – strângerea/comprimarea fructului (ex. în containere supra-
încărcate)
Loviturile nu se vindecă şi acestea reduc semnificativ vandabilitatea şi valoarea fructului. Într-adevăr,
pe unele pieţe nu pot fi comercializate fructele lovite.
Unele soiuri de mere sunt mai susceptibile la lovire decât altele – dar nici un soi nu este imun. Soiul
Red Delicious este considerat rezistent la lovire, dar această afirmaţie este doar parţial adevărată. În
SUA s-au desfăşurat teste simple, ce au implicat cojirea câtorva mii de fructe după ambalare. S-au
găsit numeroase pete mici ce nu se puteau vede prin pieliţă. Dr. Gary Hyde (Universitatea de Stat
din Washington) a determinat că susceptibilitatea la lovire a soiului Red Delicious este de fapt mai
mare decât acea a soiului Golden Delicious. Conceptul precum că soiul Golden Delicious este mai
susceptibil este generat de faptul că acesta se decolorează mai uşor şi loviturile sunt mai vizibile.
Un alt studiu standardizat efectuat în Regatul Unit a clasat soiurile Gala şi Jonagold ca fiind mai
susceptibile la lovituri decât Golden. Porţiunea de măr ce avea pieliţa verde s-a contuzionat mai uşor
decât porţiunea de culoare roşie, iar fructele mari s-au contuzionat mai uşor decât cele de
dimensiuni mai mici.
Unele dintre cauzele loviturilor includ: lovirea în rezultatul răririi (consecinţă a neatenţiei la rărirea
fructelor primăvara), şi căderea fructelor prin copaci. Cu toate acestea, marea parte a loviturilor apar
în timpul recoltării, ambalării sau transportării fructelor – adică în timpul şi după recoltare. În unul din
studiile efectuate în SUA, umplerea neatentă a unei lăzi de câmp necăptuşite a avut drept
consecinţă contuzionarea a 89% din fructe; comparativ cu umplerea cu grijă ce a cauzat lovituri la
doar 28% din mere.
În 2006 Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol a realizat o evaluare şi măsurare a impactului
generat în timpul recoltării şi transportării la depozite frigorifice a merelor în cinci livezi moldoveneşti,
utilizând aparatul electronic de înregistrare a impacturilor Techmark®. Informaţii puteţi găsi pe:
http://www.techmark-inc.com/impact.asp
Această evaluare electronică a demonstrat că toate impacturile potenţial deteriorante
pentru fructe au avut loc în primele două minute după recoltare – adică, au fost cauzate
de culegătorii ce recoltau fructele şi le transferau în containerele vrac din câmp.
Nu s-au înregistrat deteriorări de nici un fel pe parcursul transportării merelor în vrac în containere.
Aceasta a inclus transportarea în câmp, prin intermediul elevatorului cu furcă, în camion în câmp şi
în camion pe drum timp de călătorii de până la 1,5 ore.
Dintr-o mostră mică de mere scăpate într-o căldare de colectare goală, două din trei mere au fost
contuzionate (câteodată de mai multe ori) de căderea la fundul căldării adică în rezultatul unei
căderi de 30-35 cm pe o suprafaţă de plastic.
Livada unde s-a înregistrat cel mai mic număr de impacturi avea cei mai buni culegători şi o
supraveghere bună a echipei de recoltare. Dar chiar şi în această livadă existau multe posibilităţi de
a reduce deteriorarea fructelor.
Evident că odată ce a investit substanţial în cultivarea şi producerea merilor, un producător serios va
lua măsuri ca să se asigure că personalului nu i se permite să fie neatent şi să deterioreze fructele în
timpul procesului de recoltare şi ambalare.
5.4 Elaborarea de către administraţie a unui sistem de recoltare
Administraţia trebuie să elaboreze sisteme de recoltare, care ar trebui să includă, printre altele,
următoarele măsuri:
Pagina 15

18. 1. Identificarea etapei optime de recoltare pentru fiecare soi/ livadă de mere şi transmiterea
informaţiei lucrătorilor din câmp, pentru a-i ajuta să determine fructele la etapa optimă de
recoltare.
2. Asigurarea că lucrătorii înţeleg că ei nu trebuie să culeagă merele ude sau foarte reci – care se
contuzionează cu uşurinţă. Trebuie să permiteţi merelor să se usuce sau se să încălzească
anterior începerii recoltării.
3. Elaborarea unui plan/ sistem de recoltare ce ar asigura manevrarea minimă a fructelor. Trebuie
excluse transferurile repetate a merelor dintr-un container în alt
container/ dintr-o sacoşă în alta. Fructele trebuie să fie plasate Imaginea 3: Sac pentru
în sacoşă/ container şi apoi transferate direct şi cu grijă către recoltare cu pereţi căptuşiţi
containerele de câmp.
4. Tot echipamentul de recoltare trebuie să fie construit astfel
încît să nu permită deteriorarea fructelor. În mod ideal,
lucrătorii ar trebui să aibă saci pentru cules cu fund şi pereţi
moi pentru a preveni deteriorarea fructelor. Sacii pentru cules
trebuie să aibă centuri late pentru umeri, lăsând libere ambele
mâini ale culegătorului, ceea ce asigură eficienţa lucrului şi
reducerea efortului fizic. Lucrătorii obosiţi nu sunt eficienţi.
5. În cazul când nu sunt disponibile căldările pentru cules
construite special pentru recoltare, se pot utiliza căldări din
plastic, dar acestea ar trebui să fie căptuşite la fund cu materiale ce absorb impactul – plastic
dens sau material din cauciuc spongios sau căptuşeală din plastic cu bule de aer tăiată pentru a
încape la fundul căldării. Căptuşelile şi căldările trebuie să fie menţinute curate şi salubrizate
pentru a preveni acumularea sporilor de boli/ ciuperci ce ar putea infecta şi cauza putrezirea
merelor.
6. Culegătorii trebuie să aibă scări uşoare, dacă au nevoie de acestea, pentru a le permite să
ajungă la fructe. Dacă le veţi permite culegătorilor să se urce în copaci, aceasta va avea ca
rezultat recoltarea proastă, va contuziona fructele şi va deteriora copacii şi mugurii în curs de
dezvoltare pentru fructele din anii viitori.
7. Dacă merele căzute (scăpate neintenţionat sau trântite la podea) sunt pasate în containerele de
câmp pentru a fi păstrate, acestea vor fi contuzionate şi probabil vor putrezi la depozitare. Dacă
5% din merele depozitate sunt deteriorate/ de calitate/valoare joasă sau nevandabile, costul
depozitării merelor bune creşte cu cel puţin 5%, şi 5% a vânzărilor potenţiale sunt pierdute.
Administraţia ar trebui să se asigure că angajaţii înţeleg bine faptul că merele căzute sau cele ce
au intrat în contact cu solul sau iarba nu trebuie să fie culese pentru depozitare.
8. În mod ideal, pentru a preveni contaminarea de la mână la fruct sau contaminarea
căldărilor/containerelor, merele căzute trebuie să fie înlăturate de echipe separate de culegători
ce utilizează echipament separat şi acestea nu ar trebui să fie depozitate.
9. Containerele de recoltare ar trebui să fie elaborate într-un aşa mod, încât să limiteze
comprimarea sau abrazivitatea. În cazul în care găurile de ventilare nu sunt acoperite,
containerele de câmp pot fi căptuşite cu materiale ce absorb impactul – precum este plasticul
dens, cauciucul spongios sau material plastic cu bule de aer.
10. Containerele de câmp trebuie să fie menţinute în condiţii bune pentru a facilita şi uşura stivuirea
şi pentru a minimiza impacturile.
11. Toate fructele ce se menţin în câmp în timp ce se aşteaptă transportarea trebuie să fie
menţinute la umbră pentru a preveni arderea la soare (arsură de soare – deteriorare a pieliţei) şi
acumularea energiei termice interne. Odată ce au fost recoltate, merele îşi pierd sistemul său
natural de răcire şi dacă vor fi lăsate la soare se vor încălzi în interior, pierzând umezeala (şi
Pagina 16

19. masa) foarte repede, apoi se vor coace mai repede şi prin urmare, vor pierde din calitate,
termenul maxim de depozitare şi cantitate (masă).
12. Containerele acoperite pot fi păstrate la umbra copacilor. Şi mai bine ar fi dacă zona de păstrare
şi încărcare ar fi acoperită cu plase dense pentru umbră sau prelate albe impermeabile,
suspendate pe piloni deasupra zonelor de păstrare şi de parcare a camioanelor. Acoperişul
trebuie să fie mai înalt decât nivelul merelor păstrate pentru a permite circuitul adecvat al aerului
în jurul merelor şi pentru a preveni acumularea energiei termice şi a gazului de etilenă.
13. Zona umbrită poate fi temporară, construită anterior sezonului de recoltare şi înlăturată imediat
după încheierea acestuia sau transferată de la o livadă la alta, odată cu progresarea recoltării.
14. În zonele de încărcare amplasate pe sol, se recomandă stropirea uşoară a zonei pe vreme
aridă, pentru a preveni formarea prafului şi norilor de praf. Nu se recomandă construirea unei
zone asfaltate în câmp, dacă aceasta va fi utilizată doar 5-6 săptămâni pe an, ci se recomandă
creşterea ierbii pentru a preveni formarea prafului (şi la fel a eroziunii solului).
15. De asemeni, se recomandă insistent ca containerele de câmp să fie plasate pe palete sau în
remorci pe câmp şi nu direct pe sol, pentru a preveni contactarea fundului lăzilor cu solul, care
mai târziu va cădea de pe fundul lăzii pe fruct în timpul stivuirii sau transportării lăzilor.
16. Fructele nu trebuie să fie păstrate în câmp peste noapte, ci transferate rapid în încăperile de
răcire prealabilă.
17. Transportarea pe drumuri deteriorate necesită menţinerea unei viteze mici şi utilizarea
camioanelor cu roţi multiple şi anvelope mari pentru a evita deteriorările cauzate de vibraţii.
18. Containerele de câmp trebuie să fie acoperite cu foi de plastic din ţesut permeabil sau învelişuri
din bumbac pentru a proteja de praf, soare, ploi, etc.
5.5 Instruirea personalului
Lucrătorii trebuie să înţeleagă că merele sunt la fel de uşor deteriorabile ca şi ouăle.
Acestea nu trebuie să fie scăpate sau să se permită căderea acestora, nici chiar la
distanţe mici. Această regulă se aplică tuturor fructelor, chiar şi celor desemnate pentru
producerea sucurilor – din merele contuzionate nu se produce suc bun, iar dacă practicile
neadecvate se implementează în timpul recoltării merelor pentru producerea sucului, este
probabil ca acestea să fie continuate în timpul recoltării pentru depozitare.
Este necesară supravegherea eficientă a personalului, pentru a le reaminti, de câte ori este necesar,
procedurile corecte pentru culegerea fructelor. Suplimentar, supraveghetorii au nevoie de instruire şi
susţinere din partea administraţiei. Merele ce sunt tratate incorect se contuzionează repede; un
inspector a calităţii ce va inspecta şi înregistra datele privind munca realizată de echipele de
culegători ar putea să identifice rapid când, unde şi cine a cauzat deteriorarea/ contuzionarea
fructelor. Cultivatorii ar putea să analizeze propunerea de a oferi înlesniri culegătorilor ce culeg bine
şi să aplice penalităţi (ex. Funcţii cu salariu mai mic ce nu implică mânuirea fructelor) celor lucrători
ce cauzează mai multe contuzionări decât limita permisă.
Şedinţele oficiale de instruire trebuie să fie desfăşurate imediat înainte de începerea culesului,
instruind personalul privind toate cerinţele pentru recoltarea şi mânuirea bună. Temele de instruire
sugerate sunt enumerate în Anexa 3.
Igiena - Toaletele în câmp şi lavoarele
În afară de practicile bune de recoltare, este important să instruiţi culegătorii referitor la necesitatea
practicării normelor de igienă personală. Mâinile curate sunt mai preferabile decât purtarea
mănuşilor, deoarece mâinile înmănuşate sunt mai puţin sensibile la mânuirea fructelor. Culegătorii
trebuie să înţeleagă că deşi culesul merelor este o ocupaţie agricolă, este important ca ei să-şi
Pagina 17

20. menţină mâinile curate şi unghiile tăiate scurt. În afară de necesitatea unei igiene alimentare
adecvate, spălarea mâinilor este necesară pentru a preveni răspîndirea putregaiurilor de la fructele
afectate de boli la cele sănătoase.
Administraţia poate contribui la acest proces prin asigurarea faptului că lucrătorilor le sunt disponibile
toalete şi lavoare adecvate – cu apă caldă, săpun lichid (ne-parfumat) şi prosoape de hârtie sau
uscătoare de mâini cu aer cald.
6.0 OPERAŢIUNILE ÎNCĂPERII DE AMBALARE
6.1 Răcirea
Reducerea respiraţiei fructului şi a ratelor de producere a etilenei este de o importanţă critică pentru
încetinirea înmuierii fructelor şi menţinerea caracteristicilor dorite a pulpei fructului. Temperatura
afectează dramatic rata respiraţiei fructului şi rata tuturor funcţiilor metabolice. Degradarea fructului
are loc la rata cea mai lentă la 0° C şi se dublează cu fiecare ridicare de 10° C a temperaturii;
termenul maxim de depozitare se reduce cu 4 şi până la 30 zile cu fiecare zi pe parcursul căreia
fructele sunt depozitate la temperatură ambientă, fiecare soi reacţionând în mod diferit.
• Prima metodă de reducere a respiraţiei este recoltarea fructelor la o fază timpurie de maturitate,
anterior atingerii fazei de coacere a fructului.
• A doua metodă este reducerea temperaturii fructului cât de curând posibil după recoltare.
Tabelul 4 de mai jos prezintă efectul creşterii temperaturii asupra ratelor de respiraţie şi producerii
etilenei
Tabelul4: Ratele de respiraţie şi producere a etilenei în soiul Golden Delicious la diferite
temperaturi*
Temperatura 0°C
5°C (41°F) 10°C (50°F) 20°C (68°F)
(32°F)
Rata respiraţiei ml CO2/ kg·h 3-6 4-8 7-12 15-30
Producerea etilenei µl/ kg·h 1-10 2-25 5-60 20-150
*Aceste rate sunt valabile pentru fructele mature, nu cele coapte. Valorile cresc odată cu nivelul
ascendent de coacere.
Dacă merele calde din livadă vor fi adăugate într-un depozit frigorific unde se află deja mere răcite,
atunci depozitul frigorific se va încălzi uşor şi la fel şi merele răcite se vor încălzi uşor. Oscilarea
temperaturilor merelor dăunează calităţii fructelor şi termenului maxim de depozitare a acestora.
Dacă câteva încărcături succesive de mere calde de pe câmp vor fi adăugate merelor răcite, atunci
oscilaţia repetată a temperaturilor va conduce la creşterea deteriorărilor.
Prin urmare, este foarte recomandată răcirea prealabilă a fructelor pentru a înlătura căldura
câmpului, anterior plasării fructelor în depozitul frigorific pentru păstrare finală în vrac. Sunt
disponibile câteva opţiuni pentru răcire prealabilă, inclusiv răcirea în încăpere, răcirea forţată cu aer
şi răcirea cu apă.
a. Răcirea prealabilă în încăpere
Unii cultivatori utilizează răcirea prealabilă în încăperi, care reprezintă simpla utilizare a unei
încăperi frigorifice obişnuite, dar goale, pentru a răci fructele. Căldura din câmp este eliminată prin
plasarea lăzilor într-un singur strat, dispersându-le pe toată suprafaţa depozitului frigorific gol,
permiţând circuitul bun al aerului în jurul fructului pentru a-l răci, anterior mutării lăzilor de fructe în
depozitul frigorific pentru păstrare îndelungată. Cu toate acestea, răcirea în încăpere este o metodă
relativ lentă de răcire a fructelor.
Pagina 18

21. b. Răcirea forţată cu aer
Răcirea forţată cu aer are avantajul de a răci fructele rapid, ceea ce intensifică calitatea/ termenul
maxim de păstrare a fructelor şi accelerează operaţiunile post-recoltare.
• Un sistem simplu implică plasarea lăzilor de mere într-un rând, într-un depozit frigorific şi
acoperirea părţii superioare şi a marginilor laterale cu peliculă de plastic sau prelate grele din
bumbac pentru a forma un tunel; după aceasta, lângă un capăt deschis al "tunelului" se
plasează un ventilator autonom, construit special pentru acest scop, ce creează presiune
negativă şi atrage aerul rece prin "tunelul" din lăzi de mere, răcind fructele.
• Un sistem mobil mai complicat implică plasarea lăzilor de fructe în două rânduri cu spaţiu între
ele. Spaţiul între lăzi, denumit „tunel” va fi acoperit de o „cortină” din pânză sau pelicula pentru
utilizare intensa, uneori cusută dintr-o parte în alta (la o distanţă de 0,5 cm) pentru fixare
adiţională şi pentru prevenirea căderii cortinei în tunel.
• Un sistem permanent implică includerea unui perete fals5 în depozitul frigorific, cu un ventilator
în spatele peretelui fals şi una sau mai multe deschizături în peretele fals. O prelată din plastic
sau bumbac greu este aşezată deasupra celor două rânduri de produs şi se întinde până la
pământ la capătul rândului ce este mai departe de perete. Ventilatorul atrage aerul rece din
încăpere prin lăzile de mere în deschizăturile din peretele fals; apoi aerul trece prin ventilator şi
este reciclat în depozitul frigorific.
Fotografia 4: Încăperi de răcire prealabilă, până şi după încărcare
Înveliş O încăpere permanentă de răcire
Ventilator prealabilă ce include:
• Un perete fals cu două
deschizături
Perete fals • Ventilator ce atrage aerul rece din
încăpere prin deschizăturile din
Deschizătură peretele fals
în peretele
fals
• Învelişuri de prelată (ridicate în
fotografie) utilizate pentru a
acoperi deschizăturile dintre
rândurile de lăzi.
O încăpere permanentă de răcire
prealabilă cu lăzi stivuite ce include:
• Două rânduri de fructe ambalate în
Deschizătură lăzi aranjate aproape de perete, pe
ventilator
fiecare dintre părţile deschizăturilor
din peretele fals
Înveliş • Deasupra celor două rânduri se
pentru
rând pune un înveliş şi deasupra
capătului rândului ce este la cea
Două rânduri de fructe în lăzi
mai mare distanţă de perete. Aerul
rece din încăpere este atras prin
orificiile de ventilare din lăzi în
deschizăturile din peretele fals şi
iese prin ventilator deasupra lăzilor.
5
Aceşti pereţi falşi sunt cunoscuţi drept pereţi plenum.
Pagina 19

22. O cerinţă principală la utilizarea răcirii prealabile forţate cu aer este asigurarea faptului că tot aerul
este atras prin lăzile sau cutiile de mere şi că nu există orificii prin care aerul ar intra în peretele fals,
fără a trece în primul rând, deasupra merelor. Din acest motiv, deschizăturile din paletele pe care
sunt plasate cutiile sau lăzile trebuie să fie blocate (spre exemplu cu carton rezistent) în timpul răcirii
prealabile.
Dacă este gestionată corect, o încăpere de răcire prealabilă reduce timpul necesar de răcire şi
măreşte semnificativ termenul maxim de depozitare a fructelor şi legumelor proaspete.
c. Răcirea cu apă
Răcirea cu apă este o metodă populară de răcire a fructelor în SUA şi este cea mai rapidă. Apa este
un substrat excelent de răcire. Apa rece este scursă printre lăzile cu mere ce vin din câmp,
înlăturând imediat căldura.
Totuşi, un agregat comercial de răcire cu apă poate costa sute de mii de dolari. Sistemul de
refrigerare necesar pentru un agregat de răcire cu apă trebuie să fie capabil să răcească rapid un
volum mare de apă şi fructe la temperatura de zero grade Celsius.
APA ESTE CEA MAI EFECTIVĂ METODĂ DE RĂSPÂNDIRE A PUTREZIRII
Suplimentar, este nevoie de o sursă bună de apă potabilă plus un sistem de sterilizare a apei.
Este esenţial ca bolile de la un fruct să nu să se răspândească la toate fructele din partidă prin
intermediul apei de răcire. Prin urmare, sistemul de sterilizare trebuie să fie gestionat cu atenţie,
preferabil ca acesta să fie controlat la computer şi să fie capabil să monitorizeze şi să menţină
automat nivelul eficient al agenţilor de sterilizare.
6.2 Depozitarea în încăperi frigorifice
La calcularea capacităţii de răcire a încăperii frigorifice pentru procesele de răcire prealabilă şi
pentru depozitare frigorifică, este util să reţineţi că temperatura internă a fructului va trebui să fie
aproape de 0°C şi ţineţi cont de faptul că merele produc energie termică în rezultatul activităţii lor
metabolice. Fiind cunoscută drept căldura respiraţiei, la 0°C, 1 tonă de fructe produce 750 BTU
(unitate de energie britanică = 1.060 Jouli sau 0,252 kcal) de energie termică, iar la 10°C - circa
2.000 BTU/tonă.
În dependenţă de soi, merele pot fi depozitate pentru câteva zile sau pentru mai multe luni. Atunci
când încărcaţi un depozit frigorific, trebuie să ţineţi cont de următoarele aspecte:
• Depozitaţi doar merele de calitate bună, cărora le lipsesc bolile sau dereglările. Nu este
economic să adăugaţi la costul depozitării merele de calitate proastă.
• Evaluaţi termenul maxim de depozitare a fructelor, în funcţie de câmp şi soi, înainte de a le
adăuga în depozit. Pe lîngă caracteristicile de soi, alte criterii ce indică termenul potenţial
îndelungat de păstrare includ nivelul de Calciu în fructe şi fermitatea fructelor. Acestea ar trebui
luate în consideraţie împreună cu informaţiile de la producător referitoare la sursa de provenienţă
a fructului (în funcţie de livadă) şi condiţiile de cultivare a anului respectiv.
• Fructele ce au termenul cel mai îndelungat de păstrare trebuie să fie stivuite la cea mai mare
distanţă de la uşă, iar fructele cu un termen pronosticat mai scurt trebuie să fie plasate mai
aproape de uşă.
• Toate lăzile trebuie să fie etichetate cu date privind soiul fructelor, sursa (livada sau un bloc al
unei livezi mai mari) şi data recoltei. Ideal, ar trebui să se menţină un carnet de înregistrări/ plan
ce ar indica merele ce sunt depozitate, şi amplasarea acestora în interiorul depozitului frigorific.
Aceste informaţii pot fi de o importanţă vitală la identificarea lăzilor depozitate atunci când s-au
depistat anumite probleme asociate unui soi sau unei livezi specifice.
• Răciţi în prealabil fructele înainte de a le adăuga în depozitul frigorific şi încărcaţi depozitul timp
de trei zile; atmosfera controlată trebuie să fie atinsă în 10 zile de la începutul încărcării. Ideal,
Pagina 20

23. operatorii ar trebui să măsoare şi să înregistreze temperatura fructelor adăugate în depozit (şi la
fel ar trebui să înregistreze temperatura fructelor scoase din depozit). Pe parcursul depozitării,
temperatura aerului trebuie să fie înregistrată în câteva locuri din interiorul depozitului frigorific şi
aceasta trebuie să fie monitorizată minuţios. Erorile de doar câteva grade vor afecta negativ
calitatea fructelor.
• Consideraţi atent ce lăzi ar trebui să fie plasate lângă trapa de mostre.
• Temperaturile optime de depozitare variază pentru diferite soiuri; de aceea, după posibilitate,
merele de soiuri diferite trebuie păstrate în încăperi diferite.
Pe lîngă controlul temperaturii depozitului frigorific, trebuie să fie controlată şi umiditatea relativă
pentru a preveni deshidratarea fructelor – ceea ce cauzează atât pierderi ale calităţii, cât şi a masei
produsului. Umiditatea relativă optimă obişnuită pentru mere este de 95%.
6.3 Atmosferă controlată
Într-un depozit frigorific cu atmosferă controlată, pe lângă controlul temperaturii şi umidităţii, se
controlează şi compoziţia aerului, în special nivelele oxigenului şi dioxidului de Carbon. Nivelul
scăzut al oxigenului încetineşte rata respiraţiei fructului – inhibând temperatura şi producerea etilenei
şi prin urmare, menţinând fructul la o etapă mai scăzută de coacere pentru o perioadă mai
îndelungată. La fel mai există anumite avantaje de minimizare a dereglărilor de după recoltare a
fructelor depozitate, cum ar fi miezul amar şi arsurile rinhosporoase.
Figura 2: Efectul
depozitării cu atmosferă
controlată asupra
merelor de soiul Granny
Smith la 0,5° C.
Depozitele cu atmosferă controlată sunt mai costisitoare decât depozitele frigorifice simple –
deoarece acestea trebuie să fie ermetice, cu sigilii ermetice potrivite pe uşi, etc.
Utilizarea depozitelor cu atmosferă controlată constituie o practică destul de obişnuită, dar ea este
foarte tehnică, spre exemplu, diferite soiuri de mere reacţionează diferit la diferite nivele de oxigen/
dioxid de carbon. Cei care consideră utilizarea acestor sisteme trebuie să solicite instrucţiuni
individuale de la specialişti.
6.4 Testarea fructelor în timpul depozitării
Lângă trapa de mostre a depozitelor frigorifice sau a depozitelor cu atmosferă controlată trebuie să
fie plasate mostre de mere de fiecare soi, din fiecare livadă sau bloc al unei livezi. Testarea trebuie
să se execute pe parcursul sezonului de depozitare. Testarea fermităţii reprezintă cea mai exactă
metodă de determinare a deteriorării fructului. Tăiaţi fiecare măr după ce acesta a fost testat pentru
fermitate pentru a determina prezenţa culorii cafenii sau putrezirii în interiorul fructului.
La fiecare testare, luaţi 20 de mere din fiecare partidă. Divizaţi partida în două şi testaţi primele zece
fructe de două ori utilizând un penetrometru. Păstraţi a doua partidă de 10 fructe la temperatura
camerei timp de o săptămână şi testaţi presiunea, obţinând o medie a partidei.
Pagina 21

24. În SUA, presiunea minimă pentru soiul Red Delicious este de 12 livre (cu o toleranţă de 10% – adică
legislaţia permite ca maxim 10 fructe din fiecare 100 să aibă o presiune mai mică de 12 livre).
Soiului Golden Delicious nu i se permite să aibă mai mult de 10% de mere cu o presiune mai mică
decât 10 livre.
6.5 Spălarea
În unele ţări, merele sunt spălate şi ceruite anterior ambalării acestora pentru piaţă. Cerinţele pentru
spălarea fructelor variază în dependenţă de ţară şi standardele de calitate a cumpărătorului.
Jgheaburile pentru fructe necesită să fie spălate cu agenţi sanitari potriviţi pentru a preveni
răspândirea bolilor prin intermediul apei pentru spălare.
Detergenţii special preparaţi (inofensivi din punct de
vedere alimentar) pentru spălarea fructelor vor înlătura
murdăria şi reziduurile externe de pesticide şi vor
pregăti fructul pentru ceruire (atunci cînd cumpărătorul a
solicitat-o), dar actualmente în Moldova nu există
detergenţi pentru fructe aprobaţi pentru utilizare.
Fotografia 5: Fructe cu apă pentru spălare trecând peste cilindri de spălare (verzi)
6.6 Sortarea
Discuţiile purtate cu reprezentanţii pieţelor angro şi cu comercianţii cu amănuntul majori au indicat
clar faptul că diferiţi cumpărători solicită diferite standarde de calibrare şi oferă diferite preţuri.
Sortarea fructelor pentru a oferi cumpărătorului produse de o calitate constantă ce se încadrează în
specificaţiile solicitate este esenţială pentru asigurarea unui preţ de comercializare rezonabil.
Standardele minime includ sortarea pentru dimensiuni, culoare şi lipsa defectelor.
Standardele UE de Marketing (anterior cunoscute drept Standardele de Calitate) stabilesc
standardele minime şi sunt incluse în Anexa 4. Majoritatea comercianţilor principali cu amănuntul au
standarde mai exigente, care de obicei sunt secrete comerciale.
Toate sistemele de mânuire şi golire a containerelor din încăperea de ambalare trebuie să fie
examinate atent pentru a determina dacă acestea pot cauza contuzionarea. Locurile unde fructele
cad de la un nivel la altul al trebui să fie evitate încă la faza elaborării/ achiziţionării echipamentului
(fructele pot trece printr-o pantă uşoară, dar nu trebuie să cadă de la un nivel la altul). Toate
suprafeţele rigide trebuie să fie acoperite cu material spongios dens ce va absorbi toate impacturile.
Materialul spongios trebuie să fie lavabil sau să fie acoperit cu material lavabil, pentru a asigura
curăţarea şi salubrizarea bună a liniei de mânuire/ sortare.
Încăperea de ambalare trebuie să aibă cel puţin un transportator/ linie de inspectare pentru fructe (şi
înlăturarea rebuturilor), plus echipament de sortare după mărime.
6.7 Lovirea în sala de ambalare
Există un număr de factori ce afectează contuzionarea merelor într-o sală de ambalare:
• Un studiu privind soiurile Delicious şi Granny Smith a determinat că odată cu creşterea duratei
de păstrare, merele devin mai susceptibile la contuzionări.
• Deseori împachetatorii observă că fructele din anumite încăperi sunt mai susceptibile la
contuzionări decât altele. Acest fapt poate fi legat de umiditatea încăperii. Încăperile mai noi sunt
ermetice şi sunt operate la un număr minim de cicluri de degivrare pentru a minimiza pierderile
Pagina 22

25. de umezeală în scopul de a preveni încreţirea. Fructele din aceste încăperi dezvoltă o presiune
turgescentă internă enormă şi sunt foarte susceptibile la contuzionare.
Împachetatorii şi-au dezvoltat diferite metode pentru a ‘condiţiona’ aceste fructe pentru a permite
pierderea unei cantităţi controlate de umezeală şi pentru a reduce susceptibilitatea la
contuzionare.
Unele metode de condiţionare includ sporirea numărului de cicluri de degivrare, deschiderea
uşilor şi mărirea temperaturii sau plasarea lăzilor într-o încăpere caldă anterior ambalării.
Înlăturarea unei cantităţi mici de umezeală nu este dificilă – dar este complicat de a controla
nivelul egal al tuturor merelor dintr-o ladă. Re-hidratarea fructelor zbârcite este foarte dificilă, prin
urmare vă recomandăm să fiţi atenţi.
• Temperatura la momentul contuzionării —Dr. Hyde, care a lucrat cu soiurile Red şi Golden
Delicious, a constatat că odată cu scăderea temperaturii, mărul devine mai susceptibil la
contuzionări.
• Fermitatea nu reflectă în întregime susceptibilitatea fructului la contuzionări. În cadrul
cercetărilor desfăşurate în SUA, după cinci săptămîni de depozitare, fructele prezentau nivele
mai joase de fermitate, dar susceptibilitatea la contuzionări nu s-a schimbat.
• Efectul temperaturii şi turgescenţei fructului este mai mic decât efectul forţei impactului ce
loveşte un fruct. Prin urmare, este mai importantă reducerea punctelor de impact decât
manipularea fructelor.
• După deteriorare contuzia va deveni mai mare dacă fructul rămâne la o temperatură mai înaltă;
acesta fiind un alt motiv pentru a răci fructele rapid după ambalare.
Pe scurt – reducerea contuziilor este de responsabilitatea fiecăruia:
• Culegătorii şi muncitorii din încăperile de ambalare trebuie să fie instruiţi şi supravegheaţi cu
atenţie.
• Lăzile trebuie să fie transportate cu grijă în livadă şi către încăperea de ambalare.
• Fructele trebuie să fie depozitate cu grijă pentru a evita zbârcirea sau turgescenţa excesivă.
• Fructele trebuie să fie condiţionate anterior ambalării.
• Linia de ambalare trebuie să fie monitorizată cu atenţie; punctele de transfer trebuie să fie
evaluate, iar căzăturile eliminate sau spaţiile respective trebuie căptuşite dens.
• Accelerarea şi decelerarea fructelor trebuie să fie controlate cu atenţie pentru a evita
deteriorarea prin impact.
6.8 Cauzele şi măsurile de combatere a mucegaiurilor obişnuite apărute după recoltare
Boala Măsuri de prevenire
Putregaiul brun o Retezaţi şancrele
Moniliata Fructigena o Înlăturaţi/ colectaţi fructele zbârcite
o Practicaţi măsuri bune de combatere a dăunătorilor şi bolilor în
câmp
o Evitaţi deteriorarea fructelor
o Supravegheaţi atent culegătorii
Putregaiul negru o Retezaţi şancrele
(Botryosphaeria obtuse) o Înlăturaţi/ colectaţi fructele zbârcite
o Evitaţi păstrarea ramurilor retezate în livadă
Putregaiul Gloeosporium o Retezaţi şancrele, cioturile moarte şi mugurii uscaţi
(Gloeosporium spp)
Putregaiul Phytophthora o Menţineţi o fâşie de iarbă de o lăţime maximă
Pagina 23