Dezvoltarea de tehnici si metode specifice de uscare si deshidratare, depozitare si stocare a produselor horticole în vederea mentinerii calitatii si cresterii competitivitatii fermelor de semi-subzistenta

1. PROIECT ADER 3.2.1
DEZVOLTAREA DE TEHNICI șI
METODE SPECIFICE DE USCARE ŞI
DESHIDRATARE, DEPOZITARE ŞI
STOCARE A PRODUSELOR
HORTICOLE ÎN VEDEREA
MENŢINERII CALITĂŢII ŞI CREŞTERII
COMPETITIVITĂŢII FERMELOR DE
SEMI-SUBZISTENŢĂ

2. Faza 1. Informare , documentare și stabilire
protocol experimental
Activitate 1.1: Informare , documentare și schimb de
experiență referitor la fermele de semi-subzistență,
tehnici și metode specifice de valorificare a fructelor și
legumelor din producție proprie
Fermele de semi-subzistenţă sunt cele mici, de tip familial, cu
putere economică redusă care se ocupă de agricultură în special
pentru nevoile proprii. Deschiderea acestora către piaţă este relativ
mică, atât în ceea ce priveşte input-urile necesare, cât şi output-urile.
Sprijinirea fermelor de semi-subzistență, atât prin Măsura 141, cât
și prin finațarea unor astfel de proiecte reprezintă o şansă acordată
acelor gospodari care, deşi lipsiti de o forţa economică necesară
pătrunderii pe pieţe, îşi doresc să producă mai mult decât pot
consuma. Termenul este vehiculat de ceva vreme în ţara noastră, dar
la nivel european abia acum se impune.

3. Aceste ferme reprezintă factorul determinant în apariţia peisajelor
agricole de tip mosaic, valoroase din punctul de vedere al biodiversităţii.
Au rol extrem de important în protecţia mediului. Asigură prin diversitate
echilibrul economic necesar sectorului agricol şi stabilitate în moment de
criză economică datorită dependenţei mai scăzute faţă de sistemul
bancar.
In ceea ce privește tehnicile și metodele de uscare-deshidratare și
stocare-depozitare considerate pretabile a fi utilizate la nivelul fermelor
de semi-subzistență, în urma analizei documentare efectuată în această
etapă a proiectului s-au evidențiat următoarele:

4. -DESHIDRATAREA LA SOARE prin expunere directă sau indirect prin
conversia energiei solare, se realizează prin expunere directă și este
folosită exclusiv pentru uscarea fructelor. Se realizează în general în
zonele geografice cu temperaturi ridicate și climă secetoasă. Fructele
sunt expuse la soare direct pe sol pe platforme special amenajate, pe
acoperișul caselor sau alte tipuri de suprafețe, fară a fi supuse unor
tratamente preliminare.

5. -DESHIDRATAREA INDIRECTĂ, prin conversia energiei solare, se
realizează în echipamente special construite, în podurile caselor,
șoproane, s.a., în care circulă natural sau forțat aer cald preluat din
exterior sau încălzit în instalații speciale prin conversia radiației solare în
caldură.
Uscător solar
(Sursa: www. Q-solar.com)

6. - DESHIDRATAREA LA PRESIUNE ATMOSFERICĂ: proces stationar
(materia primă nu este deplastă în interiorul uscătorului) realizat în
cuptoare de uscare, camere de uscare sau proces continuu (materia
primă este deplasată în uscător cu diferite sisteme: cărucioare, benzi
transportoare, transport pneumatic sau gravitațional) realizat în tunel de
uscare, uscător cu benzi, uscator rotativ, uscator cu pat fluidizat, uscator
cu pulverizare, uscator cu tamburi, uscator cu microunde, etc.;
Deshidrator Esdri Diagrama de circulație a aerului
(Sursa: www. fruits-seches.com)

7. Deshidrator Excalibur Cameră de uscare
Tunel de uscare mobil
Tunel de uscare fix
(Sursa: www.dryer,com)

8. Păstrarea în stare proaspătă pe o durată de timp cât mai
îndelungată se asigură prin:
— metoda temperaturilor joase cuprinse între 0 și +4°C și a
umiditații relative a aerului ridicată (75%—95%);
— metoda atmosferei controlate care constă în sporirea
procentului de CO2 și scăderea conținutului în O2 pentru același
volum de azot (N2) la temperaturi joase și umidități relative ridicate;
— metoda folosirii de substanțe chimice, combinată cu fiecare
din cele două metode de mai sus.

9. Spațiile cu ventilație naturală cuprind toate construcțiile și
amenajările tradiționale pentru adăpostirea și stocarea de scurtă durată a
produselor după recoltare, sau de mai lungă durată (păstrare peste iarnă
sau pentru prelucrare). Această categorie de spații asigură o protecție
parțială de intemperii (de soare, ploaie, grindină, vânt, îngheț, praf etc) și
oferă o dirijare limitată a condițiilor termo-hidrice de păstrare.
Spațiile cu ventilație mecanică – prin utilizarea unui sistem de
ventilație mecanică bine controlat și dirijat se îmbunătățesc condițiile de
temperatură și umiditate din spațiile de depozitare, în unele cazuri (pentru
cartofi, ceapă, mere), metoda respectivă reprezentând în anumite areale
metoda cea mai convenabilă și economică de păstrare.
Spațiile frigorifice reprezintă o soluție modernă și facilă datorită
echipamentelor noi de realizare a frigului, ideală pentru toate speciile de
fructe și legume, temperatura scazută fiind factorul cel mai sigur de
menținere a calității biologice și comerciale a produselor horticole.

10. Gradul de realizare a obiectivului
Obiectiv planificat : Realizarea unor activități de
informare, documentare și schimb de experiență referitor la
fermele de semi-subzistență, tehnici și metode specifice de
valorificare a fructelor și legumelor din producție proprie
Obiectivul planificat a fost realizat. In urma
documentării s-au inventariat o serie de tehnici și metode
specifice de uscare – deshidratare și stocare – depozitare ce
vor fi luate în considerare în viitoarele activități ale proiectului,
pentru a fi aplicate în final la nivelul fermelor de semi-
subzistență.

11. Activitatea 1.2: Stabilirea protocolului experimental
privind variantele experimentale
Cercetările prevăzute în Planul de realizare se referă în principal
la influenta cultivarelor, a condițiilor de deshidratare și depozitare-stocare
asupra calității și duratei de menținere a calității unor specii de fructe și
legume (caise, mere, prune, ardei, ceapă uscată și morcov), considerate
ca reprezentative pentru activitatea fermelor de semi-subzistență pomicole
și legumicole. Experiențele sunt prevăzute a se desfășura atât în condiții
de laborator cât și de microproducție pentru certificarea rezultatelor
tehnologice. Factorii mentionați stau astfel la baza organizării pe variante
a experiențelor.

12. Rezultate obținute
Schema generală de organizare a experiențelor din cadrul proiectului,
este cuprinde un număr de 72 de variante experimentale. Factorii
experimentali care stau la baza schemei de organizare experimentală
sunt : 2 operațiuni tehnologice post-recoltă (deshidratare și păstrare-
stocare), 6 specii de fructe și legume.
Determinările și observațiile prevăzute a fi efectuate la variantele
experimentale se refera la :
- evaluări organoleptice (aspect, gust, fermitate);
- evoluția fermității structo-texturale (penetrometric);
- nivelului pierderilor de masă și al deprecierilor calitative;
- evoluția unor componente chimice (SU solubilă, aciditate titrabilă, zahăr
total, vitamina C);
- monitorizarea factorilor tehnologici de deshidratate și păstrare-stocare
(temperatură, umiditate relativă).egume (caise, mere, prune, ardei, ceapa
uscată, morcov), 3 cultivare din fiecare specie (în funcție de sortimentul
cultivat) și 2 condiții / faze de lucru (laborator și microproducție).

13. Gradul de realizare a obiectivului
Obiectiv planificat : Propunere de protocol experimental
privind variantele de lucru.
Obiectivul planificat a fost realizat, modelul conceptual
de organizare a experiențelor, elaborat în această etapă,
urmând să fie aplicat în cadrul cercetărilor planificate.

14. Concluzii
Un nou concept care urmărește să definească mai bine gospodăria
ţărănească a fost adoptat în limbajul mediului agricol european. Pe
lângă ceea ce se numea până acum fermă de subzistenţă a apărut şi
formularea „fermă de semi-subzistenţă”. O noţiune care va da probabil o
şansă acelor gospodari care, deşi lipsiti de o forţă economică necesară
pătrunderii pe pieţe, îşi doresc să producă mai mult decât pot consuma.
Termenul este vehiculat de ceva vreme în ţara noastră, dar la nivel
european abia acum se impune.
Fiecare ţară din UE a definit singură criteriile prin care încadrează
fermele, pentru a deveni eligibile pentru Măsura 141: dacă în Bulgaria o
fermă de semi-subzistenţă are între 1 şi 4 UDE (unităţi de dezvoltare
economică), în Lituania au între 2 şi 4 UDE, iar în România sunt cele cu
2 ÷ 8 UDE (reprezentând aproximativ 350.000 de exploataţii).
Aceste ferme, care asigură în prezent produse doar pentru
autoconsum, nu au constituit până în prezent obiectul unor studii de
cercetare-dezvoltare care să le analizeze activitatea și să propună
măsuri concrete de rentabilizare reală a acestora prin prisma creșterii
producției și implicit a rezultatelor economice.

15. In ceea ce privește tehnicile și metodele de uscare-deshidratare și
stocare-depozitare considerate pretabile a fi utilizate la nivelul fermelor de
semi-subzistență, în urma analizei documentare efectuată în cadrul
"Activității 1.1" din această etapă a proiectului s-a evidențiat posibilitatea
utilizării următoarelor metode și spații:
- Deshidratarea la soare prin expunere directă sau indirect prin conversia
energiei solare, fructele sunt expuse la soare direct;
- Deshidratarea indirectă, prin conversia energiei solare, se realizează în
echipamente special construite în care circulă natural sau forțat aer cald;
- Deshidratarea la presiune atmosferică: proces staționar realizat în
cuptoare de uscare, camere de uscare sau proces continuu realizat în
tunel de uscare;
- Spații cu ventilație naturală - această categorie de spații asigură o
protecție parțială de intemperii și oferă o dirijare limitată a condițiilor termo-
hidrice de păstrare.
- Spații cu ventilație mecanică – prin utilizarea unui sistem de ventilație
mecanică bine controlat și dirijat se îmbunătățesc condițiile de
temperatură și umiditate din spațiile de depozitare;
- Spațiile frigorifice reprezintă o soluție modernă și facilă datorită
echipamentelor noi de realizare a frigului, ideală pentru toate speciile de
fructe și legume, temperatura scazută fiind factorul cel mai sigur de
menținere a calității biologice și comerciale a produselor horticole.

16. Referitor la rezultate obținute din derularea "Activității 1.2", sunt de
precizat următoarele:
- Schema de organizare experimentală, care urmărește întocmai
punctual, planul de realizare a proiectului în toate fazele prevăzute, este
extrem de laborioasă (72 variante), acoperind astfel cercetările
referitoare la deshidratarea și păstrarea-stocarea fructelor și legumelor
din cele 6 specii prevăzute a fi studiate (caise, mere, prune, ardei,
ceapă uscată, morcov) cu câte 3 cultivare din fiecare specie, cercetările
urmând să se desfășoare în două condiții / faze diferite de lucru
(laborator și microproducție);
- Aceasta presupune un volum de muncă foarte mare și o
coordonare perfectă între toți partenerii la proiect. Un rol esențial îl are
asigurarea fructelor și legumelor prevăzute pe specii și cultivare,
calitatea materiei prime influențând desfășurarea întregului proces de
experimentare;
- Conditiile agroclimatice și agrotehnice specifice fiecărui an pot
influența perioada apariției și calitatea producției de fructe și legume,
dar și evoluția post-recoltă a acestora, cercetările fiind astfel eșalonate
pe o perioadă de 3 cicluri experimentale anuale.
.

17. Fazele următoare ale proiectului urmăresc
oferirea unor soluții tehnice aplicabile fermelor
de semi-subzistență legumicole și pomicole,
concomitent cu recomandarea de introducere în
cultură a unor cultivare valoroase care să
permită mărirea producției și valorificarea
superioară a legumelor și fructelor cultivate.