2. „A vorbi despre limba în
care gândești este ca o
sărbătoare. Limba română
este patria mea. De aceea,
pentru mine, muntele
munte se numește, de aceea,
pentru mine, iarba iarbă se
spune, de aceea, pentru mine,
izvorul izvorăște, de aceea,
pentru mine, viața se
trăiește.”
- Nichita Stănescu
1
3. Eseu 3-5
Dialog intercultural 6-9
Vorbitorul cult de limba română 10-13
Metafora grafică a limbii române 13
Tinere talente 14-17
Articol de analiză obiectivă 18-19
Pagini de divertisment 20-25
Răspunsuri 26
Cuprins
2
5. Totul are un început. Asemenea florii care a apărut dintr-o
sămânță fragedă, identitatea oricărei națiuni își are ca geneză un
fundament proeminent, numit grai. „Întâiul mare poem al unui
popor“ nu este doar un sistem de comunicare printre oameni,
dar este și o oglindire a istoriei neamului, cu victorii și
înfrângeri, cu bucurii și dezamăgiri.
Limba - un pedestal șlefuit de generații întregi, care stă la
baza unei națiuni, fără de care nu ar fi posibilă conviețuirea.
Istoria lingvistică parcurge un proces ascendent. Astfel, de la
litere și sunete afirmate colocvial pentru a obține un răspuns la
nevoile vitale, am ajuns la abilitatea de a relata ore în șir
momentele speciale și a descrie evenimente în romane cu tentă
filozofică. Atât de bine au fost fosilizate unele cuvinte, încât
acum ne bucurăm de un izvor nesecat de limbi și dialecte.
Pe lângă performanța cuvintelor de a se păstra în timp, graiul
matern ascunde amintirea trecutului nostru, care este o lumină
aprinsă pentru noi, tinerii puieți. Având la bază doctrine istorice
și obiceiuri deja formate e mult mai ușor să ne adaptăm
stimulilor externi.
Cea mai pregnantă nevoie umană este cea de a forma și
întreține relații fericite și prospere, iar acest lucru este posibil
doar datorită comunicării. Limba „este putere, viață și
instrument al culturii, un instrument de dominare și eliberare”
(Angela Carter), ne unește, ne dezbină și ne împacă.
„Limba este întâiul mare
poem al unui popor“ -Lucian Blaga
4
6. Cu un câmp semantic asemănător oamenii reușesc să
construiască familii, să încheie parteneriate și să exceleze în
carieră. Limba deschide uși, iar un exemplu relevant ar fi
conaționalul nostru, Dimitrie Cantemir, care datorită
cunoștințelor lingvistice a reușit să încheie prerogative de pace
cu Imperiul Otoman, să fie membru al Academiei de Științe din
Berlin și domn al Țării Moldovei, având o personalitate
multilaterală.
Fiecare națiune se mândrește cu graiul matern. În ciuda
faptului că limba română nu se clasează pe lista celor mai
vorbite limbi din lume, poporul promovează intens graiul
românesc prin intermediului imnului de stat - „Limba noastră“
de Alexei Mateevici. Astfel, poezia este un elogiu adus limbii și și
din celelalte definiri, un îndemn pentru prețuirea ei. Începând
cu metafora din primul vers „Limba noastră-i o comoară“,
poetul sugerează valoarea exorbitantă a tezaurului strămoșesc,
fiind un artefact unic, care nu are vreun preț de vânzare sau
cumpărare, dar în schimb poate fi moștenită, utilizată și apoi
cultivată în noile generații. Sentimentele de patriotism, dragoste
și respect față de neamul nostru datează și în această odă a
sufletului neamului nostru, fiind mai mult decât un motiv de
mândrie națională.
Graiul matern este oportunitatea valorificării potențialului
unei națiuni pe arena mondială, o șansă la existență continuă, în
fața confruntărilor și luptelor duse pentru putere. Acest „mare
poem” trebuie prețuit, respectat și răspândit, întrucât prin
vocea fiecăruia putem transmite durerile și bucuriile neamului
nostru.
5
8. Dialog cu Spiridon Vangheli
– Astăzi am onoarea să dialoghez cu renumitul poet,
traducător și autor al universului copilăriei, Domnul Spiridon
Vangheli. Bună ziua!
– Bună ziua, drag elev!
– Domnule, Spiridon Vangheli, ţin să vă mulțumesc din tot
sufletul pentru creaţia Dumneavoastră. Citindu-vă cărțile,
revin din nou în minunata țară a copilăriei - tot ce e mai bun,
mai scump şi mai frumos. Aş vrea să vă întreb: care este
cartea Dumneavoastră de căpătâi?
– Desigur, poveştile lui Ion Creangă. Aşa cum voi aveți
învăţători în școală, Ion Creangă este învățătorul scriitorilor,
marele nostru învățător. E destul să citesc o singură pagină
din Creangă şi sufletul meu, până atunci bucățele, se face la
loc, de parcă am băut din apa cea întrerupătoare. Până în
prezent sunt copleșit de isprăvile lui Nică a Petrei. Într-un fel,
parcă ar fi frați cu Guguță…
– De unde vă inspirați să scrieți?
– Cred că de la copii, ei sunt adevărata comoară de aventuri
care doar trebuie găsită și întipărită pe foaie.
– Domnul Vangheli, de unde va venit ideea să-l creați pe
renumitul personaj, eroul copilăriei tuturor, pe Guguță?
– Știți, Guguță este copilul rămas în sufletul meu, care m-a
ajutat să întru din nou în pielea de copil atunci când scriam
cărțile mele. Fiecare dintre noi are câte un Guguță în sufletul
său, ce se inhibă la maturitate, dar apare în momentele de
nostalgie.
7
9. – Dar cum credeți, ce aventuri ar face Guguță astăzi, în era
calculatoarelor și a altor tehnologii informaționale?
– Desigur că i-ar plăcea și lui Guguță calculatorul, dar nu într-atât
încât să stea zi și noapte în fața lui. S-ar duce mai degrabă să
asculte cucul, să se dea cu săniuța, să vadă ce fac bunicii și
părinții. Cine ca cine, dar Guguță își găsește de lucru în toată
vremea.
– Vorbind despre prezent, cum credeți de ce copii secolului
douăzeci și unu nu preferă să citească cărți ci să stea pe rețele de
socializare sau internet?
– În ultima vreme m-am gândit și eu la întrebarea aceasta, fiind că
observ din ce în ce mai des copii vrăjiți de telefoanele lor. Am
ajuns la concluzia că în zilele noastre copii ce citesc cărți încearcă
să pătrundă în rămășițele imaginației moderne pentru a uita de
realitatea științifică și a pătrunde în abstractul universului.
– După părerea dumneavoastră, de ce tinerii de astăzi uită de
operele cele mai renumite ale literaturii române?
– Operele sunt acea parte memorabilă a unei limbi, care odată
învățate se întipăresc pe viață. Îmi pare rău că în zilele noastre
generațiile noi nu sunt așa de interesate de acestea, dar și textele
literare. Nu găsesc un motiv rezonabil de ce se întâmplă așa
situație în prezent.
– Cum am putea să ne corectăm, ne puteți da un sfat domnule
scriitor?
– Aici totul depinde de însuși tinerii, adolescenții, pentru că
dorința de opere nu trebuie să fie impusă, ci să vină de la propriul
sine. Înțeleg că mulți vor spune că nu toți tinerii sar de fericire la
lectura unei cărți, dar e important să le arătăm această lume, să-i
ghidăm, iar mai apoi ei să decidă dacă carțile sunt o prioritate.
8
10. Pentru așa problemă propun ca dorința pentru carte să fie
prezentată încă din familie, deoarece părinții sunt acei moștenitori
principali de tradiții care la rândul său ni le transmit nouă. În așa
mod copilul înțelege cu adevărat datoria sa de a cunoaște așa
lucruri sacre, ca mai apoi să le transmită mai departe.
– În opinia dumneavoastră, poporul nostru a contribuit cu multe
pentru dezvoltarea limbii române?
– Orice popor în felul său contribuie la dezvoltarea limbii sale, unii
mai mult, alții mai puțin. După graiul vorbit, noi putem înțelege la ce
nivel se află societatea ce îl vorbește. Limba română, preluată de la
vechea latină, a fost și este în continuă dezvoltare. De la micile
balade, cântece populare, poezii, la moment ne bucurăm la nivel
internațional cu operele noastre reprezentate de cele mai
însemnate personalități ale neamului nostru. Toate personalitățile
precum Grigore Vieru, Ioan Slavici, Mihai Eminescu, s-au tras din
popor, în așa mod ei au prelut din neam o părticică fundamentală ce
i-a ajutat să scrie renumitele capodopere.
– Cum credeți care este soarta limbii române în viitor?
– Limba română,dobândită oficial acum treizeci de ani, a avut
mereu sorți de izbândă. Viitorul unei limbi depinde doar de însuși
poporul ce o practică în fiecare zi. Fără fredonarea unei poezii dragi,
ori a unui cântec popular, a baladei ,,Miorița”,noi nu transmitem mai
departe testamentul nostru,de aceea misiunea noastră constă în
promovarea valorilor naționale,dintre care face parte și limba
maternă.
– La final de interviu, ce ați sfătui viitorilor scriitori și simpli
începători din domeniul artei?
– Cel mai bun sfat pentru ei este să nu se teamă de încercări,orice
greșeală este o cheiță spre succes, nu are importanță de câte ori o
faci. Dacă își vor dedica o părticică din sufletul lor în operele
schițate, sunt sigur că peste ani acestea vor fi întipărite în istoria
limbii noastre dar și traduse în alte limbi pentru utilizare
internațională.
9
12. ATENȚIE!
- Nu se merită să dai atâția
bani pe un telefon.
(Nu merită să dai atâția bani
pe un telefon.)
- El se râde mereu în timpul
discuțiilor.
(El râde mereu în timpul
discuțiilor.)
Te rişti? / (Rişti?)
Ne-am conversat mult
săptămâna trecută. / (Am
conversat mult săptămâna
trecută.)
La indicativ prezent, verbul
,,a trebui” are o formă unică:
trebuie.
GREȘIT: Îmi mai trebuiesc
mulți bani pentru a cumpăra
acest cadou.
CORECT: Îmi mai trebuie
mulți bani pentru a cumpăra
acest cadou.
În limba vorbită se manifestă tendinţa (inclusiv la persoane
cultivate) neacceptată de normă, de a trece anumite verbe de
conjugarea a 2-a (a părea, a plăcea, derivatele lor prefixate), la
anumite forme, la conjugarea a 3-a:
GREȘIT: mi-ar place, mi-ar displace
CORECT: mi-ar plăcea, mi-ar displăcea
Toţi/Toate în poziția de subiect permite acordul cu persoana I,
a II-a sau a III-a plural a verbului predicat:
Toţi am venit./Toţi ați venit./Toți au venit.
Sunt nerecomandabile construcțiile eliptice, cu omiterea
determinantului:
• a face lucruri;
• ceva de genul.
Vom abrevia corect:
• Domnul - dl; domnului -
dlui;
• Doamna - dna; doamnei -
dnei;
• Domnișoara – dra;
domnişoarei - drei.
Se recomandă evitarea
construcțiilor de tipul ,,în
cadrul", ,,la nivelul" în locul
celor cu prep. în/la:
- Profesor *în cadrul
Universității din
Bucureşti
- Profesor *la
Universitatea din
Bucureşti.
- Examenul se
organizează *la nivelul
fiecărei unități de
învățământ.
- Examenul se
organizează *în fiecare...
11
14. DOOM3
admite ca unică formă corectă ,,carismă", nu ,,charismă"
(ca până acum). De asemenea, vom scrie corect,,carismatic", nu
,,charismatic".
Generalizarea ataşării fără cratimă a articolului -(u)l și a
desinenței de plural -uri și la împrumuturile terminate în
-y pronunțat ca un i (deoarece y este recunoscut ca literă
a alfabetului limbii române):
art. bodyul; pl. bodyuri; scrierea pl. hobbyuri, sprayuri, whiskyuri.
Forme flexionare (deşi contestate de unii):
Căpşun (plantă) cu pluralul căpşuni;
Căpşună (fruct) cu pluralul căpşuni/căpşune.
Dilemă la o cofetărie:
- Două ecleruri, vă rog!
- Domnule, de azi, eclere!
- Nu vă supărați, croasanți aveți?
- Am avut anul trecut. Începând de anul acesta, vom avea numai
croasante.
Metafora
grafică
a limbii
române
„Corola de minuni a lumii”
13
16. Limba română
Fundament din piatră rară,
Piedestal în orice țară,
Cât trăim și mai zidim,
Este limba ce-o vorbim.
Ploaie lină, dor ușor,
Un parfum îmbietor,
Cu istorii, răni pedante,
Este limba mea deșarte.
Ghid turistic în astă lume,
Proiectat pe cine spune,
Unind generații din piept,
Este limba ce-o respect.
Graiul nostru, n-o să-l dăm!
Limba noastră este un glonte
de argint,
Suntem cu datoria de a apăra
acest sfânt,
Căci e mai mult decât un grai
pe pământ,
E ceea ce ne ține vii până-n
mormânt.
Încercat-au zile, nopți amare,
Să fure din meleagurile noastre
natale,
Să doboare fără înverșunare,
Istorii, familii și obiceiuri
statale.
Acum e bine, a trecut acest
fenomen,
Melancolic, trist, dar efemer.
Mai cântăm și astăzi “Limba
noastră”
Un semn că suntem o țară
pedestră.
Limba română-inima noastră
Într-un glas răsună până la bolta cerească
Ce poate fi mai frumos şi dulce decât ea?
Dacă nu a noastră limbă cea mai cea.
A noastră limbă
Limba română- grai matern,
Al poeților unic somnifer
Al poporului dulce alinare
Al țării mândrie mare.
15
17. Paradox
Ciudați mai suntem noi oamenii...din octombrie ne gândim la
Crăciun și din februarie la vacanța de vară. Când suntem acasă
suntem cu gândul la muncă, iar la muncă cu gândul acasă...când
suntem departe ne stă gândul acasă, iar acasă ne sufocăm dacă
nu ne creăm iluzii cum că am fi în altă parte. Mâncăm dulce, ne
dorim Sărat, și mâncăm Sărat și nu ne mai place. Visăm la bani,
mulți bani, și când avem nici măcar nu observăm. Ne dorim frig
atunci când e cald, iar când ne pișcă gerul de obraji ne plângem -
tipic, vrem căldură. Tânjim din adânc să avem pe cineva cu care
să fim noi înșine, la care să ținem, dar când vrea cineva să ne fie
alături - ne întoarcem spatele. Cerem cu lacrimi binecuvântări
din partea lui Dumnezeu, și când viața noastră capătă contur -
uităm de rugăciunile înălțate. Zi după zi, mereu nemulțumiți, cu
privirea abătută - ne tot ducem traiul...
Detalii
Scriu despre detalii...
Despre fulgii de nea pe care refuz să îi văd, până nu mă
doboară troiene..despre razele de soare ce mă înconjoară, eu
alegând să îmi plâng de milă că mi-i frig..despre vorbele
aruncate, care adunate toate, dor…
despre gândul necioplit și sufletul stingher...
Despre fărâme de speranță ce îmi sprijină pasul, despre dunga
de lumină ce îmi mângâie fața de fiecare dată când aleg să
privesc spre Soare...
Despre aerul curat ce mă inundă doar după furtuna aprigă
ce-mi clătina ființa...
Mă pierd cu gândul în lucruri mari și visez cu ochii deschiși, pe
când minuni se nasc zilnic în detalii.
16
18. Frântă
Cade cerul și se sfarmă speranța.
De abia reușesc să respir când fulgerul îmi spulberă inima.
Stau jos, frântă.
Nu mai aștept .
Nu mai sper.
Nu mai cred.
Nu mă mai ridic.
Singură nu pot.
Atât mi-a fost.
Lacrimi secate.
Suflet pustiit.
Aripi distruse.
Mi-a rămas doar pulsul unui cotidian forțat.
Când deodată tună, se desface cerul
Și cade, cade, cade pe pământ speranța rece, fermă sub forma
unor picături de ploaie... cade, cade
Mă învăluie pacea ce pământul nu mi-a putut-o da.
E liniștea divină în mijlocul tumultului trecător.
Fulgerele se grăbesc să mi-o tulbure,
Iar vântul năprasnic mă pune la încercare,
Dar ploaia îmi spală amărăciunea,
Îmi curăță frica.
Șuvoaie, șuvoaie curg și iau cu ele tot ce-a putut fulgerul să
distrugă.
Las în urma lor doar cicatrici sângerând , o inima tremurândă
și genunchi bătătoriți -
Toate acestea semne ale bunătății lui Dumnezeu.
17
20. Graiul mioritic este unul din limbile italice, familia
limbilor romantice și oneste. Însă, fiind singurul prin
care poate fi exprimat dorul și cântată doina. Nici un
procent, sau număr nu ar putea reda valoarea acestei
vorbe dulci moștenite de pe vremea marelui Burebista,
de la daci.
De-a lungul milenilor acest glas a îndurat nenumărate
schimbări, până a ajuns de la dialectul dacoromân la
limba maternă a peste 24 milioane de persoane. Limbă
națională a două țări surori, România și Republica
Moldova. Aici este considerată de peste 75% din
populație un ,,șirag de piatră rară” și baza poporului
român.
Firește, din păcate, sunt tineri care tind să
schimonosească moștenirea, prin neglijarea îndatoririi
de a o valorifica printr-un mod de comunicare admirabil
și demn. Deseori, cu întristare și dezamăgire privim la
cei care desfigurează limba în care Ion Creangă a spus
povești, Mihai Eminescu a dat ființă
,,Luceafărului”, Grigore Vieru ne-a învățat cum să
luptăm pentru patrie și să ne cinstim mama.
Cu toate acestea, cât cineva nu ar încerca să aprecieze
mai mult o limbă străină, la necaz tot ,,Tatăl Nostru” îl
rostesc în românește, cum îl știe din copilărie.
Deopotrivă, cum este rostit numele de un glas prietenos
moldovenesc te asigură că ești acasă, în siguranță și
printre cei care te înțeleg.
Limba maternă -
între ieri și mâine
19
22. Hai să ne jucăm
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12 -
1. Cea mai
cunoscută operă a
lui Mihai
Eminescu
2. Creație lirică,
vocală sau
instrumentală
specifică
poporului român
3. Poem folcloric
românesc ,
răspândit în peste
1400 de variante
în toate regiunile
României
4.Creație epică în versuri care povestește o legendă, o acțiune
eroică sau o întâmplare istorică, uneori cu elemente
supranaturale sau superstiții
5.Una din sursele cunoștințelor
6.Domn al Moldovei între 1457 și 1504
7.Sinonimul cuvântului neam
8.„Limba noastră-i o …………
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.”
9.Cine a scris imnul Republicii Moldova
10.Uneori un singur… poate schimba tot
11.Cine era numit Luceafărul poeziei românești
12.Ileana Cosânzeana s-a căsătorit cu…
21
23. Frământări de limbă:
Bucur și Bucura se bucură că Bucurel e bucuros în București.
Bucură-te cum s-a bucurat Bucura când s-a întors Bucurel
bucuros de la București!
Un cocostârc s-a dus la descocostârcărie, unde se
descocostârcăreau şi alţi cocostârci nedescocostârcăriţi, ca să se
descocostârcărească de cocostârcăria lui.
În tâmplăria unui tâmplar s-a întâmplat o întâmplare. Alt tâmplar,
care din întâmplare auzise de întâmplarea întâmplată
tâmplarului, s-a dus să vadă ce i s-a întâmplat tâmplarului în
tâmplărie și, din întâmplare, s-a lovit cu tâmpla de tâmpla
tâmplarului.
Curiozități:
Româna este una dintre cele cinci limbi în care sunt oficiate
servicii religioase în statul monastic Muntele Athos, o regiune
autonomă din Grecia, fiind vorbită în schiturile Prodromu și
Lacu.
Unii lingviști consideră că există patru limbi romanice
răsăritene: dacoromâna, aromâna, istroromâna și
meglenoromâna. Dacoromâna, fie că o socotim limbă în sine, fie
că o socotim un dialect al limbii române, nu este împărțită în
dialecte, ci cuprinde doar diverse graiuri, cu diferențe minore de
pronunție și vocabular, dar inteligibile între ele. Graiurile limbii
dacoromâne includ: graiul ardelenesc, graiul bănățean, graiul
crișean, graiul bucovinean, graiul moldovenesc, graiul
maramureșean, graiul muntenesc, graiul timocea.
22
24. Cugetările
lui Grigore
Vieru despre
limba română
•Ne-am ţinut veşnic de Limba Română într-un deşert aprins în
care singura umbră era umbra ecoului.
• Persoanele care luptă împotriva limbii lor trebuie îngropaţi,
când mor, în locuri cât mai ferite şi cât mai adânci, ca pe cei
seceraţi de ciumă.
• Vieţuiesc în limba mea, acţionez în limba mea; de la un
cuvânt până la altul se întâmplă toate minunile Universului în
limba mea.
• S-ar putea crede că întreaga natură a trudit la zidirea Limbii
Române.
• Câtă limbă română a rămas în Basarabia, ar putea s-o înveţe
şi rusul. Fac parte din elită prin faptul că vorbesc, gândesc şi
simt româneşte.
• Toate zilele mele izvorăsc şi se înalţă din adâncul şi din
puterea Limbii Materne.
• Un scriitor nu poate învia decât în limba în care a murit.
• Acolo unde sfârşeşte caracterul unui popor subjugat, acolo
sfârşeşte şi caracterul limbii sale.
23
25. • Din mila, din dragostea şi dărnicia Limbii Române am răsărit ca
poet. Limba Română este destinul meu agitat. Poate că şi
osteneala mea este o parte din norocul ei în Basarabia.
• Dreptatea mea cea dintâi este Limba Română, în care lucrează
iubirea lui Dumnezeu.
• Eşti naţionalist în măsura în care îţi aperi Limba, Credinţa,
Istoria şi Neamul. În acest sens, ar fi o ruşine, dacă nu chiar o
crimă, să fii altceva.
• Poţi stăpâni ca un rege Limba Română, fără să poţi stăpâni
măcar o aşchie de gând autentic.
• Nu cred că există vreun popor fără de geniu, de vreme ce
fiecare popor are limba sa.
• Partea cu adevărat misterioasă a fiinţei mele este Limba
Română. În rest, sunt un animal obişnuit: mănânc, vroiesc
femeia, dorm şi, din când în când, urlu la lună.
• Veniţi de vă treziţi, fraţi basarabeni, în suferinţele şi lumina
Limbii Române, sălăşluiţi-vă în ea, întru vecie, până în cele mai
depărtate hotare ale dreptăţii ei.
• Este mai drept să spunem că ne cunoaştem cu Limba Română,
iar nu că o cunoaştem.
• Limba unui popor este chiar sângele acestui popor.
• Două lucruri am întâlnit pe lumea asta zidite cu adevărat până
la capăt: Biblia şi Limba Română.
24
26. • Ce este Limba unui popor? Este prietenia, fraternitatea şi iubirea dintre
cuvinte. Poate că singura prietenie şi singura iubire cu adevărat sacră şi
durabilă.
• După temniţa de piatră, cea mai grea este ocna unei limbi în care eşti
aruncat şi nu o cunoşti.
• Eternitatea capătă un sens concret atunci când conştientizezi că nu
poţi sări în ea peste credinţa, limba, istoria şi bunăstarea moravurilor
tale.
• Întotdeauna m-am mirat cum poţi să rămâi un prost în mijlocul unei
Limbi atât de frumoase şi înţelepte cum este Limba Română?
• Am chemat cuvintele româneşti la fiinţă într-un deşert neatins de roua
cerului.
• Nici o istorie a nici unui neam nu poate fi mică şi neînsemnată măcar şi
pentru faptul că fiecare naţiune este creatoarea unei limbi, ceea ce
înseamnă că este deţinătoarea celei mai de seamă comori.
• Graiul este purtătorul de steag în vremuri de restrişte şi de primejdie
pentru fiinţa naţională.
• Cuvântul este o superbă sălbăticiune care se lasă anevoie capturată, dar
odată prinsă nu se mai desprinde de familia omului.
• În literatură prudenţa se asociază cu puţinătatea harului, dacă nu chiar
cu neruşinarea de a nu te lepăda de scris.
25
27. Rebus răspunsuri
1 L U C E A F Ă R U L
2 D O I N A
3 M I O R I Ț A
4 B A L A D Ă
5 C A R T E
6 Ș T E F A N C E L M A R E
7 P O P O R
8 C O M O A R Ă
9 M A T E E V I C I
10 C U V Â N T
11 E M I N E S C U
12 F Ă T - F R U M O S
26
