2. CUPRINS
"Catastrofa de la Cernobîl nu
este prima,până la aceasta au
fost multe alte catastrofe
periculoase. Cernobîl-este
prima catastrofă pe care nu au
putut sa o ascundă ,deoarece
norii radioactivi au acoperit nu
doar părțile teritoriilor
Ucrainene,Rusești și Beloruse
,dar și unele părți din țările
europene ,până în Italia "
-Евгений Юревич, proiectant
șef onorific al Institutului
Central de Cercetare al RTK
MASURI INTERPRINSE PENTRU A
DIMINUA EFECTUL POLUĂRII
LOCUL SI DATA ACCIDENTULUI
SCOPUL TESTULUI SI
URMĂRILE DEZASTRULUI
CONSECINȚELE ASUPRA POPULAȚIEI
PRODUCEREA EXPLOZIEI
CAUZELE PRODUCERII CATASTROFEI
01
02
03
04
05
06 EFECTELE EMISEI DE MATERIAL
RADIOACTIV
07
3. Centrala Atomoelectrică de la Cernobîl, situată într-o zonă împă-
durită, cu o densitate scăzută a populaţiei, la circa 130 km nord de
Kiev şi aproximativ 20 km sud de frontiera cu Belarus, era compusă
din patru reactoare nucleare de tip RBMK-1000, capabile de a
produce 4 GW de putere electrică.
Sâmbătă, la 01:23:44, reactorul nr. 4 a suferit o explozie
catastrofală a corpului de generare a aburului sub presiune din
componența acestuia, care a declanșat un incendiu, o serie de
explozii adiționale și scurgeri radioactive care au cauzat
contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare.
Un nor de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice
ale Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice ale Americii de Nord.
Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic
contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane.
UCRAINA
26 aprilie 1986
4. CATASTROFEI
Cauzele
Asemenea altor centrale electrice nucleare, proiectul sovietic avea
un miez de reactor care conţinea tije de combustibil radioactiv de
uraniu. În reactoarele de la Cernobîl au fost fo-losite ca moderator
blocuri de grafit în interiorul cărora se aflau încastra-te tije de
control din bor. Căldura ge-nerată era evacuată de un agent de
răcire, apă sub presiune, creând un jet de aburi în turbine pentru a
produ-ce energie electrică. Recircularea apei într-un ciclu continuu
era esențială pentru răcirea și reaprovizionarea reactorului.
5. TESTULUI
Scopul
Scopul testului fiind verificarea ipotezei ca turbinele în faza
extenuată pot genera putere pentru pompe. Testul a fost făcut cu
succes la altă unitate având, însă, rezultate negative – turbinele
nu au generat puterea suficientă, dar au fost făcute îmbunătățiri
adiționale, ceea ce a determinat efectuarea altui test.
Consecințele accidentului nuclear din Cernobil au
influențat în mod negativ viața sălbatică. Păsările și
animalele din zonă au fost afectate de expunerea la
radiații, reducându-se drastic numărul acestora și
schimbând comportamentul și sănătatea lor.
31 de muncitori au murit la scurtă vreme după acest
accident. Aproximativ 800 000 de oameni au fost
implicaţi în operaţiunile de curăţare de la Cernobîl,
până în anul 1989, sănătatea lor fiind sever
afectată. Se pare că 300 000 dintre ei au fost
expuşi unor doze de radiaţii de peste 0, 5 Sv.
URMARILE
dezastrului
6. PRODUCEREA
exploziei
Explozia s-a produs în jurul orei
01:30, distrugând capsula de beton
din jurul reactorului. Aerul a pătruns
în interior interacţionând cu grafitul
fierbinte şi radioactiv, în urma reacţiei
obţinându-se CO gazos inflamabil
care a provocat un incendiu în
reactor. În total 8 tone de substanţe
radioactive au fost aruncate din
reactor şi împrăştiate în jurul zonei
sau luate de vânt
În primele zece ore de la producerea
accidentului, a fost pompată apă în
miezul reactorului pentru a stinge
incendiul şi a opri eliberarea de
materiale radioactive în atmosferă.
Circa 200-300 de tone de apă au
fost pompate pe oră în jumătatea
intactă a reactorului în cadrul acestei
disperate acţiuni. Încercarea nu a fost
încununată de succes, existând riscul
ca apa să inunde reactoarele 1 şi 2.
7. CONSECINTELE
În urma estimărilor, s-a ajuns la concluzia că întreaga cantitate de
xenon, jumătate din cea de cesiu şi de iod şi 5% din restul
elementelor radioactive din reactor au fost aruncate în atmosferă.
Cea mai mare parte a contaminat zona învecinată centralei
nucleare, în timp ce gazele cu densitate scăzută au fost purtate de
vânt, iniţial, de-a lungul Ucrainei, Belarusului, Rusiei, iar într-o
măsură mai mică, în Scandinavia, Polonia, Cehoslovacia, Austria şi
sudul Germaniei.
În ultimele zile, direcţia vântului s-a schimbat, emisiile radioactive
afectând mai ales ţările din sudul continentului:România, Grecia,
Bulgaria şi Turcia. Totuşi, suprafaţa cu cel mai mare grad de risc de
iradiere includea nordul Ucrainei, sudul şi estul Belarusului şi zona
de vest, la graniţa dintre Rusia şi Belarus. La momentul exploziei, în
această regiune de aproximativ 140. 000 km2 locuiau 7 milioane
de persoane, dintre care 3 milioane erau copii.
Expunerea la radiațiile emise a dus la
îmbolnăvirea gravă a populației.
Comunitățile din zonă au fost evacuate și s-au
confruntat cu nenumărate
dificultăți financiare și materiale.
Depunerile radioactive au afectat România mai
ales în primeIe zile ale lunii mai, din cauza
schimbării direcţiei vântului. În noaptea de 1 mai,
staţiile care se ocupau cu măsurarea radioactivităţii
au transmis că, în anumite zone ale ţării, s-au
înregistrat valori depăşite ale radioactivităţii.
Cel mai ridicat grad de poluare a fost atins în
Iaşi, unde s-a ajuns la nivelul de alarmare.
Totodată, radioactivitatea a crescut foarte mult şi în
Suceava, Târgu-Mureş, Galaţi şi Tulcea.
asupra populatiei
8. MASURI
înterprinse 01 Stabilirea zonei de excludere
Una dintre cele mai importante măsuri întreprinse a fost
să se identifice zona de excludere și să se evacueze
toată populația , pentru a se limita numărul de persoa-
ne expuse la radiații.
02Curățirea zonelor afectate
Curățarea zonei de urmele radioactive. Echipele
de intervenție au acționat prin spălarea clădirilor
și curățarea drumurilor de rămășițele radioactive.
03Monitorizarea nivelului
de radiație
S-au instalat sisteme de monitorizare a
nivelului de radiații care ajută în
detectarea noilor surse de conta-minare.
Abia pe 23 mai 1986 au început pregătirile pentru a se
distribui populaţiei iod pentru a pre-veni absorbirea iodului
radioactiv-practic mult prea târziu, căci cea mai mare
cantitate din acest element radioactiv fusese deja eliberată în
primele zece zile.
Renovarea acoperișului reactorului 4
Proiect finanțat de Banca Europeană pentru Reconstrucție și
Dezvoltare, care a constat în instalarea unui
nou acoperiș nuclear, realizat pentru a proteja împotriva
scurgerilor radioactive în atmosferă și care
încadrează Cernobilul într-o perspectivă pozitivă a
dezvoltării durabile.
9. EFECTELE
emisiei
Ca urmare a accidentului de la Cernobîl, expunerea individuală a
populației în România a crescut temporar de la 2,93 mSv pe an, în 1985,
la 4,17 mSv pe an, în 1986.
Contribuția în 1986 a expunerii publice (din cauza norului radioactiv de
la Cernobîl) la expunerea individuală a fost de 1,25 mSv, expunerea
naturală de 2,4 mSv, iar expunerea medicală a fost de 0,5 mSv.
În anul următor (1987), expunerea publică (din cauza contaminării
produse de accidentul de la Cernobîl) a fost de 0,4 mSv, pentru a reveni în
următorii doi ani la cifrele normale de după 1963 (anul semnării de către
S.U.A., U.R.S.S. și Marea Britanie a tratatului prin care s-a interzis
efectuarea de teste de suprafață ale armelor nucleare), de aproximativ
0,02 mSv (înaintea semnării, expunerea publică în România era de 0,4
mSv !)
Teritoriul RSSM-ului a fost contaminat cu cesiu-137 în proporție de 0,2%
din suprafața totală, adică 60 km2, înregistrându-se 37-185 kBq/m2.
Unul din principalele filme bazate
pe catastrofa din Cernobîl este
serialul regizat de HBO Cernobyl
din anul 2019
