Mihail Grecu

1. 100 de ani de la na terea lui Mihail Grecuș
(22.11.2016-09.04.1998),
artist plastic, membru de onoare al Academiei de
tiin e a MoldoveiȘ ț
Mihail Grecu este fără îndoială, acea personalitate care întrune teș
toate datele unui fenomen artistic. Acestea ar fi valoarea descoperirilor sale
artistice, deosebita putere de evocare a pînzelor, dar i remarcabila rezisten ă aș ț
artistului în fa a a tot ce sfidează gestul artistic, cum ar fi, în secolul nostru,ț
colectivismul depersonalizat al artei i al sistemului totalitarist. Prin crea ia luiș ț
Mihail Grecu, i la noi, la Chi inău, arta autentică a triumfat tot a a cum aș ș ș
triumfat, prin mai mul ii ori mai pu inii ei exponen i, la Moscova, la Bucure ti, laț ț ț ș
Paris.
Prin Mihail Grecu am intrat în Europa încă din 1966 cu ”Fetele din
Ceadîr-Lunga”, o pînză care are pentru arta noastră aceea i semnifica ie ca iș ț ș
”Domni oarele din Avignon” de Pablo Picasso pentru arta modernă. Secolulș
nostru ne-a demonstrat cu prisosin ă că o nonvaloare poate subjuga i nimiciț ș
milioane de valori. Din fericire, nu au lipsit i exemplele cînd valoarea a putut deș
una singură să ină piept milioanelor de nonvalori.ț
Mihail Grecu reprezintă unul dintre aceste exemple.

2. Mihai Grecu, este născut la 22 noiembrie, 1916, satul Faraonovca, jud. Cetatea
Albă, sudul Basarabiei. Este o Personalitate marcantă în arta basarabeană
moldovenească din perioada postbelică, când Republica Moldova a fost parte
componentă a URSS.
Format în spa iul culturii române ti interbelice, M. Grecu, după repatrierea sa înț ș
Moldova, prin for a i originalitatea talentului, a devenit pictor de anvergură pe scarăț ș
unională, cu idei europene moderne, care a răzbătut rigorile artei oficiale sovietice.
A studiat la Academia de Arte Frumoase din Bucure ti (1937-1940). În 1940 a fostș
nevoit să se repatrieze, revenind în Basarabia, care fusese anexată la URSS. i-a reluatȘ
studiile la coala de Arte Plastice din Chi inău. În 1941 a izbucnit războiul i el a fostȘ ș ș
evacuat împreună cu so ia sa Fira Bric, viitoare ceramistă, în Kazahstan. Acolo aț
muncit din greu pe frontul de muncă i continua să picteze. În perioada aceasta aș
realizat lucrareа «Maternitate»(1944), pictură care s-a păstrat, ca printr-un miracol,
până azi i care se află actualmente în colec ia Muzeului Na ional de Artă a Republiciiș ț ț
Moldova. În acestă lucrare vedem chipurile so iei i fiicei nou-născute a lui Mihailț ș
Grecu. După război, în 1945, se întoarce la Chişinău, devenind în acelaşi an membru al
Uniunii Artiştilor Plastici din Moldova şi URSS.
În perioada postbelică Mihail Grecu a cutreierat satele Moldovei, a realizat studii
de peisaje şi portrete, participând cu succes la diverse expopziţii. Mihail Grecu
spunea: - Înţelepciunea am cules-o de la bătrâni, din cărţi... Adevărul l-am cules de la
oamenii de bună credinţă, ca şi de la cei de rea credinţă... Bunătatea şi frumuseţea am
cules-o din stepa Bugeacului până în stepa Tisei, de la Moscova la Roma, de la Paris la
Leningrad, de la Marea Baltică la limanul Nistrului, de la Cogâlnic până la Enisei...

3. Mihail Grecu avea o bibliotecă personală impresionantă, deţinea o
ediţie veche, jerpelită a volumului Maeştri ai artelor despre artă, păstrată din
anii războiului, precum şi cărţi de Lionello Venturi, John Rewald, Rdgar
Degas, Krikor H. Zambaccian, el studia eseuri de Henri Matisse, albume de
pictură şi materiale din revista Arta.
Primele tablouri istorice ale lui Grecu au fost “Răscoala din
Tatarbunar “(1957), “Între zidurile siguranţei” (1957-1958). Ideea acestor
lucrări e legată de impresiile personale a lui Mihail Grecu lăsate de
evenimentele de la 1924 din sudul Basarabiei.
Spre finele anilor 50, în epoca aşa-numitului “dezgheţ”, a avut loc un
eveniment important în viaţa culturală a RSSM: în vara lui 1957 a fost
inaugurată o expoziţie de pictură română din sec. XX. Atunci s-a produs o
reîntâlnire emoţionantă a lui Grecu cu tablourile lui Theodor Pallady,
Alexandru Ciucurencu, Lucian Grigorescu!

4. În 1958, Mihail Grecu, a vizitat şi oraşul Iaşi, unde a admirat tablourile lui
Nicolae Grigorescu, Octav Băncilă, Gheorghe Petraşcu, apoi a fost la Leningrad
(actualul Sankt Petersburg), realizând în “Ermitaj”, o serie de copii reuşite după
Rembrandt, Guardi, Crepsi, studiază cu mare atenţie impresioniştii şi fauviştii
francezi. Aceste opere îl ajută să descopere unele taine ale magiei luminii şi
culorilor inspirate. Revenind acasă, după deplasările sale de creaţie, Mihail
Grecu redescoperă arta populară moldovenească, artă care îi dă un puternic
impuls creativ în operele pe care la va plăsmui de acum înainte. După o serie de
studii noi, care au apărut în urma unor frământări, contradicţii interioare şi
meditaţii îndelungate, a urmat o lucrare de sinteză, cu valoare de manifest
artistic – Fetele din Ceadîr – Lunga (1959-1960). Este prima lucrare în care şi-a
declarat noua concepţie artistică, folosind procedee tipice picturii monumental-
decorative, subordonate scopului de întruchipare a ideii de frumuseţe juvenilă.
Figurile uşoare şi feţele fetelor găgăuze în costume naţionale sunt pictate
generalizat, bidimensional, fiind legate de echilibrul petelor de culoare care se
întrepătund. În această lucrare pictorul a apelat pentru prima dată la tradiţiile
artei populare, a fost primul pas spre conştientizarea esteticii populare,
completată de amintirile din copilărie. Limbajul sintetic inedit al Fetelor din
Ceadîr – Lunga i-a pus în gardă pe cei care supravegheau respectarea
ideologiei sovietice, ei temându-se că o astfel de manieră plastică va deschide
porţile abstacţionismului în pictura din URSS. Acest tablou a fost scos din
expoziţia republicană, comisia refuzând să-l recomande pentru expoziţia
unională. Mihail Grecu a suportat atacuri vehemente din partea cenzurii de
partid din Moldova, acuzândul că se ocupă doar de efectele coloristice ale
pânzelor şi că este indiferent faţă de “lumea interioară a omului”.

5. Fetele din Ceadîr-Lunga. 1959-1960

6. Tripticul “Istoria unei vieţi” a fost o comandă a Ministerului Culturii al
Uniunii Sovietice cu prilejul inaugurării la Moscova a unei expoziţii jubiliare
unionale.
Partea întâi a tripticului “Copilăria” (Băiatul cu boii), înfăţişează un
băieţel plăpând între doi boi uriaşi, imaginea acestui ciobănel având, probabil,
un caracter autobiografic. La vârsta de 60 de ani Grecu îşi amintea: “Pe când
eram copil, credeam că lumea se născuse o dată cu mine. Apoi a apărut frica de
tunet, frica de moarte. Frica de Dumnezeu... Îmi iubesc copilăria, cu toate că a
fost foarte grea”. La această compoziţie, M. Grecu s-a inspirat din structura
covorului moldovenesc, din ornamentele, nuanţele şi simetriile sale specifice,
care ies în evidenţă pe fondul negru, catifelat.
Apariţia primului tractor în sat a constituit principalul motiv pentru a crea
cea de-a doua parte a tripticului cu denumirea “Tractoristul”. Pictorul nu s-a
limitat doar la fixarea momentului, el a plasat acţiunea în plan îndepărtat – în
câmpurile fără haturi – şi l-a prezentat parcă văzut de ochii ţăranilor bătrâni;
micul tractor apare din depărtare ca un miraj, ca un vis real.
Cea de-a treia parte a tripticului prezintă o idilă familială, care redă pacea,
buna înţelegere, belşugul în casă şi copiii – continuatori ai neamului. Tot aici
sunt şi pomul fructifer –simbolul pământului darnic, şi un buchet de flori –
întruchiparea bucuriei, şi pisica cu motănaşi – semn că e cald şi bine lângă
vatra acestei case.
Această lucrare a fost apreciată de specialişti la cel mai înalt nivel, a fost
cumpărată pentru a completa fondurile Galeriei “Tretiakov”, lucrare a intrat în
istoria picturii sovietice.

7. Copilăria. 1967 (partea stângă a tripticului
“Istoria unei vieţi”)

8. Tractoristul. 1967 (partea centrală a tripticului
“Istoria unei vieţi”)

9. Familia. 1967 (partea dreaptă a tripticului
“Istoria unei vieţi”)

10. Lucrarea Recruţii (1964-1965), considerată antologică în pictura
moldovenească, dar şi în cea sovietică, este percepută ca un simbol al meleagului
nostru. Scena de rămas bun a recrutului cu prietena lui, reprezentată în prim –
plan, doar estompează atmosfera generală a evenimentelor. Autorul creează
imaginea radioasă a unei toamne bogate, subliniind totodată bucuria de a trăi. În
chipul fetei e mai puţină tristeţe, arhitectura rurală e mai frumoasă şi pământul
parcă arde cu flacără vie.
Compoziţia “Zi de toamnă” (1964), sugerează armonia dintre pământul
roditor şi sufletele blânde, generoase ale oamenilor muncii de la ţară – totul parcă
e ţesut din fire multicolore, îmbinate într-un covor pitoresc.
Recunoaşterea publică a meritelor şi valorii lui Mihail Grecu se produce în
1966, când maestrului îi este decernată medalia Ministerului Apărării al Uniunii
Sovietice pentru lucrarea “Recruţii”, iar tabloul “Zi de toamnă” i-a adus autorului –
Medalia de Aur a EREN a URSS pentru Măestrie Picturală.
După cum spunea Mihail Grecu: “Măestria nu constă numai în capacitatea
de a reda cele vizuale. Ea începe de la felul artistului de a vedea lumea
înconjurătoare... Crearea unui tablou presupune concentrarea de observaţie
asupra vieţii... Peisajul poate emoţiona, poate inspira, poate genera gînduri
profunde, poate da optimism”.
Tabloul “Ospitalitate” (1965-1967), redă bunătatea ţăranilor care îi primesc
întotdeauna pe oaspeţi cu pâine şi sare. Întreaga compoziţie respiră un aer de
puritate, simpleţe şi generozitate sufletească. Maestrul a descoperit posibilitatea
de a exprima profund starea de suflet prin intermediul diverselor îmbinări de
tonuri albe cu elemente colorate. “O zi de toamnă târzie, fără soare, când lumina
este difuză, este o stare de linişte, calm şi corespunde sentimentului de
ospitalitate. Încerc să fac toată pânza suavă, gingaşă, drăgăstoasă”, - mărturiseşte
Mihail Grecu.

11. Recru iiț . 1964-1965

12. Zi de toamnă. 1964

13. Ospitalitate. 1965-1967

14. Trilogia “Anotimpuri” (1984), actualmente expusă la Centrul de Artă
Contemporană din Moscova, prezintă mese acoperite, albe şi negre, având pe
ele ulciorul cu vin sau fructiere transparente cu fructe aurii surprinse în poziţii
triumfătoare pe întinsul unor arături negre cu o margine de pădure la orizont şi
o dungă albastră de cer. Este o formulă poetică simplă, laconică, dar încărcată
de sensuri metafizice. Pâinea rotundă pe masa rotundă şi astrul, ce se apropie
reciproc, îşi dispută frumuseţea şi strălucirea.
În tablourile lui Mihail Grecu, viaţa cotidiană nu este limitată de pereţii
casei, masa de sărbătoare este scoasă din ogradă, soba de vatră e făcută sub
cerul liber, viaţa la sat se desfăşoară într-un ritm firesc, fără convulsii. E
sesizabilă semnificaţia primordială a momentelor esenţiale din viaţa ţăranilor,
viaţă apropiată de cea a naturii. Lucrările lui M.Grecu pot fi înterpretate ca un
apel de a nu pierde şi a nu uita obiceiurile poporului.
Printre tablourile cele mai apreciate valoric sânt: Vatră în Bugeac (1981),
La sărbătoarea primăverii (1981-1982), Ritualul de petrecere a recruţilor din
satul Văleni (1985), Pieta (1980), Grăuntele de aur (1982).
Plasticianul a avut întotdeauna o atitudine de smerenie în faţa naturii şi în
faţa marelui ei Creator. El era fericit să se simtă “mic” şi umil, cu sufletul curat
în oceanul nemărginit al artei.
Lucrările de gen portret sunt remarcate printr-o expresivitate deosebită a
procedeelor artistice. Artistul prezintă eroul într-un anumit anturaj, fără a
fragmenta figura, adeseori întroducând o linie de subiect: Portretul poetului
Bogdan Istru (1972), Scriitorul Costache Negruzzi (1974), Portretul scriitorului
Ihil raibman (1965),Ș Dimitrie Cantemir (1973), Mihai Eminescu în bojdeuca lui
Ion Creangă (1976).

15. Primăvara. 1984 (Partea stângă a tripticului “Anotimpurile”)

16. Pâine i soare. 1984 (Partea centrală a tripticului “Anotimpurile”)ș

17. Toamna aurie. 1984 (Partea dreaptă a tripticului “Anotimpurile”)

18. Poartă. 1965

19. Ritualul de petrecere a recru ilor din Văleni.1985ț

20. Zi de primăvară. 1962

21. Căsu ă moldovenească cu coloane. 1966ț

22. Rănile războiului.1975

23. Portretul colhoznicei Maria Cara. 1964

24. Colhoznic de la nordul Moldovei. 1959

25. Beciul din satul Ciobruci. 1981-1985

26. La sărbătoarea primăverii. 1981-1982

27. Dante Alighieri. 1975

28. Portretul poetului Bogdan Istru. 1972

29. A fost război. 1975

30. Poarta Orheiului Vechi. 1977

31. După ploaie. 1979

32. Curcanul. 1969

33. Plopii fără so . 1976ț

34. Casa mare. 1976

35. Scriitorul Costache Negruzzi. 1974

36. Mihai Eminescu în bojdeuca lui Ion Creangă.1976

37. Portretul scriitorului Iosif Bal an. 1973ț

38. Dimitrie Cantemir. 1973

39. In memoriam. 1974

40. Primele zile ale Puterii sovietice. 1969

41. Răscoala de la Tatarbunar. 1957

42. Femeia cu broboadă galbenă. 1956

43. Maternitate. 1944

44. Poeta Agnesa Ro ca. 1979ș

45. Zi de na tere. 1979ș

46. Portretul scriitorului Ihil raibman. 1965Ș

47. Masă de pomenire.1976

48. Geneză. 1977

49. Vulcan. 1977

50. Microcosmos. 1982

51. Izvor. 1973

52. File din album

59. Rolul lui Mihail Grecu în dezvoltarea artei din Moldova este
incontestabil. Generaţii întregi de pictori i-au simţit influenţa, fapt care s-a
manifestat nu atât în stil cât în poziţia artistcă fermă a adepţilor săi. Printre
aceştia se numără A. Zevina, E. Bontea, D. Peicev, A. Sârbu, L. Ţonceva, A.
Mudrea, T. Zbârnea şi mulţi alţii.
Experinţa creaţiei şi vieţii lui Mihai Grecu vor rămîne importante pentru
multe generaţii de tineri plasticieni, care vor veni după el.
Elaborare:
Svetlana Miron,
ef serviciuș Arte i Hăr iș ț , BNRM