1. EMINESCU
UN VEAC DE NEMURIRE
BUCURESTI, EDITURA MINERVA, 1991
EMINESCU SI ARTELE
FRUMOASE

2. Ziua de naştere a lui Eminescu tinde să rămână
sărbătoare a poeziei. Insul s-a topit profund în
concepte, în viziuni şi în metafore, şi iată-l astăzi,
renăscând în noi, din ce în ce mai viguros, ca o
coloană fără de sfârşit » (Nichita Stănescu).

3. rtiştii care i-au întruchipat trăsăturile în bronz şi
marmură sau în pictură, s-au oprit cu predilecţie la
înfăţişarea adolescentină a poetului, folosind ca
document iconografic prima fotografie cunoscută,
cea mai larg răspândită, realizată la Praga, înainte de
a sosi la Viena.

4. minescu apare ca un visător, contemplativ în toată
splendoarea astralei sale frumuseţi. Caragiale avea să-şi
amintească: „o figură clasică încadrată de nişte plete mari,
negre, o frunte înaltă şi senină, nişte ochi mari - la aceste
ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înlăuntru,
un zâmbet blând şi adânc melancolic. Avea aerul unui
tânăr coborât dintr-o icoană, un copil predestinat durerii,
pe chipul căruia se vedea scrisul unei dureri viitoare”.

5. rimul monument consacrat lui Eminescu, prin subscripţie
publică, la numai un an de la moartea lui, este bustul
realizat de sculptorul Ion Georgescu, inaugurat la 11
septembrie 1890 în parcul oraşului Botoşani. În anul
următor i s-a modelat şi un medalion pentru mormântul
de la Bellu. Un bust realizat de Vladimir Hegel a fost
amplasat în 1892 în faţa Ateneului Român. La Iaşi în
grădina Copou, I. Mateescu a aşezat în 1934 un bust al lui
Eminescu.

6. . Jalea, Niculina Ilie I. Shmidt-Faur, I.
Irimescu, C. Medrea reprezintă sinteza
unor îndelungate căutări ce-i definesc
poetului, eternitatea în planul creaţiei.

7. EMINESCU. BUST
Ion Jalea Niculina Ilie

8. EMINESCU. BUST
I. Shmidt-Faur Ion Irimescu

9. EMINESCU. BUST
C. Medrea

10. STATUIA LUI MIHAI EMINESCU DIN BUCUREŞTI, EXECUTATĂ ÎN BRONZ, ÎN 1963,
DE SCULPTORUL GHEORGHE D. ANGHEL

11. tatuia lui Mihai Eminescu din Bucureşti,
executată în bronz, în 1963, de sculptorul
Gheorghe D. Anghel în atelierul său de la
Mânăstirea Pasărea, amplasată în faţa Ateneului
Român din Bucureşti, instituie prezentul etern.
Eminescu pare „identic cu sine însuşi” în Eul
pur, în „Fiinţarea absolută”.

12. ui Gh. D. Anghel îi revine meritul dea fi propus o soluţie
plastică nouă faţă de ceea ce s-a realizat până la el.
Transfigurându-i trăsăturile, în direcţia accentuării unei
înţelegeri filosofice a existenţei, el le-a imprimat o anume
atemporalitate, o sfioşenie adolescentină, realizând una dintre
cele mai tulburătoare imagini ale poetului. Cu sentimentul
luciferic al solitudinii, sculptorul nu se teme totuşi de terestru,
nu respinge corporalul, ci îl stilizează, sacralizându-l, ca lăcaş al
spiritului.

13. on Vlasiu l-a întruchipat pe Eminescu „tânăr,
purtând în piept, ca un semn de veşnicie, Luceafărul.
Poetul s-a înălţat în sferele celeste, dar privirea lui
coboară spre pământ, ascultându-i chemarea” (Dan
Grigorescu).

14. ION VLASIU

15. MAESTRII
PALETEI
…au surprins în peisaje de un vădit lirism, atmosfera specifică
Ipoteştilor şi împrejurimilor, pe unde a copilărit cel ce fiind
„băiat” cutreiera codrii de aramă cu gravitate şi candoare, uimit
de frumuseţile mereu proaspete ale naturii, mai ales în ipostaza
ei vegetală. Sunt itinerare spirituale în suite de imagini
străbătute de fiorul unei adânci înţelegeri pentru opera
poetului. Asemenea tablouri dobândesc o aură poetică,
percepţia fiindu-ne sensibilizată de versurile eminesciene care
le conferă un plus de frumuseţe .

16. PEISAJE LIRICE

17. STEFAN LUCHIAN
i-a schiţat portretul în cărbune, la München, în anul 1890 şi l-a
trimis în ţară lui Titu Maiorescu. Pictorul a caligrafiat sus, în
dreapta, semnătura poetului, iar jos a transcris versurile:
”Zadarnic după umbra ta dulce le întind: /Din valurile vremii
nu pot să te cuprind”. Chipul poetului este înfăţişat într-un
moment de încordare spirituală, de privire în fiinţa sa lăuntrică:
„pletos, cu mustaţă, fruntea înaltă, cu privirea abia ghicită sub
întunecimi”(George Munteanu)

18. STEFAN LUCHIAN

19. oezia eminesciană conţine, virtual, prin marea ei
plasticitate, o inepuizabilă bogăţie de imagini
incitante. Artistul ilustrator dă frâu fanteziei, căutând
la rându-i, reprezentări vizuale expresive, echivalenţe
plastice pentru a transpune grafic imaginile poetice.

20. ARTISTUL ILUSTRATOR

21. ECHIVALENTE PLASTICE

22. ATMOSFERA SPIRITUAL A SPECIFIC
EMINESCIANA
cuprinde semnificaţii subtile pe care graficienii le relevă prin imagini
vizuale

23. EMINESCU ÎN NUMISMATIC A SI
FILATELIE
Imortalizarea chipul poetului pe medalii si marci
postale

24. ei dintâi care au imortalizat chipul poetului pe o medalie - faţă de argint, au fost
ieşenii. În partea de sus, legenda semicirculară MICHAIL EMINESCU, iar în
lateral, anii de viaţă. Aniversarea a 90 de ani de la naşterea lui M. Eminescu, în
anul 1940, a prilejuit apariţia plachetei de bronz, bătută după macheta realizată
de sculptorul Gh. Stănescu, pe o singură faţă, prezentând bustul poetului întors
cu privirea spre stânga, iar pe bandă, inscripţia. M. Eminescu.
entru realizarea machetei, autorul s-a inspirat din fotografia realizată la Praga,
în anul 1869, de J. Tomas. În anul 1964, cu ocazia comemorării a 75 de ani de la
moarte, sculptorul Haralambie Ionescu modelează macheta pentru medalia ce
va marca acest eveniment. St. Crudinshi a modelat unul dintre cele mai
expresive portrete eminesciene din medalistica românească.

25. edalia de bronz patinat cu diametrul de 60 mm, prezintă pe
avers, capul poetului cu privirea spre stânga. Dedesubt,
semnătura poetului. Pe revers, sunt prezentate, în partea de jos,
o ramură de lauri şi o făclie. Primele insigne bătute de Filiala
Botoşani sunt prilejuite de comemorarea a 90 de ani de la
moartea poetului. Semicircular, inscripţiile EMINESCIANA-
79 şi EXPOZIŢIA FILATELICA. Cu prilejul centenarului s-a
realizat la Botoşani o medalie a poetului, modelată de
Gheorghe Adoc şi bătută la Monetăria Statului din Bucureşti.

26. MEDALIA DE BRONZ PATINAT

27. CENTENARUL EMINESCU

28. Filatelia moderna Pentru prima dată, Eminescu apare în filatelia
- cronicar română în anul 1939, pe două mărci poştale
constiincios
emise cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la
moartea sa. În anul 1950 s-a comemorat
centenarul naşterii sale. Atunci a fost emisă o
serie compusă din cinci valori. Prima marcă
din serie reprezenta portretul poetului la
maturitate, iar celelalte patru valori, semne
alegorice din poeziile: „Împărat şi proletar”,
„Înger şi demon”, „Viaţa” şi „Scrisoarea III”.

29. nouă marcă poştală va fi emisă la comemorarea a 125 ani
de la naşterea poetului. În anul 1964, în cadrul seriei
„Aniversări culturale”, îl regăsim pe Eminescu alături de
Ion Creangă, Emil Gârleanu, Michelangelo Buonarotti,
Galilei şi William Shakespeare. În anul 1961 Eminescu este
inclus în cadrul seriei „sculpturi româneşti”, prezentat în
viziunea lui Constantin Baraschi.
lte materiale filatelice au fost realizate de filialele Asociaţiei

30. MARCI POSTALE

31. MARCI POSTALE

32. MARCI POSTALE

33. MATERIALE FILATELICE REALIZATE DE
FILIALELE ASOCIA TIEI DIN ROMÂNIA

34. EMINESCU ÎN MUZICA

35. Eminescu avea convingerea, asemenea lui
TOMA MICHERU
George Enescu, că folclorul este o „limbă
a sentimentului”. A aprofundat melosul
popular, spre a-i extrage esenţa pură a
spiritualităţii naţionale, glasul particular al
neamului românesc. Ca ziarist, a inserat
pagini de reală căldură sufletească despre
reprezentanţii de seamă ai şcolii noastre
muzicale: Alexandru Flechtenmacher,
Eduard Caudella, Toma Micheru.

36. rimii „tălmăcitori în muzică” ai versului eminescian au fost:
George Stephănescu, Tudor Flondor, Gheorghe Scheletti,
Ciprian Porumbescu. „Înger de pază” de Ciprian Porumbescu,
„Ce te legeni codrule?” de Gheorghe Scheletti, serenada
„Somnoroase păsărele” de Tudor Flondor şi ciclul de lieduri
„Floare albastră”, „Şi dacă…”, „La steaua”, „Somnoroase
păsărele”, corurile „Barcarola” şi „La Bucovina” de George
Stephănescu, reprezintă paginile de referinţă ale anilor 1880-
1889.

37. sidor Vorobchievici, Carol Decker, George I. Mugur au transpus poeziile: „De
ce nu-mi vii”, „Revedere”, „De-oi adormi curând”. Devenit epitaf sonor,
varianta cântecului „Mai am un singur dor” de George Mugur a răsunat - în
versiunea pentru cor bărbătesc cu solo de tenor - la înmormântarea lui
Eminescu. Tenorul Constantin Bărcănescu împreună cu corul bisericii
Creţulescu, au interpretat patetica pagină muzicală. În ultimul deceniu al
veacului al XIX-lea, alături de Eduard Caudella, Ioan Scărlătescu, Scarlat
Cocorăscu, Eusebie Mandicevschi, se remarcă Georghe Dima. Promovând
liedurile lui george Stephănescu, Gheorghe Dima, Guilelm Şorban şi
Gheorghe Scheletti, au reuşit să creeze un „curent eminescian” în rândurile
compozitorilor.

38. heorghe Stephănescu a scris noi lieduri şi coruri -
„Kamadeva”, „O, rămâi”, „Pe lângă plopii fără soţ”,
„De ce nu-mi vii?”, „Lasă-ţi lumea ta uitată”- în
tonalităţi „adânci şi nemaiauzite”, care uimesc
generaţiile.

39. „ULTIMA-MI DORINTA”
„PE LÂNGA PLOPII FARA SOT ”

40. Redactare text : Viorica Bica
Realizare Power Point : Raluca Bucur
Coloana sonora: muzica instrumentala la nai si
vioara, http://www.youtube.com/watch?
v=EL0PsHWwkS4