Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

SAECULUM 9/2004

1,623 views

Published on

¤ SAECULUM 9/2004
Poesis : Üzeyir Lokman ÇAYCI

  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

SAECULUM 9/2004

  1. 1. aniversãriAlexandru Deçliu UN MARE CULTIVATOR DE GÂND ROMÂNESC: MIHAIL STERIADE Nãscut la Focºani, acum o sutã de ani (12 aprilie 1904), urmãtorul, emoþionantul autograf: „Þie, iubite Virgil Huzum –Mihail Steriade, supranumit ambasador al culturii ºi literaturii cel mai vechi prieten al meu în viaþã, de pe bãncile Liceuluiromâne în Occident, s-a stins din viaþã în iulie 1994, departe «Unirea» pânã azi – tu care ani de zile, pe tãrâmul cultural-de þarã, la Louvain (Belgia), unde a trãit peste patru decenii. literar sporeºti lumina oraºului natal ºi pe aceea a micii noastre Dupã terminarea claselor primare, la ªcoala de Bãieþi Nr. 1 patrii – Vrancea! – îþi dãruiesc acest exemplar în semn de adâncãdin Focºani, urmeazã Liceul Unirea din Oraºul de pe Milcov, în simpatie ºi de înaltã preþuire, cu nãzuinþa de a putea înfãptui înaceeaºi promoþie cu Virgil Huzum ºi Ion Diaconescu, avându-l viitor împreunã noi gesturi spre gloria Þãrii noastre, Michelprofesor de literaturã pe eruditul I. M. Raºcu, ce organizase cu Steriade, maître de conférance à l’Université de Liége, Louvain,elevii sãi o societate literarã de lecturã ºi creaþie Grigore 20 XII ’71”.Alexandrescu. Un autograf cât o carte de Eticã... Gestul, dincolo de În 1923, debuteazã cu placheta de versuri Pajiºtile sufle-sufle- protocolul prieteniei, sã dea de gândit intelectualilor ºi politi-tului. În acelaºi an devine studentul criticului ºi teoreticianului cienilor, deopotrivã. Mai ales însã gazetarilor care terfelesc totliterar Mihail Dragomirescu, fiind ales din primul an membru în ceea ce iese în calea condeiului lor.Comitetul de conducere al Institutului de Literaturã. În perioada Mihail Steriade revine periodic în þarã ºi la 3 august 1975 istudiilor universitare publicã volumele Vremelnicii (1924), se conferã titlul de Fiu de Onoare al satului Soveja ºi MembruMeduza (1925), Rumeurs sans Aurores (un prim volum în de onoare al Societãþii Culturale Simion Mehedinþi . Cu acestfrancezã care apare la Focºani în 1926), Ceramica (1928). Dupã prilej, Gheorghe Bulgãr remarca urmãtoarele: „O activitate poe-dobândirea licenþei în litere ºi filosofie (magna cum laude), în ticã ºi culturalã, în înþelesul cel mai înalt, de peste patru decenii,1929 e recomandat de Universitatea din Bucureºti pentru a în Franþa ºi Belgia, dar cu ecou în þãrile apusene de vecheurma doctoratul în Statele Unite, dar renunþã în favoarea lui tradiþie culturalã, în numele artei literare ºi pentru prestigiulPetru Comarnescu. Pleacã însã în Franþa cu gândul de a-ºi lua României, impune personalitatea poetului Mihail Steriade îndoctoratul la Sorbona, unde frecventeazã cursurile lui Mario câmpul literelor neolatine. Dinamica sa activitate, ca scriitor,Roques ºi ale lui Paul Hazard. Planul îi eºueazã, dar publicã în publicist, om de ºtiinþã, cu rãdãcini adânci în tradiþiile ºi solul1930 primul sãu volum în strãinãtate: Sojeva ou le retour du României, a câºtigat multe simpatii ºi a fortificat solidaritãþicoeur. Astfel începe el vasta acþiune de popularizare a literaturii morale cu toate activitãþile de prestigiu prin care þara noastrãºi culturii române, dincolo de fruntariile þãrii. Urmãtoarele se afirmã tot mai puternic în lume.”plachete îi apar în 1941 – Aux Ordres du Destin ºi Clamondé. La 24 ianuarie 1977, zi nu întâmplãtor aleasã, lanseazã oDuce o viaþã zbuciumatã, dar continuã sã scrie ºi, în 1945, revistã a Centrului Cultural Românesc din Louvain –publicã volumul Laeange à Marie. L’Indépendance Roumanie. În paralel cu aceste activitãþi, în În timpul celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial, ia parte, ca 1973, publicã Approche d’un génie: Eminescu, în 1974 –voluntar, la Rezistenþa francezã, fapt pentru care, în 1947, i se Hommage à la Roumanie, iar în 1979, Florin Steriade, frateleacordã din oficiu cetãþenia þãrii pe care o apãrase. sãu, tipãreºte la Bucureºti volumul Mihail Steriade vãzut de... Dupã mai multe peregrinãri prin Franþa, Anglia ºi Irlanda În încheiere, reproducem un fragment dintr-o scrisoare(peste tot fãcându-ºi cunoscutã þara de origine), începând cu trimiså în 1988 profesorului Petrache Dima: „Fiind în þarã strãinãanul 1954 se stabileºte în Belgia, devenind exponentul graiului ºi neputându-mi cumpãra un loc de odihnã veºnicã (adicãromânesc în þãrile francofone din vest. temporarã), cu toatã aversiunea mea faþã de incinerare, eu În 1966, fondeazã o editurã proprie – Soveja – unde previzez în testament o astfel de ceremonie.tipãreºte volumul Destin roumain, voix universelle: Michel Acum 24 de ani, când fiul meu s-a dus cu soþia [...] înEminesco , cuprinzând ºi traduceri în francezã din opera România, mi-au adus într-o cutie un kilogram de pãmânt dinpoetului. grãdina noastrã din Focºani. O panglicã tricolorã înnodatã În 1967, la Bruxelles, a fondat ºi a condus Institutul de aminteºte semnul crucii.Limba ºi Literatura Românã Mihai Eminescu, Asociaþia Mon- Bulgãrul din glia þãrii ar fi trebuit sã mã însoþeascã îndialã a Prietenilor lui Mihai Eminescu (1969), Centrul Cultural mormânt, pus pe pãmântul meu în sicriu. Dar cum decizia meaRomânesc (1975). s-a schimbat prin vitregia soartei, nu e cu putinþã ca eu, A revenit în patria natalã de-abia în 1968, la invitaþia Uniunii românul, sã zvârl în foc un pumn din glia strãmoºeascã.Scriitorilor din România. Este primit sãrbãtoreºte ºi omagiat Am început sã dorm în pat cu cutiuþa mea sub pernã, încâtde toate ziarele ºi revistele mai importante. în momentul final eu tot la casa mea din Focºani sã mor. Urna Mihail (Michel) Steriade a editat, în Belgia, un Jurnal al cu cenuºa-mi va fi uºor transportabilã, împreunã cu cutia.poeþilor români (decembrie, 1967), unde au publicat de la Când? de cine? ºi de ce?”debutanþi pânã la marii creatori în viaþã. Poemele au fost strânse, Cutremurãtor!apoi, de autor, într-o Anthologie inachevée de la poésie Opera poeticã a lui Mihail Steriade nu a îmbogãþit liricaroumaine , Edition Soveja – 3000 Louvain. Pe un astfel de româneascã, dar este opera unui talentat om de culturã ºiexemplar (aflat în fondul de carte rarã al Bibliotecii Judeþene popularizator al marii literaturi române, al unei autenticeDuiliu Zamfirescu ), Steriade îi scrie fostului coleg de liceu conºtiinþe româneºti.SAECULUM 9/2004 1
  2. 2. aniversãriConstantin Ciopraga MIHAIL STERIADE – CONÇTIINæA UNEI BIRUINæE Trãind de la douãzeci ºi cinci de ani departe de þarã, atât reflecþia, cât pateticul. Poezia devine emoþie purã,personalitatea focºãneanului Mihail Steriade nu are o audienþã confesiune pe-o strunã. Sentimentul înstrãinãrii într-o þarã rece,pe mãsurã. „sub cerul neprivit”, genereazã dramã: „Strãine-mi sunt de-a Modern prin demersurile existenþiale, în fapt instrumentaþia valma visãrile ce mint / Aducerile-aminte ºi poate ºi-acest cântpoetului e una neoclasicã, în modul unui Duiliu Zamfirescu ori / Ce sufletu-mi rãneºte, / Când doar pãrerile de rãu / De-mi maial lui N. Davidescu. Mihail Steriade nu poartã însã nici togã, vorbesc pe româneºte…” (O, Mamã! Mamã!).nici coturni. Adesea, îl gãsim printre larii familiari, meditând Semnificativã e confruntarea dintre juvenilul „ dorlângã vechi piese de ceramicã. Mesager necontenit al literaturii nelãmurit”, prefaþând simbolic Pajiºtile sufletului (1923), ºiromâne dincolo de hotare (prin traduceri ºi conferinþe), poetul „solia” transmisã Þãrii dupã câteva decenii. Tentaþia evaziuniie un umanist în acþiune, având model declarat figura de pateticã „spre undeva”, „spre himericul aiurea”, cum spusese un altamintire a lui Antoine de Saint-Exupéry. Activitatea sa de poet, era un miraj romantico-simbolist, dar ºi aspiraþie de arãspândire a valorilor româneºti prin intermediul limbii franceze depãºi, fie ºi imaginar, condiþia umanã. Iatã-l pe Mihail Steriade,se înscrie într-un program luminos, în care recunoaºtem modele contemporanul lui Blaga, glosând în modul acestuia: „Ne irosimdiverse, de la patruzecioptiºti ºi Dora d’Istria pânã la Elena privirile cerºind /o zare fãrã zid ºi gratii…”Vãcãrescu ºi ceilalþi, mai noi. Poetul bilingv rãmâne, în mod Pe celãlalt versant, al unei alte înþelegeri a vieþii, Þara, vatrãpractic, profund legat de fenomenul cultural românesc, în milenarã, este expresia unei permanenþe tandre: „O, Te-am iubitversurile sale pulsând, în ciuda distanþelor, permanenþa istoriei, ºi nu Te-am înþeles / ºi printre umbre Te-am lãsat, departe, /a mitologiei ºi orizonturilor de la Carpaþi. cum laºi în cramã vinul ce-i ales / pentru ospãþ ce încã e departe. Scurgerea inexorabilã a timpului stimuleazã un monolog // Ci prânz ºi vin ºi vremuri au venit / ca sã-mi înalþ iubirea pân-prelung, îmbibat de melancolie. Toamna nu e un anotimp, ci o la Tine.” (Solie Þãrii Þãrii)vârstã sau un climat psihologic, ritm sugerând împuþinarea Un admirabil poem concis, Fraþii , transcende dinontologicã: „Luminiºuri de tristeþe ºi tristeþe în luminã / pãsãri individualul strict, într-o tonifiantã solidaritate cu istoria.care trec în zare, zãri care se strâng în zbor…” Registrul rãmâne Conºtiinþa legãturii inalienabile cu „Þara de vise” devine unmereu grav, adecvat dezbaterilor de conºtiinþã; solitudinea, talisman miraculos: „În seara-aceasta-mi pare cã sunt din noutãcerea, divinitatea lasã loc neliniºtii moderne. Ceaþa acasã: / În jurul mesei fraþii cu dragoste-mi fac loc, / O! cina ceanecunoscutului vorbeºte, ca la Paul Claudel, prin mii de glasuri: de tainã lanului sub coasã!… / Toþi fraþii mei m-aºteaptã ºi„Ascult atent, ºi-atât de singur, ºi groaza toatã mã pãtrunde” moartea-mi pare-un joc!”.(Beznã). Un simbol – o „pasãre de smalþ”, pe un blid vechi – Poetul de limbã francezã (continuând seria Elena Vãcãrescu,traduce analogic teribila condiþie a limitelor umane. „Simt cum Ilarie Voronca, B. Fundoianu) se manifestã în cadrul universuluite roade zborul tãu sculptat, / simt cum te zbaþi în împietrirea sãu obiºnuit. Strãin e doar instrumentul de expresie – limba limba;scumpã / ºi smalþul vrei sã-l rupi, blidul sã-l spargi…” Ceramicã perspectiva e aproape toatã româneascã. Un titlu de volum,e o poezie antologicã. De zeci de ori, poetul Vremelniciilor Soveja ou le retour du coeur (1930), rezumã o atitudine. Altsaluta clipa de sublim care, incandescentã, sfideazã neantul. titlu are în vedere Poeme dezrãdãcinate (Poèmes déracinés).Ore de iubire ºi ore de echilibru alterneazã cu aprehensiuni Se pot cita, fireºte, momente lirice legate de solul francez oriþinând de „marea trecere”. Totuºi, când pericolul cãderii în vreo de „þara flamandã”, sau de alte locuri: un Instant béarnais , ungenune interioarã („temniþã de beznã”) devine acut, privirile Paris mon amour, un Souvenir d’Amsterdam. În fluxul liricduc spre naturã; o Nocturnã consoleazã: „Sunt om ºi-mi este intrã însã, ca ºi în versurile în limba maternã, aceleaºi întrebãridor de tot ce e afarã… / Vreau iar sã vãd cum luna pe deal a ºi aceleaºi rãspunsuri. Izvoare, arbori, sentimentul eroziuniirãsãrit, / s-ascult cum valul apei îngânã-un val de umbrã, / ºi timpului, moartea – formeazã obiectul unor elegii în trepte, cucum prin pajiºti limpezi alunecã tãcerea / când creangã dupã zeci de modulaþii. Un imn À la Roumanie lasã sã se audã, încreangã – înlãnþuind vederea – / aºterne pe þãrânã pãienjeni final, un regret duios – al despãrþirii de oamenii de aici, demari de umbrã”. Cântecul Lebedei, Îngerii lui Rainer Maria stejari ºi podgorii, regret pentru „cuvintele de iubire” pe careRilke, o catifelatã Elegie, iatã pagini definitorii. Graþie unui fericit pribeagul nu le-a rostit: „Pardon, ô flammes de l’automne deproces de alchimie spiritualã, cântul transformã tenebrele în ma vie! / Frémissement des voix de la dernière heure, / pardon,senin! Trei elemente revin programatic, alternativ sau Patrie que j’ai aimée, ô Sol natal qui ris / dans cette visionconcomitent: pãmântul, apa, lumina. Existenþa e o sintezã a d’amour qui me demeure…”acestora: „Pãmântul mã þine cu râuri ºi raze. / Mi-e trupul când Poemele lui Mihail Steriade sunt etape ale unei biografiisoare, când nor…” (Cuprind gândul); „Surâd vremelnic, ºi- spirituale patetice. Coordonatele acestei biografii le-a punctatadeseori plângând / mã bucur de viaþã, de dãrnicia sorþii, / cã poetul însuºi: „sintezã de român”, creator de o necontenitãdin pãmânt iau sevã ºi florile ºi gândul / ce nãzuieºte cerul cu „sete de claritate”.zei împodobindu-l…” (Pãmânt); „Sunt un lac adânc ºi sunt opleoapã, / Tot ce þine somnu-nlãnþuit, / Çi cu el þin visul ca pe- ***o apã / Ca s-o beau când dorul arde, umilit.” (Leac). Pânã la unpunct, destinul lui Mihail Steriade aminteºte de acela al lui Sesizãm în lirica steriadescã o continuã bipolaritate; poetulLeon Feraru, emigrat în America, dar rãmas cu nostalgia Brãilei e un antinomic: aproape ºi departe, sentimental ºi cerebral,natale. Dimensiunea specificã maturitãþii focºãneanului nu e interiorizat ºi deschis naturii, împuns de trecerea timpului ºi 2 SAECULUM 9/2004
  3. 3. aniversãriîmpãcat cu clipa. Elegiac ºi dinamic, de asemenea. Traducãtorul ***din românã în francezã, autorul de versuri în trei limbi (românã, Selecþia de traduceri din Eminescu (Approches d’un génie)francezã, neerlandezã), alcãtuitorul de antologii, devorat de se deschide cu, amplã expunere (aproape ºaizeci de pagini)proiecte, dar ºi de conºtiinþa efemeritãþii, balanseazã între despre viaþa ºi opera poetului. Acesta (detaliazã tãlmãcitorul) aînsufleþire ºi resemnare. Sã mai relevãm apetenþa pentru reveria înþeles de timpuriu „cã desfãºurarea existenþei sale nu poate fiîn luminã. Prin luminã, tot – iatã un titlu elocvent dintr-un la fel cu a oricãrui, ci aceea a unui om reprezentativ, cã el trebuievolum din tinereþe: „Asemenea umbrei, de exiºti, atârni de-o sã trãiascã într-o singurã ºi scurtã viaþã existenþa de douã orirazã de luminã…” ªi ca ecou – peste câteva decenii: „Le vol milenarã a þãrii natale”. Cã Eminescu a preferat studiului didacticilluminé des hirondelles, dans le ciel national” (Les Chalands). contactele directe cu „Universitãþile vieþii”, iatã o dimensiuneRomanticii, se ºtie, agreau misterul, solitudinea; erau cu cu urmãri decisive în activitatea sa de artist. Explorarea fonduluiprecãdere selenari. Mihail Steriade este un solar ale cãrui comunitar (limbã, tradiþii, mitologie) ºi deschiderea spre naturãconfesiuni cer neapãrat un spaþiu transparent; la el, starea de au contrabalansat suferinþa moralã. Pe scurt, Eminescu a fostexil e totuna cu o dublã înstrãinare: întâi o distanþiere interioarã „un contestataire avant la lettre opunând bogãþiei sfidãtoare lettre,irepresibilã, apoi o alta, geograficã, îndepãrtare nefastã de sursa o anumitã ascezã…”solarã de acasã: „O, câte veacuri am cãlcat în viaþã / ªi câte mii Conºtient de dificultãþile traducerilor în versuri, Mihailde kilometri am parcurs, / De când m-am dus, din soare înspre Steriade priveºte propria-i întreprindere cu maximã exigenþã.ceaþã...” (Sunt singur). Dacã ceva „scapã” în orice versiune strãinã, dacã „datele pur Cu anii, înstrãinatul trãieºte din ce în ce mai vizibil într-un naþionale româneºti” vor scãpa poate „totdeauna” cititorilortimp circular, dând curs stãrii de dor, care-l întoarce la izvoare. lui Eminescu în alte limbi, mai este oare cazul sã se persevereze?Cântecul din trecut „doare”: „Trecutul mã reîntoarce la þara A propune noi versiuni e un imperativ, cãci opera lui oferãmea de-acolo, / Acum când ard în jocul de soare-aceste crengi „imaginea completã a sufletului românesc”, de unde datoria/ În parcul din Bruxelles…” de a o face cunoscutã „spiritelor cultivate ale lumii”. Semantis- Iniþial, pribegia avea un sens prospectiv, fiind totuna cu mele vor da mereu de gândit. „Ceea ce transcende într-o tradu-instalarea în iluzie. Experienþa vârstei reclamã o revizuire; ideea cere a operelor sale nu este echivalenþa unei muzici a cuvintelorde „pribegie” echivaleazã cu o damnare: „Unde-am fost când sau fidelitatea imaginilor reconstituite, nici sensul exact altânãr fui?/ Nici o urmã-acum nu-i, / De pândit am fost pândit / versului, ci o calitate mai înaltã încã, un fel de înþelepciune,de prigoana unui mit.” (Unde-am fost când tânãr fui? fui?) care corespunde cu patina pe care o dobândesc statuile, înþe- lepciunea ultimã care se degajã din opera unui foarte mare Mai personal decât în confesiunile dintâi, în care se disting poet. Aceastã înþelepciune nu e aceea dintr-un tratat, sau dintr-reminiscenþe din lecturile epocii (un aer elegiac à la Demostene o culegere de aforisme, ci una spiritualã, care planeazã asupraBotez, un timbru narativ amintind de Adrian Maniu), este, convingerilor ºi cãutãrilor unui om ºi care rezultã dintr-o imensãcategoric, autorul retrospectivelor, al meditaþiilor solitare; acum suferinþã trãitã, combãtutã cu înverºunare ºi în sfârºit acceptatã,fraza despuiatã, decantatã dã curs emoþiei pure. Progresul pentru cã suferinþa permite sã înveþi mai mult sensul vieþiiestetic þine ºi de experienþa vârstei. De câte ori Mihail Steriade inimii ºi pe acela al vieþii în totul”.pune înaintea unui cuvânt particula re pentru a sugera re- Prin înþelepciune, aici trebuie sã înþelegem o atitudineîntoarcerea re-venirea re-gãsirea cu alte cuvinte de câte oriîntoarcerea, re-venirea, re-gãsirea, globalã, un rãspuns esenþial în faþa vieþii. Am citat cuvintelese manifestã ca poet al dorului, rezultatele sunt optime. „Sã nu traducãtorului nu numai pentru cã ele exprimã un adevãr, ci ºirecãdem în genune”, conchide el, dupã ce a invocat Ceahlãul pentru cã la baza selecþiei gãsim acest criteriu. În secþiuneaºi Dunãrea. Tot sub semnul acestor reîntoarceri afective se rezervatã textelor bilingve, gãsim poeme precum Odã (în metrusitueazã ºi unele modalitãþi folclorice, legate de fondul antic), Melancolie, Sara pe deal , O, mamã, Glossã, Pesteamintirilor. Nu o datã, el e solidar cu poetul anonim, cu care se vârfuri vârfuri, Somnoroase pãsãrele , Trecut-au anii, Mai am unîntâlneºte dialogând despre izvoare, despre vânt, despre stele singur dor ºi altele. Pentru a ne introduce în atelierul sãu,ºi basme, despre plopi, despre pãdure ºi celelalte. Frapeazã traducãtorul comparã în prealabil (într-un concis comentariu),clasicul „frunzã verde”, care, în transpoziþie în francezã, trei versiuni din Melancolie (versiunile Mãrgãrita Miller Verghi,pãstreazã, dacã nu prospeþimea, cel puþin rezonanþa metaforicã Petru Nicolescu ºi Louis Barral) cu propria versiune. În general,româneascã. Într-o gingaºã Idylle, gãsim aºadar un „Frunzã Mihail Steriade vizeazã expresivitatea, fiorul intim, farmecul rit-verde chiparos”, în octosilab, precum în culegerile folclorice: mului interior, reuºind adesea sã transmitã vibraþia originalului,„La nuit était profonde / Mais quelqu’un siffla tout près / Vers ca în aceastã strofã din Când amintirile: „Quand les souvenirsla lune vagabonde: / Feuille verte de cyprès!”. me replongent / Dans le passé, à mon insu, / Alors de temps en O „micã suitã popularã” se intituleazã simplu: Feuille verte. temps je longe / Le long chemin que j’ai connu”. Sau o strofãE un „frunzã verde de mesteacãn”, cãruia i se asociazã ºi iarba: din Somnoroase pãsãrele: „Des oiseaux ensommeillés / Se rassemblent dans leurs nids / Ou se cachent en la ramée. /„Feuille verte de bouleau, / Qu’il m’est doux le long de l’eau / Bonne nuit!” Mai probantã încã e melodicitatea poemului PesteDe penser à ma jeunesse! / L’ombre monte, la fleur dort, / Mais vârfuri: „Sur les cimes va la lune / La forêt tremble tout doux. vârfurimon rêve est tellement fort / Qu’il pénètre mon ivresse!” / Dans les branches d’arbres roux / Le cor, tristement, résonne”. Prin creaþie, deºi neîmpãcat în sine, Mihail Steriade are, în Imaginea în posteritate a celui care a fost Mihail Steriade e,cele din urmã, conºtiinþa unei biruinþe, în confruntarea cu eter- în multe privinþe, subiect de meditaþie. Ruptura cu climatulnul; în ªi dacã scriu se schiþeazã aproape o certitudine: „Toate creator din þarã a avut efecte negative, inevitabile. Omul detrec ºi dacã mai rãmân / Ca o sintezã a toate ce se scurg / E litere a rãmas departe de evoluþia organicã – reprezentatã depentru cã mã simt un demiurg / ªi peste trecere devin stãpân.” Arghezi, Blaga ºi ceilalþi. SAECULUM 9/2004 3
  4. 4. aniversåriLazår Båciucu MESAGER AL SPIRITUALITÃÞII ROMÂNEÇTI Sfârºit de toamnã în 1968. La Bruxelles ploua. Fãceam parte româneascã, despre preocupãrile de a înfiinþa un Centrudintr-o delegaþie de ziariºti români, condusã de George Ivaºcu, Cultural Român la Louvain, despre fratele sãu de la Bucureºti,care fusese invitatã de Ministerul de Externe al Belgiei. La Florin, care-i fiºeazã tot ceea ce apare în þara noastrã privitor laaeroport am fost aºteptaþi de reprezentanþi ai Guvernului, zia- opera sa. Acestuia avea sã-i scrie: „Aº vrea sã-þi mulþumescriºti belgieni, ambasadorul României, Alexandru Lãzãreanu ºi pentru munca uriaºã pe care ai depus-o ºi o depui în favoareapoetul Mihail Steriade. Eram bucuros pentru cã mã aflam mea. Numai o dragoste de frate fãrã limite ºi o inimã bunã,pentru prima oarã pe pãmântul unei þãri occidentale. Am fost generoasã, cum ai tu, pot consimþi o astfel de întreprindere.încântat de cunoºtinþa pe care am fãcut-o cu poetul Mihail Demersurile, trimiterile de cãrþi ºi reviste, inteligenta lecturãSteriade, lucru pe care i l-am mãrturisit. Aflând cã sunt redactor- a acestora din urmã, cu indicaþiile de articol ºi paginã spre a-miçef al ziarului Viaþa Buzãului, m-a întrebat: „Cum mai aratã uºura lectura mea, toate acestea sunt de nepreþuit ºi îþicomuna Pârscov, pãmânt românesc pe care, copil fiind, l-am mulþumesc din suflet”.cãlcat în lung ºi în lat? Mai sunt meri ºi pruni pe acele dealuri?” Florin Steriade meritã o astfel de mulþumire, pentru cã, înI-am rãspuns cã da, cã am vãzut livezile de meri ºi pruni 1979, la Editura Litera, a pus la îndemâna cititorilor o bogatãprimãvara, atunci când înfloriserã ºi cãtre toamnã, atunci când informaþie bibliograficã.dãduserã în pârgã… Cu nostalgie, aproape cu lacrimi în ochi, Personalitãþi de marcã ale literaturii, culturii ºi presei românemi-a spus: „Ori de câte ori îmi aduc aminte de anii copilãriei, au consemnat opiniile lor privitoare la opera lui Steriade:îmi vin în memorie frumoasele ºi mândrele plaiuri ale Buzãului Demostene Botez, Aurel Baranga, Eugen Barbu, Gheorgheºi Vrancei, locuri pitoreºti, care mi-au marcat viaþa”. Bulgår, Constantin Ciopraga, ªerban Cioculescu, Dan Cristea, Am simþit cã sufletul lui era luminat de soarele locurilor Constantin Criºan, Mihai Drãgan, George Munteanu, Saºa Panã,natale pe care s-au ivit Mioriþa ºi nemuritoarele balade po- Alexandru Piru, Violeta Zamfirescu, Traian Olteanu, Danielpulare. Dupã ce am discutat cu poetul în mai multe rânduri, am Dimitriu. Cronicile, consemnãrile, reportajele, analizele asupraconvenit sã colaborãm. M-am convins cã era un om sfios, operei compatriotului nostru îl prezintã „stãpân pe meºteºugulsensibil, bântuit de dorul de þarã, legat trup ºi suflet de versului” încã de pe vremea studenþiei, când scotea elegantefenomenul spiritual românesc, în versurile sale pulsând istoria, plachete în tiparniþele din Focºani… „tonalitatea generalã anatura, peisajul de la Milcov, Dunãre ºi Carpaþi. mesajului sãu este calmã, seninã, tonicã pânã ºi în invocarea La întâlnirea pe care am avut-o la Ceainãria din Bruxelles, morþii” (ªerban Cioculescu). „La Mihail Steriade, mesagerîn interiorul cãreia erau expuse carpete ºi cusãturi cu motive neostenit al literaturii române, dincolo de hotare, prin traduceripopulare româneºti, mi-a vorbit cu patos despre „marele ºi conferinþe, pasiunea pentru poezie se confundã cu tot ceEminescu, pe care l-am îndrãgit ºi încerc ºi sper sã-l îndrãgeascã poate servi, pe plan spiritual, apropierii între oameni. Poetulºi belgienii ºi toþi cei ce vorbesc limba francezã ºi limba este un umanist în acþiune, având ca model declarat figura deflamandã”. M-a convins cã, pribeag fiind, Þara sa de baºtinã a pateticã amintire a lui Antoine de Saint-Exupéry, ca ºi acesta,rãmas ºi rãmâne pentru el un adevãrat tonic. Cã acesta e generos ºi încrezãtor…” (Constantin Ciopraga).adevãrul a încercat ºi reuºit în publicaþia Le Journal Roumain Toþi cei pomeniþi mai sus subliniazã faptul cã, peste tot pedes Poètes pe care o realiza cu mari sacrificii financiare. Mi-a unde a trecut, Mihail Steriade a rãspândit cu generozitate valoriletrimis mai multe numere. Unul dintre ele, cel din 10 Mai 1970, spirituale româneºti.este dedicat, în întregime, Anului 1970: Anul Eminescu. Pe Într-o duminicã a toamnei anului 1970, când belºugulprima paginã este reprodusã statuia lui Mihai Eminescu de la recoltei râdea-n ciorchini, am primit de la Mihail Steriade oConstanþa. Sunt inserate date despre poetul naþional ºi poezie scrisã în limba francezã, închinatã pâinii, simbol aluniversal, programul conferinþelor pe care Mihail Steriade urma rodniciei, a cãrei echivalenþã româneascã o transcriu însã le þinã în Belgia, Franþa ºi România. Din publicaþie se remarcã încheierea acestor rânduri: „Pâine albã, esenþa noastrã ultimã!transpunerea în limba francezã a poeziei Sara pe deal. În alte / Câte seminþe s-au risipit în þãrânã / Pentru a rodi argila solarãpagini sunt publicate, în francezã ºi în flamandã, poeziile lui / În chip de spice ale speranþei? / Câtã zilnicã trudã e în /Eminescu O, mamã…, Sonet I, Sonet III, Despãrþire ºi Lacul, Cântecul de tulpini, de grãunþe ºi arome? / Savoare ºi forþãtranspuneri în limba românã a unor poeþi belgieni – Hugo nespusã e-n tine, o, pâine / Auritã ºi albã, tronând la amiazã ºiClaus, Odilon Jean Périer, Caludine Bernier, poezii ale unor tineri cinã / Cu nestãvilitã sete de viaþã! / Ne-am rãspândit pretu-poeþi români. tindeni pe câmpuri / Pentru a te numi hrana ºi înþelepciunea Împreunã cu Jurnalul din mai 1970, am primit ºi câteva noastrã / Tu veºnic semn / Al unirii în bucurie ºi tristeþe.”poezii ale distinsei mele cunoºtinþe, Mihail Steriade, pe care ile-am publicat în ziarul buzoian nr. 689, la Cadranul literar. ***Este vorba de poeziile Visu-mi românesc ºi Unde-am fostcând tânãr fui. În octombrie 2000, la Universitatea din Liège, am pomenit În seara petrecutã la Ceainãria Sa, mi-a vorbit cu un respect numele poetului. Am fost încântat pentru cã am auzit numaideosebit despre creaþia lui Goga, Blaga (acestuia i-a consacrat cuvinte de laudã la adresa românului Mihail Steriade. Ca ºi lanr. 2/1968 al periodicului sãu), Arghezi... Mi-a vorbit, de Bruxelles ºi Louvain, de altfel, unde a fost un adevãrat mesagerasemenea, despre legãtura perfectã dintre istoria ºi poezia al spiritualitãþii româneºti. 4 SAECULUM 9/2004
  5. 5. aniversåriFlorentin Popescu MIHAIL STERIADE MI-A RÃSPUNS DUPà 23 DE ANI... Prin 1968, încå student fiind, i-am trimis profesorului îndeplinesc dorinþele exprimate.Mihail Steriade la Leuven (Belgia) un grupaj de versuri Vã citesc textul ºi poemele çi, sfidând soarta, vãproprii. ªtiam cã poetul editeazã o revistã – Poezia, de expediez aceste câteva rânduri sperând sã ajungã.prestigiu european ºi cã este deschis colaborãrilor din Dar cine sunteþi azi? ªi unde locuiþi?toatã lumea, dar mai ales celor venite din România. Vã este „satul, mort în satul de somn?”Nutream speranþa cã textele mele îi vor trezi interesul ºi (F. P.)cã, mãcar parþial, vor vedea lumina tiparului în amintitapublicaþie. N-am primit nici un rãspuns ºi m-am gândit Cum nu pot prevedea destinul acestui mesaj, vi-lcã probabil, din cine ºtie ce motive, epistola mea n-a expediez totuºi însoþit de un exemplar al „jurnalului” meu,ajuns la destinaþie ori, dacã a ajuns, a fost aruncatã la precum ºi o încercare grabnicã de transpunere în francezãcoº. a uneia din poeziile trimise. Dupã amar de vreme (23 de ani), când uitasem demult Ca sã nu vin cu mâinile goale.de misiva cu pricina, în 1991, pe adresa pãrinþilor mei Aº fi fericit sã am ºtiri de la dvs.din Buzãu (unde locuiam ºi eu în 1968), a sosit rãspunsul Cu toatã prietenia de confrate scriitorlui Mihail Steriade. Îl reproduc mai jos considerând cã, Prof. Michel Steriadedincolo de caracterul personal, scrisoarea prezintãinteres fiindcã atestã, încã o datã, nostalgia acestui poet Urmeazã o versiune francezã a poeziei subsem-pentru þara natalã ºi probeazã, pe de altã parte, dorinþa natului, Drumul, dupã care expeditorul îºi încheie epistolade a nu trece în lumea de dincolo înainte de a avea cu un Post-Scriptum:conºtiinþa ºi cugetul împãcate cã ºi-a achitat toate „La poesie est belle et aurait pu être signée par Lucian„datoriile” påmânteºti – chiar ºi una mãruntã, cum era Blaga. Dans l’original les vers 2 et 4 me semblentaceea de a-mi rãspunde, dupã douã decenii ºi ceva, la o ambigues, d’où un traduction qui n’est pas fidèle.scrisoare...(Florentin Popescu ) Si vous êtes en vie, si vous écrivez encore, si cette page vous parvient: sachez que j’ai presque 88 ans et Michel Steriade Leuven, 27 noiembrie 1991 que le nostalgie me consume. Mourir loin de mon pays!...” Sint Maartensdal („Poezia este frumoasã ºi luminoasã ºi pare a fi inspiratã 4-584 de Lucian Blaga. În original versurile 2 ºi 4 mi s-au pãrut B-3000 Leuven ambigue, de unde traducerea lor nu tocmai fidelã. Dacã (Tel. 016/23.98.67) sunteþi în viaþã, dacã mai scrieþi ºi aceastã paginã vã parvine: reþineþi cã am aproape 88 de ani ºi cã nostalgia Domnule Florentin Popescu mã chinuie. Mor departe de patria mea!” Acum 23 de ani mi-aþi trimis o scrisoare în care îmispuneþi cã: „Buzoienii... se regãsesc oricând ºipretutindeni”. Ar fi un miracol dacã rãspunsul meu v-ar parveni,dupã atâta amar de vreme, când evenimente colosaleau avut loc, în Þarã ºi în lume. „Câte pãduri, câte nopþi, câte ape ard în furtuna de-acolo? dea Domnul zidul verde sã rãmânã!” (Florentin Popescu) dar tare mi-e teamã cã: „lacrima cade pe-o lispã de-nalt!” (F. P.) Gãsesc scrisoarea dvs rãsfoind din întâmplare uncarton cu sute ºi sute de scrisori care m-au îngropat aniîn ºir, îndurerându-mã cã nu puteam sã rãspund sau sã Copil geopolitic privind naçterea omului nou SAECULUM 9/2004 5
  6. 6. eseuNicolae Iliescu A-ÞI PEDEPSI ISTORIA Avem un talent deosebit sã ne strivim vocalele,consoanele ºi gândurile de parmalâcul de pãianjen alfuduliei! Prosteºti, fireºte, de tot firave ºi mai ales defoarte scurtã duratã, cãci sclipirea lumeascã este întot-deauna ajustatã, dacã nu doborâtã de-a binelea, destrãlucirea eternã a stelelor ce înfloresc seara deasupracapului. Zice Eminescu, ºi bine zice, la pagina despreromânii peninsulei balcanice, cum cã „nestatornicianoastrã, iubirea de schimbãri, deasa rãsturnare a tuturortemeliilor statului ºi rivalitatea copilãreascã de a întrecepe toatã lumea a fãcut, atât în trecut cât ºi în prezent,ca sã irosim o mulþime de puteri vie, care se puteauutiliza pe un teren folositor, pe lucruri de nimic sau de-adreptul stricãcioase”. Mai încolo vorbeºte despre clasa„de hoþi semidocþi carii stãpânesc România”, dar astase întâmpla la 26 septembrie 1878 (citãm dupã ediþia de Metamorfoza lui NarcisOpere politice îngrijitã de Ion Creþu, volumul întâi,Editura Cugetarea-Georgescu Delafras ). Din nefericire, dupã mai bine de o sutã de ani suntemtot acolo, fapt care mã face sã cred cã Eminescu a avut, tiparele prestabilite, este un fel de colonie a celeidin nou, dreptate, ºi nu liberalii, chiar dacã ei au înfãptuit franceze, o ºtim direct de la Fundoianu ºi indirect chiar„neabãtut” România modernã, desigur importând legile de la Cãlinescu. Discursul alb este aparenþã ºi numaiºi instituþiile ºi jobenul! Vorbim despre liberalii lui Brãtianu imbecilii nu pot observa poezia din fãraºul locurilor co-ºi Rosetti, nu de alde pãpãdia de Muscãcath, „cearcãnul mune, „trenul ce taie ca un brici stepa”. Oricât s-ar chinuimicilor mizerii”! Luãm de bun ce refuzã alþii, ne intere- unii criticuºi sã-l opunã altor ironiºti gen Topârceanu,seazã gloriile pe spaþii minuscule, stãm la coadã ºi ne Dimov, M. Ivãnescu, Brumaru, Gellu Naum, nu le vaîmbrâncim la staþii facultative, ca în teatrul lui Pintea, în ieºi, Sorescu fiind chiar poet în timp ce ãilalþi sunt buni,general ca în teatrul absurd. ªi, mai ales, nu ºtim a cântãri desigur, dar amuzanþi ºi agreabili doar. În joaca de-asinguri pietrele, slovele, rãzbunãrile ºi cântecele noastre cuvintele simple sau regionale, Marin Sorescu calcã peistorice. Atâta cât sunt ºi cât ne deosebesc de alþii de urmele lui Creangã, scriind o nouã epopee homericã.acelaºi fel! Noi nu vedem dintotdeauna dinspre afarã ºi Melancolia lui poeticã e distilatã ºi haºuratã de ironie,suntem extrem de atenþi sã nu cãlcãm în strãchini, deºi de haz de necaz. Autorul nostru traduce sagacitatea ºinumai cioburi rãmân în urma noastrã. Iatã de pildã un rãutatea înaltã a lui Esop ºi a lui Lucian din Samosata înexemplu de mare rãtãcire în cazul lui Marin Sorescu. parabole ºi descântece olteneºti. Unul dintre marii Unii încep prin a spune cã ministeriatul i-a umbrit intelectuali ai veacului XX, G. Stainer, citeazã poemaactivitatea ca „un cântec de arºiþã”. ªi Maiorescu a fost Retroversiune ºi-i gãseºte afinitãþi cu du Bellay,ministru ºi a fãcut gafe destul de destule, iar dintre Nabocov sau Leopardi. Ce vreþi mai mare postmodernismposdecembriºti adevãrate catastrofe naþionale au fost decât ãsta sau chiar decât debutul prin exersarea mâiniiBleºu ºi Calamitru. În ceea ce priveºte valoarea în sine, pe alte registre, precum ucenicii în atelierele pictorilorSorescu este singurul scriitor printre miniºtri, soarta ºi de seamã?!talentul aºezându-l departe de nulitãþile amintite oleacã Marea poezie ºi marea literaturã ar fi întotdeauna unmai sus. Apoi, textele dumisale – poetice, prozastice ºi soi de înºelãciune cu vocalele ºi consoanele, un fel dedramatice – fac parte din patrimoniul cultural naþional ºi suprapunere a întâmplãrii peste „temniþa sufletului”. Înnu contrazic cu nici o fãrâmã vorbele lui G. Cãlinescu: cele mai bune piese ale sale – La lilieci ºi teatrul de„el gãseºte un punct de vedere care n-a trecut altuia prin sare – Marin Sorescu nu este cu nimic mai prejos decâtminte, aºazã oul lui Columb, spãrgând coaja în partea linia de plutire a lui Nichita Stãnescu sau Eugen Ionescu.sferoidalã ºi apoi, gãsindu-ºi o stabilitate, vorbeºte în Lumea se schimbã, se globalizeazã, uitã ºi-ºi aduce pechipul cel mai simplu”. I se reproºeazã facilitatea poeziei urmã aminte ºi sincer nu ºtiu dacã nu cumva pestecu poantã ºi stilul ducarniþ, umblãtor pe meridianele cincizeci de ani „totul va fi invers” ºi nea Mãrin al nostruplanetei. Se mai zice cã-i traducerea lui Prévert în îi va lãsa în urmã cu o lungime de barcã pe cei doi. Ce,românã. În general, literatura românã, când nu iese din lui alde Brâncuºi cât i-a trebuit sã devinã ceea ce este? 6 SAECULUM 9/2004
  7. 7. eseuFlorin ConstantiniuPermanenþele istoriei ale lui Nicolae Iorga, astãzi Orice istoric, pentru care investigarea trecutului nu este cu totul strãinã de rasismul, care, atunci cândeste o simplã narare a faptelor, simte nevoia de a întemeia istoricul român îºi prezenta comunicarea la Zürich, eracele douã paliere ale anchetei sale – reconstituirea concepþia fondatoare a celui de-al treilea Reich, instauratevenimentelor ºi interpretarea lor – pe un fundament de Hitler. Iorga þinea sã precizeze, tocmai pentru a evitateoretic ºi metodologic. În trecutul apropiat, pentru mulþi orice confuzii, cã „nu existã o rasã cristalizatã, odatãistorici aceastã bazã a constituit-o concepþia materialis- pentru totdeauna”; el vorbea de „rasa de sintezã”, într-omului istoric. Am în vedere adeziuni sincere ºi nu conver- permanentã plãmãdealã, supusã dinamicii istorice.tiri prin constrângere sau din oportunism. Prãbuºirea În sfârºit, ideea era definitã de Iorga drept „puterecomunismului a anulat, practic, valoarea de instrument abstractã ºi amintirea, devenitã instinct, ºi cu atât maicognitiv a marxismului, deºi unii cercetãtori – precum puternicã, a acþiunilor împlinite, de a cãror mustrare miste-Eric Hobsbawm – au rãmas fideli teoriei despre evoluþia rioasã nimeni nu poate scãpa”. Comunicarea lui Iorgasocietãþii omeneºti, formulatã de autorul Capitalului ºi cuprindea numeroase exemple destinate sã ilustreze celecontinuã sã opereze cu conceptele sale. Dacã astãzi trei permanenþe ale istoriei. Ea anunþa acea mare operã,istoriografia francezã – adevãratã istoriografie–pilot în Istoriologia umanã, la care el lucra, când a fost asasinatceea ce priveºte concepþiile ºi tehnicile de investigaþie – de legionari, în noiembrie 1940.oferã exemple vrednice de urmat (Fernand Braudel, Conceptul de permanenþe ale istoriei se înrudeºte cuEmmanuel Le Roy Ladurie, Jacques Le Goff, Michel „durata lungã” a lui Fernand Braudel ºi cu „forþele profunde”Foucault ºi alþii), istoriografia românã dispune de o teorie ale lui Pierre Renouvin ºi J.-B. Duroselle. Este, desigur,care, aplicatã, s-ar dovedi deosebit de fecundã. regretabil cã rolul de precursor, în acest domeniu, al lui În septembrie 1938, Nicolae Iorga a prezentat la Nicolae Iorga este ignorat. Deºi formulatã acum aproapeCongresul Internaþional de Istorie de la Zürich o comu- ºapte decenii, teoria lui Iorga despre permanenþele istorieinicare intitulatã Permanenþele istoriei (N. Iorga, Gene- se dovedeºte actualã ºi fecundã, dacã este adaptatãralitãþi cu privire la studiile istorice, ed. a III-a, Bucu- curentelor actuale ale istoriografiei internaþionale. „Hotã-reºti, 1944, p. 237 - 255). Ostil construcþiilor apriorice de rârile supreme” ale pãmântului, de care vorbea Nicolaefilosofie a istoriei, Nicolae Iorga a considerat necesar sã Iorga, sunt, astãzi, obiectul cercetãrilor de geopoliticã.caute, sub înveliºul succesiunii ameþitoare a faptelor, Ea studiazã atât acþiunea mediului geografic asupra„statornice puncte de sprijin la care [istoria] sã poatã fi societãþilor umane, cât, mai ales, direcþiile imprimatereadusã pentru a construi astfel o altã ºtiinþã decât aceea, politicii statelor de aºezarea lor geograficã. Ieºitã de subamãgitoare, a codificatorilor filosofici de odinioarã”. Aceste condamnarea pe care i-o adusese manipularea ei de cãtre„statornice puncte de sprijin” erau „permanenþele istoriei”, regimul nazist, geopolitica a devenit, în zilele noastre,în numãr de trei: pãmântul, rasa ºi ideea. un instrument analitic, indispensabil oricui vrea sã înþe- Pãmântul sau cadrul geografic modeleazã „felul de leagã istoria universalã ºi viitorul societãþii umane.viaþã al fiecãrui neam”, pentru cã – spune Iorga – „Rasa de sintezã” intereseazã acum prin aspectul ei„pãmântul suveran, cu vecinãtãþile ºi cu orizontul lui, îºi de psihologie colectivã. Deºi aºa-numita „psihologie ava impune voia”. Rasa, în concepþia lui Nicolae Iorga, popoarelor” îºi cautã încã aparatul conceptual ºi mijloacele de investigaþie, specificul naþional reþine tot mai mult atenþia cercetãtorilor. Ce-i deosebeºte pe americani de germani, pe germani de ruºi, iatã, spre exemplu, întrebãri de la al cãror rãspuns se aºteaptã explicaþii pentru desti- nele excepþionale ale acestor comunitãþi etnice. Cât priveºte definirea psihologiei românului – ajuns acum în coada Europei –, studiul ei cu mijloace ºtiinþifice este de interes capital. Ideile, nu numai în istorie, dar ºi în actua- litate, se dovedesc factori de cãlãuzire ºi de dinamizare a colectivitãþilor. Ideea naþionalã, ideea integraþionistã, ideea religioasã se confruntã astãzi ºi provoacã, în lume, puternice ºi sângeroase convulsii. Pentru a le înþelege sensul ºi pentru a le curma este necesarã cunoaºterea originii ºi a evoluþiei lor. Permanenþele istoriei ale lui Nicolae Iorga apar astãzi ca o concepþie bine articulatã, confirmatã de desfãºurãrile istorice ºi deosebit de utilã Enigma dorinÆei – mama mea, mama mea, mama mea în cercetarea trecutului ºi desluºirea viitorului.SAECULUM 9/2004 7
  8. 8. eseuConstantin Coroiu „Mã consider un discipol al lui Ibrãileanu” Constantin Ciopraga criticul ºi istoricul literar, profesorul Ciopraga, naþional ci de la cel de personalitate „O literaturã – precizeazã naþional, personalitate.meu ºi al multor zeci de promoþii de studenþi în litere, la domnia sa – poate avea specific naþional, fãrã sã aibã persona-Universitatea din Iaºi, împlineºte 88 de ani. Erudit – l-aº numi litate în perspectiva universalitãþii. Am pornit de la un vers dinProfesorul ªtietot –, autor al unui impresionant raft de cãrþi - Faust «Cel mai mare bun al copiilor pãmântului este numai Faust:monografii, studii, eseuri, între care admirabila sintezã Perso- personalitatea», adicã unicitatea în cadrul unei comunitãþi, cãcinalitatea literaturii române, dar ºi poezie, prozã, memorii, personalitatea este alcãtuitã din complementaritãþi. Altfel spus,inclusiv un roman, inspirat dintr-o experienþã terifiantã, cea a din râsul lui Creangã, al lui Caragiale ºi din profunditatea tragicãprizonieratului –, aproape nonagenarul magistru este ºi un a lui Eminescu. Comicul ºi tragicul nu se anihileazã, ci ajung laadevãrat model Un model intelectual ºi moral. Precum ilustrul model. o împãcare”.sãu înaintaº G. Ibrãileanu. Într-un interviu pe care i-l luam în Tolerant, conciliant, întotdeauna dispus sã-þi dea o infor-urmã cu opt ani (la aniversarea a opt decenii de viaþã), îi amin- maþie, un sprijin, generos mai ales cu tinerii, dar ºi cu scriitoriiteam o mãrturisire a lui Ralea: „Cel mai important eveniment din ºi artiºtii, Constantin Ciopraga este în acelaºi timp exigent ºiviaþa mea a fost întâlnirea cu Garabet Ibrãileanu”. Iar profesorul demn. Îmi spunea odatã cã l-a îndurerat ºi-l îndurereazã sin-Ciopraga îmi mãrturisea la rândul sãu: „Aº putea repeta ºi eu tagma cioranianã ruºinea de a fi român „În strãinãtate, ori de român:cuvintele lui Ralea, cu precizarea cã întâlnirea mea cu Ibrãileanu câte ori am avut ocazia, ºi am avut-o în nenumãrate rânduri,s-a produs numai prin intermediul cãrþilor. Fluidul creat, însã, m-am comportat ca unul care vine dintr-o lume ce reprezintãatunci, în tinereþe, pe aceastã cale, s-a dovedit hotãrâtor pentru ceva ºi are ceva de spus. Nu am încercat complexe deevoluþia mea intelectualã. Dar nu numai în ordine intelectualã, ci inferioritate decât prin ’39, ca student, în Franþa. Asta fiindcãºi în ordine general-umanã. Ibrãileanu era un romantic, un între Franþa ºi România erau atunci distanþe enorme. La noi nusentimental, dar ºi un raþionalist, profund preocupat de omenesc aveam nici mãcar un kilometru de drum asfaltat într-un judeþ.în toate formele lui. Mã consider, într-adevãr, un discipol al lui (— Dar – i-am spus – politicienii din generaþia Dv. afirmã cãIbrãileanu, cu toate cã nici nu l-am vãzut mãcar. Când am venit atunci România era bogatã, civilizatã, democraticã, europeanã,eu la Universitatea din Iaºi, ca student, el nu mai þinea cursuri ºi «o þarã fericitã», ca sã citez o formulã pronunþatã adeseoriera suplinit de Octav Botez, fratele scriitorului Jean Bart, care, de dupã 1940!) — Sunt exagerãri. E bine sã fim realiºti, sã res-altfel, dupã moartea lui Ibrãileanu, în 1936, a devenit titularul pectãm adevãrul. Revenind, oriunde am fost, în Europa, încatedrei, succedându-i magistrului”. Cu acelaºi prilej, evocam o America, în atâtea locuri, la universitãþi, la alte instituþii ºtiin-altã propoziþie memorabilã ºi anume una a lui Borges „Lecturile Borges: þifice, m-am simþit pe picior de egalitate cu partenerii de dis-sunt veritabile evenimente ale vieþii”, la care academicianul cuþie. De altfel, cred neþãrmurit în capacitatea poporului nostru,Ciopraga subscrie: „Absolut. Prin lecturã ne depeizãm, ne în forþele sale demiurgice. Puºi în alte condiþii, ne-am fi aflatdespãmântenim, devenim alþii. De aceea, zicea Borges cã viseazã mult mai sus decât nivelul la care ne aflãm astãzi, mult mai susParadisul ca o bibliotecã. Opþiunea mea pentru literaturã este o decât alþii”.opþiune totalã, prin ea mi s-a revelat ce este important în viaþã, În biografia profesorului ºi rafinatului intelectual, un capitolîn lume, de la universul mare pânã la viaþa de familie”. aparte îl constituie experienþa a patru ani de lagãr, o experienþã- Cât priveºte personalitatea literaturii române pe care a române, limitã: „Mulþi care s-au aflat în situaþia mea nu s-au mai întors.definit-o, dupã ce i-a relevat principalele coordonate, într-o Dar în acel spaþiu al neliniºtii, al morþii ºi al aºteptãrii au fost ºivoluminoasã carte, Constantin Ciopraga crede cã este, înainte momente frumoase... Acolo l-am aprofundat pe Baudelaire.de toate, o literaturã „cu o puternicã amprentã oralã, de o mare Într-un lagãr de prizonieri, la mii de kilometri de þarã, aproapecomunicativitate”, deschisã spre naturã ºi mit ºi ilustrând de Volga... Unul dintre prizonieri avea opera completã a lui„echilibrul între antiteze”. În viziunea sa – deosebitã de a celor Baudelaire în ediþia Pleiade frumos legatã în piele de culoare Pleiade,care deplâng absenþa tragicului din literatura ºi, pânã la urmã, verde. Am desfãcut-o în fascicole de câte 50 de pagini ºi astfeldin structura sufleteascã a poporului român – tragicul existã, circula din mânã în mânã... În lagãr aveam lungi discuþii cudar „are drept contrapondere o anumitã liniºte, o anumitã deta- prizonierii italieni. Cunoºteam italiana destul de bine din facul-ºare ºi o încredere în fiinþa comunitãþii”. Nuanþând, criticul tate, unde studiasem limba ºi literatura francezã, iar secundarafirmã cã trebuie sã vedem în aceasta „o formã de clasicitate – italiana ºi spaniola. Unul dintre italieni era un cunoscut al luicu originea în folclor” ºi sã observãm, totodatã, cât de repede Giovani Papinni. Câteva ore pe zi, graþie discuþiilor cu ei, uitams-a sincronizat literatura românã cu modelele universale: „Avem unde sunt”.astãzi opere literare, îndeosebi în prozã, care pot sta în orice A învãþat, în lagãr, limba germanã, traducând din Goethe,mare bibliotecã sau librãrie din lume. Romantismul nostru a Schiller, Heine ºi ºi-a perfecþionat limba englezã. Teribilafost unul necanonic, neprogramatic, precum cel francez de experienþã l-a fãcut sã creadã cã: „Orice zi în care mai pot vedeapildã, care a început cu programe, cu manifeste. Clasicismul, soarele mi-a fost dãruitã”.la fel. La noi, romantismul se amestecã cu clasicismul în modul Într-un interviu realizat de Grigore Ilisei profesorul Ilisei,cel mai firesc. Aceasta este, în fond, starea permanentã a Ciopraga povesteºte: „Acolo s-a întâmplat un lucru pe care-lumanitãþii. Umanitatea este cãutãtoare febrilã de nou, dar când consider de domeniul basmului. S-a fãcut o orchestrã simfo-ajunge la anumite orizonturi, revine la clasicism. De aceea s-a nicã. Românii au fãcut-o”. Vioara a adus-o ajutorul de coman-ºi spus despre clasicism cã este un romantism îmblânzit”. dant, un maior, profesor de matematicå – „un om de treabã”.Profesorul consacrã un întreg capitol filonului religios din lite- Violoncelul ºi contrabasul au fost confecþionate de prizonieriratura românã ºi relevã un aspect care „nu este cel mai carac- cu bricegele. Tot aºa – mai multe viori. Pentru þiganul Cojocea,teristic, dar a fost neglijat (de exegeþi – nota mea): prezenþa care era þambalagiu, s-a fãcu un þambal. Sã ne mai mirãm cãmamei universale, acea mater universalis care, în mod sub- universalis, profesorul nostru afirmã cã, în fond, lecþia rãzboiului ºi a lagãruluiconºtient, ne leagã de mama de la începutul lumii, de mama este: „Sã nu trãieºti numai pentru tine. Sã faci în fiecare zi cevaoriginarã. Este invocatã la Arghezi, Blaga, Voiculescu ºi la alþi pentru alþii”.vreo doi-trei autori importanþi”. În lucrarea sa, Constantin Ne-am însuºit noi, oare, studenþii sãi aceastã lecþie? AºCiopraga porneºte nu de la ideea, nu de la conceptul de specific vrea sã nu mã îndoiesc! 8 SAECULUM 9/2004
  9. 9. comemoråriGheorghiþã Geanã VASILE BÃNCILÃ – 25 DE ANI DE LA SÃVÂRÇIRE Filosof, pedagog, eseist, Vasile Bãncilã a lãsat contri- sfârºitul anilor ‘60 reapare în presã ºi în emisiuni de radio.buþii semnificative în diverse domenii ale filosofiei, Vasile Bãncilã ºi-a etalat ideile filosofice îndeosebiprecum: teoria cunoaºterii, etica, estetica, antropologia în eseuri, gãzduite de câteva din cele mai importantefilosoficã, filosofia socialã, filosofia religiei, filosofia cul- reviste din perioada interbelicã, precum Revista de filo-turii. În toate fenomenele abordate Bãncilã cautã nervul sofie, Ideea europeanã , Gând Românesc sau (privi-metafizicii. legiatã în opþiunile sale) Gândirea, din a cãrei „grupare” S-a nãscut la 1 ianuarie 1897 la Brãila ºi a intrat în redacþionalã a fãcut parte. („Socoteºte-te la Gândireaeternitate la 10 iunie 1979, din Bucureºti. Tatãl, Neculai, nu ca la dumneata acasã, ci la dumneata acasã”, îi scria,era originar din Sãcele (Braºov), de unde plecase la vârsta în 1927, directorul revistei, Nichifor Crainic.) În Gândireade doisprezece ani. Mama, Ileana, þãrancã din Runcu- îi va apãrea, în 1927, studiul Dl. Rãdulescu-Motru ºiPopeºti (fostul jud. Râmnicu Sãrat), nu ºtia multã carte, doctrina personalismului energetic , pe care îl va dez-dar era bunã creºtinã ºi fidelã pãstrãtoare de datini. volta ºi publica un an mai târziu, în 1928, în formã deMediul rural în care ºi-a petrecut copilãria (întâi la Runcu, volum, sub titlul Doctrina personalismului energeticapoi la Scorþaru-Nou, în nordul Bãrãganului, unde tatãl a dlui Rãdulescu-Motru. Tot în Gândirea va publicasãu arendase o moºie) l-a marcat profund pe Bãncilã. Lucian Blaga eseist (1934) ºi Despre eseu (1935),Dupã studiile primare începute la Scorþaru, urmeazã Liceul texte care, în ordine inversã, vor fi reluate ºi investite cuNicolae Bãlcescu din Brãila. Trece examenul de baca- funcþie introductivã la cel de al doilea studiu de dimen-laureat (1916) ºi absolvã ºcoala de ofiþeri de rezervã de siunile unui volum din bibliografia originarã a lui Bãncilã,la Tecuci. Ia parte ca voluntar în Rãzboiul de Întregire a Lucian Blaga, energie româneascã (1938, reeditatNeamului. Semnele acestei participãri vor fi o ranã gravã postum în 1995). În fine, în paginile aceleiaºi publicaþiila braþul stâng ºi douã decoraþii – Medalia Victoria ºi vor apãrea douã eseuri – Duhul sãrbãtorii ºi DeclinulFurajera Ordinului Mihai Viteazul . Între 1918–1922 sãrbãtorii (ambele în 1936) – care, împreunã cuurmeazã cursurile Facultãþii de Filosofie, la Universitatea Pedagogia sãrbãtorii (Almanahul ºcoalei primare ºidin Bucureºti, unde îi are drept profesori pe Nae Ionescu, al familiei , 1936), alcãtuiesc un triptic devenit clasic înIon Petrovici, C. Rãdulescu-Motru, D. Gusti, G. G. istoria culturii române, referitor la problema sãrbãtorii.Antonescu, dar audiazã, de asemenea, cu sârg prele- Numele lui Vasile Bãncilã este asociat mai ales contri-gerile altor iluºtri dascãli ai Universitãþii, de care se va buþiilor tocmai menþionate. O analizã mai cuprinzãtoarelãsa adânc înrâurit, precum N. Iorga, Ov. Densuçianu, aratã însã cã atât exegeza operei lui Blaga ºi a luiD. Onciul, Vasile Pârvan, S. Mehedinþi. Vãdeºte încã Rãdulescu-Motru, cât ºi studiile despre sãrbãtoare (ca,din studenþie interes pentru unele teme de reflecþie filo- de altfel, ansamblul gândirii lui Bãncilã) fac parte dintr-unsoficã ce vor reveni constant în preocupãrile sale de-a câmp ideatic mai vast, în care liniile de forþã (sau temelelungul întregii vieþi: semnificaþia sãrbãtorii, metafizica difuze, dar rezonante între ele) se evidenþiazã a fi: esenþaspaþiului, psihologia þãrãneascã, etnicul românesc etc. metafizicã a omului, critica generalizatã a modernitãþiiÎn 1921 se cãsãtoreºte cu Felicia Rãdulescu, studentã ºi autohtonicitatea actului filosofãrii. O temã de asemeneaºi ea, anume la Facultatea de Litere, secþia Limba ºi frecventã, dar sublimatã în celelalte (mai cu seamã înliteratura francezã. Împreunã au avut un fiu ºi o fiicã, primele douã), este religiozitatea fiinþei umane (aceastãIoan ºi Ileana, ambii implicându-se mai târziu în temã se regãseºte în diferite ipostaze, cum ar fi relaþia(re)editarea unora din scrierile pãrintelui lor. Armonioasa dintre raþiune ºi revelaþie, dintre filosofie ºi religie, dintreviaþã de familie dã seama, fie ºi parþial, de luminozitatea tradiþie ºi modernitate etc.).ideilor filosofice promovate de Bãncilã, trãsãturã evidentã Gândirea lui Vasile Bãncilã funcþioneazã în regimchiar ºi atunci când diagnozele sociale puse de el asupra spontan. Odatã ivitã, o idee formeazã o eflorescenþãepocii moderne nu erau tocmai favorabile. În anii 1925– bogatã, sustrãgându-se unei definiþii unice, ferm faso-1926 beneficiazã de o bursã de studii la ªcoala Românã nate. Posesorul acestei gândiri trateazã probleme maridin Franþa, situatã la Fontenay-aux-Roses, având drept pe spaþii mici. Forma adecvatã pentru acest mod decolegi pe C. C. Giurescu, P. P. Panaitescu, Dumitru exprimare este eseul. Nimic nu ilustreazã mai convin-Murãraºu, I. M. Raºcu, N. Georgescu-Tistu. Dupã gãtor stilul eflorescent al modului în care acest filosofabsolvirea facultãþii, funcþioneazã ca profesor de filosofie abordeazã o temã ca felul în care el gloseazã desprela ªcoala Normalã de bãieþi din Brãila (1923–1931) ºi la chiar genul eseului. În textul ad hoc Despre eseu, autorulLiceul Mihai Viteazul din Bucureºti (1931–1948). Dupã enunþã pe spaþiul compact al unei singure pagini nu mai1948, odatã cu schimbarea regimului politic, se vede puþin de douãzeci ºi ºase de definiþii ale acestui gen, petras pe o linie de inactivitate oficialã. Continuã însã sã care-l situeazã în zona interjocului dintre filosofie ºiciteascã ºi sã scrie, în condiþii de semi-ascezã. Abia la poezie. („Un grãunte de filosofie într-un eseu poetic e un SAECULUM 9/2004 9
  10. 10. comemoråri contemporanii nostricristal picant ºi tulburãtor, care dã preþ poeziei, adicã „convingere, entuziasm, simþ critic, spirit de misiunesubstanþei majoritare a eseului. O nervurã de poezie personalã”, virtuþi care nu pot fi puse în joc decât deîntr-un eseu filosofic dã gândirii acestuia o fluturare de ceea ce numim „personalitate”. Modelele acesteia sunttranscendenþã.” – Lucian Blaga, energie româneascã, personalitãþile religioase. (IV) În esteticã, „FrumosulTimiºoara, Editura Marineasa, 1995, p. 59). Mai presus adevãrat ºi mare e moral prin el însuºi, dar [...] a devenitînsã de o definiþie sau de o caracterizare conteazã aici frumos mare ºi datoritã faptului cã a implicat în el moralulºi acum legitimitatea eseului; ºi nu atât legitimitatea ori religiosul”. „ Estetica trebuie sã considere, deci,psihologicã ºi culturalã (care face posibilã reflectarea frumosul ca pe o funcþie de implicare a totalului, ori ainsului în eseu), ci legitimitatea socialã ºi culturalã: adâncului esenþial în care se concentreazã totalul...”.„Valoarea eseului ca gen rezultã mai ales din aceea cã (V) În sociologie, societatea apare drept „mediul organicel este expresia spiritualã cea mai apropiatã a epocii ce-l leagã pe om de realitatea generalã, de totalitate”.noastre. Epoca modernã e grãbitã atât din motive de Contrar sociologismului empiric, Bãncilã considerã socie-structurã nervoasã, cât ºi din motive sociale. Adevãrul tatea drept „ambianþa sau instrumentul prin care voinþade azi e neadevãrul de a doua zi. Eseul dã glas valorii mai adâncã a lucrurilor [...] îºi dã prilejul sã creeze maide azi, care altfel s-ar pierde.” (Ibidem, p. 60–61). În diferenþial, ducând astfel omul pânã la limita destinelorfine, eseul rãspunde unui spirit al epocii ºi din alt punct lui”. Filosoful nostru numeºte aceastã concepþie „orga-de vedere: tocmai întrucât pânã în prezent s-a abuzat nicism spiritual” ºi desemneazã „etnicul” drept tipul celde concepþii sistematice, epoca modernã, în relativismul mai propriu al acestei societãþi. (VI) În pedagogie, scopulei, simte teamã faþã de sistem. De aceea, „eseul se educaþiei nu este individualitatea sau personalitatea înprezintã, foarte oportun, pentru a înlocui sistemul.” sine. „Personalitatea [...] trebuie sã creascã într-un sol(Ibidem, p. 61). sufletesc de mari reverenþe pentru realitatea universalã Scriind despre eseu, Bãncilã oferea de fapt un reflex a vieþii”. Realitãþile prin care personalitatea (ca scop alal propriului sãu mod de a filosofa, astfel încât, peste educaþiei) urmeazã a se încadra în „totalitate” (în senstimp, eseul ad ostentationem intitulat Despre eseu îºi ontologic) sunt „etnicul” ºi „religiosul”. (VII) În metafizicã,relevã valenþe programatice. Autorul lui nu e, totuºi, strãin preferinþele lui Bãncilã se vãd, cum însuºi constatã, prinde nãzuinþa spre sistem. În revista Mugurul , XV, nr. 1, afirmaþiile de la cele ºase puncte anterioare. Pentru el,1943–1944, el publica un articol cu titlul Cadru filosofic, „realitatea metafizicã e totul ºi marea obsesie” (aici „totul”reprezentând „o schiþã foarte rezumativã a ideilor ºi poate fi luat deopotrivã în sensul opþional ºi în sensulpoziþiilor spirituale” pe care le susþinuse pânã atunci ºi, ontologic). „Metafizicismul împânzeºte pentru noi toatetotodatã, „un cadru sau o structurã ideativã” pentru contri- problemele, sensul transcendental fiind maiestatea carebuþiile sale ulterioare. Contrar obiceiului propriu de a se dã fiecãrui lucru coeficientul de valorificare ºi legitimaþiaferi de înºiruirea ideilor pe puncte (ceea ce trãdeazã de dãinuire.” (Lucian Blaga, energie româneascã,scepticismul faþã de metoda clasificãrii ºi, deci, faþã de Timiºoara, Editura Marineasa, 1995, p. 11). Recunos-procedeele clasice ale logicii), autorul îºi concentreazã cându-ºi un anume antipozitivism, Bãncilã menþioneazãde astã datã ideile în ºapte puncte. Urmând ramurile cã nu e vorba aici de dispreþul pentru formele ºi lucrurilefilosofiei, cele ºapte puncte sunt urmãtoarele: (I) În psiho- imediate, ci numai de situarea lor într-o altã perspectivã.logie, cercetarea sufletului trebuie efectuatã cu mijloace „Cãci formele ºi lucrurile concrete sunt popasuri simfoniceºtiinþifice, dar, pe de altã parte, cercetarea ºtiinþificã nu ale înþelesurilor ultime, iar putinþa de a avea un contactpoate epuiza sufletul. „Adevãrata înþelegere a sufletului direct ºi ingenuu cu ele e dovadã de sãnãtate. Filosofiatrebuie pusã în cadrul filosofiei generale”. (II) În logicã, adevãratã o socotim deci ca o sintezã de transcen-trebuie cãutatã legãtura reciproc stimulativã dintre raþiune dentalism ºi naturalism sãnãtos” (Ibidem, p. 11).ºi misticism. Misticismul singur duce la anarhie, iar raþiu- Aceste teze pot fi considerate laolaltã drept sistemulnea singurã la artificializare ºi neputinþã. Pe baza istoriei filosofic in nuce al lui Vasile Bãncilã. Autorul se confor-filosofiei ºi a religiilor, logica viitorului va putea arãta cum meazã obiceiului ºi, în final, livreazã chiar ºi un numeeste posibilã o sintezã funcþionalã între raþiune ºi viziunii sale sistematice, anume: „providenþialism”. Ter-misticism. (III) În eticã, trei factori leagã în mod creator menul este însoþit, în chip oscilant, de trei atribute men-pe om de realitatea generalã: mila, moravurile ºi perso- þionate succesiv, la distanþã de câteva rânduri: „dinamic”,nalitatea. (1) „Mila este ecoul generalului în om”, ecoul „enigmatic” ºi „ascuns, însã evident în manifestãri”.generalului ontologic, sau „psihicul prin care realitatea Providenþialismul dã seama de fondul ultim al realitãþii –generalã se deleagã în om, pentru a-l lega pe acesta de o zonã tainicã, dar manifestã în mod concret, fiind decitotalitate, pentru a-l face sã iasã din el”. De aceea, „mila parþial accesibilã, ceea ce ne face sã ne întrebãm dacãare un substrat metafizic”, iar „adevãrata eticã trebuie n-ar fi mai adecvat pentru aceastã concepþie numele desã ajungã la metafizicã”. (2) Moravurile nu sunt simple „providenþialism epifanic”.convenienþe sociale, ci „un stil maiestuos de viaþã creat Dincolo de aceastã schiþã de sistem, Vasile Bãncilãde societate”, în care aceasta a implicat „absoluturile ºi-a câºtigat un loc sigur în istoria gândirii româneºti,morale ºi religioase din om”. Moravurile sunt, aºadar, „o îndeosebi prin încercarea de a lãmuri semnificaþia opereiforþã care leagã pe om de realitatea generalã, fiindcã în filosofice a lui Blaga (Lucian Blaga, energie româ-ele s-a depus, originar, o intuiþie metafizicã”. (3) O moralã neascã ) ºi prin hermeneutica sãrbãtorii (v. tripticulbazatã pe „o milã puternic activistã” ºi pe „moravuri cari menþionat anterior, la care trebuie adãugat eseul sinteticsã nu încline spre conformism exterior” are nevoie de Filosofia sãrbãtorii, apãrut postum în Manuscriptum,10 SAECULUM 9/2004
  11. 11. contemporanii nostri comemorårinr. special Vasile Bãncilã, 3–4, 1998, p. 66–77 ºi passim). culturã. „Spaþiul mioritic e splendid ºi e ºi mai splendidAceste douã teme concrete, ca de altfel ºi altele de care tãlmãcit de Blaga, dar el nu ajunge pentru cultura noastrã.”s-a lãsat obsedat (inclusiv – v. supra – esenþa metafizicã (Spaþiul Bãrãganului, Bucureºti/Brãila, Editura Muzeula omului ºi critica generalizatã a modernitãþii), îºi aflã Literaturii Române & Editura Istros–Muzeul Brãilei ,punctul de legãturã în tema etnicului (abordatã ad hoc în 2000, p. 13). Alegând plaiul (de deal ori munte) dreptEtnicul ºi logica modernã). Bãncilã deplânge „rãstig- emblemã a spaþiului românesc (deopotrivã geografic ºinirea etnicului”, sau fie ºi numai (cu o expresie ce ne spiritual), „ Blaga explicã monomic poporul român.”duce cu gândul la Heidegger) „heimatlosismul spiritual” (Ibidem, p. 29). Stepa (câmpia) este însã la fel dedin epoca modernã. El sperã cã un nou ontologism va prezentã ºi, în consecinþã, aptã a genera stil cultural.oferi temeiul spiritual pentru înþelegerea acestei ipostaze Bãrãganul (cu antinomia fundamentalã finit-infinit) e „oevidente a realitãþii, care este etnicul. În ceea ce o priveº- realitate psihicã certã. El are misterele lui, lumea lui,te, „Filosofia, prin însãºi funcþia ei de regalitate sinteticã, folclorul lui, dupã cum are animalele ºi mai ales plantelee chematã sã facã unitatea de ansamblu între diferitele lui – el are ethosul lui moralo-cosmic.” (Ibidem, p. 9).ramuri [...] ale unei culturi” (Duhul sãrbãtorii, Bucureºti, Despre sãrbãtoare, Vasile Bãncilã a scris pagini de refe-Editura Anastasia, 1996, p.191). Nimic mai organic într-o rinþã, în deplinã sincronicitate (ba uneori chiar cu antici-culturã decât filosofia. La aceasta nu se ajunge „sãrind pare) faþã de exegeza fenomenului în cultura europeanãîn gol, ori împrumutând rãsaduri exotice”. „Filosofia [...] (Georges Dumézil, Karl Kerényi, Georges Gusdorf etc.).vine din cele mai mari adâncuri, ca izvoarele reci ºi „Sãrbãtoarea e sentimentul comuniunii depline cu socie-limpezi, cari intoneazã deasupra, oglindind cerul, trilul tatea ºi cu cosmosul, sau cu realitatea generalã, fiind,etern al pãmântului”, adicã al locului (Filosofia vârstelor, pe deasupra, ºi sentimentul absolutei coincidãri a ta cuBucureºti, Editura Anastasia, 1997, p. 40). Autohtoni- tine însuþi [...]. Sãrbãtoarea este sentimentul luminos alzarea filosofiei exprimã maturitatea unei culturi, stare împãrtãºirii tuturor din acelaºi sens, care ajunge sã umplede spirit consemnabilã prin apariþia construcþiilor siste- toatã realitatea conceputã ca o nesfârºitã ordinematice. În aceastã perspectivã interpreteazã Bãncilã, providenþialã. Sãrbãtoarea este existenþa unificatã ºipe de o parte, neîmplinirile lui Vasile Conta ºi Titu transfiguratã.” (Duhul sãrbãtorii, ed. cit., p. 56). EtniculMaiorescu, iar pe de altã parte sinteza izbutitã de C. îºi pune inevitabil pecetea ºi pe sacralizarea timpului.Rãdulescu-Motru prin doctrina „ personalismului Finalitatea devenirii universului este îmbisericirea, prinenergetic”, ºi mai ales construcþia încorporatã în „trilogiile” festivizarea realului. „Aceastã festivizare se face prinlui Lucian Blaga. Cartea Lucian Blaga, energie româ- comunitate socialã organicã: naþiunea; ºi prin transfigurareneascã este nu numai prima exegezã amplã dedicatã moral-metafizicã: biserica. [...] Idealul e unirea naþiuniiautorului „trilogiilor”, dar ºi o lucrare de nedepãºit datoritã cu biserica, ducând la festivizarea existenþei, laîntrunirii unor condiþii greu (ba chiar imposibil) de repetat îmbisericirea organicã a lumii”. ( Weltanschauung.– fiecare în parte ºi cu atât mai mult în ansamblu: simi- Cadru final, în Manuscriptum, XXIX, 3–4, 1998, p.128).litudini de destin cu filosoful analizat, contemporaneitatea Înzestrat ºi cu talent literar, Vasile Bãncilã a deþinutcelor douã existenþe, harul stilistic al ambilor, angajarea la Gândirea – unde se cultivau deopotrivã literatura ºisimpateticã (Blaga însuºi îi dedicase lui Vasile Bãncilã filosofia – poziþia de filosof reprezentativ al grupãrii.secþiunea Spaþiul mioritic din Trilogia culturii). În pofida Afinitatea pentru ortodoxism l-a apropiat, principial, deaparentei subiectivitãþi, întrunirea acestor condiþii repre- Nae Ionescu ºi de Nichifor Crainic. Aplicarea principiilorzintã lucrarea unei raþiuni universale ºi coincidenþa filosofico-religioase la critica epocii moderne îl situeazã,aceasta multiplã nu numai cã nu obstrucþioneazã, dar în plus, în rezonanþã cu Nikolai Berdiaev ºi cu Renépotenþeazã ºi mai mult profunzimea analizei. În chiar Guénon (de acesta din urmã apropiindu-l mai alesbiografia lui Blaga ni se descoperã elemente de specific dezolarea faþã de ceea ce filosoful francez numeaetnic (peisaj natal înrudit cu plaiul, stãruinþã metodicã „domnia cantitãþii”). În acest context se poate înþelegeardeleanã, contaminare constructivistã dinspre etnicul mai bine ºi fascinaþia nutritã de Vasile Bãncilã pentrugerman conlocuitor etc.), iar, prin continuarea metodei, filosofia lui Lucian Blaga în general ºi pentru problematicaîn structura ºi în articulaþiile concepþiei filosofice ale spiritualã a spaþiului în particular: în logica internã aaceluiaºi, apar „viziunea” ºi „categoriile de cunoaºtere” gândirii lui Bãncilã, antidotul la ameninþãrile cu careetno-þãrãneºti (în termenii lui Bãncilã: lumea ca rodie a modernitatea (sau globalizarea, cu un termen mai nou)unor grãunþe ontologice, mitul, modalitatea stihialã, învãluie esenþa umanã nu poate fi altul decât cultivareadogmaticul, divinul, agnosticismul înþelegãtor). Misterul, virtualitãþilor spirituale locale.Marele Anonim, dogma, cenzura transcendentã ºicelelalte concepte fundamentale din sistemul blagian – Lucrãri principale Doctrina personalismului energetic principale:în aparenþã invenþii speculative ale unui instinct poetic, a dlui Rãdulescu-Motru , Bucureºti, Editura Culturaaltminteri remarcabil – îºi vãdesc obârºia în cosmicismul, româneascã, 1927 (reeditare sub titlul C. Rãdulescu-Motru , ed. îngrijitã de Ileana Bãncilã, Constanþa, Editura Ex Ponto ,logica ºi etnopsihologia þãranului român. Admirator al ideii 1997; faþã de ed. întâi, vol. reeditat conþine în plus studiul C.de „spaþiu mioritic”, Bãncilã (în chip complementar din Rãdulescu-Motru – pedagog, apãrut iniþial în vol. Omagiupunct de vedere teoretic ºi într-o desãvârºitã cordialitate Profesorului C. Rãdulescu-Motru , Bucureºti, Societateaîn privinþa relaþiei personale cu Blaga) dezvoltã pe cont Românã de Filosofie, 1932, precum ºi textul C. Rãdulescu-propriu ideea spaþiului de câmpie („spaþiul bãrãganic”) Motru – filosof al educaþiei, parþial radiodifuzat în 1969);drept cadru formativ pentru psihologia colectivã ºi pentru Lucian Blaga, energie româneascã , Cluj, Colecþia GândSAECULUM 9/2004 11
  12. 12. comemoråri contemporanii nostriromânesc , 1938 (reeditare cu note ºi tabel biobibliografic 1985, p. 15, 48–51, 331; Zoe Dumitrescu-Buºulenga Dumitrescu-Buºulenga,de Ileana Bãncilã, Timiºoara, Editura Marineasa, 1995; vol. Prefaþã, în Vasile Bãncilã, Portrete ºi semnificaþii, 1987reeditat conþine în plus textul programatic pentru gândirea (vezi supra); Ileana Corbea Vasile Bãncilã despre el însuºi, Corbea,lui Vasile Bãncilã, Cadru filosofic). Din asamblarea postumã interviu, în Revista de istorie ºi teorie literarã, nr. 3–4, 1987;a unor eseuri, majoritatea publicate de autor în perioada N. Steinhardt Un exeget al lui Lucian Blaga: Vasile Steinhardt, Vasileinterbelicã în diverse reviste, au rezultat alte volume temati- Bãncilã, în Echinox, XX, 4, 1988; A. I. Brumaru Pedagogie Brumaru,ce, precum: Iniþierea religioasã a copilului , ed. îngrijitã de naþionalã , în Astra , nr. 2, 1990; C. Georgiade Despre Georgiade,Ileana Bãncilã, Bucureºti, Editura Anastasia , 1996; Duhul Vasile filosofia de inspiraþie þãrãneascã a lui Vasile Bãncilã, însãrbãtorii , ed. îngrijitã de Ileana Bãncilã, Bucureºti, Editura Revista de filosofie, XXXVII, 1, 1990; I. Opriºan Vasile Opriºan,Anastasia , 1996 (din cuprins, în ordinea includerii: Reforma Bãncilã: „Am fost ca douã sunete care s-au acordat , acordat”calendarului, orig. în Ideea europeanã, VI, nr. 159–161 / interviu, în I. Opriºan Lucian Blaga printre contemporani. Opriºan,1924–1925, Duhul sãrbãtorii, în Gândirea, XV, 4, 1936, Dialoguri adnotate, Bucureºti, Editura Saeculum & EdituraDeclinul sãrbãtorii , în Gândirea, XV, 5, 1936, Pedagogia Vestala , ed. a II-a (augmentatã ºi necenzuratã), 1995 (ed. I:sãrbãtorii, în Almanahul ºcolii primare ºi al familiei pe anul Vasile 1987), p. 43–97; Doina Uricariu Bãncilã, Vasile, în Mircea Uricariu,ºcolar 1936 –1937, Ideea de destin, în Gândirea, XVI, 4, Zaciu Marian Papahagi Aurel Sasu (coord.), Dicþionarul Zaciu, Papahagi,1937, Etnicul ºi logica modernã, în Gândirea, XIV, 2, 1935, scriitorilor români, A –C , p. 232–234, Bucureºti, EdituraAutohtonizarea filosofiei, în Gândirea, VII, 1927); Filosofia Fundaþiei Culturale Române , 1995; Al. Surdu Un bun Surdu,vârstelor, ed. de Ileana Bãncilã, Bucureºti, Editura Anastasia, filosof ºi un mare om de culturã, în Manuscriptum , XXIX,1997 (din cuprins: Despre noua spiritualitate, orig. în Tipar- 3–4 (112–113), 1998, nr. special Vasile Bãncilã; Romulniþa literarã , I, 3, 1929, Teoreticism, în Gând românesc, II, 5, Munteanu Un profil spiritual, Ibidem; Claudia Buruianã Munteanu, Buruianã,1934, Sensul culturii ºi «culturalizarea » satelor, în Rân- Vasile Bãncilã, în Ilie Bãdescu ºi Mihai Ungheanu (coord.),duiala, I, caiet 4, 1936, II, caietele 4 ºi 5, 1937, Adolescenþa Enciclopedia valorilor reprimate , vol. I, p. 405–422, Bucu-– Proiecþie subiectivã , în Gândirea, VI, 3, 1926, Solidari- reºti, Editura Pro-Humanitate , 2000; Ozana Cucu-Oancea Cucu-Oancea,tatea vârstelor ºi viaþa socialã, trad. orig. fr. din Vox studen- Trãirea sãrbãtorilor. Între meditaþie ºi petrecere, Bucureºti,tium , IV, 1, 1926, Génève, Noua generaþie, în Gândirea , XV, Editura Eminescu , 2001, p. 20–23 ºi passim; Constantin10, 1936); Spaþiul Bãrãganului, ed. îngrijitã de Dora Mezdrea Schifirneþ Filosofie ºi naþiune în concepþia gânditorilor Schifirneþ,(lucrare nefinisatã, apãrutã postum prin publicarea fiºelor români , prefaþã la antologia Filosofie ºi naþiune , ed. dede arhivã), Bucureºti/Brãila, Editura Muzeului Literaturii Constantin Schifirneþ, Bucureºti, Editura Albatros , 2003, p.Române & Editura Istros –Muzeul Brãilei, 2000. 21–22. Alte scrieri Dupã instaurarea regimului comunist, Vasile scrieri:Bãncilã a fost supus cenzurii (la început totale, apoi parþiale),fiind împiedicat în perioada respectivã sã publice, dar nu ºisã scrie. El a lãsat în urmã numeroase manuscrise ºi pro-iecte; unele aveau sã fie publicate, ca alcãtuiri postume:Portrete ºi semnificaþii, ed. îngrijitã ºi adnotatã de IleanaBãncilã, cu Prefaþã de Zoe Dumitrescu-Buºulenga, supli-ment al Revistei de istorie ºi teorie literarã, Bucureºti, 1987;Aforisme ºi para-aforisme. Omul ºi existenþa, ed. îngrijitãde Ileana Bãncilã, Timiºoara, Editura Marineasa, 1993 (vol.I), 1994 (vol. II) ºi 1996 (vol. III); Copilãrie ºi miracol brãilean,Brãila, Editura Istros–Muzeul Brãilei, 1996; SemnificaþiaArdealului, ed. îngrijitã de Ileana Bãncilã, Timiºoara, Editura VasileMarineasa, 1997; Corespondenþã Vasile Bãncilã – BasilMunteanu , Brãila, Editura Istros –Muzeul Brãilei , 1997;Religia iubirii ºi Pestalozzi , ed. îngrijitã de Ileana Bãncilã,Constanþa, Editura Ex Ponto, 1998; Numãr special Vasile VasileB ã n c i l ã , selecþie ºi adnotãri de Dora Mezdrea,Manuscriptum, XXIX, 3–4 (112–113), 1998; Mici testamente,ed. îngrijitã de Dora Mezdrea, Bucureºti, Editura Eminescu ,1999; Vasile Bãncilã – Lucian Blaga, Corespondenþã, ed.îngrijitã de Dora Mezdrea, Bucureºti/Brãila, Editura MuzeulLiteraturii Române & Editura Istros –Muzeul Brãilei, 2001;Artã ºi cunoaºtere, ed. îngrijitã de Dora Mezdrea, Bucureºti/Brãila, Editura Muzeul Literaturii Române & Editura Istros –Muzeul Brãilei , 2002. Alte manuscrise sunt în curs depublicare. Repere critice Pompiliu Constantinescu Vasile critice: Constantinescu,Bãncilã: „Lucian Blaga, energie româneascã ”, în Vremea ,XI, nr. 551–553, 1938; Mircea Eliade Clujul, centru de Eliade,culturã, în Universul literar , XLVIII, 38, 1939; N. Bagdasar Bagdasar,cap. Tendinþe, teorii, sisteme , în N. Bagdasar Traian Bagdasar,Herseni ºi S. S. Bârsãnescu Istoria filosofiei moderne , Bârsãnescu,vol. V (Filosofia româneascã de la origini pânã astãzi), p.238–243, Bucureºti, Societatea Românã de Filosofie, 1941;S. S. Bârsãnescu cap. Pedagogia, în N. Bagdasar Traian Bârsãnescu, Bagdasar, Bârsãnescu, Lucr.Herseni ºi S. S. Bârsãnescu Lucr. cit., p. 781–786; Paul P. P. Jocul lugubruDrogeanu Practica fericirii, Bucureºti, Editura Eminescu ,Drogeanu,12 SAECULUM 9/2004
  13. 13. contemporanii nostri contemporanii nostri ,Irina Mavrodin „ VIAÞA MEA, ÎN DATELE EI FUNDAMENTALE, A RÃMAS ACEEAÇI”* ” Convorbire realizatå de Alexandru Deçliu — Credeþi în singurãtatea scriitorului? — Ca scriitoare, nu sunt o militantã, o angajatã politic. ªi — Eu cred foarte mult în structura dualã a scriitorului: el totuºi, ororile epocii noastre, ºi în primul rând ororile teroris-este om ºi totodatã autor, un eu aparent cotidian, social ºi mului, mã lovesc puternic, fac din mine un cetãþean militant ºisocializabil, ºi chiar, adeseori, socializat, ºi un eu profund, angajat împotriva a tot ceea ce genereazã violenþã. Cred cãcreator, eul care face opera. Aceste douã euri coexistã, unul lumea democratã, civilizatã trebuie sã se apere, sã reacþionezenu poate fãrã celãlalt, ºi formula cea mai fericitã care defineºte foarte hotãrât împotriva agresiunilor care o asalteazã. ªi maiaceastã coexistenþã mi se pare a fi cea a lui Rimbaud: Car Je cred cã România poate sã joace un rol în privinþa asta.est un Autre. Scriitorul este, trebuie sã fie singur când îºi — Cum vedeþi relaþia scriitor-cititor? E adevãrat cãscrie opera – scriitorul ca autor, ca eu profund, creator. În scriitorul îºi are cititorii pe care îi meritã?afarã de acest moment al scrierii operei, ca eu biografic, — La a doua parte a întrebãrii e mai uºor de rãspuns, cred,cotidian, singurãtatea lui, a omului care este el, nu este nici rãspunsul fiind cuprins în întrebare. Fiecare cititor are scriitoriimai micå, nici mai mare decât a celorlalþi oameni. pe care îi meritã, nu neapãrat într-un sens negativ sau pozitiv, — Ce putere are scriitorul, dupã experienþa ºi gândirea ci în sensul în care, pentru un anumit tip de scriiturã, tu, cititorDvs.? fiind, eºti sau nu format, ai sau nu anumite habitudini de — Scriitorul, cred eu, poate sã aibã o foarte mare putere lecturã atât de puternice încât nu mai accepþi sã citeºti decâtasupra cititorului sãu, prin mijlocirea cãrþilor pe care le scrie. tipul de scriiturã cu care eºti obiºnuit. Cred cã scriitorul carePuterea lui, cu alte cuvinte, e direct proporþionalã cu puterea iese din fãgaºul cu care cititorii s-au deprins riscã sã-ºi piardãlui de a fi autor, creator. Cât priveºte un alt fel de putere, atunci cititorii de azi, dar are ºanse så-i câºtige pe cei de mâine. Credcând ea existã, ea nu are nici o legãturã cu întrebarea dumnea- cã un caz exemplar de luciditate în aceastã privinþã este cel alvoastrã, dupã pãrerea mea, cãci e puterea unui om. lui Stendhal, care a visat la un fel de portret robot al cititorului — Ce credeþi despre curajul unui scriitor de a tãcea (în sãu, care sã se schimbe o datã cu schimbarea în timp a menta-sensul de a nu scoate o carte 2-3 ani de zile)? litãþilor. El a prezis cã va fi citit de fiecare datã altfel, indicând — În legãturã cu acest „curaj” al scriitorului de a tåcea (de ca paliere pe scara diacronicã anii 1880, 1930, 1950. Coin-a lãsa sã treacã lungi rãstimpuri fãrã a scoate o carte) se pot cidenþã sau nu, dar s-a întâmplat ca receptarea stendhalianãface – ºi s-au fãcut – multe speculaþii. Existã çi cazuri celebre: sã sufere importante, semnificative modificãri la datele indi-Valéry, de exemplu, care nu a scris poezie timp de douãzeci de cate de Stendhal. Cazul lui Stendhal e foarte rar, sau, mai bine-ani. Sau Mallarmé, care a scris din ce în ce mai puþin, când ºi-a zis, în trecut a fost foarte rar. O datã cu trecerea la epocadescoperit, la început (vreau sã spun: ºi-a conºtientizat) noastrã, scriitorii – vreau sã spun cei care au o acutã conºtiinþãuºurinþa de a face versuri, de a versifica. Înþeleg aceastã auto- scriitoriceascã – îºi construiesc operele ca pe niºte aparatereprimare ca pe o formã de terapie pusã în joc de scriitor când care sã poatã fi folosite de o multitudine de cititori – o multi-constatã cã are o tendinþã spre facilitate ºi autopastiºare. tudine în plan sincronic ºi în plan diacronic. Cel care se adre-Atunci, într-adevãr, trebuie sã tacã. ªi uneori e bine chiar sã seazã cu precizie unei anumite categorii de cititori, vrând sã-itacã definitiv, nu numai câþiva ani. Rimbaud, presimþind peri- transmitã un mesaj, nu este, dupã pãrerea mea, un adevãratcolul, a tãcut definitiv la nouãsprezece ani, dupã ce „revoluþio- scriitor, ci mai curând un publicist. Opera literarã, opera artis-nase” limbajul poetic al epocii lui. Unii dintre marii poeþi creatori ticã în general, trebuie sã rãmânã deschisã, ea se defineºtede noi limbaje poetice, marii romancieri autori ai unei singure prin însãºi aceastã deschidere, care o deosebeºte de un articolcãrþi, au „tãcut” la timpul cuvenit. Dar care este acest timp, de ziar, de exemplu, sau de arta de propagandã.cum poate fi el cu exactitate determinat? Singurul care poate — Cum v-a schimbat viaþa ziua de 22 decembrie 1989?sã ºtie este de fiecare datã autorul însuºi. Cred cã acest „curaj” — Vã voi rãspunde printr-un paradox, în care v-aº ruga sãapare o datã cu dispariþia nevoii de a mai spune ceva în aceeaºi încercaþi sã intraþi fãcând efortul necesar, cãci, îmi dau seama,termeni de discurs în care ai mai spus. dacã nu-l acceptãm ca paradoxal, rãspunsul meu poate sã — În lume mai existã multã violenþã. Ziarele, radioul, aparã lipsit de coerenþã. Viaþa mea, în datele ei fundamentale,televiziunea ne informeazã zilnic de noi orori întreprinse de a rãmas aceeaºi, ºi, pe de altã parte, nimic dintre lucrurileom împotriva omului. Cum se rãsfrâng toate acestea în importante care mi se întâmplã de aproape cincisprezece aniconºtiinþa scriitoarei Irina Mavrodin? încoace nu mi s-ar fi putut întâmpla. Mã gândesc, desigur, în primul rând la viaþa mea profesionalã ºi scriitoriceascã, care, o datã cu trecerea anilor, cãpãtase deja tot mai multã impor-* Fragmente din volumul în lucru Convorbiricu Irina Mavrodin tanþã pentru mine. Dupã 22 decembrie 1989, s-a petrecut în SAECULUM 9/2004 13

×