1. FOAMEA.
Spre sfârşitul lunii mai 1973, la Institutul Politehnic din
Chişinău erau gata ca să fie deplasate în diferite zone ale Uniunii
Sovietice detaşamente de studenţi, pentru a construi diferite obiective
de producere ori de menire socială.
Cum era primit, primii plecau aşa zişii „kvartirieri”, un
detaşament de vre-o zece studenţi mai experimentaţi, ca să pregătească
condiţiile de trai şi volumul de lucru pentru tot detaşamentul, care
sosea după ce dau sesia de vară.
Printre „kvartirieri” eram şi eu cu prietenul meu Jora Grosu.
Aşa am ajuns în Kazahstan, regiunea Kzâl-Orda, raionul Kazalinsk, în
pustiurile Kara-Kum. Nu departe de Marea Aral. Cu ruşine, dar
născut pe malul Dunării, nu departe de Marea Neagră, eu prima dată
m-am scăldat în mare anume acolo, în Marea Aral. La douăzeci şi
patru ani!
Când a sosit detaşamentul, totul era gata de activitate. Am
fost numit brigadier. O parte din membrii brigăzii au fost numiţi de
conducerea detaşamentului, iar o parte constituiau prietenii mei.
Construiam case de locuit pentru ciobanii nomazi. Carcasul din lemn,
împrejur stuf lipit cu lut. Acoperit cu ardezie. Asta era toată casa.
La început de septembrie ne-am întors în Chişinău. Am
câştigat bine. Mai mult de trei mii de ruble fiecare. Ce sumă mare era
asta, ştiu acei care au apucat perioada ceia.
Eram o brigadă unită. Acolo, în Kazahstan, am hotărât ca la
întoarcere, ne ducem cu toţii la restaurant. Pe timpurile cele să
comanzi o masă la restaurant era o problemă. Locurile erau ocupate
cu o săptămână – două înainte. La sosirea în Chişinău, ca şi în
Kazahstan, toate problemele le hotăram eu. Am hotărât şi problema cu
restaurantul. Am dat administratorului ciubuc, şi am angajat o masă
de zece oameni, la restaurantul hotelului „Naţional”.
În brigadă erau doi colegi de ai noştri din grupele paralele.
Valera Petrov şi Saşa Kocervinskii. Erau băieţi de treabă, munceau
cinstit. Au mers şi ei în restaurant.
Alături de masa noastră, se aşezase patru bărbaţi şi o
domnişoară, africanos. Băieţii noştri invitau domnişoara la dans. N-a
refuzat la nimeni. Am invitat-o şi eu, cu gândul, că ocazie să dansez cu

2. o negritoasă poate n-o să mai am în viaţă. Aşa şi s-a întâmplat. Când
îi mulţumeam de dans ea zicea numai”пожeалюуйста”. Mai mult nu
ştia nimic.
Au dansat cu ea şi Petrov, şi Kocervinskii. La un timp Petrov
şi Kocervinskii s-au îmbătat aşa de tare, căci Petrov a adormit la masă,
iar Kocervinskii a început să strige în gura mare „ Doloi negrov! Zdesi
restoran toliko dlea belâh”. Nu eram în stare să-l liniştim. Am fost
nevoit să iau măsuri mai aspre ca să-i astup gura. Negrii s-au sculat şi
fără gălăgie au plecat. S-au dovedit mai deştepţi ca fraţii noştri ruşi.
Ne-am cerut noi scuze în locul lui Kocervinskii.
Ne temeam de miliţie şi de rectorul nostru, academicianul
Sergiu Rădăuţan.
Dacă vre-un student era luat la miliţie, a doua zi era eliminat
din Institut. Pe atunci să faci studiile la Politehnică era prestigios.
După ce i-am aruncat în taxi pe Petrov şi Kocervinskii, ne-am
întors şi am continuat veselia. Am făcut cunoştinţă cu o doamnă din
orăşelul Camenca, din Transnistria. O chema Nadia şi avea treizeci şi
doi de ani. A spus că e divorţată şi are doi copii. Soţul era maior de
miliţie. Am crezut-o. Pe la orele trei dimineaţa ea a spus:
-Mergem la mine. N-o să regreţi. Cu mine o să crezi că ai fost
în rai.
Cu taxiul am plecat la Kamenka. Voiam să văd cum e în rai.
Era vineri. Până am ajuns, se luminase bine.
-La apartament e târziu de mers. Copiii trebuie să plece la
şcoală. Hai la mine la serviciu.
Lucra bufetieră la o bază auto. Am stat mai mult prin depozit,
până s-a eliberat. Nu mai voiam dragoste, nu mai voiam rai!
-Scumpul meu, spuse ea, acum plecăm la Senătăuca. Ne ducem
la părinţii unei prietene de a mele. Ea merge cu hahaliu ei.
A sunat şi a vorbit cu cineva.
Am făcut cunoştinţă. Pe domnişoară o chema Anea, iar pe
hahali, Ivan. Ea lucra conductoare pe autobus. El şofer.
-Hai să vezi unde trăiesc. Copiii sunt la mama până luni. Ivan
cu Anea o să vină şi plecăm împreună.
Trăia la etajul întâi, într-un apartament cu trei camere.
-Aşteaptă în sală până mă îmbrac.
N-a dovedit să spună, căci cineva a sunat la uşă. S-a speriat.
-A venit soţul! Ascunde-te după perdele!
M-am ascuns. A intrat soţul. Într-adevăr, maior de miliţie.

3. -Am venit în fugă să iau nişte documente. Sunt de serviciu
până mâine seara. Te sărut.
Peste două minute s-a dus. Am ieşit din ascunzişi. Era
speriată.
-Dacă te vedea soţul, ne ucidea pe amândoi.
-Spuneai că eşti divorţată!
-Am minţit, spuse ea şi lăsă ochii în jos.
Au venit Anea şi Vanea. Cu autobusul am ajuns în Senătăuca.
Părinţii Anei erau gospodari. Anea era unica fiică. Dar după
câte am înţeles, iubea mult bărbaţii. Şi părinţii, ca s-o mărite, erau
gata la tot.
Am fost primiţi ca cei mai scumpi oaspeţi. Se vede că Nadia, pe
care părinţii o ştiau bine, la recomandat pe Vanea ca logodnicul Anei.
Se purtau aşa, de parcă nu ştiau că Nadia e măritată.
Ce a fost în noaptea ceea, e greu de redat. Într-adevăr am fost
în rai! Nici până la Nadia, nici după, n-am mai avut aşa ceva!
A doua zi după amează, Anea, Vanea şi Nadia m-au rugat să
mă duc cu ei la horă. Am refuzat categoric. Îmi era ruşine să merg
alături cu o femee mai în vârstă ca mine. Aveam impresia că toţi mă
arată cu degetul. În seara ceea, în restaurant, eram puţin ameţit, şi n-
am văzut această diferenţă.
La stăpâni era în ospeţie un verişor. Am intrat în vorbă cu el.
Era un bărbat inteligent, trecut de şaizeci de ani. Pe atunci credeam în
tot ce spuneau comuniştii. Eram devotat cauzei marxism-leninismului.
Stăpânii au gătit o masă încărcată cu de toate, ca la moldoveni.
Am băut puţin rachiu de casă, făcut de stăpân. Era gustos. Oaspetelui,
pe care îl chema Nicolai Ivanovici, la un timp i s-a dezlegat limba.
Când nu ştiu a câta oară l-am numit Nicolai Ivanovici, s-a uitat la mine
şi a spus:
-Eu nu-s Nicolai Ivanovici, dar domnul Nicolae.
Am rămas surprins. Nu auzisem de aşa adresare. Chiar şi
românii, programele de televiziune a cărora le prindeam la Ismail, la
părinţi, ziceau tot „tovarăşi”. Nu ştiam ce să spun. Se lăsase o tăcere
profundă. A spart-o Nicolai Ivanovici.
-M-am născut la Camenca, Transnistria, în 1910. Tot acolo mi-
a trecut şi tinereţea. Am fost martor cum bandele tovarăşului
Kotovskii, jefuiau ţăranii, luau grâul, popuşoii, caii, vacile, alergau
după găini, cum arătau comuniştii în filmele lor, că chipurile aşa
alergau nemţii. Care ascundea ceva pentru copiii, ce mureau de foame,

4. era împuşcat pe loc. Kotovskii, acest „erou” al comuniştilor, iubea
singur să execute. Fiind un ţintaşi prost, se apropia cât mai aproape de
jertfă. Împuşca din mauzer. Dacă ţăranul nu murea deodată, lua arma
şi cu baioneta îl străpungea de zeci de ori, până jertfa nu se mai mişca.
-Ce vorbeşti mata, Nicolai Ivanovici! Tovarăşul Kotovskii este
erou al războiului civil. Că era comunist, că-i apăra pe ţărani,
jandarmii ţarişti l-au băgat la puşcărie!
-Cum apăra el ţăranii, v-am povestit, spuse cu dispreţ N.I.
-Aşa am învăţat la şcoală.
-Propagandă comunistă. În puşcărie a stat, ai dreptate, căci
era tâlhar de drumuri mari. Avea autoritate la bandiţii din Odesa. În
cercul lor era cunoscut sub porecla „Kot” Îi jefuia pe toţi la rând.
Scotea ultima cămaşă de pe ţăran.
Am rămas uimit de cele auzite. Eram educat în eroismul
mincinos comunist. Nu înţelegeam că comuniştii iau făcut eroi pe toţi
hoţii, ucigaşii, tâlharii de drumuri mari şi alţi aventurişti.
-De ce dară agenţii români l-au ucis?
-Cine? Cine?
-Spionii români.
-Cui trebuia prăpăditul cela?
-Cum cui? Poporului sovietic! Dacă era viu tovarăşul
Kotovskii, răscoala de la Tatar-Bunar era să aibă succes. Trecea
Nistru cu brigada lui şi susţinut de basarabeni, elibera Basarabia.
-Rebeliunea a fost organizată şi finanţată de OGPU-ul sovietic,
care a lansat un desant maritim la Tatar-Bunar, alcătuit din persoane
special pregătite.
-Cum aşa?
-Dar eroul tău, banditul Kotovskii, a fost împuşcat de
adjutantul său, cu soţia căruia Kotovskii făcea dragoste. O făcea
deschis, nu-i păsa de nimeni, de nimic. Ca toţi bandiţii!
Creerii mei, plini de propagandă comunistă, nu voiau să se
împace cu aşa lămurire. Pământul fugea de sub picioarele mele! Se
destrăma acel ideal, format ani de zile, idealul pentru care eram gata
să-mi sacrific viaţa.
M-am sculat şi m-am dus în camera. Dar gândurile, gândurile
grele de cele auzite, nu mă lăsau. Analizam din nou şi din nou tot ce am
auzit. Comparam cu realitatea, cu ceia ce am auzit şi de la tata. Tata
spunea fără frică, că cei mai mari hoţi şi mincinoşi sunt comuniştii şi
preoţii. Aşa şi a murit anticomunist şi antisovietic. Fiei ţărna uşoară!

5. De gândurile grele m-a salvat Nadia, care s-a întors de la horă.
Era cu o dispoziţie bună.
-Am avut succes la flăcăi, spuse ea râzând, dar tu de ce eşti
trist? S-a întâmplat ceva?
-E în ordine
-Atunci hai să cinstim!
Am băut cu ei la rând. Dar nu mă îmbătam. Am uitat că luni
trebuie de dus la antrenament. Boxul iubeşte cap limpede şi vigoare în
corp.
Nadia, căreia începusem să-i plac, voia special să mă îmbete.
Nu-i plăcea starea mea.
Duminică s-a repetat ziua de sâmbătă. Iarăşi Nadia şi prietena
ei s-au dus în centru. Şi iar eu nu m-am dus. Tot din pricina ceia!
Voiam să mai aud ceva nou de la Nicolai Ivanovici. Nu mi se da
limba să-i zic „domnul”. Nu era obişnuit pe atunci.
Aceiaşi masă bogată, acelaşi rachiu de casă. Toţi aveau
dispoziţie bună.
-Nicolai Ivanovici! m-am adresat eu, de ce sunteţi singur? Unde
e soţia? Copiii?
S-a lăsat o tăcere profundă. Stăpânii s-au uitat dojenitor la
mine. La Nicolai Ivanovici s-a ivit o lacrimă în ochi. Am înţeles că am
atins o temă interzisă. Nu ştiam cum să ies din această situaţie.
-Scuzaţi! N-am ştiut.
Şi iarăşi tăcere. Mă uitam la N. I. şi vedeam frământările
sufleteşti ale acestui om, pe care nu-l cunoşteam, dar pe care voiam să-l
cunosc. Avea ceva de spus, dar amintirile grele nu-i dau voie să spună,
să-şi uşureze inima. Tăceam şi eu. Vinovat de tot ce se petrecea aici.
În sfârşit N. I. a spart tăcerea. S-a întors spre mine, a şters
lacrima cea trădătoare de pe obraz, s-a mai uitat undeva deasupra
capului meu.
-Dacă am ajuns până aici, vă povestesc ce s-a întâmplat. Ca să
ştii tinere, cine sunt ruşii şi comuniştii. Pentru noi, moldovenii, asta-i
una şi aceiaşi.
M-a mirat bărbăţia şi îndrăzneala acestui om. Să spui pe
timpul cela ceva rău de comunişti ori să-i numeşti pe ruşi ocupanţi, era
egal cu sinuciderea. Câţi martiri ai neamului nostru au înfundat
puşcăriile pentru o vorbă nu aşa spusă!
-Eram patru copii la părinţi, începu el povestirea, după jafurile
bandiţilor lui Kotovskii, au mai dat şi alte bande bolşevice. Au luat tot

6. ce mai rămăsese. Munceam din noapte până în noapte. Pe pământul
nostru şi la cei bogaţi. Numai pentru mâncare. Asta acum comuniştii
spun că apărau interesele celor săraci, şi luptau contra celor bogaţi.
Atunci procedau invers. Jefuiau pe cei săraci, şi îi protejau pe cei
bogaţi. Conducătorii bandelor bolşevice se opreau la casele celor
bogaţi. Şi împreună cu ei beau şi chefuiau zi şi noapte. Prindeau femei
şi fete tinere, şi îşi băteau joc de ele. Erau violate şi aruncate în stradă.
Unicul drum ce le rămânea acestor femei, era drumul spre Nistru, să
se înece.
-Nu cred. Nu putea partidul nostru comunist să permită aşa
ceva!
-Toţi bandiţii aceea erau comunişti. Cine era în stare să le
interzică?
-Secretarul de partid, de pildă.
-Secretarul raional de partid era Ivan Bolbocean. Cu greu citea
pe silabe. Nu ştia să scrie. El şi îşi bătea cel mai mult joc de femei şi
fete. Era din banda lui Kotovskii. Care încerca să spună ceva, era dat
pe mâna la cechişti. Şi murea undeva prin Gulagurile sovietice. Când
mergea pe drum, doamne fereşte să nu-şi scoată cineva căciula. Nu se
uita cine-i. Singur îi bătea. Ori îl da pe mâinile miliţionerilor, care îl
băteau şi mai tare, ca să se manifesteze faţă de secretar.
-Ce vorbiţi dumneavoastră? Nu se poate aşa ceva!
- Mai bine taci şi ascultă. Aşa a fost! întră în vorbă şi stăpânul
casei, noi ştim, a confirmat şi soţia.
Peste mine parcă căzuse cerul! Nu înţelegeam nimic, de parcă
N. I. vorbea în altă limbă. Conştiinţa mea nu primea aşa ceva, nu se
împăca cu cele auzite.
Două ore a povestit N. I. tragedia familiei sale. M-am întors în
Chişinău, dar această istorie mult timp nu mi-a dat pace. Totuşi eram
convins că N. I. n-are dreptate. Mai târziu, când am fost aruncat de
soartă în lumea largă, începuse-mi să-mi dau seama de cele ce se
petreceau în jur, am înţeles: N. I . a avut perfectă dreptate.
Primul lucru pe care l-am făcut, când m-am întors din
deplasarea în Asia Mijlocie, am plecat la Camenca. Am vrut să-l găsesc
pe domnul Nicolae, să-mi cer iertare de la el. Trecuse unsprezece ani.
Dar totuşi speram să-l văd, să-mi curăţ sufletul, să mă închin în faţa
acestui om, care a trecut prin clipe grele în viaţă, dar nu s-a temut să
spună adevărul.

7. Am întârziat… Domnul Nicolae murise cu doi ani în urmă. De
multe ori voiam să pun pe hârtie istoria acestui Om. Sunt inginer de
profesie, şi nu mă încumetam să scriu ceva.
Totuşi m-am hotărât. Şi vă propun istoria acestui Om.
X X
X
Nicolae Untilă, un tânăr de douăzeci şi unu de ani se întorcea la
baştina sa, în satul Camenca, care întra în componenţa Republicii
Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti. A făcut trei ani serviciul
militar la ruşi, în armata sovietică, în regiunea Tambov. Trei ani grei,
ani de frământări morale, ca urmare a ceia ce a auzit în satele, în care
armata sovietică făcea”rasculacivanie”, mai bine zis comuniştii
expropriau averea oamenilor gospodari. Iar gospodarii erau trimişi în
Siberia. În sate rămânea prostimea, golănimea, care nu voiau să
muncească. Din ei comuniştii numeau preşedinţii de colhozuri,
secretarii de partid. Ca peste tot în Uniunea Sovietică.
Dar nu asta îl frământa. Nici acolo, în regiunea Tambov, n-a
scăpat de coşmarul, care se numea „tovarăşi Kotovskii.” Ţăranii
povesteau, că cei mai cruzi ucigaşi, în timpul înăbuşirii răscoalei
ţărăneşti condusă de Antonov, au fost bandiţii din brigada lui
Kotovskii. Răscoala, care izbucnise contra bolşevicilor, nu a fost
organizată de nimeni. Ţăranii, cărora după ordinul lui Lenin le-a fost
luată toată pâinea, iar ei rămaşi să moară de foame, s-au revoltat. Au
cerut să nu le se mai ia pâinea, să aibă cu ce hrăni copiii.
În schimbul pâinii, Lenin l-a trimis pe comandantul de Armată
Mihail Tuhacevskii, în fruntea unei armate să înăbuşe răscoala. În
componenţa acestei armate era şi brigada lui Kotovskii. Cu tot efortul
depus de Tuhacevskii, care avea experienţă în năbuşirea răscoalei din
Kronştadt, în Tambov nu era în stare să facă nimic. Ţăranii îi urau pe
comunişti.
Lenin a ordonat ca armata să înconjoare toate satele regiunii,
şi să ia ostatici toţi locuitorii acestor sate. Au trimis din fiecare sat câte
un reprezentant la răsculaţi cu ultimatum: dacă nu se predau, toţi
locuitorii satului respectiv vor fi împuşcaţi.
N-a crezut nimeni. Aşa ceva nu făceau nici tataro-mongolii, nici
alţi duşmani de moarte a Rusiei. Şi comuniştii au început să împuşte
sate întregi. Copiii, bătrânii, femeile. Iar la sate dădeau foc. În aşa mod

8. barbar tovarăşul Lenin a înăbuşit răscoala ţărănească. Cei mai
îndemânatici călăi erau bandiţii lui Kotovskii. Ca să nu cheltuie
cartuşele, ei tăiau cu săbiile, străpungeau cu baionetele, ori spânzurau.
Pe femeile şi fetele mai frumoase întâi le violau cu toţii, apoi le
ucideau.
Părinţii s-au bucurat, văzându-l întors acasă sănătos. Cât a fost
în armată, ei au fost impuşi să între în colhoz. Teoretic, aveau dreptul
să nu între. Dar practic era imposibil să supravieţuieşti.
Aşa că n-a găsit acasă văcuşoara Dumana, pe care o crescuse
de viţică. Nici caii, nici boii. Prin ograda, cândva plină cu de toate,
alergau nişte mortăciuni de găini.
S-au aşezat la masă. Au venit prieteni, vecinii, rudele. Toţi cei
care aflase că s-a întors viu din armata rusească.
Pe Lenuţa Bivol, vecina care trăia cu trei case mai spre
margine, n-a cunoscut-o. Când plecase, era o fetişcană de cincisprezece
ani, subţirică, cu o cosiţă lungă, cu coşuri pe faţă. Acum în faţa lui era
o fată plină la corp, frumoasă. Dar tot aşa sfioasă.
După ce s-au împrăştiat toţi, mama i-a aşternut în casa-i mare.
A vrut să protesteze. Ştia, în casa-i mare nu se culca nimeni.
-Fecioraşul meu! se adresă mama cu gingăşie la el, de când au
venit antihriştii de comunişti, nu mai este nimic sfânt. Nu te deranja.
A adormit buştean. A visat colegii de armată, pe Lenuţa. Apoi
iar privirile ţăranilor, cu mâinile crăpate de muncă silnică, pe care cu
participarea nemijlocită a lui, Nicolae Untilă, ori Nicolai Untilov, cum
l-au scris ruşii în adeverinţa, pe care i-a dat-o selsovetu, comuniştii
trimiteau ţăranii în Siberia. Îşi băteau joc de acei care munceau, care
voiau să fie oameni, să aibă ceva la gospodărie.
S-a trezit târziu. Nici în casă, nici în ogradă nu era nimeni. Pe
masă îl aştepta micul dejun. Se răcise. Dar a mâncat cu poftă. Era gătit
de mama! Se săturase de caşa soldăţească. Una şi aceiaşi în fiecare zi.
A mai îmblat prin ograda pustie. Tristeţe.
Nu ştia ce să facă. A ieşit în stradă, dar nu văzu pe nimeni.
Satul era pustiu. S-a pornit spre Nistru. Mergea încet, frământat de
gândurile sale.
De după colţ a ţâşnit o maşină mică şi s-a oprit lângă el. Au ieşit
doi bărbaţi. Unul în civil, altul în formă de OGPUşnic. Cunoştea
această uniformă, care băga în groază orice cinovnic, orice funcţionar
de partid, orice comandant de armată, indiferent de posturile pe care
le ocupau.

9. -De ce nu eşti în câmp? întrebă OGPUşnicul. Şi s-a uitat cu
ochii cei cruzi, care nu clipeau din gene. I-a răspuns tot în ruseşte.
-Ce profesie ai avut în armată?
-Şofer, răspunse Nicolae, dar genunchii îi tremurau.
-Mâine te duci la dânsul, şi arătă la acel în civil, o să lucrezi
şofer la el. Apoi te iau la mine. Ştii bine rusa.
Se urcă în maşină şi plecă. A răsuflat uşurat.
În armată a terminat cursurile de şofer. Conducea o polutorcă.
Adică o maşină rusească, care ducea o tonă şi jumătate. La maşini mici
n-a lucrat. Dar nu-l deranja. V-a însuşi repede şi maşinile mici. Îi
plăceau maşinile, mecanismele.
Una n-a înţeles, unde să se ducă mâine? Cine-i acel în civil?
Dispoziţia şi aşa proastă, se strică cu totul. Se aşeză pe un dâmb
sus de asupra Nistrului.
Jos malul era înconjurat cu sârmă ghimpată, cu o fâşie lată,
bine arată, şi păzită de grănicerii ruşi. Din optsprezece, de când s-au
instalat bolşevicii aici, nimeni nu se mai scaldă în Nistru. Era zonă
interzisă.
Din vârful dealului, peste Nistru, se vedea satul Sănătăuca.
Oamenii de acolo se scăldau liber, adăpau vacile, spălau rufele în
Nistru. Nu era sârmă ghimpată. Grănicerii români nu se vedeau.
Avea rude acolo. Dar din optsprezece nu i-a mai văzut.
A întrebat de părinţi cine-i acel în civil. Era secretarul raional
de partid. Un ticălos. Uitase, că Camenca mai era şi centrul raional.
Când se întorcea acasă, o văzu pe Lenuţa. Era la poartă. Au
schimbat câteva vorbe. Începea să-i placă această fetiţă sfioasă, care se
temea să ridice ochii la el, ochii cei mari şi frumoşi.
A doua zi s-a dus la primul secretar de partid. Au făcut
cunoştinţă. Automobilul secretarului avea vre-o douăzeci de ani. Era o
maşină germană. Dar se mişca. Cei drept, cu greu. Secretarul, l-a
rugămintea lui, i-a dat o zi să-i facă profilactică. Ce la mirat, apoi
comportarea bună a secretarului, care într-adevăr se purta cu
subalternii ca un dictator, ca un tiran.
Era la serviciu de la şapte dimineaţa, până după miezul nopţii. Îl
aştepta pe secretar până se desfăta cu femeile. În fiecare zi cu alta. Se
duceau şi pe la Dubăsari la femei. Era căsătorit. Avea doi copii şi o
soţie tinerică, frumoasă. Pe care şi o mai bătea, când venea de la altele
beat.

10. Trecuse mai mult de o lună, dar pe Lenuţa n-o mai văzuse.
Mereu era la serviciu.
Într-o sâmbătă, secretarul, care se îmbolnăvise, i-a dat zi liberă.
Vroia s-o vadă pe Lenuţa. Dar nu ştia cum s-o facă. Trăia spre
margine. A trecut odată pe lângă casa lor, s-a salutat cu tatăl ei. De
parcă avea treabă la margine. Lenuţa nu era în ogradă. S-a dus în
câmp, a stat vre-o câteva ore. Să nu se priceapă nimeni.
La întoarcere îi merse. Lenuţa scotea apă la fântână. S-a
apropiat. Dar nu ştia ce să spună. Şi a trâsntit-o direct.
-Lenuţă, te-am dorit. Vreau să te văd în fiecare zi. Dar n-am
posibilitate.
Mai n-a scăpat valul de la fântână. Cuvintele, pe care atâta timp
le aştepta, au fost în sfârşit spuse. S-a ruşinat. S-a întors spre fântână şi
a scos căldarea.
-Te aştept în fiecare zi. La ce oră nu te întorci. La fereastră o să
ardă lumânarea.
-Deseară vii la horă?
-Dacă mă inviţi?
La horă a dansat numai cu ea. Mai încercase cineva s-o scoată la
dans, dar uitându-se la el, ia trecut pofta. Nu era primit ca domnişoara
să refuze pe cineva. Şi nici flăcăul n-avea dreptul să spună ceva. Aşa
era obiceiul.
Din fericire, nimeni nu a mai îndrăznit să se apropie de ea.
Mergeau spre casă, ţinându-se de mână. Vara era pe sfârşite. De
la Nistru adia un vântuleţ proaspăt. Era o plăcere să mergi de mână cu
omul drag. Cuvinte nu trebuiau. Tot era spus în tăcerea lor. Luna
plină se uita la ei, luminându-le drumul. Vroiau ca această seară să nu
se mai termine. Dar tot ce are început, are şi sfârşit. Nu-i nimic veşnic.
-De mâine i-ar la serviciu. Cine ştie când ne mai vedem.
-Aşa e, spuse ea trist, te doresc. Numai la tine mă gândesc.
Vreau să te aştept de la serviciu, să te întâlnesc cu mâncarea călduţă.
Să te simt alături.
Aceste cuvinte simple l-au adus la realitate. Şi el vroia asta. De
ce să tragă timpul!
-Lenuţă! se opri, şi se uită la ea. Ochii cei mari se uitau la el cu
dragoste şi gingăşie, te măriţi cu mine? Dacă spui „da”, mergem acum
la părinţii tăi să ne blagoslovească.

11. La aceste cuvinte, pe care le aşteaptă orice femeie îndrăgostită,
s-a pierdut un pic. Prea repede se întâmplă tot. Însă îl iubea, şi dacă o
chema cu el la capătul lumii, lăsa tot şi pleca.
-Da, spuse ea ferm, şi se uită în ochii lui.
-Mergem la părinţii tăi.
Ajunşi la casa ei, a trimis-o să preîntâmpine părinţii.
S-a dus, şi peste puţin timp l-a chemat. Părinţii erau după somn
şi nu prea înţelegeau ce se întâmplă. Dar i-au blagoslovit.
-Cănd trimiteţi peţitori? întrebă stăpâna.
-Nu mai trimit. Lucrez din noapte până noapte. Şi n-am timp să
facem cum cer obiceiurile. Plecăm cu Lenuţa la ai mei. Să ne
blagoslovească.
Părinţii lui s-au bucurat. Lenuţa le plăcea. I-au blagoslovit.
-Mă duc să vă gătesc patul, spuse simplu stăpâna. După obicei,
când se aduce mireasa, a doua zi de dimineaţă vin rudele s-o vadă. Însă
rudele nu ştiau.
Soacra o invită pe noră să-i arate ce şi unde se află. Peste cinci
minute s-a dus şi el. Aşa era obiceiul.
Se ruşinau amândoi. Au stins lumânarea, dar tot se sfiiau să se
dezbrace.
-Mă întorc. Dezbracă-te, spuse el.
S-a dezbrăcat repede. Şi sta aşa.
-Du-te în pat. Vin şi eu imediat.
S-a dus. S-a băgat sub prostire. Tremura toată. Prima dată se
atinge de un bărbat. Şi trebuie să mai facă ceva cu el. Nu ştia cum. Nici
nu s-a sărutat cu nimeni. Ce o să fie oare? Nu era gata să se mărite. Şi
n-a vorbit cu mama cum să se poarte, ce să facă. S-a primit spontan.
Poate el are experienţă? E scăpat de armată!
Avea aceleaşi frământări ca şi ea. N-avuse relaţii sexuale cu
nimeni. Auzea cum se lăudau
flăcăii, care avuse relaţii. Ceva ţine minte din ce spuneau. Îl liniştea
faptul, că şi Lenuţa nu ştie nimic de asta. Şi cum o să facă el, aşa şi o
să fie. Ea n-o să spună la nimeni. Apoi, cu timpul, va veni şi experienţa.
A stins lumânarea şi s-a apropiat de pat. Locul de la margine era
liber. S-a culcat, dar n-a simţit nimic alături. Pipăind cu mâna, a găsit-
o lipită de perete. Nu scotea nici un sunet. A aruncat prostirea, în care
se învăluise ea, şi gingaşi a îmbrăţişat-o. S-a lipit de el şi tremura.
Tăceau amândoi, neştiind ce să facă mai departe.

12. Ca bărbat, a hotărât să întreprindă ceva. A găsit buzele ei
plinuţe şi le-a sărutat. Aşa, numai s-a atins de ele. După cele auzite de
la alţii, trebuia s-o sărute mai tare, să atingă cu limba buzele ei, ca s-o
dezmorţească, s-o facă şi pe ea să participe activ la asta. Pare că se
primise, căci la un moment a simţit cum la îmbrăţişat strâns, a făcut
nişte mişcări convulsive.
La el s-a sculat tot, ce era în stare să se scoale. Dar ce, şi cum să
facă mai departe, nu ştia. Instinctiv a nimerit între picioarele ei.
Lenuţa parcă nici nu răsufla. A încercat să între în ea, dar nu se
primea nimic. S-a chinuit mult. Erau amândoi uzi leoarcă. El că nu
era în stare s-o introducă, ea de spaimă că el v-a introduce-o. S-au
chinuit până spre zori, dar aşa şi n-au izbutit să facă nimic.
I-ar ea ca mireasă, trebuia să se scoale de cu zori şi să măture
ograda şi strada. Ca s-o vadă toţi că e mireasă. Aşa erau obiceiurile.
Cu bucurie s-a sculat, lăsându-l să doarmă. Soacra nu vroia s-o lase.
Comuniştii nu recunoşteau obiceiurile strămoşeşti, şi se temea să nu fie
probleme. Şi vroia ca ea să se ducă să mai doarmă cu soţul, să mai
prelungească un pic bucuria primei nopţi. Nu ştia că la ei nu s-a primit
nimic.
Dar Lenuţa a insistat, şi soacra bucuroasă că are aşa noră
harnică, n-a mai spus nimic. A măturat repede ograda şi strada. Au
văzut-o vecinii, şi în sat s-a răspândit vestea. Era duminică, şi rudele
câte unu câte unu veneau în ospeţie. Lenuţa şi soacra au pregătit
repede mâncarea. Socru s-a dus în beci după vin. I-ar Nicolae dormea.
Au sosit şi părinţii ei. Lenuţa s-a bucurat. A pândit momentul şi
a tras-o pe mămica la o parte, rugând-o să-i spună ce şi cum să facă
deseară. A învăţat-o tot ce ştia şi ea. Nicolae îmbla mâhnit. Nu avea de
la cine să întrebe. Aşa şi n-a aflat nimic. Lenuţa înţelegea situaţia lui.
Şi ia şoptit la ureche:
-Nu sta mâhnit. Mama mi-a spus ce să facem. Totul o să fie bine.
O să vezi, şi se uită cu dragoste la el. Într-adevăr, după cuvintele ei, s-a
liniştit. Şi aştepta cu nerăbdare seara.
Când s-au culcat, ea a luat iniţiativa în mâinile ei. Au început de
la sărutări, de care erau amândoi dornici. Apoi ea s-a dat aşa ca el să
nu aibă probleme. Şi după a doua încercare au reuşit. O durea tot în
ea, dar n-a scos nici un sunet. Era gata la orice pentru omul drag. A
doua oară n-au mai încercat.

13. Dimineaţă el plecă la serviciu, i-ar ea bucuroasă că la ei totul s-a
primit, s-a dus s-o ajute pe soacră. Îndeplinea orice poruncă a soacrei
cu plăcere, cu entuziasm. Şi aştepta seara.
În primăvara anului 1932 Lenuţa a născut un băieţel. Erau
amândoi fericiţi. Nicolae tot mai lucra şofer la primul secretar.
OGPUşnicul uitase de el.
X X
X
Moscova. Kremlin. Comitetul Central al Partidului Comunist al
Uniunii Sovietice. Şedinţa Biroului Politic. Era ascultat agronomul
principal al Uniunii Sovietice, Lâsenko. În ţară, ca urmare a
colectivizării, nu se ajungea pâine. În Povolgia era foame.
-Tovarişci Lâsenko, dar cum e situaţia în Ucraina? întrebă
Stalin.
-Foarte bună, tovarăşe Stalin. Oamenii trăiesc bine. Muncesc
bine şi au de toate.
-Cum s-a primit aşa, tovarăşe Lâsenko. Ţara moare de foame,
dar ucrainenii trăiesc bine. Fiindcă-i Patria dumitale? se uită la el
Stalin. Lâsenko amuţi. El ştia ce înseamnă această privire a lui Stalin.
Înţepenise tot. Nu era în stare să judece. Dar Stalin aştepta răspunsul.
Apoi continuă singur, până Lâsenko se gândeşte ce să spună, mă
adresez tovarăşului Menjinskii: de ce ucrainenii trăiesc mai bine ca
ceilalţi? Faceţi ceva şi egalaţii pe toţi.
A tăcut. S-a făcut o linişte mormântală.
-Împreună cu Primul secretar al Ucrainei, întocmiţi un plan de a
scoate tot grâul din Ucraina şi dus în alte regiuni.
Dar vara grâul a dat o roadă bogată. Uniunea Sovietică era
îndestulată cu grâu. Dar din Ucraina continuau să scoată grâul. S-a
început foamea. I-ar cu grâul scos din Ucraina nu aveau ce face. Şi
Menjinskii s-a adresat la Stalin.
-Cum nu ştiţi ce să faceţi cu grâul din Ucraina? Daţi-l la
fabricile de rachiu. Să facă votcă din el.
-În Ucraina e foamete, tovarăşe Stalin.
-Bine. Vor muri vre-o cinci-şase milioane de ucraineni. În locul
lor vom aduce din Asia Mijlocie, din Rusia. Mai mult din Rusia. De
fapt aduceţi pe cine vreţi, numai nu ucraineni. Ia uite, hoholii trăiesc
mai bine ca ceilalţi. Şi ce dacă muncesc mult. Să nu aibă nici ei nimic!

14. X X
X
Aşa-i ţăranul, căci se bucură cănd creşte o roadă bună. Cu toate
că ştia, că toată roada o s-o ia statul, i-ar lui nu-i rămâne nimic. Dar se
bucura. Se bucura şi Nicolae. Băieţelul creştea bine. Lenuţa înflorise.
Se împăcau bine.
Dar grâul strâns a fost, spre mirarea tuturor, dus din raion în
Rusia. N-au lăsat nimic.
Şi spre iarnă s-a început foamea. Era ceva straşnic. Stalin şi
partidul comunist, care conduceau ţara, au interzis ţăranilor să
părăsească satele fără paşapoarte. Dar paşapoarte nimeni nu elibera
ţăranilor. Ţăranii erau robii comuniştilor. Spre Anul Nou mâncase
toate animalele. Apoi au început să mănânce fânul, pregătit pentru
animale. Care n-aveau pregătit acasă fân, fiindcă nu aveau animale, se
duceau şi cereau de la colhoz. Femeile mai tinere şi frumoase trebuiau
mai întâi să treacă prin mâinile preşedintelui colhozului, apoi a
contabilului şi şefului de fermă. Care avea mândrie, căci nu toate se
dau în mâinile lor, mureau de foame. Care mai avea prăştini, le
măcinau, făceau un fel de turte, şi dădeau copiilor, care nu înţelegeau
şi cereau de mâncare. Dar după aceste turte nu trăiau mult. Se îmflau
şi mureau. Au început să prindă şoareci şi-i mâncau. După ce s-au
terminat şi şoarecii au început să moară. Mureau din mers. Şi nu-i
îngropa nimeni, fiindcă nu aveau puteri. Erau lăsaţi pradă câinilor şi
lupilor, care se înădise să între tocmai în mijlocul satului.
Lenuţa era gravidă cu al doilea copil. De foame slăbise mult.
Nicolae se stăruia să ascundă câte o coajă de pâine, pe care o primea ca
slujbaşi. Mureau numai oameni simpli. N-a murit nici un comunist.
Şefii din raion trăiau bine. Nicolae vedea tot asta. Care mai aveau
putere, treceau Nistru şi scăpau. În Basarabia era de toate.
Majoritatea nu se mai întorceau înapoi.
Nicolae era în disperare. Băieţelul începuse să se îmfle de foame
căci Lenuţa nu era în stare să-l hrănească. Lanuţa cerea voie de la el să
plece şi ea în Basarabia. Dar era un risc mare.
Odată primul secretar ia propus:
-Dă să trimitem şi noi soţiile în partea ceia. Să aducă ceva de
mâncare. Eu garantez trecerea. Grănicerii ruşi o să le lase să treacă
încolo şi înapoi. Vorbesc eu cu ei.

15. Nicolae în Senatovca avea rude apropiate. Care erau s-o
aprovizioneze pe Lenuţa cu de toate. Trecerea o garanta primul
secretar.
-Tovarăşe secretar, totuşi întrebă Nicolae, la ce vă trebuie să
trimiteţi soţia.? Doar nu muriţi de foame.Aveţi de toate.
-Vreau să mănânc o mămăliguţă cu tocană de porc proaspăt. Şi
cu brânză de oi.
Vorbea liber de asta, de parcă nu mureau zeci de mii de oameni
de foame. Ia spus Lenuţei, care s-a bucurat. Au pregătit desagele. Şi a
doua zi erau gata.
-Aşteaptă-mă mâine seara. Pe la ora două noaptea. Tot aici. Să
ştii, te iubesc mult, l-a sărutat şi a plecat. A stat pe malul Nistrului încă
vre-o două ore. Era linişte. „Înseamnă că au trecut cu bine” se linişti
el, şi s-a dus acasă. Însă n-a mai adormit.
A doua zi îmbla mâhnit. I-ar secretarul din contra, vesel.
-Nu îmbla mâhnit Nicolae. Găsim noi alte femei.
Nicolae a rămas trăsnit de ce a auzit.
-Cum aşa, tovarăşe secretar? Doar aţi garantat trecerea? şi se
uită ţintă la el. Secretarul s-a fâstâcit
-Am avut în vedere dacă se întâmplă ceva neprevăzut, începu să
se îndreptăţească el.
Dar Nicolae din acest moment a simţit că se v-a întâmpla ceva
groaznic. Ce anume, nu ştia, dar simţea. Începu să-l doară inima.
Aştepta cu nerăbdare seara.
S-a dus cu o oră înainte. Malul românesc nu se vedea. Dar malul,
în vârful căruia s-a aşezat el, se vedea ca în palmă. Pe gheaţă era omăt.
Era linişte. Noaptea era fără lună, întunecoasă.
Pe la ora două din partea cealaltă s-au arătat două puncte negre
care se mişcau spre malul stâng. Veneau drept spre el. A înţeles că vin
ele. Când s-au apropiat de mal, a recunoscut-o pe Lenuţa după mers.
Mai rămăsese vre-o câţiva metri ca să iasă la mal.
Şi de-odată, o, doamne, asupra lor s-au năpustit patru grăniceri
ruşi şi au înfipt baionetele în ele. Au căzut fără să scoată vre-un sunet.
Se cunoştea că loviturile erau înfăptuite de oameni bine pregătiţi. Care
ştiau unde şi cum să înfigă baioneta. Doi din grăniceri au luat desagele
pline cu merinde, i-ar ceilalţi doi au început să le dezbrace. După ce au
scos hainele de pe ele, le-au târât spre o copcă, din timp pregătită, si au
aruncat corpurile încă vii sub gheaţă.

16. Nicolae amuţise. Vroia să strige, dar n-avea glas. I se luase
graiul.
Cât timp a stat aşa pe mal, uitându-se la copca, care a înghiţit-o
pe Lenuţa lui, nu ştia. Îngheţase complet. Şi totuşi nu creadă în ceia ce
s-a întâmplat. S-a sculat şi s-a dus acasă.
Acasă era aşteptat de mamă. Tatăl lui murise o lună în urmă de foame.
-Unde-i Lenuţa? întrebă mama.
A vrut să spună ceva, dar n-avea glas. Numai a hârâit ceva
neclar. Şi s-a dus să se culce. Mama a înţeles tot. S-a apropiat de
leagănul nepotului şi a început să bocească.
Când Nicolae şi-a revenit, a găsit-o moartă cuprinzând leagănul,
în care dormea feciorul lui. A înmormântat-o lângă tata. Tocmai a
treia zi i s-a întors graiul. Şi a povestit părinţilor Lenuţei ce s-a
întâmplat.
-Vă rog, luaţi feciorul la dumneavoastră.
-Nu se discută. Însă cu ce să-l hrănim?
-Tot ce mi se cade din paioc, o să-i aduc lui. I-ar eu trebuie să
mă răzbun. Nu mă liniştesc, până n-o să fie răzbunată Lenuţa. Iar
răzbunarea va fi groaznică. În caz de ceva, aveţi grijă de nepotul
dumneavoastră.
-N-ai nici o grijă, socru s-a apropiat şi ia strâns mâna. Soacra l-
a îmbrăţişat.
-Să te binecuvânteze Dumnezeu, şi soacra ia făcut cruce. I-ar
lacrimile îi curgeau pe obraz.
La serviciu făcea totul automat. Toate gândurile erau numai la
răzbunare.
Trecuse mai mult de o săptămână, dar secretarul nici nu-şi
amintea de soţie. Era vesel. În a zecea zi ia spus:
-Mâine plecăm la Odesa.
Pe drum ia povestit că se duc la primul secretar regional de
partid Odesa. Să se însoare cu fiica lui. E cam bătrână şi urâtă, dar
cariera este garantată. După nuntă trece la Odesa, în comitetul
regional de partid.
-Tovarăşe secretar! spuse uimit Nicolae, n-au trecut zece zile
de la moartea soţiei, şi vă căsătoriţi?
-Tu de unde ştii că ea a murit? Toţi ştiu că ea a rămas acolo. Şi
eu pot liber să mă căsătoresc – şi râse cu dispreţ. În acest moment lui
Nicolae i s-au deschis ochii. A înţeles ce mârşevenie a săvârşit acest
prim-secretar de partid. Dar totuşi l-a întrebat:

17. -Special aţi trimis-o pe soţie încolo? Ştiaţi că nu se va mai
întoarce!
-Da. Şi nimeni nimic n-o să poată să dovedească. Şi tu ai să taci.
Soţiile noastre erau împreună.
-Pentru ca să treceţi cu serviciul la Odesa, aţi ucis soţia
dumneavoastră şi pe a mea?
-Da cei aici de mirat? Ai scăpat şi tu de ea. O să-ţi găseşti alta.
Uită-te câte fete frumoase sunt împrejur, râse vesel secretarul. Dar
Nicolae nu vedea drumul de indignare. Cum pot trăi aşa oameni pe
pământ? Cum de-i ţine Dumnezeu? Ori şi Dumnezeu s-a dat de partea
afurisiţilor ăştia de comunişti? Se vede că-i aşa, odată ce nu-i
pedepseşte!
Atunci şi s-a ivit primul plan de răzbunare. Dacă Dumnezeu
nu-i pedepseşte, ţine cu ei, apoi el, Nicolae Untilă îi v-a pedepsi. Şi
primul v-a fi secretarul. Primind această hotărâre, s-a liniştit. A
întocmit un plan de acţiuni.
A doua zi, după ce s-au întors la Camenca, l-a lăsat pe secretar,
şi s-a dus drept la OGPU. Spre norocul lui şeful era pe loc. Şi hotărât a
întrat la el. OGPUşnicul se uită câteva secunde la el, şi spuse:
-Aşază-te. Ce s-a întâmplat. La noi nimeni nu vine singur. Tu
eşti unicul. Pentru asta te stimez.
-Aţi promis să mă luaţi şofer la dumneavoastră.
-N-am uitat. Dar ce, nu-ţi place cu secretarul?
-Ştiţi doar că se însoară şi pleacă la Odesa.
-Ştiu că nu merită canalia. Însă nu pot face nimic.
-Dar vreţi? liniştit s-a uitat la el Nicolae. În joaca pe care a
început-o, prima jertfă putea fi el însuşi. Dar fără risc nu făcea nimic.
Şi de atât era liniştit.
OGPUşnicul s-a uitat cu suspiciune la el. Nicolae a înţeles că a
nimerit unde trebuie.
-Trecerea peste Nistru a soţiei lui a fost organizată de el şi
comandantul grănicerilor. Ea trebuia să transmită la români scheme
de amplasare a posturilor secrete de grăniceri şi lista obiectelor care au
însemnătate strategică, amplasate la Dubăsari şi Odesa.
OGPUşnicul a vrut să spună ceva, dar la auzul acestor vorbe, a
rămas cu gura căscată. Tăcerea a durat destul de mult. Se vede că
OGPUşnicul analiza tot ce a spus Nicolae.
-De unde ştii?

18. -Întâmplător am auzit. Dar n-am atras atenţia. Cum am înţeles
că asta-i o trădare, am venit la dumneavoastră.
-Bravo! Ai mai spus cuiva?
-Cum se poate? Doar am făcut armata!
-Aşa, început să frece mâinile OGPUşnicul bucuros, cu cine
începem?
-Cred cu comandantul de grăniceri. După ce el o să recunoască
în scris, nimeni n-o să vă împiedice să-l luaţi şi pe secretar.
- Încă odată bravo. Bine gândeşti, se uită la el OGPUşnicul, du-
te şi lasă maşina secretarului. Din clipa aceasta lucrezi cu mine. I-ar eu
îl chem la mine pe comandant.
Nicolae bucuros a dus maşina, şi repede s-a întors. Vroia să vadă
cu ochii lui cum o să fie torturat un ucigaş de al soţiei sale.
Când a întrat în cabinet, comandantul şedea pe scaun cu mâinile
legate şi cu vânătăi pe faţă. I-ar alături doi colaboratori de la OGPU
stăteau cu mâinile la piept.
-A, Nicolae, întră. Îl vezi vrăjmaşul, spune că nu ştie nimic. Mai
daţii băieţi!
Băieţii care stăteau cu mâinile pe piept, au început să-l bată.
Urla ca lupul. Peste un timp şeful ia oprit. Faţa comandantului se
făcuse ca un boţ de carne. Nu se mai cunoştea unde-i nasul, gura,
barba. Pe jos se tăvăleau dinţi dezbătuţi.
-O să spui tot, ori mai vrei?
Comandantul s-a uitat cu groază la el. Şi a dat afirmativ din cap.
-Iată foaia şi scrie că primul secretar ţi-a dat informaţie despre
obiectele importante care se află în Dubăsari şi Odesa. Tu ai dat
schema amplasării posturilor secrete de grăniceri. Şi împreună aţi
trimis-o pe soţia lui să le ducă la români, pentru săvârşirea
diversiunilor la aceste obiecte.
Comandantul a început să scrie.
-Băieţi, sunteţi liberi. Eu plec pe vre-o jumătate de oră, dar tu
Nicolae stai cu el.
Şi s-a dus. Nicolae s-a apropiat de el. Comandantul speriat
încercă să-şi apere faţa cu mâinile.
-Stai liniştit. N-o să te bat. Numeşte-i pe patru din cei mai buni
grăniceri la lupta cu baioneta. Nu scrie. Numeşte-i. Şi o să-l rog pe şef
să nu te mai bată.
Comandantul ia numit.
-Ei au ucis soţia primului secretar?

19. -Da.
Când a sosit şeful, comandantul terminase de scris.
-Cum s-a purtat acuzatul?
-Foarte bine. O să spună tot ce trebuie.
-Acum citim ce a scris şi apoi hotărâm. Îl mai batem ori nu.
Şeful a citit atent odată, apoi a doua oară.
-Bravo. Mai mult n-o să te bată nimeni. Poate mai vrei să spui
ceva? se uită la el şeful.
-Da. Secretarul mi-a ordonat să lăsăm oamenii care mor aici de
foame, să se ducă la neamurile lor în partea ceilaltă a Nistrului, în
România, unde nu e foame şi oamenii trăiesc mai bine. I-ar când se
întorceau înapoi cu desagele pline, grănicerii le luau desagele şi hainele
şi îi ucideau cu baioneta să nu se audă împuşcături.
-Ce făceau cu trupurile?
-Le aruncau în copcă, în Nistru, i-ar mâncarea o lua primul
secretar. Hainele rămâneau la grăniceri.
-Cam câţi aţi ucis? Duceaţi evidenţa?
-Din Camenca aproximativ opt sute de oameni. Asta o fac toate
posturile de grăniceri sovietici de pe Nistru.
-Ce canalii! spuse şeful şi chemă convoiul.
-El a mai numit patru grăniceri, care au permis trecerea soţiei
secretarului.
-Da? Acum îl întoarcem înapoi.
-Nu trebuie. Eu am menţinut aceste familii. Mi-a spus după ce
terminase de scris.
În timp de o oră cei patru grăniceri scriau lămurire sub dictarea
şefului. Şi ei au mărturisit că primul secretar a petrecut soţia personal.
Aşa a dictat şeful.
-O să vezi ce o să cânte acum secretarul. Am trimis după el. O
să scrie că viitorul său socru, primul secretar regional Odesa, ia dat
lista cu cele mai importante obiecte militare şi strategice. Înţelegi? Am
descoperit un complot contra puterii sovietice. Pe ei îi împuşcă, i-ar noi
trecem cu serviciul la Kiev. Acum înţelegi ce vreau eu?.
-Dar eu în calitate de ce?
-O să fii şoferul meu şi lucrător operativ. Ei cum?
-Bine, mai n-a sărit în sus de bucurie Nicolae. Vroia să vadă
cum o să fie împuşcaţi ucigaşii soţiei sale. Şi o să poată să cureţe acest
pământ de aşa canalii. Că tare s-au mai înmulţit!

20. -Du-te în cabinetul vecin să nu te vadă secretarul. La comanda
mea o să ieşi. Vreau să văd reacţia acestei canalii.
De după uşă se auzea tot. Secretarul îl ameninţa pe şef cu socru
său. Dar când l-au luat la bătut băieţii şefului, a vrut să-şi ceară scuze.
-Opriţi-vă. El vrea să spună ceva. Hai, vorbeşte!
-N-o să spun la nimeni nimic. Eliberaţi-mă!
-Ce? Văd, n-ai înţeles unde te afli. Mai daţii băieţi!
La comanda şefului s-au oprit. Nicolae a fost chemat să între.
Când secretarul l-a văzut, a spus încet
-O să scriu tot ce trebuie.
-Aşa-i mai bine. Daţii o cârpă să şteargă sângele.
Secretarul a scris aşa cum ia dictat şeful.
-Peste trei zile o să fie judecata. I-ar de primul secretar regional
se va ocupa Kievul. Mâine plecăm încolo. Să ducem documentele.
În toate oraşele şi localităţile prin care treceau, peste tot erau
oameni morţi de foame pe drumuri. Şi nimeni nu-i îngropa. Bine că
era iarnă, şi nu se descompuneau. Vedea, şi şefului nu-i place ce se
petrece în Ucraina. Dar tăcea şi ofta.
Când se întorceau înapoi, şeful era mâhnit. N-a scos nici o
vorbă până aproape de casă.
-Ştii ce am auzit ieri când eram la şef? Într-o localitate o mamă
a tăiat un copil dintre cei patru pe care îi avea şi mureau de foame, şi
ia scăpat pe ceilalţi. Ce groază? I-ar ea a înnebunit. Spuneau că aşa
cazuri au fost mai multe. Dar n-au fost depistate. I-ar Primul secretar
al partidului comunist din Ucraina a raportat Moscovei că Ucraina a
supra-împlinit planul de predare la stat a grâului cu 143%.
-Ce aţi spus?
-N-am spus nimic şi tu n-ai auzit nimic, ridică vocea şeful, asta
nu-i treaba noastră.
Dar Nicolae nu se liniştea. Înseamnă că grâu este? De ce e
foamete? Să ajungă la canibalism ţara care construieşte socialismul?
Ce s-a întâmplat? Cu ce se ocupă conducerea comunistă a ţării? De ce
nu iau măsuri?
Aceste gânduri grele nu-i dau pace. Se vede că nu numai lui, dar
şi şefului, care l-a eliberat mai devreme.
Judecata a fost scurtă. Primul secretar a fost condamnat la
moarte pentru trădare, i-ar comandantul de grăniceri a primit
douăzeci şi cinci ani de închisoare. Cei patru grăniceri au primit câte
zece ani.

21. Duminică Nicolae s-a închis în casă, a aprins o lumânare şi s-a
rugat. Ia mulţumit lui Dumnezei că ucigaşii soţiei sale iubite au fost
pedepsiţi. S-a mai rugat ca la primăvară să poată găsi trupul
neînsufleţit al soţie, ca să-l îngroape creştineşte.
Peste un an, după cum a promis şeful, au trecut cu serviciul la
Kiev. Nicolae lucra ca şi în Camenca. A primit gradul de
sublocotenent. Băieţelul l-a lăsat cu părinţii Lenuţei. Trimitea bani.
Foamea cea straşnică, care după socoteala comuniştilor a luat patru-
cinci milioane de oameni, se terminase. Dar se ştia că comuniştii sunt
nişte mincinoşi. Pierderile reale a populaţiei au fost peste zece milioane
de ucraineni şi moldoveni, din aşa zisa republică autonomă
moldovenească.
În Camenca înainte de foamete moldovenii constituiau circa
70%, ucrainenii-30%, Ruşi nu erau. Dar după foamete în locul
moldovenilor şi ucrainenilor au fost aduşi ruşi şi reprezentanţi din
Asia mijlocie, Siberia, Caucaz.
În fiecare an venea la mormântul Lenuţei. Se aşeza în faţa
pietrei cu inscripţie pe care o instalase când lucra aici, şi plângea.
OGPU se prefăcuse în NKVD, dar el nici nu vroia să audă de
însurătoarea, la care insistau părinţii Lenuţei, bătrâni şi ei de acum. Se
gândeau cu cine v-a rămâne nepotul lor, dacă ei mor. Nicolae era tot
timpul la serviciu. Băieţelul învăţa în limba moldovenească, cum îi
ziceau pe atunci la limba română. I-ar în Kiev nu erau şcoli
moldoveneşti.
La 28 iunie 1940 ruşii au ocupat Basarabia. Au murit părinţii
Lenuţei. Şi Nicolae l-a dus pe băieţel la rudele lui în Senătăuca.
Când s-a început al Doilea război Mondial Nicolae s-a retras
împreună cu armata sovietică, şi a ajuns peste Bolga. În 1944 a primit
gradul de căpitan. Vroia cât mai repede să ajungă pe meleagurile
natale, să vadă feciorul, pe care foarte mult îl dorise. Să se ducă la
mormântul Lenuţei şi să-i spună, că nici o femeie nu ia luat locul ei în
inima lui.
* *
*
La sfârşitul lunii august1944, trupele sovietice au trecut Nistru.
Nicolae a ajuns în Senătăuca cu o săptămână mai târziu. Grăbea
şoferul. Şi iată casa rudelor. În ogradă o mulţime de oameni. O

22. presimţire straşnică ia ars inima. Dar a întrat în casă. În sicriu era
nepotul lui, corpul căruia era ciuruit de gloanţe.
S-a pierdut o clipă, apoi s-a apropiat şi l-a sărutat pe frunte. Din
ochi i-au ţâşnit lacrimi.
-Dar Nicolae unde e?
-E grav rănit. Dar glontele ia străpuns pieptul firav şi a ieşit.
Asta l-a scăpat.
-Unde e?
-La punctul medical. Sora medicală are grijă de el.
-Când şi cine? dovedi el să întrebe, căci de el s-a apropiat ruda
şi l-a îmbrăţişat.
-N-am fost în stare să-l ocrotim. E un băiat cuminte.
Apoi a luat ruda şi au ieşit.
-Trebuie să plecăm la ţintirim, spuse ruda, totul e gata. Ceilalţi
au fost înmormântaţi ieri.
-Da, da, răspunse el, povesteşte-mi ce s-a întâmplat.
-Trei zile în urmă prin sat trecea o coloană de soldaţi ruşi. În
frunte, pe cal mergea un rusoi înalt, cu un păr roşu, roşu. Majoritatea
oamenilor s-au ascuns. Dar de după gard, babele noastre curioase, se
uitau. Copiii se jucau ca întotdeauna. Acest rusoi striga în gura mare:
români, fascişti, ieşiţi să vă rup capul. Repeta ca o moară stricată.
Nişte copii, printre care erau şi feciorii noştri, se jucau iată aici, în
partea cealaltă de drum. Când coloana s-a apropiat, ei în fugă au vrut
să treacă în partea asta. Şi rusoiul cela din automat ia împuşcat pe
trei, şi pe nişte vecine, care ieşise la împuşcături. Numai Nicolae, aşa
rănit, a dovedit să se ascundă după gard. Nimeni din ruşii lui nu l-a
oprit. A împuşcat până nu s-au terminat cartuşele. Nici nu s-a dat jos
de pe cal, să vadă. S-a dus mai departe.
-N-ai observat ce grad are?
-O stea mare.
-Dacă-l vezi, îl recunoşti?
-Pe aşa ticălos dintr-o mie îl recunosc.
-În maşină am merinde. Du-te şi descarcă-le. Faceţi o masă cum
se cuvine la creştini.
A adus medicamentele necesare pentru a salva viaţa feciorului.
Sora medicală l-a încredinţat, că cu aşa medicamente, viaţa feciorului
nu mai este în primejdie.
După înmormântare a plecat. Nu vedea pe nimeni şi nimic. Şi-a
dat seama, că dacă Nicolae nu supravieţuieşte, rămâne singur,

23. singurel pe acest pământ. Nici un suflet apropiat. A rămas numai
răzbunarea.
La acel moment era şef-interimar a secţiei speciale la o divizie de
infanterie, care se ducese înainte. Şi care trecuse tot pe aici Nistru.
Acum nu-l interesa lucrul în divizie. A lăsat pe cineva în locul său, şi s-
a apucat de cercetări. A strâns informaţie de toţi maiorii roşcaţi din
divizie. Dar nici unul din ei nu semăna cu acel, pe care l-au descris
sătenii. A făcut acelaşi lucru şi în divizia vecină. Acolo a găsit trei care
coincideau după spusele sătenilor.
Cu permisiunea şefului secţiei speciale a diviziei respective, ia
luat pe toţi cu el. Şi seara s-a pornit spre Senătăuca. N-a luat şoferul.
Era o noapte întunecoasă. S-a oprit la marginea satului şi a ordonat să
nu iasă nimeni din maşină. S-a dus după rudă.
-Te uiţi la ei. Nu spui nimic. Când ne depărtăm de maşină, îmi
spui care-i. Clar, dacă este aici.
Ruda l-a recunoscut deodată. Nicolae a văzut cum s-au strâns
pumnii rudei. Dar s-a reţinut.
-Acel din mijloc. Dă-mi voie să-l împuşc eu.
-Nu, nu trebuie să moară de moarte uşoară. El trebuie să mă
roage să-l ucid să scape de chinuri. Dar n-o să-l ucid. O să-l torturez
până a muri singur.
Când rămăsese vre-o câţiva kilometri de unitate, a eliberat pe
ceilalţi doi ofiţeri. Pe călăul feciorului său l-a luat cu el. Într-o văgăună
a oprit maşina sub pretextul că ceva s-a stricat. A ieşit şi roşcatul.
Nicolae la împuşcat în amândouă mâinile şi picioarele. La pus în
genunchi. Roşcovanul răcnea în gura mare. Când se liniştea, el mai
apăsa pe vre-o mână ori picior şi i-ar răcnete. Apoi a scos un cuţit
special, pe care specialiştii îl numesc cuţit finlandez, ori prescurtat
„finca”. Şi la înjunghiat de două ori în burtă. La băgat până la mâner.
-De ce, tovarăşe căpitan? tot întreba el, printre urlete.
-Cine mai era cu tine când ai împuşcat copiii ceia? Familiile?
El ia numit pe cinci ofiţeri.
-Şi nimeni n-a încercat să te oprească?
-Nu. Că nu-i prima dată. Duceţi-mă la spital căci o să mor.
-Unul din copiii aceia era feciorul meu
Maiorul, care de abia mai era viu, s-a cutremurat tot. A înţeles că
aici iertare n-o să aibă. Nicolae la mai lovit de două ori cu cuţitul. Dar
nu murea. Era fără cunoştinţă, dar mai răsufla. De tot ia tras

24. douăsprezece lovituri de cuţit. Atâţi ani avea nepotul şi feciorul lui,
când această animală a tras din automat în ei.
După ce s-a convins că era mort, ia luat documentele şi la lăsat să-
l sfâşie lupii şi cânii care în timpul războiului sălbătăcise. La
documente a dat foc.
S-a întors la unitate cu sufletul împăcat. Feciorul lui a fost
răzbunat. Dar totodată trebuiau pedepsiţi şi acei care l-au lăsat să facă
acest lucru. Cei cinci ofiţeri.
Peste trei zile a trimis să-i aducă la el. S-a uitat la ei, şi l-a ales pe
cel mai slab. L-a băgat în cabinet şi a început să-l bată. La bătut bine.
-Spune, vrei să trăieşti?
-Da, tovarăşe căpitan, răspunse acela cu greu.
-Atunci iată o foaie, şi scrie cum ceilalţi patru îl ponegreau pe
tovarăşul Stalin. Şi spuneau că nu le place puterea sovietică.
-Ei n-au spus asta niciodată. Sunt devotaţi puterii sovietice.
-Tu scrie, i-ar noi ne vom lămuri. Ori vrei i-ar bătaie?
-Nu, nu, scriu, şi a scris tot ce a spus Nicolae.
L-a dus în altă cameră. A mai chemat doi colaboratori de ai săi,
care îi băteau pe ceilalţi ofiţeri. Pe baza celor scrise de primul ofiţer, ia
dat pe toţi sub tribunalul militar, care niciodată pe nimeni n-a cruţat.
Au fost condamnaţi la zece ani, şi trimişi în batalionul disciplinar.
Sfârşitul războiului l-a găsit în Berlin. Divizia lui n-a ajuns până
la Reihstag. Primise gradul de locotenent-colonel şi era şeful secţiei
speciale a diviziei. Coresponda regulat cu feciorul, care se vindecase
complet. Vroia să plece în concediu, dar şefii nu-i permiteau. În Berlin,
în fiecare zi găseau trupuri de soldaţi ruşi înjunghiaţi. Îmblau şi
jefuiau ce le cădea sub mână. Şi plăteau cu viaţa. Asta în filmele
sovietice nemţii îi întâmpină pe ruşi cu flori. DAR ÎN REALITATE
AVEAU O URĂ NEBUNĂ faţă de barbarii ruşi. Nemţii între ei
vorbeau, că Hitler s-a sinucis nu că a pierdut războiul, dar că Berlinul
a fost cucerit de barbarii ruşi. Mai mult de trei milioane de soldaţi şi
ofiţeri sovietici au fost nimiciţi în timpul asaltului Berlinului.
Începând cu anul 1947 n-a mai primit nici o scrisoare de la
fecior. L-a mirat acest fapt. S-a interesat la organele respective. Şi a
primit răspuns că cu feciorul totul e în regulă. Dar ceva nu-i da pace.
Erau momente că îl durea inima. Aşa, fără nici o pricină. Avea o
presimţire grea. Dar şefii nu-i permiteau să plece în concediu. Citea
orice, ce era publicat despre Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească. În ziarul „PRAVDA”, pe la sfârşitul lui iulie 1947 a

25. citit raportul primului secretar al partidului comunist al RSSM, că
republica a supra împlinit planul de predare a grâului la stat cu 127%.
Se bucura că acasă totul e bine.
În primăvara anului 1948 a primit în sfârşit concediu. Avea
impresia că trenul merge prea încet. Vroia să zboare acasă.
Şi iată ajuns în sat. A mers pe stradă, dar satul părea mort. Nici
un om nu ia ieşit în cale. Acest lucru ia părut straniu. Dar nu l-a
deranjat. A întrat în ogradă la rude. Nimeni n-a ieşit în întâmpinare.
Stăpânii erau în casă. Erau numai pielea şi oasele. S-au îmbrăţişat.
Stăpâna a început să plângă. Copiii nu erau în casă.
-Dar unde-s copii? Le-am adus din Germania cadouri. O să le
placă.
S-a lăsat o tăcere profundă. Nicolae a simţit că s-a întâmplat ceva
straşnic. Dar se temea să întrebe. Aşa şi stau toţi trei şi tăceau. În
sfârşit a dat glas stăpânul.
-Şi Maria noastră, şi Nicolae al tău au murit de foame. Anul
trecut.
-Care foame?
-Care a fost anul trecut. Au murit două treimi din locuitorii
satului.
-De unde foame în Basarabia? Nici odată în istoria Moldovei n-a
fost foame pe meleagurile noastre! Şi gazetele scriau că RSSM a
îndeplinit cu 127% planul la stat. Ce fel de foame?
-Mai cumplită ca acei din 1932-1933 care a fost la voi, în partea
cealaltă de Nistru.
A rămas uimit de cele auzite.
-De ce nu mi-aţi scris? Vă ajutam eu!
-Am scris şi noi, şi Nicolae. Dar aşa şi n-am mai primit răspuns
de la tine. Credeam că eşti mort.
Tocmai acum Nicolae şi-a dat seama de ce nu primea scrisori de
la fecior. Acei care au plănuit şi au înfăptuit această foame, s-au stăruit
să nu afle nimeni de asta. Şi orice informaţie de aici era nimicită de
autorităţi. Şi iarăşi ca în Ucraina după foamea din 1932-1933, au să
împle ţara cu rusofoni.
-Arată-mi mormântul fiului.
A stat mult acolo. Lacrimile curgeau pe obraz. Dar nu le
observa.
P. S.

26. În timpul foamei organizate de partidul comunist în Ucraina şi
Transnistria în anii1932 – 1933, au murit mai mult de zece milioane de
ucraineni şi peste trei sute de mii de moldoveni din regiunile Odesa,
Kirovograd, Herson şi Nicolaev, unde erau şi sunt până acum raioane
populate de moldoveni. Iar in timpul foamei, organizate de comunişti
în Basarabia în 1947, şi în urma deportărilor în Siberia în anii1949-
1952, au murit mai mult de un milion de moldoveni, găgăuzi şi
bulgari.Cu regret, găgăuzii şi bulgarii au uitat de asta, şi-i susţin pe
comunişti. SĂ LE FIE ŢĂRNA UŞOARĂ!!!
Spre amintirea
jertfelor foamei
organizate de
comunişti în 1932-1933
în Ucraina şi
Transnistria, şi jertfelor
foamei
organizate de aceiaşi comunişti
în 1947, în
Basarabia.
Mihai
Niceainicu(Babele)