1. IV
Urmatoarele zile au trecut pe nesimtite. In fiecare dimineata ma trezeam pe la noua, ma
aranjam si plecam cu Vicky in oras. Mergeam pe la magazine, probam haine si le
cumparam daca ne placeau. Mancam inghetata pe banca, in parc. Ne plimbam mult pe
jos, bateam oraselul de la un capat la altul, sporovaind despre orice. Seara faceam uneori
excursii pe dealuri, ajungand la cate un obiectiv turistic. Aerul de munte imi pria.
Incepusem sa am mai multa energie si pofta de mancare. Dar nu mai mancam prea mult
la bunica, pentru ca serile mi le petreceam la vila parintilor ei, unde serveam si cina. Dup-
aceea urcam in camera ei si stateam de vorba sau navigam pe internet. Deseori, ne tinea
companie si Carmen. Era binevoitoare, dar simteam ca nu e foarte multumita de faptul ca
Vicky isi petrece mai mult timp cu mine. Dar ea il avea ca prieten pe George, amicul lui
Raul si nimeni nu se astepta sa prefere prezenta ei mai mult.
Camera Virginiei era eleganta. Patul de doua persoane, foarte spatios, era acoperit cu
lenjerie de satin, de culoare bej deschis. Dulapul era destul de mare si continea un numar
insemnat de haine. De-a lungul unui perete gol erau insirate cutii de pantofi de firma,
deasupra carora fusesera batute in cuie ici colo policioare cu diplome si fotografii
inramate. Majoritatea o ilustrau pe ea impreuna cu parintii sau cu cei doi frati: la o nunta,
la o aniversare sau la al eveniment insemnat. O rama neagra de catifea o incadra pe
Vicky, intr- o rochie alba cu bolero albastru, privind fix la aparat, iar in spatele ei, undeva
in fundal, profilul unui baiat, prins intamplator in poza. Uitandu-ma pentru a doua oara,
am recunoscut profilul lui Liviu.
- Imi place fotografia asta, am recunoscut eu o data.
- Da, e reusita, spuse ea, luand tabloul in mana. Dupa care imediat, catre mine si Carmen,
indreptandu-se spre calculator:
- Vreau sa va arat un film interesant.
Am vizionat toate trei un film de Oscar lansat de curand, iar cand am plecat, am observat
ca poza pe care o admirasem era culcata, cu fata in sus. Am asezat-o discret in pozitie
verticala.
Dupa ce plecam de la vila, Vicky ma conducea cu masina pana in fata casei. Ajungeam
de regula in jurul orei doisprezece. Intr-o seara, faceam acest drum ca de obicei, cand am
asistat la o scena neasteptata. Masina Virginiei intrase pe strada bunicii si mai aveam
cativa zeci de metri pana la destinatie.
- Mi-a placut mult sufleul mamei tale, am spus in loc de noapte buna. Ma gandeam sa
incercam maine sa facem prajituri cu ciocolata. Am o reteta de la mama…
Intr-o clipa mi-am dat seama ca Vicky nu era atenta la ceea ce ziceam si ca trecusem si de
casa bunicii.
- Hei, ce faci? Am spus eu alarmata.
Totul s-a desfasurat extrem de repede.Vicky vazuse in lumina farurilor doi barbati cu saci
in spinare, alergand pe marginea drumului. Ii depasi, dupa care aseza masina de-a
curmezisul strazii, taind calea celor doi. Opri motorul si lasa cheilie in contact, apoi
cobori intr-o clipa si ii intampina:
- Ce aveti in saci?
- Papusa, lasa-ne ca o incurci! Spuse unul dintre ei, dupa care incercara sa ocoleasca
masina.
Atunci Vicky se repezi in spatele celui care-i raspunse obraznic si il rasturna cu tot cu
sac. Partenerul lui lasa sacul la randu-i si incerca sa o loveasca pe la spate, dar Vicky ii

2. aplica o lovitura cu piciorul in plina figura. Acesta se clatina putin, se sterse de cateva
firicele de sange cauzate de lovitura si isi relua atacul mai furios, de data asta cu succes.
Ii prinse fetei mainile la spate, in timp ce corpul ei zvacnea in stransoare, iar picioarele i
se balansau in toate partile. Cel trantit pe jos se ridica si primi un picior in stomac,
lovitura care il puse din nou la pamant.
Disperata, am deschis usor usa automobilului si m-am strecurat in intuneric. Am desfacut
nodul cu care era legat unul dintre saci si am scos un butuc de lemn, cu care m-am
strecurat in spatele unuia dintre agrsori, dupa care, cu toata forta de care eram capabila, l-
am lovit in moalele capului. Lovitura mea reusise sa-i produca numai o furie urmata de
amenintari urate, moment in care am luat-o la goana spre casa, strigand dupa ajutor.
Atunci am zarit o femeie si un barbat solid alergand in directia noastra si venind in
intampinarea celor doi tipi. La vederea lor, cel care o tinea pe Vicky o elibera iar pungasii
isi luara talpasita.
- Hotii! Striga barbatul solid. Ne-au furat lemnele de foc!
Atunci sotii pagubiti si-au dat seama ca noi stiam deja asta, iar sacii cu lemne erau in
siguranta. Intr-o secunda, de la fiecare curte aparura capete curioase si se pornira discutii
aprinse, formand un zumzet uniform in intuneric.
- Vai, domnisoarelor, facu femeia cu glas tremurand, cum sa va multumim?! Ne-am
sculat din somn de la latratul cainelui. M-am uitat pe geam si am crezut ca trece cineva pe
strada, iar eu ca proasta m-am culcat la loc. Atunci barbatu-miu imi spune ca parca aude
un scartait de la magazie. Cand sa iesim in curte sa vedem ce se-ntampla, deja hotii
fugisera cu lemnele noastre, pe care le aveam puse in saci. Sarisera poarta! Ne-am uitat in
strada si i-am vazut prin intuneric, cum au cotit pe ulita asta. Atunci a trecut din partea
cealalta masina dumneavoastra si am alergat sperand ca totusi o sa vedeti cum arata ca
sa-i reclamam la politie. Bine ca i-ati lovit pe nemernici cu masina!
- Nu i-am lovit cu masina, am adaugat eu repede, aflata inca in stare de soc.
- Oricum, va suntem datori vanduti, zise sotul femeii.
Vicky se ridica si isi aseza buclele blonde, scuturandu-se de praf de pe haine. Se uita spre
mine si imi spuse zambind:
- Mersi de ajutor! Si da, vom face maine prajituri.
A doua zi am incercat sa-i explic in ce pericol ar fi putut sa se puna, daca cei doi
consateni nu ne-ar fi salvat. Dar Virginiei parea ca nu-i pasa prea mult de aceste
amanunte. Cand i-am povestit bunicii in acea seara ce ni s-a intamplat, s-a inchinat de
cateva ori.
- Acum pot sa mor linistita, mama, chiar le-am vazut pe toate… Dar toata viata mea nu
am crezut ca o fata plapanda poate sa se bata cu doi golani si da-mi voie sa nu cred in
sinea mea in continuare. Stiu ca asa s-a intamplat, dar e complet impotriva firii si daca te
mai pui in vreun pericol cat stai pe-aici, te trimit acasa, chiar daca nu o cauti tu cu
lumanarea. Imi pare rau, Mari, nu vreau sa mor de inima inainte de vreme… Atunci cu
muntele, acum cu astia…
Dimineata stateam pe prispa, in soarele bland al diminetii, sorbind dintr-o cana cu lapte.
Nu puteam sa ma gandesc decat la noaptea precedenta si – de ce nu – sa ma tem ca hotii
de lemne s-ar putea intoarce sa se razbune pe vreuna dintre noi. Iar eu eram mult mai la
indemana. Tresaream la fiecare adiere de vant sau scartait de acoperis. Ma temeam si sa o

3. las pe bunica singura acasa. De aceea, Virginia a fost cea care si-a facut aparitia la usa
mea, dupa o convorbire scurta la telefon.
Ignorand privirile curioase si tematoare ale bunicii, Vicky traversa curtea pana la mine si
spuse:
- Vrei sa facem o plimbare pe aleea din spatele casei?
Ne-am dus in spate, unde nu ne putea vedea bunica.
- Stii, eu… am inceput nesigur.
- Ti-e teama de ei? Nu vor mai veni. Nu vor sa ajunga la inchisoare si deja le cunoastem
fetele. In plus, nu ataca oameni, doar fura.
- De unde stii?
- Faptul ca au fugit cand i-au vazut pe pagubiti, arata ca nu aveau nici macar un cutit la
ei. Pur si simplu erau lipsiti de aparare si au crezut ca nu-i va prinde nimeni. Nu au avut
un plan de rezerva.
-Dar nu stiai asta cand ai incercat sa-i opresti. Fara suparare, dar puteam sa intram
amandoua in belele. Pot spune ca am avut noroc…
Chipul Virginiei era inexpresiv. Parca verdele ochilor sai batea in cenusiu, la umbra
copacilor. Privi in jos si zise incet:
- Nu am vrut sa te pun in pericol, iarta-ma.
M-am simtit vinovata ca o apostrofasem, desi stiam ca nu ar trebui. Fusese totusi un gest
necugetat din partea ei.
- Nu m-am suparat, Vicky. Stiu ca tu te descurci in orice situatie, dar eu te incetinesc si…
trebuie sa tii cont si de mine, vrand nevrand.
- Poftim?! Se auzi vocea ei, putin revoltata, dar nu stridenta. Ce prostie sa spui asta.
Acum imi dau seama cat de putin ne cunoastem de fapt. Tu crezi ca sunt vreo eroina. Vei
fi dezamagita… Tot ce am in plus fata de tine e un an epuizant la facultatea de politie.
Niciodata nu am inteles de ce lumea ma vede ca pe un Van Damme in varianta feminina.
Nu vreti sa intelegeti ca am si eu suflet, ca mi-e teama… Ca – surpriza! – pot suferi la fel
de bine ca orice om.
Am ramas singura in mijlocul aleii. Vicky plecase, intristata. Iar eu mi-am dat seama ca
facusem exces de zel iar acum ma incadram in grupul pe care ea il blama (vorbise la
plural). Si, ce era mai trist, avusesem ocazia de a-i arata ca eram diferita, ca o puteam
privi ca pe o partenera, nu ca pe un erou in armura de zale.
In acea zi am simtit ca totul e pe dos in relatia noastra firava. Am incercat sa-mi ocup
timpul, citind o carte sau facand curat prin casa. Dar pe la orele amiezii eram mai obosita
si la fel de nemultumita. Am facut dus, dupa care m-am dus direct la vila. Mi-a raspuns
Mihai si m-a invitat inauntru, dar nu in camera lui Vicky, ci in sufragerie. Am ramas in
tacere cateva minute, el cu laptop-ul, eu cu televizorul si o farfurie cu saleuri.
- Ce face Vicky, am intrebat dupa ce am vazut ca sunt sanse sa nu o vad in seara aceea.
- E in camera ei, raspunse Mihai, apasand tastele fara sa ma priveasca.
- As putea sa o vad?
- Nu stiu ce sa zic… Era cam suparata. Nu a vorbit cu nimeni azi. Dar nu e neaparat vina
ta, e de mai mult timp asa.
- Stii cumva motivul? Am continuat sirul intrebarilor indiscrete.
Atunci, fratele lui Vicky a oftat si a lasat capacul laptop-ului.
- Eu sunt motivul. Stii, daca ti se intampla ceva neplacut in casa asta, poti da vina pe
mine fara probleme. Toata lumea o face. Familiile sau grupurile fara tapi ispasitori sunt

4. incarcate de tensiune, dar daca cineva plateste toate oalele sparte lumea e mai multumita.
Am ras usor, luand cuvintele lui in gluma.
- Nu voi da vina pe tine. Eu sunt gata sa-mi asum orice greseala, daca e intr-adevar a
mea.
- Cum vrei, dar de data asta recunosc si eu ca sunt vinovat.
L-am privit confuza. Ce avea Mihai de a face cu supararea surorii sale?
S-a uitat la mine cu ochii rotunzi, caprui, care nu semanau cu ai lui Vicky si a ras scurt.
- Ok, iti explic, desi Vicky imi va rupe picioarele cand va afla. Noi ne petrecem vacanta
aici de cand eram mici. Intre timp, ce sa vezi, am mai crescut. Raul a crescut mai repede,
avand un avans de trei ani. De cand a intrat la pubertate, in viata lui s-au instalat
petrecerile, prietenii si iubitele – una la cateva luni. Eu nu am urmat acelasi drum. Am un
prieten, Liviu, care imi e aproape ca un frate. Am fost si colegi de banca patru ani. Ei
bine, pe Vicky o deranjeaza Liviu mai mult decat toti nebunii cu care vine Raul. Tipul
asta care nu raneste o musca, nu bea si nu fumeaza, e mult mai inoportun decat tot grupul
lui Raul, care isi schimba membrii an de an. Cel putin partea feminina a grupului, daca
intelegi aluzia. Tinand cont ca eu le-am facut cunostinta, ma declar vinovat de intreaga
situatie.
Eram uimita de ce imi spunea Mihai si nu puteam face nici o legatura logica in minte.
- Culmea e ca in primul an in care l-am adus aici, se intelegeau de minune. Dup-aceea s-
au indepartat, iar Vicky a inceput sa aiba toane. Ca cele pe care le-ai remarcat si tu. Bine-
ai venit in familie!
Am dat din cap si i-am multumit pentru ceea ce mi-a spus. Apoi am vazut-o pe Vicky
coborand. Era abatuta.
- Imi cer scuze daca m-am facut inteleasa gresit. Stiu ca ai si tu sentimente. Dar ai
dreptate, deocamdata nu ne cunoastem foarte bine. Poate daca mi-ai da ocazia sa aflu mai
multe, as avea o imagine mai clara in minte…
- Hai sus, m-a invitat ea.
Am inchis usa camerei si ne-am asezat pe pat. In acea seara, si cateva care au urmat,
Vicky mi-a povestit tot ce vroiam sa stiu. Ceea ce m-a facut sa fiu cu adevarat confidenta
ei.