material studio

1. Predare-învăţare citit- scris în viziune integrată la clasa I, uitlizând metoda fonetică
analitico-sintetică
Predarea limbii române în învăţământul preuniversitar urmăreşte înţelegerea de către elevi a bogăţiei
limbii materne şi folosirea corectă a ei în relaţiile cu oamenii.
Întelegerea limbii este în funcţie de cunoaşterea compartimentelor principale ale ei: vocabularul,
fonetica, ortografia, ortoepia, gramatica.
Studiul limbii române la clasa I se desfăşoară în doua etape:
- etapa prealfabetară
- etapa alfabetară
- (etapa postalfabetară se realizează în clasa aII-a)
Etapa prealfabetară începe la începutul lunii octombrie, când se încheie evaluarea predictivă şi se
finalizează la începerea literelor.
În etapa prealfabetară elevii se pregătesc să abordeze studiul literelor. Pentru aceasta învăţătorul trebuie
să se asigure că ei pronunţă corect cuvintele uzuale şi să sesizeze toate sunetele dintr-un cuvânt. Pronunţia
corectă a cuvintelor asigură formarea deprinderilor de citire corectă şi de scriere corectă. În general, elevul
citeşte un cuvânt aşa cum este obişnuit să-l pronunţe şi scrie un cuvânt aşa cum şi-l dictează. Înainte de a face
exerciţii de corectare a citirii şi scrierii, învăţătorul trebuie să verifice pronunţia cuvântului.
În perioada prealfabetară se insistă asupra pronunţiei corecte a unor sunete care în anumite combinaţii
sunt susceptibile de a fi pronunţate greşit, cum ar fi: r, l, s, z. Abecedarele oferă pagini întregi cu imagini ce
trebuie folosite pentru asigurarea pronunţiei corecte a cuvintelor care conţin aceste sunete.
Ca să se pronunţe corect un cuvânt, elevul trebuie să sesizeze toate sunetele care îl compun. Acest
proces se numeşte formarea auzului fonematic.
Exerciţiile care se desfăşoară pentru formarea auzului fonematic trebuie să îndeplinească anumite
condiţii:
-să ţină seama de particularităţile fonetice ale limbii;
-nu se folosesca cuvinte care se scriu într-un fel şi se pronunţă în alt fel (ex: cuvântul oameni se scrie cu
oa şă se pronunţă cu ua sau cuvinte ce conţin sunetul x-cs sau gz);
-să se folosească metoda fonetică, analitico- sintetică, astfel:se porneşte de la propoziţie, se numără
(identifică) cuvintele, se despart cuvintele în silabe şi silabele în sunete. Cuvintele folosite trebuie cunoscute
de elevi, să fie formate din 2-3 silabe , fără aglomerări de consoane. Elevii sesisează greu sunetele în cuvintele
monosilabice.
În perioada prealfabetară nu se rezolvă toate problemele referitoare la formarea deprinderilor de
pronunţie corectă şi a auzului fonematic, aşa că exerciţiile de tipul celor menţionate mai sus se desfăşoară şi
în perioada alfabetară.
În etapa dinaintea studierii alfabetului, elevul este pregătit şi pentru abordarea scrierii literelor şi a
cuvintelor. El învaţă să mânuiască instrumentul de scris şi să folosească suportul pe care scrie. De asemenea,
elevul scrie elementele componente ale literelor: linii, bastonaşe, cârlige, etc.
Prin aceste exercitii, elevii învaţă să respecte unele reguli care vizează scrierea: poziţia corectă la scris,
mânuirea creionului cu cele trei degete, mişcarea mâinilor din încheietură, nu cu întreg braţul, evitarea scrierii
crispate prin strângerea exagerată a creionului şi mişcarea întregului corp.
În clasă, preponderentă este activitatea cu diverse materiale şi jucării. Se au în vedere dezvoltarea
perspicacităţii şi a rapidităţii gândirii, a creativităţii, formarea deprinderilor de activitate în grup şi independent,
formarea deprinderilor de a acţiona ordonat.
La sfârşitul etapei prealfabetare, învăţătorii evaluează nivelul realizării următoarelor obiective:
- să pronunţe corect cuvintele uzuale;
- să sesizeze sunetele din cuvinte cunoscute formate din 2-3 silabe, fără aglomerări de consoane, fără
diftongi sau triftongi;
- să folosească corect instrumentul şi suportul de scris;

2. - să scrie semnele grafice care compun litere;
- să formuleze propoziţii;
- să susţină un dialog scurt (3-4 replici).
Dacă cei mai mulţi elevi ai clasei realizează aceste obiective, se poate trece la perioada alfabetară.
Etapa alfabetară
În această etapă elevul învaţă să citească, să scrie litere, cuvinte şi propoziţii, utilizând exclusiv
metoda fonetică, analitico-sintetică.
Metoda pe care o folosim în familiarizarea elevilor cu citit -scrisul trebuie să ţină seama, pe de o parte,
de faptul că scrierea concordă, aproape exact, cu pronunţarea, deci metoda trebuie să fie fonetică, iar, pe de
altă parte, că trebuie să se pornească de la desprinderea unei propoziţii din vorbire, să se realizeze
delimitarea cuvintelor în silabe şi apoi fiecare silabă în sunete, după care să se parcurgă drumul invers,
de la sunet la silabă, cuvânt şi propoziţie, ceea ce denotă că metoda trebuie să fie şi analitico-sintetică.
A analiza înseamnă a împărţi un întreg, în cazul nostru propoziţia, respectiv cuvintele, în părţile lor
componente, până la nivelul sunetelor, iar sinteza este operaţia inversă, de îmbinare, reunire a acestor părţi în
întregul lor.
Prin urmare, stabilirea metodei folosite în scopul familiarizării elevilor cu cititul şi scrisul nu se face în
mod arbitrar. Alegerea metodei are la bază raţiuni desprinse, în primul rând, din particularităţile limbii române,
precum şi din particularităţile psihologice ale copiilor de 6-7 ani, în general din particularităţile psihologice ale
începătorilor în ceea ce priveşte cititul şi scrisul, prin aceasta dovedind superioritatea faţă de vechile metode de
predare.
Metoda fonetică, analitico-sintetică presupune o strânsă legatură între procesul însuşirii citirii şi cel al
scrierii. Însuşirea literelor de mână şi formarea deprinderilor de scriere se face paralel cu însuşirea literelor de
tipar.
Folosirea metodei fonetice, analitico-sintetice, în vederea familiarizării elevilor cu cititul şi scrisul,
permite învingerea unor dificultăţi şi prevenirea unor greşeli care constau fie în scriere legată a unor cuvinte, ca
urmare a nediferenţierii acestora, fie în omisiuni, inversiuni, substituiri sau adăugiri de litere ca urmare a
nediferenţierii în vorbire, a sunetelor respective. Separarea cuvintelor din vorbire reprezintă un element
indispensabil citirii şi scrierii.
Metoda fonetică, analitico-sintetică presupune o participare activă şi conştientă a elevilor la lecţie.
Analiza şi sinteza elementelor fonetice care compun cuvintele şi propoziţiile cer un efort intelectual din partea
elevilor, efort care îi conduce spre conştientizarea activităţii de învăţare.
Acestă metodă prezintă următoarele etape:
- desfăşurarea unei conversaţii după diferite suporturi, ilustraţii din manual sau alte surse, fotografii,
mulaje, diapozitive, etc.;
- desprinderea propoziţiei în care se află un cuvânt ce conţine sunetul nou;
- stabilirea locului cuvintelor în propoziţie şi separarea cuvântului în care se află sunetul nou;
- despărţirea cuvântului în silabe şi descoperirea sunetelor ce compun fiecare silabă;
- separarea sunetului nou;
- exemplificări de cuvinte care conţin sunetul nou aflat în poziţii diferite (pronunţia sunetului nou);
-jocuri pentru descoperirea sunetului nou în diferite cuvinte;
- intuirea literei de tipar corespunzătoare sunetului (litera este semnul scris al sunetului);
- recunoaşterea literei în abecedar şi în diferite surse (ziare, reviste, cărţi);
- compuneri de cuvinte cu ajutorul alfabetarului;
- convorbiri pe baza ilustraţiei din manual, conducerea discuţiilor în aşa fel încât să se asigure pronunţia
corectă a cuvintelor noi care se vor întâlni în coloanele de cuvinte şi în text;
- citirea coloanelor de cuvinte în şoaptă şi cu voce tare (pe silabe şi integral);
- desfăşurarea unei scurte convorbiri în vederea înţelegerii textului;
- citirea textului în şoaptă şi cu voce;
- citirea textului de către elevi;
- redarea conţinutului textului cu ajutorul întrebărilor;

3. - citirea integrală sau povestirea;
- citirea selectivă sau pe roluri;
-citirea model, de către învăţător, a coloanelor de cuvinte şi a textului, în ritmul clasei;
- conversaţia de încheiere (exerciţii de dezvoltare a exprimării).
Scrisul se relizează ca orice deprindere prin aplicarea în practică a unor cunoştinţe care constau în reguli
tehnice şi grafice. Sursele de cunoştinţe care urmează să fie aplicate în practica scrisului sunt oferite de
modelele semnelor grafice respective, însoţite de explicaţiile învăţătorului.
Etapele lecţiei de scriere pot fi:
- intuirea literei de mână (stabilirea elementelor componente);
- scrierea model a literei pe tablă, cu explicarea fiecărei mişcări a mâinii;
- scrierea literei pe tablă de către elevi, cu explicarea fiecărei mişcări a mâinii;
- scrierea literei în aer, pe bancă(cu creion), pe podul palmei;
- exerciţii pregătitoare pentru scriere;
- scrierea literei de trei ori;
- verificarea scrierii;
- elevii care au scris corect mai scriu trei litere, ceilalţi exersează împreună cu învăţătoarea;
- exerciţii de scriere a literei un rând intreg, până la maxim 3 rânduri;
- scrierea cuvintelor:
a) copierea cuvintelor după modelul scris pe tablă;
b) transcrierea cu litere de mână a cuvintelor după un model scris cu litere de tipar;
c) dictarea sau scrierea din memorie a cuvintelor;
- scrierea propoziţiilor.
Predarea disciplinei Limba şi literatura română în viziune integrată presupune alternarea
etapelor menţionate mai sus, după o structură fixă, prezentată la finalul acestui suport de curs! Am
considerat necesară şi prezentarea etapelor de mai sus din raţiuni de înţelegere clară a etapelor
obligatorii de parcurs, pentru cele 2 componente: citit şi scris!
EXEMPLIFICAREA UTILIZĂRII METODEI FONETICE ANALITICO-SINTETICE:
Pentru cunoaşterea modului concret în care se derulează etapele procesului de învăţare a unui sunet nou
şi literei corespunzătoare, vom lua un caz particular : sunetul şi literele l (mic de tipar), L (mare de tipar),
urmărind etapele procesului învăţării sunetului şi literei respective.
- Se prezintă elevilor o planşă care înfăţişază un cal şi se pune întrebarea: “ Ce este acesta?” , un elev va
răspunde: “ Acesta este un cal.”
Î: “ Ce este ce ai spus tu?”
E: “ Aceasta este o propoziţie.”
După cum se constată , este vorba de separarea propoziţiei din vorbire. Această secvenţă poate fi
realizată şi pe baza unei scurte povestiri, din care se extrage propoziţia care conţine cuvântul cu sunetul nou.
- Se repetă propoziţia în cor, apoi de către câţiva elevi, individual, după care se analizează:
Câte cuvinte are propoziţia? (patru cuvinte)
Care sunt în ordine: primul, al doilea, al treilea, al patrulea cuvânt?( analiza)
- Se rosteşte propoziţia în întregime ( sinteza)
- Se înteabă apoi “ Care este ultimul cuvânt?” ( cal)
“Ce sunet se aude la sfârşitul cuvântului cal?” (l ). In paralel cu analiza verbală se realizează şi schema
grafică, utilizând creioane colorate, cretă colorată
________________________________________ . (notarea propoziţiei)
______________ _________ _____ _________ . (delimitarea cuvintelor)
_________ (delimitarea silabelor din cuvinte)
. . . (delimitarea sunetelor în silabă)

4. - Învăţătorul îl rosteşte clar: vârful limbii lipit de cerul gurii, în apropierea dinţilor, dar nu lipită de
aceştia, gura uşor întredeschisă.
- Sunt puşi elevii să-l rostească individual şi se fac aprecierile de rigoare.
- Se pronunţă cu toată clasa.
- Se dau exemple de cuvinte care conţin sunetul învăţat (la începutul, în interiorul sau la sfârşitul
cuvântului): lac, vale, mal etc.
S-a parcurs deci etapa : separarea şi studierea sunetului nou.
Se comunică elevilor că vor învăţa literele de tipar l şi L.
- Se arată literele l şi L de tipar, se intuiesc, se arată din ce elemente sunt formate, se face comparaţie
între litera mică şi litera mare.
- Se fac comparaţii cu alte litere învăţate.
- Se recunosc noile litere pe o planşă sau pe un afiş ( identificarea este însoţită de pronunţia lor cu voce
tare), se recunosc literele în alfabetar.
- Se discută imaginea din abecedar
- Se compun cuvinte cu ajutorul alfabetarului decupat (ex: Laura- pentru a reaminti scrierea cu
majuscule)
- Se scriu propoziţii la alfabetar (ex: Nelu are un cal. - se insistă asupra scrierii cu majusculă la început
de propoziţie)
- Se citesc literele de tipar
- Se citesc independent coloanele de cuvinte din abecedar ( lac, Nelu, Laura ); selectiv ( cuvântul care
arată nume de băiat).
- Se citesc propoziţiile din manual ( independent, cu voce tare).
- Se citesc propoziţiile selectiv (propoziţia în care se arată unde se află Nelu).
- Se poartă o discuţie referitoare la conţinul textului din abecedar ( Cine este Nelu? Ce are el? )
- Intuirea literei de mână l ( bucla mare, bastonaş cu întorsătura în jos)
- Scriera model pe tablă- litera l mic de mână (se porneşte de la jumătatea liniei de jos a rândului , facem
bucla mare pe jumătatea spaţiului dintre liniile oblice până la linia punctată a suprarândului şi ne întoarcem pe
linia oblică continuăm cu bastonaşul cu întorsătura spre dreapta jos);
- Scrierea literei l mic de mână de către elevi pe tablă, în aer, pe bancă, în podul palmei cu explicarea
fiecărei mişcări a mâinii;
- Jocuri de încălzire a mâinii (“Mişcă vântul frunzele”, “Ne jucăm cu degeţelele” etc.);
- Scrierea literei l mic de mână pe caiet şi verificarea scrierii;
- Scrierea cuvintelor (legarea literei noi de celelalte litere învăţate (ex: cal, luna, Nelu);
- Dictare sau scriere din memorie a cuvintelor (ex: lan, Alin, mal)
- Scrierea propoziţiilor (se insistă asupra scrierii cu majusculă la început de propoziţie, folosirea
semnelor de punctuaţie şi respectarea spaţiului dintre cuvinte).
Metoda fonetică, analitico-sintetică, specifică procesului de predare-învăţare a limbii române la
clasa I poate fi considerată într-un fel un complex de metode şi procedee, care se întrepătrund şi care dau
configuraţia întregii strategii educaţionale folosite.
Metodele cele mai frecvent folosite în procesul predării-învăţării scrisului sunt cele ce se încadrează în
grupa metodelor de comunicare.
În situaţia care ne interesează îndeosebi cu prilejul analizei şi sintezei fonetice, conversaţia angajează un
sistem determinat de interacţiuni verbale învăţător-elevi, în care aceştia din urmă ajung să “descopere”, pentru
ei, că vorbirea este alcătuită din cuvinte care la rândul lor sunt constituite din unităţi mai mici care “se rostesc
printr-o singură deschidere a gurii” şi în sfârşit se ajunge la sunet. Este cazul să ne oprim asupra acestui punct,
în care fără a renunţa total la conversaţie, se face apel la un anume fel de demonstraţie. Pentru a arăta copiilor
cum se pronunţă un sunet nou, cu ajutorul organului fonator, cum se scoate un sunet, cum trebuie perceput
auditiv, cum apare pronunţia şi percepţia auditivă a lui în cuvinte diferite este necesară o demonstraţie cât se
poate de clară.

5. Drumul înapoi spre cuvântul, respectiv, propoziţia de la care s-a pornit, deci sinteza, se parcurge apelând
din nou la conversaţie, care de data aceasta este limitată la un numar mai mic de întrebări şi răspunsuri.
În cazul învăţării unui sunet nou şi a literei corespunzatoare, demersul didactic este, în linii mari, similar
cu cel prezentat. După “demonstrarea” modului de pronunţie a sunetului respectiv şi după recunoaşterea
acestuia “se arată” modelul grafic al sunetului (litera de tipar).
De data aceasta “demonstraţia” constă doar în descrierea literei respective, prin marcarea părţilor
componente, prin compararea cu alte litere, după care tot “demonstrativ”se folosesc litere ale alfabetului
decupat cu ajutorul cărora se compun cuvinte, iar în continuare, în aceeaşi manieră se citesc coloanele de
cuvinte din abecedar.
Învăţarea unei litere de mână implică, conversaţia, dar şi demonstraţia care este mult mai amplă. Se arată
modelul literei realizat integral, pe tablă, pe mici planşe, demonstraţia fiind însoţită de explicaţii verbale care
constau în prezentarea în ansamblu a literei, apoi a fiecărui element grafic în parte cu precizarea tuturor
regulilor grafice corespunzătoare.
Exerciţiul este la fel de uzitat în procesul învăţării cititului, dar şi al scrisului, deoarece acestea se vor
constitui, în cele din urma în deprinderi care sunt de neconceput fără efectuarea unor exerciţii sistematice.
Metoda fonetică, analitico-sintetică presupune o strânsă legătură între procesul însuşirii citirii şi cel al
scrierii. Însuşirea literelor de mână şi formarea deprinderilor de scriere se face paralel cu însuşirea literelor de
tipar.
ETAPELE UNEI LECŢII DE PREDARE SUNET-LITERĂ, 90 MINUTE, ÎN VIZIUNE
INTEGRATĂ
Abordarea integrată a citirii şi scrierii presupune parcurgerea următoarelor etape:
Lectia I
- Alegerea propoziţiei
- Stabilirea locului cuvântului în propoziţie
- Despărţirea cuvântului în silabe
- Pronunţia sunetului nou
- Prezentarea literei de tipar, CA SEMN SCRIS AL SUNETULUI
SUNTELE SE AUD SI SE SPUN, LITERELE SE SCRIU, SE CITESC, SE
VĂD!
- Intuirea ilustraţiei
- Citirea grupului de cuvinte
- Intuirea literei de mână
- Scrierea în caiet a literei de mână
- Scrierea cuvintelor
Lectia II
- Citirea textului
- Scrierea propoziţiilor
- Exerciţii de dezvoltare a exprimării şi de scriere
Începând cu anul 1998, este obligatorie predarea integrată a disciplinei Limba şi literatura română.

6. Drumul înapoi spre cuvântul, respectiv, propoziţia de la care s-a pornit, deci sinteza, se parcurge apelând
din nou la conversaţie, care de data aceasta este limitată la un numar mai mic de întrebări şi răspunsuri.
În cazul învăţării unui sunet nou şi a literei corespunzatoare, demersul didactic este, în linii mari, similar
cu cel prezentat. După “demonstrarea” modului de pronunţie a sunetului respectiv şi după recunoaşterea
acestuia “se arată” modelul grafic al sunetului (litera de tipar).
De data aceasta “demonstraţia” constă doar în descrierea literei respective, prin marcarea părţilor
componente, prin compararea cu alte litere, după care tot “demonstrativ”se folosesc litere ale alfabetului
decupat cu ajutorul cărora se compun cuvinte, iar în continuare, în aceeaşi manieră se citesc coloanele de
cuvinte din abecedar.
Învăţarea unei litere de mână implică, conversaţia, dar şi demonstraţia care este mult mai amplă. Se arată
modelul literei realizat integral, pe tablă, pe mici planşe, demonstraţia fiind însoţită de explicaţii verbale care
constau în prezentarea în ansamblu a literei, apoi a fiecărui element grafic în parte cu precizarea tuturor
regulilor grafice corespunzătoare.
Exerciţiul este la fel de uzitat în procesul învăţării cititului, dar şi al scrisului, deoarece acestea se vor
constitui, în cele din urma în deprinderi care sunt de neconceput fără efectuarea unor exerciţii sistematice.
Metoda fonetică, analitico-sintetică presupune o strânsă legătură între procesul însuşirii citirii şi cel al
scrierii. Însuşirea literelor de mână şi formarea deprinderilor de scriere se face paralel cu însuşirea literelor de
tipar.
ETAPELE UNEI LECŢII DE PREDARE SUNET-LITERĂ, 90 MINUTE, ÎN VIZIUNE
INTEGRATĂ
Abordarea integrată a citirii şi scrierii presupune parcurgerea următoarelor etape:
Lectia I
- Alegerea propoziţiei
- Stabilirea locului cuvântului în propoziţie
- Despărţirea cuvântului în silabe
- Pronunţia sunetului nou
- Prezentarea literei de tipar, CA SEMN SCRIS AL SUNETULUI
SUNTELE SE AUD SI SE SPUN, LITERELE SE SCRIU, SE CITESC, SE
VĂD!
- Intuirea ilustraţiei
- Citirea grupului de cuvinte
- Intuirea literei de mână
- Scrierea în caiet a literei de mână
- Scrierea cuvintelor
Lectia II
- Citirea textului
- Scrierea propoziţiilor
- Exerciţii de dezvoltare a exprimării şi de scriere
Începând cu anul 1998, este obligatorie predarea integrată a disciplinei Limba şi literatura română.