2. Documente relevante pentru integrarea copiilor cu CES în școala de masă, cu privire la
specificul dizabilităților cognitive, emoționale, motrice, deficitului de atenție,
hiperactivității, dificultăților de învățare, comportamentale, relaționare etc:
•Ordin Nr. 3124/2017 privind aprobarea Metodologiei pentru asigurarea suportului
necesar elevilor cu tulburări de învățare.
https://www.edu.ro/sites/default/files/OMEN_TSI_%20nr.3124-2017.pdf
•Anexa OMEN nr.3124_TSI.
https://www.edu.ro/sites/default/files/Anexa%20OMEN%20nr%203124_TSI.pdf
•Ordin Nr.1985/2016 privind aprobarea metodologiei pentru evaluarea și intervenția
integrată în vederea încadrării copiilor cu dizabilități în grad de handicap, a orientării
școlare și profesionale a copiilor cu CES, precum și în vederea abilitării și reabilitării
copiilor cu dizabilități și/sau CES.
http://cjraems.ro/ordin1985.pdf
3. Existǎ, ȋn literatura de specialitate, mai multe clasificǎri ale dificultǎţilor de ȋnvǎţare.
O primǎ clasificare evidenţiazǎ urmǎtoarele tipuri de dificultǎţi de ȋnvǎţare:
Subtipul I (33%) - prezintǎ dificultǎţi de ȋnvaţare legate de citire şi aritmeticǎ.
Subtipul II (10%) - ȋn care copiii prezintǎ deficite severe ȋn diferite domenii de
ȋnvǎţǎmânt, la administrarea unui test special obţin performanţe slabe la probele de
informaţii generale, aritmetica şi aranjarea imaginilor.
Subtipul III (47%), - prezintǎ abilitǎţi conceptuale deasupra mediei, uşoare deficienţe
de tip şcolar.
Subtipul IV (10%) - ȋn care intrǎ cei cu deficienţe şcolare moderate, abilitǎţi verbale
medii, abilitǎţi secvenţiale şi spaţiale deficitare şi care nu prezintǎ deficite
comportamentale evidente.
4. A doua clasificare identificǎ douǎ categorii mari de dificultǎţi de ȋnvǎţare:
a. dificultǎţi de ȋnvǎţare propriu – zise/ ȋnnǎscute: determinate de deficienţe şi
incapacitǎţi greu vizibile (ascunse); sunt aferente doar individului, sunt generate de
factori genetici, de boli, traumatisme, accidente;
b. dificultǎţi de ȋnvǎţare induse/ dobândite:
• sunt induse de mediul copilului sau chiar de el ȋnsuşi; pot apǎrea pe parcursul şi ȋn
finalul demersului de ȋnvaţare;
• sunt cauzate de:
- timpul insuficient de ȋnvǎţare;
- lacunele anterioare din ȋnvatare;
- absenţa unor tehnici şi procedee de ȋnvatare eficiente;
- lipsa unui regim organizat de muncǎ;
- slaba calitate a predǎrii ȋn clasa;
- suprasolicitarea şcolarǎ;
- absenteismul, boli, indispoziţii, etc.
5. A treia clasificare abordeazǎ dificultaţile de ȋnvǎţare din douǎ perspective:
I. Din perspectiva copilului:
• psihomotricitatea
•percepţia vizualǎ
• percepţia auditivǎ
• limbajul
• gândirea – rezolvarea de probleme
• factori sociali şi personali:
II. Din perspectiva interventţiei educaţionale
•1.Limbajul nonverbal:
a.psihomotricitate şi expresie
b.domeniul atenţiei şi concentrǎrii ȋn activitate şi pe obiect;
c.domeniul motivaţiei;
d.domeniul schemelor de percepţie şi orientare
e.domeniul structurilor simbolice matematice
f.domeniul reacţiilor de rǎspuns şi al ritmului de rezolvare a problemelor
g.domeniul relaţionǎrii sociale şi al problemelor de comportament.
6. 2.Tulburǎrile specifice de ȋnvǎţare (TSI) afecteazǎ citirea, exprimarea ȋn scris şi
abilitǎţile matematice) şi pot aparea izolat sau se pot asocia, având cauze biologice.:
•dislexie
•disgrafie (inclusiv disortografia)
•discalculie.
Acestea nu sunt cauzate de:
• lipsa oportunitǎţilor de ȋnvǎţare;
• absenţa motivaţiei pentru ȋnvǎţare;
• prezenţa unei dizabilitǎţi intelectuale, unui deficit senzorial (de exemplu, auditiv,
vizual, motor), a tulburǎrilor afective şi emoţionale de natura psihiatricǎ, a altor
tulburǎri de (neuro) dezvoltare (de exemplu, TSA- tulburǎri de spectru autist, ADHD-
tulburarea de deficit de atenţie şi hiperactivitate);
• nicio formǎ de traumǎ cerebralǎ sau maladie de achiziţie.
•tulburǎri mixte
7. Disgrafia cuprinde toate formele de perturbǎri ale procesului tipic de achiziţie a
exprimǎrii ȋn scris (erori la nivelul literelor, erori sintactice şi erori de punctuaţie,
organizarea graficǎ a paragrafelor).
Dislexia nu depinde de nivelul de inteligenţă. Chiar şi un copil cu un nivel de
inteligenţă ridicat poate avea tulburări de învăţare. Este vorba despre o modalitate
specială de prelucrare a informaţiei, diferită de cea obişnuită, care este cauzată de o
dezvoltare şi funcţionare aparte a sistemului nervos central.
Dificultǎţile de ȋnvǎţare sunt o categorie de cerinţe educaţionale speciale (CES) care
pot fi remediate şi, de cele mai multe ori, se exprimǎ sub forma unor ȋntârzieri. Copilul
cu tulburări de învăţare rămâne mult în urmă la învăţarea citit-scrisului sau socotitului
în comparaţie cu capacităţile sale intelectuale, cu cantitatea de exerciţii făcute acasă şi
la şcoală. Tulburarea de învăţare NU este o boală, ci o particularitate cognitivă, prezentă
pe tot parcursul vieţii, care în condiţii potrivite de mediu nu devine deficienţă. Este, de
fapt, o dezvoltare ȋncetinitǎ ȋn plan emoţional sau comportamental.
8. Idei de activități de recuperare şi dezvoltare care au drept scop:
1.Includerea elevului în colectiv (încurajarea colegilor în manifestarea unei atitudini
pozitive, prietenoase şi de întrajutorare faţă de elevul cu tulburări de ȋnvǎţare);
2.Dezvoltarea abilitǎţilor de comunicare elev-profesor şi elev-elev prin jocuri de rol,
discuţii ȋn timpul liber, dramatizǎri/ teatru forum, inteligenţele multiple, implicarea ȋn
concursuri preferate.
9. Organizarea clasei:
• aşezarea elevului cu tulburări de ȋnvǎţare cât mai aproape de profesor şi de tablă;
•amplasarea lângă un elev care are rezultate foarte bune la învăţătură și comportament.
Strategii de învățare:
•activitate ȋn echipe/ȋn perechi, individualǎ
Resurse:
•hǎrţi mentale, conceptuale, mape conceptuale ale unitǎţii de studiu, manuale şi cǎrţi ȋn
format digital (audio-book), dicţionare, vocabulare digitale, fotocopii adecvate ale
unitǎţii de studiu, scrierea pe tablǎ cu litere mari, lizibile, folosind culorile, pentru a-l
ajuta pe elev sǎ se orienteze pe tablǎ.
Evaluare:
•evaluare oralǎ, prin teste standardizate, autoevaluare, interevaluare, recompensarea
comportamentului pozitiv, lauda, evidenţierea, premierea, evidenţierea punctelor tari ale
persoanelor cu TSI, evocarea numelor unor dislexici renumiţi.
10. Părinți
(Exemplu: Am în clasă un copil cu CES. Cum îi voi vorbi părintelui despre problemele/
așteptările mele?
Provocarea: Care sunt modalitățile prin care pot colabora eficient cu părintele unui
copil cu CES?)
Idei de activități specifice de recuperare şi dezvoltare:
• şedinţe cu pǎrinţii
•ore de consiliere parentalǎ
• serbǎri şcolare ȋn care poate fi implicat şi valorizat şi copilul cu tulburǎri de ȋnvǎţare
• asistenţe la orǎ
• desfǎşurarea unor ore remediale
• informare asupra dificultăţilor întâmpinate de elev la şcoală.
•pǎrinţii trebuie susţinuţi sǎ cearǎ evaluarea medicalǎ periodicǎ a copilului şi sǎ
colaboreze cu medicul de familie: evaluare psihiatricǎ şi neurologicǎ, evaluare
oftalmologicǎ, evaluare otorinolaringologie (ORL).
11. COPII MODELAŢI DE CӐTRE PARINŢI DIN PLASTILINA
Strategii de învățare:
• lucrul ȋn echipǎ
•modelarea de cǎtre pǎrinţi a
unor copii din plastilinǎ pentru
a conştientiza faptul cǎ fiecare
copil reprezintǎ un unicat.
Resurse: plastinilǎ, foi albe,
material audio-video.
Evaluare: scrierea de mânǎ a temelor pentru acasǎ pentru cazurile severe de disgrafie
(se acceptǎ scrierea pe calculator sau transcriere de cǎtre pǎrinte), discuţii libere despre
comportamentul de la şcoalǎ.
12. Cadre didactice
(Exemplu de punct de plecare: Am în clasă un copil cu CES. Cum voi vorbi colegilor
despre acesta?
Provocarea: Care sunt modalitățile prin care îmi pot ajuta colegii să îl cunoască și
putem colabora pentru a-l sprijini să-și atingă potențialul?)
Idei de activități specifice de recuperare şi dezvoltare:
•abilităţi în aria curriculară Arte prin încurajarea exprimării cu ajutorul activităţilor de
educaţie plastică;
•realizarea unor lucrări practice în care să dovedească pricepere şi îndemânare;
dezvoltarea capacităţilor motrice.
Strategii de învățare (comune cu alți colegi): activitate ȋn biblioteca şcolii, activitǎţi
sportive, expoziţii de desene, concursuri de muzicǎ, amenajarea spaţiilor,
responsabilizarea elevului.
13. Resurse: resurse digitale, RED, jucǎrii,
hârtie coloratǎ, meloterapia, fişe de lucru
diferenţiate, terapia cromaticǎ.
Evaluare:
•ȋn funcţie de situaţie, evaluǎrile vor fi concepute astfel ȋncât sǎ
limiteze scrisul (de exemplu, exerciţii cu spaţiu de completat, exerciţii de
bifat, unit etc.); este
•o evaluare complexǎ care presupune utilizarea unor metode variate şi
instrumente psihometrice (teste, probe, chestionare, scale etc.) standardizate şi
validate conform legislaţiei ȋn vigoare şi care se poate realiza ȋmpreunǎ cu un specialist.
14. Procesul de evaluare complexǎ a elevilor ȋn vederea depistǎrii TSI cuprinde:
a)Evaluare psihologicǎ:
1.evaluarea profilului de functionare neurocognitivǎ (coefficient de inteligenţǎ
verbal, nonverbal, total)
2. evaluarea profilului comportamental, emoţional şi motivaţional-afectiv, precum
şi a abilitǎţilor de funcţionare adaptativǎ.
În vederea stabilirii psihodiagnosticului diferenţial pot fi efectuate probe specifice
de evaluare a atenţiei, memoriei, funcţiilor senzorio-motorii şi vizual-spaţiale,
limbajului, abilitǎţilor de procesare fonologicǎ şi a altor funcţii cognitive implicate ȋn
procesul de ȋnvǎţare.
15. b)Evaluare logopedicǎ:
1.evaluarea limbajului oral, printr-o abordare componenţialǎ (latura
fonologicǎ, lexical-semanticǎ, morfosintacticǎ şi pragmaticǎ);
2. evaluarea limbajului scris: citire (corectitudine exprimatǎ prin numǎrul şi
tipul de erori ȋn scris şi frecvenţa lor), numeraţie şi calcul (citirea şi scrierea
numerelor, corespondenţa dintre numǎr şi cantitate, simţ numeric-comparaţii
cantitative, nonsimbolice, corectitudine şi fluenţǎ ȋn operaţiile de calcul, atât ţn
realizarea algoritmilor, cât şi ȋn reactualizarea rezultatelor automate, utilizǎrii şi
ȋnţelegerii limbajului matematic, raţionamentului matematic.
16. Bibliografie:
1.Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminiţa, Psihologie şcolarǎ, Editura Polirom, Iaşi,
1999;
2.Schipor, D.M., Psihopedagogia copiilor cu dificultǎţi de ȋnvǎţare, Suceava,
2013;
3.Ungureanu, D., Copiii cu dificultǎţi de ȋnvǎţare, E.D.P., Bucureşti, 1998.
4.Verza, E., Disgrafia şi terapia ei, E.D.P., Bucureşti, 1983;
5.Vrǎsmaş, E., Dificultǎţi de ȋnvǎţare ȋn şcoalǎ, Ed.& Integral, Bucureşti, 2007.
