Dreptul, omul si dreptatea in mass media

Dreptul, omul şi dreptatea în mass-media
Această culegere include materiale, publicate în ziare şi reviste, pe parcursul anului 2008, care reflectădiverseaspecteale realizării dreptului omului, consfinţitedeConstituţieşireglementate de alte acte normative.
Evident, materialele poartă amprentele cotidianului, faptelor şi fenomenelor în evoluţie, cu care se confruntă zi de zi cetăţeanul. E rodul muncii mai multor ziarişti şi colective redacţionale, aflaţiîncăutareaAdevărului.
Cu unele opinii, expuse în materiale, putem fideacord,cualtele nu, cert e că acestea constituie un prilej de meditaţie: în ce măsură ne cunoaştem drepturile, cum ne sînt acestea protejate, ce ar trebui să facem împreună pentru alfabetizarea juridică a cetăţenilor şi edificareauneidemocraţiireale.

CZU
A
Asociaţia Obştească Centrul de Promovare a Libertăţii de Exprimare
şi a Accesului la Informaţie “Acces-info”
Dreptul, omul şi dreptatea în mass-media
Apare cu sprijinul Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului (Suedia)
Centrul “Acces-info” şi Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului (Suedia)
nu subscriu şi nu răspund de conţinutul acestei publicaţii.
Coordonatori: Vasile Spinei, Elena Vacarciuc, Angela Danilescu
Consultanţi: Alexandru Postica, Mihail Guzun, Tudor Iaşcenco
Au colaborat: Vera Osoianu, Matei Nicolaev, Mariana Tacu, Adelina Carabulea,
Sorina Tîltu, Natalia Bulai, Ina Cojocaru, Ina Marchitan, Silvia Ţugui
Apare în versiune tipărită şi electronică (www.acces-info.org.md).
Design, coperta, procesare computerizată:
Centrul “Acces-info”, str. V. Alecsandri 13, of. 26,
mun. Chişinău, MD-2009,
Republica Moldova
e-mail: accesinfo1@yahoo.com
Distribuire gratuită
Tiraj:
ISBN

Centrul “Acces-info”
Dreptul, omul şi dreptatea
în mass-media
Chişinău – 2009

4
Dreptul, omul şi dreptatea în mass-media 
Cuprins
Ne aliniem la standardele constituionalismului modern .............................8
“Este dificil s= convingi instana de judecat= s=-l priveze
real de libertate pe un funcionar corupt” ..............................................14
Demnitarii ][i ascund interesele .............................................................16
Ilegalit=i clasate ]n cazul unui ex-ministru ............................................19
Legile moldovene[ti sunt, aparent, foarte democratice .............................22
Ap=rarea drepturilor omului – una din sarcinile prioritare
ale sistemului judec=toresc ...................................................................28
Codul penal se umanizeaz= ....................................................................31
Noul sistem de asisten= juridic= garantat=
de stat ]n Republica Moldova: etape [i perspective ..................................33
Independena justiiei este ]n pericol? ....................................................38
}n Moldova, judec=torii continu= s= fie
dependeni de factorul politic ................................................................40
Ion Grecu: Reforma at]t de dezb=tut= constituie nu
un act de compromis, ci un deziderat al timpului ...................................42
Curtea de Conturi: ]n ultimii trei ani, din cele nou= dosare intentate, doar unul a ajuns ]n instana de judecat= ......................................................47
Un milion de lei r=t=cit .......................................................................49
Zece mii de cet=eni au r=mas cu dreptatea doar pe h]rtie .......................51
Guvernul Republicii Moldova a mai pierdut un proces la CEDO ...............54
Luxul ]n ara s=r=ciei ...........................................................................57
CEDO confirm=: am avut dreptate ]n cazul “Skoda”! ...............................59
Afacerile “Daac Group” cu Guvernul merg strun= ...................................60
Justiia R.M. versus CEDO: R. Moldova a achitat 2,5 mln de euro ...........62
Tot mai muli moldoveni ][i caut= drepturile la Curtea European= ...........63
Mentalitatea se schimb= cel mai greu ....................................................64
Justiie legat= la ochi ..........................................................................68
Prezumia nevinov=iei .........................................................................74
Знает ли народ свою Конституцию? ...........................................................78
Ucis ]n b=t=i la Tiraspol .......................................................................82
Maltratat ]n ]nchisoare .........................................................................83
Un b=rbat a fost b=tut la sectorul de poliie ..........................................85
“Nu-i dreptate deloc, nu-i judecat=!” .....................................................86
}n a[teptarea sentinei ..........................................................................87
Страна добровольных инвалидов ..............................................................88
Interzis acas= ......................................................................................92
Операторы мобильной связи не могут гарантировать
конфиденциальность переговоров ...............................................................96

5
 Dreptul, omul şi dreptatea în mass-media
СИБ ответила на вопросы о «прослушке» ...................................................98
S= fie oare binecuv]ntate de Dumnezeu toate ilegalit=ile? .....................102
Concentrarea mass-media ]n Republica Moldova .....................................104
Nu e treaba presei s= laude Puterea ....................................................108
Vinerea controalelor ]n presa local= .....................................................111
Cadouri guvernamentale pentru NIT ....................................................112
Ce urm=re[te Procuratura General=? ....................................................116
Puterea a declarat r=zboi presei independente .......................................118
|ara lui Buratino ...............................................................................120
Istoria dezintegrat=: “}mi doresc s= avem o [tiin= istoric= modern=
]ntr-un stat cu adev=rat liber [i modern” .............................................121
Editurile sunt [ocate: statul instituie cenzura
[i nimice[te iniiativa privat= ..............................................................124
Veniturile demnitarilor, o ecuaie cu multe necunoscute ........................130
Bufonada declaraiilor de avere ...........................................................132
“Transparena” Guvernului Grecean]i ...................................................135
Ilegalitate la p=trat ............................................................................137
Respins= pentru critic= [i pentru credina sa ........................................142
Raket ]n ]nv==m]nt ...........................................................................145
O generaie de analfabei ....................................................................148
“Noi am dep=[it teama de a g]ndi [i de a ne exprima liber” ..................152
“Am duce-o mai bine dac= am fi un pic mai salarizai,
mai protejai, mai tineri...” ................................................................154
{colile nu pot exista f=r= susinerea financiar= a p=rinilor ...................155
Educaia superdotailor este o chestiune de prim-plan ............................156
Bursele cu ghinion .............................................................................159
Presai de Tiraspol [i ignorai de Chi[in=u ...........................................160
Информатика в школе: проблемы реальные и виртуальные ...........................161
}n Republica Moldova poi s= mori cu zile ]n a[teptarea medicului .........166
Jum=tate de an de la injecia fatal= ....................................................169
Ziua }nv==torului, cu tot mai puini ]nv==tori ....................................171
Profesorul - cal de b=taie ]n toate timpurile ........................................172
Reforma ]n medicin= - blocat= de ineficiena puterii .............................175
Calamit=i “naturale”? ........................................................................180
Nistrul ]ntre grija str=inilor [i indiferena b=[tina[ilor ..........................183
Criz= ecologic= la Solonceni ................................................................186
Delapid=ri de milioane la ecologie .......................................................189
Partide politice [i alegeri ...................................................................194
Parada minorit=ilor sexuale n-a avut loc .............................................204
La Briceni, politicienii nu au acces ]n [coli ..........................................205
}nc=lc=rile legislaiei se comit cu acordul tacit al salariailor .................208
Amputarea “degetelor” de munc= ieftine ..............................................209

6 Dreptul, omul şi dreptatea în mass-media 
La negru ]n Moldova ..........................................................................214
Profesorii din capital= au renunat la grev= .........................................218
De ce au renunat la grev= profesorii? .................................................219
Grev= general=? .................................................................................220
O servitoare de la autogar= lupt= cu morile de v]nt ..............................224
Dosarele “de la Papur=-Vod=”, supuse unei legi ilegale ..........................227
La un pas de Dreptate ........................................................................229
Tronsonul de cale ferat= Cahul – Giurgiule[ti, discutat ]n Parlament .....231
Cum statul ][i bate joc de agenii economici .........................................232
Condamnai la moarte lent= ................................................................236
Lege pentru deportai .........................................................................238
Criza sistemului de pensionare din Republica Moldova ...........................242
Un apartament pentru o via= de om? .................................................246
Academicianul Gheorghe Palade: fa= ]n fa=
cu declinul demografic .......................................................................248
Violena ]n familie - o problem= major= de s=n=tate public= ..................252
Emilia Vovc: Nou= ani ]n mrejele ]ntunericului ....................................253
Abandonai de p=rini [i de stat ..........................................................256
«Лишите маму родительских прав!» ........................................................260
}n prizonierat la transnistreni .............................................................264
Drepturile tinerilor din regiunea de est a Republicii Moldova
s]nt ]nc=lcate ]n mod flagrant .............................................................265
Funcionarii implicai ]n traficul de femei – secret de stat ....................267
Drama celor patru copii fl=m]nzi .........................................................269
B=rbaii pleac= peste hotare. Femeile sap= tran[ee ................................271
Va sta o s=pt=m]n= la r=coare pentru maltratarea
soiei [i a copilului ............................................................................273
Ce vom sem=na, aceea vom culege .......................................................274
Viaa ]n ochii copilului .......................................................................276
Когда дети не потеряны ........................................................................278
Лишенные детства ...............................................................................280
Exilai ]n [coli pentru retardai ...........................................................284
{i copilul s=n=tos, [i cel aflat ]n suferin= este o
binecuv]ntare de la Dumnezeu .............................................................287
Sclavii vremurilor noi ........................................................................290
Persoanele cu dizabilit=i – o povar= pentru societate? ..........................291
Sco[i afar= cu fanfara ........................................................................294
Arestai pe nedrept ............................................................................295
Toamna sinistrailor ...........................................................................297

Articolul 15. Universalitate
Cetăţenii Republicii Moldova beneficiazădedrepturileşilibertăţileconsacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.
(Constituţia Republicii Moldova)
Статья 15. Универсальность
Граждане Республики Молдова пользуются правами и свободами, закрепленными Конституцией и другими законами, и имеют предусмотренные ими обязанности.
(Конституция Республики Молдова)

La 27 august 1994 a intrat în vigoare Constituţia Republicii Moldova, votată de către Parlament pe 29 iulie acelaşi an. În cele ce urmează ne vom referi, pe cît ne permite spaţiul rezervat, la preistoria şi importanţa evenimentului, la esenţa preceptelor constituţionale şi la problemele constituţionalismului autohton în general.
Constituţia, ca Lege Supremă a statului, marchează o anumită etapă în evoluţia societăţii, un anumit nivel de maturitate a membrilor ei. Caracterul suprem al Constituţiei se deduce nu doar din locul ce-i revine în ierarhia actelor normative, dar şi din faptul că ea se aflăînserviciulîntreguluipopor,adicănuapără doar interesele unui anumit grup social. Acest act politico-juridic statuează modul de organizare şi exercitare a puterii şi, în baza autorităţii şi forţei sale juridice, subordonează orice decizie adoptată de instituţiile politice supreme ale statului. Or, Constituţia este concepută într-o viziune mai largă, ce excede juridicului, atestînd o realitate politică şi statală ce se identificăcusocietatea.
În orice ţară democratică, Constituţia este baza care suportă povara întregului sistem de drept. În cazul apariţiei unor fisuriînaceastă bază, există pericolul demolării întregului sistem de drept al societăţii, al formării unui vid legal, ceea ce, iminent, generează instabilitate.
Adoptarea Declaraţiei de Suveranitate, la 23 iunie 1990, de către primul Parlament, constituit prin alegeri libere şi democratice, a înscris o nouă filăîndezvoltareastatalităţii Republicii Moldova. Conform Declaraţiei, poporul a devenit izvorul şi purtătorul suveranităţii, exercitată prin intermediul reprezentanţilor săi. Republica Moldova a fost declarată stat unitar şi indivizibil, deschis pentru colaborare cu alte state, năzuind spre aderarea la ONU şi structurile internaţionale, bazîndu-şi activitatea pe principiile separaţiei puterilor în stat şi protecţiei drepturilor omului. Această Declaraţie a pus bazele reformei constituţionale, stipulînd în ultimul alineat că principiile enunţate vor servi ca punct de reper la elaborarea noii Constituţii.
Principiile organizării statale, proclamate de Declaraţia de Suveranitate, au devenit punctul de plecare pentru instaurarea noii democraţii în Republica Moldova, iar Declaraţia s-a situat pe o poziţie superioară Constituţiei din 1978. Spre deosebire de multe state ex- socialiste, Republica Moldova nu a marcat dobîndirea suveranităţii şi independenţei sale prin adoptarea unei noi Constituţii. După 1989, în baza Constituţiei Moldovei din 1978, prin intermediul reformelor constituţionale şi legale, s-a instaurat un regim democratic de guvernare. La 26 iulie 1990, bazîndu-se pe Declaraţia de Suveranitate, Parlamentul a adoptat Legea nr.194-XII, prin care a modificatart. 74dinConstituţieşialegiferatcă,încontinuare, actele adoptate de organele puterii de stat ale URSS vor acţiona pe teritoriul Moldovei numai după ce vor firatificatedeorganul legislativ suprem. Cadrul normativ adoptat ulterior a contribuit în mare măsură la democratizarea societăţii şi liberalizarea economiei. Menţionăm în special Codul funciar, legile cu privire la proprietate, la privatizare, la antreprenoriat şi întreprinderi, la investiţiile străine, la societăţile pe acţiuni, la partide şi alte organizaţii social-politice, la alegerea Preşedintelui, la Guvern ş.a.
Iată principalele etape în calea spre Constituţia de astăzi:
Ne aliniem la standardele
constituionalismului modern

 Dreptul, omul şi dreptatea în mass-media 9
La 19 iunie 1990, prin hotărîrea Sovietului Suprem al RSSM, a fost formată Comisia pentru elaborarea proiectului noii Constituţii. Comisia a ţinut cont de prevederile ce şi-au găsit reflectareînproiecteleiniţialepropusede Secţia pentru problemele legislaţiei şi ordinii de drept a Secretariatului Parlamentului, de Guvern, Academia de Ştiinţe şi de un grup independent de autori. Bineînţeles, au fost luate în consideraţie observaţiile şi propunerile făcute la şedinţele Comisiei Constituţionale.
La 12 mai 1993, în urma dezbaterilor asupra proiectului de Constituţie, Parlamentul Republicii Moldova n-a reuşit să-l adopte în primă lectură, în schimb a adoptat Hotărîrea cu privire la proiectul Constituţiei Republicii Moldova, în care se acceptau principiile de bază.
La 15 mai 1993 Prezidiul Parlamentului Republicii Moldova adoptă Hotărîrea cu privire la măsurile în vederea organizării şi desfăşurării discutării Constituţiei de către întregul popor.
La 29 iulie 1994, după o serie de dezbateri asupra proiectului, Parlamentul adoptă Constituţia Republicii Moldova. În aceeaşi zi, Constituţia este promulgată prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova şi intră în vigoare (conform art.1 din titlul VII) la 27 august 1994. La aceeaşi dată, Constituţia Republicii Moldova din 15 aprilie 1978 este aprobată în întregime, celelalte legi şi acte normative subordonate legii rămînînd în vigoare în măsura în care nu contravin Constituţiei.
Constituţia din 1994 este prima Constituţie în istoria statului Republica Moldova, ea instaurînd un regim deplin democratic, bazat pe prioritatea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, orientat spre binele cetăţenilor şi al societăţii. Spre deosebire de România, Rusia, ş.a., Constituţia Republicii Moldova nu a fost un colac de salvare al noii democraţii. Majoritatea principiilor şi normelor Constituţiei erau deja implementate pînă la adoptarea ei, pe parcursul a cinci ani de guvernare, în condiţiile noii democraţii fiindîncercatedetimpşi societate, servind drept reper pentru edificarea noii Constituţii. Una din sarcinile principale ale Constituţiei din 1994 a fost punerea în valoare a potenţialului politic şi social deja acumulat. Astfel, Constituţia Republicii Moldova a legitimat relaţiile sociale fundamentale deja instaurate, servind drept bază pentru reglementarea lor în continuare.
Odată cu fundamentarea relaţiilor constituţionale existente, Constituţia a instituit relaţii şi instituţii politice noi, menite să promoveze şi să apere eficientdrepturileşilibertăţileconstituţionale.
Pentru prima dată în istoria noastră, Constituţia a proclamat Republica Moldova ca stat suveran, independent şi neutru, stat de drept, fundamentat pe principiile supremaţiei Constituţiei, separaţiei şi colaborării puterii în stat, legalităţii, priorităţii şi protecţiei drepturilor omului, pluralismului politic, principii de natură să anihileze orice tentativă de reinstaurare a dictaturii şi totalitarismului, de reinstituire a unei ideologii oficiale.
Constituţia a statuat modul de formare, atribuţiile şi raporturile între cele mai importante instituţii caracteristice statului de drept: Parlament, Guvern, Preşedintele ţării şi autoritatea judecătorească. Legea Supremă a instituit atributele statalităţii, a stabilit ierarhia actelor legislative adoptate de Parlament, a delimitat competenţele între instituţiile politice supreme ale statului şi a specificatdomeniilecare se reglementează prin acte normative de Guvern.
Constituţia Republicii Moldova a consfinţitdrepturileşilibertăţilefundamentalealecetăţeanului proclamate de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi de cele două pacte internaţionale în domeniu, dedicîndu-le un capitol separat. De fapt, prin aceasta, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a fost ridicată la nivelul normelor constituţionale.
Revizuind relaţiile dintre cetăţean şi stat, Constituţia a statuat principiul responsabilităţii statului faţă de cetăţean, garant al respectării căruia este Curtea Constituţională.
Într-o viziune nouă a fost reglementată corelaţia între dreptul intern şi dreptul internaţional. Principiul internaţional privind dreptul tratatelor a fost aplicat nu numai Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, ci şi celorlalte pacte şi tratate la care Republica Moldo

va este parte. Astfel, tratatele internaţionale care contravin Constituţiei intră în vigoare numai după revizuirea Constituţiei.
Declarînd suveranitatea şi independenţa statului nostru, Constituţia a acordat reprezentanţilor poporului posibilitatea de a soluţiona problemele naţiunii fără intervenţii externe. Republica Moldova a devenit membru cu drepturi depline al prestigioaselor structuri internaţionale şi regionale ONU, OSCE, Consiliul Europei ş.a.
Un loc distinct în Constituţie îl ocupă dispoziţiile privind administraţia publică locală. Potrivit lor, administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii organelor administraţiei publice locale şi consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit. Pentru prima dată în istoria statului nostru a fost instituită procedura iniţiativei populare de revizuire a Constituţiei, într-un titlu separat reglementîndu-se procedura şi limitele revizuirii Constituţiei sub controlul riguros al Curţii Constituţionale.
Constituţia îndeplineşte una din cele mai importante misiuni – cea de factor stabilizator al societăţii. Ea a asigurat tranziţia paşnică la sistemul democratic de guvernare, de la unitarism şi monopartidism la pluralismul de opinii şi pluripartidism.
Graţie implementării normelor constituţionale, Republica Moldova are în prezent un sistem juridic de guvernare bazat nu doar pe separaţia rigidă a puterilor în stat, ci şi pe colaborarea eficientăaacestora.
Sistemul de drept, în mare măsură, a fost adus în conformitate cu prevederile normelor internaţionale. Pentru optimizarea protecţiei drepturilor omului şi asigurarea exerciţiului pricipiului accesului liber la justiţie a fost reformat sistemul judiciar, a fost creată Instituţia Avocatului Parlamentar şi fondat Centrul pentru Drepturile Omului, s-a deschis calea de acces la Curta Europeană a Drepturilor Omului. Adoptarea Constituţiei a impulsionat dezvoltarea proprietăţii private, a activităţii de antreprenoriat şi formarea economiei de piaţă în ansamblu.
Constituţia a creat un bastion al său –
Curtea Constituţională, delegîndu-i astfel de atribuţii ca apărarea dispoziţiilor constituţionale, asigurarea şi realizarea principiului separaţiei puterilor în stat, garantarea responsabilităţii statului faţă de cetăţean, aplanarea conflictelorîntreputerilestatului.
Pe parcursul activităţii sale, prin prerogativa sancţionării actelor normative contrare Legii Supreme, Curtea Constituţională a format un mecanism eficientdecontrolalconstituţionalităţii legilor. Prin avizele asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei şi hotărîrile de interpretare a dispoziţiilor constituţionale, ea a contribuit şi contribuie mult la perfecţionarea şi înţelegerea sensului adevărat al normelor constituţionale.
Prin instituirea unei proceduri speciale, Constituţia a stabilit un mecanism relativ rigid de modificareanormelorconstituţionale. Ca urmare, pînă în prezent, Constituţia a fost completată cu 2 articole noi, iar 33 de norme constituţionale, care au vizat cele mai diverse domenii, au fost modificate.
Bineînţeles, nu există norme de drept ideale, chiar şi în statele cu cea mai avansată democraţie şi bogate tradiţii constituţionale. Privite printr-o optică obiectivă, unele dispoziţii ale Constituţiei Republicii Moldova pot fiinterpretate diferit şi deci necesită o reevaluare minuţioasă. Constituţia atestă şi lipsa cadrului normativ de reglementare a unor instituţii. În prezent însă, pentru o guvernare mai eficacea societăţii, este necesar de a pune accentul nu pe lacune, ci pe valorificareapotenţialuluiei, realizarea deplină a prevederilor constituţionale.
Republica Moldova, la fel ca oricare altă ţară democratică, îşi doreşte o Constituţie care prin autoritatea şi puterea dispoziţiilor sale guvernează sistemul de drept şi menţine stabilitatea socială. Revizuirile care se fac au şi trebuie să aibă anume acest scop. Fiind un fenomen social dinamic, dreptul este supus schimbărilor care se produc în societate. Normele şi principiile constituţionale nu fac excepţie de la această regulă, deoarece ele reprezintă norme de drept. Din punct de vedere politic, orice Constituţie exprimă realităţile

politice existente la momentul adoptării sale. Dacă au loc schimbări profunde în domeniul relaţiilor sociale, este firescsăsemodificeşiConstituţia. În caz contrar, ea devine un obstacol serios în calea progresului social şi politic al statului.
Ca exemplu în sensul dat poate servi oportunitatea instituirii accesului direct al persoanei la Curtea Constituţională. Sondajele, consultarea specialiştilor şi savanţilor în domeniu, dar mai ales realitatea privind numărul sporit de cereri adresate de către cetăţenii ţării noastre la CEDO demonstrează vădit că modificărilederigoareînConstituţienumaisuferă amînare. În această privinţă sînt deja unanimi şi liderii partidelor reprezentate în Parlament, a fost clar exprimată voinţa politică a conducerii ţării. Credem că atribuirea dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale fiecăreipersoanecarepretindecăi-aufostlezate drepturile şi libertăţile printr-un act emis de o autoritate publică va constitui încă un pas important în edificareastatuluidedreptşidemocratic.
Tendinţa tot mai accentuată de preţuire şi respectare a Constituţiei în societate este şi rodul alinierii jurisdicţiei constituţionale naţionale, pe care o reprezentăm, la standardele constituţionalismului modern. Aceasta orientează clar şi univoc Republica Moldova spre acceptarea fermă a rigorilor europene consacrate, care coincid cu aspiraţia poporului de întronare a ordinii şi dreptăţii pe întreaga verticală a statului de drept.
Dumitru Pulbere,
Preşedintele Curţii Constituţionale
(„Săptămîna”, 29.08.2008)

12
Dreptul, omul şi dreptatea în mass-media 

Articolul 16. Egalitatea
(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.
(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.
Статья 16. Равенство
(1) Уважение и защита личности составляют первостепенную обязанность государства.
(2) Все граждане Республики Молдова равны перед законом и властями независимо от расы, национальности, этнического происхождения, языка, религии, пола, взглядов, политической принадлежности, имущественного положения или социального происхождения.

- Procuratura Anticorupţie are suficienteatribuţii pentru a putea contracara corupţia în cadrul organelor de urmărire penală?
Fenomenul corupţiei nu a ocolit organele de urmărire penală din R. Moldova, fapt confirmatdesondajeledeopinie, darşidestatisticile oficiale.Risculdecorupereaofiţerilordeurmărire penală este mare, deoarece în cadrul procesului penal ei sunt permanent în contact cu infractorii, care uneori încearcă să scape ilegal de răspundere penală. Pentru a nu se lăsa ispitiţi, ofiţeriideurmărirepenalătrebuiesă aibă un comportament impecabil şi corect. Însă, uneori unii mai calcă şi strâmb.
Urmărirea penală pe cazurile de corupţie comise de ofiţeriideurmărirepenalăesteefectuată de procurori, în special de procurorii anticorupţie. Însă, Procuratura Anticorupţie are şi alte atribuţii, cum ar ficontrolulmoduluiîn care angajaţii Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC) respectă legea în exerciţiul funcţiunii, efectuarea investigaţiilor în vederea depistării cauzelor de corupţie şi altor infracţiuni ce subminează securitatea şi economia statului, reprezentarea învinuirii de stat în instanţa de judecată pe cauzele trimise în judecată de către procurorii din Procuratura Anticorupţie, desfăşurarea în comun cu alte organe abilitate cu atribuţii speciale, precum şi cu societatea civilă, a măsurilor de prevenire a corupţiei etc.
Potrivit prevederilor Planului Preliminar de Ţară, în timpul apropiat Procuratura Anticorupţie va fiabilitatăcufuncţiideinvestigareoperativă a actelor de corupţie comise de către angajaţii CCCEC. Mai mult, în cadrul Procuraturii Anticorupţie va ficreatăosubdiviziunespecializatăcare va avea atribuţii de efectuare a măsurilor operative de investigaţii în scopul examinării sesizărilor privind actele de corupţie.
- Atribuirea Procuraturii Anticorupţie a unor funcţii de investigare operativă a actelor de corupţie comise de către angajaţii CCCEC şi MAI va eficientizaluptacontracorupţiei în cadrul acestor instituţii?
Pentru a afladesprecazuriledecorupţieeste necesar ca victima actului de corupţie sau însuşi funcţionarul să contacteze organele de drept. Prin urmare, pentru a documenta astfel de cazuri este nevoie de a efectua măsuri operative de investigaţii (interceptarea convorbirilor, filareaetc.).Ţinândcontdefaptulcă procuratura are sarcina de combatere a corupţiei, consider că trebuie să avem atribuţiile corespunzătoare pentru depistarea şi documentarea cazurilor de corupţie.
În aceeaşi ordine de idei, aş menţiona că procurorii sunt obligaţi să efectueze urmărirea penală în cazurile de corupţie comise de angajaţii CCCEC sau MAI (care cunosc nu din auzite specificulmunciiorganelordedrept). Deci, este absolut necesară abilitarea Procuraturii cu atribuţii de efectuare a măsurilor operative de investigaţii, precum şi formarea unei subdiviziuni operative în cadrul şi în subordinea nemijlocită a Procuraturii.
“Este dificil s= convingi instana
de judecat= s=-l priveze real de libertate pe un funcionar corupt”
Interviu cu Boris POIATĂ, conducătorul Procuraturii Anticorupţie, realizat în baza întrebărilor adresate de cititorii suplimentului “Obiectiv”

- De ce astăzi angajaţii MAI şi CCCEC, învinuiţi de infracţiuni de corupţie, de regulă, nu sunt privaţi real de libertate?
Această întrebare e mai potrivit să o adresaţi judecătorilor. Aş menţiona că la aplicarea pedepselor faţă de angajaţii MAI şi CCCEC se ţine cont de caracteristicile primite de aceştia la serviciu sau la locul de trai. De obicei, ei sunt caracterizaţi pozitiv, ca fiindcetăţeniloiali care nu prezintă pericol pentru societate. La fel, se ţine cont şi de faptul că inculpaţii au familie şi copii la întreţinere.
Ţinând cont de această practica judiciară, este dificilsăconvingiinstanţadejudecată că este necesar ca funcţionarii inculpaţi să fieprivaţirealdelibertate.Suntsigurcăîntemniţarea angajaţilor MAI şi CCCEC vinovaţi de comiterea infracţiunilor de corupţie ar contribui la diminuarea fenomenului corupţiei, având ca efect prevenirea noilor infracţiuni de acest fel. Totodată, noi avem sarcina de a-i exclude din sistemul public pe funcţionarii care nu respectă principiile anticorupţie. De aceea, dacă se constată că funcţionarul a comis acţiuni de corupţie, atunci se urmăreşte în primul rând privarea acestuia de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita anumite activităţi. Din păcate, şi aici legea penală stabileşte că persoana condamnată poate fiprivatădeacestdreptmaximum pentru 5 ani.
- Cât de des cetăţenii apelează la ”linia fierbinte”aProcuraturiiAnticorupţie?Pecine de obicei se plâng cetăţenii?
Cetăţenii pot oricând suna la „liniile fierbinţi” ale Procuraturii Anticorupţie la numerele de telefoane (22) 223-583, (231) 24152 sau (299) 31070. Mai mult, telefoanele de contact ale procurorilor anticorupţie au fost plasate în locurile publice în majoritatea raioanelor R. Moldova.
Cetăţenii ne sună des, însă cazurile de care ne povestesc nu se referă la corupţie. De fapt, acesta este un specificnaţionalaladresărilorcetăţenilor către organele de drept. Deseori, persoanele nu contestă acţiunile sau actele autorităţilor publice în conformitate cu legislaţia în vigoare, calificândreacţiaacestoracafiindcorupţie.
Totodată, cetăţenii declară despre acţiuni care conţin elemente de corupere, dar refuză să colaboreze cu organele de drept în procesul de documentare a acestor fapte, preferând anonimatul. Astfel de cazuri sunt extrem de dificildeinvestigat,deoarecepentrudescoperirea şi contracararea faptelor de corupţie este necesar de a stabili o colaborare durabilă între declarant şi organul de drept.
Dacă ne referim la categoriile de funcţionari în privinţa cărora parvin plângeri cu privire la faptele de corupţie, am constatat că prevalează plângerile în privinţa colaboratorilor de poliţie şi reprezentanţilor administraţiei publice locale.
- Procuratura Anticorupţie este dotată suficientcuechipamentspecialpentruinvestigarea cazurilor de corupţie?
Se întreprind permanent măsuri pentru ca la acest capitol Procuratura Anticorupţie să corespundă cerinţelor impuse de realităţile de astăzi. Dotarea Procuraturii Anticorupţie cu echipament special este unul din obiectivele Proiectului comun al Consiliului Europei şi Comisiei Europene împotriva Corupţiei, Spălării Banilor şi Finanţării Terorismului în Republica Moldova (MOLICO).
- Presa din R. Moldova a scris pe parcursul anilor despre presupusele cazuri de corupţie în care sunt implicaţi oameni de stat. Potrivit legislaţiei în vigoare, organele de drept ar trebui să se sesizeze şi să verificeinformaţiile din articole. În ultimii ani, câte dosare penale în baza materialelor din presă a intentat Procuratura Anticorupţie?
Potrivit legislaţiei procesual-penale în vigoare, organul de urmărire penală poate fisesizat despre săvârşirea sau pregătirea pentru săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de Codul penal prin plângere, denunţ, autodenunţ şi prin depistarea infracţiunii nemijlocit de către colaboratorii organului de urmărire penală. Astfel, legislaţia nu stabileşte obligaţia organelor de drept de a se autosesiza şi verificainformaţiiledifuzatedemass- media.Prinurmare, urmărirea penală nu poate fiînceputăîn temeiul unor astfel de informaţii.
Totodată, evident că aceste informaţii nu rămân în afara vizorului organelor de drept şi

se examinează în cadrul investigaţiilor care se iniţiază de cele mai multe ori în baza rapoartelor de autosesizare ale organelor de drept sau ale plângerilor parvenite de la persoane.
- În opinia Dvs., care sunt cele mai importante realizări ale Procuraturii Anticorupţie?
Una din realizările importante este că am reuşit să stabilim o interacţiune eficientăîntre Procuratura Anticorupţie şi procuraturile teritoriale. Aceasta ne permite să utilizăm la maxim potenţialul pe care îl avem în teritoriu pentru a realiza eficientactivităţidecombatere a corupţiei (investigaţii, exercitare a urmăririi penale, reprezentare a învinuirii de stat).
Totodată, este important că Procuratura Anticorupţie a reuşit să stabilească o comunicare eficientăcucetăţeniicaredeclarăcazurile de corupţie. Considerăm că această legătură în viitor va deveni şi mai durabilă în contextul fortificăriicapacităţilorprocuroriloranticorupţie de a interveni rapid şi eficientladepistarea şi contracararea cazurilor de corupţie.
Vă mulţumim!
Interviu de Dumitru Lazur
(„Obiectiv”, Asociaţia Presei Independente, 31.03.2008)
Demnitarii ][i ascund interesele
Parlamentul a „boţit” Legea
cu privire la conflictuldeinterese
La adoptarea în lectură finalăaLegiicuprivire la conflictuldeinterese,Parlamentulpractic nu a ţinut cont de recomandările organizaţiilor naţionale şi internaţionale, inclusiv de obiecţiile Consiliului Europei. Experţii străini, dar şi cei locali sunt de părerea că legea în actuala formulă nu corespunde nici pe departe standardelor europene, riscând să rămână un act formal şi ineficient.
În Strategia naţională de prevenire şi combatere a corupţiei scrie negru pe alb că Parlamentul trebuie să adopte Legea cu privire la conflictuldeinterese.Volens-nolens,la15martie 2007, proiectul de Lege cu privire la conflictuldeintereseafostînregistratînParlament, iar la 14 iunie anul trecut adoptat în prima lectură. Mai multe organizaţii naţionale şi internaţionale au criticat dur conţinutul legii, susţinând că nu corespunde standardelor europene.
Deputaţii s-au arătat deschişi să accepte propunerile experţilor locali şi internaţionali în vederea perfecţionării proiectului de lege. În toamna 2007, Parlamentul chiar a organizat o conferinţă internaţională la care a discutat comentariile pe marginea proiectului de Lege cu privire la conflictuldeinterese.AtunciMaria Postoico, vicepreşedintele Parlamentului, declara: „Activităţile tuturor organelor de stat şi ale întregii societăţi sunt aliniate la cursul R. Moldova spre integrare europeană, fiindînpermanenţă axate pe armonizarea legislaţiei naţionale la cea comunitară.”
Însă, declaraţiile nu prea au coincis cu faptele. La 15 februarie a.c., Parlamentul a adoptat legea în lectură finală,iarabiala30maidocumentul a fost publicat în „Monitorul Oficial”. Experţii care au lucrat la îmbunătăţirea legii au rămas şocaţi – Parlamentul practic nu a ţinut cont de recomandările lor. Mai mult, deputaţii au ignorat în mare parte şi obiecţiile Consiliului Europei. În final,ne-ampricopsitcu o lege în stil moldovenesc – parcă este, dar nu este (vedeţi opiniile experţilor).
De ce s-au speriat deputaţii?
Legea cu privire la conflictuldeintereseîiobligă pe demnitari şi funcţionari să depună, an de an, o Declaraţie de interese personale în care să indice expres: a) activităţile profe

sionale retribuite; b) calitatea de fondator sau funcţiile de conducere, administrare, revizie sau control deţinute în cadrul unor organizaţii necomerciale sau partide politice; c) calitatea de asociat sau acţionar al unui agent economic, inclusiv instituţiile de credit, organizaţiile de asigurare şi instituţiile financiare;d) relaţiile cu organizaţiile internaţionale.
Declaraţia se depune în termen de 15 zile de la data angajării, validării mandatului ori numirii în funcţie şi se actualizează anual până la data de 30 ianuarie.
Totodată, funcţionarii nu sunt scutiţi de depunerea Declaraţiei cu privire la venituri şi proprietate. Probabil, unele informaţii din Declaraţia de interese s-ar putea regăsi în Declaraţia cu privire la venituri şi proprietate. Această „coincidenţă” nu va putea fifolosităca pretext pentru neprezentarea uneia dintre declaraţii.
Pentru a amâna ziua depunerii primei declaraţii de interese, deputaţii au recurs la un şir de şmecherii. Ei nu au elaborat modelul declaraţiei şi nici regulamentul de activitate a Comisiei Principale de Etică, organ abilitat de colectarea şi verificareadeclaraţiilor.Maimultdecât atât, legea nu a intrat în vigoare odată cu publicarea ei în „Monitorul Oficial”.Guvernulabia urmează în termen de şase luni să prezinte Parlamentului „propuneri în vederea aducerii legislaţiei în vigoare în conformitate cu legea în cauză”. Deci, nu se ştie exact când demnitarii şi funcţionarii vor completa primele declaraţii de interese, însă, pare-se, abia după alegerile parlamentare de anul viitor.
Chiar dacă într-o bună zi bugetarii de elită vor ajunge să depună declaraţiile de interese, acestea nu vor fipublicatepepaginile-webaleinstituţiilor de stat, aşa cum se obişnuieşte în Occident. Totuşi, potrivit legii, „informaţiile cuprinse în declaraţiile de interese personale au caracter public şi pot fieliberatelasolicitare”. Asta însă nu înseamnă că veţi putea obţine copia declaraţiilor de interese.
Nu te lăsa prostit!
Suplimentul anticorupţie OBIECTIV te îndeamnă să-i „ajuţi” pe demnitari şi funcţionarii publici să-şi amintească de conflicteledeinterese pe care le au. Dacă ai aflatcăunministrusau un şef de direcţie a atribuit un contract direct firmeideţinutederudasasaucăunfuncţionar şi-a angajat fiicasaufiulîninstituţiapecare o conduce, nu ezita să suni la redacţia OBIECTIV (la 22-09-96) sau să ne expediezi un e-mail la adresa obiectiv@api.md.
Nu-i lăsa pe funcţionari să te prostească şi să-ţi folosească banii în interes personal!
„Nu corespunde standardelor europene…”
OBIECTIV i-a întrebat pe reprezentanţii organizaţiilor care au prezentat Parlamentului recomandări de îmbunătăţire a Legii cu privire la conflictuldeinterese:
1. În ce măsură s-a ţinut cont de recomandările dvs. la adoptarea Legii cu privire la conflictuldeintereseînlecturaadoua?
2. Legea cu privire la conflictuldeinterese, în actuala versiune, corespunde în general standardelor europene?
„Circa 70 la sută din recomandările Consiliului Europei, respinse”
Tatiana Cojocaru, consilier juridic,
Proiectul împotriva corupţiei, spălării
banilor şi finanţăriiterorismului
în R. Moldova (MOLICO) al Consiliului
Europei
1. Din păcate, circa 70 la sută din recomandările Consiliului Europei (CE), inclusiv cele făcute de Comisia de la Veneţia, au fost respinse de deputaţii moldoveni. Unele recomandări se refereau la aspecte esenţiale ale Legii cu privire la conflictuldeinterese. De exemplu, la capitolul „persoanele faţă de care se aplică legea” se face o încercare ambiţioasă de a reglementa conflictuldeinterese pentru toate categoriile de persoane care deţin o funcţie publică. Conflictuldeinterese ce implică funcţionari publici numiţi în funcţii trebuie reglementat diferit comparativ cu funcţionarii aleşi. În special, prevederile de incompatibilitate trebuie să fiemaipuţinstricte pentru funcţionarii aleşi decât pentru

funcţionarii publici profesionişti, care sunt numiţi în funcţii.
În al doilea rând, includerea judecătorilor în lista funcţionarilor veridicitatea declaraţiilor cărora va fiverificatădeComisiaPrincipală de Etică, în opinia experţilor CE, poate constitui o intruziune inacceptabilă a puterii legislative asupra judiciarului. CE a recomandat transferarea acestor funcţii Consiliului Superior al Magistraturii.
La capitolul „supravegherea şi controlul executării”, legea conţine deficienţesubstanţiale, prevederile fiindpreasuccintepentrustabilirea mecanismelor clare de supraveghere şi control. Deşi din lege reiese că Comisia Principala de Etică joacă un rol principal în controlul executării legii, componenţa şi funcţiile acesteia nu sunt prevăzute în lege, dar rămân a fistabilitedeunregulamentaprobatdeParlament. În opinia experţilor CE, regulile de constituire şi funcţiile Comisiei trebuiau prevăzute în legea în cauză. Mai mult, este important de a stabili reguli care ar asigura independenţa Comisiei.
La capitolul „sancţiuni pentru nerespectarea prevederilor legii”, legea prevede că încălcarea obligaţiei de a informa şeful ierarhic superior despre situaţia de conflictdeinterese„atrage răspundere disciplinară, administrativă, civilă sau penală, după caz”. Această prevedere se referă la toţi funcţionarii publici, în afară de preşedintele R. Moldova, deputaţii în Parlament, membrii Guvernului şi conducătorii organizaţiilor publice, pentru care legiuitorul nu a găsit de cuviinţă a prevedea posibilitatea tragerii la răspundere.
Deşi legea deja a intrat în vigoare şi din acel moment toţi funcţionarii publici din Moldova au obligaţia să se conformeze prevederilor acesteia, totuşi până la momentul aducerii restului actelor legislative şi normative în vigoare în conformitate cu această lege, introducerii sancţiunilor pentru nerespectarea legii, cât şi creării Comisiei Principale de Etică, ne aflămîntr-unvacuumjuridic,deoarecefărăamendamentele respective şi crearea organului de control nu poate fivorbadeexecutarealegii. Ţinând cont de acest fapt, considerăm că Guvernul trebuia să elaboreze şi să trimită spre examinare în Parlament împreună cu proiectul Legii privind conflictuldeintereseşi proiectul de modificareaactelorlegislativeîn conformitate cu Legea conflictuluideinterese.
Legea conţine şi alte deficienţe,precumar fidefiniţiaconflictuluide interese,regimulpreferenţial acordat personalului militar al Serviciului de Informaţii şi Securitate, verificareaîncălcărilorcomisedepersoanelecedeţin funcţii publice, publicitatea insuficientăa declaraţiilor şi altele.
2. Legea în actuala sa formulă nu corespunde standardelor europene din motivele expuse mai sus. Este necesar de menţionat că, deşi adoptarea Legii privind conflictuldeinterese constituie un pas spre reglementarea eficientăaconflictuluideintereseînR.Moldova, totuşi, problema conflictuluideintereseeste rezolvată mai eficientprincombinareadiferitor abordări şi că doar legea nu va constitui o bază suficientăpentrureglementareaacestui domeniu. Legea privind conflictuldeinterese va fimaieficientăîncontextulaltorreglementări şi coduri, inclusiv a codurilor de etică pentru categoriile de persoane asupra cărora se răsfrânge legea, reglementărilor privind serviciul public în vederea stabilirii posibilităţilor clare de carieră şi bazelor pentru salarii decente etc. Legea trebuie văzută nu ca o soluţie în sine, dar ca parte componentă a unui pachet complex de legislaţie, elaborarea căreia va filafeldeimportantăcaşielaborarea legii însăşi.
„A fost negată experienţa internaţională”
EfimObreja,
Transparency International Moldova
1. La adoptarea Legii cu privire la conflictul de interese s-a ţinut cont doar de câteva recomandări propuse de Transparency International Moldova. Din păcate, autorităţile au ignorat un şir de obiecţii importante. Prin urmare, Legea, în actuala sa formulă, nu reglementează eficientconflicteledeinterese.Deexemplu, a fost păstrată definiţiaincorectăanoţiunii de „conflictdeinterese”care,defapt, reprezintă un element de bază al acestei legi,

nefiindacceptatădefiniţiapropusădeTransparency International-Moldova.
Noţiunea prezentată în lege nu explică clar în ce constă conflictuldeintereseşistipulează incorect că un conflictdeintereseeste„situaţia în care persoana care deţine o funcţie publică trebuie să ia o decizie (...) sau să întreprindă, în îndeplinirea atribuţiilor sale, alte acţiuni ce influenţeazăsaupotinfluenţainteresele sale personale”. La fel, este incorectă şi noţiunea de „interes personal”. De asemenea, au mai fost omise şi alte recomandări importante.
2. Cred că neacceptarea propunerilor noastre este egală cu negarea recomandărilor şi experienţei internaţionale. Asta ar putea diminua capacitatea legii de a-şi atinge scopul de promovare şi asigurare a corectitudinii funcţionarilor de diferit rang, instituţiilor sau organizaţiilor publice în procesul de luare a deciziilor oficialeşideadministrarepublică, precum şi de asigurare a încrederii publicului în corectitudinea acestora.
Sunt de părerea că adoptarea Legii cu privire la conflictuldeinteresereprezintăunpasnecesar şi foarte important pentru activitatea de prevenire a corupţiei în R. Moldova, însă, ţinând cont de faptul că nu s-au luat în calcul toate recomandările de îmbunătăţire a legii, nu pot spune că ea corespunde întru totul standardelor europene.
Dumitru Lazur
(„Obiectiv”, Asociaţia Presei Independente,
30.06.2008)
Ilegalit=i clasate ]n cazul unui ex-ministru
În timp ce, ani în şir, sute de mii de oameni aşteaptă să primească o locuinţă de la stat, unii privilegiaţi se aleg cu apartamente din bani publici, ocolind rândurile. Asta se întâmplă în timp ce şi unii, şi alţii trăiesc în aceeaşi ţară, în temeiul aceloraşi legi.
Anatol Cupţov, ex-preşedinte al Consiliului Judeţean Bălţi, a deţinut, în 2002, funcţia de ministru al Transporturilor şi Comunicaţiilor, iar Ion Olaru, ex-poliţist al brigăzii cu destinaţie specială «Fulger», a participat la luptele de pe Nistru. Ulterior, Anatol Cupţov a fost demis, dar şi promovat în altă funcţie, de acelaşi Guvern, căruia nu-i pasă de problemele şi grijile lui Ion Olaru.
În prezent, Anatol Cupţov administrează o întreprindere şi locuieşte în centrul Chişinăului, într-un apartament cu trei odăi, procurat de stat, pe când era ministru, iar Ion Olaru este invalid pe viaţă, locuind cu soţia şi doi copii într- un cămin, având o singură odaie de 16 m. p.
Olaru are o mapă impunătoare, în care păstrează toate demersurile trimise pe la instituţiile statului, cerând un loc de trai.
Cazul Cupţov: apartament din bani publici
La sfârşitul anului 2001, Anatol Cupţov a fost promovat în funcţia de ministru al Transporturilor şi Comunicaţiilor. După jumătate de an de la instituirea sa în această funcţie, Guvernul a permis Ministerului Transporturilor şi Comunicaţiilor (MTC) să procure un apartament în municipiul Chişinău, pentru «îmbunătăţirea condiţiilor locative» ale ministrului Cupţov. În raportul Curţii de Conturi pentru 2002 este specificatcă517,5miideleiaufosttransferaţipecontul ministrului de la instituţiile subordonate acestuia, iar 230 mii de lei — din sursele financiare ale Administraţiei de Stat a Drumurilor, în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de trai ale lui Cupţov. Cu acei bani, Cupţov a cumpărat un apartament cu trei camere, cu o suprafaţă de 109,7 m. p., în contractul de vânzare-cumpărare a locuinţei fiindindicatăsumadedoar53miilei. Vecinii fostului ministru îşi mai amintesc că, la reparaţia apartamentului, au lucrat angajaţi din cadrul MTC.

În acelaşi raport al Curţii de Conturi este scris că, din cauza diminuării intenţionate a costului locuinţei care a condus la evaziuni fiscale,CentrulpentruCombatereaCrimelorEconomice şi Corupţiei (CCCEC) a luat apartamentul sub sechestru, ulterior în contract indicându- se suma reală.
În martie 2003, printr-o Hotărâre de Guvern, apartamentul urma să fietransmis,cutitlu gratuit, de la balanţa Întreprinderii de Stat pentru exploatarea edificiilorMTClaceaa Cancelariei de Stat. La momentul finalizăriicontrolului Curţii de Conturi, prevederile din hotărâre rămâneau neexecutate. Ex-ministrul Cupţov continuă să locuiască în acest apartament, pe care l-a şi privatizat la sfârşitul anului 2006.
Vitalie Zamă, jurist în cadrul organizaţiei Juriştii pentru Drepturile Omului, a spus că, potrivit art. 109 din Codul cu privire la locuinţe, persoanele «care au întrerupt relaţiile de muncă cu …., instituţia, urmează să fieevacuate din locuinţele de serviciu», fără acordarea altui loc de trai. În acelaşi timp, potrivit art.5 din Legea privatizării fondului de locuinţe, nu pot fivândutesautransmisecutitlugratuitînproprietate privată imobilele care se aflăîn… locuinţele de serviciu, ai căror locatari au lucrat mai puţin de 10 ani la unitatea respectivă. În contextul legislaţiei enunţate mai sus, este puţin probabil ca, la încheierea contractului de privatizare, să fifostrespectateexigenţelenormative, a specificatZamă.
Cazul Olaru: cămin pe viaţă pentru un erou
În 1992, când a început conflictultransnistrean, Ion Olaru avea 22 de ani, fiindangajat în cadrul brigăzii cu destinaţie specială «Fulger». «Nici nu m-am gândit că aş putea să nu mă duc să lupt», îşi aminteşte Ion. S-a întors acasă rănit şi, după o operaţie la cap,
s-a ales cu gradul II de invaliditate pe viaţă. La acel moment locuia într-o odaie de serviciu, în apropiere de «Fulger». «După operaţie, nu eram bun de nimic. Conducerea brigăzii m-a rugat să eliberez odaia şi mi-a promis un loc de trai în oraş. Aştept şi până azi. De acolo am plecat. Peste vreun an, m-am căsătorit şi am trecut cu traiul la soţie, într-o odaie a unui cămin. La început mai era cum era, dar de când au apărut cei doi copii, doar noi ştim cum ne descurcam», spune Ion. «În 1992,
m-am înscris într-un rând pentru apartament la «Fulger», iar prin 2000 — la Pretură. În 2006, când a fost construit un bloc nou pentru social vulnerabili, Vasile Ursu, care era
atunci la Primărie, mi-a promis că va ţine cont de cazul nostru. Atât a fost. Când m-am adresat la Direcţia locuinţe, să afluceseaudecu apartamentul, nu au găsit dosarul cu documente. Puteam să aşteptăm mult şi bine», adăugă Olaru.
În timp ce Olaru expedia demersuri peste tot, soţia sa s-a îmbolnăvit, ajungând şi ea invalid de gradul II. «Toate răspunsurile pe care le primeam erau tare frumoase, dar nu înţelegeam nimic din ele, nu ni se spunea nimic concret», povesteşte Ion. Şi până în prezent, toţi patru continuă să locuiască în cei 16 m. p., bucurându-se de reparaţia pe care, de curând, au reuşit să o termine cu ajutorul rudelor. Ion Olaru nici nu mai ştie ce şi de la cine să aştepte. «Cei care sunt la conducere îmi răspund că nu ei m-au trimis la război şi dacă ne este greu cu copiii — să-i dăm la internat. Părinţii sunt bătrâni, au şi ei nevoie de ajutor. Singurul sprijin, până acum, îl avem de la fraţi. Bine că nu-s singur», zice Ion.
Calea spre un apartament din bugetul statului
În 2002, după 11 luni de lucru, Cupţov este învinuit public de către preşedintele Voronin de comiterea unor grave crime cu caracter economic, fiinddestituit.Lamomentuldemiterii sale, în presă circula informaţia potrivit căreia ministrul ar fifostcercetatpenalpentru deturnări de fonduri. Această informaţie pare a ficonfirmatăşidedateleaceluiaşi raport al Curţii de Conturi, potrivit căruia CCCEC a luat apartamentul sub sechestru. Vadim Tomuz, director adjunct al Direcţiei generale urmărire penală din cadrul CCCEC, a declarat că doar în cazul dosarelor penale are loc sechestrarea, în scopul asigurării res

tituirii unor eventuale daune. La solicitarea Asociaţiei Presei Independente, în februarie 2004, după şapte luni de aşteptare, CCCEC a răspuns că «în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, dosarul penal intentat în privinţa acţiunilor ex-ministrului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, Anatol Cupţov, a fost clasat». Acest proces penal a încetat din motivul «schimbării situaţiei», conform Procuraturii Generale. Stela Barbă, anchetatoarea care a instrumentat dosarul şi care a adoptat ordonanţa de încetare a procesului penal, spune că nu-şi mai aminteşte despre ce era acel dosar şi nici ce înseamnă «schimbarea situaţiei ». Ea ne-a sugerat să adresăm o interpelare. După câteva luni de aşteptare, am constatat că scrisoarea redacţiei «nu a ajuns» la Procuratura Centru, sugerându-ni-se să mai scriem o dată, răspunsul urmând să fieîncorespundere cu «greutatea dosarului». Cu toate acestea, după mai multe apeluri, Barbă a recunoscut că-şi aminteşte despre dosar, doar că nu are niciun drept să vorbească.
Traseul carierei lui Cupţov
După câteva săptămâni de la demitere, Cupţov este numit prin hotărârea Guvernului în calitate de manager principal al ÎS «Portul maritim comercial Giurgiuleşti», unde a lucrat doar câteva luni. Pe când era ministru, în presă, dar şi în rapoarte internaţionale, printre care şi cel al Freedom House se scria că Anatol Cupţov ar fifostimplicatînactivităţiilegaleîn timp ce lucra vicepreşedinte al Consiliului judeţean Bălţi şi că ar fiabuzatdeputere,încazul unor afaceri legate de Terminalul de la Giurgiuleşti, pe când era ministru. În acelaşi raport se mai scrie că, dacă Cupţov era găsit vinovat, ar fifostcondamnatladetenţiepeoperioadă de 10—25 de ani.
Analistul politic Igor Boţan consideră că promovarea şi protejarea unui ex-ministru compromis se explică doar prin faptul că acesta «este parte a echipei, care pedepseşte şi miluieşte după propria dorinţă».
Între timp, Cupţov îşi vede liniştit de viaţa de ex-ministru şi de cea de manager, iar Ion Olaru, mai puţin liniştit, îşi duce viaţa de invalid, se luptă cum poate pentru a-şi întreţine familia, iar în nopţile de insomnie, adică în fiecarenoapte,aşteaptădoarsăvinădimineaţa şi nu se mai gândeşte când va primi o casă nouă, pentru că aşa cum spune el «este slabă nădejdea». «Iar cum preţurile sunt atât de mari, sunt nebuni să ne dea nouă un apartament? » - se întreabă Ion.
Locuinţele de stat — o problemă care îşi aşteaptă rândul
Petru Gontea, şef al Direcţiei gestionare a fondului locativ a Primăriei municipiului Chişinău, a declarat pentru Ziarul de Gardă că, pentru a primi o locuinţă de stat, trebuie să depui o cerere la Pretura de sector, iar la momentul dării în exploatare a unui bloc, dosarele primelor persoane înscrise se transmit la Primărie, fiindanalizatedeocomisiespecială, care decide cine anume va primi apartament.
În cadrul Preturilor, solicitanţii se înscriu în rândul prioritar sau în cel general. Prioritare sunt 17 categorii de persoane, printre care: participanţii la război, deportaţii, invalizii, familiile cu mulţi copii, mamele singure, învăţătorii, orfanii. În rândul general sunt incluşi cei care nu se regăsesc în primul. Cele mai vechi cereri sunt depuse în anii ‘66—’67.
Sectorul Centru
rândul general — 1056 cereri, rândul prioritar — 837 cereri
Sectorul Râşcani
rândul general — 11150 cereri, rândul prioritar — 1855 cereri
În ultimii trei ani nu s-a mai dat în exploatare niciun bloc locativ pentru aceste categorii de cetăţeni. Lilian Surlaru, şef al Secţiei Coordonare, Imobil şi Servicii Comunale, Pretura Râşcani, a spus că aceste liste se modifică, de cele mai multe ori, când persoana se transferă în alt rând sau când decedează.
(„Ziarul de Gardă”, 25.09.2008,
http://garda.com.md)

- Janeta, cum calificaţi situaţia jurisprudenţei din RM la ora actuală?
- Dificilă,dacănudeplorabilă.Suntemmartori, de la 2001 încoace, la o degradare treptată a independenţei judecătorilor şi a libertăţii lor de a adopta decizii bazate pe lege şi pe propria convingere. Dacă din 1996 până în 2000 judecătorii au început să conştientizeze faptul că sunt independenţi, că au anumite garanţii prin lege, că sunt numiţi pe viaţă, că au dreptul la un proces echitabil, în urma epurărilor din 2002-2003 corpul judecătoresc s-a modificatsubstanţial.Îninstanţelesuperioare au mai rămas judecători, dar în instanţele
Curţii de Apel practic au fost numite cadre noi, preşedintele RM având prioritatea de a stabili cine merită că deţină această funcţie.
- Ce ar trebui de făcut ca justiţia noastră să fiecuadevărat independentă?
- Înainte de toate, n-ar trebui să existe presiuni politice asupra judecătorilor. Desi-
gur, corupţia este o problemă legată de independenţa judecătorilor, dar, după părerea mea, cea mai gravă este presiunea politică şi limitarea libertăţii judecătorilor de a judeca după lege, dar nu conform indicaţiilor cuiva. Ar mai fişiteamajudecătoruluideanufipromovat sau chiar de a fidatafarădinserviciu pentru faptul că a judecat împotriva unei autorităţi de stat, şi asta în pofidagaranţieideinamovibilitate.
- Cum se explică faptul că RM pierde tot mai multe dosare la CEDO?
- Există mai multe explicaţii. Noi suntem parte la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului din 1997. Prima hotărâre împotriva RM a fost adoptată abia în 2001, în cauza Mitropoliei Basarabiei. La scurt timp după aceasta s-a văzut că există un mecanism eficient care oferă soluţii şi evident că mai multe cereri au început să fieadresateCurţii.Prinurmare, parţial, creşterea numărului de condamnări este proporţională cu o creştere a gradului de cunoaştere despre Convenţia şi
Curtea Europeană a Drepturilor Omului. E altceva însă în privinţa arestărilor ilegale. Desigur, şi înainte de 2001 erau eliberate mandate de arest, dar din 2004 apariţia dosarelor şi arestărilor politice au determinat avocaţii să caute soluţii şi dreptate în afara justiţiei naţionale. Atunci s-a reconfirmateficienţajustiţieieuropene a drepturilor omului. În mod logic, toate ţările europene care au aderat la Convenţie au cunoscut o creştere continuă a cererilor adresate împotriva sa. De fapt, CEDO este victima propriului său succes. Adică, a demonstrat că poate funcţiona bine şi este acum asaltată de tot mai multe cereri. În cazul RM, însă, este curioasă natura acestor plângeri. Dacă în alte ţări avem plângeri repetitive privind dreptul de proprietate - de exemplu, în România, Slovacia, Polonia, unde au existat multe plângeri
„Legile moldovene[ti sunt, aparent,
foarte democratice
Născută la 27 decembrie 1982, absolventă a Facultăţii de Drept a USM, Janeta Hanganu este un exponent al noii generaţii de avocaţi din RM şi reprezintă modelul unei cariere de succes. Angajată a Biroului de avocaţi „Hanganu Tănase & partenerii”, ea a obţinut câştig de cauză în dosare de rezonanţă la CEDO, cum ar fiMuşuc vs. RM (noiembrie 2007) şi MEGADAT.COM vs. RM (8 aprilie 2008)

privind procedura retrocedării proprietăţilor -, în cazul RM noi avem cazuri foarte curioase: arestări ilegale, naţionalizări, distrugere de afaceri, încălcări evidente ale libertăţii la expresie etc. În anumite situaţii, cazurile moldoveneşti aduc ceva nou jurisprudenţei de la Curte, prin nemotivarea mandatelor de arest, prin limitarea dreptului la liberă exprimare a angajaţilor. De altfel, cazul Ilaşcu a ridicat o serie de probleme de drept ce nu fuseseră anterior examinate de CEDO. Prin urmare, problema moldovenească nu ţine de cantitatea de plângeri, ci de conţinutul încălcărilor pe care le reclamă petiţionarii. Judecătorii europeni deseori se arată uimiţi de faptele şi justiţia moldovenească.
- Aceasta ar însemna că trăim într-un stat cu multe restricţii…
- Cred că trăim într-un stat în care noi nu putem întrevedea restricţiile pe care ni le impune acest stat. Legile moldoveneşti sunt aparent foarte democratice. Avem o groază de drepturi, posibilitatea de a ne manifesta libera opinie, dar în fond nu avem nimic. Când mergem în instanţă, încercăm să ne apărăm aceste drepturi, dar constatăm că nici instanţele nu ne protejează în măsura în care legea scrie că trebuie să o facă. Aşa cum spunea cândva Soljeniţîn, există lege şi noţiune de lege, ultima efectiv substituind-o pe prima. De fapt, la noi legile sunt aplicate defectuos, uneori s-ar părea că intenţionat, şi acesta e unul din motivele de ce pierdem dosare la CEDO.
- De ce şchiopătează tot mai mult justiţia noastră?
- Există mai multe probleme, una fiindcalitatea actului de justiţie. Din punct de vedere subiectiv, chiar în cazul în care judecătorul emite o hotărâre legală, oricum, părţile din proces au senzaţia că nu li s-a făcut dreptate. Ceea ce este o problemă, pentru că, atâta timp cât imaginea pe care acest corp de profesionişti şi-a creat-o este defectuoasă, cetăţeanul nu crede în justiţie, ca instituţie a statului. Pe drept motiv Lord Hewart spunea că este de o importanţă fundamentală ca dreptate să se facă, dar ca să se şi vadă că aceasta s-a făcut. Din punct de vedere obiectiv o problemă substanţială sunt hotărârile judecătoreşti nemotivate, când părţile le citesc şi nu înţeleg cum şi de ce s-a ajuns la o anumită soluţie. O hotărâre neclară, chiar dacă şi în favoarea unei părţi, nu-i serveşte la nimic dacă din cauza neclarităţii nu o poate executa. O altă problemă ar fiînseşiproceselejudecătoreşti, felul în care acestea se desfăşoară ori sunt organizate. Este şi o problemă a administrării instanţelor. Instanţele nu dispun de suficiente săli de judecată şi nici de suficienţibanipentru a fiamenajateînmodadecvat,pentrua fidotatecumijloacedeînregistrareaacestor procese, personal administrativ suficientpentru a asista judecătorul în lucrul său. Fără o schimbare mai cardinală însă de mentalitate, remedierea formală a problemelor menţionate mai sus nu va aduce schimbarea atât de mult aşteptată de justiţiabili şi, aparent, de corpul de judecători.
- Cum trebuie, totuşi, să fielegeacaeasă apere interesele cetăţenilor?
- Clară, previzibilă şi accesibilă. Iar în cazul în care nu există reglementări, să existe mecanisme accesibile de a interpreta legea. Moldova dispune de multe acte normative în continuă schimbare şi, indiferent cât de instruiţi sunt judecătorii, avocaţii şi alţi jurişti, este dificildeastabilicucertitudineuneoricadrulnormativ ce reglementează o anumită situaţie. Suntem într-o cursă de modificărilegislative: Planul de Acţiuni RM-UE, Planul Naţional de Dezvoltare, reforma administraţiei publice centrale etc. Tot ce se raportează sunt legi adoptate. Consider că există şi altă soluţie: un judecător care ştie ce înseamnă stare de drept, proces echitabil poate găsi o aplicare corectă chiar şi a unei legi depăşite. Să dau un exemplu. În Bosnia-Herţegovina, Curtea Constituţională - care examinează şi plângeri privind încălcarea drepturilor omului - este compusă din judecători din state europene numiţi de Preşedintele CEDO. O soluţie similară anunţa şi Mihail Saakaşvili privind corpul judecătoresc al Curţii Supreme din Georgia. Astfel, şi un sistem potenţial defect poate fitratatcuoinfuzie consecventă de valori democratice în sistemul judecătoresc.
- Aţi apărat mai multe cauze la CEDO. Care dintre acestea a fost mai dificilă?

- Cam toate au o doză de nedreptate din moment ce am decis să adresăm Curţii o plângere. Dar şi mai multă nedreptate am sesizat atunci când Guvernul a pretins în faţa Curţii că, de fapt, nu ar fivorbadevreoîncălcaresauspuneau, vehement, că reclamanţii şi reprezentanţii acestora sunt mincinoşi, induc deliberat Curtea în eroare şi plângerile acestora trebuie respinse ca abuzive. Curtea a respins asemenea acuzaţii din partea Guvernului.
- În acest sens, ce rol are agentul guvernamental la CEDO?
- Agentul guvernamental este reprezentantul statului la CEDO, dumnealui este aşa- numitul avocat al Guvernului. Însă pe lângă faptul că el trebuie să pledeze în apărarea Guvernului are un rol mare în prevenirea cazurilor de încălcare a drepturilor omului. Agentul guvernamental, în virtutea statutului său, nu poate şi nici nu ar trebui să-şi folosească experienţa pentru a camuflaîncălcăriledrepturilor omului din statul pe care îl reprezintă. Mai simplu spus, funcţia sa nu este de a învăţa poliţiştii cum să bată fără ca să rămână vânătăi.
- Cum va evolua procesul în cazul „MEGADAT. COM vs. RM”? Credeţi că vor reuşi reclamanţii, cărora Curtea le-a dat câştig de cauză săptămâna trecută, să ajungă la un consens cu Guvernul de la Chişinău?
- În termen de trei luni noi urmează să înaintăm pretenţii privind prejudiciul material, în caz contrar Curtea nici nu le va acorda. Consensul despre care vorbiţi înseamnă o înţelegere amiabilă dintre Guvern şi reclamant. Hotărârea Curţii este foarte clară - a avut loc încălcarea Art. 1 al Protocolului 1 pe motiv că lipsirea de licenţă a fost arbitrară, disproporţionat de gravă şi reprezintă un tratament discriminatoriu. Prin urmare, noi o să discutăm despre repararea prejudiciului material cauzat prin lichidarea afacerii, nu prin simpla lipsire de licenţă, pentru că acţiunile autorităţilor de după retragerea licenţei au dus la închiderea companiei. În asemenea cazuri, sunt importante evaluările, adică, să se ştie cât a costat afacerea la acel moment, planurile de dezvoltare a companiei, ce profiturmasăobţinădacă nu i se lua licenţa. În 2003 MEGADAT. COM era cel mai mare operator de internet din RM, după cum a recunoscut şi Guvernul, astfel sumele pretinse vor fiesenţiale.Acumdepinde cum o să reuşim să probăm aceste pretenţii materiale, fiindcăfoartemultcontează actele contabile, cele de evaluare, actele de audit etc.
- Cum credeţi, până când va mai pierde RM dosare la CEDO?
- Cred că încă mult timp. Chiar şi în eventualitatea instaurării unui sistem democratic, întotdeauna vor exista încălcări. Şi acum Germania, Marea Britanie, Franţa, Spania au hotărâri împotriva lor, dar ele sunt de ordin juridico- filosofic,adicănuestevorbadeîncălcărievidente ale drepturilor omului. Am impresia că atunci când se spune că Moldova a pierdut la Curte încă un dosar, toată lumea este preocupată de suma pe care Moldova a „pierdut- o”, iar nu de dreptul sau valoarea democratică - subiect al hotărârii. Îmi pare rău să constat că aparent ne-am obişnuit cu faptul că o hotărâre este gravă, dacă ea costă scump Guvernul RM, iar nu dacă se constată o încălcare inacceptabilă pentru o societate ce se pretinde democratică. Cred că Guvernul ar trebui să fieatentlaorice fel de condamnare. Faptul că CEDO a ajuns să constate o condamnare, înseamnă că există o problemă. Dacă această condamnare este prezentă în trei, cinci, zece dosare, atunci ea este cu atât mai gravă. În alte ţări o simplă constatare a unei încălcări determină Guvernul la schimbarea unor anumite practici pentru a preveni o condamnare repetată.
- Pe ce loc se află RM, după numărul de dosare, în raport cu alte ţări?
- Potrivit statisticii, pe primul loc după numărul condamnărilor se aflăRusia,Italia, Polonia - dar este vorba de numărul de persoane şi problemele abordate. În Rusia aceste plângeri sunt mult mai grave. În Italia, Polonia este vorba de un număr foarte mare de dosare legat de neexecutări, ceea ce nu poate ficomparatcudispariţiapersoanelordinCecenia, bunăoară.
- Dar după gravitate?
- După gravitate, Rusia cred că e prima în top. Moldova ocupă, la fel, unul dintre primele locuri după numărul de plângeri pe cap de locuitor, dar poate nu atât de grave ca în Ru

sia. Cred că ar trebui, totuşi, să găsim altă ţară pentru o comparaţie mai potrivită, ţinând cont de valorile la care aderăm şi la viitorul pe care vrem să-l realizăm
- Ce trebuie să facem ca să avem o justiţie corectă?
- Să schimbăm mentalitatea unor oameni şi, dacă e posibil, a întregii societăţii. Era un banc: moldovenilor li s-au dat trei calităţi - să fiedeştepţi,săfiecinstiţişisăfiecomunişti, cu condiţia că nu pot avea mai mult de două calităţi în acelaşi timp. Şi, curios, dacă moldoveanul este comunist şi deştept, nicidecum nu poate ficinstit,dacăestecomunist şi cinstit nicidecum nu poate fideştept, iar dacă este deştept şi cinstit, nicidecum nu poate ficomunist.Sperămsăfimşideştepţişi cinstiţi, astfel excluzând cea de-a treia variantă…
- Vă mulţumim pentru interviu.
Nicolae Roibu
(„Timpul de dimineaţă”, 14.04.2008,
www.timpul.md)

Articolul 20. Accesul la justiţie
(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.
Статья 20. Свободный доступ к правосудию
(1) Любое лицо имеет право на эффективное восстановление в правах компетентными судами в случае нарушения его прав, свобод и законных интересов.
(2) Ни один закон не может ограничить доступ к правосудию.

Ap=rarea drepturilor omului –
una din sarcinile prioritare
ale sistemului judec=toresc
“Demnitate şi dreptate pentru toţi“ – acesta este motto-ul ales de Naţiunile
Unite pentru aniversarea a 60-a de la adopatrea Declaraţiei Universale
a Drepturilor Omului
Istoria drepturilor omului este una pasionantă. Ea îşi trage rădăcinile din toate marile sisteme filosofice,aflîndu-sela temelialupteipentru libertate şi egalitate, pentru democraţie şi progres în toată lumea. Însă, ideea drepturilor omului a cunoscut cea mai largă popularitate în secolul al XX-lea, în cursul căruia comunitatea internaţională s-a dezvoltat şi s-a transformat radical, iar odată cu aceasta s-a produs şi emanciparea drepturilor fundamentale ale persoanei umane.
În prezent există zeci de documente, la nivel internaţional şi regional, care vizează drepturile omului. Însă, documentul de referinţă rămîne Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată şi proclamată solemn de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunulor Unite.
Declaraţia este apreciată unanim ca marcînd începutul unei noi etape în domeniul drepturilor omului. Este primul document internaţional cu caracter general şi vocaţie universală în acest domeniu, care a contribuit în mod esenţial la formarea unor reguli cutumiare în numeroase ţări ale lumii. Nu întîmplător prevederi ale declaraţiei au fost încorporate în constituţiile multor state sau au fost invocate în jurisprudenţă, dînd expresia unor standarde comune în domeniul drepturilor omului.
Constituţia Republicii Moldova, în articolul 4, aşază Declaraţia Universală a Drepturilor Omului alături de tratatele internaţionale la care ţara noastră este parte şi le conferă acestora o forţă juridică deosebită. Acest fapt reiese clar din prevederile Constituţiei, potrivit cărora: „Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fiinterpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte“.
O realizare notorie în domeniu este marcată de cele două pacte internaţionale cu caracter general şi cu vocaţie universală în materia drepturilor omului. Este vorba de Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale. Astfel, pactele nominalizate, precum şi Protocolul opţional la Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, împreună cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului formează aşa-numita Cartă Internaţională a Drepturilor Omului.
Pe parcurs, după Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Adunarea Generală a ONU a adoptat peste 60 de convenţii, pacte şi alte documente privind drepturile omului.
Îndată după adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, pe plan european a demarat procesul de elaborare a unui sistem regional de protecţie a drepturilor omu

lui, principalul document al acestui sistem fiindConvenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi intrată în vigoare la 3 septembrie 1953. Astfel, Convenţia Europeană a instituit un sistem de protecţie a drepturilor omului care s-a dovedit a fide-alungul anilor cel mai avansat şi mai eficientdintresistemele elaborate pînă în prezent.
Pentru asigurarea unei protecţii efective a drepturilor omului, este esenţial ca statele, prin constituţii şi alte legi, cît şi prin intermediul instituţiilor interne, să pună în aplicare practică angajamentele asumate prin tratatele şi convenţiile referitoare la domeniu.
În acest context, este necesar de menţionat faptul că, odată cu declararea independenţei în 1991, Republica Moldova a iniţiat un proces de tranziţie complex şi îndelungat, marcat prin schimbări social-economice importante spre un regim democratic şi o economie de piaţă. Această tranziţie a presupus o revizuire fundamentală a rolului statului, cît şi a drepturilor şi obligaţiilor fiecăruiindivid.Procesulde tranziţie a genarat necesitatea de a identifica drepturile omului ca factor de bază în dezvoltarea naţională şi, în consecinţă, Republica Moldova a întreprins eforturi semnificativepentru alinierea legislaţiei naţionale la normele internaţionale cu privire la drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
Aniversarea a 60-a de la adopatarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului este, mai întîi de toate, un prilej de a evalua situaţia drepturilor omului, de a analiza obstacolele care împiedică manifestarea lor şi de a medita asupra principalelor căi de transpunere în practică pe viitor a drepturilor omului.
Se ştie că drepturile omului se aflălabazaconstituţionalismului, iar principalul scop al unei constituţii constă în garantarea libertăţii şi securităţii fiinţeiumanesubtoateaspectelesale. Nu întîmplător chiar din primul articol al Constituţiei din 1994 se afirmăcăRepublicaMoldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate. Legea Supremă a ţării prevede respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale în corespundere cu normele universal acceptate şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. Mai mult decît atît, articolul 4 din Constituţie prevede supremaţia instrumentelor internaţionale de protejare a drepturilor omului asupra legislaţiei naţionale.
Un pas semnificativînpromovareadrepturilor omului a fost aderarea Republicii Moldova la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale în anul 1997, care a oferit cetăţenilor Republicii Moldova accesul la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)– un organ important de jurisdicţie internaţională.
În perioada de după aderare la Convenţie şi pînă în prezent cetăţenii Moldovei au depus la CEDO circa 3500 de adresări, Curtea pronunţînd peste 110 hotărîri, în care a constatat încălcarea cel puţin a unui drept garantat de Convenţie, şi circa 70 de decizii de radiere a cererilor de pe rol.
Numărul mare de adresări la CEDO din partea cetăţenilor într-un sens demonstrează creşterea nivelului de conştientizare de către populaţie a problemei cu privire la drepturile şi libertăţile garantate de stat şi adoptarea unei poziţii mai active în cazul încălcării acestora. Pe de altă parte, deciziile CEDO în favoarea reclamanţilor pot ficonsiderateunindicatoraldeficieţilorînsistemuljudiciarşiîndomeniulprotecţiei omului în general.
În pofidafaptuluicăînultimiianiînRepublica Moldova au fost înregistrate progrese în procesul de ajustare a legislaţiei naţionale la standardele internaţionale, inclusiv în domeniul drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, de consolidare a sistemului judecătoresc, se constată existenţa unor factori obiectivi şi subiectivi care duc la încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului şi la condamnarea statului, fapt ce afectează imaginea ţării pe plan internaţional şi slăbeşte încrederea cetăţenilor în justiţia naţională.
Analiza acestei situaţii se face periodic la toate nivelele statului şi societăţii, o amplă şi profundă apreciere fiinddatăînHotărîrea Parlamentului nr.72-XVI din 28 martie 2008 pe marginea audierilor privind hotărîrile

Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la Republica Moldova, executarea acestora şi prevenirea încălcării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În acest document al Legislativului s-a constatat că, în esenţă, hotărîrile CEDO versus Republica Moldova constată încălcarea de către autorităţile naţionale a următoarelor drepturi şi libertăţi garantate de Convenţie: dreptul la un proces echitabil; dreptul la libertate şi siguranţă; dreptul de a nu fisupustorturii; dreptul la un recurs efectiv; libertatea de exprimare; dreptul de a sesiza Curtea; dreptul la protecţia proprietăţii; dreptul la respectul vieţii private şi de familie; libertatea de gîndire, conştiinţă şi religie; libertatea de asociere.
Cauzele principale ale condamnării Republicii Moldova sînt: neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti sau durata excesivă a procedurilor judiciare; admiterea cererilor depuse în instanţe peste termen; casarea neregulamentară a hotărîrilor judecătoreşti; emiterea de hotărîri vădit nefondate; arestul şi deţinerea în arest fără un mandat valabil sau motivat; persecutarea reclamanţilor; aplicarea torturii; condiţiile inadecvate de detenţie; lipsirea, la nivel naţional, de dreptul de a cere compensaţii pentru violarea Convenţiei; examinarea incorectă a cauzelor privind apărarea onoarei şi demnităţii; neînregistrarea unui cult religios.
Sîntem conştienţi de faptul că în eliminarea deficienţilorexistenteunroldecisivîirevine sistemului judecătoreasc care, deşi a trecut prin mai multe etape de reformare, se confruntă cu probleme serioase în efectuarea actului de justiţie. Una dintre aceste probleme este suprasolicitarea instanţelor judecătoreşti la examinarea cauzelor civile, penale, contravenţionale şi de altă natură. Astfel, anual în cadrul sistemului judecătoresc se examinează circa 250 mii de dosare, unui judecător revenindu- i mai mult de 70 dosare pe lună.
În acelaşi timp, sistemul judecătoresc se confruntă cu o serie de probleme practice, cum ar fi:sediineadecvate,calitateaproastăa infrastructurii şi echipamentului instanţelor, lipsa sau insuficienţasălilordejudecatăşialteprobleme care au impact negativ asupra imaginii şi calităţii justiţiei.
Eficienţajustiţieiesteafectată,deasemenea, de deficitulderesurseumanecalificateşi necorespunderea personalului din sistemul judecătoresc cerinţelor actuale. Aceasta se referă atît la la corpul judecătoresc, cît şi la personalul auxiliar.
Fireşte, aceste lacune nu pot în niciun caz să servească drept temei de a îndreptăţi activitatea sub nivelul exigenţelor a unor instanţe sau a unor judecători. Se întreprind măsuri pentru a asigura un comportament responsabil la examinarea dosarelor, excluderea tergiversărilor proceselor de judecată, aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei de către instanţele judecătoreşti, inclusiv studierea şi implementarea în practica judiciară a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.
În context, este de remarcat faptul că Plenul Curţii Supreme de Justiţie încă în anul 2000 a adoptat o hotărîre explicativă privind aplicarea în practica judiciară a unor prevederi ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Recent, Plenul PSJ a operat modificărişiaintroduscompletări într-o serie din hotărîrile sale explicative, reieşind din constatările şi aprecierile date de CEDO pe marginea cauzelor examinate la cererile persoanelor fiziceşijuridicedin Moldova.
Plenul PSJ ţine permanent în atenţia sa modul în care instanţele judecătoreşti din mun. Chişinău examinează cauzele penale cu inculpaţi în stare de arest, orientînd această activitate pe făgaşul respectării cu stricteţe a prevederilor Convenţiei şi altor tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte. Ultima dată această chestiune a fost reluată în dezbateri de către Plen la 16 noiembrie curent.
Practica Curţii Europene a Drepturilor Omului este pe larg analizată la seminarele zonale cu participarea judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie, care, printre altele, are şi atribuţia de acordare a asistenţei metodice judecătorilor în chestiunile de aplicare a legislaţiei.
Într-un cuvînt, se depun eforturi sporite pentru asigurarea unei justiţii calitative, inclusiv pentru protecţia mai eficientăadrep

turilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Aspirînd la apropierea de valorile europene şi la integrarea europeană, sîntem datori în plan profesional şi moral să urcăm pe o treaptă superioară în ceea ce priveşte asigurarea drepturilor omului. Acum, la aniversarea a 60-a de la adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, vedem cu claritate că mai avem multe de făcut pentru a ne apropia de ideile pe care le promovează acest document, fiindmaihotărîţi ca oricînd de a implementa principiile declaraţiei care garantează tuturor drepturile fundamentale, precum şi egalitatea şi demnitatea fiinţeiumane.
Raisa Botezatu,
vicepreşedintele Curţii Supreme de Justiţie, preşedintele Colegiului Penal al Curţii
Supreme de Justiţie
(Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, 12.2008)
Codul penal se umanizeaz=
Interviu acordat de ministrul justiţiei, Vitalie Pârlog
Săptămâna trecută, Serviciul de presă al Ministerului Justiţiei a difuzat un interviu, în care ministrul Vitalie Pârlog povesteşte despre noile modificări la Codul penal. Am considerat interesant şi important acest interviu, încât am decis publicarea lui, cu unele prescurtări.
- În ultima perioadă, au fost făcute publice mai multe acţiuni ale Ministerului Justiţiei în domeniul politicii punitive. Aţi menţionat, cu diferite ocazii, reducerea continuă a numărului deţinuţilor. Ce se urmăreşte prin aceste acţiuni?
Vitalie Pârlog: - Este vorba de un ansamblu de acţiuni. Ne-am propus ca obiectiv elaborarea unor noi standarde naţionale în domeniul justiţiei penale. Mă refer la ameliorarea condiţiilor de detenţie, precum şi la proiectele de amendare a cadrului legislativ în domeniul penal. În toate acţiunile noastre ne ghidăm de angajamentele asumate faţă de structurile
europene.
- Actualul Cod penal a fost modificatrelativ recent. Ce anume a determinat această necesitate?
- Normele Codului penal corespund, în mare parte, standardelor internaţionale. Dreptul trebuie însă să ţină pasul cu realităţile sociale pe care le reglementează. Pentru a verificadacă prevederile Codului penal sunt în armonie cu practicile şi standardele europene, am solicitat Consiliului Europei efectuarea unei expertize. Astfel, experţii Consiliului Europei au recomandat autorităţilor Republicii Moldova să revizuiască anumite pedepse, considerate prea aspre. Aceste recomandări ne-au determinat să reanalizăm anumite prevederi ale Codului penal, ţinând cont şi de practica altor state europene cu tradiţii sau situaţii similare.
- La ce state vă referiţi? Pe ce s-a bazat alegerea acestora?
- Principalele criterii de selectare a altor state au fost rata populaţiei din penitenciare la 100 de mii de locuitori, dimensiuni similare ale teritoriului şi populaţiei, accederea recentă la Uniunea Europeană, tradiţii de lungă durată în legislaţia penală. Drept rezultat, au fost selectate legile penale ale Sloveniei, Lituaniei, Finlandei, Croaţiei, Germaniei şi Franţei, state membre ale Uniunii Europene, precum şi cele ale Norvegiei şi Armeniei. Alternativ, pentru anumite categorii de infracţiuni, au fost examinate şi prevederile legilor penale din Danemarca, Suedia, Polonia, Federaţia Rusă, Belarus, Bulgaria, Letonia.

- Care este situaţia Republicii Moldova în domeniul penal, în comparaţie cu cea a altor state examinate?
- În Republica Moldova există circa 220 deţinuţi la 100 de mii de locuitori. În statele membre ale Uniunii Europene, acest indice variază între 62 şi 150. În ţara noastră, populaţia din penitenciare s-a diminuat pe parcursul ultimilor ani. Totuşi, indicele înalt nu se datorează numai nivelului de criminalitate, ci şi pedepselor aspre, încât pedeapsa medie depăşeşte astăzi 8 ani.
- Care sunt principalele obiective ale proiectului de modificareaCoduluipenal?
- Proiectul vizează ajustarea prevederilor legii penale la recomandările experţilor Consiliului Europei şi se încadrează în obiectivul nostru global de umanizare a politicii punitive a statului. Tranziţia Moldovei spre standardele europene în politica penală presupune scăderea ponderii deţinuţilor până la 100-150 la 100 de mii de locuitori. Numai atunci, Republica Moldova va putea afirmacă legislaţia penală este în conformitate cu ceea ce în majoritatea ţărilor din Europa de Vest se consideră a fiopolitică penală raţională şi umană. Prin aceasta, Republica Moldova ar putea reduce atât cheltuielile ce ţin de sistemul penitenciar, cât şi suferinţa „inutilă”.
- Care sunt principalele noutăţi pe care le conţine proiectul?
- Proiectul înaintează o serie de propuneri. Aş reţine trei provocări majore ale reformei: micşorarea limitelor minime şi maxime ale pedepselor, excluderea conceptului repetării infracţiunii, precum şi ordonarea logică a conţinutului Codului penal.
- Ce presupune umanizarea sancţiunilor penale? Care sunt criteriile aplicate la liberalizarea sancţiunilor?
- Politica penală poate fifermă şi, în acelaşi timp, umană. Acest lucru nu este incompatibil. Dimpotrivă, e absolut coerent. Detenţia este o sancţiune necesară, dar nu este singurul răspuns penal. Trebuie să se înţeleagă că alternativele închisorii sunt şi ele modalităţi de sancţionare. În acelaşi timp, pedeapsa penală nu are numai un scop represiv. Ea are şi o dimensiune socială şi umană. Noul proiect propune o umanizare indispensabilă, ţinând cont de valorile actuale şi noile realităţi.
Sancţiunile în vigoare, de multe ori nu corespund gradului de pericol social al faptei, fiindexageratdemarisau,dincontra,exagerat de mici. De exemplu, furtul în proporţii mari, adică în valoare mai mare de 100 de mii de lei, este sancţionat de legea penală în vigoare aproximativ la fel ca omorul. În acest context, cea mai mare parte a modificărilor propuse se referă la racordarea sancţiunilor penale la standardele medii europene. Având la bază practica mai multor state, se propune stabilirea limitelor minime şi maxime ale pedepsei cu închisoarea de la 3 luni până la 20 de ani. În prezent, aceste limite sunt de minim 6 luni şi maxim 25 de ani. Această modificarea determinat revizuirea în ansamblu a pedepselor prevăzute de majoritatea articolelor din partea specială a Codului penal, precum şi a clasificării infracţiunilor.
- Cea de-a treia provocare a proiectului se referă la ordonarea logică a conţinutului Codului penal. Ce modificări se vor produce în legătură cu aceasta?
- Ministerul Justiţiei este ministerul dreptului. El trebuie să vegheze, în comun cu alte autorităţi, ca diversele reglementări să fiecoerente. Pentru a evita suprapuneri sau contraziceri, a fost efectuată o sistematizare a unor prevederi din Codul penal. Aceasta presupune, pe de o parte, transferul unor componenţe de infracţiune dintr-un capitol în altul, includerea sau excluderea unor componenţe de infracţiune, iar, pe de altă parte, definireasauconcretizarea unor sintagme neclare sau care generează interpretări echivoce.
- Cum vor fiimplementatenoileprevederi ale legii penale?
- În proiect este stabilit modul în care va avea loc reexaminarea dosarelor în cazul în care va finecesară recalificareainfracţiunilor, precum şi modul în care vor fipregătite materialele pentru a fitransmiseinstanţei de judecată spre examinare. Deoarece acest proiect de lege va genera un volum de lucru mare pentru toate instituţiile implicate în procesul de implementare, precum şi în vederea ordonării activităţii de reexaminare a dosarelor, se propune ca termenul de intrare în vigoare a

acestei legi să fie1mai2009,cuexcepţia prevederii care stabileşte obligaţia instituţiei care asigură executarea pedepsei de a transmite instanţei care a judecat cauza în fond materialele necesare pentru soluţionarea chestiunii privind eliberarea persoanelor condamnate pentru faptele care, potrivit modificărilor, nu vor mai ficonsiderateinfracţiuni.
- Ce impact credeţi că va avea adoptarea proiectului de modificareaCoduluipenal?
- Proiectul e o reformă de anvergură. E pentru prima dată când se realizează o reflecţie de ansamblu asupra dreptului penal. Proiectul de lege implică modificareaapeste200 de articole şi completarea cu cinci noi. El pune bazele concrete ale unei noi politici punitive.
În acelaşi timp, am încredere că proiectul va avea un impact beneficşi asupra mediului economic, pentru că au fost revizuite, de asemenea, o serie de sancţiuni aplicate actorilor economici, care, deoarece implicau un risc penal excesiv, acţionau ca o frână în dezvoltarea activităţilor lor. Aceste riscuri paralizează iniţiativa economică, în loc, pur şi simplu, să o încadreze pentru a-i evita derivele. Ele apasă pe atractivitatea economică a ţării, în general, deoarece normele dreptului constituie unul din criteriile atractivităţii.
- Vă mulţumim pentru interviu şi vă dorim succese în continuare.
(„Flux”, 07.11.2008, www.flux.md)
Noul sistem de asisten= juridic= garantat= de stat ]n Republica Moldova:
etape [i perspective
Prezentul articol încearcă să explice aspectele- cheie ale noului sistem de asistenţă juridică garantată de stat, creat prin Legea cu privire la asistenţă juridică garantată de stat (în continuare AJGS), adoptată la 26 iulie 2007, care a intrat în vigoare la 1 iulie 2008. Considerăm oportună utilizarea frazei „noului“ sistem, deoarece pînă la adoptarea legii respective, de fapt, un sistem ca atare de acordare a asistenţei juridice garantate de stat nu a existat, existînd doar elemente dispersate ale acestuia. În conţinut se utilizează preponderent noţiunea de „asistenţă juridică garantată de stat“ semnificîndasistenţajuridică,indiferent de genul acesteia, conform Legii cu privire la avocatură (a se vedea art.7 al Legii cu privire la avocatură, nr.1260-XV din 19.07.2002, MO nr.126-127/ 1001 din 19.09.2002), care este acordată de către avocaţi sau de alţi subiecţi autorizaţi, persoanelor care nu dispun de mijloace financiaresuficientepentrua achita, total sau parţial, serviciile juridice de care au nevoie şi la care au dreptul conform legislaţiei naţionale, costul acestor servicii fiindacoperit din contul mijloacelor financiaredestinate AJGS (bugetare şi extrabugetare). Astfel, beneficiariiacesteiasistenţejuridicesîntpersoanele sărace, care nu dispun de mijloace suficientepentruaangajaunavocat.
În Republica Moldova, pînă la adoptarea Legii cu privire la AJGS, noţiunile utilizate în legislaţie pentru a semnificaacordareaasistenţei juridice din contul mijloacelor de stat sau a subiectelor care acordau astfel de servicii (şi anume, granturi în cazul ONG-urilor specializate, şi în unele cazuri din contul avocaţilor care acordau asistenţă gratuită) sînt noţiunile de „asistenţă din oficiu“şi„asistenţă gratuită“. Noţiunea de asistenţă juridică garantată de stat este mai largă decît aceste

Dreptul, omul si dreptatea in mass media

Dreptul, omul si dreptatea in mass media

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (10)

Viewers also liked

Viewers also liked (20)

Similar to Dreptul, omul si dreptatea in mass media

Similar to Dreptul, omul si dreptatea in mass media (20)

More from exodumuser

More from exodumuser (20)

Dreptul, omul si dreptatea in mass media