Modele(7)

1
MODELE
DE ACTE DEPUSE DE AVOCAŢI ÎN INSTANŢE

2
SUMAR
CAUZE CIVILE
HOTĂRÂRI ALE PLENULUI
CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA
PRIVIND APLICAREA NORMELOR CODULUI DE PROCEDURĂ CIVILĂ LA
JUDECAREA PRICINILOR ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ NR.24 DIN 12.12.2005 ...................13
CU PRIVIRE LA APLICAREA LEGISLAŢIEI PROCESUALE CIVILE LA
ÎNTOCMIREA HOTĂRÂRII ŞI ÎNCHEIERII JUDECĂTOREŞTI NR.2 DIN
07.07.2008................................................................................................................................23
CU PRIVIRE LA EXAMINAREA PRICINILOR CIVILE ÎN ORDINE DE APEL
NR.15 DIN 03.10.2005 ...........................................................................................................32
CU PRIVIRE LA PRACTICA APLICĂRII DE CĂTRE INSTANŢELE
JUDECĂTOREŞTI A LEGISLAŢIEI PROCESUALE CIVILE LA ÎNTOCMIREA
ACTELOR JUDECĂTOREŞTI DE DISPOZIŢIE ÎN CADRUL EXAMINĂRII
PRICINILOR CIVILE ŞI ECONOMICE ÎN ORDINE DE APEL ŞI DE RECURS
NR.3 DIN 07.07.2008 ..............................................................................................................42
CU PRIVIRE LA PRACTICA APLICĂRII LEGISLAŢIEI PROCEDURALE
LA EXAMINAREA CAUZELOR CIVILE ÎN RECURS NR.3 DIN 27.03.2006..................46
CU PRIVIRE LA EXAMINAREA CAUZELOR PRIVIND ACCESUL
LA INFORMAŢIILE OFICIALE NR.1 DIN 02.04.2007 .......................................................61
PRIVIND PRACTICA JUDICIARĂ CU PRIVIRE LA CONSTATAREA
FAPTELOR CARE AU VALOARE JURIDICĂ ŞI DECLARAREA PERSOANEI
DISPĂRUTĂ FĂRĂ URMĂ SAU DECEDATĂ NR.4 DIN 07.07.2008...............................77
CU PRIVIRE LA APLICAREA DE CĂTRE INSTANŢELE DE JUDECATĂ
A LEGISLAŢIEI CE REGLEMENTEAZĂ REPARAREA PREJUDICIULUI MORAL
NR.9 DIN 09.10.2006 ..............................................................................................................86
JUDECĂTOREŞTI A LEGISLAŢIEI DESPRE ÎNCASAREA CHELTUIELILOR
DE JUDECATĂ ÎN CAUZELE CIVILE NR.25 DIN 28.06.2004..........................................92
CU PRIVIRE LA UNELE CHESTIUNI CE VIZEAZĂ PROCEDURA DE
ELIBERARE A ORDONANŢELOR JUDECĂTOREŞTI NR.18 DIN 31.05.2004.............101
NOTĂ INFORMATIVĂ PRIVIND TEMEIURILE CE DUC LA RESTITUIREA
DE CĂTRE INSTANŢA DE RECURS A PRICINILOR SPRE REJUDECARE ..................106

3
PROCEDURA CONTENCIOASĂ
CERERI DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ (ACŢIUNI)
BRAŞOVEANU DUMITRU. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ
A LUI Ş.Ş. ŞI A OFICIULUI CADASTRAL TERITORIAL.................................................130
A CONSILIULUI SĂTESC .............................................................................................................133
A CONSILIULUI SĂTESC (2) ........................................................................................................136
DOLGHIERU VASILE. CERERE CU PRIVIRE LA MĂRIREA
CUANTUMULUI PRETENŢIILOR DIN ACŢIUNE ............................................................138
DOLGHIERU VASILE. CERERE DE RECURS ASUPRA DECIZIEI
CURŢII DE APEL ECONOMICE...........................................................................................139
DOLGHIERU VASILE. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ CU PRIVIRE
LA ÎNCASAREA DATORIILOR FORMATE ÎN BAZA CONTRACTULUI ......................143
DOLGHIERU VASILE. OBIECŢII ASUPRA RAPORTULUI DE EXPERTIZĂ..............145
DOLGHIERU VASILE. REFERINŢĂ LA CEREREA DE APEL PRIVIND
ATACAREA HOTĂRÂRII JUDECĂTORIEI ECONOMICE DE CIRCUMSCRIPŢIE
CHIŞINĂU ..............................................................................................................................147
DOLGHIERU VASILE. REFERINŢĂ ASUPRA CERERII DE RECURS.........................150
DOLGHIERU VASILE. REFERINŢĂ ASUPRA CERERII DE REVIZUIRE
DEPUSE ÎMPOTRIVA DECIZIEI CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE................................152
DOLGHIERU VASILE. REFERINŢĂ ASUPRA CERERII RECONVENŢIONALE
CU PRIVIRE LA DECLARAREA NULĂ A PCT. 5.4, 5.6, 10.5 ..........................................154
CLIMA IGOR. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ PRIVIND
ÎNCASAREA DATORIEI .......................................................................................................157
CLIMA IGOR. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ PRIVIND ÎNCASAREA
DATORIEI (2) .........................................................................................................................159
VENITULUI RATAT..............................................................................................................161
PENALITĂŢII .........................................................................................................................164

4
CLIMA IGOR. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ PRIVIND REZOLVIREA
CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPĂRARE ..............................................................168
CLIMA IGOR. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ
PRIVIND RECUNOAŞTEREA NULITĂŢII CONTRACTULUI DE VÂNZARE-
CUMPĂRARE (2) .............................................................................................................................171
PALII OLEG. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ PENTRU REPARAREA
PREJUDICIULUI CAUZAT PRIN VĂTĂMAREA INTEGRITĂŢII CORPORALE ŞI
DECESUL LUI C.W................................................................................................................173
PALII OLEG. CERERE PENTRU COMPLETAREA TEMEIULUI ACŢIUNI..................176
SPĂLATU VEACESLAV. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ PRIVIND
ÎNCASAREA PREJUDICIULUI MATERIAL PRODUS ÎN URMA ACCIDENTULUI
RUTIER ...................................................................................................................................179
PARTAJUL AVERII COMUNE.............................................................................................181
SPĂLATU VEACESLAV. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ PENTRU
DESFACEREA CĂSĂTORIEI ...............................................................................................183
ÎNCASAREA DATORIEI .......................................................................................................184
ROMAN ANATOLIE. CERERE CU PRIVIRE LA ADOPTAREA ACŢIUNILOR
DE ASIGURARE A ACŢIUNII CIVILE................................................................................186
BARBĂNEAGRĂ ALEXEI. CERERE PRIVIND ÎNCETAREA PROCESULUI ÎN
PRICINA CIVILĂ ...................................................................................................................188
PALII OLEG. CERERE PRIVIND APARTENENTA DOCUMENTELOR
CONSTATATOARE DE DREPTURI ....................................................................................192
APELURI
PALII OLEG. CERERE DE APEL ASUPRA HOTĂRÂRII JUDECĂTORIEI
ANENII-NOI............................................................................................................................194
SPĂLATU VEACESLAV. CERERE DE APEL ÎMPOTRIVA HOTĂRÂRII
JUDECĂTORIEI BUIUCANI MUN.CHIŞINĂU NR.2-14/10 DIN 10.04.2010....................196
ALTE CERERI
PALII OLEG. CERERE PENTRU ANEXAREA ÎNSCRISURILOR LA
MATERIALELE CAUZEI .....................................................................................................198
BARBĂNEAGRĂ ALEXEI. CERERE PRIVIND EFECTUAREA EXPERTIZEI
PSIHIATRICE .........................................................................................................................199

5
SPĂLATU VEACESLAV. CERERE DE STRĂMUTARE A PRICINII SPRE
JUDECARE CU RESPECTAREA NORMELOR DE COMPETENŢĂ
EXCEPŢIONALĂ....................................................................................................................201
CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV
HOTĂRÂREA PLENULUI CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE A REPUBLICII
MOLDOVA CU PRIVIRE LA PRACTICA APLICĂRII DE CĂTRE INSTANŢELE
DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV A UNOR PREVEDERI ALE LEGII
CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV NR.10 DIN 30.10.2009........................................203
CERERI PREALABILE
NICOARĂ VASILE. CERERE PREALABILĂ ÎMPOTRIVA ÎNTREPRINDERII DE
STAT CENTRUL RESURSELOR INFORMAŢIONALE DE STAT „REGISTRU” ŞI
A DIRECŢIEI DE DOCUMENTARE A POPULAŢIEI.........................................................219
CERERI
BRAŞOVEANU DUMITRU. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ A
COMISIEI ELECTORALE CENTRALE ...............................................................................221
RECUNOAŞTEREA NULITĂŢII ACTULUI ADMINISTRATIV .......................................226
CLIMA IGOR. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ PRIVIND REVOCAREA
ACTULUI ADMINISTRATIV (2) .........................................................................................229
RECUNOAŞTEREA NULITĂŢII ACTULUI ADMINISTRATIV (3) .................................232
NICOARĂ VASILE. CERERE DE CHEMARE ÎN INSTANŢA DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV PRIVIND ANULAREA ACTULUI ADMINISTRATIV ŞI
ÎNCASAREA PREJUDICIULUI CAUZAT ..........................................................................235
BARBĂNEAGRĂ ALEXEI. PLÂNGERE ÎN PRIVINŢA SOLICITANTULUI DE
AZIL (ÎN ORDINEA ART. 313 COD DE PROCEDURĂ PENALĂ) ................................ 242
BARBĂNEAGRĂ ALEXEI. CERERE PRIVIND AMÂNAREA PROCESULUI ÎN
PRIVINŢA SOLICITANTULUI DE AZIL ÎN CONFORMITATE CU ART.208 DIN
CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ ................................................................................244
PALII OLEG. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ PENTRU ANULAREA
DECIZIEI DIRECŢIEI REFUGIAŢI ŞI ACORDAREA STATUTULUI DE
REFUGIAT ..........................................................................................................................245
BARBĂNEAGRĂ ALEXEI. CERERE PRIVIND CONTESTAREA ACTULUI
ADMINISTRATIV ...............................................................................................................249

6
BARBĂNEAGRĂ ALEXEI. CERERE PRIVIND RESPINGEREA DEMERSULUI
PRIVIND APLICAREA MĂSURII PREVENTIVE SUB FORMĂ DE AREST
PREVENTIV A SOLICITANTULUI DE AZIL ..................................................................253
PALII OLEG. RECURS ASUPRA HOTĂRÂRII CURŢII DE APEL CHIŞINĂU DIN
_ PRIN CARE A FOST RESPINSĂ ACŢIUNEA PENTRU ANULAREA DECIZIEI
NR.____A DIRECŢIEI PRINCIPALE PENTRU REFUGIAŢI ..........................................255
BARBĂNEAGRĂ ALEXEI. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ PENTRU
ANULAREA ACTULUI ADMINISTRATIV DE REFUZ ÎN PRIMIREA
DOCUMENTELOR PENTRU NATURALIZARE A BENEFICIARULUI DE
PROTECŢIE UMANITARĂ................................................................................................257
RECURSURI
BRAŞOVEANU DUMITRU. RECURS AL MIŞCĂRII SOCIAL-POLITICE
„ACŢIUNEA EUROPEANĂ” ................................................................................................259
PĂDURARU ION. CERERE DE RECURS ASUPRA ÎNCHEIERII CURŢII DE
APEL CHIŞINĂU DIN ___ PRIVIND SCOATEREA DE PE ROL A CERERII DE
CHEMARE ÎN INSTANŢA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV...................................264
CONSTANTINOV ANA. RECURS ÎMPOTRIVA DECIZIEI CURŢII DE APEL
CHIŞINĂU DIN 18 MARTIE 2010 .......................................................................................268
PLEDOARII
BARBĂNEAGRĂ ALEXEI. ALOCUŢIUNEA AVOCATULUI ÎN CAUZA M.V.A.
ÎMPOTRIVA CONSILIULUI DE ADMINISTRARE AL AGENŢIEI NAŢIONALE
PENTRU REGLEMENTARE ÎN ENERGETICĂ (ANRE) ..................................................272
BRASOVEANU DUMITRU. PLEDOARIA AVOCATULUI ÎN CAUZA
MIŞCAREA SOCIAL-POLITICĂ „ACŢIUNEA EUROPEANĂ” ÎMPOTRIVA
COMISIEI ELECTORALE CENTRALE................................................................................277
BARBĂNEAGRĂ ALEXEI. TEZE CU PRIVIRE LA CEREREA DE CHEMARE ÎN
JUDECATĂ A LUI H.M. PRIVIND CONTESTAREA ACTULUI
ADMINISTRATIV .................................................................................................................283
PROCEDURA SPECIALĂ
BRAŞOVEANU DUMITRU. CERERE PRIVIND STABILIREA FAPTULUI DE
RUDENIE ...............................................................................................................................288

7
CAUZE PENALE
CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE A REPUBLICII
MOLDOVA
PRIVIND SENTINŢA JUDECĂTOREASCĂ NR.5 DIN 19.06.2006 ...................................292
CU PRIVIRE LA PRACTICA ASIGURĂRII CONTROLULUI JUDECĂTORESC DE
CĂTRE JUDECĂTORUL DE INSTRUCŢIE ÎN PROCESUL URMĂRIRII PENALE
NR.7 DIN 04.07.2005 .............................................................................................................303
CU PRIVIRE LA PRACTICA JUDECĂRII CAUZELOR PENALE ÎN ORDINE DE
APEL NR.22 DIN 12.12.2005 ................................................................................................314
CU PRIVIRE LA JUDECAREA RECURSULUI ORDINAR ÎN CAUZA PENALĂ
NR.9 DIN 30.10.2009 .............................................................................................................326
PRIVIND APLICAREA ÎN PRACTICA JUDICIARĂ DE CĂTRE INSTANŢELE
JUDECĂTOREŞTI A UNOR PREVEDERI ALE CONVENŢIEI PENTRU
APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ŞI A LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE
NR.17 DIN 19.06.2000 ...........................................................................................................341
CU PRIVIRE LA UNELE CHESTIUNI CE ŢIN DE APLICAREA DE CĂTRE
INSTANŢELE JUDECĂTOREŞTI A PREVEDERILOR ARTICOLULUI 3 DIN
CONVENŢIA EUROPEANĂ PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ŞI
A LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE NR.8 DIN 30.10.2009 ..........................................344
NOTĂ INFORMATIVĂ CU PRIVIRE LA HOTĂRÂRILE PRONUNŢATE DE
CEDO CONTRA MOLDOVEI LA SFÎRŞITUL ANULUI 2009 - ANUL 2010 PE
MARGINEA DOSARELOR ECONOMICE ..........................................................................357
JUDECĂTOREŞTI A UNOR PREVEDERI ALE CONSTITUŢIEI REPUBLICII
MOLDOVA NR.2 DIN 30.01.1996.........................................................................................366
CERERI
CONSTANTINOV ANA. CERERE DE LIBERARE DE RĂSPUNDERE PENALĂ
POTRIVIT PREVEDERILOR ART.217 ALIN.(5) CP RM.................................................... 371
SPĂLATU VEACESLAV. CERERE PRIVIND ÎNLOCUIREA MĂSURII
PREVENTIVE ........................................................................................................................373

8
RECURSURI
MĂRGINEANU IURIE. RECRS ASUPRA SENTINŢEI DIN 16.06.2006
PRONUNŢATE DE JUDECĂTORIA STRĂŞENI ŞI ASUPRA DECIZIEI CURŢII
DE APEL CHIŞINĂU DIN 5.10.2006 ...................................................................................374
NICOARĂ VASILE. RECURS ASUPRA ÎNCHEIERII JUDECĂTORIEI DIN
29.08.2008 PRIVIND APLICAREA MĂSURII PREVENTIVE SUB FORMĂ DE
AREST PE UN TERMEN DE 10 ZILE ÎN PRIVINŢA LUI M.D. ŞI ASUPRA
ÎNCHEIERII PRIN CARE A FOST RESPINS DEMERSUL PRIVIND ELIBERAREA
PERSOANEI ÎN LEGĂTURĂ CU EXPIRAREA TERMENULUI DE REŢINERE ............379
SPĂLATU VEACESLAV. RECURS ÎMPOTRIVA DECIZIEI CURŢII DE APEL
DIN 27.02.2010 ÎN DOSARUL PENAL NR.1A-11/2010 ..........................................................384
RECURSURI ÎN ANULARE
MUNTEANAU PETRU. RECURS ÎN ANULARE ...................................................................386
ULIANOVSCHI GHEORGHE. RECURS ÎN ANULARE (ÎN BAZA ART.452 ŞI
ART.453 ALIN.2 CPP RM) ÎMPOTRIVA ÎNCHEIERII JUDECĂTORULUI DE
INSTRUCŢIE AL JUDECĂTORIEI SECT.CENTRU, MUN.CHIŞINĂU DIN 24
MARTIE 2008 ÎN CAUZA PENALĂ DE ÎNVINUIRE A LUI K.M. ÎN BAZA
ART.46, 217/1 ALIN.(4) LIT.B) ŞI D) CP RM....................................................................... 391
ULIANOVSCHI GHEORGHE. RECURS ÎN ANULARE ÎN ORDINEA PREVĂZUTĂ
DE ART.425 CPP ......................................................................................................................395
ULIANOVSCHI GHEORGHE. RECURS ÎN ANULARE ÎN ORDINEA
PREVĂZUTĂ DE ART.452 CPP RM (1) ..............................................................................399
ULIANOVSCHI GHEORGHE. RECURS ÎN ANULARE ÎN ORDINEA
PREVĂZUTĂ DE ART.452 CPP RM (2) ..............................................................................404
ALTE CERERI
BARBĂNEAGRĂ ALEXEI. REFERINŢĂ LA APELUL DECLARAT DE
PROCUROR ÎMPOTRIVA SENTINŢEI JUDECĂTORIEI DIN 19.03.2010 ÎN
PRIVINŢA LUI C.M.I.............................................................................................................409
NICOARĂ VASILE. CERERE FORMULATĂ ÎN BAZA ART.345 ALIN.(4), P.3;
350; 332 ALIN.(1); 275 P.9); 274 ALIN.(2); 28 CPP PRIVIND ÎNCETAREA
PROCESULUI PENAL ...........................................................................................................437
NICOARĂ VASILE. DEMERS PRIVIND RIDICAREA EXCEPŢIEI DE
NECONSTITUŢIONALITATE ..............................................................................................441

9
BARBĂNEAGRĂ ALEXEI. REFERINŢĂ ASUPRA CERERII DE APEL
ÎNAINTATE DE PROCUROR ÎMPOTRIVA SENTINŢEI JUDECĂTORIEI
CENTRU, MUN. CHIŞINĂU DIN 28.01.200 ..............................................................................443
PLEDOARII
ALEXEI BARBĂNEAGRĂ. INDEPENDENŢA JUSTIŢIEI, TRIUMFUL
ADEVĂRULUI ŞI AL LEGII ÎN CAUZE ADMINISTRATIVE...........................................447
ALEXEI BARBĂNEAGRĂ. PLEDOARIA AVOCATULUI ÎN CAUZA PENALĂ
DE ÎNVINUIRE A LUI C.M.I. ÎN SĂVÂRŞIREA INFRACŢIUNILOR PREVĂZUTE
DE ART.327 ALIN.(2) LIT. C), 328 ALIN.(3) LIT A),D), 332 ALIN.(1) CP ......................456
NICOARĂ VASILE. PLEDOARIE ÎN CADRUL DOSARULUI PENAL PRIVIND
ÎNVINUIREA LUI A.V. ÎN COMITEREA INFRACŢIUNII PREVĂZUTE DE
ART.264 ALIN.(3) LIT.A) CP ...............................................................................................493
URSU NICOLAE. TEZE PENTRU DEZBATERI JUDICIARE ÎN CAUZA PENALĂ
V.Ş. ŞI ALŢII ..........................................................................................................................500
BARBĂNEAGRĂ ALEXEI. TEZE DIN PLEDOARIA SUSŢINUTĂ ÎN INSTANŢA
DE JUDECATĂ ÎN CAUZA PENALĂ DE ÎNVINUIRE A M.I. ÎN SĂVÂRŞIREA
INFRACŢIUNILOR PREVĂZUTE DE ART.328 ALIN.(1), 332 ALIN.(1) ŞI
ART.329 CP RM .....................................................................................................................508
CAUZE ADMINISTRATIVE
CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE A REPUBLICII
MOLDOVA
CU PRIVIRE LA APLICAREA SANCŢIUNILOR ADMINISTRATIVE DE CĂTRE
INSTANŢELE JUDECĂTOREŞTI NR.22 DIN 10.07.1997 ..................................................521
CU PRIVIRE LA PRACTICA APLICĂRII LEGISLAŢIEI PENALE ŞI
DMINISTRATIVE PRIVIND PROTECŢIA CONSUMATORILOR NR.23 DIN
10.07.1997................................................................................................................................526
DESPRE PRACTICA JUDICIARĂ ÎN CAUZELE PRIVIND CONTRABANDA ŞI
CONTRAVENŢIILE ADMINISTRATIVE VAMALE NR.19 DIN 10.07.1997 ...................531
CU PRIVIRE LA PRACTICA APLICĂRII UNOR PREVEDERI ALE
ARTICOLULUI 162 DIN CODUL CU PRIVIRE LA CONTRAVENŢIILE
ADMINISTRATIVE REFERITOR LA RĂSPUNDEREA PENTRU
DESFĂŞURAREA ILEGALĂ A ACTIVITĂŢII DE ÎNTREPRINZĂTOR NR.5 DIN
15.02.1999 ...............................................................................................................................539

10
CERERI
MANCEVSCHI OLEG. CONTESTAŢIE ÎMPOTRIVA PROCESULUI-VERBAL
CU PRIVIRE LA CONTRAVENŢIE .....................................................................................543
MANCEVSCHI OLEG. CONTESTAŢIA ÎMPOTRIVA DECIZIEI CU PRIVIRE LA
CONTRAVENŢIE ..................................................................................................................545
ULIANOVSCHI GHEORGHE. PLÂNGERE ÎN ORDINEA PREVĂZUTĂ DE
ART.281 CCA..........................................................................................................................546
RECURSURI
MANCEVSCHI OLEG. RECURS ÎN CAUZĂ CONTRAVENŢIONALĂ
(NR.4D-2623/10) ....................................................................................................................549
MANCEVSCHI OLEG. RECURS ÎN CAUZA CONTRAVENŢIONALĂ
(NR.4P-46/09) .........................................................................................................................551
SPĂLATU VEACESLAV. RECURS ÎMPOTRIVA HOTĂRÂRII
NR.4C-201/09 DIN 10.11.2009 ..............................................................................................552
SESIZĂRI ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE
SESIZARE PRIVIND CONSTITUŢIONALITATEA UNEI SINTAGME DIN ALIN.(6)
ART.63 DIN CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ, LA DEMERSUL JUDECĂTORIEI
SECT. BOTANICA, MUN. CHIŞINĂU ÎN LEGĂTURĂ CU SOLUŢIONAREA
PLÂNGERII DEPUSE ÎN ORDINEA ART.313 DIN CPP ÎN CAUZA LUI Ţ.S..............................555
MODELE DE CERERI DE ADRESARE LA CEDO
NAGACEVSCHI VITALIE. CERERE PREZENTATĂ ÎN CONFORMITATE CU
ARTICOLUL 34 AL CONVENŢIEI EUROPENE PENTRU APĂRAREA
DREPTURILOR OMULUI ŞI A LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE ŞI CU
ARTICOLELE 45 ŞI 47 ALE REGULAMENTULUI CEDO (1) .........................................561
NAGACEVSCHI VITALIE. CERERE ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 34 DIN
A LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE AMENDATĂ DE PROTOCOLUL 11 (1) ..........570
A LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE AMENDATĂ DE PROTOCOLUL 11 (2) ...........586

11
A LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE AMENDATĂ DE PROTOCOLUL 11 (3) ..........595
ARTICOLELE 45 ŞI 47 ALE REGULAMENTULUI CEDO (3) .......................................... 606
A LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE AMENDATĂ DE PROTOCOLUL 11 (4) ........... 612
ARTICOLELE 45 ŞI 47 ALE REGULAMENTULUI CEDO (4) .......................................... 616
BARBĂNEAGRĂ ALEXEI. CERERE PREZENTATĂ ÎN CONFORMITATE CU

12
HOTĂRÂRI
ALE PLENULUI CURŢII SUPREME
DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

13
HOTĂRÂREA
PLENULUI CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE
A REPUBLICII MOLDOVA
Privind aplicarea normelor codului de procedură
civilă la judecarea pricinilor în primă instanţă nr.24
din 12.12.2005
Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, 2006, nr.8, pag.9
modificată de:
Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr.10 din
22.12.2008
În scopul asigurării aplicării corecte şi unitare a normelor Codului de procedură civilă la
judecarea pricinilor în prima instanţă de către instanţele de judecată, Plenul Curţii Supreme de
Justiţie, în temeiul art.2 lit.e) şi art.16 lit.c) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie,
HOTĂRĂŞTE:
1. Se explică instanţelor de judecată că art.6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale garantează dreptul oricărei persoane la
judecarea în mod echitabil a cauzei, în mod public, într-un termen rezonabil, de către o
instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării
drepturilor şi obligaţii lor sale cu caracter civil.
2. Se atrage atenţia că normele procedurale ce vizează modalitatea desfăşurării
dezbaterilor judiciare în primă instanţă sunt aplicabile atât instanţelor de judecată de drept
comun, cât şi instanţelor de judecată specializate, cu excepţiile prevăzute de lege.
Instanţele de judecată urmează a lua în consideraţie faptul că dispoziţiile privitoare la
dezbaterile judiciare nu sunt aplicabile litigiilor care se examinează în ordinea procedurii în
ordonanţă (simplificată) reglementată în capitolul XXXV din Codul de procedură civilă.
Pricinile în procedură specială se examinează potrivit regulilor generale, cu excepţiile şi
completările stabilite în capitolele XXII-XXXIV din Cod şi alte legi.
Acţiunile civile, inclusiv cele date în competenţa instanţelor economice se judecă în
primă instanţă conform procedurii generale (contencioase), stabilite prin Codul de procedură
civilă.
3. Pricinile civile se judecă în primă instanţă în termen rezonabil. Criteriile de
determinare a termenului rezonabil sunt prevăzute în art.192 din Cod.
Instanţele judiciare vor avea în vedere că în mod prioritar şi de urgenţă se judecă
categoriile de pricini indicate în art.192 alin.(2) din Cod şi alte legi.
4. Având în vedere faptul că comportamentul părţilor influenţează asupra termenului de
soluţionare a litigiului, instanţa de judecată va întreprinde toate măsurile ca părţile să
îndeplinească cu exactitate actele de procedură, să nu facă uz de manevre dilatorii şi să
folosească posibilităţile oferite de dreptul procesual pentru a reduce procedura de soluţionare
a cauzei. Dacă părţile tergiversează cu rea-credinţă procesul, instanţa de judecată este în drept
să împiedice un asemenea comportament şi să aplice sancţiunile prevăzute de lege faţă de
vinovaţi, iar la cererea părţii interesate să soluţioneze problema reparaţiei prejudiciului cauzat
prin tergiversare.

14
Acţiunile cu rea-credinţă ale părţilor la examinarea procesului urmează a fi determinate
conform prevederilor art.61 CPC.
[Pct.4 modificat prin Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii
Moldova nr.10 din 22.12.2008]
5. Examinarea pricinii în lipsa participanţilor, care nu au fost înştiinţaţi despre data,
locul şi ora şedinţei de judecată, reprezintă o încălcare a normelor procedurale şi constituie
temei pentru casarea hotărârii judiciare (art.386, 400 din Cod).
De aceea, la începerea dezbaterilor judiciare, instanţele de judecată trebuie să
stabilească dacă participanţii care nu s-au prezentat în şedinţă, au fost înştiinţaţi legal potrivit
dispoziţiilor art.102-106 din Cod şi dacă acest termen a fost suficient pentru ca ei să se
prezinte în instanţă. În caz contrar judecarea pricinii urmează a fi amânată.
Potrivit art.105 alin.(5) din Cod, participanţii la proces se vor considera legal citaţi doar
atunci când citaţia Ie-a fost înmânată personal contra semnătură pe cotor sau avizul poştal cu
privire la primirea citaţiei.
Prin telegramă sau prin alte mijloace vor fi citaţi participanţii la proces, martorii,
experţii, specialiştii, interpreţii în pricinile de urgenţă stipulate în art.192 alin.(2) din Cod.
Se explică instanţelor de judecată că citarea publică a pârâtului se admite doar în
condiţiile art.108 din Cod.
Participantul la proces se va considera legal citat şi în cazul când personal sau prin
reprezentant a fost înştiinţat în şedinţă judiciară, contra semnătură, referitor la data şedinţei
judiciare viitoare.
Termenul de care au luat cunoştinţă părţile sau pentru care au primit citaţii nu poate fi
schimbat decât din motive temeinice şi cu citarea părţilor, problema dată fiind soluţionată de
completul de judecată.
Drept temei pentru amânarea examinării pricinii va servi şi cazul când termenul pentru
care au fost înştiinţaţi participanţii la proces nu a fost de ajuns pentru ca ultimii să se
pregătească pentru dezbaterile judiciare sau să se prezinte în şedinţa de judecată.
6. Potrivit art.6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a
Libertăţilor Fundamentale şi art.23 din Cod se garantează fiecărei persoane dreptul la
examinarea cauzei sale în mod public, precizându-se faptul că publicitatea dezbaterilor
judiciare este regula, iar confidenţialitatea - excepţia. În consecinţă, în şedinţă închisă trebuie
examinate pricinile specificate în art.23 alin.(2) din Cod şi în alte legi. În orice caz, hotărârea
se pronunţă public.
Examinarea pricinii în şedinţă închisă se va dispune prin încheiere motivată, care
separat nu poate fi supusă niciunei căi de atac, însă poate fi atacată odată cu fondul cauzei.
7. La soluţionarea problemei privind admiterea reprezentanţilor mijloacelor de
informare în masă în şedinţa de judecată, preşedintele şedinţei va ţine cont de prevederile
art.18 alin.(2) din Cod şi va putea admite înregistrarea audio-video, fotografierea, utilizarea
altor mijloace tehnice numai la deschiderea şedinţei şi la pronunţarea hotărârii. Concomitent,
instanţa de judecată va ţine cont de opinia participanţilor la proces şi de prevederile art.14 din
Legea nr.514 din 06.07.1995 privind organizarea judecătorească.
Se explică că admiterea organelor de informare în masă la şedinţa de judecată se
examinează de către preşedintele şedinţei la prezentarea documentelor ce confirmă dreptul
reprezentantului presei de a efectua înregistrarea sau filmarea procesului.
[Pct.7 modificat prin Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii
Moldova nr.10 din 22.12.2008]
8. La deschiderea şedinţei, preşedintele anunţă în ce limbă se va desfăşura procesul. La
stabilirea limbii de procedură, se va ţine cont de prevederile art.118 din Constituţia Republicii

15
Moldova, art.24 din CPC şi de explicaţiile Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.12
din 09 aprilie 1999.
9. După deschiderea şedinţei judiciare, grefierul raportează preşedintelui şedinţei
prezenţa persoanelor citate, motivul neprezentării celor absenţi.
La stabilirea identităţii persoanelor prezente preşedintele şedinţei urmează să verifice
numele, prenumele şi patronimicul; anul, luna, ziua şi locul naşterii, cetăţenia; domiciliul.
Categoriile actelor de identitate sunt reglementate în art.1 din Legea nr.273-XIII din 09
noiembrie 1994 privind actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte.
La fel, urmează a fi stabilite şi ocupaţia, situaţia familială, datele despre existenţa la
întreţinere a altor persoane; studiile; datele despre invaliditate, dacă posedă limba în care se
desfăşoară procesul.
Preşedintele şedinţei, pe lângă datele privitoare la identitate, poate stabili şi alte
circumstanţe, care au legătură cu soluţionarea justă a litigiului (de exemplu, starea materială,
salariul în pricinile privind repararea prejudiciului ş.a.); în cazul persoanei juridice se vor
stabili împuternicirile conducătorului acesteia, sau, după caz, ale reprezentantului (art.75 din
Cod), precum şi dacă nu există circumstanţe care exclud dreptul acestora de a participa la
proces (art.76 din Cod); în cazul participării expertului - date cu privire la studii, funcţia
deţinută, vechimea în muncă, volumul investigaţiilor, legătura dintre acesta şi părţi;
martorului - gradul de rudenie.
Consemnarea datelor enunţate, cu excepţia numelui, prenumelui, patronimicului, nu este
necesară după amânarea şedinţelor şi în cazul când nu este schimbată componenţa instanţei de
judecată şi a participanţilor la proces.
În cazul în care în şedinţa de judecată partea îşi apără interesele prin reprezentant,
instanţa de judecată urmează a verifica dacă împuternicirile reprezentantului sunt formulate în
conformitate cu art.252 Cod Civil şi art.80 CPC.
Instanţele de judecată vor avea în vedere că împuternicirile pentru exercitarea actelor
procedurale prevăzute în art.81 CPC trebuie menţionate expres, sub sancţiunea nulităţii, în
procura eliberată şi legalizată în modul stabilit de lege.
Totodată, instanţele de judecată trebuie să verifice dacă nu sunt cazuri vizând încetarea
valabilităţii procurii conţinute în art.255, 1052 Cod Civil.
10. În conformitate cu art.18 din Legea privind organizarea judecătorească completul de
judecată se constituie de către preşedintele (vicepreşedintele) instanţei.
La anunţarea completului de judecată sau explicarea dreptului de a face propuneri de
recuzare şi de abţinere de la judecată, urmează a fi verificată chestiunea inadmisibilităţii
participării judecătorului la judecarea litigiului prin prisma incompatibilităţii, recuzării şi a
abţinerii, aspecte învederate la art.49-50 din Codul de procedură civilă.
Se atenţionează instanţele de judecată că este inadmisibil să judece pricina repetat
judecătorul care s-a pronunţat în fond în primă instanţă, în apel sau recurs. În cazul în care
judecătorul nu s-a pronunţat, dar a soluţionat unele chestiuni de procedură, el poate participa
la judecarea cauzei.
11. Propunerea de recuzare şi de abţinere de la judecată urmează a fi prezentată oral sau
în scris, pentru fiecare judecător în parte, cu indicarea motivelor concrete şi, în caz dacă ele
există, cu anexarea probelor ce confirmă temeiul recuzării.
Propunerea de recuzare şi de abţinere de la judecată urmează a fi depusă până la
începerea dezbaterilor judiciare în fond, însă dacă autorul în proces a aflat de existenţa
temeiului recuzării sau abţinerii după ce a început judecarea pricinii în fond, el nu este lipsit
de posibilitatea să facă propunere de recuzare sau de abţinere de la judecată.
Nu pot fi recuzaţi judecătorii cărora li s-a încredinţat soluţionarea cererii de recuzare.

16
Instanţa de judecată decide asupra recuzării şi abţinerii în camera de deliberare printr-o
încheiere motivată care nu se supune niciunei căi de atac decât odată cu fondul hotărârii sau
deciziei. O astfel de menţiune se face şi în procesul-verbal al şedinţei de judecată.
Pentru recuzarea expertului, specialistului, interpretului, grefierului şi executorului
judecătoresc în art.51 din CPC sunt prevăzute temeiuri suplimentare.
12. Preşedintele şedinţei este obligat să le explice participanţilor la proces atât drepturile
lor generale, cât şi cele speciale prevăzute de lege (art.56, 60 din Cod). Instanţa de judecată
mai explică părţilor consecinţele unui eventual abuz în exerciţiul drepturilor procedurale,
adică folosirea cu rea-credinţă a acestora, care va condiţiona, la cererea părţii interesate,
obligarea părţii vătămate la plata unei despăgubiri. La fel, instanţa de judecată urmează a
atenţiona părţile şi asupra sancţiunilor procedurale ce vor surveni pentru subiectul obligat în
raport procedural în caz de neexecutare sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură
sau de exercitare abuzivă a unui drept (decăderea din dreptul de a cere dovada cu martori, din
dreptul de a administra o probă, din dreptul de a depune înscrisuri, pentru nedepunerea
referinţei, decăderea pentru neexercitarea căii de atac şi neîndeplinirea unui act de procedură).
13. Expertului şi specialistului le sunt explicate drepturile şi obligaţiile lor procedurale
prevăzute de art.154 din Cod, inclusiv dreptul de abţinere de la judecată, indiferent de faptul
dacă acestuia îi sunt cunoscute sau nu drepturile înainte de efectuarea expertizei. Astfel, dacă
expertiza se va efectua în cadrul dezbaterilor judiciare, în cazul în care el este ferm convins că
în baza cunoştinţelor lui speciale nu poate rezolva sarcinile puse în faţa sa sau că materialele
prezentate îi sunt insuficiente pentru cercetări şi deducţii, expertul este obligat să facă în scris
o cerere de abţinere, menţionând motivele. Explicarea drepturilor şi obligaţiilor procedurale,
somarea expertului asupra răspunderii penale în temeiul art.312 Cod Penal pentru darea cu
bună-ştiinţă a unui raport de expertiză fals sau a unor mărturii mincinoase se face printr-o
declaraţie scrisă ce se consemnează în procesul-verbal al şedinţei de judecată. Specialistului îi
sunt explicate drepturile şi obligaţiile procedurale prevăzute de art.52, 92, 230, 360, 398 din
Codul de procedură civilă.
14. Formularea cererilor şi a demersurilor se încadrează în categoria drepturilor reale de
care beneficiază participanţii la proces şi care contribuie la soluţionarea litigiului, eficacitatea
realizării actului de justiţie şi implementarea principiului disponibilităţii. Totodată, instanţa de
judecată urmează să facă distincţie între cereri şi demersuri. Demersul este solicitarea
participantului la proces adresată instanţei de judecată pentru a se încuviinţa efectuarea
anumitor acţiuni procedurale, care, după părerea acestuia, sunt indispensabile soluţionării
juste a litigiului, garantează folosinţa, respectarea drepturilor şi executarea de către ceilalţi
participanţi la proces a obligaţiilor care le incumbă (de ex: solicitarea adresată instanţei de
judecată de audiere a părţii adverse în privinţa anumitor fapte, de a administra anumite probe,
de atragere în proces a coparticipanţilor, intervenienţilor, de subrogare a unei anumite părţi,
de audiere suplimentară a martorilor, de numire a expertizei, de cercetare la faţa locului, de
efectuare a delegaţiei judiciare, de asigurare a acţiunii, de încetare a cauzei, de scoatere a
cererii de pe rol ş. a.).
Spre deosebire de demersuri, cererile au un caracter informaţional şi conţin date, care
pot influenţa asupra cursului dezbaterilor judiciare şi emiterii hotărârii (de ex: informaţia
despre un participant că se află într-o instituţie curativ-profilactică va determina suspendarea
procesului; cererea de amânare; cererea prin care este informată instanţa de judecată despre
imposibilitatea efectuării expertizei ş. a.).
15. Cererile şi demersurile pot fi formulate în scris şi verbal. Indiferent de formă,
demersul trebuie motivat. Soluţionarea demersului sau a cererii se face imediat prin încheiere
judecătorească.
Respingerea de către instanţa de judecată a cererii sau a demersului nu decade persoana
interesată din dreptul de a le înainta din nou pe parcursul desfăşurării dezbaterilor judiciare,

17
dar cu condiţia ca prezentarea repetată a demersului să fie determinată de circumstanţe noi şi
să aibă loc până la anunţarea finisării judecării pricinii în fond.
Instanţele de judecată vor ţine cont de faptul că soluţionarea unor demersuri şi cereri ce
comportă un caracter simplu se face prin încheierea de şedinţă consemnată în procesul-verbal
al şedinţei judiciare, iar în cazurile, precum soluţionarea demersului de numire a expertizei, de
soluţionare a cererii de suspendare sau încetare a procesului, de soluţionare a cererii de
recuzare, de reluare a procesului ş. a., se emite o încheiere motivată.
16. La soluţionarea chestiunii privind examinarea pricinii în absenţa unui participant la
proces instanţele de judecată vor ţine cont de prevederile art.205 din Cod.
Astfel, instanţa de judecată va dispune amânarea pricinii în cazurile în care recunoaşte
imposibilitatea soluţionării pricinii în şedinţa respectivă din cauza neprezentării
participantului la proces sau a martorului, expertului, specialistului, interpretului, a necesităţii
de a prezenta sau reclama probe suplimentare, de a atrage în proces alte persoane sau de a
efectua alte acte procedurale (art.208 CPC).
La solicitarea întemeiată a participantului la proces, din cauza neprezentării motivate a
avocatului (reprezentantului) acestuia, instanţa de judecată poate amâna o singură dată
judecarea pricinii (art.206 alin.(5) din Cod).
17. Instanţele de judecată vor face distincţie între amânarea şi întreruperea examinării
pricinii, deoarece după amânare dezbaterile judiciare se reiau de la început, inclusiv cu partea
pregătitoare a şedinţei, iar după întrerupere dezbaterile judiciare continuă din momentul în
care s-a dispus întreruperea.
18. Sarcina de înştiinţare a instanţei de judecată despre motivele neprezentării şi probele
care dovedesc motivul este pusă pe seama părţilor. Datele despre temeinicia neprezentării
unui participant la proces pot proveni şi de la alţi participanţi la proces sau în alt mod (de
exemplu: de la instituţia medicală, unde a fost internat reclamantul sau pârâtul etc.). Doar
instanţa de judecată poate aprecia circumstanţele oferite întru invocarea temeiniciei sau
netemeiniciei motivelor de neprezentare.
19. Instanţele de judecată vor soluţiona pricina în absenţa participanţilor în cazurile în
care:
- reclamantul şi pârâtul au solicitat instanţei de judecată examinarea pricinii în lipsa lor;
- instanţa consideră neîntemeiat motivul neprezentării în şedinţă de judecată a
participantului la proces citat legal;
- a avut loc părăsirea neîntemeiată a şedinţei de judecată de către o parte sau un alt
participant la proces înainte de închiderea dezbaterilor, precum şi prezenţa în sala de şedinţă
fără a lua parte la dezbateri;
- pârâtul, înştiinţat legal despre locul, data şi ora şedinţei de judecată, nu s-a prezentat în
judecată şi nu a comunicat instanţei de judecată motivul neprezentării sau dacă motivele sunt
considerate de instanţă ca fiind neîntemeiate, sau dacă pârâtul nu a solicitat examinarea
pricinii în lipsa sa.
Examinarea cauzelor cu participarea obligatorie a părţilor se va desfăşura în pricinile
privind încuviinţarea adopţiei (art.291 din Cod), declararea capacităţii depline de exerciţiu
(art.295 din Cod), limitarea în capacitate de exerciţiu sau declararea incapacităţii (art.306 din
Cod), încuviinţarea spitalizării forţate şi a tratamentului forţat (art.310 din Cod), încuviinţarea
examenului psihiatric sau spitalizării în staţionarul de psihiatrie (art.315 din Cod) şi în alte
cazuri prevăzute de lege.
20. Se explică că instanţa de judecată este obligată, din oficiu sau la cerere, de a dispune
căutarea pârâtului în acţiunile intentate în interesul statului, în pricinile de plată a pensiilor de
întreţinere, în pricinile de reparaţie a prejudiciului cauzat prin vătămare a integrităţii
corporale, prin altă vătămare a sănătăţii ori prin deces, iar în cazurile prevăzute în art.109
alin.(2) CPC - la cererea persoanei interesate după achitarea cheltuielilor de căutare.

18
21. Judecarea pricinii în fond este acea parte a dezbaterilor judiciare în care sunt
constatate şi elucidate circumstanţele de fapt şi de drept ale pricinii şi care începe cu
prezentarea raportului judecătorului asupra pricinii prin care se reaminteşte părţilor obiectul
litigiului, inclusiv esenţa acţiunii reconvenţionale, obiecţiile prezentate în referinţă asupra
acesteia. Dacă pricina se rejudecă după casare, raportul asupra pricinii trebuie să cuprindă şi
indicaţiile instanţei care a dispus rejudecarea. La fel, în acest moment, preşedintele clarifică
dacă reclamantul îşi susţine pretenţiile, dacă pârâtul recunoaşte pretenţiile reclamantului şi
dacă părţile doresc să încheie procesul cu o tranzacţie.
22. Tranzacţia poate fi încheiată doar de subiecţii raportului material litigios (reclamant,
pârât, intervenientul principal, reprezentanţii acestora care dispun de aceste împuterniciri
potrivit art.81 din Cod).
Manifestarea volitivă a părţilor privind încheierea tranzacţiei se va face în formă scrisă,
care se anexează la materialele dosarului, sau în formă verbală, dar care obligatoriu se
consemnează contra semnătură în procesul-verbal al şedinţei judiciare de ambele părţi.
Concomitent, părţilor le sunt explicate urmările unei astfel de acţiuni procedurale prevăzute
de art.265 lit.b), d) din Cod, lămurindu-li-se că după confirmarea tranzacţiei nu se admite o
nouă adresare în judecată între aceleaşi părţi cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri
şi se concretizează dacă părţilor cele lămurite le sunt clare.
Soluţionarea cererii de încheiere a tranzacţiei se face de instanţa de judecată în camera
de deliberare, în legătură cu care fapt se emite o încheiere motivată de încetare a procesului în
condiţiile art.266 din Cod, care poate fi atacată cu recurs.
23. Renunţarea la acţiune, ca şi tranzacţia, este un drept de dispoziţie al părţilor. Astfel,
reglementările procedurale în această materie sunt analogice celor explicate la încheierea unei
tranzacţii. Cu toate acestea, instanţele de judecată vor ţine cont şi de faptul că în cazul în care
reclamantul înaintează mai multe pretenţii şi renunţă doar la o parte din ele, instanţa de
judecată va continua examinarea cauzei în privinţa celora la care nu s-a renunţat şi va înceta
procesul în privinţa celorlalte. În cazul renunţării reclamantului la acţiune, în procesul verbal
este suficientă doar semnătura reclamantului.
În cazul admiterii renunţării reclamantului la acţiune, cât şi confirmării tranzacţiei,
instanţele de judecată vor emite o încheiere în condiţiile art.265 lit.c), d) şi art.266 CPC.
24. Consecinţele renunţării reclamantului la acţiune diferă de cele privitoare la
recunoaşterea acţiunii de pârât, deoarece dacă în primul caz procesul este încetat, atunci
recunoaşterea acţiunii de către pârât semnifică că ultimul recunoaşte pretenţiile material-
juridice ale reclamantului şi acest fapt se consemnează în procesul-verbal al şedinţei judiciare
sub semnătură, după care procesul continuă şi se finalizează cu emiterea şi pronunţarea unei
hotărâri. În acest caz, partea motivată a hotărârii poate conţine doar menţiunea că pârâtul a
recunoscut acţiunea.
25. Părţile şi participanţii la proces, la propunerea preşedintelui şedinţei, au dreptul să-şi
pună reciproc întrebări. Corectitudinea formulării întrebării, logica şi legătura cu obiectul
litigiului urmează a fi verificate de către preşedintele şedinţei. Întrebările ofensatoare sau care
tind să dovedească fapte străine de obiectul litigiului, care conţin răspunsul nu pot fi
încuviinţate de instanţa de judecată. În acest sens, instanţa de judecată emite o încheiere
asupra întrebării, precum şi asupra motivului respingerii ei.
26. Explicaţiile scrise ale părţilor obţinute prin intermediul delegaţiei de judecată, prin
asigurarea probelor sau referinţă, se dau citire de judecător în şedinţă. Participanţii la proces
pot da explicaţii pe marginea acestora. Dispoziţii analogice sunt aplicabile şi depoziţiilor
martorilor obţinute în acelaşi mod (art.221 din Cod) care se apreciază în cumul cu celelalte
probe.
27. Ordinea cercetării probelor se determină, după ascultarea opiniei părţilor, printr-o
încheiere care se consemnează în procesul-verbal. Schimbarea ulterioară a acestei ordini se

19
poate face printr-o încheiere motivată, în acelaşi mod. Cererea de modificare a ordinii de
cercetare a probelor poate fi înaintată atât de părţile în proces, cât şi de alţi participanţi la
proces.
28. În cazul în care mijloacele de probă în susţinerea pretenţiilor reclamantului se află
sub controlul pârâtului, instanţa de judecată, la cererea reclamantului, va putea să ordone ca
probele să fie înfăţişate de către pârât, cu condiţia garantării confidenţialităţii informaţiilor,
potrivit legii.
Instanţele de judecată vor respinge cererea de prezentare a înscrisului, în întregime sau
în parte, în cazurile în care cuprinsul înscrisului priveşte chestiuni cu totul personale, când
prezentarea înscrisurilor ar încălca îndatorirea de a păstra secretul, când prezentarea ar atrage
urmărirea penală împotriva părţii sau unei alte persoane.
29. Înainte de audierea martorului, se va stabili identitatea acestuia conform
prevederilor pct.11 al prezentei Hotărâri, inclusiv se va verifica dacă acesta nu se încadrează
în categoria persoanelor specificate în art.133,134 din Cod. Dacă martorului îi lipsesc
documentele care îi atestă identitatea, el poate fi audiat dacă părţile confirmă identitatea
acestuia.
Instanţele de judecată, întru exercitarea obligaţiei principale care îi incumbă martorului
de a nu depune declaraţii mincinoase sau de a refuza de la depunerea acestora, îl somează
asupra răspunderii penale potrivit art.312, 313 Cod penal care se face contra semnătură printr-
o declaraţie care se anexează la procesul-verbal al şedinţei de judecată. Refuzul martorului de
a da explicaţii trebuie să fie motivat şi urmează să fie exteriorizat sau în forma declaraţiei
scrise, sau în forma menţiunii contra semnătură în procesul-verbal al şedinţei judiciare.
Depoziţiile martorului nu pot fi considerate probă dacă el nu poate indica sursa
informaţiei sale.
Consemnarea depoziţiilor martorului în procesul-verbal se efectuează conform art.220
alin.(1) din Cod.
Se explică instanţelor de judecată că orice ştersătură, completare, schimbare în
depoziţiile martorilor care nu au fost acceptate şi semnate de preşedintele şedinţei, de grefier
şi de martor vor fi considerate nule.
Locurile nescrise din depoziţie trebuie împlinite cu linie astfel încât să nu se poată
adăuga nimic.
Dacă procesul-verbal de consemnare a depoziţiilor martorului nu este semnat de acesta
şi nici nu cuprinde vreo menţiune privitoare la motivul nesemnării, instanţa de judecată nu
poate să ţină cont de această declaraţie. Privitor la necesitatea audierii repetate sau efectuarea
unei confruntări instanţa de judecată decide printr-o încheiere consemnată în procesul-verbal.
Participarea pedagogului este obligatorie la audierea martorilor în vârstă de până la 14
ani şi, la latitudinea instanţei de judecată, în cazul audierii martorilor în vârstă de la 14 până la
16 ani.
Nu poate fi admisă în calitate de pedagog o persoană, fie chiar şi cu studii pedagogice,
dacă este parte la proces sau este oarecum interesată în examinarea cauzei.
Nu pot fi audiaţi în calitate de martori minorii în privinţa cărora s-a ivit litigiul, precum
se întâmplă în cazurile de determinare a domiciliului copilului minor, după desfacerea
căsătoriei sau decăderea din drepturile părinteşti. În aceste cazuri instanţa de judecată doar
ascultă opinia copilului.
Potrivit art.218 alin.(2) CPC, doar în cazuri excepţionale, când trebuie constatate unele
circumstanţe ale pricinii, şi printr-o încheiere de şedinţă care nu poate fi atacată separat se
admite audierea martorului minor în lipsa părţilor, în camera de deliberare. Depoziţiile
martorului minor vor fi aduse la cunoştinţa participanţilor la proces după revenirea
completului în sala de şedinţă.

20
30. Cercetarea înscrisurilor se va efectua în conformitate cu art.222 CPC. Totodată,
instanţele de judecată trebuie să facă distincţie netă între înscrisuri şi probe materiale.
Astfel, noţiunea de înscris cuprinde orice document, convenţie, contract, certificat,
scrisoare de afacere ori scrisoare personală, alt material expus în scris cu litere, cifre, semne
grafice, precum şi primit prin fax, poştă electronică ori prin alt mijloc de comunicare sau în alt
mod ce permite citirea informaţiei şi care se referă la circumstanţe importante pentru
soluţionarea pricinii, care confirmă veridicitatea lor, inclusiv sentinţele, hotărârile şi actele
judiciare, anexele (scheme, proiecte, desene etc.) la procesele verbale ale actelor procedurale
(art.137 CPC), pe când probele materiale constituie diferite obiecte (art.142 alin.(2) CPC).
31. Instanţele de judecată urmează să acorde atenţie deosebită cercetării unor astfel de
înscrisuri precum sunt corespondenţa şi comunicările telegrafice personale, pentru care şi
legislatorul a prevăzut printr-o normă separată specificată la art.223 din Cod folosirea acestora
în justiţie şi mai ales din considerentul că este legată de conţinutul confidenţial al acestora,
luându-se în consideraţie şi protecţia legală a secretului corespondenţei oferită de art.8 din
Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale,
care garantează că orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a
domiciliului şi a corespondenţei sale.
Astfel, în cazul în care şedinţa judiciară a fost declarată publică, atunci când este
necesar de a fi cercetate astfel de înscrisuri şi nu există consimţământul corespondenţilor,
instanţele de judecată trebuie să emită o încheiere motivată de anunţare pe această durată de
timp a cercetărilor în şedinţă judiciară închisă. Acordul sau refuzul corespondenţilor referitor
la forma cercetării acestora trebuie exprimat verbal sau în scris şi se consemnează în procesul-
verbal al şedinţei judiciare. După ce şedinţa a fost declarată închisă, în şedinţă pot participa,
afară de părţi, reprezentanţii acestora, interpretul şi acei participanţi între care s-a purtat
corespondenţa, specialişti, experţi, martorii care urmează a fi audiaţi asupra unor momente din
cercetarea acestor înscrisuri.
După studierea acestor înscrisuri, preşedintele şedinţei de judecată trebuie să someze
participanţii care au asistat în şedinţă închisă să se abţină de la răspândirea celor auzite altor
persoane. Dispoziţiile art.223 CPC nu se aplică în cazul în care nu este cercetat conţinutul
corespondenţei, ci doar se face referire la data expedierii şi primirii corespondenţei sau
determinarea domiciliului adresantului.
32. Cercetarea înregistrărilor video şi audio este reglementată de art.226 din Cod, normă
de care urmează să se conducă instanţele de judecată. Determinarea admisibilităţii ca probă a
înregistrărilor audio-video se va face prin prisma prevederilor art.146 din Cod.
Instanţelor de judecată li se explică că, după finisarea reproducerii înregistrării video
sau audio, participanţii la proces urmează să dea explicaţii referitor la cele vizionate sau
audiate, care sunt consemnate în procesul verbal al şedinţei judiciare.
În cazul în care va apărea necesitatea de a stabili dacă înregistrarea este primară sau
derivată, instanţele de judecată pot solicita ajutorul unui specialist. Dacă specialistul se va
abţine de la darea unei explicaţii pe motiv că sunt necesare cunoştinţe speciale privitor la
determinarea acestor circumstanţe urmează a fi dispusă efectuarea unei expertize.
33. În conformitate cu art.148 CPC, instanţa de judecată va ordona efectuarea expertizei
judiciare la cererea părţilor sau a participanţilor la proces, iar în cazurile prevăzute de lege -
din oficiu (de exemplu: ordonarea expertizei de constatare a stării psihice (art.305 CPC)).
Instanţele de judecată sunt în drept să dispună ordonarea expertizei în statele cu care
Republica Moldova a semnat tratate cu privire la asistenţa juridică şi raporturile juridice în
materie civilă, familială şi penală.
Se explică instanţelor de judecată că efectuarea expertizei se va încredinţa instituţiilor
specificate la art.12 din Legea nr.1086-XIV din 23.06.2000 cu privire la expertiza judiciară.

21
34. Instanţele de judecată vor face distincţie între categoriile de rapoarte de expertiză.
Astfel, expertiza suplimentară sau repetată va fi dispusă numai dacă este precedată de
existenţa unui raport de expertiză pe acelaşi obiect. Totodată, este necesar de a se face
deosebire între expertiza suplimentară şi expertiza repetată, care sunt numite în virtutea unor
temeiuri diferite şi procedura de efectuare a acestora este distinctă.
Astfel, expertiza suplimentară se va dispune în cazul în care raportul de expertiză nu
este suficient de clar sau este incomplet, ori au apărut noi probleme referitor la circumstanţele
examinate ulterior (de ex.: expertul nu a oferit răspuns la câteva întrebări sau nu a examinat
toate obiectele sau materialele prezentate). Expertiza suplimentară se va efectua de către
acelaşi expert sau de altul, menţiune care urmează a fi notificată în încheierea judecătorească.
Necesitatea unei expertize suplimentare va decădea în cazul în care interogarea expertului în
şedinţă judiciară va fi suficientă pentru înlăturarea acestor neclarităţi.
Expertiza repetată, spre deosebire de cea suplimentară, va fi dispusă de instanţele de
judecată dacă există dubii în privinţa veridicităţii sau temeiniciei raportului de expertiză care
se pot datora fie concluziilor contradictorii ale experţilor, fie că au fost încălcate normele de
drept procedural. Expertiza repetată întotdeauna va fi încredinţată unei comisii de experţi.
Experţii care au participat la efectuarea expertizei anterioare nu au dreptul de a participa din
nou la investigaţii. Ordonarea expertizei şi cuprinsul încheierii de judecată urmează a fi făcute
conform dispoziţiilor art.148, 149, 153 din Cod. În încheiere instanţa de judecată îşi va motiva
îndoielile asupra raportului anterior, ale cărui concluzii le consideră dubioase, de ce anume şi-
a făcut această părere. Încheierea prin care s-a dispus efectuarea expertizei poate fi atacată
doar odată cu fondul cauzei. Concomitent, instanţa de judecată este în drept, până la
prezentarea raportului de expertiză, să suspende procesul printr-o încheiere care se supune
recursului potrivit art.261 lit.d) din Cod.
35. Raportul de expertiză este examinat în şedinţă de judecată şi evaluat în ansamblu cu
celelalte probe, neavând forţă probantă prestabilită, dar respingerea acestuia va trebui să fie
motivată în hotărârea judecătorească.
Cercetarea raportului de expertiză presupune din partea instanţelor de judecată aducerea
la cunoştinţa tuturor participanţilor în proces a conţinutului acestuia şi concomitent verificarea
conformităţii răspunsurilor oferite întrebărilor adresate şi a temeiniciei concluziilor depuse.
Partea la proces nu este lipsită de dreptul de a anexa la cererea de chemare în judecată
concluzii (expertize), însă dacă procesul este pornit, ordonarea expertizei se va efectua numai
în baza încheierii de judecată.
36. Instanţele de judecată vor face deosebire între necesitatea dispunerii unei expertize
şi consultarea unui specialist. Implicarea în proces a specialistului se va efectua de instanţele
de judecată doar în cazul în care sunt reclamate cunoştinţe speciale într-un anumit domeniu al
ştiinţei, tehnicii, la cercetarea înscrisurilor, probelor materiale, audierea şi vizionarea
înregistrărilor video-audio, dispunerea unei expertize, audierea martorilor, la adoptarea unor
măsuri de asigurare a probelor, în alte probleme ce ţin de dreptul litigios.
Atragerea specialistului în proces se face în virtutea cererii unui participant sau din
oficiu, printr-o încheiere de şedinţă consemnată în procesul verbal.
Consultaţia dată de specialist se consemnează în procesul-verbal al şedinţei de judecată.
Se atenţionează instanţele de judecată că specialistul nu este somat de răspundere penală.
37. Cererea pentru declararea probelor ca fiind false se va soluţiona potrivit art.227 din
Cod.
Procedura falsului se referă la administrarea dovezii cu înscrisuri, şi nu la rapoartele de
expertiză. Partea care a recunoscut în instanţă de judecată un înscris sub semnătură privată nu
poate declara ulterior că înscrisul este fals, întrucât mărturisirea făcută este irevocabilă.
Numai în cazul în care se va dovedi că recunoaşterea a fost făcută datorită unui viciu de

22
consimţământ, se va admite declararea înscrisului ca fiind fals şi poate fi dispusă efectuarea
unei expertize sau părţilor să le fie propusă prezentarea altor probe.
Starea materială a înscrisului, care se solicită de a fi declarat ca fiind fals, se
consemnează în procesul-verbal al şedinţei judiciare pentru ca înscrisul să nu poată fi ulterior
modificat.
38. Instanţele de judecată înainte de a anunţa finalizarea examinării pricinii în fond
clarifică dacă participanţii la proces nu mai au şi alte completări.
În cazul în care nu sunt completări, preşedintele declară finalizarea examinării pricinii,
iar instanţa de judecată trece la susţineri orale.
39. La acordarea luărilor de cuvânt în cadrul susţinerilor orale instanţele de judecată vor
respecta ordinea prevăzută de art.233 din Cod.
Participanţii la proces nu au dreptul să apeleze în luările lor de cuvânt la circumstanţe
neexaminate de instanţa de judecată şi nici la probe neelucidate în şedinţă judiciară, mai ales
dacă astfel de circumstanţe şi probe nu au fost cunoscute până la finalizarea examinării
pricinii în fond.
Părţile pot să depună concluzii scrise sau note scrise semnate de ele, ale susţinerilor lor
orale. Notele scrise sunt anexate la dosar.
40. Dreptul la replică, în virtutea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la
apărare, oferă ultima posibilitate de a obiecta asupra celor afirmate în cadrul susţinerilor orale
şi asupra circumstanţelor în ansamblu ale cauzei. Participanţii pot lua cuvânt în
consecutivitatea stabilită de art.233 din Cod, dar cu unica excepţie - dreptul la ultima replică
aparţine pârâtului şi reprezentantului acestuia.
41. Reieşind din sensul art.236 CPC, instanţa de judecată după încheierea susţinerilor
orale, din motive întemeiate, fără a se retrage în camera de deliberare, poate dispune amânarea
deliberării şi pronunţării hotărârii pe un termen de cel mult 10 zile, informând părţile despre
locul, data şi ora pronunţării hotărârii, fapt consemnat în procesul-verbal.
La data şi ora fixată, instanţa de judecată se retrage în camera de deliberare, indiferent
de faptul dacă s-au prezentat sau nu părţile sau participanţii la proces, deoarece la această fază
nu se mai admit cereri, probe sau explicaţii suplimentare.
În camera de deliberare, instanţa de judecată adoptă, de regulă, hotărârea integrală. În
cazul în care va fi adoptat doar dispozitivul hotărârii, redactarea hotărârii motivate se va
amâna pe un termen de cel mult 10 zile.
Concomitent, se atenţionează că în cazul în care instanţa de judecată imediat după
susţinerile orale se retrage în camera de deliberare şi adoptă doar dispozitivul hotărârii, în
conformitate cu prevederile art.242 CPC, redactarea hotărârii poate fi amânată pe un termen
de cel mult 15 zile.
42. Procesul-verbal se întocmeşte în scris (de mână sau dactilografiat) pentru fiecare
şedinţă de judecată şi act de procedură îndeplinit şi trebuie să corespundă cerinţelor prevăzute
de art.274 CPC. În orice caz, procesul-verbal trebuie să fie perfectat în termen de 5 zile de la
data încheierii şedinţei.
Neîntocmirea procesului-verbal sau lipsa acestuia constituie temei incontestabil de
casare a hotărârii, deoarece acest fapt face imposibilă exercitarea controlului judiciar privind
împrejurările şi modul în care s-au desfăşurat dezbaterile judiciare. Acelaşi efect îl produce şi
procesul-verbal în care există doar menţiunea că procedura este completă fără ca să cuprindă
ordinea dezbaterilor, explicaţiile părţilor, conţinutul concluziilor sau a cererilor formulate de
părţi (art.388 alin.(1) lit.g) şi h), art.400 alin.(3) lit.f) din Cod).
Chişinău, 12 decembrie 2005
nr.24

23
HOTĂRÂREA
PLENULUI CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE A
REPUBLICII MOLDOVA
Cu privire la aplicarea legislaţiei procesuale civile la
întocmirea hotărârii şi încheierii judecătoreşti
nr.2 din 07.07.2008
Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, 2009, nr.4-5, pag.12
În scopul asigurării aplicării corecte a normelor legislaţiei procesuale la pronunţarea
hotărârilor în primă instanţă, înlăturarea deficienţelor care au loc în practica judiciară, Plenul
Curţii Supreme de Justiţie, în temeiul art.17 din Codul de procedura civilă, art.2 lit.e) şi art.16
lit.c) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie,
EXPLICĂ:
1. Hotărârea judecătorească este actul final de dispoziţie a primei instanţe, indiferent de
nivelul acesteia, adoptată în formă scrisă, în camera de deliberare de către completul de
judecată, format în mod legal, care a participat nemijlocit la judecarea pricinii civile, în baza
circumstanţelor stabilite în cadrul dezbaterilor judiciare, raportate la legea materială şi
procedurală, pronunţată în mod public, prin care cauza se soluţionează în fond, cu putere de
lucru judecat.
Toate celelalte dispoziţii ale primei instanţe sau ale judecătorului, prin care pricina nu se
soluţionează în fond, se emit în formă de încheiere.
2. Instanţa de judecată este obligată prin prisma art.14 CPC de a adopta în mod separat
actul de dispoziţie judecătoresc respectiv, în privinţa fiecărei pretenţii invocate, în dependenţă
de rezultatul examinării ei, chiar dacă ele au fost expuse într-o singură cerere (cerere de
chemare în judecată). Or, nu se acceptă substituirea hotărârii cu încheierea şi invers.
3. Se explică, că expresia „se soluţionează cauza în fond" (se soluţionează fondul
cauzei) trebuie înţeleasă în sensul că, prin hotărârea pronunţată, prima instanţă s-a dezinvestit
de judecarea litigiului, dar nu în sensul că a avut loc o judecată nemijlocită a fondului. Or,
sunt situaţii în care instanţa se dezvinovăţeşte, în temeiul unei excepţii procesuale, fără a
rezolva fondul (respinge acţiunea ca tardivă, reclamantul sau pârâtul nu este corespunzător
etc.).
Atunci când instanţa de judecată va respinge acţiunea în temeiul unei explicaţii
procedurale, hotărârea nu va conţine concluzii ce ţin de soluţionarea fondului nemijlocit.
4. Hotărârea instanţei judecătoreşti se deliberează de către judecător sau de un complet
din 3 judecători, unul dintre care îndeplineşte funcţia de preşedinte al şedinţei de judecată, în
camera de deliberare.
Toate problemele care apar în judecată se soluţionează colegial cu votul majorităţii
judecătorilor. Niciun judecător nu are dreptul să se abţină de la vot. Preşedintele şedinţei de
judecată votează ultimul.
Judecătorii beneficiază de drepturi egale în soluţionarea problemelor care apar în
examinarea pricinii şi emiterea hotărârii.
Judecătorul care nu este de acord cu hotărârea majorităţii semnează hotărârea, dar este
în drept să expună în scris opinia separată, care se înmânează preşedintelui şedinţei şi se
anexează la dosar.

24
Judecătorul sau completul de judecată deliberează în secret. Divulgarea deliberărilor
este interzisă.
5. Se atenţionează instanţele judecătoreşti asupra necesităţii de a respecta strict
prevederile art.238 CPC referitor la secretul procedurii deliberării. În camera deliberării
trebuie să se afle numai judecătorul sau judecătorii care au examinat pricina. Ieşirea
judecătorului (judecătorilor) din camera deliberării poate avea loc numai în timpul întreruperii
pentru odihnă (în decursul timpului de serviciu sau după terminarea acestuia). Totodată, este
interzis schimbul de opinii cu orice persoană în privinţa pronunţării hotărârii.
Nerespectarea secretului deliberării constituie un temei de casare a hotărârii primei
instanţe (art.388 alin.(1) lit.e) CPC).
Dacă, în timpul deliberării, instanţa consideră că există necesitatea clarificării unor noi
circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii sau cercetării suplimentare a unor probe,
ea va emite o încheiere privind reluarea dezbaterilor judiciare.
După examinarea pricinii în fond, instanţa din nou audiază susţinerile orale ale
participanţilor la proces, apoi se retrage în camera de deliberare.
6. Hotărârea instanţei judecătoreşti se pronunţă în numele Legii, trebuie să fie legală,
întemeiată şi să conţină răspunsuri la toate pretenţiile.
7. Se explică, că hotărârea judecătorească se consideră legală numai în cazul în care ea a
fost pronunţată în deplină concordanţă cu normele legislaţiei civile aplicabile litigiului dedus
judecaţii şi cu respectarea normelor procedurale civile.
Reieşind din teza menţionată, instanţa judecătorească este obligată să soluţioneze
pricinile civile în temeiul Constituţiei Republicii Moldova, al tratatelor internaţionale la care
Republica Moldova este parte, al legilor constituţionale, organice şi ordinare, al hotărârilor
Parlamentului, al actelor normative ale Preşedintelui Republicii Moldova, al ordonanţelor şi
hotărârilor Guvernului, al actelor normative ale ministerelor, ale altor autorităţi administrative
centrale şi ale autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi al actelor normative emise
la nivel de angajator şi contractelor individuale de muncă. În cazurile prevăzute de lege,
instanţa aplică uzanţele dacă nu contravin ordinii publice şi bunelor moravuri.
Dacă, la judecarea pricinii civile, se constată că o lege sau un alt act normativ nu
corespunde unei legi sau unui act normativ cu o putere juridică superioară, instanţa aplică
normele legii sau ale actului normativ care are putere juridică superioară. De asemenea, orice
instanţă de judecată, în cadrul examinării şi soluţionării oricăror categorii de pricini civile,
indiferent de faza procesului, este în drept să ridice excepţia de ilegalitate a unui act
administrativ cu caracter normativ, din oficiu sau la cererea participanţilor la proces, în
conformitate cu art.13 din Legea contenciosului administrativ.
În cazul inexistenţei normei de drept care să reglementeze raportul litigios, instanţa
judecătorească aplică norma de drept care reglementează raporturi similare (analogia legii),
iar în lipsa unei astfel de norme, se conduce de principiile de drept şi de sensul legislaţiei în
vigoare (analogia dreptului).
Nu se admite aplicarea prin analogie a normei de drept care derogă de la dispoziţiile
generale, restrânge drepturi sau stabileşte sancţiuni suplimentare.
Dacă în tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte sunt stabilite alte
reglementări decât cele prevăzute de legislaţia internă, instanţa, la judecarea pricinii, aplică
reglementările tratatului internaţional (art.12 CPC).
De asemenea, instanţa judecătorească este obligată la soluţioneze pricinile civile în
concordanţă cu practica naţională şi jurisprudenţa Curţii Europene.
8. Instanţa judecătorească examinează pricina în limitele pretenţiilor înaintate şi nu este
în drept din proprie iniţiativă să examineze pretenţiile care nu au fost înaintate.
Astfel, în conformitate cu art.240 alin.(3) CPC, instanţa judecătorească este obligată să
adopte hotărârea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant.

25
9. Hotărârea judecătorească trebuie să fie pe cât e posibil de concisă. Ea poate fi
întocmită liber, dar trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clară, înţeleasă de
părţile implicate în litigiu şi să răspundă în mod sigur şi expres la toate cererile şi obiecţiile
formulate de reclamant şi pârât (Principiul nr.6 al Recomandării nr.R (84) 5 privind principiile
de procedură civilă menite pentru ameliorarea funcţionării justiţiei, adoptate de Comitetul
Miniştrilor al Consiliului Europei la 28.02.1984).
10. Hotărârea judecătorească constă din partea introductivă, partea descriptivă, motivare
şi dispozitiv.
10.1. În partea introductivă a hotărârii, pe lângă alte date, conform art.241 alin.(3) CPC,
se indică numele membrilor completului de judecată, al grefierului, al părţilor şi al celorlalţi
participanţi la proces, al reprezentanţilor, data depunerii acţiunii, obiectul litigiului şi pretenţia
înaintată judecăţii, menţiunea despre caracterul public sau închis al şedinţei. Obiectul litigiului
trebuie să fie formulat clar, de asemenea şi cerinţele acţiunii de bază şi ale acţiunii
reconvenţionale, cu precizarea lui în caz dacă a fost completat sau modificat pe parcursul
dezbaterilor judiciare.
10.2. Partea descriptivă a hotărârii trebuie să conţină data, luna şi anul depunerii cererii
de chemare în judecată (cererii), pretenţiile reclamantului, obiecţiile pârâtului, explicaţiile
celorlalţi participanţi la proces, precum şi opiniile altor persoane juridic cointeresate în fondul
examinării pricinii. În cazul în care a fost modificat temeiul acţiunii sau cuantumul acţiunii,
aceasta, de asemenea, se indică în partea descriptivă a hotărârii.
Circumstanţele invocate de părţi spre confirmarea cerinţelor şi obiecţiilor se expun în
modul în care ele au fost expuse de reclamant şi pârât. Aceste cerinţe se înaintează şi faţă de
poziţia terţelor persoane care formulează pretenţii proprii cu privire la obiectul litigiului, faţă
de explicaţiile altor persoane participante la proces, faţă de opiniile reprezentanţilor organelor
administraţiei centrale şi locale şi altor participanţi la proces. Susţinerile părţilor, ale altor
persoane vor cuprinde numai fapte care au importanţă pentru soluţionarea cauzei, cu indicarea
probelor pe care se întemeiază cerinţele.
10.3. Dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 din Convenţia Europeană pentru
Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărâre şi
decizie motivate. Motivarea este o parte a hotărârii în care instanţa judecătorească îşi expune
concluziile.
Conform art.241 alin.(5) din CPC, în motivarea hotărârii instanţa judecătorească este
obligată să indice:
- circumstanţele pricinii, constatate de instanţă;
- probele veridice pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe;
- locul aflării, în cadru! dosarului, a probei la care se face referire (fila dosarului);
- argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe;
- pretenţiile sau obiecţiile căror participanţi la proces sunt recunoscute în întregime sau
parţial temeinice;
- cum instanţa consideră necesar de a soluţiona acţiunea;
- legile de care s-a călăuzit instanţa.
Această parte a hotărârii se referă nemijlocit şi la cerinţele faţă de temeinicia şi
legalitatea hotărârii.
Instanţele judecătoreşti naţionale sunt obligate să-şi motiveze soluţiile şi concluziile, să
furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul procesului şi
necesită un răspuns special în hotărâre.
În cazul în care instanţa de judecată se abţine de a da un răspuns special şi explicit la
cele mai importante întrebări, fără a acorda părţii care a formulat-o posibilitatea de a şti dacă
acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art.6

26
par.1 din Convenţia Europeană (Hotărârea Curţii Europene din 09.12.1994 pronunţată în
cauza Hiro Bălani împotriva Spaniei).
11. Reieşind din principiul nemijlocirii şi oralităţii în dezbaterile judiciare, instanţa
judecătorească trebuie să cerceteze direct şi nemijlocit probele, să asculte explicaţiile părţilor
şi intervenienţilor, depoziţiile martorilor, concluziile expertului, consultaţiile şi explicaţiile
specialistului, să la cunoştinţă de înscrisuri, să cerceteze probele materiale, să audieze
înregistrările audio şi să vizioneze înregistrările video, să emită hotărârea exclusiv în temeiul
circumstanţelor şi al probelor cercetate şi verificate în şedinţă de judecată (art.25 alin.(1) din
CPC).
12. Instanţa judecătorească nu poate să se limiteze la enumerarea în hotărâre a probelor
prin care se confirmă împrejurările ce au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, dar
este obligată să expună conţinutul acestor probe şi să le aprecieze după intima ei convingere,
bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor
din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.
Niciun fel de probe nu au pentru instanţa judecătorească o forţă probantă prestabilită
fără aprecierea lor.
Este interzisă referirea în hotărâre la probele care nu au fost cercetate de către instanţa
judecătorească, care examinează pricina, sau au fost dobândite cu nerespectarea procedurii
prevăzute de legislaţia procesuală.
13. Fiecare probă se apreciază de instanţă privitor la pertinenţa, admisibilitatea,
veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficientă
pentru soluţionarea pricinii.
Dacă instanţa judecătorească, apreciind atât fiecare probă separat, cât şi pe toate în
ansamblu, va constata că unele probe prezentate, depoziţii ale martorilor, înscrisuri etc. nu
corespund circumstanţelor invocate de părţi ca temei al cerinţelor şi obiecţiilor sale, ea
urmează să motiveze convingător în hotărâre concluziile respective.
14. Dacă unele probe au fost administrate prin delegaţia dată altor instanţe judecătoreşti
(art.125 din CPC) şi altele au fost acumulate conform art.127-129, art.136 alin.(1), art.209 din
CPC, hotărârea poate fi motivată cu referire la toate aceste probe doar cu condiţia că
procesele-verbale şi alte materiale administrate în asemenea mod au fost cercetate în şedinţă
de judecată, iar informaţia cuprinsă în ele a fost cercetată în ansamblu cu alte probe, conform
legii. Aceste materiale se prezintă pentru a fi aduse la cunoştinţă tuturor participanţilor la
proces, iar în caz de necesitate – experţilor şi martorilor. Participanţii la proces au dreptul să
dea explicaţii referitoare la informaţia cuprinsă în materialele menţionate.
15. în caz de necesitate, instanţa de judecată în argumentarea hotărârii are dreptul să
facă referiri şi la înscrisurile, care au fost administrate cu ajutorul tehnicii electronice de
calcul. Aceste documente vor fi recunoscute drept probe dacă vor fi întocmite în corespundere
cu ordinea stabilită. Înregistrările video sau audio pot fi acceptate la examinarea cauzei dacă
au fost acumulate, dobândite pe cale legală şi se confirmă prin alte mijloace doveditoare.
16. Raportul de expertiză nu prezintă un mijloc excepţional de probaţiune şi se supune
aprecierii concomitent cu alte probe.
Instanţa judecătorească nu este în drept în hotărâre să facă trimitere exclusiv la actul de
expertiză, însă este obligată să includă faptele care au importanţă pe dosar şi se confirmă prin
acest act.
17. Se atenţionează că, în conformitate cu art.123 alin.(2) şi (3) din CPC, faptele
stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior
în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sunt obligatorii pentru instanţa care
judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei
alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane. Sentinţa pronunţată de instanţa
judecătorească într-o cauză penală, rămasă irevocabilă, este obligatorie pentru instanţa

27
chemată să se pronunţe asupra efectelor juridice civile ale actelor persoanei împotriva căreia
s-a pronunţat sentinţa sau hotărârea numai dacă aceste acte au avut loc şi numai în măsura în
care au fost săvârşite de persoana în cauză.
18. În cazul în care instanţa judecătorească a acceptat probele unui participant la proces
cu privire la faptul care necesită a fi confirmat, apoi conform art.26 din CPC, care prevede că
procesele civile se desfăşoară pe principiul contradictorialităţii şi egalităţii în drepturile
procesuale, în caz de divergenţă cu anumite argumente ale unei părţi la proces, instanţa
judecătorească este obligată să includă în hotărâre temeiul şi faptele probante prin care
argumentele acestea se resping.
19. Se interzice ca în hotărâre să fie expuse numai argumentele şi probele părţii în
folosul căreia s-a adoptat hotărârea. Dacă în lege sunt stipulate unul sau unele mijloace de
probaţiune admisibile pentru confirmarea sau infirmarea unei anumite circumstanţe, atunci
instanţa de judecată nu este în drept să-şi motiveze hotărârea prin alte mijloace de probă (de
exemplu, forma scrisă simplă mai mult de 1000 de lei sau starea de ebrietate a salariatului).
20. Recunoaşterea acţiunii de către pârât acceptată de către instanţa de judecată poate
servi ca temei pentru adoptarea hotărârii de admitere a acţiunii. În acest caz, instanţa va
verifica şi va aprecia motivele recunoaşterii, incluzând aceste circumstanţe în hotărârea
adoptată. Aceleaşi reguli procedurale trebuie respectate de către instanţele de judecată şi în
cazurile de recunoaştere parţială a acţiunii de către pârât.
Nu se admite retragerea în camera de deliberare, în faza pregătirii pricinii pentru
dezbateri judiciare, dacă pârâtul recunoaşte acţiunea, deoarece s-ar eluda faza dezbaterilor
judiciare, ce include oferirea pentru părţi a posibilităţii de a-şi expune opinia asupra acestei
chestiuni, fapt ce contravine art.26 alin.(2) CPC.
Instanţa poate să nu accepte recunoaşterea acţiunii de către pârât dacă ea se află în
contradicţie cu legislaţia, lezează drepturile şi interesele ocrotite de lege ale altor persoane.
21. Dispozitivul conţine soluţia dată în cauză cu privire la faptele care au fost constatate
de judecată.
În dispozitiv trebuie să-şi găsească rezolvarea:
- cererea principală;
- cererile accesorii şi incidente;
- cererea reconvenţională;
- chestiunea repartizării cheltuielilor de judecată;
- calea de atac şi instanţa prin intermediul căreia urmează a fi exercitată.
Totodată, instanţa nu este în drept să soluţioneze chestiunea privind drepturile şi
obligaţiunile persoanelor care nu au fost introduse ca participanţi la proces.
Este inadmisibilă adoptarea unei hotărâri, executarea căreia este pusă în dependenţă de
survenirea sau nesurvenirea unor condiţii.
În cazurile stipulate în art.256 din CPC instanţa este obligată, iar în cazurile prevăzute
de art.257 din CPC este în drept să dispună executarea imediată a hotărârii.
Între dispozitiv şi motivare trebuie să existe concordanţă. În cazul în care o atare
concordanţă nu există, dispozitivul cuprinzând o altă concluzie decât aceea pe care o
impuneau motivele, această hotarâre este nemotivată şi are drept consecinţă nulitatea ei.
În afară de cele menţionate, instanţa judecătorească:
- pronunţând hotărârea de încasare a unei sume de bani, consemnează în dispozitiv, cu
cifre şi litere, suma şi moneda în care se percepe;
- la admiterea acţiunii privind declararea nulităţii unui document executoriu, în al cărui
temei perceperea se efectuează incontestabil, în dispozitivul hotărârii se indică documentul
care nu se pune în executare, numărul şi data eliberării lui, precum şi suma a cărei decontare
nu se admite (art.244 din CPC);

28
- în dispozitivul hotărârii privind litigiul de încheiere sau modificare a unui contract
menţionează decizia asupra fiecărei clauze discutabile din contract. În litigiul de încheiere a
contractului menţionează tipul contractului şi clauzele în temeiul cărora părţile sunt obligate
să încheie contractul (art.245 din CPC);
- dispozitivul va conţine toate elementele de identificare aferente acţiunii soluţionate,
inclusiv, după caz, adresa la care se află imobilul, numărul de cont din care se încasează
suma, numele debitorului şi al beneficiarului, rechizitele persoanei juridice etc.
Când bunul se adjudecă în natură, instanţa judecătorească indică în dispozitivul hotărârii
contravaloarea lui şi dobânda de întârziere determinată conform art.619 CC, pe care urmează
să o achite debitorul, chiar şi în lipsa vinovăţiei, dacă nu execută hotărârea în termen de 90 de
zile de la data la care aceasta a devenit definitivă (art.246 din CPC).
22. Hotărârea se adoptă în privinţa tuturor pretenţiilor solicitate de către reclamant,
inclusiv în caz de conexare a pretenţiilor, de asemenea şi în privinţa acţiunii reconvenţionale,
în cazul înaintării acesteia.
23. Se explică, că hotărârea instanţei judecătoreşti adoptată cu depăşirea atribuţiilor se
consideră ilegală şi urmează a fi casată.
Depăşirea atribuţiilor există în cazul în care puterea judecătorească săvârşeşte un act pe
care numai puterea legislativă sau executivă îl poate face.
24. Se explică, că, potrivit efectelor juridice pe care le produc, hotărârile judecătoreşti se
împart în 3 categorii, recunoscute de legiuitor: hotărâri judecătoreşti nedefinitive, definitive şi
irevocabile.
Efectele hotărârilor judecătoreşti nedefinitive sunt următoarele:
- dezînvesteşte instanţa care a examinat şi soluţionat pricina civilă, astfel încât
judecătorii care s-au pronunţat asupra litigiului nu mai pot reveni asupra soluţiei date;
- deschide participanţilor la proces calea de atac prevăzută de lege;
- marchează momentul începerii executării hotărârii dacă legea sau instanţa stabileşte
executarea imediată.
Efectele hotărârilor judecătoreşti definitive sunt următoarele:
- obligativitatea – caracter care se extinde, în primul rând, asupra participanţilor la
proces, în al doilea rând, asupra tuturor autorităţilor publice, asociaţiilor obşteşti, persoanelor
oficiale, organizaţiilor şi persoanelor fizice;
- executorialitatea – se execută cu stricteţe pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
Efectele hotărârilor judecătoreşti irevocabile sunt următoarele:
- prejudicialitatea face imposibilă o altă apreciere intr-un alt proces al faptelor şi
raporturilor juridice care au fost deja stabilite prin hotărâre judecătorească conform art.123
alin.(2) şi art.254 alin.(3) CPC;
- exclusivitatea determină imposibilitatea adresării repetate în judecată a aceloraşi părţi,
precum şi a succesorilor lor în drepturi cu aceleaşi pretenţii, în baza aceloraşi temeiuri, în
conformitate cu art.169 alin.(1) lit.b) şi art.265 lit.b) CPC;
- incontestabilitatea, adică nu poate fi atacată cu recurs.
25. Hotărârea în toate cazurile se pronunţă public.
Dacă hotărârea instanţei este expusă într-o limbă pe care participanţii la proces nu o
cunosc, ea trebuie să fie citită de translator în limba maternă a acestor participanţi sau într-o
altă limbă pe care ei o cunosc.
Dacă procedura judiciară se efectuează în altă limbă, hotărârea se întocmeşte în mod
obligatoriu şi în limba de stat.
Data adoptării hotărârii se consideră ziua pronunţării ei, iar locul adoptării ei – oraşul
ori altă localitate unde a fost pronunţată hotărârea.
26. După pronunţarea hotărârii, instanţa judecătorească, care a adoptat-o, nu are dreptul
să o anuleze sau să o modifice, însă în cazul în care în hotărâre s-au strecurat greşeli evidente

29
materiale sau de calcul, instanţa poate, din oficiu sau la cererea participanţilor la proces, să
corecteze greşelile sau omisiunile privitor la nume, calitate procesuală, precum şi la orice alte
erori materiale sau de calcul evidente. Problema corectării unor astfel de greşeli se
soluţionează în şedinţă de judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora
şedinţei de judecată. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea corectării greşelilor.
Încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra cererii de corectare a greşelilor din
hotărâre poate fi atacată cu recurs.
În încheierea privind corectarea greşelilor din hotărâre, instanţa nu este în drept să
modifice conţinutul hotărârii, să facă referire la noi probe şi să soluţioneze chestiuni care nu
au fost reflectate în hotărârea de bază.
Chestiunea referitoare la corectarea greşelilor se permite independent de faptul
executării hotărârii, însă în graniţa termenului prevăzut de legislator pentru prezentarea
hotărârii spre executare silită.
În cazul în care greşeala instanţei este legată de aplicarea incorectă a actelor normative,
ea nu poate fi corectată prin adoptarea încheierii.
27. În caz de existenţă a temeiurilor prevăzute de art.250 CPC, instanţa judecătorească
care a pronunţat hotărârea poate, din oficiu sau la cererea participanţilor la proces, să adopte o
hotărâre suplimentară dacă:
a) nu s-a pronunţat asupra unei pretenţii în a cărei privinţă participanţii la proces au
prezentat probe şi au dat explicaţii;
b) rezolvând problema dreptului în litigiu, nu a indicat suma adjudecată, bunurile ce
urmează a fi remise sau acţiunile pe care pârâtul trebuie să le îndeplinească;
c) nu a rezolvat problema repartizării între părţi a cheltuielilor de judecată ori a omis să
se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, specialiştilor, interpreţilor sau
reprezentanţilor cu privire la cheltuielile de judecată a căror compensare li se cuvine.
Problema pronunţării unei hotărâri suplimentare poate fi pusă în termenul executării
silite a hotărârii.
Hotărârea suplimentară se emite de către instanţa judecătorească care a examinat fondul
pricinii numai după examinare în şedinţă de judecată şi poate fi atacata în ordinea stabilită de
Codul de procedură civilă.
Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei de judecată, cu
respectarea prevederilor art.102-104 CPC, însă neprezentarea lor nu împiedică examinarea
problemei.
28. Hotărârea suplimentară poate fi atacată concomitent cu hotărârea de bază. În cazul
în care hotărârea de bază a fost atacată cu apel sau recurs şi, concomitent, din oficiu sau la
cererea participanţilor la proces, s-a solicitat emiterea unei hotărâri suplimentare, instanţa care
s-a pronunţat asupra fondului cauzei soluţionează chestiunea privind emiterea hotărârii
suplimentare, iar după expirarea termenului de atac, expediază pricina în instanţa de apel sau
de recurs.
29. Dacă sunt necesare explicaţii referitor la sensul, extinderea sau aplicarea
dispozitivului hotărârii sau dacă hotărârea cuprinde dispoziţii contradictorii, instanţa emitentă
poate, la cererea participanţilor la proces sau a organului de executare a hotărârii, să dea
explicaţii asupra dispozitivului ori să omită dispoziţiile contradictorii fără a modifica
cuprinsul hotărârii.
Explicarea hotărârii este admisibilă numai în cazul în care ea nu a fost executată şi nu a
expirat termenul de executare silită.
Explicarea hotărârii se face în şedinţă de judecată. Participanţilor la proces li se
comunică locul, data şi ora şedinţei de judecată, neprezentarea acestora însă nu împiedică
explicarea hotărârii.

30
Încheierea judecătorească privind explicarea hotărârii se supune recursului (art.251 din
CPC).
30. Chestiunea privind rectificarea hotărârilor judecătoreşti prin corectarea greşelilor
evidente, explicarea hotărârii sau emiterea de hotărâri suplimentare ţine nu doar de
competenţa aceleiaşi instanţe judecătoreşti care a pronunţat hotărârea, dar se pune, de regulă,
pe seama aceluiaşi complet de judecată care a examinat şi soluţionat pricina în fond.
31. După adoptarea încheierii referitor la explicarea hotărârii, la corectarea greşelilor,
textul hotărârii de bază nu se modifică, însă în titlul executoriu se indică formularea
dispozitivului hotărârii în redacţia în care a fost primit în legătură cu adoptarea încheierilor
menţionate.
32. Se atenţionează că, în conformitate cu art.269 CPC, dispoziţiile primei instanţe sau
ale judecătorului prin care pricina nu se soluţionează în fond se emit în formă de încheiere în
camera de deliberare în condiţiile art.48 CPC.
Excepţie de la regula menţionată constituie numai cazul soluţionării unor probleme
simple (de exemplu, soluţionarea cererilor şi demersurilor participanţilor la proces (art.203
CPC); prelungirea dezbaterilor judiciare sau amânarea procesului (art.206 alin.(4) CPC);
examinarea înscrisurilor şi probelor la faţa locului (art.225 CPC) etc.). Instanţa poate emite
încheierea fără a se retrage în camera de deliberare. O astfel de încheiere se consemnează în
procesul-verbal al şedinţei de judecată (art.269 alin.(2) CPC).
33. Încheierile referitor la:
- coparticiparea procesuală obligatorie (art.62 din CPC);
- intervenientul principal (art.65 din CPC);
- intervenientul accesoriu (art.67 din CPC);
- respingerea cererii de asigurare a probelor (art.128 din CPC);
- refuzul de a primi cererea de chemare în judecată (art.169 din CPC);
- restituirea cererii de chemare în judecată (art.170 din CPC);
- a nu da curs cererii de chemare în judecată (art.171 din CPC);
- asigurarea acţiunii sau anularea măsurilor de asigurare a acţiunii (art.180, 181 din
CPC);
- corectarea greşelilor din hotărâre (art.249 din CPC);
- încetarea procesului (art.266 din CPC);
- scoaterea cererii de pe rol (art.268 din CPC);
- amânarea şi eşalonarea executării hotărârii, schimbarea modului şi ordinii de executare
a ei (art.252 din CPC);
- indexarea sumelor adjudecate (art.253 din CPC);
- repunerea în termen (art.116 din CPC);
- suspendarea procesului (art.263 din CPC)
se atacă cu recurs, iar încheierea cu privire la procedura de soluţionare a cererii de
recuzare – odată cu fondul hotărârii (art.53 alin.(5) din CPC).
34. La cererea participanţilor la proces sau la propunerea organului de executare, în
funcţie de situaţia materială a părţilor sau de alte circumstanţe, instanţa judecătorească
emitentă poate să amâne ori să eşaloneze executarea hotărârii, precum şi să schimbe modul
sau ordinea de executare.
Se atenţionează instanţele judecătoreşti asupra faptului că art.252 CPC este aplicabil
numai după devenirea executorie a hotărârii, adică, la momentul adresării cu cerere de
amânare, eşalonare a executării sau de schimbare a modului de executare, hotărârea trebuie să
fie executorie (de regulă, definitivă).
Cererile de amânare sau de eşalonare a executării hotărârii se examinează în şedinţă de
judecată, cu comunicarea participanţilor la proces a locului, datei şi orei şedinţei de judecată.
Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea.

31
Încheierea judecătorească privind amânarea sau eşalonarea executării hotărârii,
schimbarea modului şi ordinii de executare a ei se supune recursului (art.252 din CPC).
35. Cuprinsul încheierii emise în camera de deliberare trebuie să corespundă exigenţelor
art.270 alin.(1) CPC.
36. Instanţa judecătorească, la emiterea încheierii, este obligată să acorde o atenţie
deosebită motivelor care au determinat concluziile instanţei, cu referirea la legea guvernantă.
37. Încheierea emisă fără retragerea completului în camera de deliberare trebuie să
conţină următoarele elemente, cu includerea acestora în procesul-verbal al şedinţei:
- problema asupra căreia se emite;
- motivele care au determinat concluziile instanţei şi legea guvernantă;
- dispoziţia instanţei;
- ordinea şi termenul de atac al încheierii, dacă este susceptibilă de atac (art.270 alin.(2)
CPC).
38. Se abrogă Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr.12
din 25.04.2000 "Cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei
procesuale civile la întocmirea hotărârii şi încheierii".
Chişinău, 7 iulie 2008
nr.2

32
HOTĂRÂREA
PLENULUI CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE
A REPUBLICII MOLDOVA
Cu privire la examinarea pricinilor civile în ordine
de apel nr.15 din 03.10.2005
Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, 2006, nr.1, pag.7
modificată de:
Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr.10 din 22.12.2008
În scopul aplicării corecte şi uniforme de către instanţele de judecată a normelor
procesuale, ce reglementează judecarea pricinilor civile în ordine de apel, având ca temei
studierea practicii judiciare, Plenul Curţii Supreme de Justiţie, în baza art.2 lit.e), art.16 lit.d)
din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, art.17 Cod de procedură civilă,
HOTĂRĂŞTE:
1. Conform art.119 din Constituţia Republicii Moldova şi art.15 CPC participanţii la
proces şi alte persoane interesate ale căror drepturi, libertăţi ori interese legitime au fost
încălcate printr-un act judiciar pot exercita căile de atac împotriva acestuia, în condiţiile legii.
Apelul este una din căile de atac, stabilite şi reglementate prin lege, deopotrivă ordinară,
devolutivă şi suspensivă de executare (dacă legea nu prevede altfel), declanşată de către
persoanele abilitate prin lege cu acest drept. Această cale de atac conferă instanţei ierarhic
superioare învestite cu soluţionarea apelului pe lângă competenţa verificării legalităţii şi
temeiniciei hotărârii atacate, şi unele atribuţii de judecată ale primei instanţe.
2. Conform art.241 alin.(6) CPC în dispozitivul hotărârii, în afară de concluzia instanţei
privind admiterea sau respingerea integrală sau parţială a acţiunii, repartizarea cheltuielilor de
judecată, în mod obligatoriu se va indica atât calea şi termenul de atac, cât şi instanţa prin
intermediul căreia urmează a fi exercitată calea de atac.
Menţiunea greşită în dispozitivul hotărârii a căii de atac, care poate fi exercitată
împotriva hotărârii conform legislaţiei în vigoare, sau lipsa unei asemenea menţiuni nu poate
fi de natură a deschide accesul la o cale de atac neprevăzută de lege, după cum nici nu poate
îngrădi dreptul la o cale de atac.
În cazul în care instanţa de judecată a indicat incorect calea de atac sau nu a indicat-o
deloc, instanţa este competentă de a verifica legalitatea şi temeinicia hotărârii contestate,
conform căii legale de atac.
3. Reieşind din modul de organizare a instanţelor judecătoreşti, potrivit naturii şi
scopului căilor de atac, ele urmează a fi exercitate într-o anumită consecutivitate. Aceasta
înseamnă că nu se poate exercita o cale extraordinară de atac atâta timp, cât partea are la
dispoziţie o cale ordinară de atac. Neexercitarea de către persoanele în drept a căii ordinare de
atac - apelul decade aceste persoane din dreptul de a ataca hotărârea cu recurs din moment ce
legea prevede această cale de atac (art.429 al in .(4) CPC), cu excepţia situaţiei în care, prin
soluţia pronunţată în instanţa de apel, la cererea de apel depusă de partea adversă, i s-a creat o
situaţie defavorabilă participantului la proces, faţă de situaţia creată prin hotărârea primei
instanţe.

Modele(7)

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Viewers also liked

Viewers also liked (20)

Similar to Modele(7)

Similar to Modele(7) (20)

More from Ilie Nicu

More from Ilie Nicu (20)

Modele(7)