2. Cum au apărut banii?
• Cu mulți ani în urmă strămoșii noștri trăiau din vânat, pescuit sau lucrau pământul,
deci erau vânători, pescari sau agricultori.
• Oamenii făceau schimb de produse între ei, fără mijlocirea banilor, adică marfă
contra marfă. De exemplu, cei care aveau animale dădeau la schimb piei, blănuri ,dinti
de delfin, lână și carne fermierilor, care dădeau la schimb grâne și legume.
• Acest schimb se numește troc (barter), care reprezintă forma cea mai simplă a
comerțului.
3. Trocul era complicat
Trocul era un mijloc de schimb dificil, complicat:
• trebuia să găsești un partener care să aibă produsele de care ai tu nevoie, care să
fie interesat de produsele tale (ex. să găsesc pe cineva care a cules mere și care
dorește să le schimbe pentru o găină de munte, pe care tocmai am prins-o în ultima
expediție de vânătoare);
• majoritatea produselor nu se puteau păstra prea mult timp, erau perisabile și se
stricau (ex. fructele, carnea de vânat);
• era greu să ajungi la o înțelegere cu partenerul de schimb (ex. câte mere ar trebui
să primesc pentru o găină?)
• Trocul avea un inconvenient: produsele schimbate nu aveau aceeași valoare.
4. Trocul s-a modificat
Treptat, trocul a început să se facă indirect, prin intermediul unor obiecte de care
toată lumea era interesată și care se puteau păstra mai mult timp, s-au introdus
banii-marfă (pietre șlefuite, mărgele de fildeș, perle, scoici etc.) :
- Blănurile și pieile de animale – care se puteau folosi pentru îmbrăcăminte;
- Sarea – aceasta se găsea greu și era prețuită pentru că dădea gust alimentelor
(de la sare vine cuvântul salariu!);
- Armele și uneltele – inițial din piatră, ulterior din bronz și fier.
5. Era nevoie de o schimbare
Obiectele folosite pentru intermedierea schimbului aveau însă unele neajunsuri:
- nu se puteau împărți în bucăți mai mici fără să își piardă valoarea;
- nu erau toate la fel, “standardizate” (unele blănuri erau mai mari, altele mai mici, unele mai
groase, altele mai subțiri, unele erau de vulpe argintie, altele de iepure);
- erau dificil de păstrat pentru mai mult timp (sarea se umezea de la apă, blănurile
putrezeau, armele rugineau).
Era nevoie de o altă soluție, de un obiect care:
→ să fie acceptat ca mijloc de schimb pentru toată lumea;
→ să poată fi păstrat mult timp, fără să se altereze;
→ să fie ușor de depozitat și de transportat.
6. Monedele metalice
• Banii așa cum îi știm azi, ca monede din metal pe care era întipărit un desen, au
început să fie emiși cu aproape 2800 de ani în urmă în regatul Lydiei (pe
teritoriul Turciei de azi)
• La început erau lucrate manual, dintr-un aliaj de aur și argint (electrum) care nu
ruginea și aveau forme neregulate.
• Primele monede cu chipul unei persoane au fost cele emise pe teritoriul Greciei
de azi, de Alexandru cel Mare (Macedon), acum 2400 de ani
• În Roma antică, fabricarea de monede era realizată în templul Iunonei Moneta,
de unde și originea cuvântului „monedă”. Mai târziu, când Imperiul Roman s-a
extins, au fost deschise și alte monetării, iar monedele romane au fost
acceptate pentru schimburi în toată Europa.
• Primele monede din aur au fost emise de ultimul rege al Lydiei, Cresus, acum
2700 de ani
7. Monedele metalice
• Bucățile de metal prețios au ajuns să intermedieze schimbul.
• Deoarece erau diferite atât din punct de vedere al greutății, cât și al
purității, acestea trebuiau evaluate de fiecare dată.
• La începuturi, moneda a fost o piesă rotundă de aur sau de argint.
• Autoritatea care emitea moneda stabilea denumirea, greutatea, valoarea,
precum și alte simboluri ce erau inscripționate pe monede: însemnele
statului și/ sau chipul conducătorului.
• Deși monedele reprezentau un mod de plată, apărea totuși o problemă:
când bunul avea o valoare ridicată, era nevoie de o cantitate mare de mo-
nede, ceea ce le făcea greu de transportat. Chinezii (care au inventat
hârtia), ingenioși din fire, au rezolvat acest impediment prin crearea banilor
de hârtie, aceasta fiind o variantă mai accesibilă lor. Ei nu dispuneau de
resurse suficiente de cupru pentru a bate monedele de care aveau nevoie.
8. Banii de hârtie
• Banii de hârtie au fost folosiți pentru prima dată în China (când Marco Polo
a vizitat China în 1271 se foloseau diverse bancnote de hârtie).
• În Europa, banii de hârtie au început să fie utilizați 300 de ani mai târziu;
până atunci au fost preferate monedele, datorită abundenței de metale
prețioase aduse din coloniile cucerite.
9. Banii de hârtie
• În secolul al XI-lea, negustorii italieni, în locul cantităților mari de monede, au
început să utilizeze hârtii de valoare, denumite „cambii”. Acestea aveau
pecetluite detaliile schimbului comercial, inclusiv numele negustorilor. Astfel,
hârtiile de valoare erau utilizate numai de către negustori, căci hoții nu erau
interesați să le fure.
• Cinci secole mai târziu, aurarii din Regatul Unit au început să emită hârtii de
valoare. Ei păstrau la loc sigur monedele din aur ale oamenilor, eliberând o
chitanță în care se specifica suma depusă de aceștia. Toată lumea avea încredere
în aurari! Chitanțele lor au ajuns să fie folosite ca mijloace de plată. Oamenii
știau că, acceptând o chitanță drept plată, se puteau duce la aurar, iar acesta le
dădea în schimb monede din aur. Băncilor le-a plăcut această metodă și au
început să emită chitanțe din hârtie pentru depozite. În schimbul acestora se
putea obține oricând aurul, argintul sau cuprul depozitat la bancă. Utilizarea
acestor chitanțe ca bani, a dat naștere bancnotelor pe care le cunoaștem în ziua
de astăzi. Acest tip de bani era numit „bani reprezentativi”.
10. Banii în Țările Române
Pe teritoriul românesc, primele monede au fost bătute în antichitate de cetățile grecești de
la Marea Neagră, Histria și Callatis (Mangalia).
❖ Cea mai veche monedă atestată pe teritoriul românesc este drahma de argint în
greutate de 8 grame, emisă de orașul grecesc (polisul) Histria în anul 480 î.Hr.
În Evul Mediu, domnitorii din Țările Române au bătut monede proprii din metale prețioase
(aur si argint):
- în Țara Românească – ducați, dinari și bani
- în Moldova – groși, jumătăți de gros
- în Transilvania – florini, ducați, dinari, taleri
• Prima monedă comună – paraua (1771-1774)
• Moneda era de bronz și avea pe ea stemele celor două principate. A fost pusă în
circulație în timpul ocupației ruse.
11. Primii bani românești (I)
• În perioada 1600 - 1859, în Țara Românească și în Moldova se foloseau preponderent
monede străine → cea mai folosită fiind talerul olandez (Löwentaler) - pe una din fețe
este reprezentat un leu ridicat în două labe ( leul rampant)
• Unirea celor două principate române sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza (1859) →
negocieri pentru baterea unei noi monede naționale → primele propuneri “românul ”și
“romanatul”
• În 1860 au fost bătute de probă câteva monede, însă acestea nu au fost puse niciodată în
circulație.
12. Primii bani românești (II)
În 1867, în primul an de domnie a lui Carol I este adoptată Legea pentru influențarea
sistemului monetar național și pentru fabricarea monedelor naționale.
→ moneda națională devine leul
→ leul era împărțit într-o sută de unități, numite bani
Primele monede emise în 1867 au fost cele divizionare, cu valori nominale de 1 ban, 2 bani, 5 bani
și 10 bani (bătute în Anglia)
Ulterior, s-a emis prima monedă românească de aur cu valoarea nominală de 20 lei (doar
200 de exemplare)
În 1877, Ministerul Finanțelor a pus in circulație biletele ipotecare - primele bancnote
românești (bani din hârtie)
13. Primii bani românești (III)
• În 1870 a fost înființată Monetăria Statului, instituția care avea ca obiectiv, la fel ca
și astăzi, baterea monedelor
• În 1880, a fost înființată prima bancă de emisiune: Banca Națională a României
(singura abilitată să emită monede și bancnote).
16. Bancnote românești (III)
Bancnota de 10 bani emisă în
1917 de Ministerul de Finanțe
este cea mai mică bancnotă din
lume ca mărime, fiind inclusă în
Cartea Recordurilor
18. €uro – moneda Europei
Statele UE care folosesc Euro ― Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța,
Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxembourg, Malta, Olanda,
Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania
Statele UE care nu folosesc încă Euro ― Bulgaria, Croația, Cehia, Danemarca, Ungaria,
Polonia, România, Suedia
România și-a propus adoptarea Euro în 2024.
19.
20.
21. Istoria banilor
• David Graeber, antropolog american a dezvoltat o teorie amplă
despre istoria banilor și datoriilor.
• El crede că în dezvoltarea banilor rolul datoriilor, împrumuturilor și
evidenței acestora era cel definitoriu (teoria a apărut pentru prima
oară în cartea sa Debt: The First 5000 Years). Când sistemul
funcționează pe bază de încredere, nu este neapărat nevoie de
definirea clară a valorii bunurilor. Însă în cazurile conflictuale deja
este nevoie de a define cine, cui, ce datorie are, argumentează
Graeber.
• În perioadele în care nu au existat bani disponibili, rolul vital era al
creditelor și favorurilor. Acestea reușeasu să atingă dimensiuni atât
de semnificative, încât societățile ajungeau în situații de criză (de
exemplu, ajungeau să fie fugitive), iar regii mai degrabă ștergeau
datoriile astfel reechilibrând pacea socială.
22. Ce sunt banii?
Banii sunt mai mult decât o bucată de hârtie sau o monedă metalică.
Aceștia au o anumită valoare acceptată de toată lumea, indiferent din ce
țară este acea persoană. Țările sau grupuri de țări au bani diferiți. Așa cum
sunt leii, dolarii sau euro.
Astăzi, banii sunt reprezentați de monede, bancnote, bani scripturali,
precum și de alte instrumente, având forme și denumiri specifice fiecărei
ţări în parte.
23. Ce sunt banii?
• mijlocul universal acceptat de plată pentru bunuri și servicii sau de achitare a
datoriilor.
MASA MONETARĂ (cantitatea de bani existentă în circulație la un moment
dat), formată din:
• Bani numerar (cash): monede, care sunt confecționate din metal și au o
valoare atribuită, recunoscută de toată lumea; bancnote, care sunt niște
hârtii inscripționate pe ambele fețe și, de asemenea, cu o valoare atribuită și
recunoscută de toți oamenii.
• Bani de cont (bani scripturali): banii din conturile bancare, sunt fie cei depuși
de oameni într-un cont, fie banii alocați de bancă sub formă de împrumut
unei persoane. Pentru acești bani se emite un card care face legătura între
persoana ce deține contul și banii din bancă. Plățile și tranzacțiile pot fi
realizate în prezent și prin intermediul banilor electronici (carduri).
24. Ce sunt banii?
• Valoarea banilor depinde de puterea de cumpărare, atât pe piața
internă, cât și de raportarea monedei naționale la alte valute existente pe
piață.
Indiferent de forma pe care o îmbracă, cash (monede și bancnote) sau
sumele din conturile bancare, banii pot fi folosiți pentru:
• achiziționarea unor bunuri sau servicii (achiziționarea de mâncare sau
a unui cadou, vacanțe) – funcția de mijloc de schimb;
• stingerea unor obligații cum ar fi plata impozitelor (de exemplu,
impozitul pentru locuință sau mașină), a taxelor, a amenzilor – funcția
de mijloc de plată;
• economisire, adică păstrarea pentru mai târziu a unei sume de bani;
• măsurarea valorii bunurilor și serviciilor
25. De ce avem nevoie de bani?
Banii sunt importanți în viață. Avem nevoie de bani pentru a plăti lucruri
necesare traiului – mâncarea, cheltuielile pentru locuință, dar și pentru a ne
cumpăra acele lucruri pe care ni le dorim și ne aduc bucurie (înghețată,
dulciuri, jocuri, vacanțe etc.)
Cum putem obține bani?
În general, în funcție de vârstă, banii provin din:
• Salariu - venitul primit de un angajat al unei companii
• Câștigul unei afaceri ca antreprenor – venit din profitul propriei afaceri
• Alocația – suma de bani oferită de stat sau de către părinți
• Bursa de studii este venitul pe care un elev îl primește
• datorită rezultatelor bune
26. Funcțiile banilor
“Banii reprezintă sângele care irigă economia”, „un mijloc modern de schimb și
unitatea etalon în care se exprimă prețurile …”.
Paul Samuelson, laureat al Premiului Nobel pentru economie
„Banii sunt instrument general al comerțului prin intervenția căruia mărfurile se
cumpără și se vând”. Adam Smith
Funcțiile banilor:
• Mijloc de schimb, bunurile și serviciile sunt achiziționate contra banilor (vânzare-
cumpărare);
• Mijloc de plată, deoarece ei reprezintă un etalon prin care pot fi exprimate plățile
(plăți ale impozitelor, ale chiriilor, ale salariilor, etc.).
• Măsură a valorii mărfurilor și bunurilor care se produc în societate (valoarea
bunurilor se exprimă în bani. Aceștia reprezintă etalonul de măsurare a valorii.
Expresia bănească a măsurării valorii este prețul);
• Mijloc de tezaurizare (de depozit de valoare) – adică de acumulare și păstrare a
avuției/economiilor, prin capacitatea lor de a-și păstra valoarea timp îndelungat.
27. Funcțiile banilor
Pentru a îndeplini aceste funcții, banii trebuie să aibă anumite proprietăți:
• Să fie unanim acceptați – ex. când te duci la orice piață din România, toți
vânzătorii acceptă bancnotele și monedele emise de BNR;
• Să fie standardizați / uniformi (“fungibili”) – ex. toate bancnotele de 100 de lei
să arate la fel;
• Să fie rezistenți – să poată fi folosiți pentru un timp îndelungat;
• Să aibă unități divizionare – ex. în România există bancnote de 500 lei, 200 lei,
100 lei, 50 lei, 10 lei, 5 lei, 1 leu și monede de 50 bani, 10 bani, 5 bani și 1 ban;
• Să poată fi ușor de păstrat și de transportat;
• Să fie rari.
28. Puterea de cumpărare a banilor
Ce poți cumpăra cu 1 leu?
Dar cu 1 euro?
Banii au valori diferite, în funcție
de statul care îi emite!
30. Film educațional
• Istoria banilor: http://youtu.be/kkUR9peE-6k
https://www.youtube.com/watch?v=wMT0PfzS6F0 12 min
https://www.youtube.com/watch?v=Zp0V3nysxCI 9 min
https://www.youtube.com/watch?v=ZTJIwbC3tzQ
• Istoria leului:
https://www.youtube.com/watch?v=0SpZDbc4Q18
• Fun facts: simboluri ale bogăției: https://edutime.ro/5731-2/
„Nu salariul te face mai bogat, ci obiceiurile tale de consum.”
Charles A. Jaffe
