formare

1. Formare de
FORMATORI
“De aici incepe jocul
Ascult si invat sa aud
Privesc si invat sa vad…” Robert H. Vaughn

2. CELE SAPTE LEGI AFLATE LA TEMELIA
SUCCESULUI
ROB PARSONS (2002)
Legea 1: Nu alegeti sa fiti bogat in bani si sarac in
timp.
Legea 2: Incredintati-va ca munca d-voastra face cu
adevarat diferenta.
Legea 3: Folositi-va atuurile.
Legea 4: Credeti in putere viselor.
Legea 5: Puneti familia inaintea carierei.
Legea 6: Pastrati-va legatura cu realitatea.
Legea 7: Nu va multumiti cu succesul – straduiti-va
sa dobanditi un rost in viata.

3.  Training-ul este procesul de transmitere catre
participanti intr-o maniera planificata si structurata
a unor informatii ce trebuie sa duca la schimbari
comportamentale si imbunatatiri ale performantei.
 Formatorul este specialistul în formare care
proiectează, derulează, evaluează şi revizuieşte
activităţi teoretice / practice şi / sau programe de
formare şi dezvoltare a competenţelor profesionale,
derulate în instituţii specializate sau la locul de
muncă! (conform Standardului Ocupaţional, 2007).

4. OBIECTIVELE FORMARII
 Identificarea nevoilor de instruire
 Definirea ANDRAGOGIEI
 Comunicarea eficienta
 Utilizarea metodelor de formare
 Captarea atentiei
 Controlul emotiilor
 Gestionarea conflictelor
 Livrarea interactiva si dinamica a sesiunii de instruire
 Evaluarea programului de formare

5. Identificarea stilurilor de invatare
1. (Kolb, 1984)
STILURI DE
INVATARE
REFLEXIV ACTIV TEORETIC PRAGMATIC

6. După COMPONENTA GENETICĂ implicată

7. Stilul AUDITIV

9. Principiile andragogiei (Knowles 1998)
 Adultii sunt autonomi si independenti in modul in care
abordeaza invatarea.
 Adultii invata cel mai bine prin metode experentiale.
 Adultii sunt constienti de nevoile specifice de invatare,
determinate de viata sau munca lor.
 Adultii simt nevoia de a-si aplica cunostintele sau
aptitudinile nou-acumulate.
 Invatarea trebuie privita ca un parteneriat intre trainer si
cursant, iar experientele proprii trebuie folosite ca
resurse in cadrul procesului.
Andragogia – Invatarea la
adulti

10. PEDAGOGIE
 activitatea elevului este dirijată
de profesor;
 profesorul este responsabil de
cunoştinţele predate, modul de
predare (strategii didactice),
organizarea activităţii;
 profesorul evaluează activitatea
elevului;
 elevul nu are o experienţă
anterioară suficient de bogată ca
să poată fi utilizată ca sursă în
învăţare pentru colegi sau
profesor;
 experienţa profesorului este cea
mai importantă;
ANDRAGOGIE
 învăţarea adulţilor este
autodirijată;
 decid ei înşişi ce este important
de învăţat;
 aceştia îşi asumă răspunderea cu
privire la propria activitate;
 adulţii îşi autoevaluează
performanţele şi progresul;
 adulţii au o experienţă
anterioară semnificativă
cantitativ şi calitativ;
 având experienţe de viaţă
bogate şi diverse, adulţii
constituie unul pentru altul surse
de învăţare reciprocă, chiar şi
pentru formator;
 experienţa anterioară diferită
asigură diversitatea în grupele de
adulţi;

11. INVATAREA DE LA O
ALTA PERSOANA
• feedback
• reflectie
• provocare
• sprijin
• imitare
PROCESE DE INVATARE

12. INVATAREA PRIN SARCINI
 asumare raspundere
 luarea de decizii
 expunerea la alte puncte de vedere
 provocare
 observare

13. INVATAREA IN COLECTIV
 interactiune
 constientizare
 gandire strategica
 exercitare influenta

14. Chestionarul
Discutiile libere
Interviul
Evaluari anterioare
Cerintele pietei muncii
INSTRUMENTE DE IDENTIFICARE A
NEVOILOR DE FORMARE

15. • Determina ceea ce viitorii participanţi ştiu deja;
• Identifica ce anume au nevoie participanţii să ştie pentru
a-şi îmbunătăţi performanţele;
• Permite construirea de programe de formare centrate
strict pe domeniile în care cursantii prezintă deficienţe;
• Permite formularea obiectivelor pentru programele de
formare;
• Permite creşterea cunoștințelor şi abilităţilor;
Necesitatea analizei nevoilor de
formare

16. PROIECTAREA EVENIMENTULUI DE
INSTRUIRE
Ce? (Informatia
corespunzatoare)
Cum? (In modul
potrivit)
Unde?
De ce? (Intentia
noastra)
Cand? (La timpul
potrivit)
Cine? (Cunoastarea
participantilor)

17.  relaţia între formator şi adultul cursant trebuie să treacă
dincolo de afinităţi, preferinţe sau antipatii personale;
 folosirea întrebărilor deschise, ce invită la dialog, reflecţie,
conştientizarea implicării (contribuie la dezvoltarea
încrederii);
 afirmarea pozitivă a cursanţilor (aprecierea, lăudarea lor);
 respectul mutual;
 implicarea cursanţilor în sarcini semnificative pentru ei;
 responsabilizarea cursanţilor;
 necesitatea răspunderii imediate la întrebările adresate de
cursanţi;
 stabilirea rolurilor (Adultul trebuie să ştie ce rol are de
îndeplinit în grup)
DEZVOLTAREA UNOR RELAŢII POZITIVE
ÎNTRE FORMATOR ŞI CURSANTI

18. PARAVERBAL
38%
NONVERBAL
55%
VERBAL
7%
COMUNICAREA

19.  Cumulul de mesaje, ce nu sunt exprimate prin cuvinte şi care pot
fi decodificate, creând înţelesuri Aceste semnale pot repeta,
contrazice, înlocui, completa sau accentua mesajul transmis prin
cuvinte.
 Mesajele comunicarii nonverbale sunt transmise prin mimica,
privire, gestica si prin elementele de paralimbaj.
 Expresiile faciale
 Miscarile si postura corpului
 Gesturile
 Contactul vizual
 Distanta
 Vocea
COMUNICAREA NONVERBALA

20. Este reprezentata de modul in care sunt folosite
cuvintele, prin folosirea caracteristicilor vocii.
Se referă la: tonul vocii, viteza vorbirii, ritmul şi
inflexiunile rostirii, intensitatea, volumul vocii,
pauzele, sublinierile, alte sunete produse.
Modul de folosire a vocii şi mai ales tonul pot să:
o susţină/întărească mesajul verbal
o contrazică mesajul
o deformeze mesajul
o înlocuiască mesajul
COMUNICAREA PARAVERBALA

21. COMUNICAREA VERBALA
Un mesaj redat prin intermediul unor cuvinte
reprezinta o comunicare.
Si poate fi:
Comunicare orala
Comunicare scrisa
RETINE! Nu vei avea niciodata o a doua sansa ca sa
produci prima impresie.
Primele 90 de secunde ale unei intalniri reprezinta
90% din impresia pe care o produceti celorlalti!

22. “Eul” se simte “celălalt”
Pentru a-i trăi:
stările
gândurile
acțiunile
fără pierderea identității proprii
CAPACITATEA EMPATICA A FORMATORULUI

23. ETAPE ALE PROCESULUI DE EMPATIZARE
TRANSPUNERE
RECUNOAȘTERE
EMOȚII, GÂNDURI, ACȚIUNI
ALE CELUILALT
DETAȘARE
DE CELĂLAT

24. O forma structurata de ascultare si raspunsuri cu focalizarea
atentiei asupra vorbitorului.
 Necesita cel putin urmatoarele 3 elemente:
 FOCALIZAREA pe ceea ce spune vorbitorul (se asculta cu
atentie)
 REFORMULAREA afirmatiilor auzite – permite vorbitorului
sa-si dea seama daca mesajul a fost intr-adevar inteles
 PUNEREA DE INTREBARI DESCHISE – incurajeaza vorbitorul
sa ofere mai multe detalii si astfel se evita neintelegerile.
ASCULTAREA ACTIVA

25. Pasii de urmat spre o ascultare activa eficienta:
 Priveste in ochi persoana care vorbeste.
 Evita pe cat posibil sursele de distragere
 a atentiei.
 Ofera raspunsurile potrivite care vor incuraja persoana ce vorbeste sa
continue.
 Concentreaza-te asupra cuvintelor interlocutorului.
 Nu te lasa distras de gandurile tale.
 Pastreaza-ti spiritul deschis.
 Nu da sfaturi daca nu iti cere.
 Permite-i interlocutorului sa-si exprime ideile fara sa-l intrerupi.
 Adreseaza intrebarile potrivite.
 Fara idei preconcepute.

26. MOTIVAREA PARTICIPANŢILOR LA FORMARE
„Motivarea este ceea ce energizeza, directioneaza si
sustine un comportament.” (Steers si Porter, 1988)
Psihologul american A.Maslow organizează nevoile într-o
structură cunoscută sub denumirea de piramida
nevoilor. Pornind de la bază, cele 7 categorii de nevoi
ale piramidei sunt:

27. NEVOIFIZIOLOGICE
nevoi de bază – aer, apă, hrană, adăpost, căldură, somn, sex
NEVOIDE SIGURANŢĂ
protecţie,securitate, ordine, legi, limite, stabilitate etc.
NEVOIDE APARTENENŢĂ
familie, afecţiune, relaţii interumane, grupuri de muncă
NEVOIDE STIMĂ
realizare,statut, responsabilitate, reputaţie
NEVOIDE AUTOREALIZARE
creştere personalăşi împlinire de sine

28. Condiţii necesare pentru crearea unei situaţii motivante
(Vinţanu, 1998):
existenţa unui interes pozitiv pentru activitatea
desfăşurată;
prezenţa unei atenţii continue în activitate;
rezistenţa la oboseală şi la momentele critice;
interes pentru progresul sau performanţele
realizate;
ritm alert de desfăşurare a activităţilor.

29. FACILITAREA ACTIVITĂŢILOR DE
ÎNVĂŢARE
Cei 5 F ai facilitarii:

30. Foarte prietenos
 O atitudine prietenoasă oferă participanţilor un sentiment de relaxare
care contribuie la îmbunătăţirea calităţii contribuţiei lor. Un zâmbet
atrage după sine alt zâmbet.
Ferm
 Întotdeauna vor exista limite de timp. Facilitatorul are responsabilitatea
de a duce discuţia mai departe, deşi unii participanţi se vor împotrivi.
Focalizat
 Fiecare sesiune de curs necesită o focalizare. Fiecare sesiune trebuie să
respecte, mai mult sau mai puţin, planul iniţial. A rămâne focalizat poate
însemna şi a fi ferm.
Flexibil
 Unele discuţii pot devia de la programul iniţial. Facilitatorul trebuie să
hotărască situaţiile în care acestea pot fi continuate sau în care acestea
necesită redirecţionare.
Fair play
 Toţi participanţii trebuie trataţi în acelaşi fel şi trebuie să le fie oferite
ocazii de implicare. Facilitatorul are responsabilitatea ca toată lumea să
înveţe.

31. CURSANTUL
DOMINANT
TIPURI DE PARTICIPANTI SI
MODALITATI DE ABORDARE

32. Caracteristici: grabit, galagios, direct,
interesat de rezultatul final
Abordare:
Tonul vocii trebuie sa fie hotarat.
Discutia este la obiect, fara detalii in exces.

33. CURSANTUL
STABIL
Caracteristici: calm,
organizat, flexibil
Abordare:
Tonul vocii trebuie sa fie
cald.
Se asculta cu rabdare si i
se acorda un timp de
gandire inainte de a da un
raspuns.

34. CURSANTUL TIMID
Caracteristici: taciturn,
retras, introvertit, nesigur
Abordare:
Tonul vocii trebuie sa fie
cald.
Este ascultat cu rabdare.
Este dat drept exemplu in
anumite situatii pentru a-l
incuraja.

35. CURSANTUL
ATOTSTIUTOR
Caracteristici:
monopolizeaza discutia,
este bine informat.
Abordare:
Adreseaza-i o intrebare
foarte dificila!
Asteapta pana face o
pauza in discutie si
schimba subiectul!

36. Alti factori:

37. GESTIONAREA CONFLICTELOR

39.  MENŢINEREA UNEI RELAŢII POZITIVE PE PERIOADA
CONFLICTULUI prin: ascultare activă, utilizarea întrebărilor
deschise pentru clarificarea mesajelor.
 FOCALIZAREA PE PROBLEMĂ, NU PE PERSOANĂ, folosirea unor
termeni concreţi, specifici,comportamentali în descrierea
situaţiei şi nu generali, utilizarea unui limbaj adecvat.
 UTILIZAREA COMUNICĂRII DIRECTE ŞI POZITIVE
 IDENTIFICAREA BARIERELOR ÎN REZOLVAREA CONFLICTULUI.
(judecarea persoanei şi nu evaluarea mesajului, ascultarea
interlocutorului pentru a identifica greşelile şi nu pentru a
înţelege mesajul, convingerea că numai el are dreptate).

40. FEEDBACK-UL este un instrument
folosit permanent, indiferent de
domeniu, atat in viata personala
cat si in viata profesionala si
inseamna a descrie altei persoane
comportamentul acesteia si ceea ce
a simtit receptorul ca reactie la
comportamentul emitentului.
FEEDBACK-UL

41. Feedback evaluativ:
Este bine primit doar atunci când e pozitiv;
Poate fi ușor confundat de interlocutor ca fiind un
atac personal;
Evaluează fără a separa persoana de acțiune.
CLASIFICARE

42. Feedback prescriptiv:
NU oferă o infomație precisă;
Este lipsit de consistență;
Poate fi ușor confundat de interlocutor ca fiind un
sfat și nu un feedback.

43. Feedback descriptiv
 Corespunde noțiunii de feedback autentic;
 Nu emite judecăți de valoare;
 Este solicitat, de obicei;
 Este bine țintit și specific;
 Descrie fara a judeca, impactul si sentimentele legate de
comportamentul observat
 Genereaza rezultate remarcabile si reduce reactia
defensiva din partea interlocutorului
 Ofera informatii ce maximizeaza invatarea

44. Regulile feedback-ului
 Alocă-ți timpul necesar pentru a acorda un feedback complet;
 Fii sincer;
 Critică acțiunea, nu persoana;
 Folosește exemple concrete, fii specific;
 Acceptă faptul că poți întâmpina rezistență – acordă spațiu și
timp interlocutorului;
 Evită extremele în adresare (cuvinte precum ”niciodată”,
”mereu”, ”cel mai”)
 Folosește des persoana I (”EU cred că...”) și adresarea directă;
 Oferă feedback doar pentru situațiile în care interlocutorul
poate schimba ceva;
 Oferă feedback ținând cont de noțiunile de confidențialitate și
discreție.

45. Observă ceea ce persoana spune și face (am observat
că…)
Descrie fără a judeca, ceea ce ai văzut (am văzut că, A, B,
C, …)
Descrie sentimentele/gândurile tale legate de
comportamentul observat (am simțit…)
Descrie impactul asupra ta (mi-a plăcut, nu mi-a plăcut, m-a
demotivat, nu m-a demotivat, etc.)
“Atunci cand primesti un
feedback,
spui doar “Multumesc!”.
Nu trebuie nici sa te certi, nici
sa contrazici, nici sa dai
feedback la feedback!”

46. CONTROLUL EMOTIILOR

47. Emotiile sunt reactii la evenimente
semnificative, incluzand reactiile
fiziologice si comportamentale.
Definitie!

48. Clasificare emotii - Daniel Goleman

49. 1. Descopera sursa emotiilor tale.
2. Ia atitudine si indeparteaza sursa temerilor
tale.
3. Concentreaza-te asupra a ceea ce vrei.
Sfaturi pentru controlul emotiilor

50. Limbaj Verbal:
• Glume
• Prezentare atipica
• Parasirea subiectului
TEHNICI DE CAPTARE A ATENTIEI

51. Limbaj nonverbal:
• Gestica
• Mimica
• Contact vizual
• Postura

52. Limbaj paraverbal:
• Ruperi de ritm
• Cresterea/scaderea volumului
• Ton
• Momente de tacere

53. DISCURSUL IN PUBLIC

54. • discurs care INFORMEAZA
• discurs care CONVINGE
• discurs care EMOTIONEAZA
• discurs care AMUZA
TIPURI DE DISCURS

55. 1. INTRODUCEREA
2. CORPUL DISCURSULUI
3. INCHEIEREA
ELEMENTELE DISCURSULUI

56. • SA STII FOARTE BINE DISCURSUL
• SA EXERSEZI! IAR SI IAR SI IAR!
• SA CUNOSTI AUDIENTA
• SA CUNOSTI INCAPEREA
• RELAXEAZA-TE!
• IMAGINEAZA-TI CUM TII DISCURSUL
• REALIZEAZA CA OAMENII VOR CA TU SA AI
SUCCES!
• NU-TI CERE SCUZE PENTRU EMOTII
• CONCENTREAZA-TE ASUPRA MESAJULUI, NU
ASUPRA MEDIULUI
• CASTIGA EXPERIENTA!
SFATURI

57. PUBLIC SPEAKING
Este arta de a vorbi unui
grup de oameni intr-un mod
structurat si deliberat, cu
intentia de a informa,
influenta/convinge sau
distra audienta.

58. Martin Luther King Jr.
https://www.youtube.com/watch?v=bC9t2myZD3Y

59. EVALUAREA reprezintă
totalitatea activităţilor prin care
se colectează, organizează şi
interpretează datele obţinute în
urma aplicării unor instrumente de
masura, în scopul emiterii unei
judecăţi de valoare pe care se
bazează o anumită decizie în plan
educaţional.
EVALUAREA
PARTICIPANTILOR

60. Evaluarea performantei are trei functii:
 Diagnostica (face cunoscute situatiile si factorii ce duc la obtinerea
anumitor rezultate, stabilind eventual proceduri de remediere a unor
puncte critice)
 Prognostica (anticiparea performantelor viitoare pe baza rezultatelor
inregistrate, de obicei aceasta functie se asociaza celei de diagnoza,
fiind complementare)
 De certificare (a nivelului de cunostiinte si abilitati ale participantilor
la incheierea unei perioade de instruire)

61. EVALUAREA INITIALA:
Se realizeaza la inceputul programului de instruire pentru a
stabili nivelul de pregatire al cursantilor
Se identifica astfel nivelul de cunostinte, competente si
aptitudini, in scopul atingerii obiectivelor propuse.
Evaluarea initiala sprijina planificarea activitatii formatorului
TIPURI DE EVALUARI

62. EVALUAREA PE PARCURS:
 Ofera permanent posibilitatea de raportare la obiectivele
propuse si evidentiaza progresul inregistrat
 Feedback-ul obtinut este mai util si eficient, ajuta
formatorul si cursantul sa isi adapteze activitatea viitoare la
specificul situatiei

63. EVALUAREA FINALA:
 Se realizeaza la sfarsitul perioadei de instruire
La finalul trainingului se evalueaza:
 masura in care au fost atinse obiectivele
 continutul prezentat
 forma in care a fost prezentat
 lucrurile placute/neplacute
 organizare
 comunicare/atmosfera
 aplicabilitatea trainingului
 prestatia trainerului

64. Instrumente de evaluare:
 Teste
 Chestionare
 Observatii asupra performentei, practicii sau
aptitudinilor interpersonale
 Discutii sau analiza de grup
 Interviuri individuale sau de grup

65.  Reflecţia personală este o
modalitate de comunicare la
nivelul dialogului şi limbajului
intern, care presupune
concentrarea interioară şi
focalizarea gândirii asupra unor
idei, a unui subiect, a unei idei
 Tipuri de reflectie:
 Individuala
 Colectiva/de grup
 Deductiva
 Critica
 Spontana
 Ocazionala
 Din exterior sau autodirijata
Incurajarea reflectiei personale

66. PRINCIPALELE METODE DE FORMARE

67.  Explicatia: metodă de expunere verbală, care urmăreşte dezvăluirea,
clarificarea, asigurarea înţelegerii unor noţiuni, principii.
 Prelegerea: expunerea unui volum mare de cunoştinţe, idei, teorii,
concepţii, prin confruntări şi argumentări cât mai detaliate.
 Conversatia: Convorbire care se realizează între formator si cursanti, prin
care se stimulează şi se dirijează activitatea de învăţare a acestora. Se
bazează pe întrebări şi raspunsuri.
 Dezbaterea: Schimb reciproc, organizat şi constructiv de informaţii,
impresii, păreri, aprecieri critice, propuneri, axate în jurul unui subiect
luat în studiu, în jurul unui exemplu, al unui fapt concret etc.
 Brainstorming: Constă în elaborarea în cadrul unui grup, în mod spontan
şi în flux continuu, a unor soluţii, idei originale necesare rezolvării unei
probleme.
 Observatia: Modalitatea de formare a capacităţilor de percepere activă
 Studiul de caz: analiza unei situatii specifice
 Exercitiul: Este modalitatea de efectuare conştientă şi repetată a unor
acţiuni şi operaţii în scopul formării de priceperi şi deprinderi practice
sau intelectuale, dezvoltării unor capacităţi şi atitudini
 Jocul de rol: Metodă bazată pe simularea unor funcţii, activitati,
fenomene

68.  Împărtăşirea experienţelor;
 Descoperire individuală a lucrurilor;
 Învăţarea din greşeli;
 Experimentarea;
 Implicarea tuturor;
 Amuzament;
 Ii provoci pe ceilalţi să gândească;
 Să reflectezi asupra a ceea ce ai învăţat;
 Dezvoltara încredere;
 Multitudine de activităţi;
 Oamenii care comunică, împărtășesc,
discută;
 Accesibilă oricui.
INVATAREA PRIN DINAMICA DE GRUP

69.  iniţiator - contribuitor
 căutător de informaţii
 cel care cere opinii
 cel care oferă opinii
 cel care oferă informaţii
 cel care elaborează
 coordonator
 orientator
 evaluator – critic
 energizant
 tehnician al procedurilor
 înregistrator
ROLURI IN GRUP

70. Procesul de formare începe cu identificarea şi
analiza nevoilor de formare şi continuă cu celelalte
etape necesare în derularea procesului de formare,
proiectarea formării, desfăşurarea formării,
evaluarea procesului de formare.
Analiza nevoilor poate fi abordată din trei puncte de
vedere:
Analiza nevoilor unor zone de ocupare;
Analiza nevoilor anumitor agenţi economici;
Analiza nevoilor solicitanţilor de locuri de muncă;
Analiza meseriilor şi a competenţelor de referinţă.

71. PROIECTAREA PROGRAMELOR DE FORMARE
Proiectarea presupune parcurgerea etapelor redate în schema
următoare:

72. Proiectarea unei activităţi de formare presupune
parcurgerea unor etape distincte care are rolul de a
ghida şi orienta demersul practic în care sunt
implicaţi agenţii formării.
Aceste etape sunt:
stabilirea obiectivelor operaţionale, (concrete);
selectarea, prelucrarea şi adecvarea conţinutului;
elaborarea strategiei de formare şi stabilirea
metodologiei de evaluare/autoevaluare.

73. MIJLOACELE DE TRANSMITERE A INFORMATIILOR
Mijloacelor auditive:
 cd-player
 casetofon
 microfon.
Mijloace vizuale:
 Graficele
 Video
Retroproiector/videoproiector
 Diapozitivele
 Mijloace scrise
 Copii xerox
 Tabla
 Flipchartul

74. ORGANIZAREA
PROCESULUI DE FORMARE

75. Evaluarea este procesul prin care informaţiile sunt
colectate şi analizate pentru a stabili în ce măsură
planul de training şi-a atins obiectivele. Evaluarea îi
ajută pe formatori să ia decizii obiective de
îmbunătăţire a activităţii de instruire.
EVALUAREA PROCESULUI DE
FORMARE

76. Deciziile care se pot lua în urma acestei etape pot să răspundă următoarelor
întrebări:
 Cum şi-a atins fiecare curs obiectivele de creştere a performanţi individuale?
 Cum se poate îmbunătăţi selecţia participanţilor pentru programul de formare?
 Cine ar mai putea fi inclus în participarea la formare?
 Care a fost calitatea diferitelor elemente ale activităţii de formare În cadrul
evaluării procesului de formare se au în vedere următoarele aspecte:
 cunoştinţe, atitudini, aptitudini, deprinderi;
 dacă ştiu şi ce ştiu să facă participanții, cum ştiu să aplice în viaţa reală ceea ce au
învăţat;
 atingerea obiectivelor legate de un anumit conţinut
 modul de folosire a unui aparat sau un mijloc de învăţământ stabilit dinainte;
 organizarea şi desfăşurarea procesul de învăţare;
 achiziţiile dobândite în timpul procesului (cunoştinţe, abilităţi, atitudini noi)
 procesele de instruire;
 prestaţia formatorului
 trăsături de personalitate şi de conduită;

77. Evaluarea post program de training se poate face
prin intermediul următoarelor metode:
 Observarea din partea managerului de linie a performanţei
angajaţilor;
 Observarea din partea trainerului a performanţei
angajaţilor;
 Un chestionar din urmărire / follow-up realizat de către
supervizor şi trainer;
 Un interviu structurat de urmărire / follow-up realizat de
către supervizor sau trainer;
 Un interviu telefonic realizat de către trainer;
 Analiza incidentelor critice;
 Consultarea jurnalelor de învăţare.