Taxonomia lui bloom

1. Ierarhia tradiţională a proceselor cognitive
În 1956, Benjamin Bloom a scris primul volum al taxonomiei obiectivelor educaţionale:
domeniul cognitiv, iar descrierea sa a proceselor gândirii ierarhizate pe şase niveluri a fost de
atunci adaptată şi utilizată la scară largă, în nenumărate contexte. Lista sa de procese cognitive
este organizată pornind de la cele mai simple, amintirea cunoştinţelor, până la cele mai
complexe, cum ar fi emiterea unei judecăţi cu privire la valoarea unei idei.
Taxonomia lui Bloom a obiectivelor educaţionale (tradiţională)
Capacităţi Definiţie Cuvinte cheie
Cunoaştere Amintirea informaţiilor identifică, descrie, numeşte, etichetează,
recunoaşte, reproduce, urmăreşte
Înţelegere Înţelegerea sensului, parafraza unui concept rezumă, modifică, apară, parafrazează,
interpretează, dă exemple
Aplicare Utilizarea informaţiilor sau a conceptului într-o
situaţie nouă
construieşte, face, formează, modelează, prezice,
pregăteşte
Analiză Descompunerea informaţiilor sau a conceptelor în
părţi pentru a le înţelege mai bine
compară/ contrastează, descompune, distinge,
selectează, separă
Sinteză Folosirea ideilor pentru a produce ceva nou repartizează pe categorii, generalizează,
reconstruieşte
Evaluare Emiterea de judecăţi de valoare laudă, critică, judecă, justifică, argumentează,
susţine
Lumea de astăzi este totuşi diferită de cea pe care o reflecta taxonomia lui Bloom în 1956.
Specialiştii în domeniul pedagogiei au învăţat mult mai multe despre cum învaţă elevii şi cum
predau profesorii şi recunosc acum că procesele de predare şi învăţare cuprind mult mai multe
decât cogniția. Aceste procese implică şi sentimentele şi convingerile elevilor şi ale profesorilor,
precum şi mediul social şi cultural al clasei.
Mai mulţi psihologi au lucrat pentru a transforma conceptul de bază al unei taxonomii a
capacităţilor cognitive într-unul mai relevant şi mai apropiat de realitate. Elaborând propria
taxonomie a obiectivelor educaţionale, Marzano (2000) aduce următoarea critică la adresa
taxonomiei lui Bloom: chiar structura taxonomiei, pornind de la nivelul cel mai simplu al
cunoştinţelor şi ajungând la cel mai dificil al evaluării, nu se sprijină pe o cercetare. O taxonomie
ierarhică implică faptul că fiecare capacitate aflată la un nivel superior este compusă din
capacităţile de la nivelurile de mai jos; înţelegerea necesită cunoştinţe; aplicarea necesită
înţelegere şi cunoştinţe şi aşa mai departe. Acest lucru, potrivit lui Marzano, nu este adevărat în
ceea ce priveşte procesele cognitive din taxonomia lui Bloom.
Iniţiatorii teoriei originale a celor şase procese de gândire au presupus că proiectele complexe
necesită unul dintre procese într-o măsură mai mare decât celelalte. O sarcină era în primul rând
una de „analiză” sau una de „evaluare”. Acest lucru nu s-a dovedit a fi adevărat, ceea ce explică
dificultatea pedagogilor în a clasa activităţi de învăţare provocatoare pe baza acestei taxonomii.

2. Anderson (2000) susţine că în aproape toate activităţile de învăţare complexe sunt implicate mai
multe capacităţi cognitive diferite.
Ca orice model teoretic, taxonomia lui Bloom are punctele sale forte şi slabe. Cel mai important
punct forte al său este acela că a abordat un subiect foarte important, al domeniului cognitiv, şi a
elaborat o structură care poate fi utilizată de cadre didactice. Pe de altă parte, după cum poate
spune oricine care a lucrat cu un grup de pedagogi pentru a clasifica o serie de întrebări şi
activităţi de învăţare după taxonomia lui Bloom, nu prea există consens cu privire la ce înseamnă
termeni în aparenţă foarte clari precum „analiză” sau „evaluare”. În plus, atâtea activităţi care
merită a fi desfăşurate, cum ar fi problemele complexe autentice, din viața reală, sau proiectele
nu pot fi clasificate după taxonomie şi numai încercarea de a le clasifica astfel le-ar diminua
potenţialul de oportunităţi de învăţare.
Taxonomia lui Bloom revizuită
În 1999, Lorin Anderson şi colegii săi au publicat o versiune actualizată a taxonomiei lui Bloom,
care ia în considerare un număr mai mare de factori care au impact asupra predării şi învăţării.
Această taxonomie revizuită încearcă să corecteze unele dintre erorile celei originale. Spre
deosebire de versiunea din 1956, noua taxonomie face diferenţa între „ a şti ce”, conţinutul
gândirii şi „a şti cum”, procedeele utilizate în rezolvarea problemelor.
Dimensiunea cunoştinţelor este reprezentată de „a şti ce” şi are patru categorii: factuală,
conceptuală, procedurală şi metacognitivă. Cunoştinţele factuale includ fragmente izolate de
informaţii, cum ar fi definiţiile cuvintelor şi cunoştinţe despre detalii specifice. Cunoştinţele
conceptuale constau în sisteme de informaţii, cum ar fi clasificările şi categoriile.
Cunoştinţele procedurale includ algoritmi, euristică sau învăţarea prin descoperire, tehnici şi
metode, precum şi cunoştinţe despre situaţiile în care se folosesc aceste metode şi procedee.
Cunoştinţele metacognitive se referă la cunoştinţele despre procesele de gândire şi informaţii
legate de gândire şi la felul cum pot fi folosite aceste procese în mod eficient.
Dimensiunea proceselor cognitive a taxonomiei lui Bloom revizuită are, ca şi cea originală, şase
capacităţi. Acestea sunt de la cea mai simplă până la cea mai complexă: (a) amintirea, (b)
înţelegerea, (c) aplicarea, (d) analiza, (e) evaluarea şi (f) creaţia.
Amintirea constă în recunoaşterea şi reamintirea, „rechemarea”, informaţiilor relevante din
memoria pe termen lung. Înţelegerea este abilitatea de a forma propiul înţeles pe baza
materialelor educaţionale, precum lectura şi explicaţiile profesorului. Subcategoriile acestui
proces includ interpretarea, exemplificarea, clasificarea, rezumarea, deducerea, compararea şi
explicarea.
Cel de-al treilea proces, aplicarea, se referă la utilizarea unui procedeu învăţat într-o situaţie
familiară sau una nouă. Următorul proces este analiza, care constă în descompunerea
cunoştinţelor în părţi şi considerarea relaţiei dintre părţi şi structura generală. Elevii analizează
prin diferenţiere, organizare şi atribuire. Evaluarea, care reprezintă ultimul nivel al taxonomiei

3. originale, este al cincelea dintre cele şase procese în versiunea revizuită. Ea include verificarea şi
critica.
Crearea, un proces care nu a fost inclus în prima taxonomie, se află pe nivelul cel mai de sus al
noii versiuni. Această abilitate implică combinarea unor lucruri existente pentru a face ceva nou.
Pentru a îndeplini sarcini creatoare, cei care învaţă generează, planifică şi produc.
Potrivit acestei taxonomii, fiecărui nivel de cunoştinţe îi poate corespunde un nivel al proceselor
cognitive, astfel că elevul poate să-şi amintească cunoştinţe factuale sau procedurale, să
înţeleagă cunoştinţe conceptuale sau metacognitive sau să analizeze cunoştinţe metacognitive
sau factuale. După Anderson şi colegii săi, „Învăţarea care are sens le oferă elevilor cunoştinţele
şi procesele cognitive de care au nevoie pentru a putea rezolva probleme.” (p. 65).
Dimensiunea proceselor cognitive
Procese
cognitive
Exemple
Reamintirea – Producerea informaţiilor exacte din memorie
Recunoaştere  Identificaţi broaştele dintr-o diagramă cu diferite tipuri de amfibieni.
 Găsiţi un triunghi isoscel în jurul vostru.
 Răspundeţi la întrebări cu adevărat sau fals sau la întrebări cu variante de
răspuns.
Reamintire  Numiţi trei autoare care au scris în limba engleză în sec. al XIX-lea.
 Scrieţi înmulţirea.
 Redaţi formula chimică pentru tetraclorura de carbon.
Înţelegerea – Formarea înţelesului pe baza materialelor educaţionale sau a experienţelor
Interpretare  Transpuneţi o problemă dintr-o poveste într-o ecuaţie algebrică.
 Desenaţi o diagramă a sistemului digestiv.
 Parafrazaţi al doilea discurs inaugural al lui Lincoln.
Exemplificare  Desenaţi un paralelogram.
 Găsiţi un exemplu de utilizare a tehnicii literare fluxul conştiinţei.
 Numiţi un mamifer care trăieşte în zona voastră.
Clasificare  Clasificaţi numerele în pare şi impare.
 Enumeraţi tipurile de guvernare din ţările moderne din Africa.
 Grupaţi animalele indigene pe specii.
Rezumare  Propuneţi un titlu pentru un scurt pasaj.
 Enumeraţi punctele cheie referitoare la pedeapsa capitală pe care le promovează
site-ul.

4. Deducere  Citiţi un pasaj din dialogul dintre două personaje şi formulaţi o concluzie
referitoare la relaţia lor din trecut.
 Deduceţi înţelesul unui termen nefamiliar din context.
 Uitaţi-vă la o serie de numere şi spuneţi care credeţi că va fi următorul.
Comparare  Explicaţi felul în care inima se aseamănă cu o pompă.
 Scrieţi despre o experienţă personală asemănătoare cu cea a pionierilor în vest.
 Folosiţi o diagramă Venn pentru a demonstra felul în care se aseamănă şi sunt
diferite două cărţi de Charles Dickens.
Explicare  Desenaţi o diagramă prin care să explicaţi cum influenţează presiunea aerului
vremea.
 Oferiţi detalii pentru a motiva de ce Revoluţia Franceză s-a produs în acea
perioadă şi în felul acela.
 Descrieţi cum ratele dobânzilor influenţează economia.
Aplicarea – Folosirea unui procedeu
Execuţie  Adăugaţi o coloană de numere din două cifre.
 Citiţi cu voce tare un pasaj într-o limbă străină.
 Faceţi o aruncare de încercare.
Implementare  Concepeţi un experiment pentru a vedea cum cresc plantele în diferite tipuri de
soluri. Verificaţi o lucrare scrisă. Creaţi un buget.
Analiza – Descompunerea unui concept în părţi şi descrierea relaţiei dintre aceste părţi şi întreg
Diferenţiere  Identificaţi informaţiile importante din enunţul unei probleme de matematică şi
tăiaţi informaţiile neimportante. Desenaţi o diagramă care să arate care sunt
personajele principale şi secundare ale unui roman.
Organizare  Aşezaţi cărţile din biblioteca clasei pe categorii. Alcătuiţi o listă a figurilor de stil
folosite frecvent şi explicaţi efectul lor. Realizaţi o diagramă care să arate cum
interacţionează plantele şi animalele din zona voatră.
Atribuire  Citiţi scrisorile către editor pentru a determina punctele de vedere ale autorilor
faţă de o problemă locală. Determinaţi care este motivaţia unui personaj dintr-un
roman sau o poveste. Uitaţi-vă la broşurile candidaţilor politici şi emiteţi ipoteze
cu privire la punctele lor de vedere asupro problemelor.
Evaluarea – Emiterea de judecăţi pe baza unor criterii şi standarde
Verificare  Participaţi la un grup de scriere, oferindu-le colegilor feedback cu privire la
organizarea şi logica argumentelor. Ascultaţi un discurs politic şi faceţi o listă cu
contradicţiile care apar în discurs. Revizuiţi un plan de proiect pentru a vedea
dacă sunt incluse toate etapele necesare.

5. Analiză critică  După ce aţi participat la elaborarea unei grile de evaluare criterială a unui proiect,
apreciaţi măsura în care proiectul îndeplineşte criteriile. Alegeţi cea mai bună
metodă pentru rezolvarea unei probleme complexe de matematică. Apreciaţi
validitatea argumentelor pro şi împotriva astrologiei.
Crearea – Combinarea mai multor elemente pentru a forma ceva nou sau recunoaşterea
componentelor unei noi structuri.
Generare  Pe baza unei liste de criterii, enumeraţi câteva opţiuni pentru îmbunătăţirea
relaţiilor rasiale în şcoală. Formulaţi câteva ipoteze ştiinţifice pentru a explica de
ce plantele au nevoie de soare. Propuneţi o serie de alternative pentru reducerea
dependenţei de combustibilii fosili, care să abordeze atât aspecte economice, cât
şi de mediu. Formulaţi ipoteze alternative pe baza unor criterii.
Planificare  Realizaţi o schiţă pentru o prezentare multimedia despre insecte. Prezentaţi o
lucrare despre opiniile lui Mark Twain cu privire la religie. Planificaţi un studiu
ştiinţific pentru a testa efectul diferitelor tipuri de muzică asupra producţiei de
ouă la păsări.
Producere  Scrieţi un jurnal din punctul de vedere al unui soldat al confederaţiei sau unionist.
Construiţi un habitat pentru păsările de apă locale. Puneţi în scenă o piesă pe baza
unui capitol dintr-un roman pe care l-aţi citit.
Dimensiunea cunoştinţelor
Cunoştinţe factuale – informaţii de bază
Cunoştinţe legate de terminologie Termeni, simboluri matematice, note muzicale, alfabet
Cunoştinţe legate de detalii şi
elemente specifice
Componentele piramidei alimentelor, numele reprezentanţilor în
Congres, bătălii importante din cel de-al doilea război mondial
Cunoştinţe conceptuale – relaţiile dintre părţile unei structuri mai mari care fac ca acestea să
funcţioneze împreună
Cunoştinţe despre clasificări şi
categorii
Specii de animale, diferite tipuri de argumente, erele geologice
Cunoştinţe despre principii şi
generalizări
Tipuri de conflicte în literatură, legile mişcării ale lui Newton,
principiile democraţiei
Cunoştinţe despre teorii, modele
şi structuri
Teoria evoluţiei, teorii economice, modele ADN
Cunoştinţe procedurale – cum să faci ceva
Cunoştinţe despre abilităţi şi
algoritmi specifice disciplinei
Rezolvarea ecuaţiilor de gradul doi, amestecarea culorilor vopselelor,
servirea mingii la volei
Cunoştinţe despre tehnici şi
metode specifice disciplinei
Critică literară, analiza documentelor istorice, metode de rezolvare o
problemelor de matematică

6. Cunoştinţe despre criteriile de
determinare a procedeelor
adecvate
Metode adecvate pentru diferite tipuri de experimente, procedee de
analiză statistică utilizate în diferite situaţii, standarde pentru diferite
tipuri de scriere
Cunoştinţe metacognitive – cunoştinţe despre gândire în general şi gândirea personală în special
Cunoştinţe strategice Modalităţi de memorare a faptelor, strategii de citire a unui text pentru
înţelegere, metode de planificare a unui site
Cunoştinţe despre sarcinile
cognitive, inclusiv cunoştinţe
contextuale şi despre condiţionare
adecvate
Diferite cerinţe de citire, din manuale sau literatură; gândirea
prospectivă înainte de utilizarea unei baze de date electronice;
diferenţele dintre scrierea unui mesaj electronic şi scrierea unei scrisori
de afaceri
Cunoştinţe despre sine (auto-
cunoaştere)
Nevoia de a avea o diagramă sau un grafic pentru înţelegerea
proceselor complexe, o înţelegere mai bună în medii în care este linişte,
nevoia de a discuta ideile cu cineva înainte de a scrie un eseu
Bibliografie: https://iteach.ro/pagina/1111/