Comenius mobilitati individuale 2010

1. Introducere în Concept Mapping
prof. Petruţa Lostun
Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş” Piatra Neamţ
Termenul de Concept Mapping face referire la o serie de instrumente grafice care pot
fi utilizate pentru organizarea şi reprezentarea cunoştinţelor. Aceste „hărţi-concept” includ
concepte marcate prin încercuire şi relaţiile dintre acestea, indicate prin linii de legătură între
concepte. Cuvintele de pe linie menţioneză legătura existentă între cuvinte sau fraze, specifică
natura relaţiei dintre concepte.
Noi definim conceptul ca o regularitate percepută în evenimente sau obiecte, sau
înregistrări de evenimente sau obiecte, desemnate de etichete. Eticheta pentru cele mai multe
concepte este un cuvânt, deşi, uneori, vom folosi simboluri, expresii sau reprezentări grafice.
Figura de mai jos arată un exemplu de Concept Mapping:

2. O caracteristică a Concept Mapping este că noţiunile sunt reprezentate într-un mod
ierarhic, conceptele cele mai generale în partea de sus a hărţii, iar conceptele mai puţin generale
sunt aranjate ierarhic mai jos. Structura ierarhică pentru un anumit domeniu de cunoştinţe
depinde de contextul în care cunoaşterea este aplicată sau luată în considerare.
Este recomandat a construi hărţi-concept cu referire la unele întrebări al căror
răspuns îl căutăm, pe care l-am putea numi “întrebare focalizare”.
Harta-concept se poate referi la o situaţie sau un eveniment pe care încercăm să-l
înţelegem prin organizarea mai bună a cunoştinţelor despre acesta în forma unei hărţi-concept,
„harta” oferind astfel contextul pentru „concept”.
O altă caracteristică importantă a Concept Mapping este includerea de cross-link-uri.
Acestea sunt relaţii sau legături între concepte, între diferite segmente sau domenii ale
conceptului de pe hartă. Cross-link-urile ne ajută să vedem cum un concept dintr-un domeniu de
cunoştinţe reprezentat pe hartă este legat de un concept într-un alt domeniu afişat pe hartă. În
crearea de noi cunoştinţe, cross-link-urile reprezintă adesea salturi creative din partea
producătorului de informaţii.
Există două caracteristici ale Concept Mapping care sunt importante în facilitarea
gândirii creative: structura ierarhică, care este reprezentată într-o hartă bună şi capacitatea
de a căuta şi caracteriza noi cross-link-uri.
O caracteristică finală care poate fi adăugată la Concept Mapping este accea că
permite exemplificarea pentru evenimente sau obiecte. Exemplificarea ajută la clarificarea
sensului unui concept dat.
Concept Mapping a fost dezvoltată în anul 1972 în cadrul unui program de cercetare
care a încercat să urmărească şi să înţeleagă modificările intervenite în cunoştinţele copiilor
(Novak & Musonda, 1991). În cursul acestui studiu, cercetătorii au intervievat mulţi copii şi au
găsit că este dificil să se identifice anumite schimbări în înţelegerea de către copii a
conceptelor ştiinţifice. Acest program a fost bazat pe psihologia învăţării dezvoltată de David
Ausubel. Ideea fundamentală în psihologia cognitivă a lui Ausubel este faptul că învăţarea are loc
prin asimilarea de noi concepte şi propuneri de modificări asupra conceptelor existente în hartă,
a cadrelor propoziţionale deţinute de către cursant. Structura de cunoştinţe care este deţinută
de un cursant reprezintă structuri cognitive individuale. Din necesitatea de a găsi o modalitate
mai bună de a reprezenta corelaţiile conceptuale, în scopul de a facilita înţelegerea conceptelor
de către copii, a apărut ideea de a reprezenta cunoştinţele sub formă grafică. Astfel, s-a născut
un nou instrument, recomandabil nu numai pentru utilizarea în cercetare, ci şi pentru utilizare
didactică.
Ausubel a făcut o distincţie foarte importantă între „învăţarea pe dinafară” şi
„învăţarea semnificativă”. Învăţarea semnificativă necesită trei condiţii:
1. Materialul de învăţat trebuie să fie clar şi bine prezentat sub aspect conceptual.
Concept Mapping poate fi de ajutor pentru a îndeplini această condiţie, prin asistarea elevului în
urmărirea succesiunii sarcinilor de învăţare şi în procesul de identificare a conceptelor mai
generale deţinute de către cel care învaţă, cât şi prin introducerea treptată a conceptelor mai
„specifice”.
2. Cel care învaţă trebuie să aibă cunoştinţe relevante înainte. Această condiţie poate
fi îndeplinită după vârsta de 3 ani pentru aproape orice domeniu de studiu. Însă este necesară

3. abordarea atentă şi explicită a procesului de elaborare a unor cadre conceptuale, mai ales dacă
se doreşte să se prezinte cunoştinţe detaliate, specifice sau dacă se doreşte ca informaţiile să
fie exploatate în orice domeniu sau în lecţii ulterioare.
Vedem, aşadar, că ambele condiţii (1) şi (2) sunt legate între ele şi sunt importante.
Elevul trebuie să aleagă calea învăţării bazate pe semnificaţii. Condiţia suplimentară
faţă de cele care ţin de activitatea profesorului sau mentorului (care are doar un control
indirect) este motivaţia elevilor de a alege să înveţe prin încercarea permanentă şi conştientă de
a încorpora noi sensuri în cunoştinţele lor anterioare, mai degrabă decât pur şi simplu prin
memorarea de definiţii-concept. Un progres important în înţelegerea modului nostru de învăţare
îl reprezintă înţelegerea faptului că memoria umană nu este un "vas" care trebuie să fie umplut,
ci mai degrabă este un set complex de sisteme de memorare, care se află în interdependenţă.
Controlul indirect presupus în această strategie de instruire, raportarea permanentă a
noilor cunoştinţe la cunoştinţele pre-existente ale cursantului are rolul de a stimula semnificativ
învăţarea.
Concept Mapping nu este doar un instrument de învăţare, ci şi un instrument de
evaluare, întrucât încurajează elevii să utilizeze modele de învăţare bazate pe înţelegerea
semnificaţiilor, a relaţiilor şi poate verifica modul în care au fost interiorizate, înţelese aceste
relaţii de către cei care învaţă. Concept Mapping este, de asemenea, eficientă în identificarea
de idei valide şi nevalide deţinute de către elevi. Ele pot fi la fel de eficace pentru identificarea
cunoştinţelor relevante ale unui cursant (înainte sau după instruire) ca şi o suită de interviuri
consumatoare de timp. Ca strategie de evaluare, Concept Mapping încurajează elevii să se
raporteze la ideile pe care le posedă, să vină cu idei noi, de asemenea, să încurajeze învăţarea
bazată pe semnificaţii. Testele tipice, „obiective”, necesită rareori mai mult decât învăţare pe
de rost. De fapt, cele mai grave forme de teste obiective, pe termen scurt pot împiedica
învăţarea bazată pe (tirania testelor).
Este important să recunoaştem că o hartă-concept nu este niciodată terminată. După ce
o hartă preliminară este construită, ar trebui să fie căutate cross-link-uri. Acestea sunt legături
între concepte, între diferite segmente sau domenii ale cunoaşterii pe harta care ajuta pentru a
ilustra modul în care aceste domenii sunt legateîntre ele. Cross-link-urile sunt esenţiale pentru a
arăta că elevul înţelege relaţiile dintre sub-domeniile de pe hartă. Este important ca elevii să
recunoască faptul că toate conceptele sunt într-un fel legate unele de altele.
Astfel, vedem că hărţile-concept nu sunt numai un instrument puternic pentru
capturarea atenţiei, o modalitate de arhivare a cunoştinţelor de către indivizi, dar, de asemenea,
este un instrument puternic pentru a crea o nouă cunoaştere.
Această comunicare este rezultatul participării la cursul de formare „I.C.T. For Collaborative - Project Based, Teaching and
Learning”, organizat de Smart Solutions Ltd. Malta şi desfăşurat în perioada 5-12 septembrie 2010.
Proiectul de mobilitate pentru participarea la acest curs a fost finanţat în cadrul Programului de Învăţare pe Parcursul
Întregii Vieţi, din fonduri ale Comisiei Europene gestionate de ANPCDEFP şi FSE – POSDRU.
Comunicarea de faţă reflectă numai punctul de vedere al autorului şi Comisia Europeană, ANPCDEFP sau FSE – POSDRU
nu sunt responsabile pentru eventuala utilizare a informaţiilor pe care le conţine.