190267089 xenofon ulianovschi thesis 1 (1)

UNIVERSITATEALIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA
Cu titlu de manuscris
C.Z.U. 344.13(043.3)
ULIANOVSCHI Xenofon
CONCEPTUL INFRACŢIUNII MILITARE ÎN DREPTUL PENAL
Specialitatea: 12.00.08 – Drept penal (drept penal; drept procesual penal)
Teză de doctor habilitatîn drept
Autor: _____________________
CHIŞINĂU, 2011

© Ulianovschi Xenofon, 2011
2

CUPRINS
ADNOTARE (română, rusă, engleză)...................................................................................7
LISTA ABREVIERILOR .........................................................................................................10
INTRODUCERE ......................................................................................................................12
1. ANALIZA DOCTRINEI ŞI LEGISLAŢIEI MILITARE ÎN REPUBLICA
MOLDOVA ŞI DIFERITE ŢĂRI…................................................................................... 22
1.1. Infracţiunile militare în ipoteza cercetărilor ştiinţifice din Republica Moldova .........22
1.2. Problematica infracţiunilor militare în cercetările ştiinţifice ale autorilor străini ......31
1.3. Analiza comparativă a sistemului justiţiei militare din perspectiva opiniilor expuse în
literatura de specialitate…...................................................................................................... 37
1.4. Concluzii la capitolul 1.....................................................................................................53
2. DREPTUL MILITAR, DREPTUL PENAL MILITAR ŞI INFRACŢIUNEA
MILITARĂ: ESENŢĂ DEFINITORIE ŞI CONCEPTUALĂ...............................................56
2.1. Dreptul militar şi legislaţia militar-penală în sistemul de drept al RM.......................56
2.2. Răspunderea juridică a militarilor şi disciplina militară...............................................64
2.2.1. Noţiunea şi tipurile răspunderii juridice a militarilor ...........................................64
2.2.2. Disciplina militară şi răspunderea disciplinară a militarilor ...............................68
2.2.3. Răspunderea penală a militarului .........................................................................71
2.3. Infracţiunea militară: noţiune, trăsături definitorii, delimitare .....................................77
2.3.1. Noţiunea infracţiunii militare şi caracteristicile ei ...............................................77
2.3.2. Delimitarea infracţiunilor militare de delictele disciplinare................................85
2.3.3. Fapta prevăzută de legislaţia militar-penală ce nu prezintă gradul prejudiciabil al
unei infracţiuni ...........................................................................................................................89
2.3.4. Noţiunea infracţiunilor militare în legislaţiile penale ale altor ţări.....................93
2.4. Sistemul infracţiunilor militare.........................................................................................98
3. ANALIZA JURIDICO-PENALĂ A ELEMENTELOR OBIECTIVE ALE
INFRACŢIUNILOR MILITARE...............................................................................................106
3.1. Conceptul obiectului infracţiunilor militare....................................................................106
3.1.1. Caracteristica generală a obiectului infracţiunilor militare ................................106
3.1.2. Elemente conceptuale care caracterizează obiectul unor infracţiuni militare113
3.2. Latura obiectivă a infracţiunilor militare: structură conceptuală ................................122
3

3.2.1. Noţiuni generale cu privire la latura obiectivă a infracţiunilor militare.............122
3.2.2. Trăsături definitorii ale laturii obiective a unor infracţiuni militare....................127
4. ANALIZA JURIDICO-PENALĂ A ELEMENTELOR SUBIECTIVE ALE
INFRACŢIUNILOR MILITARE...............................................................................................195
4.1. Conceptul subiectului infracţiunii militare......................................................................195
4.1.1. Esenţa subiectului special al infracţiunii ..............................................................195
4.1.2. Apariţia şi încetarea raporturilor juridice penal-militare.....................................197
4.1.3. Subiectul infracţiunii militare: noţiune, esenţă, caracterizare ...........................201
4.1.3.1. Consideraţii generale cu privire la subiectul infracţiunii militare.............201
4.1.3.2. Depunerea jurământului militar - condiţie specială pentru
recunoaşterea militarului în calitate de subiect al unor infracţiuni militare......................206
4.1.3.3. Persoana fizică - subiect al infracţiunii militare .........................................206
4.1.3.4. Vârsta subiectului infracţiunii militare .........................................................208
4.1.3.5. Persoanele care se află în prizonierat - subiecţi ai unor infracţiuni militare.. 216
4.1.3.6. Cazurile de exonerare a persoanelor care exercită serviciul militar de
răspunderea penală pentru infracţiuni militare ....................................................................217
4.1.3.7. Nuanţe conceptuale vis-a-vis de categoria subiecţilor infracţiunilor militare 233
4.1.3.8. Subiectul infracţiunii militare în legislaţia penală a altor ţări ...................246
4.2. Latura subiectivă a infracţiunii militare ..........................................................................250
4.2.1. Consideraţiuni generale cu privire la latura subiectivă a infracţiunii militare.250
4.2.2. Caracterizarea laturii subiective a infracţiunilor militare....................................258
5. CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI ÎN
SITUAŢIA INFRACŢIUNILOR MILITARE...........................................................................282
5.1. Specificul legitimei apărări în cazul infracţiunilor militare...........................................283
5.2. Specificul stării de extremă necesitate în cazul infracţiunilor militare......................287
5.3. Specificul reţinerii infractorului în cazul infracţiunilor militare....................................289
5.4. Specificul executării ordinului sau a dispoziţiei superiorului ca circumstanţă care
exclude caracterul penal al faptei..........................................................................................290
CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI...................................................................307
BIBLIOGRAFIE........................................................................................................................313
4

ANEXA №1. Implementarea de către Parlamentul RM şi alte organe competente a
propunerilor făcute de către autorul prezentei teze cu privire la modificarea cadrului legal
şi instituţional al RM.................................................................................................................336
ANEXA №2. Proiectul legii nr.__ din _______ cu privire la modificarea Capitolului
XVIII. Infracţiuni militare al PS CP.........................................................................................343
ANEXA №3. Categoriile şi statistica cauzelor penale examinate de Judecătoria Militară în
perioada anilor 2003-2010......................................................................................................348
ANEXA №4. Analiza criminalităţii violente între militari .....................................................349
ANEXA №5. Test sociologic pentru militarii în termen din FA ale RM (AN) elaborat de
autor............................................................................................................................................352
ANEXA №6. Tabelul rezultatelor testării sociologice a militarilor în termen (efectuată de
către autor în anul 2003).........................................................................................................354
ANEXA №10. Date statistice cu privire la atitudinea militarilor faţă de serviciul militar 366
ANEXA №11. Date statistice cu privire la posibilitatea de a alege între îndeplinirea sau
neîndeplinirea serviciului militar.............................................................................................367
ANEXA №12. Date statistice cu privire la maltratarea fizică a militarilor de către colegii
lor cu o perioadă mai mare de serviciu.................................................................................368
ANEXA №13. Date statistice cu privire la actorii maltratării fizice ...................................369
ANEXA №14. Date statistice cu privire la actorii ce impuneau îndeplinirea misiunilor de
neîndeplinit pentru militari.......................................................................................................370
ANEXA №15. Date statistice cu privire la actorii ce au estorcat de la militari bani sau alte
bunuri materiale........................................................................................................................371
ANEXA №16. Date statistice cu privire la dorinţa de a părăsi locul de serviciu militar.372
ANEXA №17. Date statistice cu privire la actorii ce au lezat demnitatea personală a
militarilor.....................................................................................................................................373
ANEXA №18. Date statistice cu privire la actorii ce au manifestat atitudine batjocuritoare
faţă de militari în perioada serviciului ....................................................................................374
5

ANEXA №19. Date statistice cu privire la periodicitatea lipsirii pe nedreptate de dreptul la
învoire, concediu......................................................................................................................375
ANEXA №20. Date statistice cu privire la suportarea pedepsei de către colectiv pentru
încălcarea disciplinei din partea unui coleg .........................................................................376
ANEXA №21. Date statistice cu privire la dorinţa încadrării pe parcursul serviciului
în serviciu militar prin contract...............................................................................................377
DECLARAŢIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII....................................................378
CV-ul AUTORULUI.................................................................................................................379
6

ADNOTARE
Ulianovschi Xenofon. Conceptul infracţiunii militare în dreptul penal. Teză de
doctor habilitat în drept. Chişinău, 2011.
Structura tezei. Lucrarea cuprinde adnotări în trei limbi, lista abrevierilor, cuprins,
introducere, cinci capitole, concluzii generale şi recomandări, bibliografie din 359 titluri, 21
anexe, 297 pagini de text de bază. Rezultatele obţinute sunt publicate în 42 lucrări
ştiinţifice. Cuvinte-cheie: militar, drept militar, drept penal militar, infracţiune militară,
serviciu militar, unitate militară, forţele armate, securitate naţională, ordine de subordonare.
Domeniul de studiu. Drept penal (Drept penal militar).
Scopul şi obiectivele lucrării. Prin prezenta cercetare s-a propus acoperirea unui anumit
segment al vidului din ştiinţa dreptului penal autohton şi cercetarea complexă a IM, în
special sub aspectul problemelor legate de răspunderea penală pentru IM, a controverselor
şi incoerenţelor constatate în procesul de încadrare juridică a IM, evident, cu referire la
legislaţia internaţională, naţională şi legislaţia unor state străine. În acest context, obiectul
cercetării îl constituie legislaţia-internaţional penală şi penal-internaţională, precum şi
legislaţia naţională care vizează materia răspunderii penale pentru IM. În ipoteza
materializării ştiinţifice a obiectului cercetării au fost formulate anumite obiective, printre
care: a evalua şi elucida esenţa DM şi a DPM, ca ramură de drept distinctă; a defini IM şi a
caracteriza semnele definitorii şi esenţiale ale acestei instituţii prin prisma legislaţiei şi
doctirnei penale a RM, precum şi a unor ţări străine, etc.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică. Studiul ştiinţific a avut la bază ideea racordării legislaţiei
penal-militare naţionale la cea internaţională sub aspectul IM, rezultatele inovaţionale bazându-
se pe un cumul de concluzii, propuneri, recomandări, inclusiv sub aspect de lege ferenda.
Rezultatele principial noi pentru ştiinţă şi practică obţinute, care au determinat
crearea unei noi direcţii ştiinţifice, cât şi soluţionare a unor probleme ştiinţifico-
aplicative, sunt următoarele: s-a a identificat o nouă ramură de drept – dreptul militar; a
fost identificată o subramură a dreptului penal, cum ar fi dreptul penal militar, etc.
Semnificaţia teoretică rezidă în sistematizarea materialului teoretic din doctrina dreptului
penal şi plasarea lui la baza argumentării tezei; sintetizarea jurisprudenţei instanţelor de
drept naţional şi internaţional, în baza căreia a fost elaborat un şir de propuneri de lege
ferenda la legislaţia penală existentă ce se referă la prevederile legale generale şi
infracţiunile care au constituit obiectul investigaţiei; generalizarea sistemică a bazei legale
actuale a IM, a activităţilor specifice ce se întreprind şi a preocupărilor comunitare în lupta
cu criminalitatea militară şi propunerea unui nou sistem al IM; analiza juridico-penală a
fiecărei infracţiuni ce constituie obiectul studiului, în parte şi în bloc clasificativ, în contextul
infracţiunilor internaţionale şi al celor naţionale.
Valoarea aplicativă a lucrării. Rezultatele cercetării pot servi drept material de studiu
pentru cercetarea sub alte aspecte a infracţiunilor conţinute în PG a CP RM. De asemenea,
unele propuneri, teze, concluzii pot servi ca punct de plecare pentru aprofundarea temei
cercetate, dar şi pentru investigaţii independente. Materialele studiului pot fi utilizate de
către MJ, CJNI a Parlamentului, deputaţi pentru a iniţia modificarea legislaţiei în vigoare.
Materialul cercetării ar putea fi un punct de pornire pentru elaborarea conţinutului tematic al
unor cursuri speciale de drept penal pentru facultăţile de profil din instituţiile de învăţământ
superior, şi în special, al Institutului Militar „Alexandru cel Bun”.
Implementarea rezultatelor ştiinţifice. La Facultatea Drept a USM (catedra Drept
penal) a fost introdusă disciplina la masterat profesional cu titlul „Drept penal militar”; o
parte din propunerile autorului, expuse în articolele ştiinţifice, au servit ca bază de
modificare a legislaţiei penale, inclusiv şi la elaborarea CP RM în vigoare.
7

АННОТАЦИЯ
Ульяновски Ксенофон. Концепция военного преступления в уголовном праве.
Диссертация на соискание учёной степени доктора юридических наук. Кишинев, 2011.
Структура работы. Работа состоит из аннотаций на трёх языках, списка сокращений,
содержания, введения, пяти глав, общих выводов и рекомендаций, библиографии из 359
источников, 21 приложений, 297 страниц основного текста. Результаты исследования
опубликованы в 42 работах.
Ключевые слова: военное право, военно-уголовноe право, военно-уголовной кодекс,
военная служба, воинское подразделение, военные, вооруженные силы, национальная
безопасность, порядок подчинения.
Область исследования. Уголовное право. Военно-уголовноe право.
Цель и задачи работы. С помощью этого исследования было предложено покрытие
определенного вакуумного сегмента национальной уголовно-правовой науки и исследовательский
комплекс ВП, особенно в плане вопросов уголовной ответственности за воинские преступления,
противоречия и несоответствия классификации воинских преступлений, со ссылкой на
международное право и национальное законодательство зарубежных стран. В этом контексте,
субъектом исследования является международно-уголовное законодательство, уголовно-
международное, а также национальное законодательство, направленное на реглементирование
уголовной ответственности за ВП. В процессе материализации субъекта научного исследования
был сформулирован ряд целей, среди которых: оценить и выяснить сущность ВП, ВУП, определяя
ВП и определяющие и существенные признаки этого института в области законодательства и
уголовной доктрины РM, а также зарубежных стран; интерпретировать существующую систему ВП
и предложить новую систематизацию в этой гипотезе; описать обстоятельства, устраняющие
уголовный характер деяния ВП, в частности, сосредоточить внимание на выполнение приказа - в
качестве таких обстоятельств; сформулировать предложения по изменению уголовно-военного
законодательства в целях облегчения борьбы с ВП и др.
Новизна исследования. Исследование было основано на идее сближения национального
военно-уголовного законодательства с международным, с точки зрения ВП, инновационные
результаты, основываясь на совокупности выводов, предложений, рекомендаций, в том числе
под аспектом предложения изменений в действующее законодательство.
Вот принципиально новые результаты, достигнутые в науке и практике которые
обусловили создание нового направления в науке, а также разрешение ряда научно-
аппликативных проблем: была идентифицирована новая область права – военное право;
была идентифицирована новая подобласть уголовного права – военное уголовное право итд.
Теоретическая значимость работы заключается в разработке систематической теории
доктрины ВП и её размещение на основании аргумента диссертации; в обобщении судебной
практики национального и международного права, существующего уголовного
законодательства, которое ссылается на общие правовые положения преступления, которые
были предметом исследования и др. Практическая ценность работы. Результаты
исследований могут служить в качестве учебного материала для исследования других
аспектов преступлений, содержащихся в УК РM. Кроме того, некоторые предложения, тезисы
могут служить отправной точкой для углублённого исследования темы, но и для независимых
исследований, а также для разработки тематического содержания спецкурсов УП для
юридических факультетов, и в частности, военного института "Александру чел Бун”. Учебные
материалы могут быть использованы МЮ, Парламентом, депутатами для инициации
изменений в действующее законодательство.
Внедрение научных результатов. В частности, на юридическом факультете
ГУМ (кафедра Уголовного права) была введена дисциплина с названием "Военно-
уголовное право". Часть предложений автора, представленных в научных
работах, послужили основой для внесения изменений в уголовный кодекс, в том
числе и относительно Проекта Нового УК.
8

ANNOTATION
Ulianovschi Xenofon. The Concept of Military Offence in Criminal Law. Ph. D. Thesis.
Chisinau, 2011.
Thesis structure. The research contains annotations in three languages, list of
abbreviations, content, introduction, five chapters, 297 pages of basic text, general
conclusions and recommendations, bibliography (359 titles), 21 appendixes. The
outcomes of this research have been published in 42 scientific works.
Keywords: military, military law, military criminal law, military offence, military
service, military forces, national security, subordination order.
Field of study. Criminal law. Military criminal law.
Goal and objectives. The goal of the present research was to cover a vacuum of the national
law science and the complex analysis of the MO, especially under the aspect of the problems
concerning the criminal liability for the MO, the controversies and the constant incoherencies in the
process of juridical framing of MO, of course, with the reference to the national, international
legislation and the one from some other countries. Thus, the object of the research is the
international-legislation and the legislation-international, as well as the national legislation that refers
to the criminal liability for MO. Making the assumption of the scientific materialization of the
research’s object there have been formulated some objectives: to evaluate and clear up the essence
of the Military Law, particularly, of Criminal Military Law as a distinct branch of Law; to formulate
suggestions of lege ferenda for the further optimization of the fight against MO, etc.
Novelty of research. The scientific study was based on the idea of synchronization
of the national criminal-military legislation to the international one in terms of MO, the
innovational results being based on a number of conclusions, recommendations and
suggestions, including under the aspect of lege ferenda.
Here's innovative achievements in science and practice, which led to the establishment of
a new direction in science and to allow a number of problems were identified: a new area of law-
martial law; were identified a new sub-field of criminal law - military criminal law, etc.
Theoretical value consists in systematization of the theoretical material from the
criminal law doctrine and placing this material at the base of argumentation of the
thesis; synthesis of jurisprudence of the national and international law institutions,
according to which a set of de lege ferenda suggestions have been elaborated referring
to the general legal stipulations and offences that consisted the object of investigation.
Applicability of the work. The results of the research could serve as scientific material for
studies under different aspects of offences contained in the GP of CC RM. Also, some
recommendations and conclusions could serve as starting points for further thorough analysis
and independent investigations. The materials can be used by the Ministry of Justice, by the
PJCAI, by deputies for initiating of modifications in current legislation. The research could be a
turning point for elaboration of thematic content for special Criminal Law courses at the
specialized Faculties, especially from the Military Institute “Alexandru cel Bun”.
Implementation of the scientific results. At the Faculty of Law at the State University of
Moldova (Criminal Law Department) there has been introduced the subject of “Criminal Military
Law” during the Master Program; a part of author’s suggestions exposed in the scientific works
served as a base for modifications in the criminal legislation and also as CC RM.
9

LISTA ABREVIERILOR
ADM = Arme de distrugere în masă
Alin. = alineat
AN = Armata Naţională
Art. = articol
CA = Curtea de Apel
Cap. = capitol
CC = Cod contravenţional
CE = Cod de executare
CEDO = Curtea Europeană pentru Drepturile Omului
CFC = Codul familiei şi căsătoriei
CFR = Constituţia Federaţiei Ruse
CG = Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949
CJM = Codul justiţiei militare
CJNIP = Comisia Juridică pentru Numiri şi Imunităţi a Parlamentului
CM = Codul muncii
CMJ = Cod militar de justiţie
CoEDO = Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului
CP = Cod penal
CPCA = Colegiul penal al Curţii de Apel
CPCSJ = Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie
CPDRMTM = Centrul pentru Protejarea Drepturilor Recruţilor şi Militarilor în Termen
CPM = Cod penal militar
CPP = Cod de procedură penală
CPPM = Cod procesual penal militar
CRM = Constituţia Republicii Moldova
CSI = Comunitatea Statelor Independente
CSJ = Curtea Supremă de Justiţie
CSM = Consiliul Superior al Magistraturii
DM = Drept militar
DPM = Drept penal militar
DPCSE = Departamentul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale
EN = Extrema necesitate
FA = Forţele Armate
FM = Forţele militare
FMP = Forţe de Menţinere a Păcii
FR = Federaţia Rusă
HP = Hotărârea Parlamentului
HG = Hotărârea Guvernului
IISD al AŞM = Institutul de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei
10

IM = Infracţiune militară/infracţiuni militare
IRP = Institutul de Reforme Penale
JdM = Judecătorie militară
JM = Justiţie militară
LA = Legitima apărare
M = Militar/militari
MA = Ministerul Apărării
MAI = Ministerul Afacerilor Interne
MJ = Ministerul Justiţiei
MO = Monitorul Oficial
n. a. = nota autorului
Nr. = număr
OAI = Organele Afacerilor Interne
OIM = Organizaţia Internaţională a Muncii
OM = Organizaţie militară
ONU = Organizaţia Naţiunilor Unite
PCSJ = Plenul Curţii Supreme de Justiţie
Pct. = punct
PG = Partea generală
PS = Partea specială
RI = Reţinerea infractorului
RM = Republica Moldova
Secţ. = secţiune
SG = Serviciul de Grăniceri
SIS = Serviciu de Informaţie şi Securitate
SM = Serviciu militar
SN = Securitate Naţională
SUA = Statele Unite ale Americii
TC = Trupele de carabinieri
u. c. = unitate convenţională
Ucr. = Ucraina
UJM = Uniunea Juriştilor din Moldova
ULIM = Universitatea Liberă Internaţională din Moldova
UM = Unitate militară
URSS = Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
USEM = Universitatea de Studii Europene din Moldova
USM = Universitatea de Stat din Moldova
Vol. = volum
11

INTRODUCERE
Actualitatea şi importanţa problemei abordate. Evoluţia societăţilor contemporane a
atins, la etapa actuală, un nivel de dezvoltare consecventă şi rapidă atât a relaţiilor sociale
propriu-zise, cât şi a reglementărilor în materia unor sau altor relaţii de asemenea gen. Or,
ideea de generalizare a faptelor din trecut nu apare în calitate de unic mijloc eficient de
previziune normativă cu referire la dreptul penal. De multe ori ideea legiuitorului trebuie să
anticipeze reglementarea unor relaţii sociale viitoare, creând în asemenea mod un fon de
prevenţie generală a infracţionalităţii în ansamblu.
În acest context, am remarca ideea precum că lupta cu criminalitatea în ansamblu
nu mai deschide şanse reale de combatere a acesteia. Este imposibil la ora actuală de
a combate fenomenul infracţional în ansamblu. Este necesară o evaluare şi
sistematizare eficientă a elementelor structurale ale acesteia, activitatea de prevenire şi
combatere producându-şi efectul numai cu referire expresă la acestea.
Unul dintre elementele structurale ale criminalităţii o constituie infracţionalitatea în
rândurile militarilor (criminalitatea militarilor), care, de fapt, a avut o amploare diferită, de
la caz la caz, pe parcursul evoluţiei istorice a comunităţilor.
Deşi, la prima vedere, dacă am face o incursiune analitică în conţinutul normelor privind IM
prevăzute de CP RM, constatăm, că acestea nu au suferit modificări esenţiale pe parcursul a
cel puţin jumătate de secol. Lipsa unor asemenea modificări se datorează, în principiu, nu
faptului că relaţiile sociale în acest domeniu au devenit stabile şi îşi au aceleaşi reflecţii
obiective precum pe timpuri, ci, în viziunea noastră, acest lucru îşi găseşte mai mult expresie în
ideea unor studii parţiale şi reduse realizate în ipoteza IM în această perioadă de timp.
Dreptul militar, în special dreptul militar penal, a avut o dezvoltare insistentă pe
parcursul anilor mai mult sub aspectul relaţiilor sociale supuse ori necesare de a fi supuse
reglementărilor normative, decât sub aspectul unor reglementări normative propriu-zise.
Dreptul militar se atribuie la ramurile de drept complexe. Caracterul complex al dreptului
militar - ca ramură de drept - este determinat de specificul obiectivelor de reglementare juridico-
militară. Vorbind despre obiectul de reglementare al dreptului militar, este necesar de indicat că
până nu demult prin obiectul reglementării dreptului militar se înţelegeau relaţiile sociale în
ramura construcţiei FA. În prezent, în corespundere cu legislaţia în vigoare, componenţa şi
structura organizaţiei militare a RM nu se limitează doar la FA, ea trebuie să fie examinată într-
un context mai larg, din punct de vedere al includerii în componenţa ei (organizaţiei militare) a
tuturor forţelor şi mijloacelor ce asigură apărarea şi securitatea RM prin metode militare. În
componenţa organizaţiei militare intră FA ale RM, DPCSE etc. Elemente ale organizaţiei
12

militare sunt, de asemenea, organele SIS, organele Pazei de Stat, organul de asigurare
a pregătirii pentru mobilizare, care se atrag pentru îndeplinirea unor sarcini în ramura
apărării, organele de conducere şi comandă cu FA, alte trupe.
Momentul de bază ce oferă unitate, coordonare internă şi legătură reciprocă normelor
dreptului militar îl constituie comunitatea scopurilor reglementării juridice – întărirea şi
perfecţionarea organizaţiei militare a statului, cât şi principiile specifice ale organizaţiei militare
- centralizarea, conducerea unică şi disciplina militară.
Astfel, la etapa actuală, trebuie să corespundă dezvoltării societăţii nu doar dreptul
militar în ansamblu, ci şi dreptul penal militar, care este reprezentat în ţara noastră de
Cap. XVIII din PS a CP RM, întitulat „Infracţiunile militare”.
Dreptul militar are unele trăsături specifice, care-l deosebeşte de toate celelalte ramuri
de drept. În acest sens, având în vedere specificul dreptului militar, în special a dreptului
penal militar, o cunoaştere a relaţiilor sociale supuse reglementărilor în această materie,
precum şi a normelor ce formează cadrul normativ incriminator, se impune cu necesitate.
Această idee se instituie şi sub aspectul modificării reacţiei sociale faţă de criminalitatea
militară, şi a eficienţei combaterii fenomenului, inclusiv şi prin mijloace de drept penal.
Cercetarea conceptului de IM nu este impusă sub aspectul faptului că aceste
infracţiuni poartă un caracter nou (dimpotrivă, această necesitate apare din
considerentele că sistemul IM, în CP RM adoptat la 18 aprilie 2002, aproape că nu
diferă de sistemul vechi (sovietic), păstrându-şi amprenta formalităţii şi politizării lor), ci
reieşind din valoarea socială supusă protecţiei prin intermediul acestor incriminări
penale şi evaluarea relaţiilor sociale care formează categoria obiectului acestor
infracţiuni. Un studiu minuţios, complex şi multiaspectual devine o necesitate a timpului.
În doctrina penală şi în ştiinţa dreptului penal din alte state, infracţiunile, supuse
cercetării în această teză de doctor habilitat, sunt tratate în studii de rezistenţă citate cu
prisosinţă în lista bibliografică. În RM, IM au fost cercetate doar sporadic, în diverse
articole publicate în presa de specialitate, în manualele recent editate şi în comentarii
(şi acestea, în mare măsură, realizate de către autorul tezei).
Până la acest moment, în RM nu a fost elaborat nici un studiu complex al legislaţiei
penale a RM în materie de răspundere penală pentru IM, sub aspectul analizei şi
sintezei dispoziţiilor legii penale prin prisma dreptului penal naţional şi internaţional, cu
argumentări bazate pe deciziile instanţelor naţionale şi internaţionale de drept.
Prin prezenta cercetare a fost propusă ideea acoperirii unui anumit segment al vidului din
ştiinţa dreptului penal autohton şi realizarea unor cercetări de largă amplitudine vis-a-vis de IM,
13

mai ales sub aspectul problemelor legate de răspunderea penală pentru aceste categorii de
fapte infracţionale, a controverselor şi incoerenţelor constatate în procesul de încadrare juridică
a IM, evident, cu referire la legislaţia internaţională, naţională şi legislaţia unor state străine.
În esenţă, investigaţia ştiinţifică de largă amplitudine constituie o sistematizare a doctrinei şi
practicii aplicative în materia IM, un accent aparte punându-se pe practica internaţională şi cea
străină. Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al cercetării îl constituie tezele principale ale
filozofiei dreptului, teoriei generale a dreptului, dreptului internaţional-penal, dreptului penal
internaţional, dreptului penal comparat, dreptului militar, dreptului muncii, ale psihologiei generale şi
juridice, medicinii şi ale altor materii socio-umane care au fost puse la baza studiului.
Studiul ştiinţific a avut la bază o gamă amplă de dispoziţii normative în materia IM,
dispoziţii care reies din cadrul juridico-normativ în vigoare. În acest context, a fost
folosită o gamă largă de metode cu caracter general şi special: metoda istorică,
sistematică, logică, comparativă, metoda analizei şi sintezei juridice, metoda tipologică,
metoda observării etc., toate acestea orientându-se spre atingerea scopului propus.
Baza doctrinară a cercetării o constituie materialul, teoretic şi practic, din RM,
România, Rusia, Ucraina, Ungaria, Portugalia, Thailanda, Finlanda, Italia, Turcia,
Belgia, Israel, Spania, Canada, Marea Britanie, SUA, Franţa, Germania, Polonia etc.,
jurisprudenţa instituţiilor internaţionale de drept.
Drept bază teoretică a investigaţiei au servit referinţele cu caracter monografic ale savanţilor
din Republica Moldova: A. Barbăneagră, I. Macari, V. Cuşnir, S. Brânză, Gh. Ulianovschi, T.
Carpov, M. Gheorghiţă, Al. Borodac, V. Berliba, I. Dolea, Gh. Gladchi, M. Grama, V. Bucatari,
С. Ворошилов etc.; România: G. Antoniu, P. Abraham, E. Derşidan, M. Basarab, C. Bulai, V.
Cioclei, D. Cojocaru, V. Dobrinoiu, N. Conea, V. Lazăr, I. Pascu, V. Dongoroz, S. Kahane, I.
Oancea, N. Iliescu, R. Stănoiu, V. Roşca, V. Dragomirescu, M. Florea, N. Giurgiu, O. Loghin, A.
Filipaş, T. Toader, I. Pitulescu, I. Ranete, V. Ponta, V. Nemeş, M. Miroi, I. Stoica, A. Ungureanu
etc.; CSI: С. Аветисян, Г. З. Анашкин, Х. М. Ахметшин, С. В. Бородин, Ю. М.
Антонян, Н. В. Васильев, В. Н. Кудрявцев, В. И. Шанин, А. М. Медведев, Е. М. Самойлов,
А. А. Тер-Акопов, А. С. Безнасюк, А. А. Толкаченко, Ю. И. Блохин, С. А. Воронцов, Г.
Бушуев, Т. И. Ваулина, П. А. Волостнов, М. И. Ковалев, Я. Глинский, А. А. Вихров, В. П.
Сальников, В. А. Владимиров, П. Ф. Гришанин, Н. И. Загородников, В. Ф. Кириченко, А.
В. Кузнецов, Р. А. Голышева, А. Г. Горный, A. A. Губко, С. Дияков, C. Никулин, А. И.
Долгова, Ю. Золотухин, В. В. Лунев, B. Орлов, А. И. Рарог, A. Трайнин, И. Д. Козочкин etc.;
Anglia, Franţa, Canada, SUA etc.: P. Boissier, A. Cassese, D. Eric, H. Lauterpacht, L. L.
14

Kennedy, J.-P. Maunoir, E. Mueller-Rappard, O. Reverdin, S. Porra, C. Paoli, R.
Hodgkin, P. Newell, P. Rogers, S. Whitby, M. Dando, Roling B. etc.
În calitate de surse directoare au fost folosite prevederile cuprinse în tratatele internaţionale cu
referire la genericul cercetării, CRM (1994), CP RM (2002), CPP RM (2003), alte acte normative,
hotărâri ale PCSJ a RM şi speţe penale ale instanţelor naţionale şi internaţionale, cât şi rezultatele
sondajelor cu privire la criminalitatea militară în AN în perioada anilor 2003-2008.
În perioada anilor 2003-2007 autorul a efectuat mai multe sondaje, în fiecare an, în
rândurile militarilor în termen, cu scopul de a scoate în evidenţă situaţia reală a
criminaltăţii violente între militari, cu un eşantion, de fiecare dată, de aproximativ 1000
de militari. Aceste sondaje au iniţiat posibilitatea formulării şi evidenţierii cauzelor
criminalităţii violente între militari şi măsurile de combatere a acestora.
Scopul şi obiectivele tezei. Scopul principal al lucrării constă în acoperirea vidului
teoretico-practic în materia dreptului penal militar, care până în prezent, cu excepţia
publicaţiilor autorului şi a unor manuale de drept penal, nu au constituit interesul ştiinţific
al cercetătorilor şi practicienilor. De asemenea, scopul nostru constă şi în analiza şi
interpretarea esenţei şi conţinutului normativ al infracţiunilor militare prin prisma
reglementărilor internaţionale şi naţionale în această materie, punându-se un accent
deosebit pe posibilităţile şi necesităţile de dezincriminare a unor IM.
Scopul de viitor cuprinde ideea de utilizare a studiului realizat în calitate de ghid pentru
judecători, procurori, ofiţeri de urmărire penală, avocaţi şi studenţi în cazul implicării în
gama de probleme legate de interpretarea şi încadrarea juridică a faptelor ilegale comise
de către M, cât şi pentru legiuitor în vederea operării unor modificări în legislaţia penală.
Printre obiectivele tezei, care au condus la realizarea scopului propus, pot fi enunţate:
• evaluarea şi elucidarea esenţei dreptului militar, în special, a dreptului penal
militar, ca ramură de drept distinctă;
• definirea IM, clarificarea conceptului IM şi caracterizarea semnelor definitorii şi esenţiale
ale acestei instituţii prin prisma legislaţiei şi doctirnei penale a RM, precum şi a unor ţări străine;
• interpretarea sistemului actual al IM şi propunerea unei noi sistematizări în această ipoteză;
• descrierea cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei în contextul IM, în special,
elucidarea esenţei unei asemenea circumstanţe cum este executarea ordinului, precum şi a
răspunderii penale în cazul executării ordinului dat în cadrul serviciului militar sau celui
similar cu serviciul militar, nelăsând din vizor ştiinţifico-analitic problemele care apar cu
privire la executarea ordinului în timp de război sau conflicte armate;
15

• analiza complexă şi minuţioasă a conţinutului constitutiv al IM prin intermediul elementelor
constitutive (obiect de atentare, latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunilor, subiectul IM),
analiză realizată pe baza legislaţiei naţionale, internaţionale şi a unor ţări străine;
• interpretarea sub mai multe aspecte a formelor de manifestare a răspunderii
juridice a M, inclusiv sub aspect disciplinar;
• interpretarea esenţei JM în aspect istoric şi sistematic;
• desfăşurarea anumitor studii sub aspect criminologic în materia IM, în special a
cauzelor criminalităţii violente între M; condiţiilor care contribuie la săvârşirea
infracţiunilor violente de către M; combaterea criminalităţii violente dintre M etc.;
• formularea propunerilor de lege ferenda în scopul eficientizării luptei împotriva IM.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică.
Caracterul inovativ al cercetărilor desfăşurate pe parcursul mai multor ani de zile rezidă în
faptul că a fost realizată, în esenţă, o cercetare complexă şi multiaspectuală în domeniul
analizei IM la limitele mai multor ramuri de drept, oferindu-se, în asemenea mod, un
caracter interdisciplinar investigaţiei ştiinţifice: dreptul umanitar, dreptul militar (în special,
dreptul penal militar), dreptul internaţional penal, dreptul penal internaţional, dreptul penal
comparat. Cercetarea are un caracter nou şi în aspectul analizei componenţelor de
infracţiune prin prisma documentelor naţionale şi internaţionale, cât şi a practicii judiciare.
Rezultatele principial noi prentru ştiinţă şi practică obţinute, care au determinat
crearea unei noi direcţii ştiinţifice, cât şi soluţionarea unor probleme ştiinţifico-aplicative,
sunt următoarele:
1. S-a a identificat o nouă ramură de drept – dreptul militar. Baza teoretică şi conceptul
Dreptului militar ca ramură distinctă de dreăpt a fost argumentată de autor în lucrarea
„Dreptul Militar în Republica Moldova”, publicată în a. 2003 în or. Chişinău.
2. S-a determinarea şi elaborat un nou sistem al infracţiunilor militare, prezentat de autor în
compartimentul nr. 2 secţiunea 2.4 „Sistemul infracţiunilor militare” şi în Anexa nr. 2, ca proiect
de Lege cu privire la modificarea Cap. XVIII PS CP RM intitulat „Infracţiunile militare”.
3. A fost identificată o subramură a dreptului penal, cum ar fi dreptul penal militar, care
este parte componentă şi alienabilă a dreptului penal;
4. A fost evidenţiată o nouă circumstanţă care înlătură caracterul penal al faptei –
executarea ordinului sau dispoziţiei superiorului (art. 40/1 CP RM).
Valorificarea teoriilor clasice şi moderne din dreptul penal internaţional şi dreptul
internaţional penal raportate la dreptul penal naţional a impus originalitate şi caracter
novatoriu cercetării.
16

Examinarea IM sub aspectul caracterului de fenomen social şi normativ a scos în evidenţă
oportunitatea şi obligativitatea dezincriminării de către stat a unor tipuri de IM conţinute în CP
RM, precum şi ideea de combatere şi prevenire a infracţiunilor supuse cercetării.
Studiul ştiinţific a avut la bază ideea racordării legislaţiei penal-militare naţionale la cea
internaţională sub aspectul IM, rezultatele inovaţionale bazându-se pe un cumul de concluzii,
propuneri, recomandări, inclusiv sub aspect de lege ferenda, în special fiind puse în evidenţă
următoarele: este propusă definiţia doctrinală a legislaţiei militar-penale; este elaborată o nouă
redacţie a art. 128 CP RM “Noţiunea infracţiunii militare”; este propusă completarea Cap. VI al PG a
CP RM “Liberarea de răspunderea penală”, cu încă un tip de liberare de răspundere penală. În
special, a completa art. 53 CP cu lit. h) -“tragerii militarului la răspunderea disciplinară”. Art. 55/1.
Liberarea de răspundere penală a militarului cu tragerea la răspundere disciplinară; este
recomandată modificarea sistemului IM, prevăzut în Cap. XVIII CP RM; a fost propusă modificarea
art. 364 CP RM, în special excluderea alin. (5), (6) ale acestui articol, iar Cap. III “Cauzele care
înlătură caracterul penal al faptei”, se completează cu un articol nou: Articolul 40/1. Executarea
ordinului sau a dispoziţiei şefului (Parlamentul a acceptat aceste propuneri şi a operat aceste
modificări, însă nu integral); este recomandată modificarea şi completarea art. 371 CP RM –
Dezertarea; este elaborată definirea doctrinală şi legală a subiectului IM; este propusă completarea
CP RM cu art. 16/1 “Vinovăţia” şi modificarea art. 17-18 CP RM etc.
Conţinutul importanţei teoretice şi valorii aplicative a lucrării este completat de
următoarele elemente esenţiale: a) sistematizarea materialului teoretic din doctrina dreptului
penal şi plasarea lui la baza argumentării tezei; b) sintetizarea jurisprudenţei instanţelor de drept
naţional şi internaţional, în baza căreia a fost elaborat un şir de propuneri de lege ferenda la
legislaţia penală existentă care se refera la prevederile legale generale şi infracţiunile care au
constituit obiectul investigaţiei (noţiunea IM şi a subiectului IM, includerea executării ordinului şi
a dipoziţiei superiorului - ca circumstanţă care înlătură caracterul penal al faptei, infracţiunile de
neexecutare intenţionată a ordinului, dezertare etc.); c) generalizarea sistemică a bazei legale
actuale a IM, a activităţilor specifice ce se întreprind şi a preocupărilor comunitare în lupta cu
criminalitatea militară şi propunerea unui nou sistem al IM; d) analiza juridico-penală a fiecărei
infracţiuni ce constituie obiectul studiului în parte şi în bloc clasificativ, în contextul cadrului
normativ internaţional şi al celui naţional; e) în planul studiilor universitare prin masterat
profesional din cadrul Facultăţii de Drept a USM, la catedra Drept penal a fost întrodusă
disciplina cu titlul „Drept penal militar”; f) un cumul al propunerilor autorului, expuse în articolele
ştiinţifice, au servit ca bază de modificare a legislaţiei penale, în acelaşi rând şi la elaborarea
CP RM în vigoare, cu toate că autorii proiectului n-au luat în seamă toate propunerile.
17

Aceste considerente enunţate au determinat propunerea modificării sistemului IM,
argumentele aferente regăsindu-se în conţinutul tezei elaborate.
Rezultatele cercetării pot servi drept material de studiu pentru cercetarea sub alte
aspecte a infracţiunilor conţinute în PG a CP RM.
De asemenea, unele propuneri, teze, concluzii pot servi ca punct de plecare pentru
aprofundarea temei cercetate, dar şi pentru investigaţii independente.
Materialele studiului pot fi utilizate de către MJ, CJNIP, deputaţi pentru a iniţia
modificarea legislaţiei în vigoare.
Materialul cercetării ar putea fi un punct de pornire pentru elaborarea conţinutului
tematic al unor cursuri speciale de drept penal pentru facultăţile de profil din instituţiile
de învăţământ superior, şi în special, al Institutului Militar „Alexandru cel Bun”.
Aprobarea rezultatelor. Rezultatele investigaţiilor au fost comunicate şi discutate la
şedinţele catedrei „Drept penal” şi „Drept public” (Ştiinţe penale) din cadrul ULIM în anii 1998-
2010 şi prezentate în cadrul a peste 10 conferinţe ştiinţifico-practice internaţionale şi peste 10
conferinţe naţionale, printre care: Conferinţa internaţională „Военноe правосудие и защита
прав военнослужащих срочной службы”, Institutul COLPI, Armenia, Tsahkadzor, 18-22
ianuarie 2001 /a fost pregătit şi prezentat raport/; Conferinţa internaţională „Aplicarea muncii
neremunerate în beneficiul comunităţii: realităţi şi perspective”, MJ al RM, Centrul pentru
Asistenţa Reformei Penitenciare în RM. Chişinău, 8 noiembrie 2002 /a fost pregătit şi prezentat
raport/; Conferinţa Internaţională: „Implementarea PROBAŢIUNII în RM: realităţi şi perspective”,
IRP, Ambasada Marii Britanii în Republica Moldova, Chişinău, 23-24 octombrie 2003 /au fost
pregătite şi prezentate rezultatele Misiunii de Evaluare „Implementarea PROBAŢIUNII în RM:
realităţi şi perspective/; Seminar „The Republic of Moldova and the International Criminal Court”,
International Criminal Law Society, Chişinău, 3-4 martie 2006 /a fost pregătit şi prezentat
raport/; Conferinţa internaţională “Armonizarea legislativă – condiţie a integrării europene”,
Universitatea din Piteşti, Facultatea de Ştiinţe Economice, Juridice şi Administrative, Piteşti,
România, 7-8 aprilie 2006 /a fost pregătit şi prezentat raport cu tema “ L’activité des services de
probation dans les pays européens”/; Conferinţa internaţională ştiinţifico-practică „Probleme
actuale ale legislaţiei naţionale în contextul progresului integraţionist european”, USEM, USM,
IISD al AŞM, UJM, Chişinău, 15 decembrie 2007 /a fost pregătit şi prezentat raport cu tema „
Probleme actuale ale legislaţiei penal-militare”/; Conferinţa naţională „Criminologia în RM:
realizări, probleme, perspective”, Asociaţia Criminologilor din RM, Centrul de Prevenire şi
Asistenţă Criminologică, ULIM, Centrul de Studii Comparative în Ştiinţe Juridice, IISD al AŞM,
Chişinău, 4 martie 2008 /a fost pregătit şi prezentat raport cu tema
18

„Analiza criminalităţii violente între militari”/; Conferinţa internaţională „Combaterea
discriminării rasiale şi etnice – provocări şi bune practici. Abordarea comparativă la
nivelul statelor membre a Uniunii Europene”, Consiliul Naţional pentru Combaterea
Discriminării, Uniunea Naţională a Judecătorilor din România, Iaşi, România, 13-15
martie 2008; Conferinţa internaţională „Reforma sistemului de justiţie din RM.
Standarde europene şi realităţi naţionale”, Fundaţiile EURASIA, PRISA, SIDA, USAID,
Chişinău, 15 iunie 2009 /a fost pregătit şi prezentat raportul cu titlul „Statul de drept:
unele sugestii cu privire la independenţa justiţiei”/ etc.
Unele rezultate ale cercetării au fost folosite în publicarea a peste 90 de lucrări
ştiinţifice: monografii, manuale, comentarii, articole ştiinţifice, broşuri, în special: Participaţia
penală (Chişinău, 2000); Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu (Chişinău, 2003)
/în coautorat/; Dreptul penal. Partea specială (Chişinău, 2005) /în coautorat/; Codul penal
comentat şi adnotat (Chişinău, 2005) /în coautorat/; Dreptul militar în RM (Chişinău, 2003)
/în coautorat/; Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu (Chişinău, 2009) /în
coautorat/; Conceptul infracţiunii militare în dreptul penal (Chişinău, 2009), etc.
Direcţiile prioritare de investigare şi problema pentru cercetare. În fapt, direcţiile
prioritare de cercetare-investigare reies, în mare parte, din contextul obiectivelor propuse spre
analiză ştiinţifico-analitică şi problema spre cercetare. Având la bază ideea redării ştiinţifice a
conceptului infracţiunii militare în dreptul penal – ca problemă pentru cercetare, s-a operat cu
un cumul de teze şi teorii expuse în literatura de specialitate a Republicii Moldova şi străină,
reieşită din legislaţia RM, a statelor străine şi celei internaţionale pentru a reda infracţiunea
militară sub aspectul conceptului dreptului penal. Ca direcţii prioritare au fost semnalate:
evaluarea şi elucidarea esenţei dreptului militar, în special, a dreptului penal militar; definirea
infracţiunii militare prin intermediul semnelor care o caracterizează şi orientarea ştiinţifică a
ideilor spre un concept clasic al acesteia; interpretarea sistemului infracţiunilor militare sub
diverse aspecte; caracterizarea formelor de răspundere juridică incidente faptelor militarilor;
interpretarea esenţei justiţiei militare în aspect istoric şi sistematic; formularea propunerilor de
lege ferenda în scopul eficientizării luptei împotriva infracţiunilor militare.
Direcţiile de cercetare în perspectivă: analiza conceptuală şi sistematică a
infracţiunilor militare sub o formulă sistemică nouă, propusă de către autorul tezei în
ipoteza unor modificări de lege penală. În acest sens, se punctează pe necesitatea
analizei juridico-penale a diferitor categorii de infracţiuni militare în parte, în vederea
determinării specificului incriminator al acestora.
19

Sumarul compartimentelor tezei. Teza este alcătuită din adnotări în limbile
română, rusă şi engleză, lista abrevierilor, introducere, cinci capitole divizate în
paragrafe şi subparagrafe, concluzii generale şi recomandări, bibliografie (lucrări
ştiinţifice, acte normative şi de interpretare), anexe, declaraţia privind asumarea
răspunderii şi CV-ul autorului tezei de doctor habilitat.
În capitolul 1 al tezei, Analiza doctrinei şi legislaţiei militare în Republica
Moldova şi diferite ţări, a fost analizat în mod amplu şi complex sistemul justiţiei
militare sub aspect de noţiuni generale, evoluţie istorică şi tendinţe contemporane.
Toate cercetările existente au fost analizate sub aspect conceptual, deşi s-a menţionat
că ele practic sunt lipsă, iar cele existente aparţin ideii autorului. Nu au fost lăsate din
vizor ştiinţific anumite elemente de drept comparat, comparaţia fiind legată de sistemul
justiţiei militare a RM în raport cu sistemele justiţiei militare ale altor state. La finalul
capitolului au fost incluse anumite concluzii aferente acestei părţi structurale a tezei.
Capitolul 2, cu titlul Dreptul militar, dreptul penal militar şi infracţiunea militară:
esenţă definitorie şi conceptuală, supune analizei dreptul militar şi legislaţia militar-
penală în sistemul de drept al RM, corelaţia între răspunderea juridică a militarilor şi
disciplina militară; noţiunea infracţiunii militare, sistemul infracţiunilor militare,
invocându-se multiple concluzii de resort.
Prin conţinutul capitolului 3, Analiza juridico-penală a elementelor obiective ale
infracţiunilor militare, şi capitolului 4, Analiza juridico-penală a elementelor subiective
ale infracţiunilor militare, se clarifică conceptul elementelor constitutive ale infracţiunilor
militare (elemente preexistente şi conţinut constitutiv), făcându-se apel detaliat la
posibilitatea răspunderii penale a prizonierilor de război pentru infracţiunile militare, precum
şi pe cazurile de exonerare a persoanelor care exercită serviciul militar de răspunderea
penală pentru infracţiuni militare. Ambele capitole sunt urmate de concluziile de rigoare.
În capitolul 5, Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei în situaţia infracţiunilor
militare, o atenţie aparte este acordată sistemului de cauze care înlătură caracterul penal al
faptei sub aspectul specificului incriminator al infracţiunilor militare, în special executarea
ordinului sau a dispoziţiei superiorului. Capitolul se încununează cu concluzii.
Lucrarea se finalizează cu includerea în acţiune a unui cumul de concluzii şi recomandări.
Anexele la prezenta teză de doctor habilitat, incluse după lista bibliografică, conţin, atât
propunerile autorului cu privire la modificarea cadrului legal şi instituţional al RM deja
implementate de către Parlament şi alte organe competente (Anexa №1), cât şi sistemul
infracţiunilor militare propus de către autor cu titlu de proiect de lege (Anexa №2), statistica
20

cauzelor penale examinate de Judecătoria Militară în perioada anilor 2003-2010 (Anexa №3),
analiza criminalităţii violente între militari (Anexa №4), rezultatele sondajelor sociologice
efectuate de către autor în rândurile militarilor în termen din FA ale RM (Anexele №5-21).
21

1. ANALIZA DOCTRINEI ŞI LEGISLAŢIEI MILITARE
ÎN REPUBLICA MOLDOVA ŞI DIFERITE ŢĂRI
1.1. Infracţiunile militare în ipoteza cercetărilor ştiinţifice din Republica Moldova
Constituţia Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994 stipulează că Republica
Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi
libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic
reprezintă valori supreme şi sunt garantate (art. 1 alin. (3)) [1].
În acest sens, statul de drept apare ca o formă ideală de organizare statală în care
este asigurată supremaţia legii, chiar şi asupra organelor legiuitoare şi, în care, toate
subiectele de drept, inclusiv factorii politici, se subordonează legii. Conform teoriei
statului de drept, aceasta constituie unitatea unui sistem de norme juridice,
personificarea ordinii de drept, inclusiv a ordinii constituţionale [2, p. 29-39].
Luând în vedere evaluarea sistemului de valori sociale supuse protecţiei de stat la
etapa actuală de dezvoltare a societăţii noastre, în special din perspectiva racordării
sistemului normativ la standardele europene şi internaţionale, menţionăm, că au fost
întreprinşi anumiţi paşi concreţi. Or, la momentul actual, graţie eforturilor cercetătorilor
ştiinţifici autohtoni, au fost supuse analizei cele mai esenţiale problematici din domeniul
dreptului militar, în particular esenţa şi conţinutul răspunderii pentru comiterea
infracţiunilor militare în baza Codului penal al Republicii Moldova.
Invocând art. 56 al Constituţiei Republicii Moldova, devotamentul faţă de ţară este
sacru. Cetăţenii, cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de
îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în cazurile prevăzute de lege, depun
jurământul cerut de ea. Potrivit art. 57 al Constituţiei, apărarea patriei este un drept şi o
datorie sfântă a fiecărui cetăţean. Serviciul militar este satisfăcut în cadrul forţelor militare,
destinate apărării naţionale, pazei frontierei şi menţinerii ordinii publice, în condiţiile legii [1].
În ipoteza celor consemnate, se indică că formele, condiţiile şi modul de pregătire a
cetăţenilor RM pentru apărarea patriei, atribuţiile autorităţilor publice, ale instituţiilor publice şi
ale agenţilor economici în ceea ce priveşte pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei, cât şi
conţinutul serviciului militar, sunt stabilite şi reglementate prin Legea nr. 1245 din 18 iulie 2020
Cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei. Aceste forme, condiţii şi mod
de pregătire sunt interpretate în lucrarea noastră [3], prin intermediul corelaţiilor: tânăr şi
serviciu militar [3, p. 3-22]; tânăr şi sănătate [3, p. 23-59].
22

Având ca beneficiari recruţii şi militarii în termen, drepturile cărora au fost încălcate, cât şi
potenţialii recruţi şi militari în termen, în Republica Moldova este format Centrul pentru
Protejarea Drepturilor Recruţilor şi Militarilor în Termen [3, p. 60; 4, p. 3]. Scopul şi obiectivele
acestui Centru sunt: promovarea şi protecţia drepturilor şi libertăţilor recruţilor şi militarilor în
termen, prin acordarea asistenţei juridice; elaborarea unui sistem de monitorizare şi
documentare în FA ale RM, în scopul respectării drepturilor recruţilor şi militarilor în termen;
dezvoltarea acţiunilor privind depistarea şi înlăturarea încălcărilor drepturilor şi libertăţilor
recruţilor şi militarilor în termen, prin acordarea asistenţei juridice şi protejarea drepturilor lor;
conlucrarea CPDRMTM cu Departamentul Administrativ-militar, MA, DTC şi DTG, în ceea ce
priveşte combaterea încălcărilor drepturilor şi libertăţilor recruţilor şi militarilor în termen;
acordarea asistenţei juridice pe cauzele penale şi civile militarilor în termen şi recruţilor, care nu
au mijloace de a angaja avocaţi; ridicarea nivelului de cultură juridică a recruţilor şi militarilor în
termen; pregătirea ofiţerilor jurişti pentru lucrul de protejare a drepturilor şi libertăţilor militarilor
în termen; sensibilizarea opiniei publice şi a autorităţilor asupra cazurilor de încălcare a
drepturilor şi libertăţilor recruţilor şi militarilor în termen [3, p. 60].
Luând în vedere cele amintite anterior, toate infracţiunile militare pot fi analizate
din perspectiva cunoaşterii drepturilor militarilor. O lucrare, în acest sens, este elaborată
de către aceeaşi autori X. Ulianovschi, T. Ulianovschi [4].
Astfel, printre drepturile şi libertăţile fundamentale ale militarilor se înscriu: dreptul la
apărare, drepturile electorale, libertatea conştiinţei, dreptul la asigurarea inviolabilităţii
persoanei, dreptul la muncă, dreptul la încadrarea în serviciul militar, dreptul la învăţătură.
Cu referire la drepturile militarilor legate de îndeplinirea atribuţiilor funcţionale şi speciale, se
interpretează: timpul de serviciu şi dreptul la odihnă, dreptul la ocrotirea sănătăţii şi la
asistenţă medicală, drepturile militarilor la condiţii normale de trai, drepturile militarilor la un
mod sănătos de viaţă, dreptul la un mediu ambiant sănătos, dreptul la asigurare alimentară
şi cu echipament, dreptul la libera deplasare, dreptul la transport, dreptul la asigurare
financiară, dreptul la indemnizaţii, drepturile militarilor la asigurarea obligatorie de stat,
dreptul la asigurare cu spaţiu locativ, dreptul militarilor la recalificare, protecţia juridică şi
socială a membrilor familiilor militarilor. Nu sunt lăsate fără analiză interdicţiile şi restricţiile
privind unele drepturi şi libertăţi ale militarilor [4, p. 16].
Doar prin cunoaşterea unor sau altor drepturi şi obligaţii prevăzute de cadrul
normativ în vigoare, se poate trece la interpretarea limitelor unei sau altei forme de
răspundere juridică pentru faptele comise.
23

Până în anul 2003, cu regret, în Republica Moldova nu a existat nici o lucrare care ar fi
abordat problemele dreptului militar şi care ar fi corespuns rigorilor societăţii contemporane. Nu
a existat, în acest sens, nici o lucrare care ar fi sistematizat cumulul de legi şi acte normative,
oferind unele explicaţii cu privire la conţinutul şi sistemul legislaţiei militare din RM. La nivelul
teoriei juridice a Republicii Moldova, lucrarea elaborată de către autorii X. Ulianovschi, Gh.
Ulianovschi şi V. Bucatari [5], vine să lichideze aceste lacune din doctrina naţională, având la
temelie o analiză profundă şi sistematizată a legislaţiei militare moldoveneşti. Pe paginile lucrării
sunt expuse idei de bază cu privire la noţiunea, principiile, izvoarele şi structura dreptului militar,
bazele legale ale apărării în RM; cu privire la FA, specificul serviciului militar în termen şi prin
contract, statutul juridic al militarilor şi garanţiile juridice de realizare a lui. Lucrarea conţine şi
expunerea consecutivă a bazelor organizării şi activităţii justiţiei militare [5, p. 5].
Ţinând cont de importanţa normelor de drept internaţional în reglementarea
conflictelor militare şi a problemelor ce apar pe parcursul serviciului militar, cercetarea
ştiinţifică amintită face referiri şi la aspectele militare în dreptul internaţional.
Cunoaşterea normelor de drept umanitar internaţional, este strict necesară pentru orice
militar, în special pentru cei care fac serviciul militar în Forţele de Menţinere a Păcii.
Autorii X. Ulianovschi, Gh. Ulianovschi şi V.Bucatari identifică prin dreptul militar nu
numai o ramură de drept, ci şi o ştiinţă. Astfel, dreptul militar ca ştiinţă trebuie examinat în
calitate de sistem de cunoştinţe, idei, doctrine cu privire la conţinutul proceselor şi situaţiilor
de drept ce se produc şi se formează în sfera activităţii militare a statului [5, p. 30]. În
ordinea de idei expusă, se indică asupra unei legături strânse între dreptul militar şi ştiinţa
militară, pe de o parte, şi dreptul militar şi ştiinţa juridică, pe de altă parte [5, p. 30].
Relevând chintesenţa răspunderii juridice a militarilor în raport, inclusiv, şi cu disciplina
militară, autorii citaţi atenţionează asupra faptului, că domeniul de reglementare a abaterilor
disciplinare săvârşite de militari ţine de dreptul militar, fiind inclus în Regulamentul disciplinei
militare, Regulamentul serviciului interior al Forţelor Armate ale Republicii Moldova şi în alte
regulamente şi instrucţiuni militare [5, p. 172]. Celelalte forme ale răspunderii juridice, inclusiv a
militarilor, se regăsesc în Codul civil, Codul contravenţional, Codul penal. Infracţiunile militare se
determină ca fiind acele delicte penale specifice, adică acele acţiuni prevăzute de Codul penal,
contra modului stabilit de executare a obligaţiilor militare, contra pregătirii militare obligatorii şi
concentrărilor săvârşite de militari, precum şi de persoanele antrenate în pregătirea militară
obligatorie sau de rezervişti în timpul serviciului militar, în timpul pregătirii militare obligatorii sau
în timpul concentrărilor de instrucţie sau de probă [5, p. 172-173].
24

După cum se consemnează în lucrare, aplicarea răspunderii juridice faţă de militari are un
şir de trăsături specifice. Această situaţie este determinată de faptul că răspunderea juridică a
militarilor este reglementată atât de normele legislaţiei Republicii Moldova, în general, cât şi de
legislaţia militară, în special, ţinându-se cont de specificul relaţiilor militare. Se evidenţiază, în
acest context, următoarele trăsături specifice ale răspunderii juridice a militarilor: cercul
componenţelor de contravenţii pentru comiterea cărora survine răspunderea juridică a militarilor
este mai larg decât pentru persoanele civile, fapt dictat de specificul serviciului militar şi de
severitatea reglementărilor juridice ale acestuia (componenţele contravenţiilor comise de militari
sunt stabilite de Regulamentul disciplinei militare, Regulamentul cu privire la răspunderea
materială a militarilor, alte acte normative din ramura militară); răspunderea juridică a militarilor
pentru comiterea delictelor este mai severă în raport cu cea a persoanelor civile pentru
săvârşirea unor delicte similare; împuternicirea comandanţilor (şefilor) militari cu atribuţii expres
indicate în actele normative cu privire la tragerea militarilor la răspundere juridică; existenţa unor
condiţii speciale pentru realizarea acestor atribuţii şi aplicarea măsurilor de răspundere juridică,
cât şi existenţa măsurilor specifice de răspundere juridică [5, p. 173].
Nu sunt lăsate fără vedere ştiinţifică şi elementele care configurează bazele
procedurii în cauzele penale privind militarii, inclusiv ordinea procedurii penale în
cauzele militarilor la diferite etape ale procesului penal [5, p. 301-310].
Un rol aparte în materia interpretării conţinuturilor normative ale infracţiunilor
militare le reprezintă comentariile la legislaţia penală elaborate în Republica Moldova
sub aspectul unor comentarii, manuale, cursuri [6; 7; 8; 9; 10].
În acest sens, se determină că incriminând aceste fapte, legiuitorul le-a plasat într-o categorie
distinctă de infracţiuni sub denumirea de Infracţiuni militare [9, p. 728; 10, p. 573]. Or, componenţa
infracţiunii militare îndeplineşte şi un cumul de funcţii specifice: ♦ este un mijloc de constatare şi de
descriere a infracţiunii militare; serveşte drept bază de realizare a răspunderii penale, ♦ deoarece la
răspunderea penală pentru infracţiunea militară este atrasă persoana care a săvârşit o infracţiune
militară. Absenţa în acţiunile persoanei a tuturor semnelor care caracterizează infracţiunea militară
exclude răspunderea penală pentru o asemenea faptă prejudiciabilă; ♦ componenţa infracţiunii
militare serveşte drept bază de delimitare a infracţiunilor între ele (spre exemplu, deosebirea
infracţiunii militare de infracţiunea de drept comun). Delimitarea se efectuează, în primul rând, după
obiectul juridic. Infracţiunile care au un obiect juridic comun se deosebesc între ele după latura
obiectivă (spre exemplu, neexecutarea ordinului şi opunerea de rezistenţă şefului). Infracţiunile
militare se pot delimita între ele şi după latura subiectivă (abuzul de putere sau excesul de putere şi
atitudinea neglijentă faţă de serviciu).
25

Ele se pot deosebi şi după subiectul infracţiunii (spre exemplu, încălcarea regulilor
statutare cu privire la relaţiile dintre militari, dacă între ei nu există relaţii de subordonare
şi abuzul de putere, excesul de putere sau inacţiunea la exercitarea puterii, atitudinea
neglijentă faţă de serviciu) [9, p. 728].
În cursul ideilor anunţate, autorul A. Borodac evidenţiază că infracţiunile militare
pot fi sistematizate în următoarele grupuri: ♦ infracţiuni contra ordinii de subordonare şi
relaţiilor reciproce; ♦ infracţiuni contra ordinii de exercitare a anumitor reguli statutare; ♦
infracţiuni militare săvârşite de persoane cu funcţie de răspundere; ♦ infracţiuni contra
ordinii de trecere a serviciului militar; ♦ infracţiuni contra ordinii utilizării patrimoniului
militar; ♦infracţiuni contra ordinii de exploatare a tehnicii militare; ♦ infracţiuni contra
ordinii de exercitare a serviciului militar pe timp de război [10, p. 575].
În viziunea noastră, în funcţie de obiectul juridic special, infracţiunile se împart în
următoarele grupuri, care, prin esenţa lor, formează sistemul infracţiunilor militare:
●infracţiuni ce atentează la ordinea de subordonare; ●infracţiuni ce atentează la ordinea
de comportare între militari; ●infracţiuni de serviciu; ●infracţiuni legate de sustragerea
de la îndeplinirea obligaţiunilor serviciului militar; ●infracţiuni ce atentează la ordinea de
mânuire a armei şi de manipulare a substanţelor periculoase; ●infracţiuni ce atentează
la ordinea de exercitare a serviciului de luptă şi a altor servicii speciale; ●infracţiuni ce
atentează la ordinea de păstrare a patrimoniului militar; ●infracţiuni ce atentează la
ordinea de exploatare a tehnicii de luptă; ●infracţiuni împotriva ordinii de exercitare a
serviciului militar pe timp de război sau în condiţii de luptă [9, p. 729-730].
Pericolul social al faptelor în sfera relaţiilor juridice militare este determinat întru
totul de politica militară şi doctrina militară a statului, şi de specificul (principiile)
serviciului militar [11, p. 18-21].
Legătura dialectică a doctrinei militare cu politica militară, relaţiile militare, obiectul
infracţiunii militare se manifestă prin faptul că doctrina militară este: o parte, o direcţie a politicii,
în general, şi a politicii militare, în special; o bază fundamentală socialmente orientată a politicii
militare şi a construcţiei militare, a teoriei şi ştiinţei militare, componenţa lor de bază; reflectarea
şi cimentarea juridico-normativă a intereselor şi scopurilor politice ale forţelor social-politice
dominante în sfera construcţiei militare, a relaţiilor militare; expresia logică şi concentrat-
metodologică a legităţilor războiului, armatei, a construcţiei militare; un element al puterii militare
a statului şi a construcţiei militare; un element relativ independent al legislaţiei militare, al
ideologiei militare şi juridico-militare; un element al bazei juridico-normative a relaţiilor militare,
al semnelor lor distincte (obiecte, subiecte, capacitatea lor juridică); un izvor
26

juridico-normativ al relaţiilor juridico-penale, al subiecţilor lor, al obiectului material al
infracţiunilor militare [11, p. 19].
În literatura de specialitate se evidenţiază, pe bună dreptate, că un semn care deosebeşte
infracţiunea militară de alte infracţiuni, calitatea specială a subiectului infracţiunii – militarul.
Anume la stabilirea subiectului infracţiunilor militare în practica judiciară apar multiple probleme
şi interpretări [12, p. 13]. Deşi din 1996 se iniţiază ideea conform căreia, în vederea formării
unei practici judiciare ferme pe cauzele de conflict, se impune crearea unui cadru normativ care
să suporte pe parcursul timpului mai puţine modificări, adică să aibă un caracter cât de cât
stabil. Se observă clar, că această stabilitate nu este materializată, enunţându-se un cumul de
modificări de la intrarea în vigoare a CP al RM în luna iunie 2003 [12, p. 15].
Deşi legislaţia penală, la nivel general, identifică răspunderea penală pentru
persoana fizică de la vârsta de 16 ani, în anumite cazuri prevăzute expres de art. 21
alin. (2) CP vârsta este de 14 ani. Unele opinii expuse în literatura de specialitate şi
argumentate, inclusiv de noi [13], susţin că analiza fiecărei categorii de subiecţi ai
infracţiunilor militare indică concluzia că vârsta minimă de la care poate surveni
răspunderea penală pentru subiecţii infracţiunilor militare este 17 ani [13, p. 104].
O importanţă deosebită pentru recunoaşterea persoanei ca subiect al infracţiunii
militare o are începutul şi sfârşitul perioadei de aflare a persoanei în serviciul militar,
timpul în care persoana are statut de militar. Anume în această perioadă de timp apar
relaţiile (raporturile) juridice militare între persoană şi stat în persoana organelor
administraţiei militare şi, respectiv, în această perioadă de timp, persoana, în cazul
săvârşirii unei fapte prevăzute de Cap. XVIII al PS a CP, poate fi subiect al relaţiilor
juridice penal-militare, adică subiect al infracţiunilor militare [13, p. 111]. Se consideră
că statutul de militar, în cazul încheierii contractului pentru efectuarea serviciului militar,
persoana îl capătă nu din momentul încheierii contractului, ci din momentul încadrării
persoanei în serviciul militar prin contract de către centrele militare [13, p. 112].
Având la bază ideea precum că legislaţiile diferitor state reglementează statutul şi
categoriile subiecţilor infracţiunilor militare în mod diferit, este necesară analiza acestor
reglementări normative. Acest lucru reiese esenţialmente din conţinutul articolului ştiinţific
publicat de noi [14], prin care se operează cu legislaţia României, Suediei, Poloniei, Elveţiei,
Ucrainei, Uzbekistanului, Armeniei, Azerbaijanului, Georgiei, Letoniei [14, p. 1-4].
În lista semnelor de ordin subiectiv se înscriu şi cele care determină latura subiectivă
a infracţiunii. Având ca reper analiza infracţiunilor militare din punctul de vedere al laturii
subiective, operând cu un vast arsenal de norme în această materie prevăzute în alte state
27

(Elveţia, Franţa, Italia, Germania, Japonia, România, Rusia), se consideră necesar (de fapt,
această propunere are caracter general) de a revizui reglementarea normativă a instituţiei
laturii subiective, în special a vinovăţiei, sub următoarele aspecte: includerea în acţiune
normativă a precizărilor legate de identificarea formei de vinovăţie în cazul infracţiunilor în
ansamblu, precum şi a infracţiunilor militare, în special (infracţiunile prevăzute în PS a CP
sunt săvârşite cu intenţie; pot fi considerate infracţiuni faptele, săvârşite din imprudenţă,
doar în cazurile în care PS a CP prevede expres aceasta) [15, p. 39].
În contextul interpretării unor infracţiuni militare concrete se impune şi lucrarea prin
care se analizează problemele ce apar cu privire la executarea ordinului în timp de război
sau conflicte armate [16, p. 69-79]. Prin acest articol ştiinţific, autorul menţionează că în
cazurile grave, şi mai ales în timpul războiului, în multe Coduri penale sau legislaţii penale
militare, de obicei, se prevăd pedepse foarte grave pentru neexecutarea ordinelor
comandanţilor şi superiorilor militari. Cu toate acestea, trimiterea la ordinul comandantului
militar superior nu îl scuteşte obligatoriu pe subaltern de răspunderea penală pentru
încălcarea dreptului umanitar internaţional, comisă la îndeplinirea acestui ordin. O atenţie
principială şi minuţioasă o merită contradicţia între principiul disciplinei şi principiul
răspunderii pentru fapta comisă. Or, acestea, punctând pe anumite acte internaţionale în
materia vizată, sunt analizate cu titlu de amănunt în materialul ştiinţific invocat (în special,
Statutul Tribunalului Militar Internaţional de la Nurnberg, semnat la Londra pe 8 august
1945, Convenţiile de la Geneva din 1949 etc.) [16, p. 70].
Ţinând seama de răspunderea încredinţată comandanţilor, nu ar fi logic, să se respingă
principiul, în corespundere cu care ordinele nu reprezintă o justificare legală a acţiunilor ilegale.
Dar aceasta este doar o ilogică aparentă. În viziunea noastră, chestiunea nu constă în primirea
sau respingerea acestui principiu, dar în aceea, cum trebuie să apreciem acţiunea concretă,
raportând-o la gradul de răspundere a militarilor şi luând în consideraţie posibilităţile pe care le
are de a refuza de a se supune ordinului [16, p. 77]. Se exprimă părerea, că neacceptarea
referirii la necesitatea îndeplinirii ordinului în calitate de justificare, slăbeşte disciplina militară,
determinată de legislaţia ţării şi subminează încrederea în comandanţi. De facto, luând în
consideraţie intensitatea momentului, dificultatea ce ţine de aplicarea normei în multe privinţe
depinde de capacitatea subalternului de a înţelege pe deplin sensul lui [16, p. 78].
Comunitatea internaţională a dat răspuns la majoritatea întrebărilor cu privire la
răspunderea penală pentru executarea ordinelor în anul 1998 în Statutul Curţii Penale
Internaţionale, reglementând mai multe principii de bază în art. 28, 33. Anume acest statut
28

indică că executarea ordinului vădit infracţional nu exonerează executorii de
răspunderea penală pentru faptele prejudiciabile săvârşite [16, p. 78-79].
În ordinea de idei vizată, prin conţinutul materialului ştiinţific [17], se consideră că în
cazul în care militarul a părăsit unitatea militară sau locul serviciului militar în urma unui
concurs de împrejurări grele, însă, după ce aceste împrejurări grele au trecut sau au fost
înlăturate, militarul nu renunţă la absenţa samavolnică din unitatea militară, fapta militarului
de a absenta continuu din unitatea militară va constitui infracţiunea de dezertare [17, p. 96].
În lucrarea ce ţine de cazurile de exonerare a persoanelor care exercită serviciul
militar de răspunderea penală pentru infracţiunile militare [18], se consideră că în cazul în
care persoana, care a fost recrutată în serviciul militar ilegal, având dreptul la amânarea de
la încorporare în serviciul militar conform prevederilor legale stabilite, a săvârşit o faptă
prevăzută de Cap. XVIII al PS a CP, nu va fi subiectul unei infracţiuni militare, iar în cazul
când în acţiunile făptuitorului se conţin semnele unei infracţiuni de drept comun, persoana
va fi trasă la răspundere penală pentru infracţiunea de drept comun [18, p. 98].
Pornind de la ideea că o instituţie de bază a dreptului penal general o constituie sistemul
cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei, se constată că acestea au un rol deosebit în
contextul infracţiunilor militare, fiindu-le imprimat un caracter particularizat cu multiple conotaţii
care reies din caracterul acestor infracţiuni sub acest aspect. O asemenea analiză complexă şi
diversificată a infracţiunilor militare prin prisma cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei
se conţinute în altă cercetare cu privire la cauzele care înlătură caracterul penal al faptei
prevăzute de Cap. XVIII Cod penal Republica Moldova „Infracţiuni militare” [19]. Or, autorii
consemnează că unele cauze care exclud caracterul penal al faptei, în special constrângerea
fizică sau psihică şi riscul întemeiat, nu comportă prin sine un anumit specific doar în cazul
infracţiunilor militare, şi urmează a fi concepute pe baze generale, celelalte impunându-se cu
nuanţe multiple de interpretare suplimentară [19, p. 17].
Având în vedere faptul că în anul 2009 în legea penală a Republicii Moldova a fost
introdus art. 40/1 CP, iniţiativa includerii unei asemenea soluţii legislative, însă într-o altă
formulă legislativă, deşi în mare parte asemănătoare, a fost propusă cu mult mai înainte. Astfel,
în articolul ştiinţific cu privire la executarea ordinului ca circumstanţă care exclude caracterul
penal al faptei [20], s-a iniţiat ideea completării CP al RM cu un nou articol, în speţă:
Art. 40/1. Executarea ordinului sau a dispoziţiei şefului
Nu se consideră infracţiune fapta, prevăzută de legea penală, săvârşită întru
executarea ordinului sau a dispoziţiei ilegale a unui şef. Răspunderea penală pentru
prejudiciul cauzat o poartă persoana care a dat ordinul sau dispoziţia ilegală.
29

Persoana care a săvârşit o infracţiune intenţionată, cu excepţia infracţiunilor
uşoare, întru executarea ordinului sau a dispoziţiei vădit ilegale, poartă răspundere
penală în temeiuri generale.
Neexecutarea ordinului sau a dispoziţiei ilegale de către un militar exclude
răspunderea penală [20, p. 42].
Cu toate că noţiunea infracţiunii, în general, şi noţiunea infracţiunii militare, în special,
se conţin în PG a CP (art. 14, art. 128), considerăm că art. 128 CP ar trebui să conţină şi
prevederi cu privire la lipsa gradului prejudiciabil al unei infracţiuni în cazul unei fapte
concrete, care este îndreptată contra disciplinei militare sau ordinii stabilite de satisfacere a
serviciului militar [21, p. 95]. Din aceste considerente, prin cercetarea ştiinţifică dedicată
faptei prevăzute de legislaţia militar-penală ce nu prezintă gradul prejudiciabil al unei
infracţiuni [21], se consideră necesar de a completa art. 128 CP cu un alineat nou, care ar
avea următoarea redacţie: nu constituie infracţiune militară acţiunea sau inacţiunea care,
deşi, formal, conţine semnele unei fapte prevăzute de Cap. XVIII al PS a CP, dar, fiind
lipsită de importanţă, nu prezintă gradul prejudiciabil al unei infracţiuni [21, p. 95].
În concluzie, evidenţiem că în literatura de specialitate [22], s-au întreprins paşi
hotărâţi în vederea evaluării unui sistem al justiţiei militare. Justiţia militară, în general, a
fost creată din nevoia stabilirii unor limite şi standarde de conduită pentru militari, din
necesitatea menţinerii disciplinei într-o varietate de situaţii pe timp de pace şi război,
astfel încât o unitate militară să rămână sub control, trupele să aibă moral ridicat, spirit
de echipă şi să fie asigurate ordinea, disciplina şi respectul în interiorul corpului militar
[22, p. 6]. Or, sistemul de justiţie militară a fost creat pentru că:
a. serviciul militar este o situaţie unică în care un civil trebuie să renunţe la
anumite libertăţi şi drepturi legale pentru a fi membru eficient al unei FA;
b. nevoia stringentă de viaţă şi moarte de a executa cu succes misiunea şi, în
acelaşi timp, de a controla soldaţii în timpul operaţiunilor de pe câmpul de luptă
şi a proteja necombatanţii şi a reduce la minimum daunele materiale;
c. nevoia de a menţine disciplina într-o varietate de situaţii în timp de pace şi
război, astfel încât o unitate militară să rămână sub control;
d. nevoia de a menţine ridicat moralul şi spiritul de echipă prin păstrarea unor
standarde sau prin respect şi ordine în unităţile militare [22, p. 7].
30

1.2. Problematica infracţiunilor militare în cercetările ştiinţifice ale autorilor străini
La începutul analizei infracţiunilor militare prin prisma legislaţiei altor state, în special a
României şi Federaţiei Ruse, menţionăm că dacă în Rusia există multiple studii vis-a-vis de
infracţiunile şi infracţionalitatea militară, acestea datând încă din perioada sovietică, atunci la nivelul
statului român cercetări complexe şi multiaspectuale, cu titlu de monografii, în materia acestui
subiect nu sunt prezente. Cu toate acestea, cercetările de drept penal român nu lasă fără acoperire
caracteristica juridico-penală a infracţiunilor contra capacităţii de apărare a României.
La nivel normativ, legislaţia României se impune cu un sistem foarte clar al infracţiunilor
militare, toate ele fiind incluse în Titlul X Infracţiuni contra capacităţii de apărare a României [23,
p. 593-670]. Autorii V. Dobrinoiu şi N. Conea interpretează limitele cadrului normativ prin prisma
analizei cadrului legal, condiţiilor preexistente, conţinutului constitutiv, formelor, modalităţilor şi
sancţiunilor, aspectelor procesuale şi practicii judiciare. În ipoteza operării la infracţiunile contra
capacităţii de apărare a României, se face distincţie între infracţiunile săvârşite de militari
(infracţiuni contra ordinii şi disciplinei militare; infracţiuni pe câmpul de luptă; infracţiuni specifice
aviaţiei şi marinei militare), infracţiuni săvârşite de militari sau civili şi infracţiuni săvârşite de
civili. Lista exhaustivă a infracţiunilor concrete analizate de către autorii citaţi sunt: absenţa
nejustificată; dezertarea; călcarea de consemn; insubordonarea; lovirea sau insulta superiorului;
lovirea sau insulta inferiorului; capitularea; părăsirea câmpului de luptă; zborul neautorizat;
părăsirea navei; părăsirea comenzii; neluarea măsurilor necesare în operaţiile navale;
coborârea pavilionului; coliziunea; sustragerea de la serviciul militar; defetismul; jefuirea celor
căzuţi pe câmpul de luptă; folosirea emblemei Crucii Roşii în timpul operaţiilor militare;
sustragerea de la rechiziţii militare; sustragerea de la recrutare; neprezentarea la încorporare
sau concentrare [23, p. 593-670]. Se observă clar, că sistemul infracţiunilor militare prevăzut de
legislaţia penală a Republicii Moldova diferă esenţial de cel prevăzut în România. Prin analiza
literaturii de specialitate se atestă şi faptul că un sistem interpretativ invocat din punctul de
vedere al ştiinţei vis-a-vis de infracţiunile contra capacităţii de apărare a României nu este. Or,
anumite cercetări, mai mult cu caracter teoretico-aplicativ, incluse în lucrările de drept penal nu
sunt destule.
O doză de claritate suficientă este inclusă de către legiuitorul român referitor la forma de
vinovăţie prin care se exprimă infracţiunile contra capacităţii de apărare a României, precum şi
posibilitatea reală de sancţionare a tentativei în cazul acestor infracţiuni. Astfel, art. 19 alin. (3)
CP român din 1968 stipulează că fapta, constând într-o acţiune săvârşită din culpă (adică din
imprudenţă /n. a./), constituie infracţiune numai atunci când în lege se prevede expres aceasta.
Alin. (4) al aceluiaşi articol stipulează că fapta, constând într-o inacţiune, constituie infracţiune
31

fie că este săvârşită cu intenţie sau din culpă (adică din imprudenţă), afară de cazul
când legea sancţionează numai săvârşirea ei cu intenţie [24]. Potrivit art. 346 CP al
României, tentativa infracţiunilor prevăzute în art. 340, 341, 342, 344 şi 345 alin. (2) şi
(3) se pedepseşte. Or, legislaţia Republicii Moldova nu ridică la nivel de cadru normativ
previziunea posibilităţii existenţei/inexistenţei tentativei unei sau altei infracţiuni. Acest
ultim lucru invocă un cumul de nuanţe problematice în practica de aplicare a normelor
penale referitoare la infracţiunile militare şi, în genere, la toate categoriile de infracţiuni.
După acelaşi model doctrinar a descris infracţiunile contra capacităţii de apărare a
României autorul T. Toader [25, p. 394-424]. Prin sistemul acestor incriminări penale se
formează o bază normativă de protecţie contra pericolului sau lezării relaţiilor sociale
care asigură capacitatea de apărare a ţării. Infracţiunile respective sunt fapte de mare
gravitate, menţionează autorul [25, p. 394].
În prima jumătate a sec. al XX-lea, în Rusia au fost lansate lucrări dedicate dreptului
militaro-penal. Acesta din urmă, în opinia autorului V. Cihikvadze, avea ca şi conţinut
anumite norme militaro-penale, care cuprindeau definirea infracţiunilor militare şi care
prevedeau pentru ele anumite pedepse generale şi militare [26, p. 15]. Acest ultim moment
a fost în vigoare şi pentru ţara noastră până la intrarea în anul 2003 a Codului penal al
Republicii Moldova adoptat la 18 aprilie 2002. Aşa-numitele sancţiuni de blanchetă au fost o
categorie de sancţiuni ce erau specifice întregului sistem de drept penal sovietic. Or, pentru
anumite categorii de infracţiuni militare se prevedea o pedeapsă în conformitate cu statutele
militare ale FA. În viziunea noastră, aceste fapte prejudiciabile, pasibile de o pedeapsă în
afara sistemului de pedepse penale prevăzute de Codul penal, nu corespundeau material
limitelor pericolului social al infracţiuni, urmare a cărui fapt, în Republica Moldova, aceste
fapte, în mare măsură, au fost excluse din legea penală.
La definirea infracţiunii militare dreptul militaro-penal sovietic reieşea din conţinutul
a două semne esenţiale:
un caracter special al faptei prejudiciabile – fapta orientată contra ordinii militare
şi a celei de satisfacere a serviciului militar;
un subiect special al infracţiunii – militarul [26, p. 148].
În acest sens, autorul V. Cihikvadze susţine că, pentru existenţa infracţiunii militare, este
necesară prezenţa cumulativă a ambelor semne. Or, asemenea altor autori care au supus
interpretărilor ştiinţifice infracţiunile militare, autorul citat operează cu aceleaşi subiecte de bază:
analiza generală a infracţiunilor militare în baza semnelor componenţei de infracţiuni,
32

interpretarea circumstanţelor care înlătură caracterul penal al faptei în ipoteza
infracţiunilor militare etc. [26, p. 148].
O atenţie aparte, reieşind din examinarea lucrării enunţate, o merită evaluarea
dreptului militaro-penal sub aspectul părţii generale şi a părţii speciale. Astfel, dacă prin
partea generală a dreptului militaro-penal ar fi concentrată atenţia la noţiunea acestei ramuri
de drept, legea militaro-penală, noţiunea infracţiunii militare, circumstanţele care exclud
caracterul penal al faptei în dreptul militaro-penal, etapele de desfăşurare şi participaţia în
cazul infracţiunilor militare, pedeapsa penală în situaţia infracţiunilor militare, precum şi
stabilirea, aplicarea şi anularea pedepsei în dreptul militaro-penal, atunci partea specială ar
face referire la analiza unor elemente generale şi comune infracţiunilor militare, trecându-se
la descrierea categoriilor aparte de infracţiuni şi a infracţiunilor militare propriu-zise.
În acest demers al analizei, operând cu lucrarea cu privire la răspunderea penală în
dreptul internaţional [27], trebuie de menţionat că Statutul Tribunalului Militar Internaţional de la
Nurnberg pentru crimele aflate sub jurisdicţia sa nu a admis nici o apărare pe cauze care ar
exclude caracterul infracţional al faptei: fapte justificative, după unele sisteme de drept, sau
apărări, după altele [27, p. 61]. Aceste cauze, deşi în realitate sunt cauze care exclud caracterul
penal al faptei având în vedere consecinţa imediată a incidenţei lor, reprezintă şi cauze de
înlăturare a răspunderii penale, vizând consecinţa subsecventă a acesteia, adică înlăturarea
răspunderii penale [27, p. 62]. În acest context, sunt examinate în calitate de cauze care exclud
caracterul penal al faptei iresponsabilitatea [27, p. 62-63]; intoxicaţia [27, p. 63]; legitima
apărare [27, p. 63-65]; constrângerea morală [27, p. 65-66]; eroarea de fapt şi eroarea de drept
[27, p. 66-67]; ordinele superiorilor şi prescripţiile legii [27, p. 67].
Pornind de la ideea că dreptul militar ca ştiinţă formează un sistem de cunoştinţe despre
conţinutul juridico-statal al proceselor şi fenomenelor care au loc în diferite sfere ale activităţii
militare a statului, autorii Iu. Migacev şi S. Tihomirov [28] menţionează drept principale obiecte
de cercetare ale ştiinţei dreptului militar - bazele juridice de asigurare a apărării şi securităţii
statului prin metode militare; realizarea obligaţiunii militare şi serviciului militar; statutul
militarilor; menţinerea disciplinei militare, legalităţii şi ordinii de drept, activităţii organelor justiţiei
militare; colaborării militare, precum şi a conflictelor militare [28, p. 23].
Invocând ideea precum că răspunderea juridică în cazul militarilor posedă multiple
particularităţi legate de faptul că această răspundere este reglementată atât de normele
juridice în ansamblu, cât şi de normele dreptului militar, care ia în vedere specificul
relaţiilor militare [28, p. 159].
33

Ca particularităţi specifice ale răspunderii juridice a militarilor, în opinia autorilor Iu.
Migacev şi S.Tihomirov apar:
anumite limite mai largi, comparativ cu persoanele civile, a cercului de
componenţe ale încălcărilor, pentru care intervine răspunderea juridică, determinată de
specificul serviciului militar şi reglementării juridice severe;
răspundere mai severă a militarilor pentru încălcările comise în mod analogic de civili;
prezenţa la comandanţi a împuternicirilor speciale prevăzute de lege în vederea atragerii
militarilor la răspundere juridică;
prezenţa unor condiţii speciale pentru realizarea acestor împuterniciri şi
aplicarea măsurilor de răspundere juridică;
prezenţa măsurilor speciale de răspundere juridică [28, p. 159-160].
Autorii citaţi opinează că militarii pot fi supuşi următoarelor categorii de răspundere
juridică: disciplinară, penală, materială, administrativă, civilă [28, p. 162]. Atragerea la
răspunderea penală constituie o condamnare publică de grad superior, atât a infractorilor,
cât şi a faptelor comise de către aceştia şi determină aplicarea celor mai aspre pedepse.
Cu multiple nuanţe de interpretare se implică autorii Iu. Migacev şi S. Tihomirov în
conţinutul subiectului legat de aspectele militare ale dreptului internaţional [28, p. 264-275].
Vorbind despre aspectele militare ale dreptului internaţional, se menţionează că, este necesar,
în primul rând, de a examina dreptul internaţional umanitar, care este numit şi dreptul
conflictelor militare, iar anterior a purtat titlul de dreptul războiului. Acesta este un compartiment
al dreptului internaţional, care acţionează în timpul conflictelor militare [28, p. 264].
Un set de probleme legate de necesitatea studiului drepturilor recruţilor, unele aspecte ale
drepturilor recruţilor şi militarilor serviciului urgent în contextul Convenţiei Europene a Drepturilor
şi Libertăţilor fundamentale ale Omului, sunt redate cu nuanţe de perspectivă aplicativă în
lucrarea elaborată de noi în coautorat cu A. Ptchelintsev, S. Catsura, S. Avitesian, M. Sassoli şi
K. Sergheev cu privire la justiţia militară şi drepturile recruţilor [29, p. 1-50]. Nu sunt lăsate fără
atenţie şi anumite nuanţe legate de principiile justiţiei şi modelul naţional al organelor justiţiei
militare în CSI şi Ţările Baltice; conceptul şi conţinuturile încălcărilor disciplinare şi infracţiunilor
militare, prin prisma statutelor militare şi codurilor penale; competenţa şi obligaţiunile
comandanţilor şi juriştilor militari în domeniul justiţiei militare; obligaţiunile şi răspunderea
militarilor potrivit dreptului penal internaţional [29, p. 51-202].
O lucrare complexă şi multiaspectuală în materia infracţiunilor militare este cea elaborată
de către autorul georgian S. Avitesean [30]. Pornind de la noţiunea de infracţiune militară,
34

190267089 xenofon ulianovschi thesis 1 (1)

190267089 xenofon ulianovschi thesis 1 (1)

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (12)

Viewers also liked

Viewers also liked (14)

Similar to 190267089 xenofon ulianovschi thesis 1 (1)

Similar to 190267089 xenofon ulianovschi thesis 1 (1) (20)

190267089 xenofon ulianovschi thesis 1 (1)