blocajul creativ

3. În tot demersul didactic cel mai
important rol îl are
COMUNICAREA
Este foarte important să ne gândim la
modul în care comunicăm cu elevii ,
pentru-că blocajul în comunicare duce
la blocajul emotiv care la rândul lui
duce la blocajul creativ, si-atunci
procesul instructiv- educativ va fi un
eşec.

4.  Atitudinea profesorului este un element pe care poţi clădi sau
dărâma relaţia în cadrul demersului didactic.
 Ţinuta ştiinţifică a discursului este obligatorie.
 Limbajul academic este literă de lege.
 Însă , elevul de astăzi nu se lasă impresionat de perfecţiune şi de
turnuri de fildeş. Nu agreează profesorul pedant care le
transmite prin toţi porii : ,,-Ia uitaţi-vă la mine cât sunt de
deştept!’’ Li se pare ridicolă asocierea profesor-piedestal. O
găsesc antipatică, nefirească si reacṭionează, scot armele de
apărare, sfidează prin neparticipare la actul învăṭării.
 De aceea se impune adaptarea, “pigmentarea” formulei
comunicative în funcṭie de datele personale ale elevilor,
prin inserarea de elemente colocviale. Acestea fac din
profesor, în ochii lor, un om de rând, unul de-al lor.

5.  Apelativul folosit, fie acesta personal sau de grup,
contează!
 Cele mai bine primite formule de adresare pentru elevi sunt
prenumele lor, pentru varianta particulară şi ,,dragilor’’ pentru
varianta de grup. Pentru că acestea trimit, în zona afectivului.
Te simt apropriat şi, în consecinţă, se simt, la rândul lor,
conectaţi emoţional.
 Aroganţa, criticismul, ironia, sunt păguboase, inhibă, umilesc,
macină respectul de sine, cultivă neîncrederea în foţele proprii,
dezinteresul pentru disciplina care o predă profesorul, întreţin
teama de-a vorbi ca să nu se facă de râs, rateul intelectual –,,nu
sunt în stare’’! Dacă o critică excesivă inhibă şi anihilează, nici
lauda în exces, neacoperită, nu face bine. Elevul proiectează
asupra sa o imagine falsă, înfrumuţesată artificial, cosmetizată
în contradicţie cu realitatea. Se supraapreciază, iar la examenele
vieţii va rata. În mintea lui se va instala confuzia şi va avea

6.  TEMERI DE GENUL:
 - SĂ NU CUMVA SA GREŞEASCĂ
 -SĂ NU SE FACĂ DE RÂS
 TENDINŢA EXAGERATĂ DE AI ÎNTRECE PE ALŢII
…pot inhiba libera exprimare a elevului, pot anula
sau întârzia venirea ideilor prea deosebite şi pot
dăuna procesului de creaṭie.
Este bine ca, pe lângă o comunicare eficientă, un feedback
corect oferit elevilor, din când în când, pentru a combate
aceste temeri să apelăm la metodele interactive de
predare/învăṭare/ evaluare, şi la tot felul de jocuri, pentru a
destinde atmosfera, pentru a stimula creativitatea si pentru a
căpăta încredere în forṭele proprii.

12. Elevii vor sa audă :
 dacă sunt pe drumul cel bun
 ce pot îmbunătăṭii
 cum stau în general
Profesorul trebuie să le ofere
elevilor o explicaṭie cu privire
la motivele pentru care ceea
ce fac este greşit dar şi o
explicaṭie cu privire la
motivele pentru care ceea ce
fac este corect!

13.  Actul de comunicare nu este deplin, nu se
realizează dacă nu se produce feedback-
ul…”răspunsul”. Feedback-ul înseamnă “toate
mesajele verbale şi non verbale pe care o persoană
le transmite în mod conştient sau inconştient ca
răspuns la comunicarea altei persoane.”

14.  Voi aborda problematica feedback-ului precum şi a
rolului pe care îl are comunicarea în stabilirea
relaṭiilor interpersonale având în vedere faptul că în
orizontul de aşteptare al elevilor stă
o nevoie acută de afectivitate.

15.  Sursa de nemulṭumire a elevilor îşi are originea în
comportamentul unor cadre didactice , în imaginea
deformată pe care pe care unii elevi o au despre
profesori şi profesorii despre ei .
 Expresiile ironice şi jignitoare tulbură atitudinea
elevilor faṭă de profesorul lor şi îngreunează crearea
unui climat favorabil muncii creatoare în clasă .
 Trebuie să abordăm acel feedback care urmăreşte
dezvoltarea elevului sub aspect emoṭional,
stimularea unei atitudini pozitive faṭă de şcoală, faṭă
de educaṭie, faṭă de oră şi faṭă de profesor.

16.  Relaṭia profesor elev poate genera fie echilibru, fie blocaje de
toate felurile. Un profesor care nu va şti să îşi atragă elevii,
inducând un climat tensionat sau prea lax, va cauza în mod
cert fie o interiorizare a personalităṭii elevului, fie o
exterorizare a lui prea evidentă.
 Unul dintre blocajele de acest tip des întâlnite este
conformismul, adică atitudinea conform căreia ne asteptăm, şi
impunem uneori ca cei de lângă noi să gândească şi să
acṭioneze după aceleaşi standarde ca şi noi, şi atunci când
acest lucru nu se întâmplă avem tendinṭa de a sancṭiona.
 O asemenea atitudine, poate cauza grave dezechilibre
la nivelul elevilor, greşeala constând tocmai în faptul că nu se
ṭine seama de faptul că avem lângă noi o altă persoană, cu o
mentalitate proprie, cu o identitate mai mult sau mai puṭin
definită, si căreia nu-i putem impune forṭat mentalitatea
noastră.

17.  O altă greşeală făcută frecvent este critica prematură
NU CRITICĂM , Scoatem în evidentă chiar şi cel mai
mic progres!

18.  -Ai
greşit !

19.  “- Nu este bine !”

20. “- Vai ! ”

21. -Nu spunem: “Azi nu ai facut nimic bun” ci “Nu
prea eşti în apele tale, ne concentrăm şi mai
încercăm o dată!”
- Nu oferim soluṭii ci îi îndreptăm spre soluṭii proprii.
-Evităm comparaṭiile negative cu alṭi elevi ( nu
spunem :”-El a făcut mai bine decât tine!”). Mereu
accentuăm ideea ca sunt unici şi fiecare poate
vedea acelaşi lucru altfel)
-Nu corectăm o greşeală cu o expresie negativă; le
eliminăm şi le înlocuim cu îndemnuri pozitive.

22.  Feedback-ul nu
este un sfat
 Feedback-ul nu
este o critică
 feedback-ul nu
este o laudă
 Feedback-ul nu
este un verbiaj
gratuit: “Se
putea mai bine!”

23.  In faṭa unei întrebări :”-Ce credeţi doamna profesoară despre
compoziṭia mea?”, profesorul va răspunde “ -Nu ai folosit
contrastul indicat!” sau “ -Ar trebui să fi mai atent la folosirea
centrelor de interes”, sau “-Se putea mai bine!” (posibilităţile de
răspuns sunt nenumărate, dar am luat spre exemplificare doar trei ca
să reṭinem ca feedback-ul nu este un sfat, o critică, după cum
nu este nici laudă, si nici verbiaj gratuit).
 Ce greşeşte profesorul? În primul caz, îşi exprimă părerea nu
despre compoziţia elevului, aşa cum i s-a cerut, ci formulează o
critică. În al doilea caz, profesorul dă un sfat, dar care conţine o
nuanţă devalorizantă : nu mai contează valoarea compoziţiei, în ce
măsură impresionează pe privitor etc, ci faptul că elevul a folosit
greşit anumite lucruri. Vedem întotdeauna ceea ce nu a făcut
nu şi ceea ce a făcut iar acest lucru slăbeşte încrederea în
forṭele proprii şi în capacităṭile sale de a realiza ceva.

24.  În primul rând trebuie
apreciat chiar şi pentru cel
mai mic efort, pentru cele
mai minore progrese !!!
 Apoi îl îndreptăm spre o
soluṭie proprie si corectă.
Profesorul care cunoaşte
valoarea aprecierii pozitive
nu se va feri de o uşoară
supraapreciere a
performanṭelor elevului ; va
aprecia pe elev mai mult
decat merită, spre a-l face să
merite pe deplin aprecierea ,
să se ridice la nivelul
aprecierii făcute. Astfel se
dezvoltă în mod permanent
încrederea elevilor în
propriile lor forṭe .

25.  Prin apreciere profesorul trebuie
sa schiṭeze o perspectivă .
 Dacă un profesor spune unui elev: „-
Din tine nu va ieşi nimic! ”, el nu
precizează numai o situaṭie prezentă ,
ci exprimă şi convingerea lui asupra
dezvoltării viitoare a elevului ceea ce
ar putea duce în final la un rezultat
nedorit . Performanṭele elevului nu
numai ca nu vor creşte , ci vor scade
atât de mult încât ar putea pune în
pericol dezvoltarea psihică viitoare a
acestuia . De aceea profesorii trebuie
sa aibe grijă ca în derularea
procesului de învăṭământ să nu lezeze
personalitatea elevului , ci să-l ajute să
şi-o dezvolte.

26. Elevul are nevoie sub aspect emoṭional de :
-încredere
-valorizare
-evaluare corectă
 Toate acestea o să-i confirme în
permanenṭă cum este văzut, privit,

27. Intrebare: -D-na vă place pictura
mea?
-Nu e bine! Cred că ar trebui să o
refaci (răspuns greşit)
Feedback: -Este incompletă , lipsesc
detaliile însa de apreciat este
modul de compunere al
elementelor de limbaj
plastic…etc

28.  Întrebare: “-Ce
parere aveṭi despre
desenul meu, vă
place?”
 Răspuns greşit: “-
Cred că ar trebui să
încerci şi
cărbunele”
 Feedback: “-
Raportul plin-gol
este de remarcat
însă trecerea de la
lumină la umbră
este violentă…etc “

29.  De exemplu: Un elev este nemulṭumit de nota
obṭinută si spune :
“-Toṭi colegii au luat mai mult decât mine!!!”.
 Profesorul poate greşi afirmând: “ 9 este o notă
excelentă” sau “ nu e cazul să te superi pentru asta”
(acest răspuns dat de profesor ne duce cu gândul că e
un lucru neimportant de care se plânge elevul / ori
nota este foarte importantă pentru elev.
 Corect este : “Şi de ce te supară acest lucru?” Astfel
se obṭin informaṭii şi se clarifică faptul necunoscut.

30.  Este foarte important ca profesorul sa evite acest tip de mesaje
 De exemplu: În faṭa faptului că elevii nu au pictat conform
cerinṭelor, profesorul poate afirma:”Aşa faceṭi voi de fiecare
dată!”sau“Nu vreṭi niciodată sa faceṭi cum vi se
spune!”Acestea sunt mesaje care induc ideea în minṭile
elevilor “profesorul ne crede incapabili”
 În locul acestor mesaje se pot formula mesaje astfel :
-“Mă deranjează că nu respectaṭi ceea ce vă spun şi asta mă
nemultumeşte iar voi aveṭi de pierdut”.Astfel se deplaseaza
uşor accentul de pe cel care vorbeşte şi va induce ideea “l-am
supărat pe profesor” …nu “ şi-aşa nu ne crede în stare de
nimic”

31.  Dacă un elev insistă cu
întrebări tot timpul, având
o nevoie de atenṭie
particulară, profesorul este
tentat să spună “ mă
deranjezi cu insistenta ta”,
“ mă tot întrerupi “.
 Mutăm accentul pe
interlocutor iar profesorul
va spune “Nu am mereu
timpul necesar să răspund
la toate întrebările şi e
posibil să omit anumite
lucruri despre care trebuie
neaparat să aflaṭi !!!

32.  “-Eu nu pot sa predau lecṭia
dacă faceṭi zgomot”
 “-Mă enervează când vă
plimbaṭi prin clasă în timpul
orei”
 “-Vorbeşti tot timpul! Acum
ai să te linisteşti altfel te pun
absent!”
 Corect este: “Dacă mă
întrerupeṭi atunci când
explic ceva s-ar putea să uit
lucruri importante, voi nu
veṭi înṭelege corect, şi vom fi
cu toṭii nemulṭumiṭi”

33. În concluzie pentru evitarea blocajelor
trebuie
 să avem un “cod accesibil”– codul este limbajul, dacă profesorul
împachetează esenţa într-o formă inaccesibilă sau greu accesibilă
elevilor, aceştia nu vor putea comunica, nu-i vor putea răspunde.
Acest blocaj duce la cel de-al doilea
 Absenţa feedback-ului sau un feedback dificitar
 Motivaţia deficitară a elevului (dacă elevul nu este motivat,
interesat de informaţiile predate, acesta poate să îşi găsească alte
preocupări, de aceea e important să trezim interesul lor pentru
fiecare oră în parte.

34.  Climat de muncă necorespunzător- gălăgia, agitaţia duc la
perturbarea orei şi elevii nu mai pot urmări mesajul; neurmărirea
acestuia duce la neînţelegerea lui, iar pentru a evita această agitaţie,
e nevoie ca toţi elevii să fie prinşi în lucru
 Neînţelegerea semnificaţiei şi intenţionalităţii comportamentului
celuilalt – acesta e punctul ce duce la ruperea relaţiei profesor-elev.
Dacă între cei doi nu există o apropiere şi o înţelegere, totul se duce
de râpă; în acest sens profesorul trebuie să rupă această barieră şi să
fie atent la fiecare elev, de la fiecare să aştepte atât cât îi poate oferi,
nu mai mult. Aici trebuie să avem, ca mijloc de remediere, un
sistem de notare bine întemeiat şi transparent.
 Atitudine excesiv de critică sau de necritică – bariera aceasta poate
fi înlăturată încet pornind de la sistemul transparent de notare ;
profesorul trebuie să-şi noteze elevii în funcţie de cât au evoluat
într-un moment dat, nu să-şi creeze preconcepţii, cu unii să fie
excesiv de critic, iar cu alţii excesiv de lejer.

35.  Iluzia profesorului ideal / elevului ideal- trebuie pornit de la ideea că nu există
nici profesor, nici elev ideal, aceştia doar pot tinde spre ideal, de aceea
profesorul trebuie în permanenţă să-şi amintească şi să-i amintească şi elevului
despre acest lucru. Cei doi poli trebuie să-şi autoregleze comportametul şi
trebuie să realizeze un joc de rol, cu scopul de a se putea înţelege unul pe
celălalt.
 Competiţia este o barieră în relaţia elevului cu ceilalţi colegi din clasă şi, în
viitor, în societate. Dacă tot timpul îi angrenăm în competiţii, aceştia s-ar putea
să devină individualişti, acum şi mai târziu, de aceea trebuie să ştim să înlăturăm
această barieră atunci când apare. Elevii trebuie să vadă competiţia ca pe un joc,
ca pe o activitate cu caracter cooperant, de aceea, acest gen de activităţi e foarte
bine de realizat şi pe grupe.
 Stilul de conducere al profesorului (autoritar şi laissez-faire). Există două
extremităţi la care recurg de obicei profesorii, aceştia pot fi „buni”, iar elevii
profită de această lejeritate şi uită că au de îndeplinit unele sarcini de şcoală sau
că între ei şi profesori există o treaptă. Acest comportament riscă să se extindă
nu numai în relaţia cu acel profesor, ci în relaţia elev-profesor, în general. De
cealaltă parte, profesorii autoritari îşi predau foarte bine materia, sunt respectaţi
de elevi, dar materia predată de aceştia nu este înţeleasă, pentru că elevii nu
îndrăznesc să-şi lămurească anumite neclarităţi, nu îndrăznesc să-i pună
profesorului întrebări , ei doar o memorează şi atunci procesul de învăţământ nu
mai este axat pe competenţe.

37. Bibliografie:
“Eficienṭa în 7 trepte” de Steven Covey
“ Relaţia profesor-elevi: blocaje şi deblocaje” Truţă, E., Mardar
Experienṭa personală la catedră prof. Pahom-Grigore Claudia