Prezentare PPT cu titlul "Evaluarea în ciclul primar-modalitate de stimulare, motivare și nu de ierarhizare/etichetare a elevului"

1. Evaluarea în ciclul primar-
modalitate de stimulare,
motivare și nu de ierarhizare,
etichetare a elevului
Aprilie 2013 Institutor,
Miercurea Ciuc Ghiurţu Areta

2. „O evaluare corectă a învăţământului nu va putea
fi posibilă niciodată cu ajutorul unui instrument
unic şi universal. Trebuie să ne orientăm ferm spre
o abordare multidimensională!“
(Gilbert De Landsheere)
 Evaluarea este aprecierea sau judecarea
meritelor, valorii sau deficienţelor a ceva
care poate fi un elev, un cadru didactic sau
un sistem de învăţământ.
(după Carter V. Good, Dictionary of Education 1959)

3. Ce se evaluează? De ce se evaluează?
Cât de relevantă este evaluarea?
Variabile incontrolabile ale evaluării :
 1. Interne, ce ţin de sistem:
 imprevizibilitatea şi incognoscibilitatea trăsăturilor
psihologice şi de caracter ale unei personalităţi – elevul
 Subiectivismului unei persoane atunci când emite judecăţi
de valoare despre o altă persoană (distorsiunile, capcanele
şi erorile evaluării identificate în orice pedagogie) –
învăţătorul
 relativitatea criteriilor şi normelor de interpretare, având în
vedere limitele cunoaşterii şi cercetării în domeniul
psihologiei şi pedagogiei, a interpretării comportamentelor,
atitudinilor, gândirii şi acţiunilor unei persoane umane

4.  2. Externe, ce ţin de social:
 Lipsa de autenticitate absolută a conţinuturilor evaluate,
ţinând cont de limitele, dinamica şi relativitatea
rezultatelor cunoaşterii umane în toate domeniile de
cercetare
 particularitatea normelor morale dictate de nivelul de
evoluţie al omenirii într-un anumit moment istorico-social,
conflictele dintre generaţii confirmând această afirmaţie
 mentalitatea umană generată de o societate globală
bazată pe ierarhizare economică şi socială
 iminenţa inserţiei intereselor economice şi politice ale unor
comunităţi/naţiuni, consecinţă istorică a unor politici,
mentalităţi şi practici imperialiste ce stau la baza dezvoltării
multor state în lume

5. Concluzie: prin sistemul actual de
evaluare elevul implicit este ierarhizat!
 Discrepanţa dintre rezultatele planificate şi
cele obţinute în cele mai multe sisteme de
educaţie din lume impun reforme de fond
privind metodologiile de evaluare
 Pedagogia competenţelor – trecerea de la
măsurarea cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor la aceea de evaluare a
competenţelor

6. ”Competenţa este capacitatea de selecţie şi
combinare a cunoştinţelor şi capacităţilor susţinute
valoric şi atitudinal, de a rezolva cu succes o
sarcină de învăţare în raport cu standardele
determinate.” (Dan Potolea)
 Rezultatele sistemului actual de evaluare din ciclul
primar bazat pe descriptori de performanţă sunt în
discrepanţă cu aşteptările:
 sistemul nu s-a dovedit unul foarte motivant pentru elev
 complică munca învăţătorului
 lipsa continuităţii şi conexiunii privind criteriile de evaluare
şi standardele de performanţă aplicate în etapa următoare
de şcolarizare a elevului, ciclul gimnazial

7. Noi orientări:
 Accent pe funcţia formativă a evaluării
 Centrată pe realitatea educaţională specifică -
particularităţile de vârstă ale copilului de ciclul primar,
etapa concret-intuitivă în cunoaştere
 Nivelul de dezvoltare a inteligenţelor multiple
 Nevoile şi posibilităţile de performanţe
 Sferele de interes cognitiv
 rol reglator, de orientare şi stimulare, autocunoaştere
şi motivare
 rezultatele evaluării să nu condiţioneze promovarea
într-o treaptă (clasă) superioară

8. ”Copilul nu este un adult în miniatură, iar educaţia
trebuie să-l considere ca atare, copil, şi să-i respecte
copilăria. Natura doreşte ca înainte de a fi vârstnici, copiii
să fie copii.” (J.J.Rouseau )
 El afirmă că primii 12 ani ai vieţii sunt cei mai potriviţi pentru dezvoltarea
forţelor fizice ale copilului, dezvoltarea simţurilor şi cunoaşterea naturii prin
contactul direct cu lucrurile.
 În prezent evaluarea este de fapt un diagnostic a cât ştie copilul, a cantităţii şi
calităţii de însuşire a unor conţinuturi, informaţii.
 Ceea ce putem face noi în acest context este ca ea să nu se transforme în
sentinţă!
 În prezent suntem prea preocupaţi de a transforma elevul într-un ”fişier” de
informaţii pe care să le poate reproduce la un ”enter”, incapabil însă de a le
prelucra sau procesa la un ”instal”, când situaţii concrete de viaţă i-o cer,
”…dăm cuvintelor o putere prea mare; cu educaţia noastă flecară nu facem
decât nişte flecari.” (J.j.Rouseau)

9. Eficienţa evaluativă a metodele alternative de
evaluare: observarea sistematică, investigaţia,
scaunul autorului, portofoliul, proiectul,
autoevaluarea etc.
 Au cel puţin două caracteristici principale:
 Realizează evaluarea rezultatelor în strânsă
legătură şi concomitent cu activitate de învăţare
 Urmăresc rezultatele şcolare obţinute într-o
perioadă mai îndelungată de timp, care vizează
formarea unor capacităţi, dobândirea de
competenţe şi mai ales schimbări în planul
intereselor, atitudinilor, corelate cu activitatea de
învăţare

10. Portofoliul
 facilitează o selecţie a sarcinilor, temelor şi lucrărilor
reprezentative care pun în evidenţă progresul elevului
în raport cu obiectivele planificate
 o metodă flexibilă, complexă, integratoare, ce permite
atât sistematizarea unor rezultate dar şi realizarea
unei viziuni de ansamblu asupra activităţii elevului
 respectă traseul: scop, structură, disciplină/temă,
conţinut
 facilitează un mod interactiv de lucru prin implicarea
elevului atât în realizarea şi achiziţionarea unor
materiale cât şi la evaluarea şi interpretarea lor

11. Variante de conţinut ale unui portofoliu
 Evaluări de tip formativ şi de tip
sumativ
 Grila activităţilor
 Foaie de monitorizare
şi control

12. Autoevaluarea
 elevii îşi dezvoltă capacitatea de autocunoaştere
 aplică şi valorifică cunoştinţele
 îşi valorizează şi perfecţionează atitudinile, priceperile,
comportamentele
 învaţă să-şi exprime opiniile în spiritual unei gândiri critice,
analitice şi obiective
 învaţă să-şi aprecieze propriile rezultate prin comparaţie cu
obiectivele şi standardele educaţionale urmărite
 îşi cunoaşte limitele şi posibilităţile de performanţă
 îşi conturează orientarea de cunoaştere şi interes
 îşi asigură o bază cognitivă în organizarea şi soluţionarea
problemele în diferite context de învăţare.

13.  În aplicarea autoevaluării se pot utiliza
 chestionarele
 Listele de control/scări de clasificare
 grilele de evaluare
 Exerciţiu de reflecţie
C
Nr.1
G.E.
Nr. 2
G.E.
Nr. 2
L.C.
E.R
Nr.1
L.C

14. Exerciţiu-joc de exersare a empatiei
 Încercaţi să le propuneţi elevilor dumneavoastră să faceţi schimb
de roluri: ei să fie evaluatorii, cei care pun întrebări, şi
dumneavoastră să fiţi elevul, cel care răspunde la întrebări.
Specificaţi ca la toate întrebările puse, elevii trebuie să cunoască
răspunsul. Le recomandaţi să se gândească la un set de întrebări,
fiecare elev având dreptul de a pune întrebări, la sfârşit evaluând
prestaţia dumneavoastră cu o notă/calificativ. Veţi observa că
întrebările lor vor fi despre ceea ce le place lor mai mult: jocuri pe
calculator, personaje din desene animate, fotbal, muzică,
filme/cărţi pentru copii, gadget-uri (maşini, telefoane mobile),
extratereştri, fantome, animale, cosmos. Veţi vedea că la multe
întrebări nu ştiţi răspunsul şi cu toate acestea ei vor fi destul de
indulgenţi în notare.

15. Modele de şcoli democratice
 din Israel în Japonia, din Noua Zeelandă şi Thailanda
până în Statele Unite
 cea mai veche şi mai renumită dintre aceste şcoli este
Summerhill School aflată undeva pe coasta de est a
Angliei, fondată în anul 1921 de profesorul şi
pedagogul A.S.Neill
 A.S. Neill este considerat unul dintre cei mai mari
educatori ai timpului nostru, UNESCO poziţionându-l
printre cei 100 cei mai influenţi gânditori în domeniul
educaţiei, iar în decembrie 1999, editorialul britanic
"Times Educational Supplement" l-a plasat printre cei
doisprezece cei mai mari educatori ai mileniului

17.  Acesta spune că ”…scopul vieţii este de a găsi fericirea” iar
”educaţia ar trebui să fie o pregătire pentru viaţă” căci ”funcţia
unui copil este de a-şi trăi propria viaţă şi nu viaţa pe care
părinţii săi anxioşi cred că ar trebui s-o trăiască şi nici o viaţă în
conformitate cu scopul unui educator care crede că ştie cel mai
bine.”
 Elevii de la Sumerhill declară:
 ”Aici nu trebuie să-ţi fie frică să spui ce gândești.” (Vita - elev)
 ”Din cauza lecţiilor neobligatorii, îmi place să învăţ, nu am
prejudecăţi faţă de profesori şi sunt matur în atitudinea mea
faţă de învăţare.” (Martine – elev)
 ”Prieteniile pe care mi le-am făcut aici sunt importante şi vor
dura pentru totdeauna. Ştiu că nu am nevoie să am un 10GCSEs
pentru a fi o persoană demnă. Eu sunt cea mai importantă!”
( Camilla – elevă)

18.  Şcoala ar trebui să fie locul unde copiii să înveţe cu plăcere, să
experimenteze, să descopere, să se joace, să cunoască, să se cunoască şi să
se pregătească pentru viitor.
 Dar pentru a realiza şcoli în care elevul este fericit, trebuie ca şi educatorul
să fie fericit
 Cele mai multe ţări încearcă să fundamenteze un sistem şi o ideologie care
să răspundă cât mai mult cerinţelor şi nevoile elevilor
 Educaţia centrată pe elev este o ideologie apărută în jurul anilor 1960,
principalul fondator fiind pedagogul francez Celestin Freinet. (”Tehnicile
şcolii moderne”, 1961)
 Succesul în educaţie implică un raport echilibrat între principalii ei factori:
profesor – elev – părinte. Se impune o centrare proporţională pe nevoile şi
aşteptările tuturor acestor factori, astfel încât să genereze motivaţie
autentică, implicare, iniţiativă, proporţionale cu poziţia şi obiectivele
urmărite, pentru fiecare în parte
 În prezent rolurile şi responsabilităţile sunt inegal repartizate, cea mai grea
povară fiind pusă pe umerii cadrului didactic, fără a se ţine cont câtuşi de
puţin de aşteptările şi nevoile lui în acest parteneriat, distorsiunile privind
raportul dintre rezultate şi aşteptări în diferite sisteme de educaţie din
Europa şi din lume, confirmă această realitate evidentă.

19. Concluzia
 nici o reformă educaţională, oricât de revoluţionară ar
fi ea la nivel de teorie, nu va da rezultatele aşteptate
în practică atâta timp cât statutul şi interesele cadrului
didactic, motorul oricărui proces de educaţie
profesională, nu sunt reconsiderate şi nu se găseşte
modalitatea de motivare şi determinare profesională a
acestuia prin renunţare la exploatarea conştiinţei
profesionale
 până atunci facem reforme şi visăm cu ochii deschişi la
o şcoală a viitorului, ca şi cum am încerca să construim
un Audi cu un motor de Trabant!