Grigore Scorpan - Mihai eminescu (colectia eminesciana 1977)

{''''r''g d .#Y'f {::;'} {: {:{,{' 3'l {{
dltifiliEiF,liilt A{{i,q, c I i!,1 I t{ [.r5 {1 f,[rti ii d {:h{ i $ [ s[!,.[ill /J. rrl Mll Nri: ii(: rr r{i1 ii
flift,.4. I I'i f :{5{.l g
Aii,q
61
fftr"#ft sfift#sfi$fit sE;s
.tf,
ffffi&KR$ffi$#g#g"*ffi
1'l/ ," f V.".r',rtt'f{l ltt{
I , * ,-. t.'li "'' -'4'*! u
, itolJ ,
,rl:. pp'ry, {Or,/1r;;t:twl f.{..,t i
* .
iiuffi$ilfieifiru ":i xrt
'* r-t-n i ffi * n,* [,ln n'il aa
t : I I I { y' t /-/"b{'{/f7r,{.' {/
Smrfuffimfrr
m.
I
1
l
f',t'
rgdJvr
1
fi
ffiffiKffimffiffiffi

lNI?'RO'UCERE,
r
Ia;ii utt unttL dest,i (:(t(litlot'i pusioil.!i ui ltot"ziai fuii ,,.l;I. l:-rni-
ttcsctr. I)irtlre ei ccl moi de scunt& c G. Ibrdileun.u, cdr.e d c.csr:ul gi
s-u forntat ca inteledttal tn epoccr rlc utleudratd ueneLalic,purfnr Entf_
ncsctt, riin/re 1880 fi 1900, Ibrdileuntt a fosl, dt:si11ut.,,si 7;rirnril rirrir.e
entirrcanlsg ronttn; ptzttnt prttintle cliar ci el u crtri act:uslti ronnud
n? isloricrl Iitcrare rrtntdnesri care csrc eninrstolt:gia. Dtrr rn utrlntl,
Ilttcurr:;tii, rtro$LtI tn cere se qdscau nrarillsclislft, Itri littittcsc:ir, rit-
trttlse tle Tilu l:[aioresctt Ict P'iblioltctt Atcttlt:ntiri l:kttntittr, (tr tlt il( ]ril
certLrul cle studierc cel ntai inTtorlartl rt uirlii .i t)l,tti tttrt,r'lrri ltor'l .
ceneraltu de crilit:i ltttr:ttttTr.tti (.rt s tt rtlitt,trr itt rlt't.trtittl ttt tlttpd
primul tcirboi ntotttlittl, (rluil,il;t ditt 'l rtdrtr Iirtttrt, (i. Cdlint,scli rti
Perpessicias, tt rIuI odrndntlrt irtlllistrrt.utti,tsr,Iogiti, aprcltlndind
eele publicute de Iinttncs,t rrr.srr,si iri ruistt,lt:;i pttbticttliile rilrpului,
stttd.iinil si p,bliclrttl ntuntrs.ristrt tnai inrpa,rante *Ie lui "Emint.<.u,
rlt.ntL ediliilc celc ntoi brtnt: ulr: o1r,r't:i sult. Ia;ii au rinas, dupri Iltrd-
ileanu, trr uceaslii lriuittld ytt' tr! drilca plurt..Si lolu,sl unii fr,,sr'l crr
adus, ttt r:celasi lintlt tu lbrdilt:attu sau dultd el, rcn[ribulii tlc seuntft
la cdilarru Si Id sludiul optt:i ltti lininesnt. Cercclrilorttl, astdri 1xt-
fin clulos(ut' tlur curt fdotse unelc descopcriti cu'liiuistirc rrrivtt(a-
bilc tn dontrnittl isloriei littrare romdnrrsli, C. R()t?, (1A77* t!):J6),
fost prafesor secundar la Icgi, prietcn al lui lbrdilrcnu gi calaborotor
aI rcaislei Viafa llomineasci), c publicctt pt.inn crlilic crilicd q -Pu:.-
ziilor /ni [inrinescu, Bucttrpti, J9JJ, tn cure, altituri de ler/ele din
,,Conuorbiri literare" sctu tiitt alte publicalii, upor Si ,arirtnttle ditt
nrfintrsc.rise
- cete ce pernile<t studittl gene:ci pocriilor _, iar Gri_
gare Gr. Scorpan (30 nwrtie jg01 * 12 mcrtie ISJJ) a aprofundat
tliferilc problcnte puse tle ediktrcu operti lui linincscu,si rle insdgl
,pera nicrtlut poet si .t dlt el tnsuti o cdilic <t poe:iilor ki l:'rlrilrrscu.
Gt'igorc Storpan s-a ndscu{ la lagi. Iira fiul ttntti profesar tle
desen ,si mligrufie de Ia Scolite secundare tlin IoSi, Grigot-sttirprrn.
5

A fdcut sttttliile ptinarc pi sccundare tn orasul natal. S-a fnscris /a
Uniuersitalea din ln,sf itt 1090. A urmat cursurilc sccliei dc limba
$i litcratura rom&nd, fiintl coleg cu Pelrtt Claratnan, D. GafiNant
,si al./il, c{trc s-au pasiotr.ttt atuttci de sllrdiile de limha gi lileratura
rontdnd. Deceniul de dupd. prlmul rd:boi montlictl era epoca de apo-
tcos(t a unot profesort ca Alerandru PhIlippid.e,si G. Ibrdileonu.
Act;li saoanli aoetnt tTtr nutnai Tsrcotttparea tle a pregdti profesori
secuttdari, ci lineau sd trunsniki auditorilor lor d.in sdlile de cursali
ctle Uniotrsitdlii Si o conceplic d"espre lume $i uiald, Grigore Gr. ^Scor-
ptrn a trdit gi eI in orn.ia lor,si s-a posionat Si eI dc studiile carc ti pa-
sionart pe strdlucilii sdi proltsori; iar pasittneu oeeasta tI ua stdptni
Ioatd oialtt. Mai pulin dirnmic dccit allii, prca tneticttlos pentru a
ajunJle rcpetlc Ia idei gcncralc, InqLtt stdptttil, sc pdre, de o tintirlitatc
carc il tnpiedic a de a se ptezcnta Ia eramenul de licenld, tI a dcrcplctt
irt 1923 urt post dc bibliotecar tn cadLul Bibliotecii Ctrttrale ct Uni-
uersilitlii din IaEi, Pentru un iubitor aI culttrtii gi aI cdrlii shtjba
ace{lslli lrcbuid sd apafi ca foarte potrioitd. .Arsa se /ace cd ani de zilc
Scorpnrr nu s-o mai gindit sd-Si suslinri enanrcnttl de liccnld. Dar
ntunta de bibliotecar iI tmpicdica ilc Ia stutlii. In aceastd. perioadd cI
ttn fdcea dccil s(r acuntulctc fdcf
'sf
ilnprcsfi tlc lectttrit Si sd med"iteze
cLsupru lor, fdrd sd ttrcarcc tt ltrtblica rtzultulelc rnuncii tsi mc-
tlituliilor srr/c. Cci cut( att fosl sluclt:nli ai L]niocrsildlii din latsi plnd
itz 193.tr ;i f recocu.luLt Bibliolcca Ccntral(i a Uniut'rsittllii din 1c4si,
instalatd atunci acolo untlc esle acunr lliblioleca Cuflrttlt a $calii
Politelutice ,,Gheorg1ltc;lsoc/tj", i'si aduc aminte dc Lttr tindr rlrfc, sttb-
lirc, slab" blond, ttscdlio, carc, ltt utttttttilt ore, iegeo ditt bitoul situ,
sitttal inspre cula dc cttturci a LiniDersit(tlit, ctstdzi aulu Polilchnicii,
Si se tndrepta, crr Drco hittic sau ctt ttn dosor itt mittt, spre biroul tli-
t'cctorttlui Bibliotccii, filologut Ciorgc Pttscu, carc-I ntt,ntise funclio'
nar in ecectsld institrtlic. Scorpcrn cil't - sQtT ccl pulin aqa apdrcct Iu
pfiurc oetlere * ul onr ldcttt, tnodesl, mtrllumit de uialu lui d.c bi'
bliolectu. Nirnic ntt /ri.sa .sri sc utttld cit cl nulrea alle gtnduri, cd futtclio
tte bibliatccur ntt era ptnlrtr rlinsttl dccit un mijloc temporat de etis'
tenld, itt epoca grelei crizc tconomice $i fllnnciate in care se :bdlta
cttunct slatul rcntLn. Du Giorllc I'ascu tI preluitt pc Scorpan pcrilrtt
postbilitiililc sale rle nrurcri
'sfiin/ificri,
tlcgi era dc:antdgit - o Slitt
chiar dintr-o disculic cu I'usctt - de {uplul cd acest om capcihtl nu
se prezenta, dupd atiliu. ani tle Ia obsoluirea. sludiilor unioersitarc, Ia
exumenul d.e licenld. l'dtugi Scorpan a fdcut tn ulc ditt urmll alorlttl
d.e uoinld saluator.. e/ s-o hotdrtt sd-gi suslinti exametTrll de licenld.
In uara anului 7933, Scorpana oblinut tiilul d.e licenliat tnfilologie
modernd al Facultdlii de literc gi filozofie din IaSi. Inetliat d.upd
aceea Glorgc l>astu l-u tntmit asistenl Ia catedra rle dialeclologie rc-
mdnd Si istoria lileralrtrii rondne ucchi, pe cat.e o delinut ri insu,si.
Gr. Gr. Scorpan s-u oatpat la inceput in accee6i ndsurd atil cu
lingoistica rotndneascd si generuld, ctt si cu isloria liluurd rontd*cascd.
Ca lingoist, eI a fost adcptul ideilor desprc limba rontfind gi despre
Iimbd in general ale ltti Alexandru Plitippide, tar ce istoric literar
eI a fctst adeptul itleilor dcsltrc lilerctura romrind ;i lileralurd tn ge_
neral ale lui lbrdileonu. In Gr, Gt.. Storpan se unegle gcoala linguis_
tic(t a lui Alcrandru Philippid.c ctz Scoala de istoric litet.ord a lui
G. Ibrd.ileanu. Deallfel pnlent sltune cd toli cttuii de srantd ai lui
Philippide, cdtc ant ectioat tn tlorneniul linguisticii, utz ilustntt. tn
acelagi timp qi qcoalu de ccrccltt,t urcld dc lhriilt:ann, ctci lali s_,n
ocupat gi cle problenrc d.e isloric li!cLrtrli rcntritu,ust,ti sau dt Ttroblcnte
ale istoriei lintbii litcrart rotni"lnqli,si nrr r/rrs nui dcporlt, irltilr: n.tu-
relui critic gi isloric lilerur noldoocnn. ,hsu,si ttulotttl ot:r:slor pugirti
lrebuie socolit ca l'dcittd pcute, tn ce pfiaeSlc rlanco sd ttt tlon.rtl"tiul
istorici limbii lileratt, tlin gcoala lui lbrdileanu, ilustrotd itt tccsr
rlomeniu gi tlc Iorgu lord.an. Gr. Gr. Scorpon ua imprumula dc la
G. trbrd.ileanu ptcocuparea pentrtt ntunca de etlitare a opct.ei unor
scriilori ca l[. Eminescu gl -lon Crtangd. Si icl.eile tle bazd prioird.
opera acestor scriil.ori, ca pi c lttlut'ot' scriilotilor rontdni ditt srcolttl
Irecut. Se SIie cd, intre 19tI $i lgTg, Ibrd.ileunu u publitul in ..I.ialrr
romdneascd" cele trri urlicolc fundamentale ale ude ptiuiud opcrrt
Ei ediliile poc;iilor lui lrmincscu, intitulatu 1,..-ditiile poeziilor hri ]lnri-
nescu, icr tn 1929 lbrd.ilutntt nc-u rlat printa edilie corectd u poe-
ziilor lui Eminescu, pr:inn cd.ilie in tare s-att tnlrj.turat grcSeli dc Ii1:ur
Si modificitrile fdcute cle llaiarescu tn tettul lui Bninp"rr, O,,irrn
edilie in cate s-ct tespect,t lertul dtn. ,,Conuorbiri lilerrtre.,, ulunci
cind acesta nu fusesc modif icat dc Eninescu irrsuqi. in s1:tciul ausle
ailicole ale lui lbrdileonu gi omintito tdilie . poeziiror 1ui -L-niirrrscrz,
publicatd de C. Bote:, tI uor deternina pt: Scorpan sd se octtpt: 1i aI
amdntullt de ocesle lucruri, In paginile (,e urmea.d alenlia noaslrd
ua ft relintttd nunwi de studiile lui Scorputt priaind. opera lui limi_
nescu Si de edilarea Poeziilor lui Eninescu ele cdlre Scorpatt. Tottr;i,
tnainte d.e a stuilia aeeasld adiuitale * sa, este nectsat sri .srprnem
6
I

clteoa cuuittte d.espre conceplirt ltti Scorpatt priuind linfia ti lileru-
tura;i despre netoila sa d.e cerceture a limhli;i litcralurii.
Gr. Gr. Scorpan a fost o minte iscoditoarq pe care lingtrislicc
'si
istaria litcrard. d.in oretnea sa nu'l tttttllumtau' IiI Si'a tlat seanta dc
faptul cd. Iingvistica uremii sale nu leupise sd erplirc limba uttui scri'
itor, unui popor, unei ramuri a poporului, prin sufk'Ittl accluf scrii-
tor, acelui popor, acelai ramttri a poporttlui rcspcctiu 9i a cdutat sd
erplice pafticularitilile limbit scriitorilor rcmLni nwi inpottanli ;i
particularitd.lile limbii poporului rcm(tn din diferitele prcoincii'
A$adar Scorpan, ca $i all.i lingoisli de pind- utunci, ptinlre catc in
primu! rtnd trcbtzic potncni!i R' Xllcringcl
'si
Ernsl I'eutg, pe eare insd
el nu i-a cilit, a mcrs pc o cale naud in linguisLicd ;9i neritul lui Scor-
pan e cu attt n:ri nlate cu ctt eI a pornil pc ucesl drttm inda1>cndcttt
d.e rci doi tinguigti germani cote ctau destul cle in uirsld pe orcmea
aceea. Scorpan ru intea ileci fi, in domeniul linguisticii, un reprc-
zcntant aI direcliei iniliate de neogramatici - tnodlalii carc, de Ia
18'i6 Io 1900, au t'cuolulionat linguistica, introrludnd rigoarca Stiin-
lificd ttt aceastd. Stiinld, dar care n-au considetal lfmDtr
'si
ca o erpresie
a su{letultti on'ten/.,sc ,si s2ecificul fonetic aI unei linfti cd crprcsiq
organclot' articulotorii ale oamenilor. lntocmai cct ;i profcsorul sdu,
Alexrtnilrtr Pltiliplticlc, Scorpurt a cdttlal. sd ucttld aun lintbcjul cr-
ptirnil spccificrrl slriri/rtol ll ttntti ittdiuitl satt aI ttnci colcctiuitd,|i;
darpacintlP!tilippitlcarplieatutnwisittlrr:rulfslilrrlpritlsttflet,
sislcrrrul fonetic ul rurri lirrrDi fiintl rJttpd tl c:vprtsia orgntttlot' ctt'Ii-
culutorii dle poporullti cut'e uorbeSle acta linbii, Scorpatt u ut:ttl cd
poate ctplica anutnite rispecte ulc sistcmului fonetic ctl limbilor pritt
tenpt'ramcntul popoarcLor care uotbesc ncclc limbi' EsIc ettretn de
importanttnaccastdptiuitt|itarticolulsdr'rGraitrlnto]dovtlttcsc.
Tendinle fonetice . I:Ixprcsivitate, tip(ttit itt ,'Bnlttinul Instilulttlui
rte fitologic rontdnd, <! Alera:.iru I'jttilippide > ,f/-X//, 1944* 1945'
p.42.1*4Tl,iltcctratlczooltdcutoatdarguntenlal'canecesardaceastit
conceplic, ce apal'e ;i in ult.c arlicole alc sale^ scrise anterior' Aslfcl
eI suslirtc pe clrept cd sttttctt: trt spiranlcle t Si i aUt pronttnlia nrcItlo'
oeneascd a cuuintelor ca cet, cittc, gel, elc', erprin'Ld coractcrlilwnt(li
blind sau contentplatiu crl tttttklouenilor, pe ctnd africalelc c
'si
g dirt
pronunli{t muntencascd a acclotagi cuulnte crprimd cartictctttl ntcri
fertn srla tnai atliu aI muttltttilor- Scorpon a mcls ,si mcti clclxrrlt' cu
analizele sctle qi a suslillul td ttu tturlai fornrcle rezullatc ptitt tuoltt-
lid faneticit a timbii, rlar ;i formele rczultate ptin analogic, t'tt nutld'
tiiet, nunl. tiiat, .sin/ ctpresia unor stdrl sufletcsti temperamcnlale
care catacteri:ct.t:ti t.r'lt tlouti ramuri. ale poporultti romdn; tde i nu-
mai acestc stdri sul'lcltSli lcntperamenlale ar etplictr de ce moldopenii
au genetall:ot surtt,tttl c, iar muntenii au gcneruIizal sunetul a. $i
atunci faptu.l cd un sctiitor recurgc ctteodatd la forme dialectolc, care
ntl-s nu.ntaidtcil impuse d.e rimd sau fitm, douedegte pentru Scorpan
cd poetul respcctio urmdrea sd uee-.e Si o atmosferd sufletcoscd in con-
formttale cu tcntpetan'Lenlu! sdu sau cu tenta pocziei, bltnd.elea mer-
gtnd. cu intimitatea, iar fermitatea cu solentnitotea. Scorpan c adus
in aacasld. priuinld o ouloroosd rcntribulie Ia ldmufitect ptoblemclot
priuind geneza ststemclor fonetice (sau fonologice), problend care ;i
astd.zi este complel neldntttritd, din cauzd. cd lingui;tii strlr.cluruli$ti
ttcsocotesc cu lotul etplicaliile pt'in organele otlitulatotii Si prin len-t-
peramcnt. Din nefericire concepliile ltti Scorpan lu sinl cunoscute
nici cliar lingoigtilor rcmdni, crt sd. nu mai uorbint cle cci din aIIe
ldri. Aceste teorii ale lui Scorpan sint aspecte ale unei stilislici. fone-
tice (sau fonologicc), neprctcticate incd nici tlc Iinguistii. romftni, nici
de cei strdini.
Scorpan nu s-a Iimilrtt sd slttdit:t' ttsltt,tltlt: font,Iict: ;i norfolo_
gice ale limbii scriilrtrilot ; rl u s/rr(/frrl lsi lt'tirrrl slttt,i[tr: Iot.Si a fost
Irreocupat;i ctt uct:astil outr.ic dc (.tplicoree lct;icultti pLin suflelul
sct'iitorilor, Tiin specificttL rtpLa:r:nldrilor artistice ale acestor scrii_
tori. Astfel a ujutts cl. sti fornuleze lcoria leficului dontinant oI unlti
scriitor sau aI unei opcrc, adicd a lericului cete apcu.e frccoenl In urt
scriitor pi este cu ;i o obsesie a lui. Aaem gi 6n acest caz a face cu
o cetcetare slilisticd, dt astd tlatd. tnsd cu o slilisticd lericald,tn genere
neglijatd ptnd pc urunur lui Scorpan Si reluotd tn clcceniilc de dupd cel
de-al d.oilea rdzboi nnndial de o serie de cercetdtori francezi pt. baze
statislice. Ideea lui scorpan desprc lericul tlominant oI unui scritlor
Si-a gdsit o puternicd. aplicare tn studiul sdu intitulctt Elemcnle emi_
ncsciene ln poezia lui Al. Vlahulta, IaSi, 1gJT, 20g p., tn cate el dis-
cutd lericul eminescion rlin operu poeticd d lui Vlahuld. Cu oceastd
Iucrare Scorpan a oblinttt titlul tle doctor tn titere gi fitozofie, in
{aantna anului 1940.
In calitate de osistcnt Ia catcdra cle tlialcctologic ront(tnd Si ls-
toria lilerabtrii rcmdne uechi, Scorpan a lt.ebuit sd sc ocupe Si de litc-
ralura romd.nd ueche, cle care eI era probabil mai pulin pasiorrctt. In
epoca celui de-al doilea rdzboi mondial ti dupd. aceect, el a claborat
o serie de studii de istoria litercturii rantdne uechi. Inceplnd rtin
L
8

toantno anulut 194E a fttttclionat Ia catedra ilc Istoria literatttrii romdne
in calilate de conferenltar, iar la 1 octombric 1951 a fost incadrat atn-
fcrenliu Ia catedra ile Limba romdnd-
Contribulia lui Gr. Gr. Scotpan Ia ldmurirea problemelor pe catc
Ie pune opera potticrl tt ltti Entincstu gt editarca ei este prclioasd"
Stud.iile ccrcetdlotului ic,scnn dcspre poczia lui Eminescu 9i limba ei
au rezttltnt cttit d.itt aplirurL'o idcilor ltti desprc litnbui in gcneral Ia
Iimba Si poezia ltti.li,lltittcsrtt, cil ,si dil etantinarta rtariantelor pot'
ziilor lui Eminescu si din ntctlitat'ta profundd rtsupra actului de crea'
lie eminesciun. Atenliu lui Scorpan s-a intlreplat de Ia incepttt attt
asupra limbii lai -llntilrcsctt, cil ,si asttprn fondnlui apcrei martlui
poet.
In capul seriei d"e studii ttlc ltti Scorpan, tonsacrcttc lul Eminesctt,
sld arlicolul Edi{iile lui Eminescu, ,,Rcuista ctilicd", IX' 1935' nr. 1,
p. 1-'27, opdrut Si irt e,:rlrcts, tn acelasi an, 27 p. Compatind tertele
ditt ctlilict llciorescu n I'oeziilor lui Etttinescu ctt cele ilin ,,Convor-
biri literare", Scorpan oiunge Ia concluzia, ettrcnt de intercsantd' cd
edilia trIaiorcsuz prezintd, in ce priocStc poeziile apdtute intii in te'
uis{a ,,Cortuot'biri literarc", un texl inferior celui d'in aceastd reuistd:
tn ca sc gdscsc grcseli dc tipar, ornisiurti de uersuri;i schimbdri fdcutc
ile allcineua tlccit Dtttittt:scrt. Sa oralti fic cu aitilornl uarianlelor, fie
ar argutncnl.a logicc, ittottmlr tlt obIrri tlt Ibtdilcantt, cd uarianlele
clirt ,,Conoorhiri IitrruLt" sin/ ctlc trulr:rtlict. Ilesi oulorttl lt-o spune,
articolul arc merilul tlc u ittstil'iat oplittttilc ltti Ibrtileattt penttu
textele din ,,Conuarbifi*, cindaccsla a ptcg(ttil ctlilia sa, apdruld
in 1929. in acelct.si titttp Scorpan cotecteazd si unele erori din alte
eitilii. Autornl nu Ia in disculie toale formele itt litigiu' Scorpan nai
suslinc aptti cd Eminescu n'a abandonat complct poeziile publicale
;i cci lol se mai octtpa de perfectarea lor.
AI doitea studiu al hti Gr. Scorpan 1:riaind opera lui Eminescn
se intituleazd ialoa|cil sinrbolicir a pocrnei
"Luceaferul", "Reuisa
crilicti", X, 1936, nr, 2-' ,3, p. 75* 190, $i in ettras, acelagi an' 46 p '
'{ininil seama d.e studiilcanluioareale lttiG' lbritileanu, C' Papacos'
tea, D. Caracostea, 7'. l'ianu, G. Cdlinescu .si ale altora, exanti-
nind. si uariantele gi cduti.rtd. sii d.cscoperc intenliile finale al.e poetttlui,
Scorqtan resTtinge pc drept irtlerpretarea datd de T' Yianu, Poczia
lui Eminescu, Bucuresti, fdrd rlald, 9i Iulian Jura, Mitul ln poczia
lui Emincscu, Paris, 7933, cd Luceafdrnl at fi Plulon sdu Sdlurn,
gi menllne er'plicr,lia cate iI id.cntificd au un clement aI dteptdlii din
lumea de fiinle elernc. Sludiul cuprtnde,si rnulle contribulii cte amd-
nunt priuind ltocmul I-uccaf{rul.
Scorpatt a publical dupd aceea articolnl lrornre dialcr:tale ln
poezia lui Ilrnincscu, tn ,,Rttlelinul Institutultti de filologie romdnd
K Alerandru Philippide>>, III, 1936,p.717-IJT,9i apdrul pi in
extras, Iapi, 1037, 21 p, In acest stttdiu Scorpan cauld. justificarea
fonetismclor .si formelor granaticalc mold.ovene;li din opera t.ui Emi-
rtescu pf, dupli pdterea noastrd, o gdsesle: Iimba literard. romdneascd
ittcd nu eru firald; forntele moldooenesti apdreau tncd itt operelc mul-
Ior setiitori gi ele shil intrebuinlale si de .Erninescu, fie pentnt cd erou
pronunliile sale, fic pentru cd poetul avea nenoie d.e ele la fintd. Ent-
nescu evitd citeod.atd fomtele munlenqti cn speriat, impri$tict (in
C:alin, aaem spiriet, spfuietl; tmpr{Ftiet apare ln povestra Ieiulrri
dar lmprdgtiatdapare tn Afarii-i toamni elc.). Iitninescu tcttunld
Ia formele acceplate ile Iimba lilerard, penlru <:d uoia sd eoile crearea
imptesiei unei atmosferc cle solentnitalc .si sri rlca locnni pe ctu cLe
familiaritate. Auem a facc in accsl arlit:ol si ttt Ttritna incelutre se-
rioasd. d.e a slabili pronunlia din Iin:r.trcscu. I>e dc altd parle, eobottnt
itn laboralontl nnurcii pocticc a nwrclui poel, cunT /rricuse .si Ibr(tileanu
in sluiliul sdu Iirrrilcscu. Noteasupra vcrsului, stttd.itt neinlcles din
nefcricire nici pind asldzi de mulli dintre crilicli .si istoricii nostri
Ii lerqri.
In articolttl Un leit-motiv al poeziei lui Emirrescu: urnbra,
apdrulitt reoista.Arhioa", XLIII, nr. I*t, tg76, p. J2*ej, Scot-
pan discutd unttl d.in ternenii dontinanli cti poeziei iuf .Iimincsru, .si
intaginea poeticd care e Ia bara lui.
In studiul Eminescu qi Alecsandri, Critjca unci rnetotle corn-
parative (,Reaista criticdo XI, 1gJ7, nr. I, p. J- 1J, .si in ettraso
15 p.), Scorpan ia pozilte fald. de lucrat'ea poelttlui ;i ctiticuluili.tetar
I. M. Rascu, Eminescu gi Alecsandri, Bttcurepli, IgJ6, In actasld
operd, I. M. Rapcu, fost pi eI eleu al lui lbrdileanu, d.ar deuenit, deja
de pe oremea stttiLiilor uniaersitare, adept aI simbolismului si o.dmi-
ralor aI lui Ouiil Densusianu, critica pc un alt eleu aI lui lbrtileanu"
hatnicul profesor secund.at din lapi, Radu Manaliuo care,in lucrarea
fzvoareie motivelor gi procedeelor din poeziile lui Eminescu, ,prco_
cupdti literare", 193d, nr. 4 fi i, inregistrase ccea ce el cottsitlcra tn
poezia lui Emlnesctz drept reminiscenle d.in opuele poelilor romdni
anteriori. Jldrscu sus/iruca cd. ceca ce, in unele poeziio pitreau renti_
niscenle, d.eci influenle ale poelilor atiuiori asupta lui Entinescu,
10 77

cruu simple coincid.enle. Scorpun face lui RaScu aceleagi obieclii pen-
tru unele ilin presupttsele influenle ale lui Alccsandri osupra Iui
Emtnescu. Argumentarea lui Scorpan este nuanlatd gi d.e tol inte-
resul: eI aratd cd aceleagi imagini, actia;i termcni crprimau Ia cei
iloi poeli conceplii poclice cleosebite ;i prezintd modalitdli deosebite
ale realizdrii artistice. Instl, dupd pdrerea tnea, aceasta nu ercluile
influenla scriitorilor atiuiori nsupra lui Eminescu. Este sigur cd.
Eninescu a ctutoscttl ptrfrct poc:iu rondncascd anterioard gt cd eI a
gd.s|t in ea pasajc, inngini, cttuinte cort-i pldccau. Ccrcctdrile ulteti-
odte au d.escopnit pasaje tntrcgli ttt opera poclicd. a lui Alrcsandri
care pat scrise dc Emincscu. fnsursi Scorpcrn odmilc ctt ttoi gdsim
eminescianisme in opera poelilor anteriori lui Eminescu. Ttmbrul
eminescian aI acestor frcgmente din operele anterioare luf pf cmines-
cianlsmele din poelii anteriori au fost runarcate desigur dc Eminescu,
care Si-a propus sd ilea poeziilor sale mat ales aceastd tonalitate. Cd,
in aceastd. preluare, clementele imprumutate de Ia poelii anteriort au
cdpdtat alte semnificalii cste netndolos, De accea chicr atunci ctnd.
at)cm a face cu locuri comtlne, prilejttite de realitalca zilnicd cu cate
se tntilnegte oricine, ca de cxcntpltt masa de brad. gi focul carc pi.Iptie
ln sobri, nue sigtr cd euctrt, tn opera calor doi poeli' o simpld coinci'
denld, ci pulent auea o runiu.isct'ttltl u ltti ltminescu, o rcluare cliar
conqlictttd ile cdlrc al o ocLsttrilor Itti Altcsondri, roluarc de care Emi'
ncscu nLt aoea ntoliue sd se fercascd, pcntrtt cit t'lamcnl.ele rcluate erau
integate altfel tn imaginea totald a poeziei. $i uorn da irt gcncrc drep'
tatc lui Scorpan sd suslind cd clzemarea Luceafdrului adresald fctct
de tmpd.rat, de a ueni tn lumea lui, nu poale fi socotitd ca autttdu-1i
originea tn strofa din Mirioara Florioara: ,,DaIb Iuceafdr autel,
LIititel Si gingdScl, lJitd cerul penttu mine, Sd uit lumea pentru ttnc".
Dar compararea unei fiinle umane deosebite cu un luceafdr, ?nlrc'
buinlarea cuuintului luceafir pentrtt a denumi o asemenea fiinld, a
putttt auea punctul sdu de plecare tn ucrsurile lui Alecsandri, cu alit
mai mult cuctttnlimbile ilc mare circulalie ca franceza gi germano
cuuintele care d.enuntesc lttccefdrul, 6toile du berger gi Abendstcrn,
nu puteau cdpdta o asemerTea funclie poeticd, din cauzd cd's sintagmc
sau cuuinte compuse. In accsl at'ticol apare gi o aplicare a pilnci-
piului stabilit de Scorpan, al termenilor dominanli din opera utllai
scriitor, termeni care stau tn legdturd cu rcprezcntdrile domirutnlc
ale acelui scriitor; Scorpan discutd. acolb toment dominanli din opta
poeticd a lui Eninescu, ptecum sinl bllnd ti dulce, dintrt, care i.nsd
numai aI il:oilea este frecaent Si Ia Alecsandri.
In articolul Vocabularul poeziei lui Eminescu, Pirncte de orien-
tare, ,,lnsernndri ie,scne", AnaI III, nt. f , 7938, p. 65-'II, apdtut
$i tn ettras, Ia$io 7938, 15 p.), Scorpan noteazd citeva din consta'
tdrile sale, foarte inleresante, tn legdturd cu limba lui Eilinescu, Fi
care ar pulea fi continuate. Nu e uorba numai d.e cuuinte speeifice
poetultti, co boiu penlru trup, ci gi d.e sensuri snu nuanle d.e sens pe
care Ie ild. el cuuintelor, ile alegerca unor cuuinte atunci ctnil aoem
mai multe sinonfme, de respectarca oalotilor obifnuite ale unor sino-.
nime ca timp 9i vreme. Se iau tn consld.etare, pentru ldmurtrea aces-
tor probleme, gi uariatdele d.in manusctisele lui Emlnescu $i se face
constatarea cd Bmtnescu tnldtura n.eologismele din uariantele nai
uechi, punind tn loc cur;inte slrduechi (asl/c/ eternitate e inlocuit cu
tcArricie).
In ailitolul Eminescu qi problcma vocabnlarului, apdLttt in
,,ITeuista criticd", XIII, 1939, p. 66-80, sus/ine, aducittd in spri-
jinttl s(tu gi oariantele pocziilor ltti flminescu, cd. poctul gi-a ldmuril
problemele pc care lc pttncatt pentru limba romdnd neologismele, Iati-
nismele, arhaismele gi moklouenismele, deja pe oremea ctnd ttrma
cttrsurilc Unioersitd.lii d.in Yiena.
Sludiul Mortua est qi 1,Ielancolie ln lumina variantelor, in
.Reuistn criticd", XIV, 1910, nr. 2-3, p. 152-158, ailuce unele
corectdri Si completdri celor spuse de L. Gdldi tn ailicolul cu acelasi
titlu, tipdtit tn masiuul uohtm inclinal lui Emineseu, carc consliluic
numerele 6-g ale reuistei ,,Conuorbiri litcrare', anul LXXII, 1939,
Comemorarea Iui Mihai Eminescu, p. 1233-12:18.
Era fircsc ca Scorpan, care aDea o formalte ile linguist, sri con-
tinue a se ocupd d.e ualotile semdntice pe care Ie prezentau sinoni-
ntele In poezia lui EmirLescu; studiile sale de acest gen au fost tnce-
pute, cun s-a ud.zttt, tn 1938 ; chiar stuiliul sdu ilespre formele d.ia-
lectale d"in poezia lui Eminescu, din 1936, intrd tn aceastd categorie
conceputd larg, cdci acolo esle oorba de ,,sinonimele" dialectale. Aceas|d.
temalicd oferea o recoltit bogatd de rezultate; cdci urma sd se sfaDi-
Ieascd sensurile curente ale sinonimelor gf sd se uaild intruci..t Emi-
nescu fi le-a lnsugit sau a potenlat aceste sensurf ti tntrucit sfnoni-
mele utilizate stnt, i.n cutare tmprejurd.ri, cele mai ind.icate. Dar aceastd.
tematicd. erpune pe cercetdtor gi Ia unele primejdii: cercetdtorul este
ispitit sd. consiilere intrebuinlarea unei uat'iante sau alta ilrept cea
1372

mai indieatd fi sub aspect semantie, ctttd, poate, aparilia ei se explicit
ptin simple raliuni mettice sou €ste pur gi simplu tntimpldloare.
Scorpan discutd. astfel d.e probleme tn studiile.' Terminii amor -
dragoste
- iubirc in vocabularul eminescian, ,,Cetatea lloldouei",
Anul II, nr. f, 1 apilie 1941, p. 13-- 23, Cadre de izolare ln poezia
lui Eminescu, ibid..,.nr, 8, l mai 1941, p. 191*206,9i Din vocabu-
larul eminescian: exprcsia chornirii, ibld., Anul II, uol. III, nr. 13,
l oclombtie 7941, p. .18*52. Scorpan. trc dd, cu aceastit otozic, ana-
Iize xtbtile, interesatilc altl pcnlru linguisl, cil $i penlru isktritttl Ii-
terar; dar, poate, citeodald greSegtu, t:tiuttntl trplirnlii prin uizittnea
poeticd. Si pentrtt fapte de limbd a cdror aparilie in poezia emines-
ciand. se erplied. altfel. Otlatd ctt stabilirea s€nsului unor cttuinte in
Iimbajul comun fi tn opera Ini Entinescu el se ocupd ctlcodald Si de
aonceptele respectiDe la Ilntinescu, ca de eremplu itt sludittl pfim,
citat chior acum nTai sus. Sludiul cttre a fost ltpdrit inrcd.ial tlupd
aceea gi corc s-ar fi pulut itttitul{t rnai pottiDit.' Illcmente de izo}are,
Spatiul de izolare ln poezia lui liminescu, wmdre.p|e tn printtl rintl
sd. studieze retragerea lui Eminescu in locuinla sa, tn inlintitatea ca-
neret sale, cu fiittlclc care ti etau drogi.
Odald crt uceslc arlicolc, Scorpott a redutlttt Si altul priuintl iz-
uoarele crauliri rnrirrrsrirrrr .' 'l'rblottl lttci tltt hnpdrat din Cllin ;
Pretinse inflrrenlc lranccz.e, publirul r'rt .Cetulcu X'Ioldooti", Annl
II, uot. III, ru'. 15, I ttcct:mbric 1r)4!, p. iJ).t *-161. Irt acrst urlicol
tI ia pozilie impotriuu opitiei e:tpLinruLe dc I. ,Siotlbti, Irrf.lucnfe
franceze ln poczia lui Emincscu,
",Yiala
romdncascii", uol. LXIII,
1925, care a suslittut cd tablottl fetei d.e tmpdrat cctre doarntc, tlitt
Cdlin, esle tntpntmutat din poezia lui 'Ih. de llanoille, La femme orr
loses,.si a celei er:printate cle I. I,I. RaScu, Eminescu gi Lamarliue,
"Indreptor"o
1930, nr. 17 (reprodus apoi tn ,Conuorbiri literarc",
BucureSti, 1937, p. l.tr4 ti urm.), dupd" care uersurile in disculie cn'
fi inspirate gi din poeziile lul Lanwrtine, La- chute d'un angc .pf Lc
dernier chalt de Childc llarold, mai ales cd. cei doi cerceldtot'i tk.s-
copereau gl ctteoa imagint comune. Probabil cd opozilia lui Storpatt
nu este justificatdi Emincsctt tt t'trttoscut, desigur, $i pe cei nlai nruti
poelt ai epocii salei ile allf(I in poezie conteazd pt'manicrc de o lntlu,
ca Si faptul cd se reface imoginea cu elementele altei limbi; tle ulll'cL
lnsugi Scorpan, conform ptocedcului caractetistic lui, aruld qi tleo-
sebifiIe d.intre teilul lui limtnescu Si tertele celor doi poeli l')elt(ri.
Sfnl insti tn mod sigur eronate apteeietile fd.cute de Scorpan lu ittLt'-
putul acestui articol, tlupd carc sul.scle crzlfurrii lui Eminescu, prestt-
puse de ui ce au slttdiat opera poetttlui, nu puteau fi cunoscute de un
singttr om, fie eI chiar l.lminesctt. I)minesut a fast un intelectual foarte
harnic ;i s-a lnfornrut adesca lemeinic tn ccle mai oariate ilomcnii
(cercctdrilc ttltcrioare au ardtat-o dIn plirt). De aceea ne apare $i
rnai ctonald af irmalia cti, dacd Emirresru at apdrea ,,cd. trn
lftan aI cultutii noastrc", opcrd sa poeticd ua aaea carattcrul frag-
mertor aI unui mozaic inforn, alcitlui! d.in rdmdsilele disparate,
culest dc pc toatc nrcIeagurile literaturilor slrdinc. Niciodatd cullura
n-a primejrluit poezia unlti poet, Scorpan auea teonta cd nu Dd mai
rdmine nici ttn oers al poetului care sd ntl fie raportot Ia aIIuI aI unui
poet slrdin. Stntem siguri cd nu se ua ajunge Lrreodotd. Ia asta; ;i cd,
dacd se uor face ccrcetdri comparotiuc tlc acest Eoi, se Da rccunoa1te
adcsca ceea ce este paralelism de ccca cc este inflttenld.
{) noui:t problemd tncepc sd-I ptcocupe pe Scorpan in timpttl
apatiliei accstor articole : pretenld peisajultti iegean ,si bucuresleun
in opara potticd a lui Entittesctt. Rezttllattle accslor ttrtetdri stnt
cuprittse in doud articole.' Pc accea;i uliciolrir, apdrut In revista
.Celateo fuIoldooei", anul II, lg'lt, nr. 6,9, fdtruuria 1944, 1t. "133-
137,,si Ia$ii ln creniia trurirrtscian:i, ,,l,u1rrirr<llorii.', VI, nr,6, itt,
nie 19t:J, p. 306- 311. Iulotul afirutti ytc drtpt cd tn poezia pc ace-
cagi rrlicioarl Si in rutuela S:Irnuurrrl I)ionis, apar strdzile IaSiIor
patriarlnl.i, de pc urcrnttri, rrt cusc osczlnse tn grddini, cu ferestre
care sc trd.d printre cretryi,,si cri in potziile scrise la Bucuregli, ca in
Pe lingi plopii fdril so!, apar slrd:i ctz mai pulind uegetalie, carac-
teristice araselor morletnc, A'rz crcd insd cd lirtitttl greierilor, pe cdre
Seorpan tl crcdc, trt ullimul arlicol citat, corercteristic nLtmai lalilor,
nu caroclcriza $i Bucweftii dc Ia 18f 7* 1883. Foarte prcbal)il, Bltcu-
rcAtii cruu atttnci Ia periferie tot a;a d.e patriarholi cn ,si lagii.
Scorpan reia sludiile asuprn tcmaticit, dcci astzpra conlinutului,
tn arlicolnl, intitttlat Varialii pc aceeaqi temi in idila cminescian5,
apdrttt itt reuista ,,Luntindtorii", In;i, ianuarie,martie i943, $i tn
erctras. I'il studinzd. gcneza $i intrepdlrunduile poeziilor id.ilicc ole
Iui limincscu publicatc ttt ,,Cottoorltiri lilerare" tntrc 1876 gi J8E3,
Cilin, Criiasa din povegti, Lacul, Dorinfa, I'loare albastr.i, F;it-
Frumos din tei, Povestea teiului, Povestea codrului, O rdmii, 9i
Las5-li lurnea ta uitati, itr care ,,reui.n aceleafl molive,,, $t ajunge
la concluzia cd ele sint
"Darialii
pe aceeafi temd".
L4
15 I

In ccle d"in urmd, Scorpan a ilat o noud. edilie a Poeziilor lui
Em.inesctt, Ia$i, 1913, spleniliil, deSi cam ptea negru' tlustratd. cu
gtdDuti d.e Th. I{iriacoff-Suntcmnu, Studlul introductiu, neooind sd
repele unelc din articolele dcspre edilille poeziilor lui Eminescu 9i
despre limba lui, publicote antcriot de Scorpan, este mai pulin inle-
resant. Dar tertul stabilit ile Scorpan ad.uce noi tmbundtdliri fald
de cel ilin ed.ilia lbrdileonu, rd fi fald ile cel din edilia apdrutd Ia Bucu-
regti in 1938, a lui G. Cdlinescu, mai toate sttgerale de qrlicolul lui
I. E. Torouliu, Ediiii critice Eminescu, in .Conuorbirt lilerarc",
LXXIV, 1941, p. 100* 1t6, 240-250, 3't1*386, 516-530, 664-
E81, 8s1-897, 1104- 1120, llf 23- 1429. Unele din aceste modi-
ficdti au fost acceptale pe drcfi. dc cdiliile ullerioarc, ca acelea ale lui
Perpessicius 6i aceca a lui I). 1[urdragtt, tn trei DoILrmc, RtlcttreSti,
I, 1970, II, 1970, III, 1973.
F'ire;te, in aceste studii ca gi tn comentaliul ediliei gdsint ';i utrcIe
erofi. Astfel, tn comentariul ediliei, p. 266, Scorpan, Iutndu-sc dupd
T'otouliu, 1,I. Eminescu, ibid., p. 610-6f 1, care a slabililcd.inDercul
25 din Epigonii, tertul ilin ,Conuorbiri literare" sund Bolliac chti
iobagiul q-a lui lanluri de aram5, auem iobagiul, iar nrt iobagul,
reproduce comentarlul fals aI lui Torouliu,conformcdruia arnaueaa
face cu cuutntul iobagiu, ,,stare de iobdgie",,,iobd.gie"' ttsclaooj", .marti-
ruj', ,,martiriu", ctt'Lil de fapt forma iobagiu este oechiul singular al
cuuirttului iobrg, plouenit din ung. jobrisy prin schimbarea regulatd
a tlng. gy ln g (frisrrpi C. I|otcz uctlto tti auem a facc ctt o gregcalit de
tipar din,,ConuorbIrI LIIctarc"1.
Xlloarlea prcmalurd, utrc ar li pulut fi euitald, clacd s-ar fi identi-
licat din tinrp boala dt ute sufarea Scorpan, a tmpieilicat ca frumosul
inceput ile aetiuilulr, ul ccrLtldlorului iegean, in domeniul eminescolo'
giei, sd continue, In ltlul ttct:stu, IaSii au fost lipsili de un cntines'
colog ile ualoare, cutc ut fl ldutt cinste ldrii tntregi'
G. Ivtrnescu
tsor,[ ASUI'nA Er]rpEL
Editia dc fali lnccaroi lcputlerct iu cilcuh!ie a itttclesantclor
analize emincsciene datorate rtnrtin dintre avizafii filologi Ei lite-
rali ieqeni din ultirnii patruzcci de ani: Grigore Scorpan'
Preocupat la modul scrios gi constant de irrtcrpletarea, in gene-
ral, a fenomenului literar tn strinsd interdependenld cu cel lingvistic
qi. analizlnd din acest unghi gi crcafla marilor noqtri clasici, Scorpan
lqi concretizeazi cercetirile literale, filologice 5i lingvistice atit ln
plesa literari a deccniilor patru gi cinci, mai ales, cit qi in cndrul
activit5lii sale didactice de la liacultatca de litere, hnbinlnd rigoarca
istoricului litcrar autentic cu observafiile subtilc ryi constrtrcfiile
inteligcnte ale criticnlui, cluLIal, r'nrn nvis clc rcribin qi cuno;tinfelc
solitlc ale lingvistului.
Valoalca nltntcroascloL snlc sl"udii, articole qi note dcdicate
crea!.ici cruinoscicne, risipitc prin rovistelc Iagului din acea vrcme,
no-allncurajat 1n lntrcprindelcil Llnor investigalii la Biblioteca Centralii
Universitard
"{ihai
Eminescu" din lagi, Biblioteca FacultS[ii de filo'
logie a Universiti[ii "Al. I. Cuza", Arhivele statului din laqi, co-
legi sau pricteni ai autorului, mai pulin rude, in vederea detectirii
gi rounirii lor lntr-nn volutn.
I'inzind, ln lntreprinderc'a noastrii, spre exhaustivitate, s-ar
putea, totuqi, si avem surpriza scmnalArii unui articol neinclus ln
aceastd carte, clci in cercetirile efectuate, am lntllnit uneori ;i
silualii regrctabile, citrd ln fondul bibliotecii consultate nu existart
toate numerole clin revista ciutatl. De aceea menlionim cd invoiun-
tarele omisiurri Ie dorim reparate lntr-o eventuali edilie integrali
a operci lui Scot'pcn.
Pleclnd de la situalia reali, adici aceea a inexisten[ei vleunni
proiect de surnar rdmas de la Grigore Scorpan, Ei de la convingerea
noastr{ ci solufia adecvali in cazul unui autor care nu a reu$it.
dintr-un motiv sau altul, si revini asupra propriei opere, este pre-
zcntarea in ordine cronologici, am agezat materialul acestei editii
ln aceastd manieri, Ordinca cronologicd mai prezinti avantajul
ci faciliteazd urmdrirea reflectlrii in operd a evoluJ.iei ideatice a
scriitolului respectiv.
Transcricrea textclor lui Scorpan a fost ficuti dupi normele
ortografiei actuale. Am piistrat ln toate textele, acolo unde apireau,
acelc variante lexicale, acele fonetisme populare (moldoveneqti)
irnpreund cu toate formelc caracteristice scrisului lui Grigore Scor-
f
$
Is
t
{
16 771

pall: greSald, ceti, celitor, cdltd, sa;.,i.d' sdrd,' d rddica, tdce, rciesd,
nahr al e I d., f r umuse ld, t ln erc| d, ilelicat e I d, mttl I dmi, muudmt rc a, mul-
ldmit, mulldmitoarc, bldsltTtn, bld.stdma, falsifica, falEd, complect'
molilovan, ieSand., *rtbt, sfrins, lrimes, trimesd, ttimc;i, inddmind etc'
An fost pistrate dubletele : inldles-inleles, tcrmin-lermen, lmagind-
imagine, pfietiln-prlet&l, acelaS-acelaSi, iards-iard;i, insu.;-insuqi,
aceias-a.ceiapi, pd,nd-pind, intdi^intti, inldia-intiia, tdrziu-lirziu' in-
samnd-inseamnd etc. Litera s a fost lnlocuitl,:9g..2. ln cul'inte ca:
deslegare. f,bsacoril, ipostasc, desamdqi, desudbti, sbot, sbnrittor, sloatd,
sbtrclum, transaclie, llusoriu, desnddejde, grandiositale, ccsurQ"
smulgere, desgropatd, sensalic, pocsii, sensucld, sensoriald, rccensie,
isoor-, isuoritd cic. Litclt z lI fost lnlocuiti cu s in crtviutole: lti-
retrnei, peizai, ercluzio, etcluziuilaLc, crchtziuisl c[c' Arn respcctat
formel-c'moldovenetti lolositc dc att[or: crcuat (pt. crivat) qi elac
(pt. iatac). f)e asetrtcrtc:t, lltl lttrl rcnrttllat Ia fortnclc:. filosofia'
fi'losof etc. l)in cuvintc cn: Dtllarlrr, boiu, tetu, inldiu, uccltip, maiu
$.a.'a fost suprirnat u linal. Cltrqclilo de tipar ntt fost corectate
iacit, iar palantezelc dlepte ;i t'otttnde lolositc de autor ln mod
alternativ ln situalii identico au fost rtrdatc printr-o singurir lortnl
- ( ).'Notele
noastle (care poartd men-t.iturea a. cd.) au fost itrtcr-
calate printre cele aparlinind autoruhli iegean carc au fost mar-
clte cu cifre arabc.
in Adrtenda arn inclus doui lragrnente din studii referitoare
ta alte probleme, dar, itr care, la un momcnt dat, Grigore Scorpan
se releid la crealia eminesciani, Un poet emlnescian uilat: Ioa;t
Popoaici Bdndleanul, extras din ,Revista crit'ici", Iaqi, 1938' p'
19-20 ;i Graiul noldooepesc. Tendimle fo.netice. Exprcsioitate, apd-
rut ln ,,iluletimri Institritulni de filologie romin{ <Alexandru Plhi-
lippicle>, vol. XI-XII (1944-1945) p. 446-458, precutn qi lgt-
tioVucercu Ia cdi[ia lngt'ijiti de Gr. Scorpan, M. Eminescrt, Poezii,
crt 20 cie gruvur:i origlnale de Th. KiriacoII^Sltruceanu, Iagi, Iid'
,Cartea Nloldovoi", 19'13' p. I-XVI.
Aceastrl ccli!it', cartr poartl un titltr propus de noi, consactatii
numai scrierilor iui (lr. St:or;lan despre Eminescll, nu estc decit o
rcstitulie parlialh a opcrt'i Iikrlogitxr' lingvisticc.-qi cl'itice a unui
originai reprezentant nt postcril'r1lli ltri (i. Ibririleanu qi AI' Piri-
ilpiiae la iali, qi o vtl<lt:ttt Itttttt:ti <:rt tttt pt'itll plts aI at:clci rctipirriri
di^care vorbeam gi cartr sii rrll ()rlllLil st.trtlii:;i articole ca.. Iidiliile
lui Creangd, Limba lut Ctu.ngd' /klsTrurt.s d-Iui ()raur, Poezia eroticd'
s. Iui Alicsandri, Elehrcnt.c ltttfrtr'.scicrtc irt poczia lui AI' Vlahulit,
Aspecte din lirica lui fit. O..Iosil, I'alori permanenle in poe:ia lui
Gogq, un poct eminesJtt4rt ttllul : Ioan Popooici Bdndlcanul' MoI-
doienismul' lui Caragtulc, (irulul llloldouehesc, -
Tend'inle fonetice'
Expresioitate, Semnificalio sncloki a comeiliilor lui Caragiale'
STUDII SI ARTICOTE,
I8
v. A.

BDITIILE I,UI EX{INE,SCU
Dupir ati!.ia ani de la rnoaltca lui Erninescu, nu
s-a putut incl llmuri pe deplin care anurne texte
publicate sau variante din manuscrise se apropie mai
lnult de redaclia definitiv5, a$a cum ar fi vrut poetul
s[ o deie, dacd al fi avrit fericirea sir rcvadir poeziile
deja publicatc in ,,Convorbiri littrrare" si in prima
edilie ingrijitir dc Nlaiorescu, 5i dacir ar {i Jrulul. sii-;i
supravcghezc cl insrr; lipirlilr':r r,'olurnrrlrri, s<:rrtinclu-l
astfel de nutrtrrrolrsck: lcr:l rrli r.r'orrl l.e ;i cre r;cli <le tipar
cfltre se girst'st: rrslirzi irr lolurnr.lt' scoils(: de allii.
HvidcrrI c:r, rk: la t,e,tl"ul ,,Convorbirilor litcrarc" 9i
n cdi!.ici N'Iaiolcscu pirnir astizi, criticii literari air
cirutat, dupir priceperea fieclruia, sir inrlrepte unelc
greleli. I)ar chiar emendaliile fcricile nlt s-au bucurat dc
toalI atenlia din partea cditorilor. in momentul
tle fali ediliile ceie rnai rlspinclite sint ;i cele mai
cn't)n a Lc,
Munca pcnLlu reconstituil'ca texl.ului ar fi mult
u;uraLI clacl ,,Convorbit'ile litelare" ar fi respcctab
in totul voinga lui Eminescu.
La inceputnl activit.ilii sale pocticc, cind colabora-
rea na revista ie;anl i se plrca o ascensiunc neblnuil,
de valoroasii, Ernincscu a inglcluit ca redactoru I
,,Convorbirilor" sli-i facl anumite schimbirri in text.
tr drepL cli, rnai tlrziu, cind congtiinfa propliului siu
tatrent stabilise proporlia nonnalS intle valoarea sa
;i capacitatea de pricepere poeticl a celorlal!i, Eminescu
a protestat energic in contra amestecului altora in
clealia sa. .rcest mic incident a avuL insi consecinle
21

grave, clci astlzi mai toli editorii privesc cu oarecare
neincredere textele pe care ni le oferi ,,Convorbirile".
DouI izvoare au gdsit cditorii. cu ajutorul cirrora au
crezut cii pot remedia neajunsul de a nu avea la indii-
rninl ledactia clefinitivir a poeziilor : edi{ia prirnri
clin 1884 scoasir de N{aiorescu qi manuscrisele poetului
plstrate la Acadcrnirr. I a aceste dou[, s-a mai adlugat
;i edilia $araga, in care Jloeziile lui Erninesctt sint
tiplrite clupi ni;1c tnltuusct'isc rsl,irzi ltitrclul,e.
I)ar aceste iz.t'<iArc, in loc sir aiute la clarificare,
mai ril au iucrtrcal lttcrttril:.
Sigui insir cir (<
tcxLul poeziilor publicl[c de E,ntinescn
nu poate fi luat decit de acolo nnde l-a publicat el -
clin ,,Convorbili". ,,Convolbirile" sint depozi tul, ;i
nu o piesi de control. $i uumai cind ai impresia cir
e o gregalii de tipar itr ,,Convorbirio', numai attlnci
recurei la qltceua. Iar acel altceva sint manriscrisele
rimase de la poet. Si cind nici ele nu-!i pot spune
nimic, te duci ;i la alli editori, sit vezi cum au rezolvat
ei greutatea * nu ca si te iei dupl din;ii, ci ca sti
capeli sugestii. Expresia clin matrnscrisul de la Acadc.-
mie are prioritate asltpra accloia <lin poeziile publicatc
de Eminescrtt in,,(lonvrillrili " ttttrlrui aIttnci cind e
clar cir in,,Oortvot'ltit'i" rr <l gn';r'ltlit <ltr lecIurir sau de
tipar>. ((i. lblirik'rrrrrr. /r,r/i/iil( p0eriilor lui Eminescu,
,,Via!a romitnt'rrst'i'i ", Xl, 1929, 5 -6, p. 263*264
;i nota).
I{etoda r:slo ltxrllc lluntr ;i trebuie sI fie adoptatd
de toli edilolii. l)irr rrt'tei'icire insi ea nu indici decii
punctul de plccale, cclelalte etape, deja cunoscute,
ingreuiaz[ mult, tttttrr<'lr tocmai din cauza variet[!ii
lor. Se cere anllt)lo rnriltir perspicacitate in alegerea
variantelor celol rttiti potrivite. $i dacl greqelile de
tipar sint relativ ttgot' de indreptat, in schimb grer;elilc
de lecturi cer pltrtrntlcrea subtild a acelui imponderabil
spirit eminescian. .lfalal, in cazul din urmd, se amcsl.ccl
subiectivitatea edit.or:ului gi astfel incepe nenot'ocita
colaborare a acestuia cu Eminescu.
Am spus la inceput ci o piesi importanti de control
al textului ,,Convorbirilor literare" il constituie prima
eclilie Maiotcscu. Cu toate c5, la inceput, aceastl
edilic a fost aspru criticatS de Caragiale, flri insl
ca sI se semnaleze gregelile ei, toturs, datoriti marei
autoritlli a criticului Junimii, n-a slibit increderea
iu t"a.
f)in fcricire, posedind un exemplar din aceastl
cdifie, am crezut de folos si intreprindem o analiz5.
a ei, comparind-o cu textul ,,Convorbiriloro', 9i aceasta
cu atit mai mult cu cit a devenit extr"em de rarI.
Am implrlit poeziile in trci grupc : 1) Cele publi-
cate intli in ,,Convorbiri" $i apoi reproduse in ed.
N{aiorescu; 2) Cele publicate intli in aceasti editie
;i apoi republicate cu unele schimblri in ,,Convorbiri" ;
3) Cele care nu figureazi clecit in ed. Maiorescu.
Vom analiza numai accle poczii la care am observat
rrreo deosebirc inl;re tc x lul ,,C onvorllirilor" ;i cel al
ed. l,Iaiolesr:u. Evidentele gregeli cle tipar, care pot
fi indlclrtate de oricinc 1i nu dau loc la denaturlri
de inlllcs, nu le-am mai semnalat.
Variarrtele din rnanuscrise le-am luat din edifia
critici ingrijitl de C. Botez (Ntihai Erninescu, Poezii,
Bucuregti, Cultura Nalionall, ;.a.).
1. Venere;i Nladand (,,Convorbiri literare", IV,
4, 6ti ; 15 aprilie 1870 ; ed. Maiorescu, p. 47).
Hd. lIaiorescu cuprinde doul variante la /el s
'
27 qi 44, care au fost lespinse de G. Ibrlileanu in
criLica fIcutl ed. Lovinescu (,,V. r"., XXI, 1929, 5-6,
268) :
v. 27: Din detnott fdcui o sfintti, dinlt-un chiot
(,,C.L." : chicot), sirnfonie.
<Dar fata nu chiuia (cI nu era ,,bacantd'o: i se
,,pirea" numai amantului ei cd e bacanti), ci ttdea -
gi risul ei ii f[cea amantului nenorocit qi furios impresia
ce e zgomotos gi vulgar - adic[ chicot>t (G. Ibrlileauu,
ibidem).
22 23

La aceasta adluglm cI, in una diu cele doul
variante din flS., Emine scu intrebuinleazi ch,iat,
insl in terminul al doilea al comparaliei, in care intr-
adevirr e vorba de bacantl : Parcd. u(i(l cum o bacqntd,
cate chiuie-n belie (Botez, p. 287).
v. 46-47 : La picioare-li cad. ;i-li caut tn ochi negri'
adinci ca nlaree - oSi stYnrl a tale mi.ne ;i te-ntreb (,,C.L".
si-i intueb ) de poli ierta.
,,Dar- Eminescu n-o intleabl pe ea, ca s[-i rlspundil .
Ifa nici nu vorbell,c nirnir:. E,minescu ii intreabl pr:ivirile.
Vrca s[ vadl in ochii ci, <lacir il poate ierLa ' (G. Ibririlea-
nu, iDidenr).
Iipioonii (,,Convolbiri litcrale", IV, 12, 185 - 186 ;
15 august 1870 ; cd. Maiorcscu, p. 195).
Versul 17 are in ecl. Nfaiorescu urmittoarea redac!ie :
S-au dus toli ;i s-au dus toate (,,C. L." ,..s-elt dus cu
loate ). Textul ,C. L." prezinti forma definitivi : S-au
dus toli poelii vechi ;i cu ei au displrut din conqtiiu!a
contemporanilor Ei operele lor. Aici crealiile sint
subordonate celor carc le-au dat via!5. N-are nici
un sens sI le punern, pc acelas plan (subiecte . gramati-
cale qi psihologice arnindoui). Diu cauzir ci sint uitati
autorii, sinl. uit.aLt:1i optrt'trlt: lot'.
Irrezcu [.ul cirttti <lin vclsttl 2l-r t'stc, probabil, o
gregall tle l,iptrl in trrl. Nlrtiot'cstrtt,
Bolliuc t:inli (r. ritrltr ) iobugttl ;-a lui lanluri tle
aramd.
in descriclcrt :rt'tivit.iitii scriitolilor de altl dati,
Eminescu intt'cbttirr(,cazii cind prezentul (prezentul
istoric), cind irnpclli'ctrrl. Lucrul este explicabil din
punct de vedcrc psilrologic. Vlemea trecutl i se pare
cu totul dispirnr lir tlin amintirea contemporanilor
lui. Ea nu mai poll.c fi actualizatd. Sentimentul de
admiralie insi pcnlr:u t.ot ceea ce au creat predecesorii
il face pe poet sir Lliriusci efectiv in vremea lor. Consta-
tarca obiectivi cir Ioat.e au displrut, cere intrebuinlalea
irnperfectului, dul cl este indep[rtatd de subieclivi-
tatea profundl a scntimentului de necondilionatl
venera[ie, ;i in cazul acesta poetul intrebuinleazI
plezentul.
Pentru a putea hotiri unde anumc Eminescu
intrcbuinleazit un timp sau altul, trebuie s[ ne orientlm
dupi t'itmrrl versului.
"ln r-crsul 52 ed. Nlaiorcscu are Dlinda ra:d. in textul
,,t1. l-.'' girsirn blondti ra:d. Varianta blindri o glsim
int,rebuinfatl gi in ed. $araga, ceea ce ar putea fi o
dovadi cir ea nu este nici o greqall de tipar;i nici
o indreptare arliitrard in ecl. Nlaiorescu. Forrna clefini-
tivi iniS este aceea din ,,C. L". Epitetul blondd plas-
ticizeazl versul mai bine decit acel bli.ndd banal qi
.qol dc semnificaIie.
Velsul 94, aga cum il glsim in ed.
de textul ,,C. L". :
O conuenlie e totul I cc c (tzi (,,C. L.
mine-i mincittnd.
Valianta cd. N{aiorcscu figtu'cazl ;i iu ed. $alaga,
i'('{'l ce 4svsdc;te cI scliimbal'ca n-a fost flcutl de
h'[aiorcscu. Nici nuputea, dealtminteri, sir fac[ IVlaiorescu'
crr spiritul siru de claritate iogicl, o aserncnea ,,inclrep-
tui'e". Contrastul intre ccle doui constatll'i apare
niai bine in redaclia din ,,C'L"', care, priu urmare'
constituie textul definitiv al poeziei.
in r.ersul 108 ed. N aiorescu prezinti fonna larina
{pcntru ldrina/. Din punct clc vodcre a corectitudinii
litrnului, prima variantI este cea bunir.
Slrciirr cle ptirpura ;i air lp[stE ldr'nd cEa gria.
Din punct de vedere al inldlesului insl, /rirind este
de preferat. $i inf[lesul trebuie s.l aibir prioritate.
mai ales in epoca cind Erninescu se lupta pentru a
adapta limba la fondul sdu de idei 9i sentimente.
h'Iortua esl I (,,Convorbit'i literareo', V, 1, 15-16 ;
L rnartie 1871 ; cd. Maiorescu, p. 65).
Fld. Nlaiorescu cuprinde douir gregeli: una datoritl
unei ( corectirit a texlului original; alLa, probabil
lipograf ica :
lIaiorescu, diferl
" : ce-i azi drept)
24
25

v, 32 : Pe f Lunlea ta mtndrd (,,C. -L". : pald ) cununit
tLe la.ur.
Nici intr-un manuscris nu glsim epitetul mtndrtT,
ci intr-unul singur clbri. Desigur cI in textul definitiv
a fost pcld, cici nu poatc fi mindrd frnntea unei
rnoartc I
v. 35 : O ntoarteu-i rut .sccol cu .rion (,,C. L." :
infLoriI.
Intr-o variantl lrrnusclisir [igurenzir...rrtr
cu (stele ) sori infloril. Ilvident r:ri .son ittllorit
nici un scns !
sari )
serul
n-lt'e
Inger de pnrri (,,Convorbiri lit.erare", V, 8, 136 ;
15 iunie 1871 ; ed. l{aiorcscu, p. 103).
La versul 4 textul ed. Nlaiorescu se cleosebe;lt:
de cel al ,oC. f,." :
Der utnl Ie udzu (,,C. L." : udzui ) tnlr-o palidd
haind, - Copild cuprinsd de dor ;i de taind, - Itugi
acel inger de ochiu-li inuins.
Stricta logicil a inlSlesului cere evident forrna
udzu (etl. Ifaiorescu), cici explicir de ce a fueit ingerul.
'Iotug ud;ui figureazir qi in textrrl o,C.L." gi in manuscris
(tsotez. p.292) ii dcsiuur cr"r asa a vrul, sir spuie Eminescu.
Ingerul vede prirr ochii;locl.ului. Iil t.r'irie;te doar
in visrrl aces[.rrirr (ut'ilutrtr ca irr ui.s 1te-ul nu:u inger de
pazd ). l,a apari(irr itrbitti, a Iugit ingerul clin ,,vis"
;i a rirrnas cclirlalt.: irrbila. (CIci tu. . . tu egti ell.lVlai
mult incir, aici o cxistcn Iir real[ se substituie uneia
iluzorie, idcntil'icinrlrr-sc, in congtiin{a poetului, cu
aceasta ditr ulutir.
Noaplea (,,(l<lnvorbiri literare",V, 8, 136, X5 iurric:
1871 ; ed. 1'laiot'r'st,rr p. 7l).
In versul 19 lrtil, tr.xtul ,,C. L.", cit gi acel al cd.
llaiorescu prezinl,ir o r'omtinl gregall de tipar:
Pin e;ti clard (u o rozi (r. roud ), pin e;ti dulct: cu
a floare.
Catri forma rottir ne duc qi logica inlelesului s;i
variantele din manuscrise. . . clard ca o loirri (ms. II .1i
III care au un texl, rnai ales pel din urmd, aproapo
iclentic ;i aproape contemporan cu versiunea publicatl,
r:1r. C. Botez. p. 292). Dealtminteri indreptarea necesarl
s-a flcut in editiile ulterioare.
Egipctul: (,,Conl'orbiri literare", VI, 7, 261 -262;
octombrie 1872 ; ed. Nlaiorcscu, p. 73).
ln versul 3 ,,C. L." au : maluri gdlbui. in ed. l'Iaiorescu
glsirn galbeni. Aceastir din urml forml figtrreazi in
unul din manuscrisele poetului, anume in ,,'ersiunclt
cea rnai veche, indepdrtati - de;i nu prea mult -
de text..." (Botez, p. 293, 294). In schimb gcilDrri figu-
reazI intr-o ,,prelucrare a textului din manuscrisul
precedent, scrisi cu ccl putin doi ttni mai tirziu,
prohabil pe la inceputul anului 1872..." (Botez, ibidem )-
Versul 19 are in textul ,,C. l-". o gre;all de acord :
1Si sd pard rdsdritir (r. rdstirite ) din uisdrile pusliei.
E vorba de ,,gindiri arhitecLonici", clt carc poetttl
compari zidirile antit:tr din Memfis.
Cu toate cir C. Ilotez scoat,c in cviden!5 aceasti
grclall, totu; ea ligureazir in corpul poeziei (p. 27)-
Inqer ;i l)emon (,,Convorbiri literare", rII, 1, 16 - 18;
1 aprilie 1871J ; cd. i{aiorescu, p. 89).
in versul 12 adverbul ;opotiL din ,,C. L.o' cste inlocuit
iu ed. h{aiorescu prin substantivul un ,soplil. lnloctrirea
cslc nefericilir.
,S-u copilei rugdt:iune tainic Lln ;optit (,,C. 1,"' :
.sopotit ) mttrmttrd.
G. Ibriiileanu (,,r.r" XXI, 1929,5-6.205) observl
ci ,,a ,sopofi e mai soiiloc decit a ;opti.,." In cazul de
fafl dac.5 ,soplil ar fi avut rolul grarnatical dc apozilie
(o determinare a rughciunii), desigur c[ aceasti formi
mr fi fost iustificati. Dar a;a ea are rolul de compliment
drept : rugdciunea mtttmurd wr ;oplit, lJn ;optit nn
se lroate Intll'mura intr-o rug[ciune t in versiunea
a doua e in schimb compliment circurnstanfial, el
accentucazi ;i auditiv qi psihologic predicatul (murmu-
tu ).
rersul 105 este cu totul schirnbat irr ed. Nfaiorescu :
Am ooit uiala-ntreagd sd pot rdsuila poporul.,.
27
26

Nlajoritatea editorilor au pdstrat varianta:
Am urmut pdmi"ntul ista, uremea mea, uiala, poporul.".
Cine a flcut schimbarea aceasta ? in manuscrisele
aflate la Academie ea nu existl (v. Botez, p. 298-300),
totug ed. Saraga, in care, dupl afirmalia celor care
au ingrijit-o, trebuie si vedem un text autentic al lui
Eminescu (desigttr nu cel definitiv) pdstreazi redaclia
din ed. I{aiorcicu. Se pune aici o probleml : in ce
misurl ed. $araga a fosl, inlluen!at.ir de ed. Xlaiorcscu
;i daci aceaslir schirnbare aparf.ine lui Eminescu, ea
poate constitui pentru noi ultirna redac[ie ? Vom incerrca
sd elucidlm aceasti problcmir atunci cind vom analiza
ed. $araga.
Flaare albastrd (,,Convorbiri literare", VII, 1, 1B-tr9,
1 aprilie 1873; ed. Nlaiorescu, p. 97).
in versul 43 ed. I{aiorescu are o gle$eall de tipan
cale denalureazl in!ilcsul :
Ne-om da sdrutdri dc (r. pe ) cale...
In ultimul vers dlinuiegte cu tenacitate o greqali.
care, pornind de la ,,C. L.", a trecut in mai toate
ediliile. (Am virzut-o insir indreptatl in ed. Ibrlileanu 9i,
dupd aceasta, in ed. Adarnescrt, ,,tipirril.ura a patra", ea
se menlinc insl in c<1. I3ol"ez). Citirrn int.rcaga strofir
pentru a vedea l"olttl irbsttrdil,aLea tti :
$i le-ai clus, dulce minune, - $-a murit iubitea noas-
trd, - Flou'e-ulbustrd t floare-albnsfrrYt... Totug (r. To-
tul) esle trist i.n lurnel
Ce rost are acel tatu; ? Doar poetului i se pare cit
tolul e trisiin lume, pentru cd s-a dus ,,dulcea minunc".
Tristela lumii nu contrazice ceea ce spusese mai inaintc.
ea este tocmai o trrma re fireascd pentru sufletul poetului.
Impdrat ;i Proletar (,,Convorbiri lil.erareo', VItrtr'
9, 363-366, I dec. 1874; ed. Maiorescu, p. 127)-
C. Botez, in edi{.ia poeziilor lui Eminescu, p. '13
gi 300, a indrepl.at in versul 23 o gregal[ de ltrcLttrir
care se perpetua dc la textul ,,C. L". pind la trllirnile
cdi!ii :
<<... cdci trebuie sd fie brale tari,*A statelor greoaie
cari (nu cari, .srtu care ) trebuie-mpinse. Acest care
<a fosl, considerrt tle cirtrir toli editorii de pini acum
drept pronnme relativ, pe cind in realitate este pluralul
substantivului cnro - e vorba deci de ,,carul statului"l'
in vcrsul 33 ed, Nlaiorescu are o greqal5, probabil de
tipar:, care insir denatrtrerzir cu totul inlilesul intregii
s trofe :
Ileligia - o fLuzit tle dtrL;ii inuenlatl - Ca cu a ei
pulere sd ud aplece-n iug, - Cdci de-ar lipsi din inimi
speranla e (recte tle) rdsplatd...
Religia e inventati pcntm a da o speranlir de rls-
platl in altir lume. Acesta-i inlilesul. Altminteri ar
insdmna cI, clacl ar lipsi din inimi religia, atunci
speranla c r'lsplatl, ceea ce-i absurd. Am flcut aceasti
distinctie, care poate pdrea inutill, pentrn ca ntl
cumva vrettn viitor eclitor lrl lui llmitrescu s[ invoce
autoritatea ed. I{aiorr:scu ltctttru a jusLifica o asemenea
gre;alir. (Astfel de lucmri s-au intimplat, din nenorocirel)
O altl supirrirloare gre;all de tipar se g[se;te in
velsul 41 :
Minciuni ;i f raze-i
su.slina.
lolul cc stulele (recte sftrlele)
Atit in textul .C.L:',
versul 106 apare:
c.il. ;i-n acel al ed. Ifaiorescu
Aturtci. ue[i mut'i lesne fdrti de-amor) (r. amar) ;i grijd.
C. l3otez, care, e drept, dupd mult timp, a constatat
aceasti. gregall, afirrnit cI pentru prima datl s-a ficut
indreptarea cuvenitl in a doua edifie ingrijitl de
Scurtu (<Luminir de IunI r, 1912). I)e fapt, in ed. Saraga,
apirutl in 189,41), amor este inlocuit prin amar.
Relevlm acest lucru, penlru cl aceastl edilie nu s-a
1) Edilia $araga, cu prefafa lui A. D. Xcnopol din fevruar
X893, a apirut la sfirgitul hti 1893, cum dovedeqtc o noti-ti manu-
scris[ de pi exemplarul meu datattr ,,ianuarie ].894", 'I'rebuie deci
corectati inforrna{ia dati dc Adamescu (Eminescu, Poezii, Lipir-
ritura a patla, p, r) dupd care accasti edifie ar fi apS.rut pe la 1895.
28 29

prea Llucurat de increderea celor
'{lrninescu.
in versul 1110 figureazl lar in
h{aiorescu :
care l-au editat pe
,,C. L." qi lui iu ed.
Poporul lor (Iui ) il face tdcut ;i umilit. Este o
uregali de tipar a ,,0. L.'0, care apoi a fost indreptatl
pe ntru a da un aproximativ inllles versului prin
rrdoptarea formei lui adrnisir <lo tot;i editorii. Velsrrl a
fost restabilit in forma lui t:ortrctir de (i. Ibriilcantr
in edifia sa, inlocuiud pe ftii cu loc (r'. ;i ,,V. Il." XXI,
tr929, 5-6, p. 267).
in versul 163 lunce (r. Iurne ) din ed, Maiolcscri
este desigur o gre;all de tipar;
Scinteie marea littd ;i placele ei snre - Se lni,sc
tina pe alta ca pdturi de uistutr - Prin lwe prdudlile....
In ,,C. L." $i in ed. Maiorescu versul 182 cuprincle
o ercqalir de lecturl, care iar/lq s-a transmis in toate
edi[iilc :
Uintit Ttriuea Cezarul la ttntbra cea d,itt nouri. -
Prin crela-i cdrei stele lin lremurind transpar. Rectiti-
c;rrc : lrrin crcli-ni cdrei stcle.. a fost ficutd de G. Ibrli-
lcitnu (,,'. r'." -- XXI, l1)211, l-r*6, p.2ti7) ;i introdusir
1in cdilia sa.
['oucslcu leiului (,,Couvorlliri Iitelare", Xt, 1],
,154-41>l>; cd. N{aiorcsctt. p. 111 sub titltt : liril-lirunto.s
clin ki ).
in versul 1 mai toli editorii au adoptat forma :
,sliu, inllturind pe accea datl de ed. Maiorescu ,sfii.
(Adamescu transcrie forrna ed. Maiorescu). Citlm
versurilc de la inceputul poeziei pentru a putea constata
mai bine care-i cea rnai potriviti :
Blanca, ;tiu (;lii ) cd ditt iubire - Fdr cle lege le-cti
ndscttt, - Am jural dc la-nceput pe Hristos sir'l iei dt
nire.
in primul vers talll motiveazl hotdrirca sa de a
trimete pe fat[ la mlndstire. Aceastl motivare trebuia
s-o gtie Blanca, pentru a nu i se plrea absurdd hotlrircl.
Ce rost ar fi avut ca sI repete in fafa fetei, ca peutlrr
el, un lucru pe care el era cel mai bun in rnlsuri s1-l
;tie ? Ni se pare, din punct de vedere logic, ci tocmai
accentul trebuie s[ cadi pe acel ,sfii, cdci, chiar dacl
nu era un lttcLu nou pentru dinsa pe care atunci il
afla, era in schimb o reamintire puternicd care deter-
mina in acel rnoment schimbarea radical[ a vielii ei.
Variantele clin ms. III, lV, V ;i VI (Botez. p. 33a)
confirml aceastl intet'pretare z AfId Blanca a iubire-
FdL de lege !i-a dat uiala... AlId Blanca, din iubire-Irdr
tle leqe e;Ii ndsctttd... Blunca! gtii cd din iubire-Fdr de
Iege lt-ai ndscul. in ms. IX intilnim ins[ prima rrarianti:
Blanca ;titt cri din iubirc-Fdr d,e lege te-ai ndscnt.
Care-i forma ultiml Ia care s-a oprit Erninescu ?
Ms. IX prezint[ varianta complecti ,, mai apropiatir
de text, cuprinde un nurnir de strofe la care a renunlat
intre ele ;i citeva din cclt: Inai incercate in{.iia oarir
in ms. precedent (VIII), din care unele le-a tdiat cu
o linie" (Bo{.e2, p. 333). I)acI rns. IX este ultima re-
dactare inainte de cea derfinitivir, care s-a pierdut,
insarnnl cI vat'ianta ,sfitt, cu loatir lipsa ei aparentli
de logicl, trebuie preferatl. ln cazul acesta ea at'
putea fi justificata de vointa poetului de a inlocui acel
,slii scurt qi brutal prin ,sfiu : ceea ce ii greu tat5lui
sd spuie fetei de-a dreptul, ;i-l spttne lui, c[ci in cazu]
acesta mai mult el avea nevoie de o motivare ; durerea
desplrlirii era eeall penl"m amindoi, iar in fala fet,ei
autoritatea lui nu avea nevoie cle a fi erplicati.
Cdlin (,,Convorbiri literarc'., X, 8, 309 - 31 ii ;
noiembrie 1876; ed. lfaiorescu, p. 203).
Textul ed. Maiorescu prezintl o redaclie inferioarl
celei anterioare publicate in ,C. L." Unele (corectlri D
sin t flcute, poate, de X{aiorescu insu;, altele sint
evidente gre;eli de bipar.
Versul 44 sunl :
$i-n oglind-ale ei ltu:e se ud.tl (,,C. L." ; uede ) uinete gi
supte.
,,Eminescu nu a voit sir spunl ci buzele fetei se
v5d vinete ;i supte in oglindd ; el a voit si spuni c[
30
37

ftrla iqi vede buzele vinete ;i supte. ln cele doui variante
rnantrscrise, e tot uede" (G. Ibririleantl, ,,V. r." XXI.
1929, 5-6, p. 264). Desigur ci aici Eminescu a vrut
sa scoatl in evidenll mai mulL o impresie personal5
a fetei. decit un fapt pc carc, in chip obiectil., oricine
poate s5-l constalc. Se add cste pl'ea impersonal ;i nu
se potrive;te cu situafia iu clrtr se alla fata: sinourd
in odaie, sinqurd tririnclu-;i llropriilc sale crnolii"
Versul 45 in cd. Nfaiorescu, lt;a ('tltn ii rcclat, expritnl
alti nuanll decit accea pe calc a vt'ut. I:lrniuescu s-o
redeie. Comparim cele clorrir rcdac!ii :
1. X{.: Ea ztmbinrlu-,si lrisl .se uilri si ;ople;lc blind
tlin gttrd z Zburdlor clt negte plete , t,in Ia noaple dc ntd
furd.
2. ,,C. L". : Etr rtmbit'Ltl ;i lllsf se uitd, ;opole;te
blind tlirt gurd...
ln plima redaclie zimbetul fetei era lrisl. in a doua
se exprimi cele dou[ sentimente, de care era cuprins
sufletul fct.ei : tlistcfa cir a plecat zburltorui ;i bttcuria
cir-i iubiti de cl. Deci rtclsitlnca cca rnai buni cste
r:ea dirr urmir. r'edind trrlri cornpletrt ccca trc a vrut sii
s;rrric poct.rrl. Sultotcsla, cllrll it obsct'r:at, (i. lbririlcanu,
csl,c tltai ,,solilo<:" cltttriL ;so/rlc:s/tl (.r. ,,'. l',". XXI,
1029, 5-6, p. 205).
in versul 114, cd. I'Iaiorescu are solie (recte solie).
Gregal5 de tipar care denatureazi inlirlesul :
Urmrirind pe ceruri linpezi cum plule;te-o ciactrlie,
- Tu ai urea sd spui sii ducit cd.trd dtnsrrl o solie (solie ).
Vcrsul 145 are lacul (pt. Iacttri), ceea ce nu-i corcct.
rrici micar din princt de veclere gramatical :
Srrrd-i sara cea tle lounnd; de pe lacul (Lacut'i ) trptt
srrrd - infunda mi;carea-i uealci:...
Strigoii (,,Convorbiri literarc", X, 9, 339-34ij ; I
cler:embrie 1876 ; cd. l{aiorescu, p. 217).
Vcrsurile 118 - 120 apar astfel in ed. llaiot'csr,rr :
O cendeld bdtrtnul aprinde, para htngd - Se-ruil|d-tt
sus albastrd, de fiecure tlut'tgri - Lucesc ttt juru-i :idut i
cn luciul luslruili.
in textul ,,C. L"., imagina este schimbati : in loc
cle fiecare, din versul 119, este flacdre:...de flacdre-o
dun91d...
in variantele rnanuscLise date de C. Botez n-am
g-Isit nici o vcrsiune a acestui vers. Toli editorii au
adoptat. reclaclia ,,C. L'0. Credem ;i noi c[ aceasta este
cea clefinitiv[, cu toate cI ne vine greu s[ admitem
cir schimbarea din ed. Maiorescu a fost flcr-rt[ firir
gtirea poetului. Viziunea domului luminat de candcla
magului este diferitl in cele doui versiuni. Aceastl
noui ;i poate mai puternicd, - in orice caz mai si-
nistrl, - viziune nu o putea avea altcineua.
in versurile 192 gi 194 din ed. l{aiorescu gisim
e(tin1a, ccum in loc de oc.lrso, acu,s. CitIm int.reaga
slro[[ pentru a surprincle deosebirile de nuanfl :
^Si &liridc, trisle glasuri ditt uuiet se disfac, - Acuma
(acu;a) la ureclrc-i ttn cinlec uecli strdbate - Ca mLrtmur
tle izttoure prin f Ltutzele uscate, - ;cum (acu;) o armonie
tle-omor ;i ttoluptctle - Ca molcoma cadenld q unclelar
pe lac.
Acunt inseamnl exclusiv rnomentul de fa!5. in
aceastl strofl insl acliunile se petrec succesiu. Pentru
acest in!5les serve;te rnai bine adverbul acu.s.
in versul 268 ed. I{aiorescu are: ... prin riuri fdrd
i;rrn/i pentru : de riuri fcird puttli :
lii tret: i.n rripejune de riuri fr'u'd punli.
Versiunea ed. Maiorescll, considerati ca gregall de
Iecturl, a fost lemarcatl de Ibriileanu in critica pe
care a flcut-o edifiei Lovinescu. Cu aceasti ocazie a
arltat cd prin rtttri Tdrd punli ar fi o repetare inutili
a primului vers: E'i zboar-o uijelic, trec ape fdr de uad;i,
in acelaq timp, o imagind gregiti : ,,...cum erau s[ treacl
pe punte doi cai alAturi ? (chiar dacl riurile ar fi avut
punfi)". in realitate versiunea adevirati este de riuri
fdrd punli gi servegte drept calificativ al repejunii
(,,'.r."" XXI, 1929, 5 - 6, p. 267).
Singurdtate (,,Convorbiri literare", XI, 12, 455 -456 ; 1 martie 1878 ; ed. Maiorescu, p. 1).
$
I
32 33

ln ed. Maiorescu se glsesc unele schimbiri carc
nu se pot atlibui lui Eminescu. Astfel in versul 35 este
simplu uielii (,,In privazul negru-al vie!ii"), pe cind in
,C.L." figureazi : uieli-mi. Eminescu n-a voit si vor-
beascl de viala in genere, ca idee abstractir, ci de viala
/ui, cu confinutul ei particular de sentimerrte. Apoi
in ultima strofS, acel prea cunoscnt : $i mci ntir eu,
care a inlocuit pe ,5t mi-i ciudit clin ,,C.I-.", slabe;te
puterea emofionald a intregii strofe.
Rugdciunea unui dac (,,Convorbiri liLerare", XIII,
6,24I * 242; 1 septembrie 1879; ed. Maiorescu, p. 21)
La versul 43 atit ,,C. L.", cit ;i ed. Nlaiorescu au o
evidenti gre;all de tipar remarcatl de toli editorii :
Sd cer q tale darttri, genunchi ;i frunte plec.
in ms. : Sd cer a tale tlaruri, genunVhi (i eu ) gi
frunte nu p/ec.
Varianta din ms. dI adeviratul sens al versului :
ruglciunea pentru oblinerea darurilor, care dau fericirea
comunS, este inlocuiti cu dorinla ca si induplece
pe zeu ,,spre ur5 ;i bllstemuri".
Af arti-i loctmnci (,,Convolbiri lit.erare", XIII, 7
280-281 ; 1 octombrie 1879; ed. X{aiorescu, p. 5i})
Versul 1, in ed. Maiorescu, are substantir.ul ft'unzri
articulat :
Afard-i to amnd", f rwtza-mprd;tiatd.
'1'extul ,,C. L." plstreazd ins[ forma prirnil.ivir :
f rttn-zd-mpri;tiata.
In ms. gdsim ; Afard-i iarnd, viscal, frtutzo...
Aici Eminescu n-a vrut s[ faci un tablou complect,
ci a ales numai citeva aspecte pentru a inflfi;a cadrul
unei stlri psihologice. Cind insl fenomenul exterior
atinge direct simfurile, adici chid se manifestd mai
puternic ca for!5 proprie, poetul inbrebuinleazir forrna
articulati : ,,Iat utntul zvirle-n geamuri grele picuri".
ln chipul acesta se nagte gi un fel de gradafie intre
fenomene, dupl cum perceplia subiectului este rna i
mult sau mai pulin intensl.
Sinl nni la mijloc.., (,Convorbiri literare" XIII, 7,
281, 1 octombrie, ed. l4aiorescu, p. 55).
t-ln excrnpiu dc persistcn!a a greqelilor cle tipar
din textul ,,C. 1,." est.c aceea de la versul 6:
Priuirta la usupru meu sci (r. se) p/ece.
(Adicl privirea sii se plece, - plece-se , - nu sri
p!et e).
(iregala a tlecul" mai cleparte prin toate ed. N,Iaiorescu
irrcepind clt cea dintii ;i a fost adopLatir cu seninir-
lato cle mljoritatea eclitorilor motlerni. A fost semna-
latii. in articolul pomenit din ,,Via!a Lomineascd,,, de
(i. trbriiiieanu, in e dif ia ingrijita de E. Lovinescu.
Cu toate acestea o intilnesc aculna din nou in ed. 4 a
pr.rr ziilor lui Eminescu, apirutl la Cartea RornAncascir
suirl inglijirea lui Gh. Adamescu.
ln vcrsul 8, corectorul ed. l,Iaiorescu n-a surprins
nuan{i'r redatir de Eminescu prin lipsa articullrii
r i:l stlrrrtir rrlrri lird :
,5i cinlrrli noud :mulge-mi lu din lird.-mi (ed. NI.
li; u-nti ).
Eviclenl" cir aici lird este intrebuinfat in sens figurat ;
tlt' ttee e Emincscu nu a pus articolul, care, cleterminind
tr,i-'iiuuea, i-al fi dat o exisLen!h prea sensibill, ar fi
jnsislat plea mult asupt'a realitllii ei concrete. Din feri-
r,ile . in cazul acesl a, ore;ala apar[inind numai ecl.
lllicrrcscn, editorii au l.ranscris textul ,,C. L.,,
j'-tecrmtit cle codru (,,Convorbiri literare,,, XIII, Z,
2El -282; 1 octombrie 1879; ed. Nlaiorescu, p. 155).
r,r'srrl l1 dil'clI tlc la ,,[,. L.., ]a ecl. Maiorescu':
tla,(opo) in uoluri spcrioase (etl. II. sperioasd) -Sr. .?:l,ir/f .
in N,I. apa-i spelioasl, in ,,C. L.,, valurile-s sperioase.
Yalianta ditr rnanuscrise ne dI forma clin ,,C. L.,o
(13c1tez, p. 358).Poetul vrind si f ne cleie o imaginri
vizualii, eviclelt cir aceasti formir este - cea adevlratir.
Corectoml ed. Maiorescu a f[cut insi schimbarea
pcnlru cra sperioasri rimeazl cu somnoroctsri din versul
8. llar Eminescu, ca Loli moldovenii, nu fdcea cleosebi-
],e1, -,1
pronunfarc, intre forma de plural gi singular.
Vrind deci e ditorul sI capete o riml perfectl, a schimbat
,l
f;
i
it
34
It
r(
ll
35

in[ilesul gi aceasta n-a contribuit la o mai bunl
redare a fondului.
Despdrlire (,,Convorbiri literare", XIII, 7, 283 -284;
1 octombrie 1879 ; ed. l'laiorescu, p. 35).
La versul 17 ed. Maiorescu diferl de textul ,,C. L." :
,,C. l,.o' : Sd fie neaqrd umltra in care'oi fi pieril.
ed. M.: Sd fie neaqtd umbra itr care'om fi pierit.
Varianta celui mai apropiaL manuscris de textul
definitiv are forma din ed. Nlaiorescu (Botez, p. 262).
interpretarea textului nu dI argumenbe suiiciente
pentru o formi sau alta. La prima lecturl avem irnpt'esi;r
ci inldlesul strict cere persoana intlia singular5.
Poetul trebuie sd dispari, iar iubitei ii doregbe sI
rlmiie <in floare ca luna lui april ,r. Daci insd analizlm
mai atent;i celelalte versuri, vedem cd gi intrebuinlarea
pluralului este justificatl :
Trezindu.te, iubita, cu anii inapoi, - Sd fie neagrir
umlrra tn care-om fi pierit - Ca ;i eind nieiodal[ noi nu
n€'flrir fi gisit, - Ca ;i cind Qnii mtndri de dor ur fi
deserli.
Din momentul despirlirii iubita devine clla, aceea
de altl datl a picril. in umbrii odatir cu iubirea. Poetul
tocmai ii dolelte aceastir raclicali schirnbare a conli-
nutului sulletesc, care sit ntt-i nai deie posibiljbatea
sI actualizeze, rrici tnlcar in aminLirc, sentilnentele
de odinioard: anii mindri s[ {ie de;erli de dor. Poetul
ins5 va purta vegnic cu sine iubirea trecuti, ;i in
aceastl iubire o va avea pe ea, amtndoi vor pieri in umbr5.
Ultimul vers se deosebe;te de la un text Ia altul ,
amindoud variantele avind corespondent in manuscrisele
poetului (Botez. 367).
,,C. L." $i nu mai;tii de mine, cit nu m-oi;ti rtici eu.
ecl. M.: Sdnu md;tiipemine.culn nu m-oi;ti niri eu.
A avut Maiorescu unele manuscrise ale poetului cu
ajutorul clrora a f5cut unele schimblri in textele deja
publicate in ,,Convorbiri" ? Sau aceste schimbiri se
datoresc lui Eminescu insug pe marginea vreunui bexl.
al revistei ? E sigur cI unele diferenle de la prima
publicare la ed. Maiorescu nu se datoresc unei interven-
36
!ii arbitrare gi inoportttne a criticului junimist. l{ai
probabil e faptul cI Maiorescu a indreptat unele locuri
din poeziile poetului, nu insl dupi criterii personale,
ci dupi unele manuscrise pe care incl de pe atunci
le etvea la dinsul. De altminteri aceast[ din urtnl
ipotezI este ceruti ;i de cele afirmate in prefala acestei
prime edilii : ,,Poeziile, aga cum se prezintd in paginile
urmltoare, nu sint, dar, revizute de Eminescu Ei sint
prin urmare, lipsite de indreptlrile ce avea de gind
sii le faci, cel pulin Ia cele vechi".
Scrisoarea 1 (,,Convorbiri literare", XIV, 11, 405-
407 : I februarie 1881 ; ed. Nlaiorescu, p. 235).
in versul 2 din ed. Maiorescu glsirn : ,,Doar ciasor-
nicul urmeazd lttnga timpului cbrare". 'Iextul ,,C. L."
are : lttngd-a timpului clrare (adici : a timpului cdrure
lungd). Aceastl gregali a ed. Maiorescu a fost semna-
latl de G. Ibriileanu in ed. Lovinescu. (,,V. r", XXI ,
1929, 5 - 6, 270). Evident ci forma ,,eminescianS"
este aceea din ,,C. L.". Epitetul nearticulat di o mai
puternicii impresie a lungimii infinite.
Versul 7 apare in ecl. Maiorescu :
f-und tu, stipina mdrii, pe a lumii boltd lunec.i. in
-C. L: stdpi.na este nearticulat : sldpin d-q mdrii. Iiorma
din ed. Maiorescu a trecut in ed. Scurtu gi apoi in majo-
ritatea ediliilor ulterioare. A fost scoasl la iveali de
G. Ibriilearru (ibidern/ in critica adusi ed. Lovinescn.
In acest vers avem de a face cu o inuoca{ie, poetul se
adreseazi lunii ca stlpini a m[rii. Nu vrea si spuie
deci ci atributul acesta este unicul, ci cb el este cel
simlit ca prezent, ca important.
In ed. Maiorescu lipsegte intreg versul 36 :
Noaptea-adinc-a uegniciei el in siruri o desleagd.
In versul 66 ne-nui.rtim din .C.L:' este inlocuit prin
ne-nudlim,
In acea nemdrginire ne.nvilim (r. ne-nuirtim ) tti-
ttnd cu tolul - Curn cd lumea qste-ntreaqti e o clipit
sttspendatd. , .
Scrisoarea 11 (,,Convorbiri literare", XV, I, 39*40,
1 aprilie, 1881 ; ed. Maiorescu, p, 2aQ.

37

Textul ,,C.L." prezinth irr velsurile 6-12 evidente
grcgeli de tipar :
Acea tainicd simlire, care clocu'me-n a ta arfd. - In
cttpl^ete de leutrtt s.o desfae ca pe 0 nTarfd.
In ed. Maiorescu toate verbele sint pusc la per'-
soana intdia, iar o /a estc inlocuit prin a mea. n schimb
in .,C.L." ele sint puse cind la persoana intiria cind la
a cloua,
Dac[ nnanfele nu sint. plstrate in ecl. Nlaiorescu,
cel puliu iu ea glsirn corsecven{,ii in pirstrarca ace-
leia; persoane la verbe gi pronume.
Textul ,,C.L.o' a fost llmurit dc G. Ibrlileanu
(,,V.r.", XXI, 1929, 5-6, p. 272-273): n,Entinescu se
expriml elegant ;i discret. Ar fi fost indiscret qi liiu-
dlros si zicl : <Acea tainic[ simlire care doarme-n a
mea arfi ), etc. - si vorbeascd de-a dreptul de sim-
lirea lui tainici. Si atunci intrebuinleaz5 forma im-
personali gi oeneral5, pentru a trage apoi concluziile
personale : (Nu voi pentru nume, pentru glorie sI
scriu gi altcler'0. Din plcate insl greqala din ,,Con-
volbiri" s-a pcrpeLuat in ecliliile urmitoare, chiar dupir
apari!,ia at'ticolului diu,,Via[,a LourAncilscit".
AsLfel in ecl. Adarnesctr (,,tiplritura a patra" apl-
rutir in 1932, deci drrpri lirrnulirilc din ,,Viafa l'ome-
neascir") au rimas aceleagi nenorocite forme din ,,Con-
vorlriri literare" : a ta arfd;i s-.o desfac. ln chipul acesta
la ,,elegan!a" ;i ,,discrelia" lui Eminescu sc adaugl gi
un fcl de spirit de negustorie inaltl pe care poetul ar
face-o cu simlirile alLora, dacl imprejurSrile i-ar fi
favorabile.
Scrisoarea 111 (,,Convorbiri literare", XV, 2, 56-
60 ; 1 mai 1881 ; ed. n'Iaiorescu, p. 251).
in ed. l{aiorescu (vers. 77) Sultanul intreabir pe
Mircea :
Ai uenit sd mi
routtd. tntr-o ramurd
in textul ,,C.L.i'
Prirna versiune nu
te-nchini, - Sr7 nu sclfimb a ta co-
de spini ?
este o afirmalie : Am uenit,. ., ctc.
aparfine lui Erninescu. Ea a los{.
schimbati in ediliile ulterioare dupl textul ,,C.L."
Nu era llevoie ca Sultanul sd-l intrebe pe Slircea, ci
el i;i spune de la inceput rostnl sosirii salc. El nici
mlcar nu concepea ca acest mic domnitor si aleagl
intre rlzboi ;i supunere imediatl. Dealtrninteri Mircea
a inliles acest lucru, clci ii rispunde: ,,Orice gind ai,
implrate, pi oriutm uei fi sosit (v. gi G. Ibrlileanu,
,,v. r.,,, xxl, 1929, 6-6, p. 273).
Scrisoarea 1V (,,Convorbiri literare", XV, 6, 206-
208^; 1 . septembric 1881 ; ed. Maiorescu, p. 267).
In versul 5 ed. Maiorescu are se ud.d in loc de tLe-
mur, probabil pentru a evita repetarea acestui cuvint
care revine in versul 7:
Prin ferestt'ele arcate, dupd. geamuri se udd (tremur )
numa - Lungi perdele tncrelite, care sctnteie ce btLtma,
- I-una trenturd pe codri.. .
Numai cit imbunltlJ,irea aceasta stilisticl s-a facut
cu sacrificarea plasticitalii imaginii.
ln versul 14 Eminescu a spus cercuri tremurtnde, *
iarir; repelarea verbului tremur, - in ed. Maiorescu
gdsim cercuri unduioase. Oare nu intenlionat a pus
Eminescu de trei ori in 14 versuri acela; verb ? N-a
vrut el s[ imprime tabloului o anumitd miqcare rit-
mici ? Credem cI tremurul acesta accentueaz[ mai
bine solemnitatea ,si liniqtea naturii, in care nu-i posi-
bild^ o altd miqcare.
In versul 19 ni se spune cd balconul er"a [ncdrcut
cu frunze. in ed. Maiorescu el este tnqrcat (probabil
un derivat d.e la arcat, care se gdsegte in versul 5).
Desigur cI imaginea este mai exact redatl in prima
redaclie. Dealtminteri tncdrcat figureazl ;i in toate
variantele din manuscrise (Botez, p. 415).
Versurile 139-144, in redaclia ,,C.L.", prezinti cu-
vintnl strdbale repetat in douir versuri consecutive,
apoi un aparent dezacord gramatical. in ed. 1{aio-
I'escll s-a cdutat sI se ,,remedieze" aceste gre;eli. S-a
inlocuit astfel strcibate prin pdlla,nde, gi s-a evitat apa-
rentul dezacord prin schimbarea pluralului in singular
gi prin inlocuirea unui cuvint :
38
39

Dar organele-s sfdrmate, ;i-n strigtiri iregulare -
Vechiul cintec mai pitrunde (str[bate), cum in nopli
izusrul sere - P-ici pe colo mai strdbate ctte-o voee
(raz5) mai curutd - Dintr-un Carmen Saeculare ce-I
uisai ;i eu odatd, - I)ar tot (Altfel) ;uierci ;i strigd,
scapd.rd ;i rupt rdsund, - Se impinge tumultnoasd ;i
sfiIbatiei pe strund (Se imping tumultuoase pi sdlbatiee
pe strund ...)
inlocuirea verbului strd.bate prin pdtrunde nu este
fericitl. Primul este mai propriu pentru a exprima
ideea ; aici strdbateren implici intermiten!5 9i nepu-
tin!5 de a trezi o rezonanli sufleteascl profundd ;i
perrnanentS. (Dealtminteri aceastl idee este clarifi-
catd de comparalia cu izvorul).
Pluralul tmping a fost o piedicl mai greu de inli-
turat. Cine se imping ? Cine guierd .si strigl ? Subiectul
propoziliei anterioare principale e ruzd. Dar raza, ori-
cit de figurat ar fi stilul, nu poate suiera, sclp[ra. ..
etc. Atunci s-a inlocuit razii prin uoce, qi astfel s-a ,,re-
zolvttt" problema. Eminescu insl cind e vorba de razi
curati, a pris-o in contrast cu strigdrile iregulare. E
vorba aici dc cintecul fericirii pe care l-a visat odat5.
'foatc accst.c senlitnenl.c dileriLc ;i opuse cautl si
puic stipinirc pe sullel.ul siu. ljle se imping, ele guier5,
scaphrri... etc. Este o lupt5, care ii dI sentimentul
unci dezordini intelioare. De aceea poetul spune la
nrmi : Ah ! orqanele-s sfdlmale ;i maestrul e nebun !
Daind (,,Convorbiri literare", XVII, 4, 159 - 160,
1 iulie 1883 ; ed. Nfaiorescu, p. 175).
Din ed. Maiorescu lipse;te intreg versul 26 :
Si cttm uin cu drttm de fier.
Luceafdrul (,,Almanahul Societ5lii academice so-
cial-literare <Romania juni r", aprilie 1883. Reprodu-
cere din ,,Convorbiri literare", XVII, 11, 169 - 178 ;
1 angust 1883, ed. Nlaiorescu p. 277),
Poezia, a$a cum o glsim in ed. Maiorescu, repre-
zinti desigur ultima redaclie, cea definitiv5. G. Ibr5i-
leann (,,V.r.", XXI, 1929, 5 -:6, p. 275 - 277) ana-
lizeazh deosebirea dintre textul din ,,Almanah" qi cel
din ed. Maiorescu Ei ajunge la concluzia c5, dacl unele
schimbiri, ca eliminarea a dou[ strofe, puteau fi f6-
cute de Maiorescu, in schimb versurile : Tu egti din
fornta cea tlintdi - E;ti uecinicd" minune sint de Emi-
nesclr. Totuq, bazat pe o constatare mai vechc, potrivit
cdreia a c5p[tat convingerea cd Eminescu nu-gi corecta
poeziile dup[ publicarea lor, nu se hotlrd;te s5 afirme
cu siguran!I ci insug Eminescu a ficut aceste schim-
b[ri. Credem ci se poate dovedi prin cercetarea gene-
ticd a procesului de crealie ci Eminescu a eliminat gi
cele 2 strofe, gi c[ deci numai 1ai se clatoreqte poezia
in forma in care se gise;te in ed. Nlaiorescu. Spaliul
acestui articol insi nu ne ingiduie si facem acum
aceast[ celcetare.
2. S-a dtts umorul (ed. Nlaiorescu, p. 149 ; ,,Convor-
biri literare", XVII, 11, 418, l" februarie 1884).
Apirutd mai intai in ,,Familia" (24 aprilie - 6 mai,
1883, 17, p. 197), poezia a fost apoi reprodusl in ed.
Nlaiorescu cLl unele modificlri fdcute dc Eminescu
(Botez, p. aa$. in urml ea a fost tipdrit[ si in ,,C.L.".
intre aceste din urmi texte gisim unele deosehiri da-
torate, desigur, neatenliei corectorului revistei. Ar ur-
ma deci cI editorii sI aibi in vedere, in primul loc,
textul ed. Maiorescu, indreptind insl evidentele gre-
geli de tipar, care eventual se vor fi strecurat, dupi
texbul,,Convorbirilor".
Astfel in versul 17, ed. N{. are verbul la singular :
strd.bdtea, pe cind ,C.L:' il are corecL ; strdbdteau (su-
biectul este clnlurile). in schimb, in versul 3, textul
,,C.L." cuprinde o gravl gregalS, care denatureazd
cu totul infelesul strofei:
Deci einturile mele zic - Adio luturora. In ed.
Maiorescu glsim z l)eci ctnturilor mele zic... Nici un
editor n-a reprodus eroarea din ,,C.L.", ci toli au flcut
rectificarea cuvenit[-
in versul 41 gdsim in ed. Maiorescu pieLdurdm, iar
in ,,C.L." pierdusem. In cazul de fa!5 forma corectl este
40
41

cea din ,,C.I..", clci numai pe aceasta o indici varian-
tele din manuscris (Botez, p. 452 - 453).
Observim deci cir nici unul din texte nu este lipsit
de greqeli. ln cosecin[I, editorii trebuie sI le confrunte
pe amindoul gi sir nu acortle incredere, cu exclusivi-
tate, nici unuia.
Probabil ci unele rnici indrcptirr-i sc daLoresc lui
Maiorescu insu;. Astfel rtersul 2l arc, in riml, iorma
arali, pt.. cind,,C.L." arri/i. Prima ar fi cca mai bunii,
pentrn cir rimeazir cu intunecali din veLsul 23. Vari-
antele din manusclis ne dau insl pretutindeni ardti in
rimd cu inamoruli. Editorii care au urmilit tcxtul ed.
I{ aiorescu, au adoptat forma acestui text. C. IJotez
insI, bazat desigur gi pe manuscrisele poetului respecta
pe cea clin ,,C.L.".
Nu gtim, ;i nu vom ;ti niciodatl, dacl in forma ei
definitir'[, aga cum a fost dati lui Maiorescu, Emi-
nescu rnai plstrase moldovenescul utdli, sau clindu-gi
saml cle imperfecliunea rimei, a fircut rectificarea cu-
vcnil.ir. Il posibil insl ca aceastii lr.ctificare sir fi venit
din part.ca lui l'{aiorcscu.
I)c littqd Ttlopii fdt d .so/ (l)d. N{aiorcscu, p. I39,
,,Convorbiri liLcnrle", XVIi, 11, 418; I febrtaric 1884).
I)upir vcrsul 2,+ (inmdrmurcoi niLrel) cste pusl
virgulir at,it in etl. I,Iaiorescu cit gi in ,,C.L.". Linii cdi-
tori, pcutru a marca probabil 9i mai bine accst punct
culrninant, au inlocuit virgula prin semnul exclamaliei.
G. Ibririleanu (,,Viala romAneascir' , XII, 10, 594,
nota) crede cI nu trebuie pus nici un scrnn de punctua-
!ie, cici Inmdrntureui mdre! c legat direct t'-un (itt
clip etc. Greqala vine din cauzi cd editorii nu iiilcleg
c[ inmd]mureai insamnl ,,liiiccai din ntarmorl",
,,sculptai", adic[ nu inlcleg ci E,rninescu spunc cir,
dacii ea l-ar fi iubit, ea ar fi triii in versurile lui cit
vor trii ;i ele..." in ,,r.r.". XXI, 5 - 6, 274 - 27i)
aduce o nouir dovada in sprijinul acestci interprctirri.
Antttnc in Geniu pustitt Etninesctt intrebuin!cazii vcr-
bul inmdrmuri ca tranzitiv : ,,DupI ce imi propuse-
sern s[ inmlrnuresc fi{ura sa cea frumoasi in vreo
nuvclS a mea". C. Ilotez (Mihai Eminescu, Poezii,
Addencla) crede cI ,,tnmdrmuretti mdrel,, nu trebuie
inliiles ca verb tranzitiv, ci ca verb netranzitiv, cu in[i-
lesnl ,,riirnineai, trliai pe veci ca marrnura,., ial' Un
r:/rip trel:uie in!5les ca nume predicativ, in nomina-
tiv - gi nu in acuzativ - ca qi in varianLa din ms.
I : ,,Tu st'rlluceai n-rIre! - Un clip de-apurur-i ado-
ra-t", qi cir prin llrmare se poate pulle o virgulir tlirp[
sfirgitul versului, asa curn e pusi in ,,Convorbiri,'.-
Cleclem c[ prima explicalie se apropie rnai mulL de
adevir clecit cea de a cloua. B,xistl in aceste vcrsuri
con;tiin!a ci clemenLele crea!iei altistice sint deler-
minate dc prezcn!a fiinl.ei care a provocal. sentimentul.
Nu put,erea interioarl dc ilnzionalc a poctului ar fi
constituib l.emelia viitoarci opele, ci dragostea impir'-
ligitir. Dacir iubita ar fi,,t.riit in veci de veci.., acei.sta
s-ar fi daloraL rnai rnult ei. Ea ar fi fost aceca care ar
|'i inmdrnuu'il ,,un chip de-apururi adorat,,. Ilste aici
;i o finl nuanfl de modestie care sc]rimbil radical ros-
tul incriminirilor. Altmin teri, le-arn putea crede cI
pornesc clintr-un orgoliu pe rsonal, exprirnat prea
brutal. Cea dc a doua interpretare exclude insl aceasti
esenliall distincfie. Aici totul pornegte de la poet, iar
iubita ar fi tririt pe veci ca rnarmora datorit[ numai
lui. Poate ;i din nevoia de a accentua rolul activ al
iuhitei in dorita crealie viitoare, Eminescu a l-enun-
!.at la acel strdluceai din ms. L
ln ull.ima strofd (versul 44) glsirn o deosebile ir-r-
Lrc textul uC.L," si ecl. Maiorescu, fdrir insemnit[.ale
la prima vedere, care insl evidenliaz5, in una tlin
variante, o nuan![ ,.e minescianI,.. Citdm intreaga
sl roflr :
.C.L." : Tu trebuia sd te cupfinzi - De uel farnrcc
s/iirf - Si naaptea candela s-aprinzi - Iubirii pe piL-
minl.
42
43

In textul ed. Maiorescu - substantivul candela este
nearticulat: candeld.
Credem ci ultima versiune este aceea la care s-a
oprit Eminescu. Este vorba aici de un sentiment nou
qi puternic capabil s[ se rddice p[ni la veneralie. La
punctul lui culminant, dacd iubita s-ar fi pdtruns
,nde acel farmec sfinto', el trebuia s[ constituie obiectul
unui cult, cdmia sI i se consacre un adevlrat ritual.
In acest ritual figureaz[ candela, simbolul luminii su-
fleteEti, care insolegte in chip permanent icoana zei-
telii. Si atunci, in noul ritual, nu pot intra obiecte
care au servit altui cult. Cind spunem candela, cum
este in textul ,,C.L,", inlelegem pe aceea care a lumi-
nat pInI acuma in chip obi;nuit. Acuma insl trebuie
sI se aprindl o noud candeld, consacratl exclusiv
Iubirii. IatI de ce ni se pare c[ forma nearticulatS,
aqa cum o gdsim in ed. Maiorescu, corespunde mai
bine sentimentului caracteristic acestei strofe.
Glossd (ed. l{aiorescu, p. 143 ; ,,Convorbiri literare",
XVII, 10, 365-366, 1 ianuarie 1884).
in textul ,,C.L." poetul spune cd. ureme trece, ureme
uine. Acest urcme s-a pirut insi curios, din punct de
vedere logic, 9i atunci corecLorul ed. Maiorescu l-a
articulat, mlcar c[ in manuscrisul oric-inal al lui Emi-
nescu el era nearticulat. $i in cazul acesta, ca gi in
cazurile analoage intilnite p[ni acurna, poetul inten-
lionat n-a determinat gramatical substantivul, pentru
ci, psihologic, n-a avut in vedere un anumit conlinut
precis al noliunii. Aici e vorba mai mult de un senti-
ment personal ca reacliune in fala fenomenului exte-
rior decit de o constatare obiectivi 5i limitatl a aces-
tuia.
Cu mine zilele-li atlaogi ("d. N{aiorescu, p. 71,7 :
,,Convorbiri literare"n XVII, ll, 422-423, 1 februarie
1884).
Poezia incepe cu enunlarea concluziei :. . . $i ai cu
toate astea-n fald - De-apururi ziua ceu de azi. IJt-
meazi apoi motivarea ei din t'unct de vedere psiho-
logic qi filosofic. In penultima strofd concluzia se re-
peta insl in alti lormi z . . . Auind cu toate astea-n
Iald * De-apurure ziua de azi. Deosebirea este pds-
trati in textul ,,C.L." ; in ed. Maiorescu concluzia se
repet[ in forma ei din strofa intlia. Credem c[ aici
Eminescu n-a ficut numai un lux pur verbal, ci a vrut
s[ exprime anumite nuanle de gindire. in enunlarea
concluziei a vrut sI atragl atenlia asupra clipei d"e
fald, de aceea accentueazi : ziua cea de azi. El ne for-
leaz5 oarecum s[ intuim imediat adevirul enunlat.
Dupd motivare insi concluzia capdtd o valabilitate
generald pentru orice clipl prezenti. Acum se accen-
iueazd de-apurure,' nu mai are nevoie de intuilia fe-
nomenului prezent, de aceea spune t ziua de azi, n'rt
eP-a de azi.
Peste utrfuri (ed. Maiorescu, p. 165 ; ,,Convorbiri
literare" XVII, 11, 421, 1 februalie 1884).
in textul ,,C.L." gisim z Pesle utrfuri ttece lunii.
E,d. Maiorescu prezintl forma /una. Variantele din ma-
nuscrise ne trimit la forma din ,,C.L." :
Melancolic cornul sund - Din pddurea d,e arin -
Peste uirfut'i trece luni - Codru-;i bale lrunza lin (Bo-
tez, p. 477).
Forma lund nu este ceruti numai de rim5, ci ea
oglindegte ;i o anumiti stare sufleteasc5. ,,Fotma alti-
culatl ne-ar fi trezit la o congtiin!5 prea vie asupra
acestui element al tabloului, c.are nu este descriptiv,
ci contemplativ". (R. Paul, Fleriunea nominald in'
ternd in limba romdnd, Bucule;ti, 1932, p. 72).
De-or trece anii (ed. Nlaiorescu, p. 159; ,,Convorbiri
literare", XVII, 11, 427-422, 1 feburarie 1884).
Versul 12, in textul ,,C.L,o', suni:
E ;i-n tdcere-i ,,nu ;liu ce".
in ed. Maiorescu g[sim numai tdcere f"tatl. pronu-
mele genitiv. Amindoul variantele figureazd in manus-
criselJ poetului (Botez, p. a79), ceea ce ne dovede;be
c[ Maiorescu a cunoscut o redaclie a poeziei care se
deosebea in acest loc de cea publicabi in ,,C.L.". Unii
44
45

editori au reprodus texlul ed. Ilaiorescu, aifii pe acel
al ,,C.L.". In ed. Ibrtrileanu glsim ldccrur-i, ceea ce-i
corect din punct de vedere grarnatical. C. I3otez rcs-
pect[ forma din ,,C.L." car:e-i gi a unuia din manuscrise.
Observdm c[ aceste cloul v;rriante (ed. llaior*scri
qi ,,C.L.") nu se deosebesc nurnai for-mal, ci fiet:arc
insamni o nuan!i deosebit,ir ca in{.irlcs.
Desigul ci, ajunqi in acesL punct, nrt putem hot,irri
in chip obiectiv oarc anume cste rnai ,,entinescianir",
totul atirnind de impresia personalir a ficclruia clintre
noi. Din context insi reiesl c[ folma cca rnai potrivitir
este aceea din ,,C.L.".
Este vorba anllme de acel farmcc imprecis pe t:are-l
are iubita qi pe care poel.ul nu poate sir ;i-l exltlice
din manifestdrile ei exterioaLe.
De-uceea una-n"Li este mie - De ar uorbi, de ar ld.rc ;
- Dac-al ei glas e armarTie, - E;i-n ldcere (r. Iricereu-i)
rtu ;tiu ce.
Evident cii daci a fost, vorba de glasul iubitei, tol
tlc tlcerea e i pomene;te poetul in versul urmittor',
dupl cum rnai succint spilsese in versnl ai rloilea clin
strofl. in consccin[,ir cr:dem cir tlcbuie atloptatli lec-
l.ura,,0onvorbililor litclale" 1).
Lasd.-li lumeu ta uitatiL (erl. MaiolcscLt, p. 5 ; ,,Con-
vorbiri liberale", XVII, 11, 415 -41(; ;1 febrr-rarie 1.381).
La velsul 7 tclxtul ed. X'faior:escu cuprinde o g!'c-
;ali care stric5 logica inlilesului intregii strofe:
Yin cu mine, rdtdce;le - Pe cdrdri cu cotituri^ -
unde noaptea ne trezegte, - Glesttl ueclilor ptiduri,
In texttrl ,,C.L." girsim forma corectir : se tre:r,:;{e,
ceea ce intr'-adevirr are inliles. Ceilalli editot'i au cb-
servat gr-e;ala si au adoptat forma din ,,C.L.".
La versul 21 glsirn iariq o deosebire intrc ed. Xtraio-
rescu ;i ,,C.L.". in cazul acesta insl amindoni varialt-
tcle sc glsesc in manuscrisele poetului.
trd. M.: Si rdspunde codrnl ueitl-e - Fermecat ;i
tlureros,. . ,,C.i,." ; I'i riispunrle cotlrul uertle,
1) Cred cra tdcere-i estc forma moldoveneascir pent|u tdccruri.
In strofa anterioarii este vorba de cintecul buciu-
mului. Acestuia ii rdspunde codrul verde. E clrept c[
forrnei ed, Maiorescu nu-i gisim corespondent identic
in manuscrise. Chiar unde Eminescu pune conjunclia
;i adaugl ;i pronumele dativ : $i-i rdspunde codrttl
ueLde {BoLez, p. 482). Probabil ci qi de data aceasta
N{aiorescu a cunoscut arnindoul variautele, iar lipsa
pronumelui, esenlial pentru inlilesul, pe care a vrut
si-l deie Eminescu, se datoregte unei gre;eli cle corec-
turir dirr cele atil. de numetoase cite le cuprinde aceastd
e di!ie.
Te duci (ed. Xlaiorescu, p. 161 ; ,,Convorbiri lite-
rare", XVII, ll, 420-421, 1 februarie 1884)'
Versul 16 sunl in,,C.L.": Attrna uiala mca de ueci.
Ed. lIaiorcscu are atirnti uiala pe ucr:i. Unii editori atl
adopLat versiunca diu ,,C.L.", schimbind insl timpul
verbului clin imperfect in prczcnL (C. I3otez). Allii au
1s-spectat tcxtul ed. X'Iaiorescr-r (G. Ibririleanu). Varian-
telc a douir rnannscLisc au forma din ,,C.L." : S-afirne
rticrla ntea dc ueci. Eminescu a vrut sir spuie cI intreaga-i
via!.ir clin lrecul atilrrl ,,de*al genei... ginga; tremtlr".
Inl.ensibal.ca sentimenl,ului dir iluzia eLernitalii lui. I se
pare anulne cd aceasti tlriigoste dureazir dc o vcgnicie,
insti nu penlru vegnicie z De-alunci, pornind a lui aripe,
- S-n rius pe veci norocul meu. in chipul acest,a ar
puiea fi iustificatd din puncl de vedere logic, intre-
buin!area imperfectului din textul ,,C.L.", clacl ea
t1-ar schimba accentul vcrsului, Psihologic insi, timpul
prezcnt recll mai bile atiLinomia sentimenbelor care
predorninir in aceastl poezie (cl . $i te urum cLt-nueryu'
r7are, *'fe bl{stemarn, crYci le iubese /.
' S-rz slitts uia!a... ("d. Maiorescu, p. 61 ; ,,Cont'or-
biri literare", XVII, 70, 357; 1 ianuarie 1884).
Versul 2 : ed. M. : N-crizi ci,tttciri, nu uezi lumitti 1te
valuri ; ,,C.L." : I{-auzi cintdri, nu uezi lttntitti de
baluri.
rariantele manuscriselor nu aLl versiunea ed. IIaio-
rescu. Dealtminteri toti editorii au adoptat forma din
46
47

,,C.L.". Cu toate acestea ne vine greu si aLribuim
exclusiv lui Maiorescu aceasti schimbare in textul poe-
tului. Ctnldrile sint in leglturl cu sdrbirile veneliene
care se petreceau pe canaluri, iar luminile pe vqluri
sint gondolele luminate noaptea. Ne intreblm dacl nu
cumva qi in cazul acesta Nfaiorescu s-a orientat duph
vreun manuscris de al poetului, astizi pierdut.
Ce te legeni codLule (ed. Nfaiorescu, p. 14 ; ,,Convor-
biri litelare", XVII, 11, 424; 1 fcbluarie i88tl).
Atit in ed. Maiorescu, cil. ;i in tcxtul ,,C.L.", ver-
surile 14- 15 suni :
Peste utrf de rdnturele - Trec tn stoluri rindurele.
Toli ceilal[ i editori, afard de C. Botez, atl consi-
derat rinda rele ca o gre;al5 de tipar pentru rtntlunele .
Variantele din manuscrise ne dau irrs[ prima forml :
Zboard cuci ei rtndurele - Ductnd gtndurile mele' Zboa-
rd-n stoluri rindurele. C. Botez, (p. 503) observd ci
ultima varianth face parte din manuscrisul care este
,,aproape identic cu textul" definitiv. Eminescu cre-
dea, probabrl, cd rindLtt'ele este o forrnl populard rota-
cizanti.
3.'I'recut-au urtii (ccl. Ifaiorcscu, p.59).
Mai to[i cdit,orii, in lipsa altei variante ptrblicate,
au reprodns vcrsiunea din edi-tia Maiorescu. Credem
totug cii primul vers, ala curn il gisim in aceast"l edi-
!ie, iru este cel pe care l-a voit Eminescu. intr-adev5r,
in manuscrisul cel mai apropiat, ca text, de forma
definitiv[ a poeziei, in care apare pentru prima datl
comparalia ct norii, sint deosebiri irnportante fafl de
varianta datl de Maiorescu.
in ms : Trecut-au ani (i ) (tn zbor ) Ca (stol de )
nouri lunqi pe ;esuri,...
in ed. lfaiorescu : Trecut-au anii cu nori lungi pe
sesali. . .
in toate poeziile lui Eminescu - ca gi in poezia in
genere, atunci cind crealia-i ,,sinceri", - existi o con-
cordanti perfectl intre felul ritmului, alegerea $i po-
zifia cuvintelol qi intre tonalitatea sentimentului (v.
G. Ibrlileanu, Eminescu. Note eslrpra uersulLri, in
Sludii literare, p. 151 -229).
In manuscris Eminescu scrisese mai intli anii (ar-
ticulat), apoi a ;ters articolul, gi astfel a rlmas simplu :
Trecut-au ani. Lipsa aceasta voiti a determinlrii no-
[iunii redl mai bine impresia subiectivi a timpului
care se pierde rnonoton in trecut fIrI a putea fi deli-
mitat in chip obiectiv, lipsind tocmai subordonarea
manifestdrilor personale unei ordine exterioare, domi-
nat[ de conceptul timpului gi spaliului. Si aceasti
impresie din primul vers este intlritl la sfirgitul poe-
ziei : Iar timpul cre;te-n Lrrme mee. . . md-ntunec.
in partea a doua a versului, in manuscris e scris
nouri, nu nori, cLrm e in ed. Maiorescu. Varianta din
manuscris schirnbl accentul stabilind astfel o mai
buni adaptare a fondului la forml :
rns. .' Trecrit-eu ani ca nouri IfinQi pe ;isuri.
ed. 1'f. : Trectit-ott dnii cd n6ri Lfingi pe ;i;uri.
XIai intiri, prin faptul cI nouli e bisilabic, stdruim
mai mult asupra lui la pronunlare, apoi prima silabi
este accentuati in vers, iar ultima, neaccentuat5, se
Ieas-I in chip necesar de cuvintul imediat urtnltor
monosilab lttngi. Accenttl trebuie sd cadi pe nouri,
clci imagina lor este punctul central de unde pornegte
impresia dominant[.
Prima parte a versului este oarecum o constatare
abstractS, sensibilizati intr-o miisurl oarecare prin
lipsa articul[rii substantivului ani. Aceastl constatare
este insd transpusl in imagina comparafiei, in partea
a doua a versului. Asupra acestei pdrli a voit sd insiste
poetul. Din ea se na;te puternic sentimentul de mono-
tonie a timpului trecut. Proporlia lungimii plimei
pdr{i fa{5 de cea de a doua, potrivit importanlei lor,
este p[stratd numai in prima redaclie.
in edilia Adamescu (,,tipdritura a patra") gbsim
varianta din manuscris, insd cu o grav[ greqalS (de
tipar probabil) care denatureazl cu totul sensul : Tre-
cut-au ani eu nouri lungi pe ;esuri.
48 49

Din comparalia ficuti s-a putut uqor constata cI
prima edilie a poeziilor lui Eminescu cu plefafa lui
T. Maiorescu are un text inferior celui diu ,,Corivor-
biri literare". Aceasti observalie este mai ales vala-
bila pentru poeziile apiirute mai intli in revistir qi apoi
publicate in volum. Afari de gregelile de tipar, omi-
siuni de versuri intregi, s-au ficut gi unele schimblri
in text, unele ,,indreptirri", datorate altcuiva decit lui
Ilminescu. Acestea ies la ivcall plintr-o sirnplir con-
fruntare cu redzrcfia din ,,Convorbiri". Sint altele insi
(cf. ultimnlui vers din Despdrlire ) ca,-e nu pol fi atri-
buite exclusiv lui N{aiorescu sau altuia, pentru motivul
ci le aflirm corespondcnte in manuscrisele poetului de
la Acadernie. A ficut oare Eminescu, intre timp, unele
modificiri in poeziile sale deja publicate in ,,Convor-
biri"? Cred cir.rlspunsul nu poatc fi decib afirmativ.
Dovada concludenti este Luceafdru1, publicat in ace-
Iag an gi in aceea; formi gi in ,,Alrnanahul" studenfesc
qi irr ,,Convorbiri" gi apoi, cu schimbiiri flcute de Emi-
nescll, in ed. l{aiorescu. Acelag lucru s-a intimplat gi
cu poezia S-a dus unarul, care a fost publicatl ln volum,
d.upd ce Eminescu ii ficusc uncle rnodificiri.
Dar candelii a;a de ,,erniuescian" din Pe litrqd plopii
tiird .sol (vcrs 44), - transcris cturdela in ,,Convorbiri",
- c.ui altuia poate fi atribr"ril. decit lui Eminescu ?
In pr"efafa ed. Socec, X{niorescu alirmi, - qi de-
sigur afirma{ia este adeviirati, - ci Eminescu n-a
avut rlgazul si facir inclreptirri in poeziile deja publi-
cate. Dar, intre timp, nu s-a mai gindit deloc la aceste
indreptdri ? Unele versuli din ed. l'[aiorescu pentru
care glsim variante aproape identice in rnanuscrisele
sale, ;i care diferri cle forma clin ,,Convorbiri", nu sirrt
oare clovada cea urai hotiiritoare cir totug Eminescu
n-a abandonat complect poeziile deia publicate ?
Aga cum se pune problema, se cere, pentrri solu-
{ionarea ei, multi pitlundere a textelor eminesciene
gi multi chibzuialir pentru a feri opera genialului poet
de nenorocita colaborarc a cditorilor, de care, de foarte
multe ori, a fost piugiriti.
VAI,OAIiEA SIMBOLICA A POEMEI
,,LUCEAtrARUL..
Nici o poczie din intreaga operir a lui Emincscu n-a
provocat cercetlri mai bogate qi interpretlri mai va-
riate qi, de rnulLe ori, contl'adictorii ca poema Luceafd-
tal. Soluliile opuse sint foarte explicabile cind consi-
derirn complexitatea materialului de studiat. lntr-
adevir, in aceasti poezie, pe lingl cadml irnaginar"
in care se petrece povestea iubirii cea ,,peste fire"
clintre Luceafdr qi Citirlina, mai gisirn sensul simbolic
cu cele doui aspcctc carc sc intrepltmnd ;i se suslin
reciproc : cel psihologic gi cel metafizic.
Unii istorici litelali au clezut cii pot afla semnifi-
ca!ia alegoliei prin determinarea elementelor mitice
llisprlatel ('flre xtr jntlat in compozi [ia emilesciana,
incercind sir lSmureascl, in chipul acesta, atributele
specificc LLrceafdrulLti, singurele in stare sir scoatir in
t vidcn!a unilatea lui sirnbolicu.
AI[ii au adoplat metoda contrarl ciutind sI des-
copere in prirnul rind izvoarele filosofice antice gi rno-
derne, cu ajutorul clrora $i-a inchegat Eminescu
concep{ia despre raportul dintre cele doui lumi : cea
nemuritoate a Luceafimlui gi cea vremelnici a Citi-
Iinei.
Raportul dintre izvoarele de inspira{ic gi crealia
poetica a fost precizat de Cezar Papacostea in studiul
siiu Filoso/i a anticd in opera lui Eminescu, Bucureqti g.a.:
.,Varie.batea temperamentelor artistice cr-eeaz5 in mod
lrecesar o infiniti varietate de izvoare: in natur5, in
viaf5, in operele literare de orice gen. Apropierea unui
temperament de cutare izvor este determinat[ prin
ceea cc Goethe e numit afinitate electiud, Izvorul nu
50
51

Grigore Scorpan - Mihai eminescu (colectia eminesciana 1977)

Grigore Scorpan - Mihai eminescu (colectia eminesciana 1977)

Recommended

Recommended

More Related Content

Similar to Grigore Scorpan - Mihai eminescu (colectia eminesciana 1977)

Similar to Grigore Scorpan - Mihai eminescu (colectia eminesciana 1977) (20)

More from Robin Cruise Jr.

More from Robin Cruise Jr. (20)

Grigore Scorpan - Mihai eminescu (colectia eminesciana 1977)