Documentul analizează evoluția ideii de progres în gândirea filozofică și socială, subliniind transformările acesteia de-a lungul secolului al XIX-lea până în prezent. Se discută despre diverse perspective, inclusiv respingerea ideii de progres de către gânditori contemporani ca Bertrand Russell, dar și referințe la contribuțiile sociologilor istorici și filosofi, precum Harry Elmer Barnes și Epicur. De asemenea, este menționat conflictul dintre conceptele ciclice ale istoriei și cele liniar progresive, evidențiind influența acestor idei asupra percepției moderne despre dezvoltarea omenirești.

1. #$Nffi'TAN'}-TN H#}TffiffiA:H{qJ
ruSHTJ
K}ffiSpffiffi PRffiGRHS

2. UJ
(t
o
J
9
o
o
a
EDITURA POLITICA
Bucuregti
- 196g
CONSTANTIN BORGEANU
ESEU
DESPIIE PROGRES
(PROBLEME DE I4ETODA,
DEZBATERI, PERSPECTIVE)

3. $ 1. PUNCTE DE REPER
in ultimele decenii, in gindirea filozoficd qi sociald
a cdpdtat o largd rdspindire pdrerea cd ideea de pro-
gres ar fi caracteristicd secolului al XIX-lea, cd ea
lu aI corespu!de nici stiin!,ei, nici mentalitd{,ii, nici
istoriei secolului nostru. Dacd 1a inceputul secolului
al XIX-lea ideea de progres era pe toate buzele, iar
Louis Blanc considera ca infiinlarea unui ,,Minister
al Progresului" ar rezolva multitudinea problemelor
sociale care sLdteau in fala Franlei, ast5Zi Bertrand
R-ussel o respinge, in numele gtiintei, ca un spectru
al unor vremi de mult apuse. Harry Elmer Barnes, unul
din reprezentanl;ii sociologiei istorice
- ramurd a so-
ciologiei. care incearcd, in concep.tia acestui autor,
sd preia qi sd continue, cu ajutorul metodelor sociolo-
giei moderne, vechea filozofie a istoriei -, poves-
teqte cu amS.rdciune cd la reeditarea uneia din lucrdrile
sale, un numdr insemnat de sociologi americani consul-
tati de editurd., in ciuda diversit5lii foarte mari a
pdrerilor enunlate, au avut totuqi un punct de vedere
comun: scurtarea sau renuntarea la acele pdr!i in care
se incerca eviden!iere" .,n.i direc!ii, oridnt[ii a eve-
nimentelon istoricel.
Rdzboaiele epocii noastre, cortegiul de ac!,iuni inu-
mane care le-au insotit, rS.sturnarea iluziilor dup5. care
progresul tehnicii ar putea rezolva toate problemele so-
I Vezi Harry Elmer Barnes, Historiral Sociology, in Contem-
p^orary _Sociology, edited by Joseph S. Roacek;
-London,
Peter
Qwen Ltd.1964, p. 266.

4. ciale, folosirea unor minuni ale qtiinlei, expresie a spiri_
tului creator al omului, in scop-uri."ih-.irt *tir*"16, _
toate acestea au contribuittla ceea ce numeroqi Lu_
tori numeau, incd. inainte de cel au_* aoit."""arfroi
mondial,,,criza progresului,,z. profesorrf nritn"i.-j.p.
{ury, crre a consacraL. o. Iucrare speciald, profundd
s.i competentd, isloriculu j ideii de'irog.*., stabilea.
de aceea, urmitoarele perioade t; ;;;l"rii" ;;;;;i;l
o primd perio-add
- a_revolu,tiilor burghi,ru, .i"J
"u
apare mai mult ca un deziderat decit ca- o teorie con_
stituitd, o a doua perioadd
- fegatf de numele lui
*:j:!:l:n qi A.uguste Comt.e, in iare ar incepe funda_
mentarea leoreticd a u.nei legi a progresului, gi, in
sfirqit, o a treja perioadd, caricteriiatd- prin ,.notuUl"
infdptuitl _in biologte. de cdrre'O".*ii ;l';lili;j
teoriei.evolu!,ioniste. in c€ea ce priveqte i""i"li*"f_
terioarS, cu toaLd simpatia fafd he jdeea de prosres-
Bury s-a ardbat mult mai ,..pii., ;o";ll;.i;;;3;;if
lltaDea ca o altd sLea sd se urce pe orizontul inteiecLual
al umanita!ii ghidind planurile';.;;i;;". El se ini"Ja
oaca nu eumva ideea de progres ar avea doar o valoare
relativd, corespulzind dnui stadiu ,r' foa"tu inain_
ta[ al ctvrltzatiei,
{yfd cum cea de providen!,d ar fi
coreSpunsunuistadiuincdmaiput,iirinaintatr.
Rdspunsul la indoielile Iui Burv i-pun. parcurse_
Ml il pulin in irqd, q drumutui,
"auiu"
,iiu"-, a%,
t,oldeauna lumrnat de nddejdile spre mai bine a]e ome_
nirii, pe care I-a urmat ideea de'i.og*r.
De la primele dibuiri la ,,legea progresului,,
O pdrere loarte rdspinditr{ este cea potriviL cdreia
antichitdIii i-ar fi sirdine ideea de pi"gr"".-"niu_J
relativ lent al dezvoltdrii in aceastd perioadd face difi-
cild sesizarea vreunui sens al istoriei. Universul ideo_
Iogic al vechii Grecii, dominat de un destin implaca_
i -9. T.i*g.g nn, La ui,se du
^progris,paris, Gallimard, 1936.
..3Vezi J.p. Bury, Theld,ea
"inig,iir,li.V., nri., e,furi.i:
tions, 1955, p. ffi.
6
lril, ar presupune o ordine fixd, neputin,ta omului
,1i ar fi impregnat de o notd de pesimisrn, incompati-
bild cu increderea in progres. Un asemenea univers
ar duce mai curind la ideea de ciclu, de repetare
qrcrmanent5, care qi-a gdsit expresia in concep!iile
lrri lleraclit, ale lui Platon, ale stoicilor. In mdsura
in care concep,tiile anticilor admiteau un sens al is-
loriei, acesta ar fi mai curind regresul concretizat in
rnitul epocii de aur, in conformitate cu care timpul
rrr fi duqmanul umanitdlii.
Toate aceste imprejurdri nu l-au impiedicat ins{ pe
Xenofon sd afirme ideea progresului cunoasterii, pe
rrnii dintre profelii biblici sd exprime cu patos spe-
ranla intr-un viitor fericit al omenirii. Mitul lui Pio-
rneteu exprim[ increderea in oameni, in forla lor, in
cilpacitatea lor de a infrunta cerurile. Dacd asemenea
rnanifest[ri con,tin numai intr-o formd vagd, adesea
l'oarte voalat5., ideea progresului, ea este formulati
coerent, teoretic in concep!,iile materialiste ale lui
ftrpicur qi, ulterior, ale lui Lucreliu. Epicur neagd
rrritul epocii de aur, incearcd o periodizare a diverselor
stadii ale civiliza,tiei, pune labaza inaintdrii acesteia nu
tlivinitatea, ci inteligenla umand. Conceplia materia-
lisbd asupra lumii se dovedeqte a fi aici sor5. buni cu
ideea progresului. Dupd cum constatS., pe hund drep-
t,aLe, Bury, nu poate fi o intimplare faptul cd acea
;coald de glndire care a croit un drum ce putea si
conducS. la ideea de progres era adversarul cel mai
ireductibil al supersti!,iilor pe care le-a produs Gre-
ciaa.
Evul mediu european a adus relativ puline elemente
noi penbru constituirea unei doctrine asupra progre-
sului. Concep!ia religioasd care considera c5. intreaga
miscare istoricd are drept scop mintuirea unui numdr
a J.P. Bury, op. cit., p. 20.Printre autorii care neagdpdrerea
dup5. care antichitatea ar fi fost refractar5 ideii deprogres,ci-
tdm pe G. Fricdmann (op. cit., p. 7) qi pe Jean Lacroix, care
considerS. ch inc[ antichitatea c]asicl cunoqtea opozilia dintre
cei care situau epoca de aur la inceputul istoriei qi cei care o si-
tuau la sfirqitul ei (Jean Lacroix, Hisloire et mystire, Casterman,
llournai, L962,p. ll).

5. r€strins de alesi qi care subordona intru totul eveni_
menrete pdminieqii ,;;;;;d.;;iljJtorti, care s-ar des_
fdsura in ceruri.-n:^ll-t"" fi p;op;;; ialiii";;;#il.
Ideea p-roviden{ei, conform caieiri istona omenirii nu
era alcaLuiLd decit rlintr_o
"rifatr-u.tc arbitrare ale
divinjtdLii. si icleea pa."t"f"i
"i!;n"r, care reedita
miLu.l epocii'de aur,.vor constitui fiulld vreme obsta_
cole in calea af irmdrii iaeii"J" p;;il;. prinrre pur,inele
elementc.pe ca1g evul mediu. ur?opuun le_a adus in
procesul formdrii acestei id;, ;;;{; totuqi refluxul
teoriilor ciclice qi inlelege"e; ;;";, pozi,tii religi_
oale a unei anumite, uniti'1i u irto"i., unrversare.
In mod naradoxal,
".;; .;;;;;"bita rn"nifesrare
{e
progres.p'n
"u."
a constituit_o nuniqtrr.a nu a avut
ca expresie l,eoret jcd o .on."p1iu
-
in.t.guii ;;;;;
progresului isroric.. Doyd a;ntr5'iiuii, d;il;;;r"ii;
Renaqterii veneau in flag"antl coll"aaiclie cu ideea
,
de progres: icleea an[ichif1il,..""ffiratd ca intruchi_
pare a pcrfeefiunii, ca iileal ;;;;;;;r, si cea a iden-
titdlii naturii umane? conforrn ;d*iu evenimentere
contemporane igi au c.orespondentui in .rl" ;l;-t";;;;
sr pot fi inlelese inrru.to-rui p"il;;;r_; il:{;;;il;;;
a pus insd o cheie de boltd f,
";;;";;;
;X
j
I ],
re ab i r iil n J
"
-, rl'Ji;
"i,*i' ii H lii, i Xl
ti},l.:*::
De-abia in Renaqterea.tirzie, Jean Bodin elaboreazd
o schild a isroriei bmenirii
d;r";;iile ideea dezvot-
tdrii ascendente a acesteia. O d"td;;'p"ocesrl destrd-
mdrii feudatismuhr i,."u aparigi" r.r"itir* ;ri;rr"rj_il.
incepe o activi[aL, ;"t.ni'i ,,;."r*"irlioneazd jdeile.
curdld rerenul de nrejudecdrj _;i;;;id, hlil;,.d;i;:
dicile ce strteau in tiqa .odrlil"ilil',inu, ,uo",, a pro_
fl::i,y]ii ^Tl"p,ut, .in ciuda un"i,.riri"rle care se va
prerungr secole. este.inldturrt.
rytq! "rtirf,itilii p#
{?:j" It de. nedepdgir,. Acelaqi BoJi.r* rnoraznegre sd
alrrme cd jnven[ia tiparului 'intrece-^t,ot
ce au fdcut
anticii. Este resninsd. teoria--"d"e"fenJrerii omului,
gu:], t"
^mod
pardd;3tr;";jrro;;1';;o, argumenre
care, axindu-se ne ideea p*.^urr.n1.i i"rg&""-"""_
burii, contravjn i, .rr{' iauii"ji";"ogr"r. Lumea
Iaicd apare pe primul-p1-an d p;;";fu#;ilor. Este sub_
I
lrrrirrl i'olrr I sLiinlei, sc r.,-.,ntureazi ideea de iege nd_
Irrrr.l[ si, din_"u in .. mni *"ji,
"oi;;"*u progresului
rrrl,rrlccluai al omenirii concretizatd in torm"uta lui
l'irsr:ll, dupd care omenirca poate fi comparatd cu Lln
11 rrrlrrr om care sulisisti m€rcu si invai,d continuu.
,'r'r,:tsl,d celebrS. formul{ din,,prefat,a,,'la fr"titii
rlr.,,s1tre i/ld, consideratd de numerogi a,itori
"u "r,
*oi"
rrl lrrlrrror docLrirrelor asupra irrogr.,sulul, .onl ir.rJ
rl.rr:i idei cscnLiale ca.e
"o,.Jnrrliri rrdrt""ir"'"
rrrrri)r{}ase clezvotrtdri ulterioare: ideea valorli qiii;tri
r,r I
.r,r,ir
a urnanitdlii consideratd in ansamblul ei.
)r'r,oju_[ lurnrrtrlor pune prernise]e unei concep!ii
rrrrri ouprinzltoare asupra socirtlli.i qi l,otodatd ;;rip;;
;rr,glcsuJuj sociaJ. ErnsI Cassirer conrJ.ralc ideea rdso'in_
rlit,ii t.[e romantici confor.m cdreia ,*.oi"i;l ivl;i:I""
rrr, l'i prin exceientd un secol ralionalist *i ,rrlriori..
1,,,'',,utitate, fiiozofia ;;;t"t"ili"xllrr lea rrateazd
rlr,. l,r inr.eput proLrlemele uaturii ii ale iri;;i;i;
""rrril
l;rl,c, care nu.pcate fi arbilrar imbucitdlil,e ,l
"iril"-
l,,lli. i,1 parti izolaLc.
"In acesL serrs, incri jn 'sccoJul
al
Vlll-lea incc'pc realizarea
" .;;, ;. C;rr:;;;-;;:
tttt',sll r.r'u(,ei.irea rrniverSului istOriC.,s,
,, Nlorrl,esquieu est,e printre cei clintii care ini,elese cd
I'r'rrr.'rnr,nele politice; $i pentru
"t poJil;"rf ,.;rr,iirl.
r.'r,rrllul r.ie(ji sociele _ 'sint ,"pu'rn unor legi ca si
I.rr'rrrnnele natur.alc- So, ietalno, isLon;a .i,f_""i". r_i]
[',1 l i rn p i_r! unei an aiize s-t,iiu! if ice. Vot tni".' p;;; ;;i,
l'ihr.z.fiei istoriei, creind acca sirteze n i"t'r,"gii ;*il;:
zrrl,ii care este Esets.!,.&su,pra orororr,,rllo, ;i Zpiii"ii;
rt,!it.tnilor, in care iqi gdieqte
"or,.r,.t,iu*rea
ideeir uni:
tri[,ii istoriei *mane enln1atd aoa, iii iurod alr;tr;ct de
rii lri,'Pascal. Volt:lirc ljrgeqtc crr,{ul isioriei univerl
s;rlr', nerezumintlu-;e Ia irloria p9fnl,r.,!oi eur.operre si
rrrt'rrlionind aporiJi I,opotrreiur,t ;r, Cl,;,ro, lnc; iJ- si-ati"
[;i.i la fJurirea cir:ilizaLir,i
",n",;;o|..-'C',,'-ul,fo''rJ
r,irraoteristicd, el criticd,' conscrvrltorrrr",,iil qi"lo"uill
zrrrca trecubului. Ni,'i ei nu. fcrnruieazl inuf urpiilt
irlrtrra de progred. dcoarcce striral,rcciazii neci:sltatca
6 Er'nsl Casqircr. Di"..t,t,iiosulltie de, .4t,fh!;,rrrng, Tirrringan,
.l .(i.R. -!{ohr, t932,l. 3O:t;i urmllou.Ji..
- ","' '

6. td,tii, ideile enciclopedistilor cdpdtau o considerabild
rdspindire. Aqa cum ardta Paul Hazard, nu mai rdmi-
nea decit sd se treacd de la progresul constatat Ia
proiectarea sa asupra viitorului, de la progresul discon-
tinuu la progresul continuu, de la piogresul credinld
la.progresul teorie. Acesta era tocmai sensul operbi
lui Condorceto.
istoricd, aco-rdd un rol preponderent intimpldrii,
ajungind s[ .defineascd istoria ca ,,un amas de ciimes,
de folies et de misdres".
Un continuator direct al lui Voltaire elaboreazd
opera care constituie prototipul concepliei iluministe
asupra progresului
- Jean-Antoine
-de Condorcet.
Toate firele istoriei materiale si spirituale duceau spre
o asemenea lucrare. Pe pl.anu.l
-fort,elor de.producfie,
arLele mecanice aveau realizdri la care nlcr nu se Du-
tea visa in anLichita[e; pe cel al stijntei devenea evi-
dent c[_qi un copil de gcoald cunoqtea mai multd geo-
metrie decit insuqi Pitagora; pe planul social se dezvol-
tau acele forle care au provocat r5.sturndrile din Olan-
da qi Anglia, culminind cu furtuna revolu,tionard din
Franla; pe planul spiritual se destrdma mitul ,,bunului
sdlbatic", Leibniz fundamenta principiul continui-
lii diferitelor domenii ale vie,tii sociale, de a fi evi-
rlrrrr!,iat faptul cd progresul intimpind rezistenle care
lrobuie infrinte, de a fi fundamentat optimismul
isloric, avind viziunea unui ,,tablou al speCiei umane
rliberatS. de toate lan,turile, scdpatd de sub domnia ln-
llnrpldrii qi a duqmanilor progresului qi care merge
(ru lln. pas ferm, sigur pe drumul adevS.rului, virtu,tli
; i fericirii"a.
ldeea de progres nu este insd elaboratd numai in
lrrun.ta. Ea eap[td forme specifice in raport cu condi-
Iiile particu]are din diferite ldri. In Germania ea se
lrrozintd indeosebi in cadrul unor teorii cosmice, in
r,irre concluziile sociale sint enun.tate mai pu!,in preg-
rrlnt. Un loc central in aceastd privinld il are conceplia
lrcgelianS., care defineqte istoria ca progres in coriqii-
in[,a libertdlii, fiind consideratd uneori ca protolip
irl leoriilor despre progres.
In lara noastrS, opera unui eminenb pormotor al
concepliei iluministe asupra progresului, Nicolae B[l-
(ioscu,
_este pdtrunsd de increderea nemdrginitd in
viitorul fericit al omenirii, de ideea necesitdlii luptei
Jrcntru a atinge acest viitor. Dupd Bllcescu, ,,mlsia
istoriei este a ne ar5ta, a ne demonstra aceastd trans-
l'orma.tie continud, aceastd miqcare progresiv[ a ome-
nirii"0. El a inleles cd progresul, d-esilntimpin[ ob-
slacole,-iqi face drum cu necesitate: ,,Tiranii pot lndoi
cruzimile, p_ot intrebuinla puterea lor pentiu a opri
progresul. Nu vor izbuti niciodatd"lo.
La rindul s[u, Mihail Kogdlniceanu dd o interesantd
ca_racterizare a progresului civilizaiei ca progres al
,,slobozeniei"- omului, care se realizeazS,- pe de o
parte, prin lupta impotriva forlelor naturil, pe de
altd parte prin lupta impotriva iinpil{rii qi inr6birii.
El respinge ideile, care incepeau sdl$i faci-loc iqci in
acea perioad5, in legdturd cu pericolul excesului de
civiliza,tie:,,Nu ne va fi dar greu de a rdspinge acea
8 Op. cit.,p.284.
_
0 N. Bdlcese)ti Istoria romtinilor.sub Mihai-Yod,d.Viteazul,ln
Op-ere, vol..I I, Suouregti, Editura Academiei R.P.R., tgSB, p. 10.
__ lo N. Bdlcescu, Trecutulgi prezentul, in Opere,vol, i, Bucuregti,
lldil,ura Academiei R.P.R., 1953, p. 326.
-
Ideile lui Condorcet despre progres sint, sub multe
aspecte, susceptibile de criticd. Filozofia sa este net
idealistd, forla motrice fundamental{ a progresului
considerind-o ca fiind de naturd spiritual5.-Obiectivul
pe care si-l propune _este de a ardta ,,prin ce leglturi
natura a unit in mod indisolubil progresul lurriinilor
de cel al virtulii, al respectului pentru drepturile na-
turale qi al fericirii"?. PS.rerile sale politice qi econo-
mice nu ies din cadrul democra,tiei burgheze. Unele din
soluliile propxse apar evident naive. Informalia sa
istoricd este lacunard si grevatd de greqeli serioase.
Cu toate acestea, Condorcet are meritul de a pune,
cel pulin implicit, problema criteriului progresului, de
a fi incercat sd dea o viziune unitard asupra dezvoltd-
6 Vezi Paul Hazard, La pensde europdenne au XVIII-ime
6i,)sle,lome II, Paris, Boivin etCie,1946, p.129gi urmdtoarele.
-
? Condorcet, Esquisse*d-'un tnb-leau historique'des progris de
l'esprit hu.main, Paris, Ed. Sociales, 1966, p.-83.
i0
l1

7. zicere banald ci sLaturile picr pril exces, adecd pri-
sor de civilizalio"' j.
Secolul al XIX-Iea est,e caract,erizat cle numerosi
gindi+,ori ca fiind secojui ,,istoriei,,
"*i
totcdal,[ al .,pl,o-
gresului". O clasificare a nurneroaselor concep,t,ii asu-
pra progresului, indeosebi in a doua jumdtate a acestui
secoi, este dificil[ avind in vedere marea Jor diversi-
tate: .concep{.i i sor.irlisle. naluralislc, pozilir.isle, r,a_
{,ionaliste, mistice elc. Anumite imprejurdri, ca revo-
IuLia industrial{, cu progresele tehnice care au carac-
terizat-o,. plccum qi ryirul de descoperiri stiin!ifice
(aqa-numitele,,spdrburi in concep!,ia conscrvaioare asu-
pra natuiii" despre care vorbesie Engels), care culmi-
neazd. cu teoria evolulionistd a hli Dar*in, au favo-
rizat rdspindirea ideii de progres. Omul , "im spurre
J... Lacroix, descoperd Llnrpul, iar principirrl islor,icili-
(tt l'enomenelor se inrdd5cineaz,j din ce ln r.e rnai mult
ca
^o meLodd de gindire.
In acest cadru, doud tendinle pot fi considerate mai
caracteristice pentru ideea de progres. Frima, care
s-;ar putea denumi liberalizarea ldeii de progres, este
determinatd de transformdrile sociale din "perioada
respectivd, de sfirsitul revolu!iilor burgheze in apusul
Europei si de consolidarea
'
dominatiei capitaiiste.
I n aceste imprej urdri, doctrinele clcspre'progres' iq i pierd
-_ in,majoritatea tror
- accentele-revolulionare', cd-
pdt,ind _un caracter predominant apologet,ii, celebrind
succesele revoirrtiei industriale si c-onsiderind
- expli-
cit.sau_implicit
- ordinea n"rgi nrd' ." o in.ro.,rr"r" n
cerinlelor progresului. Jipice
"pentru
aceste conceplii
sint evolu!,ionismul plat, ideea mecanistd a ect,iil-
brului, incercarea de i estompa antagonisrnele socia-
Ie, ignorarea caracterului contradictorii al progresului.
Ap_ar zeci de lucrdri consacrate progresului, rrr"m"rousu
public.a!ii iqi impodobesc front,iipic"iul cu acest cuvint,
care. lipseqte rar din vreo cuvin{,are ocazionald, deve.l
n1n{ .ad-esea
un slogan demagogic. Ideea de progres,
cistigind in extensiune, pierde totodatd in profunzlme.
-,ll
M; I:qg]l.i.Sl.y, Desp(.civiLizulie, in Terte sociul-potitice
alese, sucrlrcgti. udilura polltica, 1967,l. tB0.
t?
t) rlul,ii cu accas-|d tendin.t[ si in opozi,tie cu ea se for-
rrrcilzi si se dezvoltl insi concep!,ia marxistd, materia-
lisl,iL asupra istoriei, care contine temeiurile unei teo-
r ri r;iiin!ifi0e asupra progresului.
,.t' t i=o' 1tt'ogrestr Iu i
lilirgitul secoh-riui al XIX-iea ryi iirceputr,rl secolului
rrl XX-lea aduc note pesimisl,e si sceptice in gindirea
lrlozofici burghez[ din ldrilc occiderta]e. Ascu,tirea
;rrr l,agonisrnelor sociaie, intensif icarea reac!iunii poli-
l,icc si idcologice, decep[,iile create de primril rdzboi
rirorrclial, indeosebi in !,{rile invinse, au generat la
rli'icrgi ginditori o viziune suilbri asupra r.rmanit[tii
rii viil,oruiui ei. NieLzsche vorl-.est,e despre ,,ult,imul
onr", iar Spengler lariseazir ceiel:ra lozinci a ,,apusului
( ),rcidentului". Aparc o filozof ie a ,,crizci", caracteri-
zirt,ii cle Fritz lleinemann oa,,u filozolie a descompune-
rii, a lipsei de puirct dc veclere, deterininat[ de pro-
lr lcnrele intirne ale propriei nesiguranLe"l2.
lln aseme nea clirnab nu era iar.oral:il pentru ideea cle
l)r'ogres) care devine din ce in ce rnai mulb {,inta a
nunl0roase ai,acuri din partea filozoiilor ira!'ionaliqti
;ri lrosirniryti. Lcr aceste imprejuriri se adarrg[ dezr-ol-
lirrcrr sociologiei, contutrarea Lrlor rnetode specifice de
rrclcetare a lenoraenelor sociale, metode care reneau
irr contradic!ie cu rnaniera speculabivfl ln care Comte
slrrr Spencer au formulab,,legile" lor asupra progresului.
lirrrile Durkheirrr criticd, pe bund dreptate, o a$emenea
rrrnnierd, care inlocuieryte stutliul faptelor cu cel al unor
irlci preconcepute. De aici insd, fdrd arespecta prin-
cilriul pe care el insuqi l-n enunlat, sociologul lranccz
ti';rge rapid concluzia c[, ,,in fapt, progresul omeni-
rii nu exist5"13.
O asemenea. evolu!ie a gindirii fiiozofice qi sociologi-
r,t: in problema progresului nu are insil caracter gcneral.
1! Fritz [Ieinemann,
(ltrolle & Nfeyer, 1929,
13 Ernile Durhheiin,
I)aris, .r1can, 191.9, p.
Newe Wege d,er Ph,ilosophie, Leipzig,
p.397.
Les rigles tl.e Ia mithode socioiogique,
26.
13

8. lndeosebi in ldrile in cate trAnsformflrile burghezo=
democralice nu erau incd desdvirgite qi se punei acut
problema unor transf ormdri antifeudale, a depdqirii rd,
minerii in urm5. datoratd unor diverse imprejir[ri isto-
rice, existau condi,tii pentru dezvoltarea irleii de progres.
Un exernplu tipic in aceastd privinld este lara n"oas-
trd, in care aceastd idee constiluie o coordonltd funda-
mentald a culturii romAneqti. Continuind tradi-tiile
paqoptis_te, reprezentan,tii idaintali ai acestei culiuri
apdrd ideea de.progres, incearcd sd o concreLizeze in
conformitate cu realitdlile ldrii noastre. Analizind
frdmintdrile sociale ale timpului siu, in anul rdscoa-
lei din 1907, A.D. Xenopol combaie ideile conser-
vatoare car.e.apreciau c5. aceste fr[mintdri ar pune in
pericol civilizalia, ar readuce omenirea la birbarie;
,,noi - spunee el - vedem in asemenea frdmintdri
fierberi din care va ieqi o lume noud. Vedem in ele
un- pas uriaq al evoluliei, pe urma cd.ruia va rdslri
o lume mai dreaptd, mai adevdral,d si mai frumoasd
- qi tot c5.tre aceeaqi cale se indreapid. gi marea tur-
burare-prin care-trece acuma iubiti noastr[ ,tard,,rn.
C. Dobrogeanu-Gherea consacrd. un studiu 'special
problemelor teoretice ale progresului social ls: Din
numeroasele idei cuprinse in acest studiu poate fi
remarcatS. intelegerea caracterului contradictoriu al
progresului, a faptului c[ pin[ atunci ,,progresul
omenirii s-a sdvirqit cu prelul unor imense suferin_te
ale marii majorit[,ti a omeniriir,ro, dar ce se creeaz{
eondiliile ca in viitor ,,el sd se sd.virqeasc{ prin soli-
daritate fr5leascd"1?. De asemenea, Gherea subliniazd,
ln opozilie cu opiniile in general rdspindite asupra
progresului, rolul important pe care-i au in reali-
zarea acestuia condiliile materiale, deqi le denumegte,
impropriu, condi.tii externe.
l: A.p. Xenopol, Eooluli? in. istorie, in Suieri sociale gi filo-
zofice,Buanegti , Editura-;tiin{ificd, i96l , p. SBO.
rE C. ?obrogeanu-Gh,ereh, D. Maioresc'i, ln Studii critice,
vol. !I, Bucuregti, E.S.P.L.A., 1956, p. BS9 9i urm.
ra Op. cit., p. B?8.
r7 Op. cit., p. 37L.
T4
( lhiar in perioada dintre cele dou5. rdzboaie mondjale,
lirtrl presiunea concep,tiilor potrivnice progresului de-
vlrrise mult mai rnare, ideea de progres a continuat s[
polarizeze in jurul ei gindirea democraticd, sd se bu-
lrrrc de o largd popularitate. Este caracteristjc in
irroa$td privintd c{ Rldulescu-Motru, care se ridicd
lrrrlrotriva ideii de progres social, cdreia ii dddea, in
rrrorl inadeczat, ?,inlelesul unei perfec!,ii venite prin
nirrrplul fapt, al schimbdrii in timp('l8, constatacure-
grr:1, cd, in timp ce in ldrile apusene doctrinele conser-
vrrl,riare oblineau largi sufragii, ,,nu exist{ in parla-
rrront,ul nostru un singur om mecar care sd se dea
rlropt, reprezentant al concepliei conservatoare"le. In
,irrcastd perioadd P.P. Negulescu consacrS. o lucrare
rrron umentalS apdrdrii ideii de progres, descifrdrii
Hlrrsurilor acestuia in condiliile in carenoapteafas-
rirl,ir incepea sd coboare asupra Europei. ,,Problema
lrroglesului omenirii in general gi a viitorului ei
lrtrlcosebi
- scria P.P .Negulescu - nu poate ldsa
irrrliferent pe nimeni"2o. Cu toate limitele viziunii
I,corct,ice qi politice a filozofului romdn, amploarea
lnlrcprinderii sale, spiritul democratic, antifascist qi
irtcrt-'derea in viitorul omenirii care o animd fac din ea
rur lenomen dintre cele mai remarcabile ale culturii
rroirslre ln acele timpuri.
l)up{ cel de-al doilea r{zboi mondial, in gindirea
l'ilozoficd gi sociologicd din Europa apuseand si din
Arnerica se pd.streazd qi chiar se accentueazd apre-
lrcnsiunea fa!5 de ideea de progres. Departe de a inlele-
gc sensul evenimentelor, surprinqi de ele, unii autori
,,considerd lumea si istoria ca iremediabil absurde, su-
l)use nu unei legi secrete de progres qi incd mai pu.tin
scopurilor unei providenle, ci contingenlei pure Ei
hazardului"zl. Manualele de sociologie resping no!i-
ls C. Rddulescu-Motru, Conceppia consereatoate si pragresul,
Ilucureqti, Cultura Nationald, 1922, p. 3.
rs Op. cit., p. 15.
-.:o P.P. Negulescu, Destinul omenirii, vol. II, Bucuregti,
Dditura Funda[iilor, 1939, p. 323.
2r Pierre Henri Simo4, L'homme en proc|s, Paris, Payot,
1965, p. 9,
15

9. unea de progres, ca iesinil din slera ;tiintei. problema
dac{ lumea se afli in pl'ogrcs sau ln,egr"u este dccja-
lLle o pseudo.prohlern_{. Slnt prcsrrisJ chiar concep-
liile cvoluIioniste, declarate drept iluziiale unui stadiu
ircipient al stiinlei. tlnele concep{,ii strucluraljste se
dcclar{ frrndamonLal antiisloriste, inrearr-d sa elimine
timpul din schemele pe cnre le plopun pentru apaliza
qi inLe'egerea. lenornenelor. CaiXtU iar;si raspindire
c_oncep!ii1e ciclice, carc neag5. posihililatea istoriei
de a genera ceva clr adevS.rat nou.- Critica ideii de pro-
gres ascunde adesea atacuri la adresa marxismului si
socialismului. Deqi o asemenea tendintd negatir,.d la
adresa progresului rS.mine caracterisl.icd p"fit.u glrr-
direa sociald burqhezi eon tcmporarri, eil esle cr.rnt'a-
caral{ in rrltimii ani de anrrrnile Ienomerre (.are cx-
primd, intr,-o forml sau all;., o reinnoire a interesului
pcnLru ideea de progres.
Spre o rena$tere a iileii de progres
. Idegq de progres s-a dovedit incd o odatd prea rnult
legatd de ndzuin{,ele fundamentale ale omcnirii pentru
a putea fi ignorat,d. Procesele cele mai caracteristice ale
epocii noastre, eforturile a numeroase popoare de a
inkiNura inapoierea secularS, migcdrile care cuprind
cea mai mare parte a nopulatiei g.lobului se realizeazd
sub semnul progresului. Profunda revrtlu,tic in qtiin!,d
qi tehnicd care se realizeazii in zilele noastre, irnplica-
!iile ei sociale au irnpus, de asemenea, reluareilunor
dezbateri mai vechi, repunerca problemei progresului
pe primul plan al actualitdtii" Leopold Flam si-a in-
ceput, de aceea, una din ultimeldsale lucririprin cu-
vintele: ,,Froblema care preocupd astdzi orice spirit
lucid este cea a progresului sau a decaclentei,,22. Iar
h{. Ginsberg, reiuind anumite preocuplri mai vechi,
scria in ultirnii ani c5., ln ciuda atacurilor irnpolriva
_ " L69p_o-l{Flam, -Le uipuscu,le des d,iear et, I'a.penb d,e l,'homme,
Paris, P.U.F.,'1966, p. 9.
I6
r,.i, irlcea_ cle .progres iqi men{,ine vitalitatears. Chiar
llrrvlnold Aron, care a criticat in lucrdriie sale mai
lr,''lr i idi:ea. de progres, este obligat sd arate cd o ase_
nr rn0a. no{iune servea ),pentru
-a
situa la locul lor
,lir r,r,sitaIilc is[orire in cursu] Limprrlrri si i; -oa
rrrlvil.abil sociologii continu[ sI practice iceaste si_
Irru,0"21. Cu tcate rezervele p" ca.u Ie manifestd in ce
lrlivcri{,e.aplicarea ideii de progr.s in anumil,e dornenii
rlc.vietii sociale, el recunoaite cd nici ,rn so.iolog
vrrrilnbil.nu poate abdica de ia rezolvarea problemel
l,rl irnplicat,e de aceasti idee.
.
{ )lr ir q in gin tl irea so. iald a nr er ica n i, in calc, in ce-
;,irrrl tJ in al 3-lea deceniu . al secolului, renun!,area la
irlcca de progres a devenit deoseJrit ae eviaente, se
lorrst,atd de asemenea in ultima r,.reme anumite retu_
1;ili de pozi[,_ii.
.Asbfel, T'alcot parsoos, creatorul unui
sis,l,cur s.ociologic structuralist-functionalist de largd
i rr l'lrrenib , opus prin postulatele sale fundaniental€
llrl;irri f'enornenelor in devenirea lor. califica unul din
;rrl i''nlalc sale publ.iral irr 1964 ca ,,o r.onlrihuIic la
lr.'l,rvlerea- Sr e_x_trnderea gindirii evolulioniste in so_
lrologis!'2i. tri.K. [Ierton] aparl,inind aceleiaqi direc_
I i i I rrnttionaliste, acordd in ar,ai;ra sa o-atentie deose_
lir I ri r.rncep{ u lu j_ de ..d isf ulcl ie.., ccre exprimd ten_
rlttrlclc de dczechilibru din cadrul unor s'stcme si
rl,'r.i perspcclivele schirnbirii, evoluliei
".;ri;;;.
L';
lniers!,-alea llarvard, irr pri nrii-ara arrulrri Jg63 a
;ri'trl, Ioc un serninar in care'niai multi sociologi amei
lir,ttni, in fninte cu parsons, uo, prararrtut referate con-
srrli'ate €volnt,iei .d
jferitelor domenii ale r.ietii sociale.
r,ur,rarrle' acestur seminar impreund cu alte sludii
,'ttt'e exprirnau aceeagi tendinti au fost publicate in
,'[nerican Sociol,ogical Review, intr-un numd.r special
irl sdu.
".^l'
,Y1i M.. Ginsberg, Essays in Sociology and. So,.iolphilosophy,
vol'. lll , Evolution "and,
piogress, Mellidurne, Ileinemann Ltl,
I I'dl , p. Vl l.
,-
24. RaJmond Lron , Dir-huit legons sur la rdvolution ind.ustrielle,
I)alis, (-ix1;1*ard, 1962, p. 76.
2;1'alcol, Parsons, iliotutionary (Jniversals in Society, in
.lrnerican 'Sociological Reoiew , June 1964 , p . 356 .
1,7

10. -oS.lii:t'-1';f':",'otntru. asernenea sc'himlrdri de per-
:i:r:!;,"';;iJ,iJ"1_i:*o"i,',lll,.oi"X,.fi l?ir.:",fl.i"f; :
f, i'"",:
| ffi '
il; I i I.," : :: I ffJ.*"lTJi ;ixJ: *, I,o r. :
;q,
" ";
a n ar i za s o c i o r o Ei c a_ p.;"^ tl" r.i;;j;',jjT;;fr?';."?ril
nalitati aparti"nind, rrnor oriuntJ.l atit de djierite.
ii ft*f':l B
till:or';i, ;':'tt' ffiomrard de La,w"l
r."
",i a,j_ i . i1j.,.4
"li''_ffJiT illT ; ;; ;; ;;;:
zofie de la Viena. nlorrr"mri?';;suiJ, rstoriei au con_
stituit nu numai'obiectul ;;"*;;;""icarj speeiale Ia
sec!ia de fitozofje a isloriei,;;;'_;;;;cupar
$j anumire
F:3
i
:i : pJ enare, de pt ia a".Li l"i r#Jr""",a rem ei,,F i Jozo_
lii;riilii,h
i s tori e",' p'u"' ;i" ii"ti.iJr"."i;' ; J I #
j$ jt4ff ,'J%Tt11."r",,1,"*JTJTI:ll j";:,;"fd,[f
raspindire in zilele noastre. f"ifnrrjp"opaga un evolu_
!ro'rsm generalizar, .ti,jd;i'i"iiir"lii universutui
sr promovind timnui .a ai*.n*ior"-.r;o.a a acesluia.
Semnifjcariva ist. qi a;";J',?.ir"T9r_numirei
.,fu_
Ilil l?$ji; ;1ii:'XJi : 1,,_=T;:;i
";6;';
: so n d area p er.
t i, t u,, n Lo. ; ; i"a i,;". ;
j,l 11 T."XI ]'ll tffi !,:
j
i'rtj i ;
prospective din Fran,ta ;, I;;itrtJ,,,R.*o,rrces for
the future,, din S.U.A , ;;r;i;"';""1".ru acrivirarea
:::,:l.i^
preocupdri.. Tqlg i"f.r,'ai"""uo.rr,,fururolo_
grer" slnI destul de. djferii., on.i" Jxprima necesi_
tatea unei activiLiti a" p."g"")e,:iiprre de revo_
lrf i,,?[x:T;: l#f :i'i "dr
;qr,ffi 1,,J, u r t ur. d ecu rg
a.qiii"![';-;;#;.,XT,-#lli.o"",iili,.,t::.""H..,Tj
Ia care au contribuit qi-ii-*l;,ri;J':;, sinr folosire
acestea. ?uturor
"1.sto" t**f;;;;
"t1
"stu
comund.
insd. incercarea de
t,i. s i - iji"l,.,. !r,1#Xh#Hlj;,0 ;""" ::l:.:.$:
",'i-'::"r#rj",:,1ifi/f'f;;t:
sur te e677s7}s a,Eoian, tn L,hqmn?e
18
'i'ona viitoruiui omenirii a stat in centrul unot eoii-
rl'rilrriri alefilozofilor, sociologilor, economiqtilor, is-
Loricilor care au avut loc in ultimii ani.
-In
1g61,
lrr lloyaumont a avub loc o intilnire internalional[ a
,r,,,,r ginditori marxiqti si nemarxiqti cu tdma: ,,Ce
v iilor il asLeaptd pe om?" (Idealuri si criterii ale pro-
I'r','srrlrri social). In acelaqi an a avut loc la
-Pa-
ris rrn simpozion condus de Raymond Aron qi Bert.
l'. lloselitz, sub egida UNESCO, cu tema: ,,Dezvoltarea
nolirrl["_.. In 1967, Institutul de Etiin.te sociale si cul-
I,rrlri politicd din Miinchen a organizat o sesiune in-
lrrrna!,ional5. cu tema: ,,Orinduirea social5 qi de stat
rr viitorului in viziunea filozofului, socioiogului qi
poliLologului".
l)roblema viitorului omenirii nu poate fi insi discu-
l,rrl,it decit in lumina prezentului si a trecutului ei.
Numai in mdsura in care cunoagterea diferitelor mo-
rrronte ale istoriei omenirii ne dezvlluie o anumit[ ten-
rlint,d, un anumit sens, conjecturile asupra viitorului
pot c[pdta valoarea unor certitudini. Si pentru c[
lrrtreaga noastrd activitate ne invitd sd'scrutdm vii-
Lorul, pentru c5., oricit am incerca s5. ne cantondm in
lrrezent, sin-tem .permanent pendula,ti intre trecut qi
viitor, problema dacd istoria are un sens, dac5 acesta
lroate fi definit prin progres sau regres rdmine intru
Iol ul acLual5..
Imprejurdri de ordin social-politic (dinamismul epo-
r,ii noastre), ca si de ordin ideologic (pe de o parte,
continuarea atacurilor impotriva ideii de progres, pe
rle altd parte renaqterea interesului pentru -aceastd
idee, incercdrile de a stabili noi scheme ale dezvol-
l,iirii istorice, uneori cu caracter apologetic) impun
cnrcetarea diverselor aspecte ale acestei probleme de
pe pozi,tiile concep,tiei stiin,tifice, marxiste asupra vie-
t ii sociale.
Fondatorii marxismului nu si'au propus ca obiec-
tiv elaborarea unei teorii sistematice a progresului.
Aqa cum aminteam in scurta schild istoricd anteri-
oard, procesul elabordrii doctrinei marxiste a coincis
cu cel al degradirii ideii de progres, al transformdrii
ei intr-o schemi dogmatici, speculativd, menit[ ade-
i9

11. sea sd celebreze ordinea existentd. l{arx qi Engels
nu p.ut,eau, de aceea, decit sa resltingd o asernenea con-
cep!,ie flsupra pr,ogresrrlui, carc i'n"e?"" sd voalezc for_
Tete moLrlce. fr {.ont.radicLiile progresulrri real. ln
aceastA problemri, ei l_arr pre[r,ial, dinlre socirlisilii
ulopl(.1, pe t'ourrer, carr sl,uruia a.rriirra criljcii t,rinjui_
rii exisbente, lui Saint-Simorr, ,,u.i pur"u in centrul
preocupdrilor salc.dgi,"d.l! ircr unci lcgi a
"r;g.*_;i;l:
De aceea,
-
putero int ilni in oper,a I ri
-l,f
a;i,?i"ij;;;;, ;
:!f,:!r,famitie dc pitd,i.,,nnte 1ias,,3e ]r prii,il u"?or"
doconcerLanlc penLrrr un .adopl, al ideii'rle progres:
, r u!r arrl0rrr comunrslr si sor.ialisti ari pornil rie li,
corstatalea c{l lle de o prrlc, ch jar si o.lirnitc *r-.atu'_
cue, destAlurate in cele mai favorahilc r.orrclilii. rimin.
oupa cil. se pare. fd.ri rezulLaLe sLra irlr itc si d,,q.ne_
reaz5. in banalitate, iar pe de altd parle taate proglesele
:l?li:o,t, de sy,iri t a rr.lost p inn acrim l)rogrpsc irt detri_
menlul masct outcnirii, a cdrei situatic a' dcr_enil din
ce in ce mai iruumu.nd. De aceea ei i" Jn.t*.nT
-,,[r-o_
gresul>
.(vezi tFourier,>) o vorbd goal{ un cuvinb ab_
gtlqc_t si nesatisfic[tor,,2?. ExpreJiile relativ ,l;; ;i,
l,u i ]larx qi Engc ls se cx pl icd p.i,i *.0*o ;; ;i. r."',,.i"re
orre(.t tc tdeeO lu r Rrurro .B.rug, dupd care ..progrc,sul,.
esLe un rezu llul a i ..spirii ului.', r.ar.e_si fu.rt'arorr,;
activitatea sa impot,riv.i,,masei,,, .o"*id.."rd ;".b
ment pasiv, neist,oric. In asemenea conditii,
"i""rt
st-au put,ut propune sd p.una pe primul plan ideea de
progres, care era vulgai'izaIi si t,ransfoimatd adesea
intr-o .pJatitudine reicgionard,' .i u,.-irrri*t"i nsu|ra
unei viziuni materialiste
.qi dialectice a isto.iei,- cire
t^if,.Tjr" inIeiegerea mai'prolundA a-acest,, i prng*r.
lcest lll(.ru esle evidcn{irl dc cdtre Engels. cu m-ul1i
ani, mai [.irziir, intr-o s, risoare cJiu]e Mo.* ,el,e.il,oarc
ta r jpsurl le d rn t raLarea rcla!iilor sor.ia lc nred ievalc
in lucrdrile istoricului german C.l.- lj"u.";. b;g;i;
explicd aceste lipsuri prin prejudecata ,,c{ clupd eiul
medin trebuie sd fi avuf loc un progrm permanent spre
mai bine; aceasta il impiedicd se"vadi nu numai ca_
27 K. llarx si
tich,196t, ed.
20
lrr,,lrrlrr'l antagonist al progresului'real, dar qi regre$ele
tzol;tlr"':E,
(llil,ica fdcutd de N'Iarx qi Bngels unei anumite con-
lr,1rl,ii asupra progresuiui a fdcut pe unii autori sI
,',,i'sirlcre
"e
i*tueiga ior conceplie respinge ideea de
rr'rur'{!Fl. Un exerntrlu caracteristic in aceastd privin!d
i,,,1,, ,','l al lui George Sorel, care consideri cd marxis-
rrrrr I cste r:adical opus oricS-rei docbrine asupra pro-
rl,,srrlui: ,,Teoria progresului a fost primitiita o.dogm[
irr cpoca in care burghezia era clasa dominantd;
lir tlcbuje deci privitfl ca o doctrinI burghezd":e.
( llriirl si in Eindirea f ilozoficd marxistd, in !,drile socia-
list,,a exisiit, intr-o perioad5' o anumit[ lipsd de in-
lr,r'cs fa![ de ideea de progres. ]la nu era consideratd
lir o categorie a materialismului istoric, nu era tra-
I rr lii in rlnanuale, monograf ii, studii sau articole.
l)c-irbia ln ultimul deceniu a luceput o preocupare mai
rrr lcrrsS in acest sens*.
lrr realitate ins5, conceplia materialisti asupra isto-
lirri, chiar dac[ nu se poate defini exclusv. prin no'
(.irrrica de progres, cum considerS. Jean Lacroix, consti-
lrric baza un"ei teorii qtiinlifice asupra progresului.
l'r'oblema sensului istoriei a constituit o preocupare
irrrportant[ pentru Marx qi Engels. Ca dialecticieni
11,,,iioli, ei nu puteau se nu urmS.reasci progresul n-ou]ui
rlc t lungul meandrelor vie!,ii sbciale, iar ca revolu!to-
rrrli ei
"au in!,eles printre cei dintii cd realizarea
rB llngels an Marx, 15 Dezember 1882, in Marx-Engels, ,4us-
ii,tvih,Iti Briefe, Berlin, Dietz, 1953, S. 425.
' j$ George Sbrel, tres illusions du progrbs, Paris, Marcel Riviere,
11121 , p. 6.
l* NoLdrn, in aceastl ordine de idei, culegerile apdrute.in. lara
rr,,rrslra : L''homme et lo soeiete conlemporaini (1963) qi Socialisntul
:i t,rogresul (1967), in carc aspecte
'ale
acesiei prolemc au fost
i'',''tati de Aih. Joia, 14ihail Ralea, C.l. Gglian, Varter Roman,
(ionst,antin Vlad, iI. Wald, C. Borgeanu. In Manualul de mate'
ri,alisrn istoric editat de Editura politic[ in 1967, un capitol spe-
tial se ocupI de progresul socia]. in literatura sovietici menlio-
r rirm lucri-rile : i.N. Semio nov, O bg ce s t<t ennii p r o gr css i s o gialnaia
l i I oso I i i a soorem enno i b urj ua zi i (1965) ; G. Asanian, Id eea progressa
" burjuaznoi fi losofii istorii (1965); G.I. Glezerman,.lslor.t'
rr:skii" materiaiizm'i raztritie soyialisticeskogo obgcestrta (1967) ;
A. l. Titarenko Kriterii nrQveatiennogo progresscl (1967).
')

12. misiunii clasei muncito.are. insemna totodatd o treapt{
nou5,-superloarri in istorja
"."riril.
""
Jncd in 1840. cind noua concep[ie era in germene,
pngels s-_a preocup"f gg pr"ti.rJr;, iii"rofiei isrorjei.
Intr-unut din arii.coJ;i"' -;l;;'";'r"*)r' rr,rograd,e ate
timpului, el criticd atiu concipii"'"ifri.x ;rro* ;;:
toriei, concreLizaLd in pse.udg:;;;";;;,,,nrmrc nou
sub soare,,, cit si concep!ia liniard, ;are'ig.";r""r;
suiqurile gi coborisu.iru';lloriu;:'"";'u insd _ scria
Engets._- sinI maj'curind ;;;;r"o"ipiratd rrasd cu
mina liberd, ale cdrei curbe rirr sint prea,exacte. Istoria
porneqte incet de laun punct invizitiil, in ;"."f .a*i"
se infdqoard in curbe.molcome, ar."iJt *iil;;g;;;;;:
mate de o miscare tot mai
"i!, toi"_u, rapidd; in
cele din urmd trece .in ,zbor, iu"l .o_"td aprinsd,
de_ la un astru Ia altul, aiingira"-qi""Oesea vechile
orbite qi adeseori inLretd indu'_le,
*a'f
ropiindu_se cu
f iecare rota!ie mai .mult a.-l"fi"it,,ili Iar impotriva
apologe! ilor stasn drii q
I regres uiui,'."ru'*, cramponeazd
de perioadete - cind ';rm?i" pr;;;; reia vechiul
9ys, Enggts riposra.vehemenr'
"a "*qjt" ;;;r"qi";;;
seama cd istoria nu face decit sd ,u uoi"t" pe drumul
::1,*li scurt spre o noud .onrluf r!i*" jrdtuciboare
de
rder, care in curind le va orbi privirea-timpd .o ,nl]
re,tia sa solar5"3r.
La rindul lui. Marx, eviden-!.iind in ,,prefa! a,, la Con_
tribu[ii la critica economi,ei piiU'iri _' adeverate sintezd.
a materialismului istoric'_ -.."rrir_"f a-.r""jiXrlj
sociale, dialect ica for{elor d" p;;;;J;e, a rela{iilor
de produc!,ie. qi a suprastruct riilo., incheie exnunp_
r.ea sa cu rcleea srr"cesiunii formaliunilo, ,o.i"i"
-.a
diryc,tie fundamentara a progresului istoric.
,, r*lo_'::l a1pu." t"1o. rni, r I ip r" nl;', ;i reori i qr iin_
trurce a progresu lui, cldd itd pe baza .on"up1,iui _"i"ri"_
:i*1:.1:,"pra isLoriei, !inind seama a. tuiui. qiii"i"i
$r lstorrel contemnorane, se dovedeste a f i azi o ,i._
cesitate.imperioasd. t_r.ra* a;'f";dfi.;rred sd. aducd
o contribu!,ie in aeest sens. '
-' -'-"
,,ji,Xnflri.f.ei
r.. Engels, Despre arrd, Bucuregri, Edtura poli=
31 Ibidem,
iii
I
li 2. T,ROBLEME DE METOI]A
l' r i n c.ip alele dificultdyi
l')iicd nu rdmlnern la convingerea spontand, care a
rrrrirnat qi mai animd milioane de oameni, c5. omeni-
nrr se dezvoltd pe linie ascendent5, dacd incercdm sd
rrrrrrlizdm ra!ionaltemeiurile unei asemenea convingeri,
prirna intrebare qi cea mai grea care se impune priveqte
clit,criile care ne indreptdlesc sd. apreciem un proces
,,a progresiv sau nu. Ceea ce caracteriza primele c5.u-
l,riri in problema progresului social era tocmai absen,ta
rrrror idei clare privind criteriile progresului. Chiar
lrr 'l'urgoi qi Condorcet, care schileazd o concep!,ie
irrchsgnlfl asupra progresului, problema criteriilor
;rccstuia este doar implicitd. Lipsurile acestei concep,tii
;rpar, de asemenea, mai evident atunci cind criteriile
rcspective, in mS.sura in care ele pot fi desprinse, sint
supuse analizei critice. Astfel, la Condorcet, repre-
zcnl,ant consecvent al iluminismului, criteriul fun-
rlirmental dupi care sint distinse cele zece perioade
srrccesive din istoria omenirii este cel al progresului
rrrrrroasterii. Jaloanele principale ale acestei istorii
irr fi, conforrn criteriului de mai sus, inventarea alfa-
lret,ului, formarea qi diviziunea qtiinlelor, inventarea
l,iparului, revolulia stiin.tificd infdptuitS. de Descar-
l,cs etc... Aqa cum scria J.P. Bury, ,,ideea progresului
cunoasterii a creat ideea progresului social si a rdmas
lundamentul acesteia. Era, de aceea, logic qi inevi-
l,abil pentru Condorcet ca s5. socoteascS. progresul
23

13. in cunoag{ere drept o cheie pentru inaintarea neamuiui
omenescttl.
, Pdrerea dupd care principalu I criter,irr al progresrr_
rur r_ar roprezenta eunoaslerca. Eliin{a, insl.r.1-irn"a
p.ubrici a continual. s5 tie raspin,r ili qi'r" p-ri"*i;'"ii-l
rioari_revoi u ( i i lor h urghezc.'Ur r" J',i"r nni c iazi nc fa n l,rrl
r.ear cil tlccat,e nrare epoci in isirrie adrrce,l,, ao,_
plus. de. currcqtin{e nL:t irru{e cle onio,,;," i., ,,r.i*],'i
practrcrr socral_istori.c. Fiind,n inclicc i,_*i;;;;i
al progresului social, clezvortarea c".,oagterri n' consti_
tuie insd c.iterirrl fundarnentat ui- i..rt,ria, datoritd
faptului cd istoria culoaqterii nu poate explica dez_
votrtarea sociald si poiitici o o*"rr;r'il'"""i",i;; ,llJ,,ii
lor sociale, n i"riituliiil-r;;i;i;:'i1rr*.,nr.o rrans_
forrnXrilor sociale nurnai prin prisma insernrrdtdtii
lor pentru dezvoltarea cunoaqlpr.i'i drrrc ia , il;;;;;
simplificata a realitrilii ist,oricc, Acnot ir.ru i
"
?;;;
Igpro$at lui Qsrii6l_6et nu numai de p,: nozi!ii _"*iri".
Men!ionind, dc pildr)., pdrerile,,irirrilrar,.;arc ule lui
Condorcet, care'dimintia ."rrl
-irr5;,;';i";;;d;;ri;;
roman in evolutia omenirii, J.p.Bury considera cE.
:,1,.'il, legarc
,d; ";;;; l;,; '#iii;,,i,,n jn rindu_
I'l re. enctcloped r1[ rlor. c0i,c negau
'
IoIu I nrauonln_
rent pe care-r joacu insLil rrl iire in rlezvorrrro', u[.i"JJ
concepind cmul in afara urediului sdu *.;"iqi".iil.l:
tindu-si- ral irlrea sa.in uacr,at.
-f,u-ii,,,f
rrl lui, A.D.
Xenopol, pr-rlerniz.incl cu gu.kt"
.^qi "tlu
lJois_iier._
qond, carc .ousiderurr si ei stiirrfa'c--i;i,,J"ri,*rii,i
absolut al progresului, a sesiz"f riniruinraiitatea unei
"::Tol." conceplii propunind imbinarea adevdrului
::1r1, ,pu
.."Jro.sLiin,lei cu cel ob!,inut pe calea filo_
l?1t-.,t^
Er
"ev,dent,i
inrl inse;rrndtatca ultor i.lr lori, .o
llngle sr fmrnosul, care^ar putea ser_r,i si eie drept'cri_
terii ale progresuluir. in sttrgit, de pe alte pizipii,
in introducerea la o cuprinzdtoor. ,,iui"rle a stiint,ei,,
apdrutd in ultirnii ani, h,f . Da,nras .o*uianre .A ;#;f
tJ.P. Bury, up. eit., l.:09.
. up. ctt., p. 210.-2t1.
, ^,-^Y.:-ri*rl.
Xenopol, La tl#oric de l,h,istoite, paris, Ernest
Leroux, i908, 1,. 220.
2'+
lrrr,lrr ,rbiin!,ei in secoluJ nostrf , cu toate succeseie spec,
lir,'rrkrase pe ca{g le-a inregistrat, a infirmat optimis-
rrrul acelor,ginditori dupd care progresul qtiintei ar
rllllrrnina direct fericirea omenirlia.-
l'ornind de la asemenea carenle ale conceptiilor
rlrrrrr iniste, adversarii ideii de progres din se'colul
rrorl,r'rr au sus!inut imposibilitatea fundamentdrii unui
.r'rl,r'rirr obiectiv al progresului. Astfel, Louis Webers
Irr,'cirrc[ o criticd a teoriilor asupra progresului de
lrr sl'irqitul secolului al XVIII-lea ^si
iirceiutul seco-
lrrlrri al.XIX-lea pentru ca, exploatind lipsuril.
".nr-
l.ol l,corii, sd tragd concluzii asupra caracter,ului iluzo-
lrrr.rrl progresului in general si asupra progresului so-
lrll in special.
Wrrber constat[, -pe
bun[ {rgptate, caracterul vag,
nlrrlr urgumentat al concep,tiilor despre progres afe
lru (bndorcet, Turgot si ale pleiadei de autori 6are i-au
ulrrrirl,. Inl,rebarea privind _sensul evoluliei omului si
xor,icL[],ii ar primi, in cadrul acestor concep!,ii, tot
rrlil,oir rdspunsuri cite pdreri personale sintl-Weber
lllrlc ci diversitatea si imprecizia diferitelor doctrine
rlr,xpr,e progres ar avea dou5. cauze principale. prima
rlrrr cle se refer[ la caracterul extrem de complex al
l'r,rrornenelor sociale. Via!a sociald s-ar preaenta ca
l'rirrrl formatd din domenii diferite care se dezvolt5
;,r, linii diferite, adesea fflrd legdturd intre ele. Creg-
lr,r'cir cunostin!elor omenirii nrl ar fi astfel intovd-
lrilil,[ de un progres moral. Dezvoltarea artelor n-ar
rrvcir liici ea legdturd cu progresul intelectual. ln
p1r,rtrrrll, r5zboaiele qi masacrele celei de-a doua ju-
rrrril,r'i!i a secolului al XIX-lea - aratd Weber - do-
vrrrlcsc c5. masina cu abur Ei electricital,ea, drumul de
lrrrr' 1i telegraful n-au avut nici o influen!5 asupra su-
ll,.lrrlui.omenesc, ceea ce ne-arduce la concluzia psal-
rrrisl,ului: ,,O mie de ani inaintea ochilor tdi sint ca
,, 7i care trece si ca o veghe a nop{,ii".
(lca de-a doua cauzd pe care o indic[ Weber se re-
lr,r'ii la insdqi no,tiunea de progres, qi anume la faptul
'' M. Daumas, La oie scientifique, in Histoire dc la science,
l';rlis, Gallimard,, 1957, p. 184:186.
ri l,ouis Weber, Le rythme du progres, Felix Alcan, paris, 1g18.
25

14. td progresul, nd..numa.i in viata. socialS' dar chiar
in natura vre' ar tr cond'i!ionat,db judec6!i.de valoare
care Dresupun un minimum de convenlii asupra ,a
a""u
"a
este bun sau rdu, asupra-a ceea ce esLe mal murL
ffi-;;";;ii"-;; d"'ii' Astfel, in.natura vie' ideea
unei ierarhii in organi,u" *t implica ideea unuj 'tel
""itt."t
sau fictivl6tre care aceastd organlzare gravr-
teazl pe m5surd .. ;;.;9 cornplicd, iar Jcara ierarhicd
constituitd cu acest prilej nu ar putea s[ nu con'tin[ele'
;;;;;;ti".ti".' w.b;i cautd id deceleze in toate doc-
il;;it";;;g'"*"i"i aplicarea
"Li,*11.1:*
asemflndtor
lui ..post hoc, ergo propter hoc" qi arrume
''post
hoc'
.i"ri't-.rirrr-'ho.?'. 'C1i alLe cuvinte, notiunea de
;;"d#;' 1i *u
-i"t.t"iazd pe .o,judecata lt^,"0-1::
iia"? ut,tpta a ceea ce e mai bun salr mal rau
- aDreclere care tn*conceplia lui Weber ar implica
r" ;iit.tl; sr['ieciiu, 2) piesupune o schernd in care
""""i^""t"le
succesive sint considerate tre.pte prgql:-
-i-t. i"
"lttutea
criteriului subiectiv enun!'at Tultll:
3i;;I o noLiune neI teleologicS, deoarece postuleaza
ci nrincipiu faptuI cS omcnirea ar tlnde spre lln ler'
;; i;;i#t ""
fi"-fi"' ar tinde c;'tre realizarea din ce
i; ;';;t';;l;it ; ei insdqi' in concluzie' weber
calificfl toate teortile progresllui ca profesii de cre-
ar"iil-lrt*i -"i
-.uil
fi" domeniui senlimentului
J..ii 'a. cel al inlelegerii lucrurilor'. , ^
""i,i*i*ot.*#el'i""T tlpice pentru incercarea de a
ffi;;;"i-d;o.iutut stiintif ic al noliunii de -progres'
;ff-;;"i;"-".tr"gilor amcricani R'M' NIac Iver
si Charles H.Paqe.'Teza IundarnenIald a acesLora
lir#"'i-i*t" "".?
a."reblri net" inbre evolullia socialS
.i";t;;;f ,""itt. Evolulia societd!ii. ar f i demon-
;;#;;ff;
'.i-.'
;i;p ;. p'"sf.esul n' i*'pli'1,u:,"::l*'
surdurrq)'r wr'tli "-,u"ut-ii
subiectiv''Aceleaqi schim-
de valoare gi ca atar
rogres, pentru
b5.ri evolutive pot insemna pentru unlr p
alLii dccadent[, in'.ontotntir'uLo to t;bla de va]ori
;"';#;;.,''"i "la"te'
Diferenlierea' de exemplu'
ffi; il Trpi .th"ii-.,-'so"ietnLea'modernd t':ll f"-:
tiirr;"il*?" i""r;-."Ji.luttu pti-itiv[' De aici insfl
;; *; poate trage concluzia i'.l"i fi:*i:tJ g::":i::
;;;;J nt i"*"tinn c[ societatea moderni este pre-
26
l'rrrabilfl celei primitive, cd acceptdm, prin urmare,
un anumit ideal social. Or, din acest punct de ve-
rlr;re., qi primitivismul iqi are apologe,tii sdi. Se poate
srrs,t,ine
- aqa cum au fdcut-o ati,tia - cd societatea
r,ivilizatd este mai corupt5., in timp ce cea primitivd
cs[,e mai sdndtoasd, mai natura]d s.a.m.d.
,,Orice realizare
- spun autorii citali mai sus *
irrrr un anumib pre!, si oamenii au adcseapdreri deose-
I'ite dacd acest pre! compenseazS. sau nu-valorile do-
lrirrdite. <Popoarele primitive> au dobindit un grad
rrrrri. inalt de organizare sociald cu ajutorul scl"ava-
.j rrlrri, dar a lnsemnat oare aceasta progres. tot atit de
siglrr intru cit a insemnat evolulie? Propria noastrd
,,iviliza,Lie a inmullit comoditd{ile Ei serviciile prin
lrr.l,ina mecanizatd, standardisatd. Avantajele gi atrac-
(iilc urbanizdrii merg insd mind in mind cu aglome-
larea si pierderea contactului liber cu natura.
"Apre-
rirrrea ciqtigului qi a pierderii in fiecare situa.tie
l)rcsupune o judecat[ personald. hazardatd si totuqi
rrrr astfel de calcul este implicat in orice conceplie
-a
I
t logres ulu i"6.
ln aceeasi ordine de idei, Page acluce urmdtorul ta-
lrrrl? care r6zumfl o cercetare .o?ioi"gi.d a vie,tii unor
l)o[)oare primitive:
Poligamie Nobilime Sclavaj
Vindtori inferiori
tinitori superiori
Agricultori I
l)istori I
Agricultori 2
I'istori 2
Agricultori 3
2902
32 tt 32
t8 03 33
53 20 37
43 t5 46
74 24 'tt
64 23 78
Ordinea in care sint aqezate aceste popoare in tabel
tsl,e cea care corespunde gradului la care au ajuns in
il R.M. Mac Iver and Charles FI. Page, Society, London,
N{ac-Millan et Co Ltd, 1955, p, 6lB.
7 Op. cit., p. 611,
27

15. ceea ce priveqte stf,pinirea naturii.Acceptincl un aseme-
nea criteriu evolutiv, faptele aratd insd cd popoarele
mai avansate din acest punct de vedere se
-caracteri_
zeaz5. prinl,r-un grad mai mare de poligamie, printr_o
structurd mai oligarhicd si printr-un Jistem' ie scla_
y3j mal generalizat. Ceea ce ar pdrea, asadar, progres
dintr-un anumit p_unct de vedere insiamnd'r.[."*
din numeroase altele. Concluzia autorilor u*t"
"a
ira_
litatea infirmd diferitele criterii ale progresului.
Celelalte,argumente aduse deMac lver"qi page merg
pe aceeaqi f inie. a deosebirii evolu!,iei de progr6s, afirl
marea evolu{ iei depinzind de percupe."a e,Tjdeni.elor
ob.iective, in limp cdafir-"ru" riu r;;J;;;r;';;;il;;:
lui ar depinde de idcalurile noastrJ sr, prrn urmare,
de temperament, de virstd sau poate chiar de stareJ
ficatului sau a digestiei ! -
. Evolutia ar f i, prin urmare, un concept qLiirr{ific,
lar progresul un. concept etic, un concept de valoare.
Sociologia trebuie, insd, sd tindd sd devinl ,,wertfrei,,,
sd se eliberez_e,.de judecd!ile clg valoare, asa cum cerea
Leopoldvon Wiese, care inche jao discu!ie privind acea_
*e pl*1"ry5 cu-c-uvinte,lg ,,judecata de viloare, adio,,s.
De altjfel Leopold von Wiese a consacraL acestei nro_
bleme o mare parbe a comunicdrii sale inaugural6 la
cel de-al treilea Congres international de sociologie de ta
Amsterdam. in aceast[ comunicare, el considera cd
nu numai noliunea de progres, dar si cea de dezvoltare
sau evolu,tie trebuie inlocuite prin cea de schimbare.
Aceasta ar contribui - dupd L. von Wiese
- la el,i_
tarea tendinlei de a simplifica si subiectiviza fenome_
nele socialee.
_
t Mq" Iver qi Page fac unele rezerve cu privirp la cerinla lui
Leopold von Wiese. Ei nu exclud din sociologie sludiul'unor
-.91""9ptr
ca acel de progres,-dar nu in calitate"de
"on..pte
gti_
lnl r l rce, ci de concep fe e Lice , bazate , in concep l ia au Lori lor respec_
tjyi. fe aprecieri ,si evaludri subiective. Aieasta rezervd'nu
schimbd insh citugi de pulin problema de hazd a caracterizdrii
nollunlt de progres.
. 0
_Transoctions _ of the Third World Coneress of ,Sociology,
l. _1. London, ln{.ernational Sociological i.ssociaLion, iS36,
p.5.
28
O analizI asem5ndtoare fac sociologii arnericani
W. Ogburn si M. Nimkoff , Pornind de la distinc,tia din-
tre notiunile de schimbare, evolutie, progres, ei consi-
derd cd evolu!ia ar insemna o schimbare intr-o anumitd
direclie, iar progresul ar insemna o schimbare spre
rnai bine, implicind de ar:eea o judecatlde valoare.
Analizind o serie de criterii ale progresului, ca longe-
vitatea, cresterea timpului liber eLc., autorii citati
conchid cI orice aprecieri va]orice sint intru totul su-
biective. ,,Astfel - aratii ei - in societatea noastrd
abolireamunciicopiilor este considerabS. ca un pas in
direcliaprogresului. Acelasi scop poate ins[ s5 nu .fie
de dorit de alte culturi si nu gtim dacd I'a li dedorit peste
o mie de ani''ro.
P. Sorokin consider[ si el c[ ,,teoriile progresului,
cu aprecierea lor despre ce e bun qi ce e rdu, despre ce e
progresiv si ce nu cste, nu puteau exprinia decrit prefe-
rinlele subiective aie autorilor lor si nirnic mai mult"11.
Opinia relativistd, care contestd caracterul stiin!ific
al no,tiunii de progres, opinic larg rdspindiL[ Ia un
moment dat, indeosetri in gindirea germanS. si ame-
ricand, qi-a fdcut loc qi in manuale sau dic!ionare fran-
ceze de largd rdspindire. Astfel, A. Lalande, in cunos-
cut,ul s5.u Vocabular al filozofiei, criticind noliunea de
progres, considerS. si el c[ acesta este un termen in
esenld relativ, deoarece depinde de opinia profesat[
de cel care.l foloseEte, de scararespectiv[devalori. De
asemenea, Gaston Bouthoul, ln tratatul sdu de socio-
logie, i;i insuqegte definilia lui Hubert, dup[ care
orice progres presupune: a) o schimbare, o devenire,
b) o orientare, o direc!,ie, o intentionalitate, c) o as-
pira.tie spre mai bine care necesitd o judecatd de valoare.
La acestea Bouthoul adaugd, referindu-se la John Stuart
Mill, cd ideea de progres, ca idee evident relativd, im-
plicdun punct de vedere ulilitarist sau chiar hedonistr2.
10 W. Ogburn and M. Nimkoff , A. Hand.book of Sociology, Lon-
don, Routledge and l(egan Paul l,td,1956, p. 603.
rr P. Sorokin , Les thdories sociologiques conletnporaines, Paris,
{938, p. 533.
t2 G. Bouthoul, Traiti de Sociologie, deuxidme partie, Parls,
Payot, 1954, p. 22*24.
29

16. tn socioiogia riin lara noastrd, Petre Andrei, desi
eviden!iazd insemndtatea iriealurilor de progres in
politica sociald, este influen.tat totusi de pdrerea dup[
care conceptul de progres presupune aprecierea subiec-
tivd a valorii transformdrilor. El exclude ca atare pro-
gresul din qtiinla sociald. ,,Evolu.tia si progresul tre-
buie sd rdmin[ doud noliuni deosebite, fiecare cu ros-
tul gi sensul sdu. Politica sociald se ocupi de progre-
sul iocial, ea face aprecieri si formuleazi iaeaturii pe
cind qtiinla social5 constat5. si explicd numai ceea ce
este, f[rd a face nici un fel de apreciere"13.
Principalele obiec!ii aduse ideii de progres qi totodati
principalele dif icultd.ti in elaborarea unor criterii
gtiinlifice ale progresului decurg
- dupd cum se
vede
- din raportarea acestora la un anumit sistem de
valori. Criticii mai sus
- aminti,ti ai ideii de progres
considerd c[ ea presupune aprecierea fenomenelor in
virtutea unui sistem de valori, cd, la rindul lui, orice
sistem de valori porneqte de la preferin,tele subiective
ale unui grup social sau ale unui individ qi, ca atare,
orice conceplie asupra progresului este subiectivd, ie-
sind din sfera preocupdrilor Etiinlei.
D if icultd,tile in def inirea unor criterii qtiin!ifice
pentru caracterizarea progresului social pot fi consta-
tate qi prin analiza ]ucrdrilor marxiste consacrate aces-
l,ei probleme.
Literatura filozoficd marxistd s-a imbogdlit in ul-
timii ani cu un numir de cdrli, studii, articole privind
progresul social. In aceste
-lucrdri
au fost cercetate
diferite aspecte ale conceptiei marxiste despre progresul
social, au fost supuse criticii diferite pozi!,ii ale gindi-
torilor burghezi in aceastd problemd, au fost eviden,tiate
unele trds[turi ale nou]ui tip de progres pe care-l repre-
zintd socialismul. Aceste cercetd.ri dovedesc cd in cen-
trul analizei qtiin!ifice a progresului social std problema
stabilirii criteriilor acestuia.
Formuldrile adoptate de diferi!i autori in ceea ce pri-
veqte criteriile progresului prezintd pe lingfl aspecte
rB P. Andrei, Sociologie generald, Craiova, Scrisul RomAnesc,
1946, p.562.
30
oomune qi deosebiri importante. Unii autori considerd
astfel drept criteriu universal, cel mai general, al progre-
sului social ,,dezvoltarea for!,elor de produclie"1a. Al,tii,
(ia, de pi1d5, Mihai Ralea, aratfl c[,,singurul criteriu va-
labil - obiectiv valabil - in materie de progres este
gradul de ameliorare a condiliei u,nxane) grad,ul de perfec{io-
n,are a omwlui ca atare"l'. Autorii manualului de mate-
rialism dialectic apdrut in.tara noastri considerS, cd ,,in
societate criteriul principal al progresului il consti-
l,uie gradul de dezvoltare a for,telor de produc,tie in core-
lu{,ia lor cu relaliile de produc}ie, care se exprim5., in
rrltimi instanld, in productivitatea muncii"16. Intr-un
sludiu mai vechi al autorului lucrdrii de fald se susline
cir ,,analiza noliunii de forma,tiune social-economicd
constituie baza teoriei progresului in conceplia mate-
r.ialistfl a istoriei, deoarece ea ne d[ esen.ta fenomenu-
lui social si totodat5 criteriile fundamentale ale pro-
gresivitd,tii 'acestuia"l?. in sfirqit, autorul unei lirgi
monografiidespre problemele progresului social ln ope-
rele lui V.I. Lenin scrie cd ,,intemeietorii comunis-
rnului qtiin!if :c au definit criteriile progresulu.i social
ca nivelul dezvoltdrii forlelor de produc!,ie, caracterul
rela,t,iilor de produclie, gradul delibertate a omului"l8.
Toate aceste .formul[ri con,tin o parte de adevdr insd
nu sint suslinute printr-o analizd metodologicfl pre.
alabil5 care sd permit[ rdspunsul ]a intrebarea: ce ne
indreptileqte si considerdm cutare sau cutare aspect al
vielii sociale drept criteriu al progresului? Aceastd
caren!d determind def icienle ln argumentarea diferitelor
criterii propuse. Astfel, ideea, in general admisd de
marxiqti, dupl care nivelul for,telor de produclie con-
stituie criteriul principal al progresului este, de obicei,
ta Osnopi marxizma-leninizma, Moskva, Gospolitizdat, {959,
p.200.
16 L'hotnme et Ia sociiti contemporaine, Bucarest, Editions de
I'Acaddmie, 1963, p. 57.
rB Materialism ilialectic, manual, Bucureqti, Editura politicd,
1963, p. 312.
1z C. Borgeanu, Caracterul gtiinlific aI noliunii d,e progres, ln
Cercetdri filozofice nr. 611957 , p. 108.
18 K. Buslov, Problemt solialnogo ptogressd p truilah Y.I. Le-
ndna, Minsk, Izd. Akad. Nauk SSSR., 1963, p. 25;
3T

17. demonstratd prin iaptul c[ for,t,ele de produc,tie au un rol
determinanb in viala sociald, iar progresul fn domeniul
for!,elor de produclie deLermind progresul in toate ce-
Ielalte domenii ale vielii sociale. O asemenea demon-
stra!,ie nu,este ins5. intru totul convingd.toare, deoarece
nu are la baza ei o conceplie clard asupra progresului.
Din faptul-cd" dezvoltarea forlelor de prodirclie deter-
mind, in ultimd instanld, toate fenomenele vie!ii so-
ciale nu se poate conchide cd aceste fenomehe se
inlin,tuieprogresiv. ['Iai mult, de aici apare indatd in-
trebarea de ce qi in ce mdsurd succesiunea acestor feno-
mene cu caracter social, politic, cultural poate fi ca-
lificatd ca progresivd?
Complexitatea problemei apare si mai evidenti o
datd cu raportarea criberiului progresului la un anumit
sistern de valori. Deficientele de ordin metodologic sem-
nalate mai sus fac vulnerabile diferitele critelii pro-
puse fa!{ de obiec!ia dupd care orice sistem de valori
porneqte de la preferinlele subiective ale unui grup so-
cial sau ale unui individ gi deci orice concepliJasupra
progresu'ui, presupunind o apreciere pe temeiul unui
sistem de valori, este fatal subiectivd.-
Rdspunzind unei asemenea obiec!ii, marxistii aratd,
pe hund dreptate, c5. sistemele de valori ce s-au suc-
cedat de-a lungul istoriei au o condi-lionare obiectivd
girru pot f i-considerate ca simple colec,tii de preferinte
arbitrare. Ilespingind punctuf de vedeie care subiectl-
vizeazS, jn mod absolut valorile,nu putem insd sd con-
testdm relativitatea unor valori de-la o orinduire la
alta, de la o clas[ la a]ta. Rdmin de aceea asemenea
intreb[ri: in lumina sistemu]ui de valori al cdrei clase
putem vorbi, de _pild5, despre progresul pe care-l re-
prezintd trecerea de la orinduirea sclavagisth la cea feu-
dald qi in ce mS.surd poabe fi vorba despre un progres
de ansarrrblu al societ6,tii, despre o lege a progresului din
moment ce fiecare progres concret este legat de apre-
cierea unei anumite clase, de un anumit sistern de
valori?
In Iiteratura marxistd mai recentd au fost sesizate
unele din aceste greutdti si s-au incgrcat unele solulii
3z
lir problemele indicate mai sus. Astfel, L N. Semenov con-
sidcrd cd ,,no!,iunea de progres social, fiind obiectivd
prin con!,inutul ei, nu este lipsitd de legdturfl cu fac-
t,orul subiectiv"le. Dupd acest autor,,,subiectul in
lrrporL cu care ar {i posibild mdsurarea progresului so-
r, irr I sini masele muncitoare ale societ5,tii"20. O asemenea
solrrtie este insfl nesatisfdcdloare in primul rind de-
()irroce sisbemele de valori ale maselor munciloare
s irr [, deosebite de ]a o epocd la alta, in al doilea rind pen-
l rrr ci idealurile unor actiuni obiectiv progresiste, ca
rrrisciirile sclavilor, vizau mai curlnd reintoarcerea la
o cpoc[ apusi a istoriei decit inaintarea pe scara aces-
I,rria, in al treilearind, pentru c5, in anumite inrprejur[ri,
irrl,oresele, cel putrin cele imediate, ale maselor munci-
l,olrre n-au coincis cu tentlintele obiective ale progresu-
lrri social.
Al,Li autori, ca S. gi G. Shliahtenco, incearcd sd reabi-
liLcze ideea de ,,scop ultim" al istoriei, considerind cd
lrn asemenea scop ar fi comunismul, iar direc!,ia pro-
gresivS. a istoriei ar f i m[sura apropierii de acest scop.
Nici o asemenea solulie nlr p&re acceptabild, deoarece
t,elcologismul, cu toate formele subtile pe care Ie poate
irnbrdca, nu este compatibil cu analiza qtiinl;ificd area-
litirlii. De asemenea, punctul de vedere enun-tat mai sus
irr insemna abandonarea analizei concret-istorice a
vict,ii sociale, presupunind aprecierea unor evenimente
plin raportarea Ia scopuri foarte indep[rtate, ceea ce de
multe ori este si practio imposibil.
in sfirqit, in literatura marxistd se subliniazI une-
oli existenta unor valori general-umane fdurite de cla-
sele inaintate care-si fac drum in procesul succesiunii
vaiorilor sicare ar putea constitui ebalonul Ia care tre-
buie raportate fenomenele pentru a fi considerate pro-
gresiste sau nll. Acest,e permanenle general-umane se
definesc lnsd prin raportarea la progresul social consi-
derat ca fenornen obiectiv si nu invers. Valorile pro-
re [.N. Semcnov, op. cit.,p.2']3.
20 Op. cit., p, 274,
3i

18. gresiste sint caracterizate in lumina cerin!,elor obiec_
tive ale. progresului social, si nu progresul'sociaiesie
caracterizat ca atare in lumina unor"valori inrlepen_
dente de acesta.
Doud mod,ele de progres
Pentru a pute_a fundamenta anunite principii cu
caracter_metodologic privind dezvdluirea criteriilor
progresului socjal,- vom cxamina, in prealabil, doug
modele de progres. mai amplu sLudiale si recun'oscuLe
ca alare de majoritatea ceicetdtorilor. Linul din aces-
Lea
,il"
consl,iLuie progresul biologic.
Elaborarea tczei evolrrqionisle a speciilor de cdtre
Darwin a avut o inriurire deosebib'de rnare asupra
ideii de progres. Dupd unii autori, ea ar fi deschi's o
noud perioadd in dezvoltarea concepliilor despre pro_
gres., modeluI biologic de progres sitlrirrdu-se'la baza
uner ,,legr" a progresului cu valabilitate universald.
Chiar dacd asemenea pretentii s-au dovedit neinteme:
iate, evidentierea unor aspecte ale problematicii pro-
gresului biologic se poate dovedi utild sub aspect'me_
todologic pentru studiul progresului in alte domenii
ale. realitS!ii, in spe!d peniru studiul progresului
social.
Ideea de progres biologic a putut fi elaboral,d in
momentul cind studiile biologice au atins un anumit
nivel de dezvoltare, cind anatdmia comparatd, embrio-
logia, paleontologia au dovedit legdtura dintre diferi-
tele specii de plante si animale. d
"r"-.rr." idee de
sintezd a revolutionat biologia, dernonstrind dimensiu-
nea istoricd a.domeniului acesteia, necesitatea de a stu_
dia diferitelevarietd,ti, specii, popula.tii biologice nu
numai prin prisma structurilor lor actuale, ci si prin
prisma geneticS, a dezvoltdrii, istoricitdtii lor. tdeea de
progres nu estg, a.sad.ar, coraclcrislicd unei elape em_
brronare a qtiinlei, ci unei etape de maburitate. Dez-
voltarea rapidd, spectaculoasd ; biologiei contempo_
34
rarro nu a inmormintat o asemenea idee, ci i-a dat noi
l,cnreiuri, eviden,tiind complexitatea progresului biolo-
gic si deschizind calea deZvdtuirii mecanismului intim
rr I trcestuia.
Analiz.a problernelor numeroase si complexe pe care le
lrrrne azi elaborarea unei teorii unitare a piogresului
lriologic nrr.este de_ competenta noastrd si-nu"consti-
Lrric un obiectiv al acestei lucrdri. Ne vorn mdrgini
rlc aceea doar la ciLeva concluzii la care aderd nrime"rosi
rrirt,uralisti si care pob prezenta o anumiLd insemnd-
[,irLe pentru stabilirea unor premise metodologice in cer-
cct,area progresului social.
t. Ideea progresului biologic trebuie, pentru a cd-
lrirt,a_ un caracter qtiintific, sd fie epurat[ de-teleologism,
rlc ideea unei ,,{inalitdli intime", a unei tendinte-mis-
l,rrrioase, nemateriale, a unei predestindri care impinge
cvolulia speciilor pe trepte tot mai inalte. Aqa cum'arald
rrn cercetdtor romAn al problemei, concep!,ia despre
scrrsuri evolubive nu are nimic comun cu
-finalismll:
,, lla re,flectd un fapt indiscutabil: evolu.tia unui grup
rraLural nu se desfdqoard la intimplare, cr merge pe o
irrrumitd cale determinati de interferen!,a qi llnterac-
lirrrrea factorilor evolu!iei. l,{otiunea de sens evolutiv
r:stc un concept rezultat prin generalizarea stiinlificd a
l'ltp Lelor"21,
2. Problema teoreticd cea mai impor.tantd a progre-
srrlui biologic este cea a stabilirii ciiteriilor ac-estiia.
l)iferili autori consider[ c[ criteriul determinant al
progresului biologic l-ar constitui f ie complexitatea cres-
lindd a organizdrii, fie creqberea gradulul de vitalitate,
l'ic l5rgirea ariei ecologice, fie gradul crescind de intel
gralitate, fie creslerea independentei fa!d de mediu etc.
Al,tii considerd mai multe din aceste criterii in imbi-
narea lor. Nu ne pu'r,em propune sd inbrdm mai adinc in
aceastd dezbatere. Remarcabil este insd laptul cd formu-
lareadiferitelor criterii ale progresului biologic clecurge
din judecdli,,de fapt", din analiza esentei fenomenului
. ^]t-8. S!ugron,,Strrrl a evolutiei, BucurcgLi, Editura politicd,
1965, p. 154.
35

19. n
biologic qi a tendin{,elor saie de dezvoitare. Datele noi pe
care le ob,tine biologia in aceste privin.te vor contribui,
f[rd indoial5, la precizarea criteriilor propuse, la rezol-
varea problernelor controversate in aceast,d privinld.
3. Complexitabea progresului bioiogic, diversitatea
liniilor de dezvoltare si caracterul concret al criteriilor
specifice pentru fiecare din aceste linii. Ser.ertov deo-
seb€a) de pildd, ca principal[ direc!,ie a dezvoltdrii
biologice asa-numita aromorfoz[, in care au avut loc sal-
turi cnrciale, de mare amploare ln evolu,tia materieivii,
de alte direc!ii secundare caracterizate prin criterii pro-
prii. Criterii specifice se aplicX de asemenea in cadrul
regnului animal fa.td de cel vegel,al. Astfel, in timp
ce pentru vertebrateie superioare, dupd unii biologi, un
criteriu esen!,ial al progresuiui il constituie mobilitatea,
pentru plantele superioare trn indice de superioritate
il constituie, dimpotriv[, irnobilitatea, leg[tura mai
trainici cu substratul.
4. Dialectica progresului qi regresului. Evolu!ia
biologicd nu este lipsit[ de zigzaguri si are un caracter
contradictoriu. Dupd Stugren, orice progres e.,'olutiv
include in el un germene al regresului , iar orice regres
evolutiv include poben,tialitatea progresului. Astfel
progresul pe care-l reprezintd trecerea de ia faza de poli-
fagie (hrdnirea cu numeroase obiecte) la stenofagie
(specializarea nutritivd) inciude poten,tial un regres,
deoarece in cazul unei schimliSri bruste a condil,iilor de
existen![, anirnalele stenofage, cu'toatI organizarea
lor complexS., sint mai amenin!,ate decit cele polifage.
Dupd Davita.qvili, existd cazuri cind schimbdri ra-
dicale, regresive ale unor specii sint intovdrdqite de
dezvoltarea anumitor organe si invers, cind dezvol-
tarea progresivd presupune reducerea, sl[birea unor
orga n e.
Asemenea concluzii nu pot f i, desigur, extinse in spi-
rit mecanicist la analiza vie.tii sociale. Evocarea lor
este insX justificatd de faptul cd dovedesc posibilitatea
elaborflrii unei teorii a progresului intr-un anume do-
meniu al realitd,tii, evitind acele caracteristici pe care.
adversarii ideii de progres le consider[ inerente aces-
36
l,cia:teleologismul, raportarea la un sistem sutriectiv
rlo valori, si6plificarea realit[!,ii. Qupd cum Yom vedea'
rs()menea caracteristici nu slnt obligatorii nici pentru
rlr'o!-rrcsu I social.
' t In al cloilea model de progres analizat in vederea
crrrrn!,5rii unor premise metodologice pentru cerceta-
rca criteriilo" p.ogtesrrlui apar,Line de ast[ datd sferei
l'cnomenelor s'ociale: este vorba despre progresul
1l,iin!ei. Acest progres, pregnant- ilustrat de dezvoltarea
*riiLriei contempoiane,' esle admis chiar de cei mai
rrprigi advcrsari ai ideii de progres.
'
Direc,Liile progresului qtiinfei decurg din. insdgi
(l$cn!a acesteii d6 sistem de cunoqtin-te ({aple., ipoteze,
l,corii, legi)despre un anumit domeniu al.realitd{ii, cu-
r r oq t, in!,e ob.tinu{e qi verif icate in pr.acticd q i care serves.c'
in irltim[ instan!5, bransformdrii naturii qi-sooietd.tii.
I Ina din aceste
'direcl;ii
este insuqi volumul cunoqtin-
lclor gtiin,tifice. Principalii indici care.exprimd creq-
i,,,t"u i"o*toi volum sint: num[rul cirlilor, revistelor
;i studiilor publicate; numdrul persoanelor o-cupate.in
sl'era qtiin!,ei; numdrul si amplohrea insbiiuliilor. qtiin-
titice. Creqterea volumului de cunoqtin{e este tmpor-
lantd nu numai prin fapl,ul c[ exprirnd ulr grad mai
irvansat de dezvoitare a-;tiin!ei, dar qi prin aceea cd
rcprezint[ o bazd pentru un'ribm inc[ rnoi rapid al
acbstei dezvolt,dri. Stiinla se misc5. de aceea inainte pro-
por!ional cu masa
-cunogtin,telor
moqtenibe de Ia genera-
|ia'anterioard. Exprimlnd
-matemaiic
aceastl relatie,
obf inern ecua!,ia diferen!iall Kdt : I ,tn care A repre-
,A
zintd suma cunoqtin.telor ob,Linute de la genera.{ia ante-
rioar5, iar dt intervalul de timp. Integrind aceasl,decua-
!ie, oblinem valcarea tuiA in funclie de t: A : Ctht"
Valoarea lui C o oblinem clac5. f acem pe t : 0; in acest
caz C : A, adic[ C reprezintd suma cunoqtinlelor qtiin-
!ifice in momentul ini!,ial al cercet,S.rii noitst,re. Vaioarea
lui K nu este constant[, ca sc]rimhindu-se in raport cu
perioada cercetatd din 'storia s'rrinf ei22. Cn aceste prg"
22 M.M. Karpov, Zqkon uskorennogo pr7gte7sq etta1fuGnnlh,
ncLu,h,inVoproaifilosofii nr. 4 din 1963,
37

20. ciz.gi, formula oblinu.td exprirnd o dimensiune insem_
nat,a a progresului qbiin!,ei, aqa_numita lege a creqterii
exponen{,iale
.q qtiin!,ei.'Asenienea lege a jost intievd_
zutd.incd de Engels,.e are scria cd, iricepind de Ia Co_
p,u,ln:.,.,,a inceprrl si dezvol{area. cu paqi gigantici a
qtrrnf er, j*qlif icindu-se, ca sd spunem aia,'p"ropor1io_
na_l qu-pdtratul distan,tei parcurse in tirnp a" t" p""r_
tul ei d.e plecals"za.
1""i..13 lege capdtd o
".i"f
i.-u.i [.i"
dezr.oltarea considerabill i stiintei contemporine.
cind suma cunostinle1or qtiinlifice ,. d;bil;;i--l;
7-10 ani, iar in'anumite clomenii-i,, .it"o" zeci de ani
se realizeazl mai mult decit in cursul secolelor ante_
rioare.
-Cresterea
volumului cunostin!,elor stiintifice isi
gd;elte exp^resia gi in procesul de dilerenlicre
"
qtii;_
{elor, care inccpe in epoca alexandrjnd prindezvolLarea
astronomiei. geomelriei, staticij. intre sccolele XV
si XVII. asistdm la dezvoltarea mecanicii, fa up"riEa
unor noi ramuri ale'matematicii _ ca geometriu
"rru_
liticd, calcului diferen.tial si integral
-,"1* a.r"oit"r*
opticii, legatd mai ales de succ"esele astronomiei, iar
mai tirziu, in secolul XVIII, Ia dezvoltarea chimiei.
fotalic_ij,.liziologiei. biologiei. pe la .ti,.rit"i-s".ot,,l
lur al XVIII-lea si in decursul celui de'al XIX_Jea
se dezvoltd termodinami"n,'.t".iri.iiatea, chimia
9r,Sa1icd-,
biologia. embriologia, apoi agrotehnica, zoo_
rennla. ln perroada care incepe cu secolul al XIX_lea
are loc un.proces gi mai evident de diferenli"r.. bln_
care din qtiin!e se divide in multe alte discipline stiin_
Itlice. AsLfel, in cadrul.biologiei ciLdm: citologia, em_
briolo.gia, paleontologia, sisternatica, niog;og;"ii;,
blochrmla, brofizrca, genet,ica, microbiologia etc.
Din,acesl,exemplu rez,rlt5 si un alt aspecl ut p.-o.orriri
de dezvollare a sLiinlei, asupra insbmndta'qii cdruia
a atras aten{ia flgl '.
Engels':
"p;;,!i; Jtlipr1".i",
de contact lntre diferitele stiinle. Nu mai ihsistdm
asupra vastului tablou al dezvoltirii qtiintelor in
epoca contemporanf,, Amintim doar marea dezvoltare
,^it^F.,Enggls, Dialectica naturii, Bucuregti, Editura Folitiedn
1966, ed, a III-a, p, t?!-172,
38
rr rlisciplinelor teLnice, eiocvent5. pentru g."d,ri ltr"it
rlo lolosire a qtiinlei in diferite domenii ale produc,tiei.
(lrcqterea numdrului disciplinelor stiin,t,ifice si pro-
r:rr;i111 ds diferen!iere a qtiin!,ei.corrstit-uie un element de
llr'ogres nu numai pentru cI indicd ldrgirea ariei de
rrplicare a qtiinlei, extinderea cercetdrii qtiin!ifice,
'rrrprinderea
in raza ei a unor domenii ldsate pini as-
liizi in umbr5., ci si pentru c5. exprimd aprofundarea
zonelor cercetate doar pind la un anumit nivel intr-un
rrrornent dat. Dezvoltarea qtiinlei ln extensiune este
Icgatd de dezvoltarea ei in profunzime. Teoria relati-
v it,a!,ii a putut astfel aprofunda tabloul lizic al naturii
irr raport cu mecanica clasicd pentru ci a luat in consi-
rlrrrare o serie de cazuri pe care aceasta din urm5. le
igrrora. De aceea un rol important in caracterizarea
prcgresului qtiin.tei il are cunoscutul principiu enun-
(,rrL de Bohr conform cdruia o teorie nou5. include ca
un caz particular vechea teorie pe care o inlocuieste.
l)rincipiul lui Bohr include ca o parte componentd
idcea caracterului cumulativ al qtiinlei, faptul cd
l'iccare etapd noud a dezvoltdrii acesteia se clddeqte
l)e cea anterioard qi este organic legatd de ea.
Alte direc!ii qi totodatd criterii ale progresului qtiin,tei
lrot fi qi ele deduse din analiza caracteristicilor ei
l'rrndamentale. Stiinla nu reprezintd astfel doar o sumd
rlc cunostinLe, ci organizarea lor intr-un sistem. De
rrici decurg asemenea direc!ii de progres ca: sistemati-
zarea crescindd a cunoqtinlelor, gradul mai inalt de
I'ormalizare, aplicarea pe scard mai largd a metodelor
rnatematice. De asemenea, cresterea capacitd!ii previ-
zionale qi a celei transformatoare a qtiin,tei reprezintd
rrna din cele mai insemnate direc,t,ii de progres, elocvent
ilustrat[ de dezvo]tarea qtiinlei contemporane.
Stab il irea criteriilor progresului qt iin.te i nu inseamni
ins[ qi demonstrarea acestui progres. Pentru aceasta
este necesard o analiz{ amdnun!,itd a istoriei qtiin!,ei,
etap5. cu etapd, pe baza criteriilor indicate mai sus. Ea
presupune, de asemenea, analiza dezvoltdrii qtiinlei
in strinsd legdturd cu produc.tia qi cu alte elemente alc
procesului social pentru evidentierea cauzelor progresu-
lui in qtiinld, cercetarea contradicliilor care stau la
39

21. baza acestui progres. Rindurile anl erioare nu contin
oecrr,unele premrse necesare pentru stabilirea critdri_
llor crezvoltarrJ progresive in st iintd. Nrrmai analiza
:9r:r.,ro,a,manun[r.{.d poale duce insd ]a concluzia
91:lo,.ruotLarea g{iin!ei urmeazd un progres continuu
sau lnLrcrupL, carc sint epocije de piogres mai rapid
sau de stagnare etc.
In aceastd lumind, poate fi evitatd sitentativa de a
dizolva ideea de dezvoltare prog..rirral.r.uu de schim_
bare in timn. ltnii adversarl *i ;Joii ae progres consi_
der5. astfel ie dace nu accepldm icleea dup5 eare nro_
Sfesul impJ icd o apreciere care rezulta O Nti*"1"r*lt
rdeal moral, dezvoltarea progresivd s_ar reduee doar
la o succesiune de stadii in tlnip, un ,tnai,, fiin; in m;;
RIlg^"t, declarat progresiv faie Ue cel dinalnt* f"i
iYt.",^11*l !"e nr9q1.s ar deveni, prin urmare, inutild.
rn rapr rnsa extstf, momente cind dezvoltarea stiintei
are loc mai rapid sau mai incet, .*i;tu ;hl;;;;;ffi;
de sDagnare sau de regros..CriLeriul timpulu i, criterlui
,,succe-siunii" nu estJ deci sulicient pentru stabilirea
de-zvoltdrji progresrve.
Semnificative in acest sens sint unele idei ale savan-
tytyi,englez B_ernal ;*"p;;"i*i"riJi'"iiit"1"i. Acesra
slabilegl,e, pe baza unur vasb malcrial ao.r_urri""-
::1:l p_"Ii.".?de in^progr.nry.l qliinrei2a: 1) a aparif iei culi
turrr prlmlLwe; 2) dc_inilorire curIurai5 a'crc.i.i arr-
tice; 3) a secoteior at XVt-lea ;i uiilil_f.n in Urrlpu ;
4) a revolu,tiei industriaf" i" a"giia;'tii .uu contempo-
ran{, cu marile ei realizdri ftiinlijic;] Olpe.u*r;;i;,
i::lfi li^L pe^r.ioade destul de resrrlnse, resrul isl
rorrel omenrrir fiind caracterjzat prinlr_un tempo mai
p1t^^1t^._.^l..1'111
To,f unte de stagn'aru qi cnia, a.'r.g.r*r.
-^:l-.y:ir:a
perrodrzare, Bernal socoLeste .a er*nf,iald
pentru dezvoltarea qtiinlei legdtu-ra ac'esteia ." f.""_
tica, legdtura dintre' teoria qti?"tifl.e,' lare cerceteazd
l:*,1:^i?l^r,.i
i,^si, tehni"d, c.ar.e m iji;;.$je apIicarea ei
rn pracrlca. uaLorrL,i.unui complex de imprejurdri,
adesea curentul ;tiinlci qi cei ai ilh;l.; nu au fost su_
2a Yezi J. Bernal. ,gtiinla^ i.n, istoria societdlii,, Bucuregti,
Editura politicd, lt6+', p. elo_tll.
40
l iricnt de legate unele de altele, ceea ce a fdcui cA
rrrrrrlsS. nu fie destul de rodnic, iar oelilall, s[ rneargd
pr linia repetdrii sabloanelor. Nurnai in astfel de
lrllioade ca acelea men!ionate rnai sus imprejurdrile
rrociale au facilitat drumul comun al ;tiin,t,ei si tehnicii,
r,()r)ir ce a dus la inflorirea amindurora.
Analiza lui Bernal, ca qi faptele cii,al.e irr sprij inr,l
ci pol, cere anumiLe corecturi. Important[ clin pulct
rlrr vedere met,odoiogic este, lnsd, abordarea problemei
r,ril,criilor progresului. Aceste criterii nu sint subiective,
rrrr sint impuse in mod dogmatic qtiinlei, ci rezultd din
rrrrirliza esen.tei ei. Important este, de asemenea, fap-
I,rrl cd progresul qtiin.tei nu este conceput oa un proces
lirriar, ci comportind perioade de incetinire sau de stag-
nirre, care pot fi apreciate tocmai in lumina criteriilor
crrrrlrtatc mai sus.
lniheind aceastd scurti prezentare a rnodelului de pro-
l{r'os pe care-1 reprezintd dezvoltarea gtiin!ei, putem trage
rrrrndtoarele concluzii meLodologice: No{,iunea de pro-
gres in stiinl;[ nu implicd o apreciere prin prisma
rrnui ideal moral si nu presupune criterii subiective.
A;a curn aratd qi M. Ginsberg, progresul qtiin.tei nu
l)r'csupun0 criterii etice, raportarea la ,,principii pri-
rrre"25. Oriteriul progresului nu trebuie ciutat in afara
slcrei de fenornene pe care o cercetS.m, ci in insdqi
csenla acestora. Analiza esenlei domeniului respectiv
rlc fenornene, a contradicliilor qi legilor specifice aces-
l,ui domeniu ne indicd qi linia general{ de orientare a
dczvoltirii acestuia. Ceea ce corespunde acestei linii,
ceea ce corespunde criteriilor care rezultd din analiza
csentei obiectului sau domeniului de fenomene dat
cste progresiv. In cazul opus avem de-a face cu feno-
mene de regres sau de stagnare.
Premise metod,ologice ale cercetdrii
Metodele analizate rnai sus ne conduc Ia anumite
premise metodologicepentru stabilirea criteriilor pro-
gresului. Prima dintre ele rezid5 intr-o definire ope-
26 M. Ginsberg, op. cit.,p.34,247.
4t

22. ralionald a noliunii de progres care, in sensui cel mai
general, depdqind sfera realitdlii sociale, nu presupune
de la inceput criterii de valoare a cdror obiectivitate
sau cel pu.tin universalitate ar putea fi discutatd.
Intr-o asemenea accep.tiune progresul ar consta doar
tntr-un .proces.
cu o anumitd orientare, cu .un anumit sens
sau mui precis care posedd, ca potenlialitate o asemenea
orientare. Cele mai simple exemple de asemenea orien-
tare ne sint date de qirul numerelor naturale gi corespun-
zd.tor acestuia de procesele cumtrlative ale cdror etape
se deosebesc una de cealaltd prin^addugarea unui nou
numdr de elemente la cele vechi. In afar5 de creqtere,
cumulare, procese orientate mai sint diminuarea,
complicarea, simplificarea, diferentierea, ramificarea,
difuziunea, omogenizarea etc. Exemple de procese
orientate sint in acest sens miscarea populaliei (cre;-
terea acesteia sau reducerea procentului de mortali-
tate), diferenlierea qtiin,telor etc.
Ideea de proces orientab poate fi descifrat5 printr-un
numdr de trdsdturi definitorii:
a)Una dintre ele este existenta unar schimbd'ri i,n
lr,rzp. No!iunea de schimbare presupune un anumit ca-
dru de referin,td, existenta a ceva care se schimbd.
Cu alte cuvinbe, schimbarea este in corela,tie dialec-
tic[ cu stabilitatea relativd a unui sistem fa!,d de care
sint raportate diferitele modificdri pe care le inregis-
treazS. acesta.
Un asemenea sistem il constituie societatea. Noliu-
nea de societate este foarte largd qi, ca atare, sdracd
tn determinf,ri. Lenin critica, de aceea, incercS.rile de
a defini in mod speculativ societatea qi de a trage de
aici concluzii pentru formele concrete ale acesteia.
El considera cX un element esenlial al metodei mar-
xiste este depdqirea unor asemenea procedee pe care el
le asemdna cu cele ale chimistului metafizician card,
inainte de a cerceta procesele chimice concrete, caut[
s[ defineascd natura afinit[.tii chimice. Giganticul pas
inainte fdcut de Marx consta tocmai in inldturarea
ralionamentelor sterile despre societate qi progres in
general si trecerea la analiza qtiin!ificd a unei singure
42
sociot,dti, a unei forma,tiuni sociale concrete2c. Aceste
irlci ale lui Lenin nu trebuie insd interpretate
- cum
s-ir l'ricut uneori
- ca o contrapunere a no.tiunii de for-
rrrirLiune sociald noliunii de societate si ca o excludere
:r <rclei din urmd
-din
sistemul categorial al mate-
rirrlismului istoric. in realitate, categoria de forma-
(irrnc sociald se afld in corelatie dialectice cu cea de
sorrictate, una presupunind-o pe cealaltd. Aceastd co-
I'r:lrrlie eviden.tiazd faptul cd sbcietatea se afld in con-
l,inud schimbare, ia mereu alte forme, cd formele noi
rlccurg din cele vechi, apar pe terenul acestora.
Schimbarea constituie o tidsdturd esen,tiald a socie-
liilii. Ea poate avea loc in diverse forme si ritmuri,
lroate afecta in anumite perioade aspecte esen,tiale
s;rrr mai pu!in esen!,iale, poate fi mai vizibild sau'mai
pu{,in vizibild, dar nu poate dispdrea fdrd ca o dat{
crr ea s5. dispari insdqi societatea. FenomeneJe sociale
rrxistd numai in miscare, in devenire. Ele nu pot fi
ronfundate cu produdele activitd!ii sociale, care sint re-
zultatul acestei miscdri. De aceea schimbarea nu poate
l'i constatatd doar'prin observarea diferitelor nivele
rrlc fenomenului respectiv, concretizat[ intr-o anumitd
lrrrbd care uneste aceste nivele. Constatarea schimbdrii
[)rosupune..cercetarea eseltei procesului respectiv, a
contradic,tiilor sale specifice, a tendin,telor bbiective
r,are decurg din aceste contradiclii.
tlnii autori invocd impotriva considerdrii societdtii
in dinamica ei, pretinsa-imuabilitate a unor forme he
organiz-are sociald, indeosebi a celor cuprinse sub denu-
rnirea de ,,rnod de produclie asiatic,,. Cunoscutul et-
nologfrancez Cl. Levi-Strauss il citeazd chiar pe Marx
in sprijinul unei asemenea pdreri. El se referd ahume la
l,eza lui Marx din Capitalal care evidentiazd. contrastul
dintre simplicitatea organismului productiv al comu-
nitdlilor asiatice, care se reproduc constant sub aceeasi
form5., pe de o parte, qi disolu.tia qi reconstruclia
neincetatfl a statelor asiatice, pe de altd parte. De
asem€nea, el interpreteazd celebra formulf, a Mani-
_
tty.I..Lenin, Opere, vol, 1, Bucuregti, Ed, p,M.R,, 19b0,
p. 134-136.
43

23. festulwi Comunist dupd care istoria intregii societ[li
este istsria luptelor Ce clasi in sensul c5. ,,noliunile
de istorie gi de societate nu pot fi aplicate in sensul
rteplin pe care li-l de i{arx decjb lncepind din momentul
apariliei luptelor de clasd"27. In ceea ce priveqte aceastd
din urmd interpretare, este surprinzdtor faptul cH au-
torul ei nu !ine seama de nota lui Engels prezenti in
majoritatea edi!iilor 1l[anifestultei qi in care acesta
explicS, formula din 1,847 prin faptul c[ in acel mo-
ment organizarea social[ premergdtoare istoriei scrise
era incf aproape necunoscutd" Cit despre ,,modul de
produc,tie asiatic", ar fi greu s5-l excludem din evolu-
lia societd,tii omenegti, fenomenele de stagnare ale
acestuia exprimind mai curind un ritm relativ lent
decit absen,ta unei miscdri istorice. De albfel, in discul
!iile actuale asupra ,,rnodului de produc!,ie asiatic!',
caracterul stagnant al acestuia constituie una din trd-
siturile cele mai controversate. Elnupoatefi aplicat,
de pildi, antichitd.tii chineze, caracterizatd prin_tr-o
miqcare evolutivd foarte marcat5. De asernenea, el nu
poate explica trecerea de Ia forma.tiunea ,,asiaticd"
spre alte forrna!iuni socialezs. Transformdrile revolu,tio-
nare atit de profunde prin care Lrec azi popoarele Asiei
constituie cea mai evident'5 dovad5 irnpotriva pretin-
sei imuabilitd!i a unor organizdri sociale specifice
acestui continent.
b) ln.telegerea serial5, vectorial[ a progresului ca
schimbare orientatd exprimatS. de ceie mai multe
ori prin indici cantitativi pe oare am propus-o in pre-
zenta lucrare nu se reduce insd la aspecte de acest
ordin.
Acceplia generalS a no.tiunii de progres pe care am
preconizat-o aici se deosebeqte de cea de in!'elegere
limitatd a dezvoltirii progresive la unele dornenii re-
strlnse ale vie.tii sociale, de aqa-nurnita ,,tratare pozi-
tivd a noliunii de progres", cum o denumeqte Ray-
rz Claude L6vi-Strauss, Anthropologie structurale,Paris, Plon,
r958, p. 370.
zs Ion Banu, Asupra formaliunii sacia,l,e ,rasiatice"r lu Reviot&
de filozofie nr, 2 din 1966,
44
rnorrrl Aron. Ideea esen!ial5 a unei asemenea tratdri este
r'r'i ;rrrl,orn vorbi despre progres nurnai abunci ,,cind are
loc lrc(rmularea trecutului gi prczentului, cind ne
1rrrl,cnr reprezenta succesiunea inlimp ca o adunare a re-
'z,rr ll,irt,t;lor activitd!ii urnane"2e. trn acest sens, no!iunea
rlc progresist ar avea un caracter pur canbitativ qi ar
lrrrl,r:ir ii aplicatf numai la dou[ domenii ale dezvo]td-
lii sociale: gtiin!a gi tehnica. Nu ar putea fi vorba des-
llr'o l)r'ogres in ceea ce priveqte societatea in general
,rrrrr unumite domenii ale vielii spirituale, ca morala,
rrllr ctc. De pe alte pozi!ii, la concluzii asemindtoare
rr.j rrrtge si Jean Lacroir, care se declari de acord cu
rl isl,inctia dintre prooese cumulative (stiinla, tehnica)
iri lrlocese necumulative (morala)30.
'I
n realitate progresul ;tiinlei nu inse amnd nurnai
r,r'rrll,crea nurn{rului oarnenilor de qtiinld, al laboratoa-
lclor'7 al revistelor qtiin!ifice, al temelor de cercetare.
l,) I liresupune - dupd cum s-a ardtat - si schimbdri
,,rrl ilative concre:Lizate in adincirea tablouiuigeneralal
rrrrl,urii, in aqa-numitele revolu!ii qtiin!ifice, care ex-
;rlim5. momentele cele mai semnificative, cotiturile
lrrrlicale in istoria qtiin,tei. Faptul cd aceste schimbdri
r,ulil,ative au de cele mai rnulte ori o expresie cantita-
l,ir,I nu este de mirare pentru nici un dialectician. E]
rrrr poate constitui un criteriu pentru o rupturS. ab-
rrolut5 intre procesele dezvoltdrii qtiinlei qi tehnicii,
,'irpabile de progres, qi cele a-le culturii, moralei, la
crrrc ideea de progres n-ar fi aplicabild, deoarece ele
nu ar fi susceptibile de mdsurS.tori cantitative. Mai
rrrult, chiar dac5. aspectele calitative sint esen,tiale in
st,udierea proceselor morale sau a dezvoltdrii artei, nu
lroL fi desconsiderate nici aspectele cantitative care
constituie adesea o expresie semnificativd a trasformS-
rilor care au loc in aceste domenii. De pildi, dezvolta-
rea culturii se exprimd in asemenea indici cantitativi
oa: numdrul scolilor, numdrul absolven,tilor qcolilor
medii qi superioare, num5rul cdr,tilor qi ziarelor tip6-
2e R. Aron, op. cit., p.77.
30 Yezi Jean Lacroix , Histoire et mystdre , Tournai, Casterman,
1962, p. 26.
45

24. rite qi tirajul lor, numdrul bibliotecilorqialvolumelor
pe care le conlin etc. Chiar si procesele cate a., loc in do-
meniul moralei au adesea o expresie cantitativd. Dez-
voltarea moralei socialiste in lara noastrd se mani-
festd astfel in grija sporitl fa,t,[ de avutul obqtesc, in
mrc..qorarea numdrului infracf lunilor sau, mai indirect .
in creqterea produc.tiei qi productivitalil muncii, in
creqtereanumdrului inova!,iilor etc. ln aceeasi ordine de
idei nu poate fi tlgSduitd existenla unor el'emente cu_
mulative in dezvoltarea artei qi moralei. Noile curente
artistice folosesc intr-o mdsurd mai mare sau mai micd
experien!a celor trecute. Cinquecento italian n-ar putea
fi explicat fird cercetdrile febrile din quatrocento si
din perioada anterioar5. Dg asem_enea-? nbile conceplii
morale nu apar nici ele p! loc gol, se fduresc p" ba2a
unui material existent, ihiar dacd diferi proiund de
acesta. Sohimbarea nu poate fi, asadar, caracterizati
doar prin iaturi cantitative, ci presupune eristenln
unor etape, stadii calitatiu difarite.
. c) .Considerarea schimbdrii atit sub aspect can-
titativ cit qi-sub .cel- calitativ, eviden.tierea faptului
cd etapele calitativ deosebite sint legaie intre e-le, ne
conduce ia o altd caracteristicd a dezvoltdrii progresive:
procesualit.at-ea. Termenul de proces si in spelX cel de
proces social este utilizat in inlelesuii diferite, ceea c"
il .face. pe l,augworthy s5-l considere ca pe unul din
cei rnai vagi termeni in sociologie3i. in caiul de fatd il
vom folosi in accep,tiunea de *"hi-b"r. caracterizatd
prin continuitate, legdturd tntre d,iferitele etapesz. 7n
acest sens procesualitatea este o trdsdturi definito-
rie, esen.tiald a progresului. Semnifica,tia primard a
,,superioritdtii" unui stadiu asupra altuia rezultd din
aceea cd el apare, se dezvoltd. pe baza acestuia din urmd.
Succesiunea diverselor stadii ale unui proces care decurg
unele din altele indicd sensul acestui proces.
^
3r Raussel L. _T,augworthy , Process in A Dictionary of the Social
Jciences,^edited by J. Gold and W.L. Kolb, N.Y.,'The Free
Press^of Glencoe, p. 5J8.
32 Intr-un sens asemdnS.tor este definitd procesualitatea qi la
Mac Iver gi Page, vezj op. cit, p. M.
46
lnt,reaga discu!,ie dintre istorism qi structuralism are
irr ccntrul ei tocmai problema existen,tei unui asemenea
H(lns? problema dacd intre diferitele moment-e ale unor
1,'',,t,es-e sociale exislS ,,filia!ie", continuitate sau dacd
rrcosl,ea reprezintfl simple deplasiri, ,,muta,tii" care ex-
r,lrrrl orice legdturd dintre ele.
tln exernplu caracterisfic de dezvoltare p_rocesualS-
rsl,c cel al
-for,Lelor
de produc,tie, in primul rlnd aI
I,clrnicii. Aqa cum ardta Marx, orice for.td de produc,tie
csl,o o for![ dobinditd, produsul unei activitdli anteri-
oirrc. Istoria tehnicii prezintd numeroa-se meandre,
,rroluri inutile in perspeitivd istoricd sau salt-uri neaq-
I,rrlrtate. Toate acestea-nu anuleaz5 insd faptul cd orice
,,r'irat,ie fundamentald in acest domeniu a trebuit sI
srr sprijine pe activitatea cumnlatS. a generaliilor an-
Iclioare.
Continuitatea in domeniul f or!,elor de produclie
rrrr inseamn[ insi dezvoltarea lind, netedd, permanent
irr acelaqi sens. In diferite domenii ale economiei, in
rl iferite etape ale istoriei, forlele de produc{ie s-au dez'
volbat inegil, in ritmuri gi forme variate. In primele
lrorioade aTe dezvoltflrii omenirii, ritmul a fost rieosebit
rlc lent, uneori imperceptibil. Perioade de stagna-re qi
clriar de regres temporar intrerup adeseaprogresul for-
l,c lor de produc!ie.
Asemenea fenomene au favorizat interpretdri anti-
isl,oriste care neagfl continuitatea dezvo]tdrii qtiinlei
si tehnicii ca.do pildd, aqa-numi{ul paradox ncolitic
iormulat de Claude L6vi-Strauss. In neolitic, dupd
l,rivi-Strauss, a avut loc o adevdratd revolulie con-
crctizatS. in apari.tia principalelor meqtesuguri qi ocu-
pra[,ii ale civiliza.tiei: ol5ritul, .tesutul, agricultura, do-
rrresticirea animalelor. Dacd ele n-ar reprezenta
rlccit o etapd a aceleiasi evolu.tii tehnice gi gtiin!ifice,
rr u ar putea fi explicatd oprirea acestui proces' faptul cd
rnai multe milenii de stagnare se intercaleazd intre re-
voluf ia neoliticH si stiin!a contemporand. Solu!ia p-ara-
rloxului rezid5., dupii L6vi-Strauss, in admiterea a doud
moduri fundamental distincte de gindire: gindirea
magicd, sdtbaticd (care nu constituie, in concep!ia
ctnologului francez, un inceput, o schild a unui intreg
47

25. inc5. nerealizat ci un sistem bine articulat, cu trds5tu-
rile sale proprii) qi gindirea qtiin!ific5,,,domesticd".
Aceste doui rnoduri de gindire nu sint ,,in func.tie de
doufl stadii inegale de dezvo]tare a-le spiritului uman, ci
de doud niveluri strategice la care natura se las{ ata-
cata prin cunr-ragterea QLiinl jljca''re.
Intr-o altd luclare, C1. L6vi,Strauss se ridic[ impo-
triya inoercdrilor de a stabili intre elenienteie de acelasi
tip ale unor culturi diferite reia!,ii de filia[,ie ,si diferen-
liere progresiv[ asemdndtoare a0elora pe care paleonto-
logul le descoper5 in evolu!ia fiinlelor vii: ,,Validitatea
istoricd a reconsiruc!iilor naburalistului
- aratd Levi-
Strauss-este garantabS, in ultirn[ analizS, de legXtura
hiologici a reproduci,iei. DimpotrivS., un ciocan nu
nagte niciodatd alt cioca.n; intre doud u.nelte identice
sau intre dou5. unelte dif erite, dar asemindtoare,
exist{ qi va exista totdeauna o discontinuitate radicald,
care decurge din aceea cil una nu provine din cealalt5,
ci fiecare dintre ele dintr-un sistern de reprezentdrisa.
Concepliile lui Cl. L6vi-Strauss conlin o adrnirahild
pledoarie pentru egalitatea raselor (Raymond Aron),
o introducere ln universul nekrinuit de complex al
culturilor primitive distruse, de cele mai multe ori
fdrd mild, ln numele unei cuituri ,,superioare". Analiza
subtild fdcuti de etnologul francez trds[turilor speci-
fice ale gindirii ,,s[lbatice" a deschis noi orizonturi
cercetdrii qtiin!,ifice in acesi, domeniu: Ar fi insd exa-
gerat a trage de aici conclrrzia unei discontinuititi
iadicale int"re diferite stadii ale culturii materiale.
Un ciocan nu naqle, intr-adevdr, alt ciocan, dar intreg
procesul care duce la fdurirea unor noi unelte porneqte
de la cele existente, de la cunoqtin!,ele acumulate adesea
in cursul a numeroase generalii. Aqa cum ardta Marx,
fald de care L6vi-Strauss manifesti o deosebitd preluire,
considerind cd se apropie de co.nceptia acestuia3s,
,,prin simplul fapt oi fiecare generatie noud gdseqte
33 Claude L6vi-Strauss, La pensde sauaage, Paris, Plon, 1966,
p.24.
3a Claude L6vi-Strauss, Anthropologie structtlrale , Paris ,
Plon,1958, p. 7.
t5 Op. cit.,p.369,
48
l.r'[,clo de produclie dobindite de genera,tia anterioar5,
,,','lr i u"t"isc drept materie primi -pentru
o produc!ie
',,ur,i,
se creeazS. in isLoria oamenilbr o inldnluire, se
l,,r'rrrcaz[ istoria omenirii, care este cu atit mai mult
,,,1,,.ia omenirii, cu cit se dezYolte mai mult{orleledg
r,r',rrlrtctie ale oamenilor qi, prin urmare, relaliile Jor
i ,
',
i,, i,'Iid. f)c al t,f el irr numeroase ai Le parli a le operei
Irrlc Cl. L6vi-strauss reilunld la atitudinea sa antiisto-
'rsl;i
in considerarea culturii omenirii, sus!'i*ind c[ dis-
l)uncrca in spa,tiu qi succesiunea in bimp oferS pers-
i,r,r,t,ive echivalente.
Ncgarea caracterului de proces al schimbdrilor ln
,t,,,u,I'r-iut-for,telor cie produc!ie este caracLerist i.cd si
rr,,'rlii lui Althusser, cire incearca sd dea marxismu-
i,,l n iGrpt"bare in spiril sl'rucLulalist' AsLfel, Et.. P?li.
j',"'. IrliiErnd
"uolutrionismul,
respinge ideea Iilial.iei
i,' lo.."tiunea miiloacelor demuniS' O astfel de Iilia-
I.ic ar exisla doar inlrc meqtequg qi manufacturd, aeeasta
itrrr,i.*n conservind toate caracterele celuidintii' Ma-
ii,i,,lnse, care inlocuiegte ansamblul uneltei si al for-
i,'i cle muncd rpe"iai ir"l*, r,-u, fi intru nimic produsul
,"r't,luLiei acestui ansamJriu. ,,Ea ocupd pur qi simplu
,,,,uioti loc. Ea inlocuieqbe siJtemul precedent prin alt
rirrl.it, continuitatea nu este intre elemente sau indi-
r izi, r,i inlre funcliuni"37.
Din cele arS.tate mai sus rezultd cd Balibar admite
I'ilia{,ia doar in cazul unei schimb[ri cantitative, schim-
l,a.el- calitativS. pe care o re,prezint5' aparilia maqinii
l'iind separatd in'mod radical de orice proces anterior'
'l'r"cina'peste caracterul evident nedialectic al unei ase-
n!{,r}ea conccp!ii, rtu pulenl totuqi.omiLe faptul cd unul
rlin elemenLdlb esenl-iale ale maqinii' maqina-rrnealtd,
rrrr face, in sLad iile iniliale ale produc!rer-maqrnrste'
rllciL sd reproduc5. intr-o forrnd modificaLd aparalele
si uneltele'r,, .nt. lucreaz5' meseriaqul sau muncitorul
inanufacturier. Marx insistd asupra unei asemenea ex-
1rii""1ii genetice a produc!iei ma$iniste. Respingind, de
36 K. Marx qi F. Engels, Opere, vol' 27, Bucureqti, Editura
politich,1966, P.429.
'-";; ioorc eriioit.t, R. Establet, E' Balibar, Lire le ,,Capital",
t,ome II , Parls, I4asPero, 1966, P ' 237 '
49

26. pild{, punctul de vedere duph care mapina era definitd
ca o unealbd compusd, el aratd cd-..constatarea nu
are_nici o valoare, cdci ii lipseqte elementul istoricas,,.
Observa,tiile lui Balibar piezintI totuqi interes, deoa-
rece previ.n impolriva unei intelcgori s'implisle a pro-
cesualitdtii for!,elor de produi!ie. Accasta pr"srrproe
nu geneza anumrtor obiecte materiale (unelte) de idtre
altele, ci cont,inuitatea unui ansambiu de relatii si
func!,iuni sociale care se concretizeazd in succe*iu.rn"
unor unelte, in linii generale din ce in ce mai perfec-
! ionate.
d) Idcca de progr.es ca proces orienLal, avind un
anumlt sens, presupune in plus caracterul necesar al
acestur sens sauT cu alte cuvinte, existenla unei legi_
tdti care guverneazd. procesul respectiv. Cerintra legit5jii
a marcat un moment important in dezvoltarei ldeii
de progres. F orma mecanicistd sub care s-a manifesl,at
aceastd cerin!5 la numeroqi autori irr a doua jumdtate
a sec. XIX acontribuit insd, intr-o anumitd"mdsurd,
la compromiterea ideii de progres, expunind-o la nume-
roase critici care i-au reprbqai simplismul, desconside-
rarea diyersit5!,ii reale a fenomenelor. Astfel, cunoscu-
tul logician qi.iilozof K. Popper a consacral, o intreagd
Iucrare criticii istoricismutui actinit dc el ca o teor"ie
,,care ,face din predic!ia sociald principalul ei scop qi
consid.er[ cd acest scop-poate fi atins dacd se descoferd
<<ritmurile>, <modeI-ele>>, <legile> sau <tendintele
generale D care guverneazd dezvoltarea socialdi,3e.
Poppgr considerd cd principala eroare a ,,istoricis-
mului" rezidd in f apf,ul cd ,,legile sale de evolu-
tie" sint considerate c,a tendin{,e aLsolute, care nu de-
pind de condilii initiate qi care ne-ar duce in mod ire-
zistibil intr-o anumitd direc!,ie spre viitor. Rezultatele
analizei lui Popper nu duc ins[ in mod obligat,oriu
-
aqa cum face el
- la negarea unei tratiri istoris-
te a fenomenelor, la negarea unor legi ale progresului,
_ ::.K Marx qi F. Engels, Capitalul, Opere, vol.23, Bucureqti,
Editura poiitici, 1966, p. 880*981.
. ^3e^
Karl R-. _Popper , Misdie d,e l,,historicisme , paris, plon ,
1956, p. XV.
50
r r lrlt)vir impotriva unei formulSri simplificatoare ti
;rr'r':r l{)ra. Legea care exprimd sensui unui prcces
-
r.r lrr rrt,it mai mult al unui proces social - nu are un
,';rlrrcl,cr absolut, univoc, ci rnai curind probabiiistic.
l,l;r rrrprirnd anumite posibilitdti a ciiror realizare de-
I'rrlr de un mare numir de factori, care nu pot fi cu-
l,r',',rji cu tolii in formularea legii respective. De ase-
n',rt('ir, un rol deosebit, pentru inlelegerea ac!,iunii le-
lir il au acele ,,conditii iniliale", care nu sint cituqi
,lr. prrl,,in incompatibile cu istorismul - cum considera
l',,1)l)cr
-, ci sint presupuse de intelegerea dialecticd,
rrr rr ll,i IateralS a acestuia.
l)trl'ini1." operational5 a progresului ca proces orien-
l;rl, irrc, aqadar, in vedere schimbarea (sub aspect caz-
tr ttrti,p si calitativ), continu.itateaj procesualita,tea, le-
;'i I tt.lta.
lrr aceeaqi ordine de idei, notiunea de regres poate
lr rlcfinitfl numai relativ la orientarea care reprezint[
1,r'ogresul. Dacd orientarea progresivd a unui proces
l)r'('riupune complexitate crescindd, regresul inseamnd
inr gr;ad mai mic de complexitate, simplificare. in
, rrzrrl unor procese a cdror tendin{,d fundamentalI este
,'irrrplificarea, complicarea temporard reprezintd un
r'('gt,0S.
o asemenea in!,elegere a progresului qi regresului in-
I ;r i,r rrd unilateralitatea mecanicistd caracteristicd f ormu-
l:irii spenceriene a legii progresului. Dupd Spencer, pro-
lr','sul, in naturd ca gi in societate, este definit prin
i','ocasi evolutie de la simplu la complex, prin diferen-
licli succesive, prin bransformarea omogennlui in ete-
1,goil40. O asemenea formulare a avut o largi influentd,
pri I,runzind sub diverse ^forme qi in manualele de
rrrLl,erialism dialectical. In realitabe insd, miscarea
rlc la simplu la cnmplex fiind un exemplu frecvent
rlc dezvolbare progresivi nu o epuizeazd pe aceasta
rlin urmd. Toynbee d5 in aceastd privintd nlrmeroase
remple semnificative in care tendinla de progres
'r0 Herbert Spencer, Despre progres , Bucuregti , Universala
lcalay, 1924,p. 6-'1 .
at Materialism dialectic, manual, Bucureqti, Editura politicd,
1e63, p.311.
51

27. egie nu complicarea ci simplificarea: irecerea de la
motorul crr abur la cel cu-explozie; trecerea de Ia
scrierea hieroglificd la cea literlld, trecerea de Ia sis-
lupyl ptolemeic la cel crpernician; evolulia lirnba_
jului; evclutia imbr[cdminiei etc...nd Asemenea exem-
ple nu pot ccnduce nici la generalizdri in sens
inyers cum ar fi, de pildd, statuarea unei legi a
simplific[rii prcgresive, asa cum inclind s-o facX la
un moment dat istoricul britanic. Ele sint insd suficiente
pentru a ne demonsl,ra relativitatea criteriilor progre_
sului in diferite sfere ale realitilii.
Considera_tiile de pin5. acum au in vedere, asa cum
s-a subliniaL. in rcpeLale rinduri, problema progresului
ln sensul cel mai ge.nera-l . ln acest se,rs gereial, cri-
teriul progresului coincide cu insdqi realizlrea tendin-
Iri,- o orientdrii procesului in fiecare etapd datd.
_Un astfel de rdspuns face insd abstraclii de faptul
ca diferitele fenomene care se dezvoltd prbgresiv cbns-
tituie sisteme dinamice complexe, mul!iini de elemente
qi.rela!ii. Aprofundarea problemei criteriilor progre-
sului qi indeosebi a criteiiilor progresului social lre-
buie s[ !in5. seama de aceasld comp-iexiLale a nrocese-
lor. Orienbarea unui fenomcn in ansimblu I sIu riu poate
fi desprinsd de orientarea elementelor si relatiilor ca-
re-l albdtuiesc. Analiza ne aratd cd ln an'umite impreju-
riri dezvoltarea intr-un anume sens a anumitoi eie-
mente.si relatii determind Ei dezvoltarea intregului.
Alteori apar tendin!e contradictorii. ln sfirqit, ii alte
situa,tii dezvoltarea anumitor elemente nu se dovedeqte
capabild sd antreneze dezvoltarea intregului.
Jinind seama de asemenea fapte, dezvdluirea cri_
teriilor progresului presupune analiza structurii fe-
nomenului respectiv, a tendinlelor de dezvoltare ale
diferitelor elemente, euidenpierea acelor elemente care
au rol d,eterminant tn cadral i,ntregului si care, prin
legdturi d,irecte sau med,iate, prnrooid dezvoltarea orien-
tatd. a fenomenului tn ansamhlnl sdu.
_
q:.Arnold J. -Toynbee,
I,'histoire. IJn essai d,interpretation,
Paris, Gallimard, 1951 , p. 222 qi urm.
52
llolul determinant al unor elemente qi rela.tii ln
, r,,llrrl sistemului nu presupune reducerea celorlalte
.llrncnle qi rela{,ii la primele; expresia de rol deter-
rrrrnlrnt are in vedere doa.r o tendin.td generald a siste-
rrrrrlrri exprimab[ mai pregnant prin orientarea unor
,,lrr11111pls- sl rela!ii care- nrl impieteazd. cituqi de. pu,tin
riiul)ra formelor'si modalit5liior specifice de dezvol-
l.rrlri a celorlate cornponente ale sist,emului.
lrnl.linarea scestei a-doua premise de cercetare a cri-
lcriilor prcgresului cu cea forrnulat[ anterior are ln
vrrrlcre c6mp"atibilit'atea punctului de vedere istoric Ei
rr r,clui structural. Relallile care constituie specificul
,,,,,,i structuri presupun trniseare, dinamism. Opunerea
prrnctului de vedere sincronic celui diacronic poate
i,r,r'vi, in anumite condilii, cel mult unor necesitdli de
slrrrliu limitate. Un sistem unitar este in continuS'
sclrimbare, iar aceasta duce, in cele din urmS'' la in-
lor:ujrea vechii structuri prin una noud.

28. $ 3. CRITERIUL FUNDAMENTAL AL PROGRESU-
LUI SOCIAL
Societatea cs sistern
.in lumrna prem iselor enunf ate. o insemndtate deo_
sebirJ
.
penrr.u' cara".Lerizar-; ir;;;.;;rirri societirii in
ansarnblui ci o capdtl concepli,tnln.r-;,r d" fo;;;fi";;.
$ucrara, ..aI" presupune: l) considerarea socieldtii c;
un ansamblu inchegaL de relatii so"lai" ;;;;i;;t.,
in ulLinrd instanti, de via!a ri"t.riuia"a societdlii, A;
Ior.tele d. p.99qltj. i.a. ,.r"f ;il;;;;"-ice; 2) consi_
derarea societAtii in schimbare .ont inud,
"";i;rll;;
trepte catitativ'deosebite ca;;"*" ;;;;;d in mod nece-
sar ;i sint caracterizate printr_un
""rrit "il.];f f;;_
!elor de produc!ie, p"i,i ,"luqii'*"oio-1.., sbructurd
de r"lasd, o ordine poliricd qi j".,d;;; specif i.l;
-bj
gxisl.enta.,rlui_pro"", istorlc .o'nf, irii'i" sensul cd ln
tstoria diferitelor popoare se pot constaLa tendinle ro-
mune i n su ccesiu d"a lormal ii, n i i";';r,
";"i
#' il":';; ;il
!r1]g
unei mari. q.i. profunde ai*.riiail"de forme si as_
pecte caracteristice.
MajoriLatea gi nd itori lor r.on{ empora n j care a bordeazd
prob lema progr"esulrr i ro* i"iuJmli"-' ."'r oate indoiej ile
semnalate.in paginile anterioare
- dezvortarea conti-
nuu ascendentd a for!,elor de productie, indeosebi a teh_
nicii, ca,u.n_fapt evident. bupd Raymond Aron, se
l:11.,
vorbi despre progres in acesL domeniu p.ntr, .a
exrsla o masurd simpld a dezvoltdrii tehnicii: gradul
ln,care omul este capabil sd utilizeze in folosul Iui for_
I'eIe naturale sau cantitatea de energie de care fiecare
individ al unei anumite
.societi.tl poat,e dispune.
o,1n acest Lqens, progresul oocietd,tii o'nnti*porane !n ra"
54
1,,,r'l {'u societ5lile trecutului este evident, izbitor"l.
t t )glrrrrn qi Nl. Nimkoff , chiar dacd ii refuzX numele
rlr. ;rlogres, sus!in si ei ideea procesului cumulativ de
,l,,zr',rll,are a culturii materiale, exprimindu-l printr-o
r rrllirr cxponen!ialdz. In acelasi sens, Jaspers vorbeqte
1lr,;:1rlr) progresul tehnicii omeneqti, care incepe cu prim,a
rrrrr,rlt,ii si descoperirea focului qi se dezvoltd infinit
,,r r','grrla[ pe baza unei cunoaqteri qtiin!ifice a naburii3.
t iirrlil,orii cita.ti mai sus se opresc ins[ ]a enun,tarea
;r',,rrlor adevdruri, manifestind scepticism sau chiar
rr'luzirrd s5. vorbeascd despre progres in cazul altor do-
rrr,,rrii ale vie,tii sociale qi indeosebi al societfl,tii in an-
'r:rrrrlrlrrl
ei. Pregnani se exprimS. in aceast[ privin!,6,
rlr, ;rscnrenea, Jaspers: ,,Nu existd decil un singur tll.od
,lr' lrlogres, acel al ra,tionalizdrii. Orice alt produs al
1,,.rr'irrlui creator al omului este totdeauna unic, fiind
l r'onsecintd a manifestdrilor fiin,tei in persoana ome-
rrcirscli... Singur[ ra,tionalizarea, in mdsura in care se
:r.j rrrrge la ea, admite o repetare identicd qi o extensiune
l;irgir. Ea poate fi insuqitd identic decdtretolioamenii.
,r'lio greqealS de a lua ideea de progres? care se afld
rrili la locul ei, pentru a o transpune in toate domeniile
,rp,ilil,ului;i ale istoriei in general((4.
'
l'r'oblema care se pune dupd asemenea considera!ii
.rlc tlacfl putem vorbi despre societate ca un intreg,
'lrrli diversele fenomene, acliuni, institulii de o mare
, lr,r'ogenitate care compun viala socialI constituie un
,,,,r,rmblu unitar qi dacd progresul in domeniul behnicii,
:,1 rrneltelor de produc,tie influenleazd dezvoltarea in
;r, clasi sens a acestui intreg. Cu alte cuvinte, problema
l,r'osresului social este indisolubil legatfl de cea a de-
t,rrrninisrnului social. Conceptul marxisb de forma!iune
,,,,rial[ inc]ude ca un moment esen,tial ideea determi-
rrisrnului social, a determindrii tuturor rela,tiilor qi
r,lrrnentelor vielii sociale, in ultim[ instan,td, de cdtre
v iirl,a materiald a societd!ii. Aceastfl idee constituie teza
I Raymond Aron, op. cit., p. 80.
? W. Ogburn and M. Nimkoff, op. cit.,p.511 .
:i K. Jalpers, La bombe atomiqui et l'evenir de l'homme,Paris,
llrrchet-Chastel, 1963, p. 346.
4 lbid.
55

29. fundamentai5 a concep{iei materialiste asupi.A iston
riei qi a fost supus[ de ]a crearea acesteia unoi vii dez-
baLeri.
Vorbind despre formaliune sociali, avem ln vedere
in primul- rind rela,tiile economice care corespund f ie-
cdrui stadiu de dezvoltare a fortelor de nroductie si
care desemneazd specificul calitaiiv al forria-ti;;ii ;r;-
pective. Analiza fdcutd, la timpul lor, de cdtre Marx
qi Engels a modului ln care relaliile economice s-au
dezvol-tat qi s-au modificat in corelatie dialecticd cu
forlele de p-roduclie, cu tehnica n-au'fost aezminlite
de cercetS.rile ulterioare. Evidentiind faptul cd Marx
a pus accentul pe importanla primordiald'"
"otrallliio"
ec.onomice, a,forlelor sociale de produc!ie qi a aplica-
liilor qtiinlifice ca tot atilia factbri ai iransformdrilor
istorice, cunoscutul arheolog V. Gordon Childe con-
chide: ,,Conceplia sa realistd asupra istoriei s-a impus
oamenjlor. de qbiin!d independent de pasiunile paiti-
zane suscitate de alte aspecte ale marxismului.- pen-
tru_marele public de azi gi pentru specialigti, istoria
tinde din ce in ce mai mult sd devind istoria civ'ilizatiei,,5.
Concluzia lui G. Childe este bazat[ indeose'bi pe
locul deosebit de insemnat pe care a lnceput sd-l ioace
in studiul istoriei omenirii aga-numita,,preistorie'i. In-
cepuLurile aventurii umane potfi cunoicute lndeosebi
prin intermediul vestigiilor culturii materiale, a r{-
mSqifelor uneltelor, clddirilor, mijloacelor de transport.
Nici un arheolog nu incearcd sd explice aceste indelun-
gate perioade in istoria ornenirii prin idei, ci printr-o
anumitd organizare a producliei si printr-un tip cores-
punzS.tor de economie*.
t V. ^Gordon
Childe, Fdurirea cioilizaliei, Bucureqti, Editura
gtiinlificd, 1966, p. 32.
* Toynbee manifestd rezerve fald de o asemenea argumentare,
considerind cd.,,savantul nu trebuie sd devinA sclavul materia-
lelor de studiu pe care sursa i le pune sub m1n5.,,. (A. J. Toyn-
bee, L'histoire, Un essai d,'interpretation, Gallimard, Paiis,
195{, p.2-{7). Obieclia lui Toynbee nu este insd lntemeiat5,
deoarece, G" Childe, ca 1i al[i istorici gi arheologi, are in vedere
nu numai faptul ch principalul lor material de lucru este din
domeniul mijloaceior de produclie, ci gi cd intreaga via!6 a unor
societdli de mult apuse poate fi reconstitr-iiti cu ajutorul unui
asemenea material.
56
l)irr nu numai grandioasa ldrgire a orizontului istoric
lir, r.r l,i posibiid de progresele arheologiei, ci si analiza
1'r',rlr llmelor contemporane este semnificativd-sub acest
;rrlrcoL. Nici un sociolog serios, de pildd, nu neagd in-
llrrrrrl,a importantelor descoperiri qtiin!ifice-tehnice
;r lc {rpooii noastre asupra rela,tiilor economice-soci-
:r lr'. Unii sint inclinali chiar sd exagereze aceastd
rrrllucntS, dizolvind pur qi simplu rela!1ile social,eco-
rrorrrico in cele tehnice, altii trag concluzii eronate in
, r,('ir 0e priveqte natura transfoimdrilor social-econo-
rrr ir,c ps care le impune revolulia tehnico-qtiin,tificd.
I'rrl,ini sint ins{ aceiacare ignoreazd orice coresponden!,d
rr;rrr rlcl,ermindri reciproce.
ll ificu]tdlile si controverseie apar mai puternice insl
lrr cclelalte nivele ale vie'!ii sociale, in legdturdcu insti-
lrrl iile_qi ideile, cu raportul dintre bazd"qi suprastruc-
I rrrii. IJnele manifestdri stingace de,,deduc!ie-,, a idei-
l,,r' din economie, fdcute in numele materialismului
ir;lo1is, manjfestdri impotriva cdrora a protestat cu
r,rrcrgie incd Engels, au dat prilejul la tot felul de atacuri
irrrprol,riva. unicei incercdri gtiin!ifice de explicare inte-
g1r'irlii a vie!ij sssirle. Inlelegerea tezei rnarxiste pri-
virrtl determinarea suprastructurii de cdtre bazd pre-
riu l)lrne insd considerarea ei multilaterald., evitarea rinor
rirrrlrlificdri exploatate de cdtre adversarii concep.tiei
rrrrt,erialiste asupra istoriei. ln acest sens trebuie nvilte
in vedere urm5toarele: a) baza nu determind direct
l{rir[,c fenomenele suprastructnrale, raportul respectiv
;rrosrrpunind o media,tie adesea destul de complexd;
lr) I'cnornenele suprastructurale se transformd iniondi-
( iilc existen.tei unui material acumulat care determind
I,rrrne gi tendinle specifice de dezvoitare; c) determina-
lr;r r;uprastructurii de cdtre baz[ trebuie consideratd.
irr cadrul unui.raport dialectic in care rolul suprastruc-
I rrrii poate f iadesea principai ; d) determinar'ea supra-
rrllrrcturii de cdtre bazfl nu inseamnd explicarea tutu-
r', rr' lransformdrilor suprastructurale prinlenomene eco-
rrornice corespunz,dtoaie; inci Engels considera cd ln-
r .r'r'&re& de a explica asemenea fenomene ca existenta
lrlltirui stdtule,t german din perioada respectivd prin
lirrt,ori economici ar fi aproape ridicold.'
57

30. Enunlarea acestor cerin.te ar putea suscita intreirarea
dacd ele nu constituie rezerve care anuleazd insdsi aser-
tiunea fundamental6 a determindrii suprastructrlrii de
cdtre bazd. in realitate, ele exprimS- doar faptul cd
raportul dintre bazd qi suprastructurS. nu trebuie pri-
vit ca avind loc intre dou5 entititi abstracte care exist5
independent de ac!iunile, interesele si vointa oamenilor.
Marx a demonstrat magistral in Capitalul cd dialec-
tica celor mai abstracte categorii eConomice se reali-
zeazil. in fapt prin activitatea oamenilor6, contradic!iile
mdrf ii, de pildd, fiind de fapt contradic!,ii dintre-oa-
meni, dintre grupuri sociale, dintre clase. Acest lucru
este adevdrab qi perrtru categoriile de bazd si supra-
structurd. Un anumit sistem de relatii economice nu
genereaz{ in mod automat anumite institulii si idei.
El creeazd ins5. un cadru de care in mod obligatoriu,
constient sau spontan, oamenii trebuie sd .tind seama
in organizarea vielii lor sociale, a instituliilor lor qi
care-si pune amprenta asupra ideilor pe care le vehi-
culeazd. Suprastructura reflectd baza nu in sensul cI
ar copia anumite trisdturi ale bazei. De altfel, expresia
de copiere nu poate fi utilizatd decit rnetaforic, avind
in vedere deosebirea radicald de naturS. intre fenome-
nele desemnate prin cele dou5. no,tiuni. ln lumina da-
telor qtiin.tei contemporane, isi face drum din ce in ce
mai larg ideea ch reflectarea ca act creator inseamnd
elaborarea unui anumit ,,model" a cdrui corespondenli
cu realitatea obiectivd se verificd in practicd. O ase-
menea reflectare are loc si in ce priveqte suprastructura.
Baza nu este reflectat[ mecanic in suprastructurd, ci
oamenii isi fiuresc institulii qi idei care, in procesul
practicii, iau forme mai mult sau mai pu,tin corespun-
zdtoare orinduirii economice existente.
Profund instrucbivd pentru intelegerea dialecticd a
raportului dintre bazd qi suprastructurd este interpre-
tarea pe care o dd Cl. L6vi-strauss acestui aspect esen-
6 Vezi K. Marx qi F. Engels, Opere,vol.l3,Bucureqti, Editura
politicd, 1964, p. 9.
58
lirrl ir.l gindirii-marxjs.te?, ardtind cd admite, ))asa cum
irrvrr{,ii materialismul istoric", posibilitatea de a,,trece
plirr l,ransformare" de la sbructlrra economicd sau de la
r'('ir il raporturilor sociale la structura dreptului, artei
rr:rrr
.religiei. Cl. Ldvi-Strauss previne impotriva unei
irrltlogeri mecaniciste a acesteitreceri: ,,Marx n-a pre-
lrrrs insd niciodatd cd aceste transformdri ar fi de un
rrrrrgrrrtip, cd ideologia n-ar putea declt sd reflecte ra-
l,olt,rrrile sociale la fel ca o oglindi. El socoteste
, ;r lceste transformdri sint dialeciice qi, in anumite ca-
auli, cl se chinuie mult pentru a gdsi iransformarea in-
,lislrensabild care pdrea, la prima abordare, rebeld ana-
IrzcittS.
naliza reia!iilor dintre diferitele elemente ale vietii
rr,,r,iirle in dinamica lor permite considerarea societd!ii
lrr rrn sistem concretizat-in categoria de forma!,ir,tre ,o-
, irrlir. Legea corespunderii dintre fortele si'relatiile
,1,, grroduclic,.formulatd in cadrul conceplidi rnatdria-
lrsrrrului istoric ca o.lege fundamentald a vielii sociale,
,,1 iirlcctica produc.tiei, .economiei qi suprastructurii duc
l;r in-!elegerea istoriei ca succesiune a forma!iunilor
rroriale. Sint astfel sati,qffsu1s cerin{,ele de proiesuali-
lrrl,rl, continuitate, legitate pe care le-am'considerat
, rr o premis5 necesarl a progiesivit[tii. Fiecare forrna-
liurre.so.ciala r_eprezintd o n-oui lreaptd a progresulul
i,rtnrrrr. ,, ln linii generale
- scria Marx in t85g _,
nrorlurile de produc!,ie asiatic, antic, feudal qi burghez-
? ln-paginile acestei lucrdri, ne referim in mai multe rinduri
lrr unele idei ale lui Ct. l,6vilstrauss, care exercitd o influentd
1,r'o f undd
.ng .num-ai asupra etnologiei-r' ci qi asupra tntregii gin_
,l iri social-filozofice contemporanc. problema raportulu'i diitre
, ,rrrceplia lui L6vi-Strauss qi marxism est,e azi mult discuiatd.
lllr"iti sd amintim in aceas'td privinld mhrturisirea marelui et-
rrr'.lr.,g.fr.ancez cd-5i propune ,,sh reiniegreze in curentul marxist
:r, lrizitiile etnologice alc aces.lo,r ulLimi cincizcci de ani,.. (,4n_
rlrro.pologie structurale, p. 864.) Chiar dacd am incercat s[ ne dis_
l:rrrtiirn intr-o serie de probleme qi in primul rlnd in problema
t)r',lHrosului _. de parerile lui Levi-Sl,rauss, nu putem sd nu
: rtl,liniem
- ea de alLfel numero$i marxisLi - alltud jnoa des_
, lris[, plind de simpatie qi comprehensiune'a acestui savant fale
rl,,r'oncepf ia materialisld asupra victii soeialc.
" Cl, Ldvi-Strauss, An tllipologie stru.ctu.rale, paris, plon,
l:r58, p,366,
59

31. modern reprezenbau respectiv epoci de progres al
forrna!iunii economice a societ5,tii"e..
O asemenea inlelegere a progresului social ca suc
cesiune a formaliilor social-economice nu implic5 d
la inceput criterii de valoare gi cu atit rnai ptlin apre-
cieri subiective. A spune cd orinduirea feudal5 repre-
zintd un progres fald de orinduirea sclavagistd nu in.
seamnd. a-afiima c5'prima este.mai buni decit a doua,
nu inseamnH situarea pe pozi,tiile feudalismului,. ac
ceptarea valorilor acestuia. Co^nstatarea progresului so
ciil este rezultatul analizei fenomenelor sociale ca
ne indic[ esen!,a acestora Ei tendin,ta lor de dezvo]tare.
Otriec!ia care s-ar mai putea aduce unei atare
no,tiuni de progres ar fi caracterul ei superfluu, iden^-
tificarea ei'culvolu!,ia in timp, ale cirei trepte ar fi
prin defini,Lie calificate drept- etape ale progresul-ui
ie-am mai'referit la aceastd obiecl;ie cind arn vorbi
despre clezvoltarea stiinlei qi intr-o anumiti mdsur
argilm en^tele aduse u'colo p ettitu, dezvoltarg u p"oql::
T
pe o linie ascendent5, de. la inferior la sup.erior,. da
aceasta nu inseamnd cd fiecare moment al dezvoltdri
sociale rerrrezintd automat un progres fa{[ de cel an
terior. ln'aceast[ privinld trebuie sd linem s-eama- d'
urm[toarele e]emente: ln primul rind, faptul cd dez-
voltarea societd,tii nu este un proces Jiniar, -cd
ea pre-
zint[ meanrlre, ocoliguri, ddri inapoj. Criteriul progresi-
vitfllii ne dd posibilitate Locmai sd apreciem ce repre
zint* un pas inainte gi ce reprezi.nti u-r.l pas inapqi s,ar
o stagnare. In al doilea rlnd, dezvoltarea diferitelo
leri $i popoare este, lntr--o insemnatd parte a istorie
ldri qi popoare este, intr-o Insemnara p
ior, inegald, aceaste inegalitabe putind f i, de asemenea,
apreciaf,d ln lumina criteriului materialist-istoric al pro-
a unui fenomen social sint valabile pentru societate
in ansamblul ei. Progresul social este o lege a-dezv,ol-
t5rii istorice. In ansamhlul ei societatea se dezvol
giesului social. In al treilea rind' o orinduire sociald
ieprezentind un progres fali de cea anterioari poate
avea in dezvoltarea sa stadii ascendente si descendente'
0 K. Marx qi F. Engels, Opere, vol, 1.3, Bucuregti, Editura
politicd,1964, p, I'
60
I n sl irqit, progresul are loc prin lupta dintre forle opuse,
, ;u'(,r irl societatea bazatd pe proprietatea privatd, are
rrrr lirracter antagonist. Aceste forle qi ac,tiunile lor
rrl.r'ice sint progresiste sau reaclionare in raport cu
1'r'zil,ia lor fa!,d de cerinlele obiective ale dezvoltdrii
rr,', irrt,tibii.
l'l i'identierea caraoterului de proces orientat al dez-
r ,,lliirii sociale dX posibilitatea descoperirii criteriului
lrrrrrlirmental al progresului social in lumina celei de-a
,l,,uir premise metodologice enun!ate in paragraful an-
l'r'ior. Acest criteriu, in virtutea cdruia poate fi in.te-
lr,;r rle ce fiecare formaliune social[ reprezintd un pro-
;1r'r's I'at,I de cea anterioar5, il constituie, in formularea
lrri l,enin, interesele dezvoltdrii for{,elor de produc!ie
;r ll sociglfl1ii. Dezvoltarea for.t,elor de produclie a con-
rlrl ionat iesirea omului din anirnalitate. Pe mdsura per-
llll,ioirdrii forlele de produc!,ie, omul si-a subordonat
llr'1rt,at fortele naturii, a devenit din ce in ce mai mult
rrl ripin al acesl,eia.
I tr' :,roltarea forlelor de prod,ucpie gi progresul de ansamblu
,r I societd.lii
l)czvoltarea fortelor de produclie are rolul determi-
rrurt, in dezvolbarea societ6!,ii. Superioritatea, progre-
r,rrl noilor rela!ii de produc.tie rezultS. tocmai din fap-
I rr I r[ ele apar pe baza unor for.te de produc!ie dezvoltate,
,'rrrc depiqesc cadrul vechilor relalii de produc,tie qi
, r,r' un nou cadru dc dezvoltare. Noile reia.tii de produc-
lirr atluc cu sine noi legi si forle motrice ale dezvoltdrii
,,,,,,iel5tii, un nou mod de organizare a muncii, noi sti-
rrrulente in produclie, creind condilii care favorizeazd
,ltzvoltarea si folosirea mijloacelor de produc{,ie) pro-
lrcsul qtiinlei si tehnicii.
tln indice esenlial care exprimi superioritatea unei
,rlinduiri sociale este productivitatea muncii, ritmul
rrrai rapid de cregtere a acesteia. Studiul societ5.tilor
primitive a dovedit astfel ci productivitatea muncii
irr cadrul acestora era sub nivelul celei atinse de civi-
liza!iile veehiului Orient, de antichitatea greco-ro-
61

32. rnanl. La rindul ei, productivibatea muncii din anti-
.frli"i..t" inferioar['celei din evul mediu'Avintul ci-
tlfirnti.i materiale din Grecia sau Roma nu s-a dato-
;;il;;i ptodu"tivitdli a muncii deosebit de inalte, ci
lna"o*"niconcenbrdrii de hogrilii si for{5 do muncd aca-
p;u;; de la comunitllile trll'ale inconjuritoTl;i -^1-
i'i. d" importante descoperiri tehnice' ca maqlna cu
vanori (asa-n,,mitul enlipii alnxandrjl'' l;inc cttnoscuL
,1.'medliic cartezienc Oln t.polrrl al XVll-lea), nroara
Ju
"i"t
(consideratS. ca o miuuno realizat5 de alexan-
drinul Heron; , moara de ap[ (cinl'at[ in versurile lui
i;iiphil"t ai'n niranl), nu gi-au pulut gdsi o generali-
u"r.'Jutntitl cadru]ui' socihl ingust pe care-l oferea
o."1t" *"t*te descoperiri so ci etatea sclavagistd. antic510'
t,rtfrn n""""dent[ i dezvoitdrii productiviti!'ii muncii
noaie fi consIelald qi jn des[igrriarea ulLerioard a isto-
i'ici o*en itii dat a avem in vedcre 1'r'r ioadc de limp des-
lul de intinse qi cifre medii care nr se refer5 la un grup
."-r.i"t a. teri. ci la ansamblul socielal ii respective'
-
Afi''*n."a lolrrlrri in ultimi inslarrIa delerminanl al
fortelor tle prodrrclic in via!a social6 a ge ncrat' nume-
roase dis.u,Lii. In unele matrualc sau arl icole, l'ormula
i.,i l{ut" dipd care moara ctr-abur genereazd societa-
iuu ..t capiialistul industrial a fosL interpretat[-in
,rrod *i-piist ca o determinare rnecanicS'' automatS' a
l"it"g"f"j complex social de cdtre o inven!'ie tehnicS'
Ca o ieaclie fage de asemenea interpret{ri vulgarizante,
alte interpret[ri, postulind caracterul
',total"
al vie,tii
sociale, au subapreciat inslqi ideea rolultri deterrninant
al for!,elor de produc!,ie. Aceste rliscu!ii impun anumite
precizS.ri:
a) Forlele de produclie nu se rcduc la tehnicS', ci
constituieun sist-ern de factori obiectivi (mijloacele de
produc!ie in cadrul cdrora intrd tehnica) qifactori su-
f iectivi (omul ca for!,[ de munc[ qi crea,t'ie) ; mai mult
-
dupd cum remarc[, cu justele, f]tienne Balibar - de-
finirea lor nu poate fi redus[ la o simpl[ enumerare
1o M. Magalhaes-Vilhena, n Quel aaenir o,ttend l'homme,P -U.F,,
Paris, 1961, P. 34.
62
(populalie, maqini, qtiin!d)11, ele fiind raporturi so-
ciale,^raporturi omeneqti.
h) In,telese asbfei, for-tele de produc.tie se afld in co-
lclatie dialectici cu rela!iile economice nu ca doud
l'rnomene deosebite, ci ca doud laturi ale aceluiasi pro-
r,cs social
- activitatea de produc,tie. Caracterul, vo-
lrrmul, ritmul for!,elor de produclie depind in mare m5.-
srr[ de cadru] economic, de relaliile de produclie.
llolul determinant in ultimd instan!{ al fortelor de pro-
rlrrc!ie trebuie in.teles doar in sensul ar5tat de Marf, cd
lormatiunea social5 nu dispare niciodatd inainte de a
l'i dezvoltate toate for,tele de produc!ie pentru care
cra destul de larg[, iar noile relalii de produc,tie,
srrperioare, nu apar niciodatI inainte de a se fi matu-
lizat, chiar in interiorul vechii societii!,i, condi-tiile
lor materiale cle existentS.
ln corelalie dialecticd'cu relaliile de produc!,ie, for-
(ele de produc.t,ie determind direct sau indirect si cele-
ialte dornenii ile vielii sociale. Progresul in via!,a ma-
I criald a societ6.tii determin[ astfel, in ultimd instan!5,
1,r'ogresul social, politic, cultural. Considerarea carac-
l,erului Ei nivelului for!,eior de produclie drept criteriu
suprem al progresului social presupune de aceea leg5-
l,rrra indisolubild dintre diferitele aspecte ale vie.t,ii so-
riale in cadrul unei anumite forrna!,iuni sociale. Vechile
l,corii asupra progresului erau vulnerabile pentru cd
rrnilateralizau in mod arbitrar un anumit aspect al
lrrocesului social, ridicindu-l la rangul de criteriu fun-
rlamental al progresului. in fond, conceptia idealistd
rr L. Allhusser, E. Batibar, R. Iistablot. t-ire ls..Qqpinzl'', lome
I [, Paris,Fr. Maspero,1966, p. 225. De acord cu aceastd rcmarcd
;r lui Balibar, nu putem adera insi la concluziilc sale dupd care
rrumai confundarea forlelor de produ.clie cu lucrurile, desconsi-
rlcrarea eterogenitii-tii elementelor care trebuie adilionate ar
lrrrt,ea conduce la ideea dezvoltdrii for{elor de produclie. Dupd
iriost autor, chiar termenii folosi{i de l{arx de ,,nivel" sau ,,grad
,lrr dezvoltare" al forlelor de produc!ie ar^fi simple concesii f5.-
,,rtte concepliei evolu{ioniste dominante. In realitate, aqa cum
;rm mai aritat, for{ele de produc{ie ca raport social, ca raport
rrrnan qi nu numai ca tehnic.lsint ,,for{edobindite", produsul
rrrrei activitili anterioare carc se acumuleazd qi constituie fon-
,lrrl de continuitate al intregii istorii umane,
63

33. asuDra istoriei a deterrninat sl5biciunea diverselor teo-
;ii"i';;;;ti. J.tpt. progres'- Acest .lucrrr
a fost inluit
-i'i;A:il. k"nopfr. irit"tino teza dupd cate evolu{ia
L;i',i;i;;"t iI* ti ldcut in primul rind pe ldrimrrl
iJ.lfot. Xenopol men!ine lotuqi anumtte rezerve in
;li;i; ;;i';;i;".;illiniina cd peni-ru mersul evoluliei
til;i;;i't; ;ilh*;i' constituie o bazd unicd mai.p.u-
i*l;"ibile t..ii-iot*ele vie,tii materiale' c5 ideile
ii:itr*trl. "
,i-r"
"rta,
incorporale r11eor1lt ac!'iuni'
""i
*"i "i-sea
in fot-.fi' fugitive ale Iimbii' Concluzia
istoricului rorndn este c[, ii ceea ce priveqte ]t-o,qtg:,I1
istoriei, trebuie luat'e in considerare numal acele rder
nL".o*f" care sint impErliqite de trn grup. social c it
a;';iii;t;;nat. Ei igi tll scarna .d "t'vol.u!ia' ''arc
are
"."oiudeunterendeoanumeconsisten!5-pentrrra-ql
"""r.it"
u.liunea sa modiiicaboare, n-ar puteS alege pe
;;;i;^;i iau;tot indivir{uale, a cdror cxislenf I esle ele-
**at-i" mod necesar, va trebui ca ea s5' aclioneze asu-
"r"
lAtifot celor mai stabile, asupl3 acelora de carac-
#; ;;;;;1, ;; i;cil;;;1t . R erlii" i"'i ideaiist, .Xenop
ol tq i
ffi $;;"ae- necesitatea unui teren mai consistent
nentru fundamentarea evoluliei progresive a socie-
iaiil. el nu poate insd depdqi,Sttl:t,9 constatare' .
'-Notlrnot ab tot-ntitine sbciaia,cldditd lt :"lTtll3
toutttiuti*fd asupra isboriei ogl indeqte insd ansami:tut
i-i"iiii"- "ie1ii
Jociaie- intr-o
"e.t1na-
{at1: t5dlTi.l::
fi;;ffi;all."*i"ntea l,or, in ultihrd instant';' de cdtre
un anumit mod de p;";;;!it' a1i"a."-rtu pe'o'astfel
-de
trotiuo". concep!ia
-materialist-isl
oricd asupra ProgTe;
r"fri ",i
mai absolutizeazd' o laturd a procesulur socral
ffi;;;; "i.ute,
deoarece forlele de produc!'ig i" tol,nJ
tatie dialecticd cu relaliile de prorlucIre delermrrla
anlamblul fenomenelor sociale, dezvoll area.progresrva
;';;;;;" insemnind - lntr-o mdsur5 mai mare sau
r""i ttite. mai curind sau mai t'itzitt - gi dezvoltale.a
r,"nnta*iun a celorlalte laturi ale-procesulut soclat'
t'bttin'Juit* sclavagislS este asLfel superioarE comu-
nei orimitive nu nu--ui sub aspecLu.l-produt livitdlii
;;.[ii];t qi prin aceea cd in conditiile ei s-a inregts-
Ilat o dezvoltare social-culturald necunoscutd comunei
lrlimitive. Engels a ironizat aprecierile vulgarizatoare
r,irrc condamnau sclavajul ca o insbitu,tie nelegiuitflrs.
lil ardta cd sclar.agismul a {[cut posibild pe o scird mai
irrt,insd diviziunea muncij intre agriculturd qi industrie
qi _a
permis inflorirea lumii vechi, a antichiidtii elene,
rr Imperiului roman. Dar fdrd aceastd bazd a elenis-
rrrului gi a Imperiului roman, nu ar f i existat nici Euro-
lrir moderni. ,,Nu trebuie sd uitdm niciodatd cd intreasa
rroastrl dezvoltare economicd, politicX si intelectuali"a
rrr.ut clnept premisd o orinduire in care sclavajul e^ra
Iob atit de necesar pe cit de unanim recunoscut. in
rrr,est sens avem tot.drept,ul s5 spunem: fdrd sclavajul
rrntic nu ar fi existat nici socialismul rnodern,il4.
()rinduirea feudaid este, de asemeneaT superioard
srrh aspect economic qi social-politic orinduirii sclava-
risle. Situa!,ia iobagului se deosehegte de cea a scia-
r rrlui nu nrrmai pentru cE el puleasu u lilizeze rrnelte
rrriri perl'er.{ionaLt, dar si pentru ca ea ii permilea si o
rlcsfdsurare relal,iv mai. mare a posibilitdlitror rul.,
o participare mai actir.[ ]a diferi[e aspecte ale vielii
sociale.
Problema feuclaiismului a constituit un vitr subiect
rlc discrr{ie pentru teoreticienii progresului din seco-
lole al XVIIl-lea qi al XIX-lea. Evul mediu fiind con-
sirlcrat ca o patd de intuneric in istoria oamenirii
sirrr, dupd _expresia lui RcnouvierT ca o prdpastie sinis-
lrii intre douiicuhni luminoase
- antiihit-atea clasicS
s i Renaqterears, existenta unui asemenea regres ge-
rr,.r'a I pe o perioadh dc o mie de ani r.rca -serioise
,lilrcultdti in calea formuldrii unei legi generale a pro-
q'r'osului.'Dilema care se punca
"."r
oii id-iterea rinei
Itgi.generale a progresului qi tleci implicit a evului
rrr,'diu ca epocd. de progres, ceea ce pdrea de neconceput
r,lcolo.gilor antifeudalf ai progresului, ori consideraiea
,'r,ului mediu ca o intr-erupere ln istoria omenirii
i1 .5. M.q.l qi F. Engels, Opere, vol. 20, Bucuregti, Editura
1,,'iiticd, 1964, p. U5.
la Op. cit.,p.175.
..
ri P..Mouy, L'i!eq de progris dons l,t philusophie de Renouvier,
l';rris, Librairie philosophique J. Vrin,'Ig27, p. 48.
12 A,D. Xenopol, oP, cit', P' 6t'
64
65

34. gi deci renun!'area la ideea unei legi universale a pro-
gresului.
'-pui*ou*" ,,clilemi a evului mediu" rezulla dintr-o
roncenl,ie inEtrsld asuora isloriei, care ignora insemn{-
i"ioo'p"ttu,',fionerilor lelrnire, indeosebi in domeniul
asric,r,liur ii,'real iza be in evul med iu' i n aceastd perioad{
r-"uu re.pinait o serie dc unelte perfec!ionate, caplugul
"o
rout$, forme specializate de-coase gi seceri, imbld-
ciul; reaiizate incd in timpul epocii.romane' aseme-nea
oerlecbiondri nu s-au putut generaliza decil' in cadrul
inicii exploaldri individuale, deoarece presupuneau o
anumiLS'ini!iativd ;i dragoste de muncd' Perfec.!'io-
r,"r., [n*rtilot a permis" uLilizarea Tultipld qi in
concliLii mai bunc a calului Ia muncile agrtcole qt
transporburi. Inci in epoc.a merovingiand au {Pdrut
int.pliut;ru asolamenl-ului [rienal' iare va devcni
."t"ii.tlJic f eudalismuluil6. Concep{'ia care consi-
dera evul mediu ca o perioadS, de reg^res absolut nu avea
itr ,rJ.tu, de asemenea, l5'rgirea shrei civiliza!'iei- in
il""op", Jpari,tia unor noi liinbi culte in afara limbii
g*"r"qti' qi latitte, ceea ce a determinat o mai mare
ilultiiateialitate a culturii. De asemenea, mdrginind
procesul istoric la continentul europeaS' ac,e,ast1c91t
beplie ignora progresul realizat de multe alte.^![rt gt
p opbu"" I f aptui c ["centrul vie! i i cultural- qt i in.t if itt j;*
i",it*t in dsia pentru o perioadd de aproximativ 500
de ani dupd cdderea Imperiului roman'
C"pit*ti.mul reprezintd o noui treaptd a.progresului
sociai. Dezviluind laLurile negative ale capitalismului'
clasicii marxismului au subliniat, totodatd', progresul
pe care acesta il reprezintd fa,ti de orinduirea anterioa-
r[. Polemizlnd in
-Mizeria
fitozofiei cu acei care vedeau
solu.tionarea antagonismelor capitalismului in rein-
toarcerea la trecut, Marx scria de aceea:
,,In societatea actuald, in industria bazatt' pe schim'
boi indlrridual, anarhia produc!,iei, izvorul atitor mi-
zerii, este in acelaqi timp izvorul oric[rui progres'
Deci, una din dou5:
ls Vezi Charles Parrain, in Quel apenir attend I'homme , p ' 38 '
66
. sau vre!i propor,Liile juste ale veacurilor trecute.
rlar cu mijloacele de producfie ale epocii noastre. si
ttLuner
:j:,t:!l reac!,ionari_9i uLopiqti in acelaqi r,;mp;
_sau vrell,progresul fdrd anarhie: aLunci, pentruta
pastra f-orfele productive, renuntati la schimbul in_
dividual"l?. -
Reluind aceste teze impotriva romantismului eco-
,Jopi9, care critica capitalismul pe tema instabilitdtii
lui,. Lenin ardta cd^ aceastd instabilitat, .rt, ,i"
,,rrriag factor de progres care accelereaz6 dezvoltarea
socrald. qr atrage in virtejul vie!,ii sociale mase din ce
in ce rnar mari ale popula!iei, f{cindu_le sd reflecteze
asupra rinduielilor a.cestglvje.ti sociale gi <sd_si feureas_
r,d f'ericir-ear-singure.,18. Mai departe, Lenin dor,.rutiru
t'lementele de. progres ale dezvoltdrii capitalir-"t"i,
,,Dezvolt-area for{elor de produc{ie, socializarea muncii
il,l-1d.yf intregii societaj i, creqierea mobilitalii popu_
laLrer si a conqLiinlei ei ete.,,re
Progresul .
pe care-l reprezintd capilalismul in dez_
voltarea socialS rezu.ltd, prin urmare, pe de o parte,
rlin necesilatea istoric[ cri care a apirut' la un airumii
moment pe baza condi!iilor materiale create in orin_
,lrrirt'a.feudal5, pe de alld parl,e din fapLul ca elcreeazd
('ondrtlt maLeriale noi, care asigurd rniscarea mai denar_
l', a socieLd!ii. Cu alte t.uviirte. caoiLalismrrl neao;
l,'udaliro]r.1., pregdtind rondi(iile propriei *ale negfri
s r. ln tocu rlrr sa le pnnlr-o orind u ire su perioard. i n Za_
1t.t lulul, Marx a analizaI in mod con,-ret acesb proces,
,lovedind cd tob atit de inevitabil
"rm "apitdtisrnui
rr inlocuit, feudalismul, bendinta istoric{ a ciez'oltdrii
,'itpibal.ismului duce la inlocuirea lui printr_o noud
orinduire sociald, capabil{ sa asigure dezvoltaleamai
,lcparte a societd{,ii.- In condilrii'ie capitalismutui se
rrrr.sc, for!e de productje necunoscuLe pind atunci si,
l,rlodat[, se maturizeazi prem isele fiurirji unei fdr]
rrraliuni sociale in care bmul sd devini nu numai
ll.f{., Mqrx gi F. Engels, Opere, vol.4, Bucuregti, Editura
t,',1ilj94, 1963, ed. a lt-a. p. bg-loo.
,
1d
V.L Lenin,-Opere
"ornpltt",
vol 2, Bucureqti, Itrditura poli_
li,'i, 1963, p. 203.
ts Op. eit., p. 205.
67

35. stipinul naturii, ci qi al propriilor for!e sociale pe
care le fdureryte.
"
id..u dup[ care dezvoltarea ,forlelor de produc!i1
constituie ciiteriul fundament'al al progr.esulut socral
uri. t"tg rlspinditd in literatura filozoficir Er socral-
".flti"e--uoi.td.
Aqa cum subliniam in paragraful
5;i;;'tt,'"..'ioia.nrna argumenlelc pen[rrr a. exprima
;;;;i ;i "i
iorq"to. de prod;c! ie sin b s uf i. ienL de t on v j n-
;;i;;;;. Asttel, I 'S' Kon considera cu critc'iul pro.gre-
ililt^;; p"i.n li numai de ordin cantitatir" cd.dou[
iu"o-."u' ar putea fi comparate irr ceea q?. pli""El"
orosteti.,,it,at ei lor numai alrrnci cind sPe.ctltcul calt-
[ni'R, of acestor fenomene esle exprima[. prinLr-o,r'anLr-
i"il a"tn.-inat[. in acest sens, rolul for{elor de pro-
;;;; l;;;iiiui" au I'it'"'iu fundamental. al progresului
.*tda.-ott*trat pornind de la ideea cS,.dintre cele doui
il;il";i;;;a"i"i a" produc{ie, relaliile de produc-t'ie
;;"I ca.acterizate prin discoirtinuitate, in timp cc
inrt.t. Je procl uclie sint carar-lei'izale prin dezvoltarea
.o"'il^tl , iurnrrlat i1'a., r'are Ppate ti.e-rprimala prin re-
i"iii """titative
plecisez0'-ln realitale insd' for!'ele
;;';'"d;;!i. tt iaracterizeazr atit ryll ::ll:ll':li
""rrt'it*tl"u,
cit qi prin schimbdri calitative' Supcrrorr-
i*i." """i'r.o.,
h6a de produclie rezidfl riu numai-ryi
"it"i" otitrrI ri'nd in crt'qterea canl iLatild a for{clor
;; ;;"5,;;ti., .ir i. ..,ou'"u '1i in. exlinde.ea rtnui ttott
Il
"
"J". l"rr'" ic ur,-,ductie, ''aiilal
iv deoseLril de .t'l an-
i.ii"t. Mnt* ub''b.a in aceasil p1ir. inLir dcsple ."ttrt
tittn- osos qi muscular al produc!iei" cltrtl tai'actett-
zeazva o anumit[ orlndtiire socialii'
--itt tlt,ut"tura nemarxisti ;i antimaruistti conlempo-
,ur-,a inf ilnim doua tlirerl ri principale in problnTg
'a.
portuli lor dintre dezvollarea forIelor de prodll.l le sl
it"il"t"f social. Prima, cle pe pozi!'ia net idealistX'
iru"ie insemniiLatea forlelor de produc!'ie asupra
.dez-
volieril sociale; cea de-a doua, dimpotrivi, unilatera-
l|zeazd.rolul lor,telor de produc!'ie qi indeosebi al tehni-
20 I.S. I(on, o poneatii istoritesltogo progressn
',)i !'?!.'I"^:r:'::-
pitii,a o prirod,e i-obgcestoe, Nloskva-Leningrad' l9Ju' lzcl 'Katt'
Nauk sSliR.
68
rrii, ignorind corelalia acestora cu celelalte elemente
ale o"rganisrnului social, complexitatea qi multipli-
citateifactorilor care actioneazd asupra vie.t,ii sociale.
Pentm prima din acesl,e direc!ii este- caracteristicd
pozilia lui A. Toynbee, care, examinind latura ascen-
'.lentd,,,t'reqterei" irr' ciclul civiliza[,iilor, respinge
ideea cd'aceasta ar putea f i determinatd sau cel pulin
caracterizatS. de dezvoltarea tehnicii. Toynbee se re-
zumd in argumentarea sa la o serie de exemple? cqm-ar
1i: caracteiul evoluat sub aspect estetic al uneltelor
r-rrosiere din paleolitic in contrast cu situatia din neo-
ii,l.,".i"a ,,r'ti-o pl.iot; tn*n locul lui ,,homo f-1bu1" i
rrerlcctionarea te'hnicii agricole ln perioada declinului
"ir
itlrhl;ui elene; rlc'zvollarea sistentrrlrri- exploalSrii
sr,lavagisLe in Amelit'a ca urnrare_a perfec!iondri.lor
tehnicE in manufacturile textiie etc. Faptele qi situa!iile
citate de istoricul britanic sint, flrd intloial[, reale.
llle evidenliaz[ ins[ ce] mult, complexitatea problemei
.si lu pot constitui un contraargument pute-rnic i*po-
iriva ideii rolului for!,elor de produc!ie in dezvoltarea
ascendenLi a societ5!,ii. Astfel urm5rile negative -ale
dezvoltdrii tehnicii pentru anumite domenii se explicd
prin faptul ci tor{ele de produclie nu debermin[ nici
ilirecr s"i cu abil mai puIin aul omat dezvoltarea a llllme-
roase slctoare ale r.ietii sociale ; dimpotrivd - aqa cum
s-a ardtat -, aici interr''ine un ansamblu complex de
f actori care pot lmprima procesului.un caracter contra-
clictoriu. in-ceea ce priveqte anumiLe perfecliondri ale
t,ehnicii in perioada de declin a unei orinduiri, acestea
vin mai curind sd confirme teza malxistd a dialec-
ticii forlelor productive qi rela!,iilor economice in sensul
c[ fortele nrbductive avansate determin[ necesitatea
1i creeazd posibilitatea inlocuirii relaliilor economice.
' Direc.tia sus-menlionatd se mai manifestd in incer-
c5.rile, frecvente in filozofia contemp.oratt4' it a opune
l,ehnica culturii, moralei, dezvoltdrii omului in ansam-
blul sdu. Aceste incerclri vor fi ana]izate mai pe larg
irL (aoitolul 7 al prezenlei lucriri.
Cei de-a doua tlireclie semnaiatd in problema les-
rretrtivS. tinde sd absolutizeze criteriul fortelor de pro-
,'l rrcl,ie. si reducJ dczr.oltarea societif ii la dezvoltarea
69

36. acestora. Caracteristicd in acest sens este teoria ,'sta-
diilor creqterii economice" a lui W.W.Rostow' precum
qi teoria ,,societd.tii industriale" sau teoria ,)conYerg^en-
iei sistemelor economice". Critica acestor teorii a fost
*d"tu" fdcutd in literatura filozofici rnarxistd2l.Este
necesar totuqi sd revenim, deoarece in legdturd cu
ea se impun inumiLe precizdri in ceea ce priveqte.in!e-
legerea sensului in care forlele. de produc!ie consbituie
criteriul suprem al progresului social.
Rostow iii propune sX dea o schemd a stadiilor dez-
voltdrii istori'ce care sd constituie un r5.spuns la ,'sche-
ma" marxistd a succesiunii forma.tiunilor 'sociale'
Schema lui Rostow include urmdtoarele stadii de creq-
tere: t) societatea tradilionald; 2) pregdtirea condi!iilor
penbru demarai ; 3) demarajul (in terminologia consa-
lratd ,,take-off'?;'; 4) cursa spre maturitate; 5) societa-
tea consumului inalt de mas522. Esen!,ial5 pentru
aceastd schemd., ca qi pentru altele care- au luat-o .drept
model este considetateu unui stadiu al ,,societE,tii tra-
ditionale" si a unui stadiu al ,,societd.tii industriale"'
i"irr *.n*t.u t-"t situa mai *olt" stadii intermediare,
dintre care cel mai important l-ar constitui cel al
,,demarajului".
" Tn luciarea lui Rosbow, no[,iunea de progres nu esle
direct folositfl, in virtutea unor imprejurdri specifice
in gindirea occidentalfl contemporalfl- qi care au fost
evif,en.tiate in introducerea prezentei lucriri. Aceastd
no-tiune este insi subiacent[
-intregii
argumentdri a]ui
Rostow. Trecerea de laun stadiu la altul arreprezenta"
un evident progres,iar Ielul suprem- al progresului l-ar
consbiLui sotieiatea ,,consumu-lui de mash"' ale cdrei
tr6sdturi esen.tiale ar fi intruchipate de dezvoltarea
Statelor Unite ale Americii. S5. vedem, de aceea, care
este conlinutul ideii de progres intr-o asemenea con-
2r Vezi A. Popper, StadiiLe cregterii economice - leoria lui
lil .W, iostow, ii' C ap italismul co nlemporan 9 i teor i a econornicd',
Iiucuresti. Editura p-olitice, 1965, sau Pierre Vilar, Les stad'es
iu d.ioieti'pprment historiqui, itr Quel apenir attend' l:'homme,
Paris, P.U.F., 1961 .
- -"-W.lV.
Rostow, The 'Stages of Ecanomic Growth, Cambridge,
University Press, 1961, P. 4'
70
.0pbie. Asupra ei greveazS. o serie cie deficienle gi erori
,,,,i'o o fac foartc vrilnerabild" Ne vom opri asupra'a doui
rlirrlre aceslea.
Prima dintre ele se referd la caracterizarea stadiilor
rlrzvolt[rii sociale. Elementul considerat aproape exc]u-
siv in aceastS. privinld il constituie dezvoltarea for-
lrlor de produc.tie, indeosebi a tehnicii. Rela!iile eco-
rrornice sint subapreciate. In mdsura in care in carac-
I,rrrizarea diferitelor societ5li intervin si alte elemente
sociale, institu,tionale sau spirituale, ele apar fdr5 le-
;1ilur5. organicS, fdrdexplicatie. X{odelului Iui Rostow
ii lipseqte o cerinld esen!,iald enunlatd anterior: inte-
1'r'rrliLatea.
Cealaltd deficien!,d se referd la faptul cd schema pro-
prrsd nu explicd trecerea de la un stadiu la cel5lalt.
lgnorind factori de asemenea insemndtate ca raportu-
lile de clasd, luptele dintre clase, revolutiile sociale,
llostow este silit sd recurgd la voluntarism. ,,Demara-
jrrl" este, in fond, explicat prinhot5rireaunei elite gata
sri facd sacrificii pentru a mdri procentul de investi-
{ii la peste 10"/o din venitul nalional. Schema lui
llostow este astfel lipsitd de un alt atribut esenlial
rrl unei conceplii asupra progresului: necesitatea.
Analiza concepliei lui Rostow este profund semni-
licativ5, prevenindu-ne impotriva unei in,telegeri abu-
zive, absolutizante a formulei dupd care forlele de pro-
rlrrctie sint criteriul suprem al progresului social.
Arrest criteriu arat[ de ce succesiunea formatiunilor
sociale reprezintd un proces progresiv, de ce o formali-
rrrrr: socialS. reprezintS. progresul intr-un anumit moment
rsl,oric. El nu constituie insI o cheie universald pentru
.irraclerizarea unui fenomen ca fiind progresist sau
lrl,rograd. Nu intotdeauna un fenomen chre-contribuie
lrr dezvoltarea fortelor de produc!ie este progresist.
I )c exemplu, perioadele de incordare interna!,ionald
rrrr dus intr-o serie de,tdri capitaliste la o anumitd
' r'('stere a produc,tiei, la o relativ[ dezvoltare a forle-
lol de produc,tie intr-o serie de ramuri legate de indus-
lliir de rdzb.oi. Un aseurenea fenomen nu este insd
, ilrrsi de pulin progresist, ci profund reac,tionar. De
rs(!menea, nivelul de dezvoltare mai inalt al forlelor
7L

37. de producLie intr-o anumitd tard nu poale duee auto-
*ui l* aprecierea cd aceastd ,tard -este
situatd pe o
treaptd su'perioard a progresului social decit alta cu forle
a" iroao..ie temporairdmase in urm5.' Este astfel
cunoscut
"5
o foi^oliune social5 nrr creeaz[ intot-
deauna de la inceput for[,e de produc{ie superioare ce]ei
anterioare, ci ar-e nevoie de un anumit timp pentru
aceasta. Formaliunea social5 noud este insd progresisti
nrin nosibiliidiile pe care le oferd pentru dezvoltarea
iorgefot de producgie, chiar dacd aeeste posibilil6ti -
daboritd greutS!ilor inceputului sau unor impre;urarr
de ordin"subiectiv - u-iu putut fi inc[ intru totul
realizate.
Rezolvarea unor asemenea prohleme impune rapor-
tarea la ansamblul formaliuni1 sociale carc' in virtutea
cril.eriului dezvoltdrii foiIclor de productie, reprczin-
Ld, progresul in epoca rcspectiva in iara respecttvS'
C."i .E contribuie la victoria sau dezvolbarea acestei
formaliuni este, in general, progresist. Dimpotrivd,
fenominele care impiedicd intr-o-Iormd sau alta dez-
voltarea formaliunii sociale inainlate sint conserva-
'toare sau chiar reactionare.
Progres ;i valoare
O asemenea raportare la ansanblul forma,tiu.nii socia--
le, la cerin.tele obiective ale epocii respective inseamn[
implicit o raportare la om,-a c5.rui ,,esen!e1'-- lqa
cutir areta Marx - consLituie tocmai ansamblul rela-
iiilor sociale intr-o epocd dat5' Aici problema pro-
iresului istoric ca leec a dezvoltirii sociale ilrtcrl'e-
i.ura
",
problema va16rilor. Neccsitatea istorica,-rela-
tiile dirrire clase si qrupuri socialc in dinamica lor se
concretizeazd inir-Ln"sisbcm de standarde' de norme'
de idealuri imp[rt[;ite de, majoritatea societX.lii *.u"
Jr
"trrmlt"
grirpuri'sociale in raport cu pozilia lor
social[. Diteiiteie fenomene, evenimente, miqcSri so-
ciale pot fi mai curind raportate la asemenea standarde
decit ia necesitatea obiectivd dcirei dezv5luire presu-
pune o analiz[ complexd ;i nu totdeauna ]a indemind'
72
Un cercetdtor al problemei progresuiui, P. Mouy,
analizind diferitele conceplii ale sec. XIX care puneau
accentul fie pe caracterul de lege al progresului, fie
pe caracterul sdu de ideal etic sau politic, intuieqte
c[ intre aceste conceplii nu este o pripastie atit de
mare: ,,O filozofie care este, desigur, pe de o parte o
Leorieqtiin.tificd, dar este totodatd ceva mai mult, pen-
Lru c5... implicd judec[li de valoare, finalitate, morali-
tate. Tocmai acest misterios amestec, poate instabil,
constituie prelul qi atractia filozofiei progresului. in
ea se intilnesc determinismul si finalitatea. realul
,1i idealul, fatalibatea gi provideila. In ea istoria qi
morala se intilnesc intr-o obscur[ sintezd"z3. Numai
cd. aceastd sintezd, lipsitd de elemente mistice, nu
esle atit de obscurd.
Ideea de progres, criteriile fundamentale ale pro-
gresului nu rezultd dintr-un anumit ideal moral ab-
solut. In ultimd instan.td, aceasta este esen-ta opozi!,iei
intre socialismul qtiinlific qi cel utopic. Ideea unei
orinduiri superioare care urmeaz[ s[ inlocuiascd orin-
duirea capitalistd nu rezultd in primul rind din anu-
mite cerinle etice, ci din analiza condiliilor materiale,
a tendinlelor de dezvoltare ale orinduirii existente.
,,Pentru noi - scrie Marx
- comunismul nu este o
stare care trebuie creat5, tn ideal cS.ruia va trebui sd i
se conformeze realitatea. Noi numim comunism mis-
tarea reald care suprimS. starea actuald. Condi.tiile
acestei migc[ri rezultd din premisele existente"2a.
Daci no!,iunea de progres social nu este subordonat5
unui ideal etic, ea nu este nici rupt[ cu desdvirqire
de un asemenea ideal, asa cum ar decurge din unele
formul[ri ale lui Kautski din lucrarea Etica ;i con-
ceplia materialistd a istoriei. Pornind de la ideea justd
o[ direc,tia pe care o ia in realitate dezvoltarea socia-
ld nu depinde de idealul nostru moral, Kautski ajunge
s[ afirme cd ,)acest idea] nu are ce cduta la socialismul
23P. Mouy, op. cit., p. 15-16.
2a K. Marx qi F. Engels, Opere, vol. 3, Bucureqti, Editura
politicd,1962, ed. a II-a, p. 36.
73

38. qtiin{,ifis"26, insemnitatea sa fiind recunoscut6 doar
ia impuls
'al luptei de clas[. In fapt insd, intre
socialismul Etiin.tif ic, intre in!elegerea qtiin.tif icd a
progresului social qi idealul moral este o leg[turd
indisolubild. Pe haza criteriilor obiective ale pro-
gresului social, se poate deosebi neb o atitudine progre-
sistd de una reactionar5. De altfel - aqa cum aratir
Lenin -, nurnai punctul de vedere deterrninist care
std la baza no!,iunii qtiin!,ifice de progres face posibil{
o apreciere strictd gi exactd a ac!,iunilor oamenilor.
For!a idealului moral al proletariatului decurge tocmai
din-faptul ci el se intemeiazd pe cerinlele obiective
ale progresuhii social. NIai mult, caracterizarea unui
fenomen politic sau cultural ca liind supelior sau in-
ferior altuia nu poate fi realizat5 totdeauna clirect
prin considerarea unor criterii obiective. Ea presupune
adesea un proces de valorificare in lurnina celinlelor
generale, bbie ctive ale progresului, oglindite mai
mult sau mai pulin fidgl in scara de valori a acelor
clase sau grupuri sociale ale c5"ror interese coincid
inbr-o anumit[ mdsurS. cu necesitatea istoricS., in con-
cep,tia acelor personalitdti care devin conqtiente de ea.
Valorile nu apar astfel nici ca principii extraumane
in lumina cdrora este definit progresul, nici ca elpre-
sie a unor preferinle individuale, arbitrare. Intre
progresul om-enirii si progresul valorilor ei existd o
lnterdependen"ld dialectic5. Acesta din .rrmti ar putea
fi asemuit cu qirul acelor indicatori fosforescen!i care
aratd din loc in loc direc.tia pe qoseaua adesea intorto-
cheabd a istoriei umane, care fac constient pe drume!
de aceastS. direci,ie. Uneori, aceqti indicatori dau numai
niqte lic6riri palide care pot insela, dezorienta; qo-
seaua este intunecatd, perspectiva nesigurd. Pin[ la
urmd insd, calea devine din ce in ce mai largd, orien-
tarea mai clard. Scdldat de eflorescen!,a de lumini a
valorilor pe care Ie dezvdluie marxism-leninismul,
drumul istoriei ia direclia din ce in ce mai precis[
a socialismului si comunismului.
z5Karl l(autski, Etica gi conceplia malerialistit a istoriei,
Bucuregti, Iild. P.S.D., p. 133.
74
Eviden.tierea_ impletirii dialectice dintre progresul
societd-tii- qi cel al valorilor ei poate ridica intretarea
rlacd definirea opera,tionald a- progresului enun!atd
lrr inceputul acestui capitol, definilie care face inillat
:rbstract,ie de orice_judeieli ae valoare, este justificatd,
rlacd putem_ vorbi despresensul unui proces social fIrS
:r avea in vedere in prealabii o anumitd tabld de valori.
L) asemenea intrebare se pune cu atit mai mult cr,l
lit unii 3"t9:j resping de plano nu numai o ruptur[
rl.intre qtiin!ific qi el ic, dinfre lege si valoare, dar con-
sider5. neintemeiatl chiar orice ionsidcrare a accslor
rlomenii in independen.ta lor relativd. Astfel Milan
l(angra, criticlnd anumite idei ale eticianului polonez
N4arek Fritzhand, considerd cd ,,ideile rnarxiste nu
sint nici qtiin!,ifice, nici nu reprezinti o {ilozofie a
isloriei, nici nu decurg din piemise empirice pur.e
si fapte empiric controlabile sau din proc'esul istoric
(o ataret a,ga cunx este e1"26. Pornind de la ideea lui
Nlarx cd via!,a sociald este esentiaknente practicd,
liangra este de pdrere cd problema primard nu rezidi
irr a ]dmuri ce este sau cum-este cev{, ci in a rdspunde
rlircd acest c.eva (exisl.entul, datul) poate sd Iie-alttel
rllciL este. In acelaqi spirit, lI. Mirkov ii - referin-
rlrr-se Ia Gramsci - afirmd cd o conceptie despre om
cu subiect istoric real gi cr€ator de istorie nu poate fi
lrirzatd pe existen{,a unor legi sociale obiective2z.
Asemenea pdreri conlin ca elemenl legitim preveni-
lca impotriva unei lnlelegeri mecaniste a func,tiondrii
olganismului social,
-eviden,tierea
ac!,iunii complexe
;r l'actorului subiectiv, care poate, in anumite lmpreju-
r riri_, chiar sd-se opund unor-tendinte dominante,'reali-
zind ceea ce Marliovid denumeste ,,posibilitdli istorice
rrrarginale", sublinierea momentului activ, breaior al
;rrrnctului de vedere al practicii ca punct de vedere
lrrrrdamental in gindirea marxist[. Cbncepbul de prac-
lir'[ exprimd insd tocmai unitatea dintre subieci si
,,l,iect, dintre teoretic qi etic. Aceastd unit,ate dialei-
:0 Mil:aq Kangra, Marek Fritzhand, Der ethische Gecla.nke beim
tungen-Marn, in Praxis "ry. IlIg67, p. lt6.
. 'r7 Mihailo* Markovid, Gramsci on
"the (Jni.ty of philosctphy antt
I'.liti1s, in Praris nr.3lIg6,., p. 837.
75

39. ticd nu exclude cituqi de pu!,in - cum considerd autorii
sus-cita!i - analiza fiecdrui termen al contradicliei
in sine, in existen!,a sa mai mult sau mai pulin auto-
nomd. 0 astfel de arralizd se dovedeqte a fi indispensa-
bil6 pentru in!,elegerea practicii. Altfel ea rimine un
concept nebulos, irrsesizabil'
Nu-este inutil in aceastd privin!5 sd citdm din post-
fa!,a la edilia a doua a Capiialului cunoscuta apreciere
a metodei lui Marx, cu care acesta s-a ardtat intru
tot,ul de acord: ,,1'Iarx se preocupi de un singur hicru:
s5. demonstreze, printr-o riguroasS analizd stiin{,ifici,
necesitatea unor anumit,e sisteme de rela!ii sociale qi
s[ constate in mod cit mai exact cu putin!5 faptele
care-i servesc cirept puncte de plecare si puncte de
spriiin. Esle absolut suficient daci, o dati cu necesi-
tlteL ordinii actuale, el dernonstreazl qi necesitatea
unei albe ordini, precum qi inevitabilitabea trecerii
de la prima la cea de-a doua, indiferent dac[ oamenii
cred sau nu cred acest lucru, dacd sint sau nu sint ccn-
qtienti de ar"est lur,'ru. Pentfu Marx miscarea sociald
este un proces istoric-natural, guvernat de legi 0are nu
numai cd sint independente de voin[,a, de conqtiin!,a qi
de intentiile oamenilor, ci chiar determind voinla, con-
st,iinta si intenliile oamenilor..."28.
' Analiza obieciivd a realit[!,ii istorice, a Jegilor ei
gi deci a posibilitd!,ilor de a schimba respectiva reali-
iate constltuie o laturd esen.tial5 a conceptiei marxiste,
chiar dac[ aceasta nu este singura ei laturd. Premisele
metodologice formulate anterior in vederea stabilirii
criteriulul progresului corespund de
-aceea
spiritului
acestei conieplli. Ele nu reduc prolllema progresului
la latura sa obiectivd, ci, permitind dezvdluirea crite-
riilor acestuia, creeaz[ terenul pentru inlelegerea dia-
lecticii obiectivului qi subiectivului, existen!,ei qi
acliunii, legii qi valorii.
Dacd in acceptiunea ei cea mai general[, no_!iunea
de progres nu presupune judec5li de valoare, aplicarea
ei li viata sociald conduce in cele din urmd la asemenea
28 K. Ifarx qi F. Engels, Opere, vol23, Bucureqti, Editura
politicd, {966, P. 26.
7b
iudec[li8. Rea]itatea social[ este in esen!flo realitate
irrnand. Sensul dezvoltdrii ei nu poate-fi de aceea con-
siderat in afara sensului pe care il dau oamenii, crea-
Lorii miqcdrii sociale, subiectul ei**.
Dialectica legii qi valorii in interpretarea progresu-
lrri social se distanleaz[ atit de solu.tia unilaterali
.,ontologizant6" care absolutizeazd existen!a din care
rlecurg oarecum automat valorile, cit qi de cea nu mai
pulin unilaterald a axiologiei idealiste dupd care mai
,lrrind existen!a se intemeiazd pe valoare. Progresul
sc d,ovedeSte a fi bazd a e,aLorizdrii ;i totodatii rezwltat
u,L acesteia, lege obiectivd;i totodatd' id'eal. O asemenea
lezolvare a problemei corespunde spiritului filozofiei
* De altfel, disiinclia radicali, de esenll pozitivist[, dintre
,jrrdec6!ile de fapt qi cole de valoare pe care se intemeiazi cele
rnai numeroasc obieclii la adresa conceptului de progres esle
,lin ce in ce mai mult supusi criticii din diverse puncte de
vcdere. Ohiar Ayer care a formulat rilos aceasti pozilie se
vede obligat, intr-un apendice adS.ugat ulterior uneia dintre
lucririle sale fundamentale, s5. faci unele rezerve fald de punc-
lul de vedere formulat inilial . El arat[ c{,,ceea ce pare a fi
o judecati de valoare este adesea o clasificare factuald a unei
rrcliuni, ca una care aparline unei anumitc clase de acliuni".
( ..f . Ayer, LatLgage, vdriti, Logiqu,e, Paris, !'lamrnarion, {95ti,
1'. l4t).- in literatura filozofic[ marxisti, E. FIahn formuleazi
i,osibiiitatca claborS.rii unor judecili de valcare din judecili
itc fapt, pornind de 1a corespondenla dintre ordinea valorilor
6i coielaiea unor obiecte in ordinea rangului lot'. Dl citeazd
, crcetirile lui Siebet care defineqte judecata de fapt ca ordo-
nare a unui obiect, intr-o clasrl, iar judecata de valoare ca rapor-
lare fali de altii clasii de acelaqi ordin qi prin aceasta fa!E de
rrlriectele clasificate in aceastd clasi (I). Ilalnn, Idt:ologie u'nd'
llrkentnniss, in ,,Akten des XIi-ten Irr'uernal,ionalen Kongres-
scs fiir Philosophie, Wicn, 1968, p.489--490). Pavel Apostol
rrriinite de asemenea posibilitatea reduclici unei propoziliuni
Jirescriptivc ia una clescriptivii considelind cI ,,echivalen!a
r:a intemeiere semanticir iniensionalii a celor doui categorii de
giropozi{ii... inf irmi opozi!ia ireductibilii sLatuati intrc pro-
;,oziliile care formuleazS. normc et,ice si propozi!iile constala-
live-admise in qtiin![" (l']avel Apostol, Norm5. etici. 9i activi-
iafc normatl, Bucuregti, Ed. qtiinlific5, {968, p.41 - rr8). X{e-
tuda respect,ivir ar putea f i folositi mutatis mutandis gi pentru
propozi!iile apreciative implicatc de metoda dc progres.
** I'roblemele progresului social nu pot fi de aceea rupte
,[o problencle outtlui, asa cum sc.va arlta mai arnlnunlit
irr i:lapilolcle de siilsil aie c:-"ir{ii.
77

40. l,r
i
JL
I
,1i
rrrarxiste care reaiizeazi, pe temeiuri materialiste, unita-
tea dintre qtiin.tific si etic, dintre ontologic si axiologic,
dintre ceea ce este (Sein) si ceea ce trebuie sd fie (Sollen).
Unitate ;i diversitate tn istoria mond,ialit
in lumina criteriului forlelor de produclie, dezvol-
tarea omenirii apare ca o succesiune progresivS. de
formatiuni sociale. Legitatea succesiunii forma!iu-
nilor sociale.constituie expresia, in cadrul concepliei
materialiste asupra istoriei, a ideii procesului unic al
isboriei mondiale care a constituit intotdeauna o pre-
misd esen!ial5 a tuturor concep!iilor asupra progresu-
lui social. Dac[ nu am putea vorbi despre o istorie a
omenirii in ansamblul ei, ci numai despre istorii
teritoriale, izolate, nu am putea vorbi nici despre un
progres. al omenirii. Chiar procesul formdrii concep!iei
despre progres a presupus ca un moment important in-
!elegerea unitd,tii istoriei mondiale, realizatd indeosebi
de cdtre Voltaire si Herder, prin incercdrile lor de pre-
zentare sinteticd a civilizatiei omenirii si dezvoltdrii ei.
Ideea unit[!ii istoriei, a procesului i'storiei mondia]e
a constituit in ultimele decenii obiectul a numeroase
critici. Cele mai rnulte din aceste critici porneau de la
faptui ci numeroase teorii nemarxiste asupra progresu-
lui aveau un caracter monoliniar, simplificat, nu tineau
seama de complexitatea qi diversitatea procesului is-
toric, se bransformau intr-o schemd lipsiti de conl;i-
rrut. f]hiar in literatura marxistd, unele formul5ri sco-
last,ice ale legitdIii succesirinii forma,tiunilor sociale
p[strau vestigii ale mecanicismului, conducind
- in
opozi,Lie cu spiritul fundamental al marxismului
- la
scheme rigide, trarrsformlnd-dupdexpresia lui Garaudy
- timpul istoriei intr-o,,carcasi goald in care evenimen-
tele si oamenii Lrebuie s5-si g{seasc5. cu orice pre! locul((2e.
Principala criticd la adresa ideii ,,unitdtii istoriei"
qi,,unitd!ii civiliza,iei" a fdcirt-o, in zilele noastre,
teoria ,,civilizatiilor paralele", al cdrui exponent este
2e Roger Garaudy , Mor.t;ismc du 20-?me siicle, La Palaline,
Paris-Gendve , p. 213.
78
I
I
istoricul englez A. Toynbee. Dup[ acesta, ideea,,uni-
td,tii.istoriei" are la origine trei iluzii sau prejudecd!i:
iluzia egocentric[, iluzia Orientului imuabil qi prejude-
cata progresului considerat ca miqcare in linie dreapt53o.
Argumentarea lui Toynbee pornegte de la marile des-
coperiri arheologice si istorice ale secolului nostru,
care au l5rgit considerabil orizontul .istoricilor. Asia,
iar mai tirziu Africa gi-au dezvdluit comorile de civi-
lizalie ignorate multd vreme. Au fost studiate mai
profund civiliza!iile oceanice, americane precolum-
hiene. O lume istoricd care incepe cu Egiptul gi Meso-
potamia, continuS. cu Grecia qi 'Roma si culmineaz[
cu civilizalia europeand, aqa cum o gdseam adeseain
manualele de istorie, denotd astdzi o evidentd simpli-
ficare a realit5lii. Ea se expune direct reproqului lui
Toynbee:,,Iluzia progresului considerat ca o for!,[
deplasindu-se in linie dreaptd este un exemplu al acelei
tendinle de a simplifica la exces, pe care creierul
uman o aratd ln toate activitd!ile sale"3l.
Luptind, pe bund dreptate, lmpotriva unei concep-
lii istorice simpliste, Toynbee ajunge ins5 la o alt[
conceplie nu mai pulin simplistd. Dac[ arn re]ua
propriile sale compara!ii, unei istorii considerate ca
secliunile unei tije de bambus, Toynbee ii opune o
istorie care ar putea fi asemuitd cu niqte hambugi
paraleli, fdr[ nici o legdturd unii cu ceilalli. Ce]e 21
de civiliza,tii pe care le semnaleazI in istorie sint con-
siderate de istoricul englez ca fiind contemporane din
punct de vedere istoric qi echivalenLe din punct de
vedere filozoficsz. Argumentele cu care incearcd s5.
suslind aceastd aser!'iune sint pu!in consistente. Unul
dintre ele, de pildd, este acela cX era civilizat,iilor nu
ar acoperi in intregime decit a 5-a parte din istoria
omului qi, ca atare, toate civilizaliile ar putea fi practic
considerate c5. se desfdqoard in acelaqi timp. De
asemenea, ele ar putea fi considerate echivalente qi
sub aspect valoric, dac5. ne-am referi ld un etaloh
ideal. Conform unui asemenea ra!ionament ins5,
30 A. J. Toynbee, op. cit., p. 46.
3t lbid.
32 A. Toynbee, op, cit., p. 53.
79

41. electronul qi nuctreul atomic ar fi, de asemenea, echi-
valente, deoarece sint practic infinit de mici in raport
cu macrocorpurile, aqa cd orice ccrcetare de fizicd
atomic5 ar deveni inutild.
'feoria,,paralelismului" civjlizaliilor este infirmati
de procesul interpdtrunderii acestora? proces care de-
vine din ce in ce mai evident si capdtd lorme mereu
noi, pe mdsura progresului istoric.- De altfel, ideea
un itdt ii.istoriei in concep,tia material i std asupra istoriei
nu are nimic comun cu o succesiune mecanicd de civiliza-
!,ii. Formulind legitatea succesiunii formatiunilor soci-
ale, Marx si Engels au protestat adesea impotriva incer-
c[rilor de a face din aceastS. legitate o schemd supra-
istoricd, o cheie pentru rezolyarea tuturor problemelor
istoriei universale. Pentru a evidentia caracterul dialec-
tic al acestei legi trebuie avut in vedere in primul
rind faptul c5. ea nu comportd existenta unui numir
f ix de formatiuni sociale. Astfel, in afard de cele cinci
forma!iuni sociale indeobste cunoscute, cercetdrile is-
torice la care ne-arn mai referit eviden,tiazd insemnd-
batea forma.tiunii sociale denurnitd ,,asiatici", men-
tionatd de Marx si Engels si caracterizatd in esentd
prin proprietatea comun[ asupra pdmintului, regimul
de stat despotic si caracterul sporadic al sclavajului.
AceastX formatiune se deosebeste de cea a comunei
primitive, prin aceea cI legdturile dintre membrii
obstii nu sint intemeiate pe rudenie de singe, ci nemij-
locit pe cerinte economice, prin caraclerul"dual al pro-
prietdtii, prin existenta exploatirii qi a statului. Ea
se deosebeste, de asemenea) de formatiunea sclavagistd
(inexistenta proprietdtii private asupra pdmintului;
sclavii nu poartd principala sarcind a produc.tiei so-
ciale), precum si de cea feudald (absenla exploatdrii
,,senioriale")3t. Formatiunea,,asiaticS" prezintd nume-
roase variante qi a avut o extindere considerabild, depd-
sind limitele continentului care i-a dat numele. In al
doilea rind, nu toate popoarele au trecut in mod obli-
gatoriu prin aceleasi formatiuni. Dimpotrivd, cazul
33 I . Banu, Cu privire la ,,modul de produclie asiatic" , in Reoista
rlefilozofie nr.2 din 1966,p, 225-226.
80
,','i mai obignuit - si nu o excepLie cum se aratd uneori
este eludarea in procesul jstoric a rl,nora tlin forma-
liunile .,,clasice". in al l,reilea rind, o inserrrrnitai,e con_
siderabil5 in succesiuqeaforma!iunilo, o au perioaclele
tle trecere care imbind elemente ale mai mulior forma_
I iuni. Este cunoscut, de pildd, rolul insemnab pe care
i-a avut mica produc!,ie ia hoiarul dintre antichitate
si evul mediu.
' in sfirqit
- last but riol least
- , Iormatiuni so_
,,iale identice in esenta tn. r. p.orintd'in forme extrem
rle variate, cu trdsdturi speiifice in conforrnitate cu
lralticularitdtile. popomlui- respegtiv. Din u,,ert prrci
rte vedere, nu este suficient sd afirmdm ci o formaiiune
sociald determind o anumiti formd a. .o-r, it"tn
lrrrleneasc[,
deq.i_acest lucru este foarte important, ci
Ir'ebure totodali sd ardl,dm cd fiecare format.iune
social5 imhracd ftrme corespunzdtoare unei ;;ii;ia;
tomunit,5!i specifice. O prernisd obiigatorie pentru
Progresul cult'rii materi'le si ar cerei'spiritrraie Lste
cxistenta unui material acrrmulat carc permite trece_
rea la.o_nou[ treaptd de dezvo]tare. ildrd Lrn asemenea
rnaterial acumulat nu poate fi vorha despre ,;; tr;_
gres real . Istoria omenirii cunoagte lransf'er.uri foirte
imporbante de valori rnat eriare si sp'irit rr a re care modif ic5
viata rlnui popor. Un.progres adeviral , durabil, pf i., J"
, olrsecinle nu r pulul f i irrsa rralizal do.iilr,rnind cle ta
Ial rrmoniul r.u II rr'a I ex i.sl cn t in r adru I sper. i f ir-, rezrr I I al
irl activ-itdt,ii de gener,atii a Iipciruipopo'r. Iin asemenea
r,adru il constituie diferitele _[orme de, ,,onrunilatc ist,o_
1_icd, iar in epoca modernd comunjtatea nal.ionald.
lrormele economice, politice, culturale ul" p.og.Lr;i;i
trebuie s{ se muleze pe acest cadru; altfel bie'risci si
,lci'ind exlerioare poponllrri respecliv, r.eca ce duce
la conlradict ii si r. lriar la r.onvulsiuniin r iata sociali.
O prec-izar.e importanti care treb*ie i;.,r;;til,;il#t
ordin€ de idei priveste dinamismul acelui cadru al
p_rogresului social pe care il constituie natiun ea.
Notiunea de cadru folositd aici nu trebuie .onfi,"Jnia
ctr ideea unor trdsdturi imuabile, incapabile ds sc}rim-
bare,qi dezvoltare. in..acest. sens, in' istoria gi"dtii
sociale din tara noasLrd
- gi nu numai din taia noa_
81

42. stri - au existat pdreri care, in ultim{ instan!,5, con-
fundau natiunea cu trecutul qi o considerau profund
antagonistd ln raport, cu viitorul, cu progresul. Nu au
fost pu.tini acei care atr respins, de pildd,legitimitatea
socialismului in llomAnia in numele unor pretinse
trdsdturi specifice ca individualismul, conservato-
rismul. natriarhalismul.
in reilitate, insemndtatea particulariti!,ilor speci-
fice nationale ale unui popor nu trebuie contrapusd
legitd!,ii generale a progresului social. Numai cd
formele noi
- economice, politice, culturale
- cerute
de aceast6 legitate trebuie s[ se adapteze specificului
naliunii respect,ive, sX se integreze organic in intreaga
ei istorie anterioard. Na,tiunea nu inseamnd, prin ur-
mare? numai trecut, ci mai curind constituie forma speci-
ficd de lmpletire atrecutului cu prezentul qi cu viitorul.
Materialismul istoric se distanleaz[ astfe] de cele
doud direc,tii, opuse din acest punct de vedere: Prima,
care interpreteazdprocesul istoric unic inmodschematic,
monoliniar? ceea ce contrazice in mare misurd rezul-
tatele cercetdrilor istorice; cea de-a doua, concretizati,
de pildd, in teoria ,,civilizaliilor paralele", care, por-
nind de la aceste cercetdri, absolutizeaz5. momentul
diversit[!,ii, neag5. orice moment de contact intre
civiliza.tii, orice moment de repetare.
Conceplia materialistd evidenliazd dialectica isto-
riei, faptul c5 diversitatea istoricd se realizeazS. in
cadrul unui proces unic si invers
- cd acest proces
unic al istoriei mondiale presupune mare varietate
de forme specifice. Ea se distanleaz[ evident de evo-
lu.tionisrnul mecanicist, criticat de numeroqi istorici,
arheologi, etnologi, apropiindu-se mai curind de ceea
ce Charles Parrain denumeqte ,,evolu!'ionism deschis",
respectiv de ipoteza cd desfdqurarea schimbdrilor isto-
rice din via-ta omenirii urmeazi legi in esenla lor ace-
leasi, ceea ce nu este citugi de pulin acelaqi lucru ou
ipoteza dupd care dezvoltarea concretS. ar lua o formd
identic5 la toate popoareleaa.
3a Charles Parrain, Structuralisme et histoire, in Pensde nr,
l35lt96'1 ,p. 47*.
S 4. DIALECTICA PROGRESULUI SOCIAL
P lurid.imensionalitatea progresului
Dezvdluirea criteriilor fundamentale ale progresului
social a fdcut necesar ca, in conformitate^cu"unadin
premisele metodologice enunbate, si ne referim cel
putin in linii mari la diferitble elemente ale forma-
tiunii sociale, la directiile fundamentale ale dezvoltdrii
lor, la impletirea dinire ele. Afectind in forme si rit-
muri domenii diferite ale vietii sociale: tehnic, eco-
n9m19r politic, cultural, pro'gresul are un caracter
p_lurid-imensionul. Analiza dimensiunilor multiple ale
dezvolldrii sociale qi a raporturilor dintr.e ele, analiza
criteriilor progresului in fiecare domeniu al societdtii
esle escnlillS penlru inlelegerca prosresului socidl.
. ,UluJg idei privind progresul in d-o-rnEniul qtiintei si
l,ehnicii au fost enuntate pind acum. f{u vom mar revenl
ln mod speoial aslrpra acestor domenii, cu atit mai mult
cu cit majoritatea autorilor slnt de acord in recunoas-
l,erea unui asemenea progres si a existenlei unor criterii
obiecbive pentru. detcrminat,'ea luj. Vom incerca, de
aceeaT sd ne oprim asupra unor domenii conbroversate,
rnai greu de studiat din punctul de riedere al bendintei
dezvoltdrii lor, ca structura sociali, comunitdtile isio_
rice omenesti, supraslructura politic[ si juridi'cd.
Analizind structura sociald a unei societdti
- na-
t,ura claselor si pdturilor sociale, raporturile dintre
acestea, diviziunea sociald a muncii
-, constatdm ci
aceasta constituie expresia directd a relatiilor econo_
rnice, esLe croit[, intr-un fel sau altul , pe mdsura aces-
tor relatii. Prin intermediul 1or, progr,esul structurii
83

43. sociale depinrie direct de crjteriul fundamentai al dez-
volt[rii societdt,ii - interesele dezvolt5.rii forte]or de
productie. Relaliile sociale sint progresiste in misura
in care'creeazI stimulente, conditii favorabi]e miscdrii
ascendente a fortelor de produclie.
Daci considerim insi aparte succesiunea structurilor
sociale, putem decela si un criteriu specific de progres,
care rezid[ n corudipiile mai prielnice pe care le capd'td'
ntajoritatea mentbrilor societiiyii, rnasele, clasele ,de jos"
- tn sacietatea hazutd. pe antagoni.sme de clasd'
- i pentru
a-;i utiliza capucitatea in diferite domenii, determint'nd
aitfel o miscare wai rapidd. a societdyii in ansamblul ei.
Este cunoscub astfel c5. sclavagismul
- desi a apdrut
ca o necesitate istoricd
- a ajuns in crizd datorib[
faptului c[ sclavii nu primeau decit strictul necesar
subzistentei, nu erau cointeresati in dezvoltarea produc-
tiei si in' perfectionarea uneltelor, nu puteau deveni
consumabori de mdrfuri si ldrgi piata, aveau condilii
de viat[ care nu Ie permiteau nici o iniliabiv[. Regimul
feudal.a determintrt progrese din toate aceste puncte de
vedere, deschizind un cimp mai larg initiativei meste-
qugarilor, tirgove!ilor si chiar tflrani]or iobagi; sbruc-
tuia rigidd a societ.{.tii feudale, sistemul de stdri,
breslele inchise au condilionat totusi miscarea relativ
inceat[ a acestei societ,d.ti. Capitalismul a creat o struc-
tur5, socialI mult mai dinamicS.": ,,Revolu,tionarea
neincetatS. a produc!iei, zdruncinarea neintreruptd a
tuturor rela!iilor sociale, vesnica nesigurant'5. si agita!ie
deosebesc epoca burghezi de toate epoci.le anterioate"l.
Aceastd stirlcturd explicd ritmul mult mai rapid al
dezvolblrii istorice in capitalisrn in raport cu orinduirile
anterioare.
lntre cril,eriul specif ic al progresului structurilor
sociale si criteriul general al progresului social existd
insi inadvertente sensibile datorate in primul rind
faptului cd orinduirile bazate pe proprietatea privatd
asupra mijloacelor de produc!,ie se miEc5. ln cadrul unor
antagonisme de clasi care nu numai c5, nu au fost dimi-
1 K. Nlarx qi F. Engels, Opere alese, vol. I, Bucureqti, Editura
politici, {966, ed. a III-a, p. 17.
84
l;
rtuate, dar au cdpirtat adesea un caracter mai acut pe
mdsura dezvolt5rii istorice. Un exemplu plegnant
pentru asemenea inadverLente il consLituie chiar apa-
ritia claselor qi a structr.rrilor de clas[. Structurile scla-
vagiste, deqi progresiste din punctul de vedcre al nece-
sitd!,ilor dezvoltirii fortelor de productie la timpul
respectiv, nu pot fi considerate un pas inainte din punc-
tul de vedere al criteriului specific enuntat anberior
in^ceea ce priveste dezvoltarea structurilor sociale.
In acest sens se poate spune cd o structurd sociald
mai eficientd nu este totdeauna si mai just6. Numai
o datfl cu revolutia socialisti usi inldturarca c]aselor
exploatatoare, temeiul profun,l al unor asemenea
inadvertente dispare l,reptat. Procesul de consolidare
a rela!,iilor socialiste de produc!,ie, a cadrLrlui economic
necesar dezvolt{rii, sub aspect cantitativ gi calitativ,
a fortelor de produclie coincide cu cel al inl[turlrii
nedreptd!ii de clas[. Eficien!a crescindI a noilor rela!ii
sociale coincide din ce ln ce mai mult cu justelea lor.
Transformdrile revolu!ionare profunde care au loc
in condiliile socialismului - confundarea ,,Inasei" cu
intregul popor
- fac ca insusi criteriul specific al dez-
voltdrii structurii sociale si capete o formii specified:
tendinta de continud omogenizare a acesteia. In condi-
tiile oiinduirilor anterioare, ^o
asemenea tendint5 avea
un caracter profund limitat.' in aceastS. privint['meritd
si fie amintiti larga rdspindire de care se bucurd in
ultimii ani in gindirea social-polit,icd burghezl ideile
lui Tocqueville, dupd care progresul ar determina ine-
vitabil egalizarea crescindS. a societdtii, nivelarea sta-
tutului social al diverselor pdturi si clase sociale. Cu
anumite rezerye, Raymond Aron se raliazi tezei lui
Tocqueville, considerind cd dacd creqterea economic[
nu determind egalitatea, ea creeazd totusi o diminuare
a inegalitd!ii2. Faptele aduse in sprijinul acestor teze
(lichidarea'sistemului de,,stdri" in societatea capita-
listS; cresterea salariului rnuncil,orilor; necesitatea,
chiar pentru un guvern ultrareactionar, de a tine seama
2 Raymond Aron, La lutte des classes, Gallimard, Paris, 1964,
p.35?.
85

44. intr-o anume mdsurd de cerintele omului de pe stradd;
Jemo"tatirarea anumitor forme ale modului de via!'d)
;;";;a anula insd ineqalitatea care decurge din anta-
on,-ri*rn"l e f und ament a le a I e soc iet a ( ii capital ist e(fap ttt I'
if" ril'.f a. .e tO% aitt populal ia R-epublicii Fede-
;;"; G;;*aniei'iispune'de 41,4ofo din venit ul .naIio-
;;l). Desigur, imprciurdri de ord in economic (in
primul rind cerin.bele tehnicii contemporane? care.pre-
i;;;;;
-cunostintele
si prit'eperea rrnui nnmAr din ce
;;;-;;i;;'. d" onh.*i; qi de ordin social (procesul
i,rntelor de clas[) au determinat in anumite sectoare a]e
"iiiii"ai" tdrilJ capilaliste, pe de o parle, anumile
ri."ruri ttl inegaliiegii, pe'cle altd paite adincirea q,i
A;;;;li"t;" idea'iulrrj
'cle
egaliLaLe' Despre o {endirrll5
de omosenizare a socieLdLii nu poale I'i jnsa vorba da-
i*ite "i.ltrririi
fundamentale i acesLeia' Fenomenele
;;i;i; *ui t.t* pot f i inlelese numai dacd avem in vedere
.-t".t.t"f coniplex qi'contradictoriu al progresului in
;;i;ii; Jn*."ii ale vietii sociale'
FroElesul st'ructuriloi sociale are loc in cadrul unor
"""l,t"'itAf,i
istorice ca : triburile, popoarele' naliunile'
i;';;;.t;' fiecdrei formaliuni sociale ii corespunde o
*nu"titI comunitate istoricd omeneasci' Succestunca
;;;*i;;-.;otiier-i prezinlS momente dc disconlinui-
t"ii"."iJ""i.. inie'la sf irqitul secolului lrecul, Lenin
.i*frit." ."ncept,iile simpiiste care considerau cI socie-
;;i;; - ; clezvoftlt din familie care s-ar fi transformat
in eintd. qinLa in trib, iar lribrtl in.na!iune si stat3'
pro"cesul iitoric s_a dovedib mult mar complex, astlel
i".ft"""Lrc comunitdti istorice au dispdrut cu totul sau
"li
.rn"l premise peib.,t aparilia unora noi, cal italiv
deoscbite. O pozi,ie toL atit de unilaberald ar lr insa.Et
innorur"u elementului de continuitate intre diferite
i?-""liatt, aTupt"l"i cd ele se cl[desc.pe temelia al-
;;;;;;;i.'tioare,'cb. unele trdsflturi specifice ale lor' ca
ii*n" bunS.oarf, se pdstreazI chiar in condiliile unor
transform[riistoricerevolutionare.InacestSensTeYl-
tind o schemS. liniar6, putem vorbi totuqi despre o suc-
3 V.I . Lenin , Op ere complete ,vol ' 1 , Bucureqti '
Editura politicd'
1963, P. 151.
86
,resiurte.general{ a comunit4ilor istorice, despre pro-
gre.s in- dezvoltarea acestora. pentru a gdsi'"rituii"l'rO"_
, ific.al acestui progres, Iegea acestuial este necesar sd
unalrzdm esenta comuniLdtilor isLorice si tendinta jor
rle dezvolLare. Ea rezidd, credem, in fapiul cd ele con_
slituie un fond, un cadru al diverselor siructuri sociale.
i)iversele cJase, pdturi, grupe sociale nu existd i"
^oa
rbstrac-b, ci in cadrul anumitor colectivitdti caracteri-
zate prin.trdsdturi comune de origine, limbi qi culturd,
I)recum si prin rela!ii teritorial-eionomicea. Acest fond
(romun, care nu exclude prezenta unor antagonisme so_
r,iale in anumite imprejurdri ex!1em de as5u,tite, .o"_
slituie insdsi esenta comuniid!ilor istorice omenesti.
l'rogresul rezidd tocmai in preiizarea aceslor trdsdt'uii
n mne, t n ap ar i pi a uno r a no i,-.t n cr es ter e q, p o nd,er ii alto r a,
(sa incit comttnttatea respectivd. sit se caracterizeze prin_
tr-o stabilitate mai mari. AstIel, dacd Ja inceputurile
isloriei comunitalea de origine,'de ruderue avea pon_
rlerea cea mai insemnatd, ulterior locul cel mai i-p;;_
lant il capdtd comunitatea teritorial-economic5 si'cen
rle culturd. Stabilitatea crescindd a comunitdtif t"""
ca ea s5. devind un cadru din ce in ce mai potrivit'pentru
rniscarea istoricd.
Dintre toate formele de comunitate umand cunoscute
rlc istorie, na!iunea este caracterjzabd printr_un dina_
nrrsm mal rntens. Formele anterioare le comunititi.
,lc pildd, neamurile, triburile, care au avut si ete, id
I rmpu I lor,. un rol progresist, se caraclerizau toiusi
1,rin anumiLe Lrbsdluri-intepenite, incompatibile J-u
rrn ritm rapid al dezvoltdrii-istorice. Nuaceeasisitua-
I ie
-este
si in cazul natiunii. Dezvoltarea iorielor Je
l,roduc!,ie,.dezvol t ar.ea schimbului, soc ializarea produc_
liei contribuie la dezvoltarea natiunii. De aici si Ie_
girtura dintre pro-gres si natiune, dintre icleea a" prog"es
si ideea na.tionald.
Aga cum s-a mai ardtat, ideea deprogres, desi pre_
rsrititd in secolele anterioare, isi gdseste o expresie preg_
rrirnt[ ln secolul al XVIII-lea si o extindere considera_
f.T. Sugnaru, Comunitdli istorice Lrmane, ln Repista de filo-
;'.,,lie nr. 711966, p. gA8,
87

45. bild ln i[rgime in secoiul ai XIX-iea. Ea este iegati de
procesul lSrgirii sferei de ac!iune a capitalismului, de
ritmul din ce in cemai rapid al schimbdrilor sociale pe
care le-a impus noua orinduire, burghezd.
Procese caracl,eristice pentru aceastS. accentuare a
ritmului istoriei sint formarea si dezvollarea natiuni-
lor, forrnarea statelor nationale acolo unde feudalismul
si o serie de alte imprejur5ri au impiedicat crearea lor
pin5. atunci. Ideea de progres, care se zdmisleqte in
aceste imprejur[ri ca o idee antifeuda]d? apare de aceea
totodatd ca o idee indisolubil legat[ de ideea dezvol-
tdrii libere a na,tiunii. Aceleasi imprejurdri care au
determinat afirmarea ideii de progres au determinat
si afirmarea ideii nationale, a ideii dezvoltdrii na!,i-
unii. O asemenea leg[turd nu exclude exceptii, deoarece
in perioada respectivd in Europa enciclopedismul a
fosb confundat uneori cu cosmopolitismul, alteori cu
afirmarea valorilor nationale ale unui singur popor,
ale celui francez de pildd. impletirea dintre ideea de
progres si ideea nalional5 apare mai pregnant la acele
,t[ri qi popoare la care problema form[rii statu]ui nalio-
nal constituia o necesitate primordiald a progresului
social. Tema marii insemndtd,t,i a na,tiunii pentru pro-
gresul social apare, deaceea, frecventla ginditoriiger-
mani si italieni. La Fichte si Herdcr, de pild5, ideea
dezvoltdrii progresive presupune in mod necesar ideea
dezvoltdrii na!iunii.
in secolul al XIX-lea, cind, o datd cu afirmarea rin-
duielilor capitaliste in principalele !dri europene,
doctrinele asupraprogresului capdtd in general un carac-
ter liberal, devin concepbii apologetice ale orinduirii
burgheze, unul din principalele momente care exprim6.
totusi vitalitatea ideii de progres la o serie de autori
se referS. tocmai la ideea nalional{. Astfei,Michelet qi
Renan, apdrind ideea de progres, au apdrat totodatd
dreptul la existentS. al popoarelor asuprite, dreptul la
independentI al unor nal,iuni asuprite, intre care si
natiunea romdnd.
88
Renan considera, de pildd, c[ o semnifica.tie esen,tiald
a Revolu.tiei franceze
- moment de seam5. al progresului
istoric al omenirii - esLe de a f i proclamat cd o natiune
exist[ prin ea insdsi. llenan a dezbdt'ut gi problerna
viitorului naliunii. El si-a daL seama cd natiunile nu
sint eterne, ci cle au apirut la un mornent dai si cd vor
dispflrea la un moment, dat,, dar a considerab cd intr-o
anumitS. perioad[ existenta natiuni]or este obiectiv
necesarS.. Dup[ expresia lui, existenta natiuni]or este
garantia liherti!ii, care ar fi pierdutd dac5. lumea ar
avea o singurd lege si un singur stdpin.
Unul din cei mai reprezent,ativi ginditori pentru leg[-
tura dintre ideea de progres si ideea nal,ionald este Ni-
colae BSlcescu. in studiul intitulaL Despre im,proprie-
[iirirea titranilor, el considerd trei puncte de I'edere
prin prisma cdrora se poabe aprecia daci o mdsur5 cores-
punde sau nn progresului: si fie national5, sti fie mo-
rald si dreapt5., si fie folositoare. Anaiiza cortcretS. a
problemei aratd, dupi cum se stie, c[ improprietlrirea
tS.ranilor ca m[sur5" sociaid, ca mdsuri corespunzd-
ionr. poogresului social esbe totodat[ o m5.sur[ profund
nationald, o condilie a dezvoltlrii natiunii. Intreaga is-
torie a !{rii noastre conf irmI ideile lui Bdlcescu privind
impletirea strinsi dintre momentul social si cel nalio-
nal in viata popoarelor. Exemple pregnante in aceas-
tI privin!,i sint revolullia rlin t82{, revolutia din tB48
si, in sfirqit, mai allroape de zilele noastre, intrg?gq
rlrscare carc a culminat cu insurectia din L944 si
."-rot,r1la popularS., in care aspectele sociale qi na!,iti-
nale, ideea de progres social qi de inflorire a natiunii
apar intr-o unitate organio[.
Legltura dintre probiemele dezvolbhrii naliunii qi
cele ale progresului social isi gdseste o explicalie in
lumina conceptiei materialiste asupra istoriei. Pe de o
parbe, natiunea a exercitat de 1a inceputurile ei o influ-
cn.ti pozitir'5. asupra progresului social, progresul na-
Liunii consbituind o condi!ie a progresului social gene-
ral, iar pe de alt5 parte progresul social - in special
socialisrnulT oa expresie caracteristicd a progresului
sociai in epoca contemporan5.
- creeazd condilii fa-
89

46. vorabiie pentru ciezvoitarea rnultilateratd, pentru
inflorirea natiunii.
O alt[ dimensiune a progresuiui socia] priveqle or-
ganizarea politicd a societd,tii. Mult timp intreaga
istorie era conceputd ca o istorre politicd. Pentru
Montesquieu statul este subiectul propriu, de fapt
unicul subiect al istoriei mondiale5. Dupi FIegel,
de asemenea, statul era elementul determinant in socie-
tate. in zilele noastre, cu toate rezervelepe care le face
pentru a evita o determinare unilateralS. a ansamblului
social, Raymond Aron vorbeste si el despre ,,un fel de
primordiaiitate a politicii"6: Cbnceplia materialistd
asupra istoriei, demonstrind determinarea de ultimd
instanld a politicului de cdtre economic, evidenliazd
totodatd considerabila insemndtate a politicului in
viata sociald, fapt exprimat pregnant in aparent para-
doxala tezd a lui Lenin privind ,,intiietatea politicu-
lui asupra economicului".
Un asemenea loc pe care il ocupd politicul irr viata
sociald determind si importanta aborddrii problemei
progresului tocmai in aceastd sferd. in general? diver-
sele concep.tii asupra progresului inciud in mod nece-
sar un ideal politic. Schema hegeliand a ,,progresului
in constiinta libert5lii" este in esentd o schemd poli-
ticd. Dbamha de Stadl, elevd a iluministilor si adnlira-
toare a lui Condorcet, incearcd sd pledeze pentru ideea
progresului ln fa.ta publicului ei foarte eterogen, sus-
tinind c5. aceasta ar fi compatibild cu oriceregimpoli-
tic. Prudenla ei nu poate insd s-o impiedice ca, atunci
cind expund in mod concret con!inutui ideii de prog.rr,
s5 afirme c{ progresele stiinlelor fac, de asemenea,
necesare progresele politicii, impunind un guvernd-
mint mai luminat, care s[ respecbe intr-o mdsurd mai
mare opinia public{?.
Progresele stiin!,elor politice si istorice complicd sar-
cina aceluia care ar dori sd stabileascd o lege a progresu-
6 Ernst Cassirer, op. cit., p. 291.
6 Raymond Aron, Dentocra,tie et totalilari,srne, Paris, Galli-
mard, 1965, p.26.
7 Doamna de Stadl, Scrieri nlese, E.P.L.U., 1967, p.305.
9A
lrri. in sfera politic[. Diversitatea pi complexitatea
rr:gimurilor. po-litice fac djficild ap"edietea uhui regim
lrolitic ca fiind superior altuia. Eiisti uneori o conlra-
,lict,ie_flagrantii intre forta unui stat, intre capacitatea
srr militard si soarta pe- care o rezervi supusilor sdi in
irrl,erior. De aceea Toynbee sublinia, pe buni dreptate,
,'ri expansiunea geograficd nu poate cbnstitui un-crite-
lirr de cresteres. Exisbd adesea contradictii intre efici-
,,rrta unui sbat.inlr-o serie de domenii (administrativ,
r.conomic, militar) si libertatea cetdtenilor sii.
Concep!ia materialistd a-supra istoriei, def inind esenta
slatului in orinduirile b-azabe pe proprietate pri-
virld ca un instrumerrt al minoritdtii exploatatoare
l,r'rbru a domina si t,ine in friu majoritatea exploatatd,
rr rlat un f ir conduc[tor pentm intelegerea complicatelor
;,roblem-e pe.care le riclicH er.olutia suprastru"cturii po-
lit,ice. Uneori lnsd adversarii sau vulgaiizatorii mariis-
rnului prezintd aceastd conceptie intr-un mod care
cxclude evidentierea oricdrei linii de dezvoltare ascen-
rlcnti in dorneniui politic. Dupd Aron, de pild[, o
irsemenea conceptie care explicd fiecare stat printr-o
slructurd economicd corespunzdtoare duce spre un
.,r'elativism integral, deoarece nu mai existd nici un
rrrotiv de a prefera ul regim altuia"e.
In realitate, concepl.ia marxistd nu este nici dogma-
lisrn istoric, nici relativism integral, cum afirmd Aron.
(ladrul ei ne ofer[ posibiiitatea de a schita o"teorie a
1'rogresului politic il societdtii omenesti dacdavem in
i r,61i1. urmitoarele imprejuidri:
tr) Sfera politicului eite-mai largd decit cea a sta-
lrrlui, ea incluzind si alte institutii, ca parbidele poli-
L ire, ,
un sistem complex de relatii, precum si
-
idei
;roiitice, o anumitd constiin,tX politicd.
b) Dominatia politicd a unei clase se manifestd in
Iorme diferite, care pot fi diferit apreciate din punctul
,lc vedere al cerintelor progresului social.
c) Teza marxistd despre stat ca instrument al domi-
rrirtiei de clasi are in vedere esenta acestuia, scopurile
3 A. Toynbee, op. cit.,p.274.
'' [:1. Aron, al). qil., p. rt7.
9)

47. sale llltime, caracterul orinduirii, da.r nu epttizeazd con-
tinutul activit5lii de stat ; astfel, activitatea admini-
strativd, economic[ a sta.tulr-ri, purl,ind pecet,ea intere-
selor clasei dominante, are si Lris[turi proprii care
permiL acurnularea unei experienl,e transmisihile de la
o orinduire politici la alta.
Suprastructurile politice conditionate de bazele res-
pective, apdrute in general ca rezultat al unor schirnbdri
ievolu!,ionare si caJitativ deosebite unele fatd de al-
irf., "" i"c tdturyi excepl,ie de 1a legea coniinuitdlii
suprastructurii ; a-cest lucru nu privesbe nurnai masina
de stat,, creati - a+a cum ardta I'farx in 78 Brumar,
-
incX in tirnpul rnonarhiei absolute si perfeclionatd in
cadrul capit-alismului, ci si relatiile politice, partidele
politice, experient.a in dircerea luptei de clasd.
- Avind in-r'ec]erc aceste impl'ejlrrdri si premiseie me-
todologice ale criLeriilor progresului, arnintite ante-
riol in mai rnulte rinduri, putenr sesiza, dacd nu chiar o
lege a progresului poiitic in sensul mecanicist al cuvin-
tului,-cel pulin - asa cum scria, pe bund dreptate,
X'I. Ginsberg - ,,9_ ]qni1-a tl ra_r9 istoria P93.t-9 s-o
arunce aslrpra posibilitdtilor deschise omenirii"l0'
Ginsberg serdnala dou'd directii esentiale ale -pro-
gresului in aceastd privinld: legalitatea crescindS. qi
unitabea crescindi a ornenirii. Prima din aceste direc-
tii ar putea fi ltrald in considerare cu toate regresele
evidenie in anumit,e epoci istorice si in anumite tdri
sub rezerva
- sesizaL[, de alLfel, qi de Ginsbergin
critica pe care i-o face iui Max Weber - ci reglementa-
rea prin legi nu poaie fi apreciati doar forma), ci si
prirrconlinutul pe care-l exprirnd aceste 1.g_r' B ce_ea ce
briveste'cea de-a doua directie semnaiatd de Ginsberg,
Iu .*{. mai pu-tin specificd pentru progresul instibuti-
ilor politice qi a fost analizat[ in capitolu] anterior'
Credem, de-aceea, mai curind cd principala direc!,ie
de progres in sfera politicului, ca qi in qea a. rela!iilor
sociale o reprezintd crearea unor conditii mai prielnice
pentru afirmarea maselor in acest domeniu. In orln-
duirile bazate pe exploatare, statul, in virtutea esen-
to M. Ginsberg, op. cit., p. 37.
92
l,ci sale de clasd, activeazd ca o fort6 care se opune
rrctiunii politice a maselor. Necesititile cconomice, dez-
i,oltarea fort,elor de productie si chiar necesit[!,ile po-
I ilice (rdzboaie, revolutii,) creeazd irrs[ posibilitS!iunei
prirti din ce in ce rnai mari a popula!,iei dc a se afirma
1rc tirim polit,ic, de a-qi elabora o cotzstiin{ii politicd ruai
r,l,end., d,e a fonda organizayii politice proprii, d.e a da lwp-
t.tl67'6ls clasd u.n care,cter din ce is'r, ce wtai pronuntat poli-
/lc. O insemndbale deosebiti o are in aceast,[ privintd
in orinduirea capitaiistd. d,etnocratria politicd, care re-
lrrezintS. un progres evident fa!5 de ah,e {orme sub care
se exercibd dicbatura burgheziei.
Desigur, linia progresului 1n acest domenir-r este ex-
Lrem de sinuoas5 si de contradictorie. Mai mult decit
in oricare alL domeniri in formatiunile bazate pe ex-
ploatare, progresul intlmpin5 relisteirga lortelor' reac-
Lionare, care reusesc ariesea s5-1 friireze'temlrorar sau s[
prorroace chiar regrese evidente. Ideea c5. progresul poli-
t.ic reprezintS. totr:rsi o necesitate istoricd este doveditd
chiar de faptul cX in epcca conternporanii gi cele mai re-
ac!ionare regimuri politice se proclamfl ca f iind populare.
lcleea suveranitiitii poporului a del'enit al,it de puter-
nic5, incil insisi adr.ersarii ei nu indrdznesc s[ o tigd-
rluiascI d eschis.
O datd cu aceasti deql'61L*tn a reiat,ijlor politice, se
preciqeazii insdsi sfera polibicului ca domeniu al vietii
sociale. Acest p-roces are loc indeosebi la sfirqitul orln-
rluirii leudale.'in aceasl,i orindu ile relatiile iocial-eco-
nornice si cele polit,ice e1'au aproap" o"dif.'."ntiale. in
cadrul st[rilor medicvale pozitia social-economicd sit
cea polibicii coincideau. ,,Progresul jstoric
- arat5. Marx
-- a dus la t,ransformarea sL5rilor politice in st5ri so-
r:ial,e, astLei cd, dupd crrm crest,inii sint egali in cer
sineegali pe p;mint, tliieri{,ii rnemirri ai pop-orului sint"
qali in cerul lunrii lor politice si neegali in existenl,a
lor pdminl,eascd, in uiatalor sociaLri"LT. Emanciparea si
l[rgirea considerabil[ a sferei politicului rru annleazi
profunda inegalitate social[ dinl,re oameni, dar po-
1r K. Ilarx gi F. Engels, Opere,vol.l, Bucureqti, INditura poli-
ticd, 1960, ed. a II-a, p. 312.
93

48. constitui o condilie importantd pentru luptele sociale
care vor determina un asemenca rezultat.
O direclie a progresului in viala de stat, care este
de asemenea corelatd cu directia esen!,ialX enuntatd
mai sus, esle ponderea crescin dd a activit[tii economico-
Eosnodilresti'in ansamblul actiyititii de'stat' in ceea
3. riri".-td n.iirritutt" economic5, incI Lenin amintea ]a
incieputrll secolului cd institulia poqtei constituie un
modbl de gospoddrie capitalisLi in care mecanismul gos-
poddririi sociale esbe gaia f ormat. Activitatea economicd
'a stabelor capitalistd dezvohabe in zilele noastre ne
dd exemple mai semnificative qi pe scari mai largd
in aceasti privin![. Un loc re]ativ important in vi.at.a
politici a unora dinbre aceste state il ocirpil qi activi-
iatea gospoddreasc[ a municipiilor, oraselol" c.omune-
lor. Uneoii forlele progresiste cllceresc aici pozilii pre-
cumpinitoare bare- le permib s5 realizeze p.e plan 1o-
cal anumite dezideratc aie oamenilol muncii.
Pin[ la socia]ism ins5, aprecierea organizdrii poli-
tice a societdlii poate f i fdcuti in primul rin-d prin pris-
ma criteriului general al dezvolt[rii sociale. Dai,oritd
naturii statului, criteriile de progresintrinsece organi-
z[rii politice - 1a care ne-arn referit pini acttm
-. pot
avea b pondere relat,iv rcdusd in aprecierea acestei or-
ganizilri. De aici si aspectul paradoxal pe care-l er''i-
dentia Nlarx ci priigresul in sfera politicului a fost la
un noment dat t:ondilionab dc det,asarea acesl,urir intr-o
anumit,S m[sur5 de social.
Schinbdrile revolr.ltionare in ceea ce privestc esenta
statulrri si natura rela,t,iilor politice in condiliile so-
cialismuliri au creal, lieirtnr iril,iia oar'i in istorie posi-
bilitatea asigtrrdrii rLnei coin,'idente tlin ce in ce mai
mari intre progresul societit,ii in ansamblul ei si progre-
sul organiidril ei politice, intre crit,eriul-general al
progreiului si criteriile proprii acestui donreniu al
vietii sociale.
Viala spiribual[ a societ5tii constituie gi ea o dimen-
rir.rt aitt''."f" -ui important,e ale progresului social .
Cercetarea sensului dezvoltdrii culturii, artei, moralei
pune probleme deosebit de comple,xe. Specificitatea
icestor domenii f ace din ele cele mai serioase pozitii ale
94
adversarilor ideii de progres. Crr toate acestea, problema
progresului moral san artistic, de pildd, constituie in
rrltima vremc o preocupare din'ce in cc mai insistenti.
Suh rl ivcrse fulme si irr t.irrda 0 llumeroaso rezerve, nu_
rnerosi ginditori atlerti la ideea ci un .ril,ori,, fundamen-
lal dr'. aprer-iere ;i.,.-ca atare, de progres este gradul de
rrmarrism al creat_iilor si act,iunilor ln aceste
"clomenii.
Unele aspecbe ale accsbbr-probleme urmeazii, d" ;;;;
sd fie analizate in capil,olul consacrat rapori,ului dinl
tre progresul social si progresul omului.
Contpleritatea raportnlui dinrre tiniite cle d,ezvoltare
l,ful b ipli citntea I jnii lor d e clezr,'oltare ascendentd, di_
versitatea criteriilor care definesc aceste linii, corela_
(,ia.dinlle, acesbea dezviiuie complexitatea progresului
social. Fiind determinate, in ultimd instantd, di moclul
de productie, fiecare din domeniile vietii sociale mani_
festd ln dezvoltarea sa o anumitd incierrendentd rela-
l,iv5. Asa cum ardLa Engels, ,,existd aicib interhctiune
a tuturor acesLor.factori, in cadrul cdreia miscared eco_
1o,1ic5,,_
croindrr-s.i drurn prin mulbimea ne'sf irsit5 de
intimpl{ri... se irrrpilne in cele din urmd ca
".rra
necesart'12.
Conceplia marristd asupra progresului are in vedere
variebatea liniilor de dezi'oltare-progresivd, posibili-
t,atea unor ritmuri difer.ite. pe iiecare"din aceste linii,
posibilitatea chiar a rrnei
-neconcordante
relatir.e, a
rrnor conlradictii intre aceste linii. intreg acest an_
i:qbl".trebuie privit ca o unitate aia-tect"ice, pu"rni-
iind intelegerea mai profundd a dezvoltdrii pe toate
aceste linii, a raporturilor dintre ele. Criteriile de
llrogr"el.proprii fiecdmi domeniu al vietii sociale pot
t'i stab jlite pe- baza analizei esentei si cerintelor obiec-
I,ive de dezvoltare ale domeniului re'spectirri Apti.".""
rrcestor crilerii presupune insd intothealrna cbrelarea
ior cu criteriul general al dezvoltdrii sooiale. Astfel,
,,1r I(. Yu$,il F. Engels, Op-ere al-ese i,n douii oolutk€, vol. II,
Itucuregti, Editura politicd, l967, ed. a III-a, p. 460.
95

49. a$a clrm am vizut, aplicarea crileriului specific al pro-
gresului in organizarea politici a societi!ii - gradul
particip[rii mase]or la viaia public5, eficienta-acestei
participdri - nu poate avea loc in mo+ ab_stract,
idte a-tine seama de etapa concretti de dezvoltare a
formatiunji sociale, de tbndinLele obiective aje dez-
voltdlii societStii in momentuJ dat, de raporturile
de clasd djn tararespectiv5, de situa!,ia ei in a.nsamblul
relal,iilor international e.
Ciiteriile speciiice de dezvoltare a qliint,ei sint si
ele, in ulti-d i,.*t,u,.1d, subordonate criLeriritui fundi-
mental de dezvoltare a societitii. Pe de o parte, pro-
etesrt stiintei este, indeosehi azi, indisoiubil'l6gat
fe cel dl foil"tot de produclie. Pe de altd parte, nu
putem vorbi'despre un progres real al stiintei fdrd a
tine seama de consecintele
"acestei*
n*uptu ansamblu-
iui vietii sociale.
Dacii'admitem ideea cd unul dintre criteriile princi-
pale de apreciere a progresului moral rezidi in gradul
de umanism al valorilor morale, in mdsura in care
acestea mobilizeazd si insuflclesc masele in lupta pentnt
eliberarea soci:tl5, pentm ridicalea societdtii pe noi
trepte de dezvoltal'e, acest
- criteriu s-e impleteste
si
^el
strins cu criteriui ftrndamental al progresului
iocial. Principiile si normele morale care
-reprezintd.
trepte superidare ule ptogt.tuh.ri moral al omenirii
au-fost elaborate tocmai de acele lorqe sociale care au
luptat pentru r.ictoria norilui pe plan social si indeosebi
de cdtre clasa muncitoare, principala forfii a progresu-
lui social in epoca contemporand.
Analiza crit-criilor progresului sociatr dovedeste de
asemenea cE acesta nu se deslSsoard in mocl auLomat,
liniar. Spre deosehire rIe evolutionismul p1at, care
atribuie progresrilui un caract,er continuu, lipsit de
zigzaguri, de contradic!ii, de intreruperi in dezv_oltare,
conceplia materialisi,-istoricI asupra progresul.ui so-
cial aratd cd la baza acestuia stau contradictiiie in-
terne, dezvoltarea si rczolvarea lcr. Irrogresul istoric
este iezultatul luptdi dintre fortele.inaintate gi cele
conservatoare, retrograde. in drinduirile bazite pe
proprietatea privatd asupra mijloacelor de produclie,
96
aceast5 Iuptd are un caracter de clasi. in aceste orinduiri
lupta de clasd reprezintd principala forld motrice a
progresului social. Agravarea contradioliilor interne
ale acestor orinduiri determind revolu!,iile sociale,
care cleschid un nou fdgaq progresului social, ridicind
dezvoltarea societdgii pe o treaptl calitativ superioard.
Datoritd faptului cd progresul este rezultatul luptei
dintre for!,c contrare, uneori forlele retroglade pot
dctermina perioade de s{,agnare sau chiar un regres
lemporar in dezvoltarea istoricd. Combdtindu-i pe
adeptii progresului Iiniar, absolut si contrapunindu-le
realib6!,ile epocii sale, Marx scria cd, ,,cu toate pre-
tentiile de <lprogres t> j se observS. mereu cazuri de
regres"lt. Dezvoltarea progresivS, ascendentd a so-
cietSlii umane este incompatibild cu incadrarea ei
intr-o schemd simplistd, artificiald. Inlelegerea pro-
gresului real al societlbii presupune luarea in conside-
rare a zigzagurilor in dezvoltarea acesteia, studierea
esentei ei complexe si contradictorii.
Aceastd esentS. este puternic reliefatd dacdanalizdm
dezvoltarea societd,tii prin prisma unor categorii
dialectice cum slnt continutul si forma. Insemndtatea
intelegerii unitdtii dial'ectice a'continutului qi formei
in aprecierea caracterului progresist al unor fenomene
qi in atitudinea fatd de ele a fost avutd in vedere de
Lenin intr-o serie de articole publicate in perioada
primei revolut,ii ruse. Astfel, in lucrarea Programul
agrar al social-democra{iei tn prima repolatie rusd, d,in
1905- 1907, analizind programul agrar al lui Stolipin-
carc insemna mentjnerea in cel mai inalt grad a inrobirii
si a iobdgiei (transformatd in spirit burghez), o mai
crincend exploatare si asuprire a bdrdnimii qi a maselor
populare in general
-, Lenin ardta cd acest program
nu poate fi calificat totuqi ca reactionar in sens eco-
nomic, deoarece el merge pe linia evolutiei capita-
Iiste, usureazd, impinge inainte aceastd evolutie.
,,Aceasti legislatie
- spunea Lenin - este, fdrd in-
13 K. Marx qi F. Engels, Operc, voJ.2, Bucureqti, Editura poli-
|icd,1962, ed. a II-a, p, 93,
97

50. doiald, progresist5 din punct de vedere economic-
stiintific"la.
' Dihtr-o asemenea apreciere decurge imediat intre-
barea daci partidul clasei muncitoare ar fi trebuit,
ln epoca respectivd, s5. suslin{ aceastd legisla,tie? La
aceastd intrebare, Lenin rS.spunde categoric: ru,
condamnind pe marxiqtii ,,legali", care perorau ci
trebuie sprijinitd burghezia in ,,lupta" impotriva
vechii orindrriri.
Motivind aceasti atitudine, Lenin emite citeva
idei cu caracter metodologic, interesant^e pentru
intelegerea problemelor progresului social. In Rusia,
in'epoca respectiv5., direc.tia economicd a progresului
social nu putea fi decit evolulia burghezd a rela,tiilor
de produclie la sate. Aceastf, evolul,ie putea sd aibd
insd loc in mai multe forme. Prima, promovat5. de
Stolipin, era o evolulie burghezd de tip moqieresc,
prusac, care insemna dezvoltarea exlrem de lentd a
forlelor de produc,tie, dezvoltarea incetiniti a capita-
lismului, suferinte qi chinuri incomparabil mai mari
pentru masele muncitoare. Cea de-a doua era o evolu-
!ie burghezd de tip tdrdnesc- dupd expresia lui Lenin- ,
ceea ce insemna o dezvoltare mai rapidd a forlelor
de produclie ln condi[ii mai bune pentru masele t5.-
rdnesli (desigur, in limitele determinate de cadrul
social respectiv). Numai o evolutie lntr-o astfel de
formd putea fi sprijiniti de citre partidul muncito-
resc.
In situalia analizatd mai sus, procesul social poate
avea un con.tinut economic progresist prin direclia
sa generald, dar o formfl reactionar5.. Aprecierea ge-
nerald a fenomenului si indeosebi atitudinea fa{5 de
acesta trebuie sd !in5 s6"tt
"
de ambele laturi. Apiecie-
rea unui fenomen ca progresist sau reaclionar trebuie
si tind seama nu nuriai?e conlinub, caie joacd rolul
det'erminant, ci qi de acea formd'care'asigurh in condi-
liile date dezvoliarea intr-o mS"surd mai mare a tendin-
telor progresiste ale con,tinutului. Forma influen,teazd
la V.I. Lenin , Opere complete, vol. 16, Bucuregti, Editura po-
liticd, 1963, p. 226.
98
,l'
asupfa. continutului si, in anumite imprejurdri, dd-
t9{1,1.u,. asa cum am vdzut in cazul anterior analizat,
atiLudin i diameLral opuse.
Raportul economie-politicd, analizat mai sus, pI€-
zintd si el aspecte interesante in lumina dialeciicii
for_mei si continutului. Un anumit conlinut economic
irnbrar.i o- foimd polilir.[. lrrtre at,estea pot fi inad.
verte_n!e, desi, in ultiml instant[, continutul economic
este determinant. Insemndtatea-formei in acest raport
este exprimatd prin cunoscuta tezd marxist-leninistd
privind intiictatea politicului asupra economicului:
orice mdsjurS. economici trebuie apreciatd din punct
de vedere politic, din punctul de vedere al orinhuirii
social-politice din tara respectivS, al faptului dacd ea
intdreqte sau nu aceast5. orinduire, deoarece puterea
politicd -a clasei .muncitoare consbituie premiia fun-
damentald a fduriri noii economii.
Dac[ ana]izdm progresul istoric in lumina dialec-
ticii formei qi con!inutului, put9ry evidentia, prin
urmare? urmdtoarele puncte cardinale: a)
'continut
progresist
- Iormd. .progresisLd; b) contini_rt prbg""-
sist
- formd reactionard; c) continui reactioiar
- formd progresistd; d) continut reaclionar * iorm{
reactionard. Acestea sint 'cazuri
liilitd, deoarece
ele comportd numeroase nuante, de exemplu'aceea cind
continutul este progresist, iar forma,
-desi
nu este
reaelionaid, nu constibuie totusi un cadru cire asigurd
dezvbltarea con!inutului sub toite aspectele sau inti-un
ritm corespunzdtor. DacI cazurile ;j ;i d) pot fi usor
intelese in lumina {ezei determinErii iormei de caire
c.gn",tinqt, cazurile !) qi .) evident,iazd complexitatea
dialecticd a acestui raport. Astfei, cazul bj, ilustrat
prin exemplul anterior, ne aratd cd in anumiie situatii
o formd inadecvatd nu numai cd-si exercitd influenia
asupra orientdrii continutului, 'dar poate schimlia
caracteristica de ansamblu a fenomenului si, in conse_
cintd, atitudinea fatd de acesta*.
* Analiza unor asemenea situalii ne aratd. nu numai diversi-
tatea modurilor in care forma igi-exercitd influenla *sup.i
"on_
linutulrri, dar presupune qi unele precizdri in ce6a ce privegte
99

51. Tim,pul istoriei
(,omplexitatea qi diversil,atea liniilor de dezvoltare
progresivd ridicd problema naturii timpului in istorie.
ion"ceptia mecani^cist,5 liniard asupra p-rogresului. asi-
,nitn ii-p"l istoriei bimpului newtonian-' considerat
vid de evenimenl,e, omogen) cont,irtnu si uriidirnensional.
O asemenea conceplie- nu mai corespunde insd azi
nici pentru timpuf fizic sau aslronomic. Fiecare sis-
tem
-fizic
este caracterizat printr-un anumit timp
concret, printr-un anumit rilm care depinde in esen!,d
de natura sistemului respectiv, de sLrucl,ura acestuia'
Acest lucru este cu atit mai adevdrat atunci cind ne
referim la viala sociald. in acesb sens, T,. Althusser
avea dreptate sd considere c[ fieoare nivel structural
al vietii-sociale este concretizat printr-un timp pro-
nriu- relativ aulonotn, deci relaLir independerrL in
propti" sa dependen!a de ,,Iimpii" celorlnlte nivele'
hstiel, te poate vorbi dcspre un.limp;i o istorie pro-
prie, icandatS. intr-un mod specific, a for!,elor de.pro-
ductie, despre o istorie a rela,tiilor.de produclit' 1
suprasiructurii politice, a filozofiei, artei, gtiin!'ei
definirea continulului. ln mod curenl, prin conIinuI so inlelegc
totalitalea elemcnlelor din cara esle compusun obicct sau lono-
*rn.-ln iit..*tura f ilozof ic5 marxisti a aphrut insd tendinla de a
ie."i ti. in acelasi timp, dc a prtlciza intr-u anulnila misuri aceas-
ia ?.iiititi" a cirnlinrilutui, !inind.seama de faplul ci rcducerea
i" o **i'au elemeirte n., poiie explica intr-o seiie de imprejurSri
rolul sdu determinant.
--tJi.j.
unii autori incearcii s[ defineascii conlinutul nu prin
oteme"lefe fenomenelor, ci prin miEcarea lor, adicir prin pro-
;;;;i;;;;; t,, to" in elc (A.E. Furinan it osnopnte kategorii i
,i1"ii-iitrrialisticeskoi diotrktiki' Moskva, 19621' Al!ii .in-
itoa ln continuL aIiL elcment,'lt' feltontt nelor, cil qi rniqcarea lor'
.""iia..i",i ie in via{a sociali conlinutul nu-l reprczinti-pur 9i
simptuoliectele gi nici pur qi simplu miqcarea, ci obiectele care
;di.r.t. i-. formaeste nu nrirnai f-orrna *ateriei, ci qi a m,iqciirii.
in. i. GG;; iio, Y op"ott d ialet:ticeskctgo nzater ializma, Moskva'
1960, p. 261-262.)
-"Aibio.n."
incerclri sint indreptaiile Ei ele conlribuie lu Pfg-
"irarea-'iuniilui
acestor categoiii.'Avihd in vedere situaliile
ot.r*tL"tt, o definire mai cup-rinziloare a conlinutului unui fe-
"";;;;"il i.;b"j il.
-
it;i;;l ir'Stementele, proceiele qi tend inlele
de dezvoltare a obiectelor qi fenomenelor'
100
elc. 15 Althusser considera necesar5, de aceea, o se-
para!ie mai radicald a marxismului de concep!,ia
hegeliand asupra istoriei. Aceasta din urm[ ar f i
caracterizat5, dupl Althusser, prin continuitatea omo-
gen[atimpului qi prin ceea ce e] numeste contempo-
raneitatea timpului respectiv faplul c5 ,,structura
existentei istorice este de asa natur5., incit toate ele-
mentele inlregului coexistS. totdeauna in acelasi timp,
in acelasi prezent si sint contemporane unele fa!,[ de
altele in acelasi prezenL"16. De aici protestul struc-
turalistului francez impotriva operatiei istoricilor,
pe care el o denumeste ,,tdieturd de esen,bd", adicd o
sec!iune vcrtical5 in procesul istoric astfel incit fiecare
parie sd exprime intr-o form5 imediat observabil6
esenta intregului.
Critica lui Althusser, atib la adresa mecanicismului,
care omogenizeaz1" timpul si-l rupe de evenimentele
reale, cit si la adresa idealismului hegelian, care reduce
orice determinatie socialS. la prezenta conceptului
intr-un moment istoric dat, este profund indreptdlitd
qi fertild cu atit mai mult cu cit unele incercdri de a
prezenta pe baze marxiste o ,,schemi" sau o ,,lege" a
progresului istoric fdceau, intr-un fel sau altul, con-
cesii punclelor de yedere mentionate mai sus. Pornind
de aici ins5., unele forrnul5ri ale lui Althusser indrep-
tal,e impotriva ,,pretinsului istorism radical al marxis-
mului" tind si nege existenta unui timp de bazd al
istoriei la care si poati fi raportate timpurile specifice,
posibilitatea de a vorhi despre intirziere sau ayans
in istorie si, in ultimd instan!,d, posibilitatea unei
periodizdri'de ansamblu a istoriei. Althusser reface
intr-un sens invers drumul acelora care, pornind de Ia
legdtura indisolubild dintre materie si spatiu, reduc
miteria la spaliu. lntr-un mod asemdndioi', eviden-
!iind faptul cd rela!iile structurale determind in ultimd
instanld ,,timpul" specific fiecdrui domeniu al vietii
sociale, Althusser tinde sd estompeze rolul dimensiunii
15 1,. Altlrusser, E. Balibar, R. Establet, Lire le,,Capital", lome
I I, Paris, Maspero, 1966, p. &7.
to Ap. cit., p. 39,
101

52. temporale a fenomenelor sociale, rdminindla ierarhia
diverselor structuri si a elementelor lor. El alunecd
astfel pe- pfnta colcluziei de a opune structura istoriei,
caracteristicd multor structuralisti.
O asemenea concluzie nu este ins[ justificatd, deoa-
rece, dup[ cum diversele ]inii de dezvoltare se core-
leazd in ansamblul structurii sociale, timpii cor6spun-
zitori se coreleazi ;i ei intr-un timp al istoriei in
ansamblul ei. Acest timp nu se confundfl cu cel astro-
nomic sau biologic. Categoria filozoficd de timp ge-
neralizeazfl anumite relalii temporale concrete
-(sr!c-
cesiune, simultaneitate, durat5, ritm) ailt la nivelul
fiecdrui domeniu al vietii sociale, cit si al acesteia ln
lntregul ei. In fond,
'problema
nu este schimbatd
radical dac5. ne referim la un nivel sau altul, deoarece
condilia pentru a -putea vorbi de un timp propriu
este existenla unui sistem 'inchegat, cu o modalitate
proprie de dezvoltare. Despre un asemenea sistem
se poate vorbi atit la nivelul economiei sau vietii
politice, cit qi al societ[lii in ansamb]ul ei.
_ Existenla timpului istoriei permite si acea ,,td.ietur5
de esent5.'i, acei" sectiune verticald li care se referi
L. Althusser. O asemenea sectiune nu trebuie inteleasd
in spirit mecanicist, presupunind contemporaneitatea
strict calendaristicfl a articulatiilor diverselor domenii
ale vielii sociale. Este un fapt recunoscut ln unanimi-
tate de cdtre marxisti cd schimbdrile calitative in
domeniul economiei, de pild[, nu au un corespondent
imediat la celelalte nivele ale vietii sociale. Dacd insd
lntelegem termenul de sectiune in sens figurat, el pre-
supunind doar ingemdnarea ritmurilor,sensurilor,
tendin!elor diverselor domenii ale vietii sociale,
secliunea devine pe deplin posibild si necesard. ln
aceeasi intelegere capdtd un sens real termenii de rd-
minere in urmd sau ayans, de accelerare sau intlrziere.
Realitatea lor decurge din existenta unui timp istoric
ln sensul larg al cuvintului, a unor posibilitd,ti pe care
le deschide dezvoltarea istoric5, din folosirea intr-o
mdsurd mai mare sau mai micd a acestor posibilitdli"
$ 5. TrpuRr DE PROGRES irV VrnlA SOCTALA
Caracterul dialectic al progresului se exprimS. nu
numai prin formele deosebite pe care le imbracd in
fiecare domeniu aparte al vietii sociale, ci si prin
trdsdturile specifice pe care le capdti in fiecare for-
ma!,iune sociald. Protestind impotriva simplificirilor
evolutioniste de tip spencerian, Lenin putea, de aceea,
sd sublinieze necesitatea studiului nu a ,,progresului"
in general, ci a unui anumit ,,progres", a progresului
caracberistic unei amintite formatiuni sociale.
Numeroase argumente ale adveriarilor ideii de pro-
gres ignoreazd tocmai existenta unor tipuri specifice
de progres, absolutizeazd anumite trds{turi ale pro-
gresului caracteristice anumitor orlnduiri sociale si
trag concluzii negative privind progresul in generai.
Proprietatea privatd ;i antagonismele progresului
Un tip de progres, in scnsul cel mai larg al cuvintului,
priveste orinduirile bazate pe proprietatea privat{
asupra- mijloacelor de producLie si pe exploatare. Cu
toate deosebirile esen!iale existente intre aceste orin-
duiri, o trdsdturd comuni rezidi in faptul c[ contra-
dic,tiile specifice dezvoltdrii lor au un caracter pre-
cumpdnitor antagonist. No,biunea de antagonism are in
literatura de specialitate diferite accep!ii, care incearcd
sd cuprindd contradic!ii adesea destul de diferite
(contradiclii dintre exploatatori si .exploata,ti, dintre
103

53. grupuri $i ldri capitaiiste, dintre sisteme economico-
sociale etc.). Astfel unii autori definesc anl,agonismele
prin baza lor economjcd, prin l,endintele lor de dezvol-
tare sau prin modalitatea de rezolvare. O asemenea
definilie nu acoperd ins5. o serie de contradic!ii care
in mod curent sint caracterizate ca fiind antagoniste
iar unele trdsS.turi ale ei sint caracterisl,ice qi
unor contradiclii neanbagoniste. Asl,fel, proprietatea
privatd asupra mijloacelor de productie, care este
intr-adevdr baza economicE. a contradictiilor antago-
niste, genereazS. insii qi altfel de contradic!ii (de exem-
plu contradictia dintre clasa muncitoare si tdrdnime).
De asernenea, tendinta continuei agravdri
- o altd
caracteristicd obignuitd a contradictiilor antagoniste
-
nu este totdeauna proprie antagonismelor din perioada
de trecere de la capitalism la socialism. Caracterul
de neimpdcat
- caracteristicd adesea intilnitd qi ea
in definirea antagonismelor
- este o formulare ambi-
gud si in orice caz inadecvatfl pentru antagonismele
dinlre ,tdri si grupdri capitaliste. De aceea, cea mai co-
respunz6toare caracterizare a antagonismelor sociale
trebuie , credem , sd porneasci de la interesele claselor so -
ciale, grupurilor sociale, indivizilor. In general, impdr-
!irea in contradictii antagoniste si neantagoniste nu are
in vedere totalitdtea con"tradictiilor din iiala sociald,
ci numai ^contradic,tiile care sd raporteazi la anumite
interese. In mod concret antagonismele ar fi acele
contradictii in care interesele unei clase sau ale unui
grup socidl se pot satisface numai pe seama celuilalt.
O asemenea definire a contradictiilor specifice orin-
duirilor bazate pe exploatare ne dicq qi la inlelegerea
tipului de progres care Ie este propriu. Atita timp cit
societatea se dezvoltd in condiliile exploatdrii omului
de cdtre om, progresul are un caracter profund contradic-
toriu, antagonist. Marx a dat un tablou plastic al
caracterului antagonist al progresului in capitalism:
,,In zilele noastre, fiecare lucru, pare-se, genereazd
contrariul sdu... Victoriile tehnicii par a fi cumpdrate
cu pre!,ul degraddrii moralei. Se pare_c5, pe mdsurd
ce omenirea supune natura, omul devine sclavul
altui om sau al propriei lui josnicii. Chiar silumina
744
purE a qtiinlei pare cd nu poate strdluci decit pe fondul
intunecat al ignorantei"l.
Dialectica progresului si regresului in accsLe orintluiri
isi gdseste expresia, inainte de toate, in faptul cd
roadele progresului social slnt culese inileosebf de cla-
sele exploatatoare, dominante. Pentru clase,le asuprite
si exploatate, progresul este doar relativ. in proiesul
succesiunii formatiunilor sociale, atila timp cit se
menline propriet,atea privatS. asupra mijloacelor de
productie, asa cum ardta Engels, fiecare noud eli-
berare a unei clase este o nou5. asuprire pentru cealaltd.
O altd rnanif estare a ca.racberului anbagonist al
progresului priveste raportul dintre desvoltarea di-
feribelor domenii ale vietii sciale, dintre dezvoltarea
diferitelor ,tdri qi popoare. Proprietatea privatd asupra
rnij loacelor de produc.tie genereazd caracterui precurnpS-
nitor spontan al proceselor sociale. De aceea, dezvol-
barea pe diferite linii nu este armonioasd, conyer-
gentd. Progresul unor ramuri economice nu este tot-
deauna intovdrdqit de progresul Aitora. Progresul
economic este adesea insot,it de fenomene de stagnare
sau regres pe tdrim politic sau cultural.
Analiza caracterului antagonisl, al progresului in
condiliile capitalisrnului contemporan prezintd o de-
osebitd insemndtate teoreticd si practicd. Cu rnai multi
ani in urm5. in literatura social-politicS" marxistd
'a
avut circula!ie o irnagine a capitalismului ca o orinduire
in regres pe toatd linia, care si-a epuizat toate posibi-
lilStile, in care relatiile economice impiedicI orice
dezvoltare a fortelor de productie, a tehnicii, a vietii
sociale in ansamblul ei.'O asernenea irnagine simpii-
ficatd 1a extrem nu colespunde citusi de putin realitdlii,
cel pu!,in din lirile capitaliste' dezvoltate. Un-ele
16ri capitaliste au dat dovadi de un dinamisrn economic
cvident, inregisLrind crester,i sensibile ale venibului
na,tional pe cap de locuil,or, ale producti.it,5lii rnmncii.
Dat,oriti anurrribor procese de adaptare ale sistemului
la realitdtile contemporane si ln primul rind rolului
1K. Marx gi F. Engels, Opere, vol. 12, J3ucureqti, trditura
politici, 1962, p. 3-ur.
105

54. crescind ai statuiui in economie, au putut f i atenuate
""."ti
urmdri ale caracterului sporltan, stihinic al
J.^"itetil .apil,alismului. ln prihcipatcle !dri capi-
taliste au avut loc schimbdri profunde in domenrul
tehnicii, al aplicdrii qtiinlei in productie'
Pornind de la asem'enea'fapte, apologeqi ai ra.piLa-
lismului au pul,uL Lrageconcluzia cdaceastl orindutre ar
iii" pti" pt6gt.*. O isemenea concluzie nu c.orespunde
unei Lnalize*mai profunde a realit5,tii' Ea-ignor[ sau
lncearcS. sd acopere antagonismele profunde ale pro-
n.esut"i capitalist care n-"u numai ce nu dispar, dar
id.r." *" *hitt"nt. in condiliile dezvolbdrii contempo-
rane.
-
U*" dintre formele cele mai pregnante prin care
se exprim[ caracterul antagonist al progresului.in,for-
matiunile exploataloare qi indeosebi in captlaltsm
.*f,i-J.r""ftar:ea profund iiegal5 a acestora' Progresul
i"a"*tti.i din principalele tdri capitaliste dezvoltate
; i";i realizat p. .."*" muncii si.avutiei multor altor
oooo"tu. Dezvoltarea relativ rapide a capilalismului
in'A"slia. Franla gi alle tdri este legatd de exp,loatarea
"
noni."o"*e teritcirii colbniale. Isloria Africii, care a
fost adesea ascuns5., ignoratd sau denatu-rat5'., aratS' ci
in evul mediu existau state africane pe deplin g-o.mp9-
t"nlf
"
din punctul de vedere al nivelului de civilizalie
cu statele urrtopttt*. Stagnare-a sau-chiar regresul acestor
sl,ate se datordste in piimul rind colonialismului'
"-
Cercetdtorul'britanic B. Davidsohn araL5 ast{el cd
*t"ilt. *tti.ane Kanem ;i Bornu, de,lasf irqitul primului
mileniu si inceputul celui de-al doilea' nu aveau s{
*e Lea^U'de o comparatie cu Europa medievalS'2' In
.t." .. privesl,e Gtrana, el il--citeazS' pj El.. Bekri,
care scria. la'un an duia ce Wilhelm Cuceritorul a
it.rui Canalul Minecii, cd regele ghanez poate aduna pe
eimpul de bdtaie 200 000-de luptdtori. Capitala Ghanet
,u c'^o*punua alunci din doud orase despdr[ ite intre ele
de un interval de sase mile, iar acest spaliu era, de
asemenea, acoperit cu clddiri' Anglia din acea vreme
z B. Davidsofur, Reilescoperirea Africii pechi, Buctteqti' Edi-
tura qtiinlifich,1964, P' Lt|'
106
ar fi putut s5. treacd drept un tinut sdrac qi modest
pe lingd puternicul imperiu ghanezs.
Gradul inalt de dezvoltare industriald dintr-o serie
rle tdri capilaliste si-a avut complementul in transfor-
Inarea in sclavi a zeci de milioane de negri africani,
in menlinerea in mizerie qi inculturd a marii mase a
lro.pulaliei din Asia, Africd, America Latind, ln exter-
rninarea chiar a unor populalii inlregi, ca in Tasmania.
[Jrmele acestei situatii sint ii azi vizibile in domeniul
cconomir., social-eult,ural, ianitar. Decalaiul dintre
grupul de t dri capital iste inajntate d in puncL"de vedere
e'conomic si tdrile slab dezvol[ate constituie o trdsd-
turi negatirrd dintte cele mai caracteristice ale rupiiu-
lismului.
Unul din ves-tigiile cele mai caracteristice ale regi-
rnului colonial sau de exploatare semicoloniaid,
reversul medaliei aurite a prbgresului capitalist est6
l'oamea,. de
-care suferS. incd qi azi o imensd parte a
populaliei globului. Dupi cum aratd Josue de'Castro.
ca este expresia cea mai tragicd a complexului econo-
rnic al subdezvoltdrii, boalf cea mai gravd care deci-
meazd incd si azi unele popoare ale lumii. Atunci
cind nu omoird direct, ea-constituie factorul pr.po"-
derent, terenul pe care se dezr.oltd numeroase malidii,
ca tuberculoza, care-i completeazd actiunea.
Mai mult, deficienlele in'alimentatid, lipsa de pro-
teine, de sdruri mineiale, de vitaminb au eiecte nega-
lir.'e pe .toate planurile
- de la biologic si pind"la
1'sihologic si politic. Lipsa de in jLiat ivS, af atia, con-
I'ormismul, exploziile
-bruste
si necontrolate sinI
intr-o mdsurd nrare conditionate de acest complex
:rl foamei. Asa-numiba ,,lene", care era atribuitd de
rrrulti influenlei climatului tropical, s-a dovedit a fi
irr realitate, intr-o proportie mult mai insemnatd,
rlaloritd regimului alimentara.
Foamea nu poate fi ins5 stdvilitd cu uqurintd, da.to-
lit,[ dificultdgilor intimpinate de !,brile recent e]iberate
'' -ezi op. cir., p. 115.
t -ezi J. Castro, La faim et la sous-ddrteloppetn.erLt, in euet
rtttnir attend, l'homme, p. 65
"si
urm"
167

55. in a-si e,'hilibra balanla dc pldti, dalolild niveluluiqi
stnrci urii economicj mostcnile, daIorila monopolurilor
irnperialis'l,e, care au gdsit noi mijloace. p_entru a-si
suhordona economicest e u nele din aceste t5.ri. Ca urmare,
in ultimii ani, venitul mediu pe locuitor in ,tiirile
nesocialjste din Asia, Africa si America Latind s-a
ridicaL de-abia la 120 de clolari pe an, cifrd care nu re-
flectd insi tot tragismul realitdtiior din t5rile respec-
tive. De pildd, in Venezuela, venitul pe locuitor este
de aproxirnativ 70Cr de dolari, adicd r-elatiY rnare. ln
realitate, cum renrarca Castro, acesti 700 de dolari pe
locuitor reprezintd media dintre 700 000 000 de dolari
care revin la 7 farnilii qi mizeria masei infometate a
popula !iei.
- ln literatura politicd occidentald a fost subliniat
multd vreme rolul civilizator al puterilor coloniale,
faptul c[ ele au introdus in colonii drumul de {ier, te-
leiraful, poqta, c5. au adus
- dupd expresia unui
apolocet al colonialismului - ,,scinteia de care aYeau
ntvoiE aceste orinduiri stagnante"s. Anumite elemente
de progres inregistrate ln domeniile respective _sint,
fdrd- indoiald, vizibile intr-o serie de teritorii co-
loniale. Dar toate modernizdrile introduse nu aveau
in vedere dez.roltarea coloniilor, ci interesele econo-
rnice gi politice ale regimrilui colonial. Caracteris-
{ici jn dceasld privinli esle problenra insLrucliunii
puhlice. Aslfel, irr Congo colonizalorii belgieni au
orientat invd!flrnintul spre formarea unor muncitori
bdstinasi pu-tin specializa{,i, necesari muncii brute in
vederea' eiploatdrii considerabilelor hogd!,ii ale .tdrii,
ln tirnp ce o instruc!,ie gtiinlificd specializatd ie era net
refuzaid. Datoritd unei-asernenea politici, in momentul
declardrii independentei, Congoui, tard cu 14 000 000
de locuitori, dispunea'doar de 2[ de ]icentiati univer-
sitari in maloritate avocali qi teologi.
Progresele realizate in perioada domina!iei coloniale
s-au dovedit a fi infime in raport cu tendinta ac-
centuatd spre stagnare si regres pe care ea a gene-
rat-o. Exprimind pregnant situalia din India, Nehru
6 F. Claessens, op. cit., p. 62*63.
108
scria: ,,Clind englezii au venit in India, aceasta, desi
rdrnisese in urrn5. int,r-o anurnilii niJsur6 din punct
tle vedere lehnic, era una din {,drile cornerciale avansa-
te ale lumii. Transformirile in tehnicd s-ar fi produs,
l'ird indoiald, si ar fi transformat si lndia, asa cum au
Lransformat unele tdri occidentale. trnsd dezvoltarea ei
normald a fost oprit5 pe loc de cdtre dorninatia englezd.
l)ezvoltarea industriei a lost opritd si, drept rezultat,
s-a oprit si dezvoltarea scciai5."6.
.Chiar in .t[rile capitaliste riezvolLate din punct de
vedere economic, progresele in diverse domenii au
loc de asexnenea pe fondul unor antagonisme economice
si social-politice. O expresie a acestora o constituie
inegalitatea socialfl, cu atit mai izbitoare in conditiile
unei abundente de bunuri si mijloace"
Semnificative in aceast{ privin!i sinL uneie fenomene
sociale din S.U.A., tara capitalistl cea mai dezvoltatd
din lume. Dezvolt,area intens[ a fortelor de productie
si venitul national ridicat n-au putilt eviba
-existenta
in aceastd lard a unor frdrnintdri sociale de asemenea
naturd ca migcarea negriior care a dus in 1967 la mani-
festatii violdnte de ilnploare, fdcincl necesari inter-
ven!ia unor masive forq,e milibare qi polii,ienesti.
Cauzele fr5mintlrilor se afld nu numai in statutul
polit,ico-social al negrilor', in fenomenele de segre-
gare, care persi'.std in pofida mdsurilor juridice si
adminisbrative luate, ci qi ln situa,tia economicd grea
a acestei popula,tii, aspect care nu transpare in statis-
ticile medii oficiale.
Dupi cum ardta lostul senator Robert Kennedy, din
populat,ia de 230 000 de negri a unui ghetou din nord-
vestul S.U.A., sint consideraLi ca apti de muncd 56 000
de bXrbati intre 20 qi 61r de ani. Dinl,re acestia 1/o pind
la t
/u nici nu sint luat,i in considerare de statistici, cleoa-
lece nu au domiciliu sl,abil, 1,1o/o care au cdutert zadarnic
rle lucru si n-au g[sit sint ldsa!i de asemenea in afara
slat,islicilor. ln slirqii, din cei 36 500 negri consemnati
in sbatistici, L}o/o sint consiclerabi ca fiind permanent
6 JawaharlalNehni, Descoperirea Indiei,Bucuregti, E.S.P.L.P.
19116, p. 579-580.
109

56. fomeri, ia care se adaugd ailii care nu realizeazH mini-
mumul de existentd oficial. Rezultatul este c5. in cel
mai bogat stat capilalist din lume numa i24500 de negri
(43,5%) obtin salarii care depdsesc minimul de exis-
tentd.
lh ceeu ce priveste alte aspecte ale vietii sociale a
negrilor, este'semriificativ faptulcd, in ciuda legilor
existente, la t2 ani dupd o hot[rire expresi a Cur,tii su-
preme, numai t0o/o din cei trei milioane qi jum5tate de
copii riegri din stiiele din Sudul S.U.A.'invald in qcoli
integrateT.
Un alt exemplu caracteristic este Japonia, tar5. capi-
talist[ cale a reugit sd realizeze ritmuri surprinzS.toare
in dezvoltarea in'dustriali in anii postbelici. Dac[ in
1950 Japonia nu producea decit 5 000 000 de tone de
o!,el, in 1967 ea producea 62 000 000 de tone, ocupind
in lumea capitalistS. locul al doilea dupd Statele Unite.
Produsul nalionai brut, care era in 1950 de 10 miliarde
de dolari, a devenit in 1967 d,e Il,4 miliarde. Aceste
cregteri nu sint urmate lnsd de sporuri corespunzdtoare
in ieniturile populaliei. Din acest punct de vedere,
Japonia se situeazS. de-abia in al 23-lea rind. Cel care
viziteazi Japonia este izbit, aldturi de aspectul ten-
tacular, fantastic al unor oraqe japoneze cu strS.zi care
par de sticld qi metal, prefigurind parcd secolul al
XXI-lea, de situatia grea a muncitorilor temporari,
neapa'rali de nici un fel de mdsuri de securitate social[
qi a-cdroi" existentS. ia adesca aspecte tragice. In anumi,
te pdr{,i ale noilor centre urbane se lin adevlrate tirguri
de sclavi, unde bdrba,ti gi femei se vind pentru muncile
cele mai penibile sau sint silili sd trdiascd uneori
exclusiv din vinzarea singelui lor cdtre spitales.
Inegalitatea sociald se manifestd pregnant in anu-
mite domenii, ca invdldmintul. In Franla, de pildfl
nevoile studenlilor sint acoperite de stat in proporlie
d,e 1,5o/o, de tamilii in proporli e de 5L0/o, iar ies'tul he
24o/o esle acoperit de munca suplimentard ,,neagr5." a
studentilor. Datoritd acestei situa,tii, clasa muncitoare,
z Der Spiegel nr. 33/1967.
I L'Erpress nr. 867/1968.
110
clasa cea mai numeroasi a nal;iunii este cea. mai pulin
reprezentatd 1n universitate (ponderea striden!ilor,
fiilor de muncitori este de cinci ori mai mic5propor,tio-
nal cu ponderea muncitorilor ln ansamblulpopulatiei
I drii )e .
Asemenea exemple pot fi enumerate in continuare.
Unii auLori incearcd sd le diminueze insemndtatea pe
motivul cd ele ar constitui doar greutdti inerente anu-
mitor perioade, probleme curente de rezolvat, carente
de moment. In realitate, independent de ponderea lor
intr-o tard sau alta, este vorba de procese caracteris-
bice pentru realitatea capitalistd, a c5.ror semnifica!,ie
este cu atit mai profund5 cu cit ele se desfdsoard pe
fondul creqterii avu,tiei na,tionale in ansamblul ei.
Deosebit de instructivd in aceastfl privinti este si pro-
blema qomajului. In tdrile capitaliste ilezvoltite se
poate constata o reducere a procentului de neutilizare
a miinii de lucru, gi, in anumite perioade, chiar o nevoie
acut6 de muncitori in diverse domenii. De asemenea,
qomeriiprimesc, inanumite condilii, alocalii de somaj
care le asigurS. nevoile imediate. Cu toate acestea
qomajul rS.mine o expresie caracteristicfl a antagonis-
melor sistemului, In documente oficiale americane se
considerd cifra de 4 milioane de someri ca o cifr5. nor-
mali (o cifrfl inferioarS. n-ar fi avantajoasd din punct
de vedere economic, iar una superioarS. ar putea pre-
zenta un pericol social). Ce fel de perspective de viitor
oferd insd un sistem care considerd ca o condilie a exis-
tentei sale excluderea din rindul muncitorilor ac-
tivi a unei pdrli relativ insemnate a resurselor salo
umane?
O alti contradiclie profundd a progresului capita-
list decurge din risipa de mijloace pe care o presupune.
In afard de cheltuielile militare, care iau, in anumite
cazuri, proporlii monstruoase, societatea ,,de consum"
creeaz[,,o veritabil5 proliferare, anarhicd, canceroas5.
a nevoilor fdrd nici un raport cu exigentele dezvoltdrii
armonioase a omului ca om... in func,tie exclusiv de
0 R. Garaudy, Pour un moilile frangais ilu socialisme, Paris,
Gallimard, 1968, p. 27t,
ttl

57. exigen!ele prof itului capitaList"10. Publicitatea, ind_us-
trii de ainl:alaje si alte secioare de activitate inrudite
consum[ o cantitat,e de energie sociald cu rnult dispro-
ooltional[ farti de insemndtaLea lor rea]5. Cunosculul
'ecr,ironiist anicrican J.It.Gall'rai[h fost consi]ier al
presedinielui iiennedy considera in. aceast5 p.rivintd
.i,,urono,ttiaeste axali pe categoria-cea mai pu.tin
utiii a nevoilor omencsti''. Iar llogcr Garaudy conchi-
dea cii alienarea consumatonrlui prin modd qi o in-
treagl industrie de influeni,are gi condilionare constiluie
un clmplement al alienirrii producSl,orului care nu-;i
gDscsle realizarea dn, it in atara murtcii.
'' Prbfund contradicl-,orie este si dezvoltarea stiintei
€i tchnicii ln conditiile actuaie ale capitalismului.
Revolulia tehnico-gliini1f.5[ contemporanX a determi-
nat progtese considerahile, spect-aculoase, .concreti-
zate in iutomatizarea proceselbr de productie, larga
foiosire a maginilor electronice de calcul, chimizarea
producLiei, descoperirea unolr noi surse de energie
etc. O dat,5. cu {actorii care favorizeazS. asernenea ten-
dinte, economia capitalistl genereazi insd si factori
care aclioneazfl ln uJt, opl,*. f,ominalia rnonoirolurilor
I imiteaz ri raza de a ctiune i revolutiei t6hnic o- sti in,tif ice,
lSsind in afara ei nurneloase tdri, in speciai din rinclul
celor recenb eliberate, supraindusbrializind unele regiuni
in l,imp ce alLele rimirslab dezvoltate, lovind in in-
teresele a numerosi oameni ai muncii a c5-ror profesi-
une isi pierdc imporlanLa in condiliile progrcsului lch-
nic rapid. Deltarte de a rezolva problemcle sociale ale
tarilor capitalisLe - asa cum strsiilt numerc,si eco-
iromisLi qi sociologi oci'irlonlaJi -. progresu"l. tch,nic
determini in cele din urm[ agravarea contradictiilor,
cresterea instabjlitsLii capilalismului.
Analizind schimbirile ,lin ecot,o,ttia americanS. le-
gate de introducerea tehnicii noi, inbensificarea pro.cg-
iulrri de concentrare 1i necesitatea dirij[riiproduc!,iei,
J.K.Galbraith ajungei la concluzia c5. .in ceea ce el
numegle ,,secLonil oiganizat" al economiei capitaliste,
in muile'societS!i adericane, decizia aparline din ce in
10 R. Garaudy, op. cit., P. 232,
tt2
ce mai pu!,in de!,indtorilor de capital, de acliuni, al
cdror rol se reduce la incasarea dividendelor. Mai mult,
acest sector ar dezminti vechea dogmd a liberei concu-
rente, conform cdreia principalul stimulent al cresterii
economice ar fi speranta de cistig si teama de pierderi.
Analiza lui Galbraith este discutatrilS, iar concluziile
sale in spiritul ,,teoriei conrrergentei"ll sint inaccepta-
bile din punct de vedere marxist. Faptele pe care se
sprijind Galbraith sint insd semnificative si genereaz5
intrebarea dacd proprietatea capitalistd mai are vreun
sens din moment ce si-a pierdut orice importanld pentru
asigurarea conducerii productiei qi pentru stimu-
larea ei. Diminuarea eficientei func!iilor proprietitii
capitaliste asupra progresului economic evidenliazd
caracterul tot mai parazitar al acestei forme de
propriet at e.
Contradic.tiile prolunde ale progfesului capitalist
constituie unul din principalele argumente care ali-
menteaz5. scepticismul Ia adresa ideii de progres pe
care-l manifestd uneori Claude L6vi-Strauss: ,,Aceast5.
mare civilizalie occidentald, creatoarea unor minuni
de care ne bucurdm, n-a reusit insd si le producd fdrd
un efort contrar. Ca qi opera ei cea mai faimoas5, pila
in care se elaboreazd arhitecturi de o complexitate
necunoscutS., ordinea si armonia Occidentului impun
eliminarea unei mase prodigioase de subproduse
malefice care infecteazd astdzi pimintul"ls.
Caracterul unilateral, antagonist al progresului este,
in ultimd instant[, determinat de proprietatea privatd
asupra mijloacelor de productie. Revolu,tia socialist5,
inldturind aceastd proprietate, inaugureazd un nou
tip de progres, care se afirmd din ce in ce mai mult
in conditiile epocii contemporane.
11 J.K. Galbraillt, Le nouvel itat industriel, Paris, Gallimard,
1968, p. 93.
12 Ldvi-Strauss, Tristes tropiques, Paris, Plon, 1955,
p.26.
113

58. Socialismul gi noile orizonturi ale progresu.lui
Socialismul ca nou tip de progres este caracterizat
printr-o serie de trdsdluri proprii, distinctive. Princi-
pala dintre ele constS. in aceea ci progresul in condiliile
socialismului se realizeazd. tn folosul marii mase a
oamenilor muncii. Prin inl[turarea proprietd!ii private
asupra mijloacelor de producdie si a exploatdrii a fost
inldturat acel ,,viciu fundamental" despre care vorbea
Marx qi care f5.cea ca roadele progresului uman s[ nu '
fie culese in primul rind de cei care au contribuit
direct la realizarea lui. O datd cu dezvoltarea de
ansamblu a societdlii se deschid largi posibilitili
pentru desfdsurarea-tuturor capacitdlilor
-de
crealie
uman5. Apa cum ardta Lenin, o dati cu socialismul
,,incepe in'toate domeniile viegii sociale si personale
un progres rapid, adevdrat, cu caracter real de masd, cu
participarea majoritityll populatiei si, apoi, a intregii
populatii"13.
Istoria contemporan5. demonstreazd prin argumente
mereu noi cd direclia cea mai caracteristicS. a progresului
in prezent este dezvoltarea socialismului, sporirea
for{ei de atrac!ie a ideilor acestuia, concretizarea lor
inti,-o puternici realitate sociald care'exercitd o influen-
![ tot mai profundd asupra destinelor omenirii.
' Socialismul se manifestd ca o treapt{ nou5. a progresu-
Iui istoric, in primul rind in domeniul vietii materiale
a societdlii. Ritatiite economice socialiste, proprietatea
socialistd asupra rnijloacelor de produclie se dovedesc
a avea, in condi,tiile unei juste politici economice,
posibilit5li vaste de stimulare a fortelor de produc-tie.
Astfel, una din cerintele caracteristice ale economiei
contemporane este concentrarea de forle qi mijloace
spre anumite obiective fundamentale. De aceea, ideea
d-e plan, de organizare ra,tional5 si unitard a economiei
nationale isi face tot mai mult loc in diverse state si
orinduiri sociale. Ins5. numai proprietatea socialist[
asupra mijloacelor de produc,tie poate inl5tura pe
1g V.I . Lenin , Opere cornplete , vol. 33 , Bucuregti , Editura poli-
ticd, 1964, p. 99.
114
irnsamb.lui societdlii caraci.erui spog!* ai dezvoltdrii
economice, care se conservd in condi.tiile proprietdlii
private, cu toate corecturile pe care le aduc in aceas-
td privintd eforturile de reglare statal5 a proceselor
economice. Aqa cum a dovedit experienta istoricd,
proprieIatea socialistS. constituie un cadru social-
economic favorabil pentru industrializarea rapid{ a
ldrilor rdmase in urmd datoritd anumitor imprejurdri
istorice, pentru promovarea stiin,tei si tehnicii avan-
sate, pentru asigurarea progresului in toate domeniile
vielii sociale.
Departe de a-si fi dat inci in inbregime m5.sura po-
tentelor sale economice si sociale. socialismul a demon-
strdt calitdlile sale priirtr-o serie de infdptuiri care
exprirnd realizarea unor aspiratii seculare ale popoa-
relor. Desi a triumfab in ldri in majoritatea lor r[mase
in urm5.,'socialismul a aicelerat d,tzvaltarea forlelor d,e
prod,wcpie din aceste tdri, creind baza tehnicd-materiald.
a unor progrese din ce ln ce mai mari. Ritmul mediu de
dezvoltare economicd a ldrilor socialiste a depdqit
in perioada postbelicd de ireste dou{ ori ritmul ae aez-
voltare a lumii capitaliste. Ca urmare a acestui
ritm, industria tdriior socialiste si-a sporit ponderea
in ansamblul economiei mondiale de la 20o/o in {950
Ia circa38"/o in 1966. Dacd ,tdrilor capitaliste dezvol-
tate le-au trebuit 100-150 de ani pentru infdptuirea
industrializfuii, ldrile socialiste realizeazd. acest proces
doar in citeva decenii.
In RomAnia, intr-o perioadd istoricd relativ scurtS,
poten!,ialul industrial al larii a devenit de zece ori mai
mare fald de cel mai productiv an antebelic. S-a schim-
bat radical structura economicS, incit dintr-o lard
precumpdnitor agrard RomAnia a devenit o !ar[ in
tare industria a"cdpdtat rolul conducS.tor, cohtribn-
ind in 1967 cu circa 52o/o la crearea venitului national,
fa.td de numai 30,8o/o in 1938. Cresterea in rilm sus!,i-
nut a industriei a permis dezvolLarea rapidd a produ-
sului social si venitului nalional, situind RomAnia
printre ldrile cu cea mai dinamicd economie din lume.
Ridicarea pe o treaptd superioar5. a procesului de
desdvirqire a constructiei socialiste in tara noastrd
115

59. inseamn5, implicit, trecerea la o.etapi noui, calitativ
n,ro"rioarl a'activit5lii econornice'- Aceas{'a reclamd
;;;i;";i"""rca acl ivitdtii de planifir'ut'e ;i .ondu.ere, a
6*u"ilatii muncii, a
'apliclrii principiu lui socialist
a"'-"o"ttitie, ast{ei incil relaliiie economice sd sti-
^ulor'e
intr-o'mdsurd mai mare'dezvoltarea forlrelor de
oroduclie atil sub aspccl cantitativ, ci[ Inar ales sub
;;p;;tLalilativ. ln acest sens au fost lua[e mdsuri]e
;";t;" diversificarea si ridicarea nivelului tehnic al
iroJu"tiui indust,riale, crcgterea eficienlei economice,
ii.nid"iuu rebuturilor. orianizarea gtiinlrificd a pro-
ductiei si folosirea ra,bionald a timpului de munci'
*
piu.uiu ori.tdoit. socialfl a avut nevoie de o anumit'd
nerioade pentru a-si dovedi superioritatea fatd de cea
i;;;;i;;i;;;;;l,i;'" rii"d ;"?it mai varabl pentru
tdrile care au nornit de la un nivel de dezvoltare scdzut
ir, .aoort cu t$rile cele mai avansate. Procesul de acce-
l.tu.i a miscdrii istorice face ins[ ca perioada r-espec-
ii"a *e f i. ,ii" t. in ce mai scurtS. pe mdsura inaintdrii
o. *.u." istoricd. Analiza social-economic[ f[cutd ]a
bongresul al lX-lea al P.C.R., la,plenarele care au ur-
-utto.tgt.sului qi la Conferinla Na,tionald din decem-
-[ri"
tgOT pnttn itt evidenlr[ fiptul'c[ socialismul in
f*r* i-ntti[ a atins un asemenea grad de maturi-
zarc, conline asemenea rezerve, incil poale s[-gi pu.nd
nroblema- suncrioritdLii pe plan economlc comparattv
iii."nr""i faia de noinaniainLebelicd sau fatI de ldri
capitalisLe mai putin dezvolbate, dar qi.fa['d de ldrile
avansate. O asemenea sarcinS. nu este de loc usoara'
avind in vedere puncbul de plecare qi decalajul important
care ne separi de .tdrilc puternic dezvoltate in ceea ce
priveste inurnili indici'economici. Ea este ins5, in
persplctiv5, pe'cleplin realizabild, pe baza Iolosirii
..r pii."p.t.
"
u,runb"jelor orinduirii socialiste'
0 sarclt i din cele mai importante a moderniz5rii qi
perfec!iondrii economiei noastre este cresterea produc--
ii"itelii muncii sociale. Progresul pe care-l reprezintd
noua brinduire social5 pe plan economic iqi g[seqte
expresia sinteticd cea
-mai
pregnant5 in nivelul
acestui indice. De aceea poliNica economicd a partidu-
rr6
lui nostru urmdreste consecvent apropierea din acest
punct de vedere de nivelul !,drilor economiceste dezvol-
tate.
Un rol important il au, de aceea, mdsurile adoptate
de Conferinta Nationald a P.C.R. din decembrie
1967, care materializeazd Directivele Congresului al
IX-lea privitoare la perfec!,ionarea continud a activi-
t5!ii economice si sociale din patria noastrd.
Documentele Conferin!ei evidentiazi ideea dupd care
unul din cele mai importante avantaje ale orinduirii
socialiste, un izvor qi totodatd o caracteristicd esen-
!ial5 a progresului socialist il constituie d,irijarea
con;tientd a proceselor economice;i sociale pe baza cunoas-
terii din ce i.n ce mai profunde a cerinpelor legilor obiec-
llpe. Socialismul se situeazd pe o treaptd mai inaltd
a progresului social prin aceea c[ cerinte]e legilor
obiective nu se mai manifestd in mod precumpdnitor
spontan, ci devin din ce in ce mai mult leluri deli-
berate ale activit5lii omeneqti, insuqite in mod con-
stient de soeietaLe.
' Trecerea de sub ,,domnia necesitS.tii" in cea a ,,1iber-
tdtii" nu are loc in mod automat o datd cul instaurarea
proprietd.t,ii socialiste asupra mijloacelor de produc!ie.
Ea constituie continutul unui proces complex care
presupune abordarea unor probleme deosebit de difi-
cile. Una dintre ele o constituie cea a raportului
dinbre plan qi piald. Partidul Comunist RomAn a dat
o rezolvare originald, profund dialectici acestei pro-
bleme, subliniind, pe de o parte, necesitatea inlitur{-
rii centralismului excesiv, a unor forme birocratice
care stingheresc dezvoltarea ini.tiativei creatoare in
unitdlile de produclie, iar pe de alti parte, respingind
teoriile dup5. care economia socialistd ar trebui s5, se
autoregleze spontan pe baza fluctualiilor pietei libere.
in conditiile socialismului, pia'!a, al cdrei rol nu
trebuie subapreciat, are ea insdqi un caracter planificat.
Ea verific[ modul de indeplinire a planului qi furni-
zeazd. informa!iile necesare p entru planif icarea viitoare.
Totodatd ea asigurd imbinarea organicd a planificdrii
117

60. centrale cu activitatea de stabilire a sarcinilor proprii
de cdtre qnitdt,i ca producdtoare autonome de m5rfurila'
Caracterul Lonqtient al dezvoltdrii - trd,siturd. sp.e-
cificd qi esenliali a progresului in conditiile socialis-
*otoi -- ,ro dpa"u utt'ttt-uttutat, ci, dimpdtrivi,q-pl.i-
ficat, intensificat. El se exprim[ in primul rind prin
formularea in mod stiinlifiC de cdlre partid si guvern
a scopurilor qi directiilor fundamentale de acttvttate
tn fie'care etafe date'qi totodatd prin activitatea con-
*tiente a insiitutiilor' gi organizat iilor la diverse ni-
i,ele pentru sesizarea cerinqelor obiertive qi.adoptarea
mdsurilor corespunz5toare'in cadru.l general al direc-
tivelor centrale. Problema deciziei fundamentate in
deplind cunogtint,d de cauz5., problemd centrald a acti-
-riiar,ii u.onorni." si sociale, nu se pune asLfel numai la
niveiul organelor'centrale, ci Ei la alte nivele, infe-
rioare.
-
Caractetol planic, organizat al dezvoltdrii sociale,
lilid; sfeJei de
'aclfune a spontaneitilii creeazd
nosibili tatea orientdrii aicendente, muItilaterale a tuturor
'ioieniilo,r uietii sociale. Victoria socialismului elimind
izvoarele profunde care fdceau ca progresul social sd
aibd in tottdiliit. orinduirilor bazate pe. propriet'atea
privat[ un caracter unilateral, antagonist'
' MullilateraliLalea, ca o trdshturS' specificd a progre-
sulrri in socialism, se manifestd pe plan economic in
as ig wr ar e a p r o p or { ion' a lit tt gi i,
.drin.tr
c, d i fe r ite le s e c to ar e S
L
ramurl cconomLcet dintre diferitete regiuni ale ldrii'
Socialismul a creat conditii penLru inlilurarea clts-
creoanl,elor. ineEalitlIilor profunde calact'eristice pro-
gre'sului in capi[alisrn. ln eLapa acblalS de dezvoltare
i r er;i noastre. partidul urmlregte ridicarea pe un plan
;il l";it a ac'estei trdsdturi a progresuluf pe tdrim
".o"o*i..
In vederea realizdrii unui astfel de obiectiv
este continuatd politica de industrializare socialistd,
cresterca cantitaiivd qi calitativd a indusbriei intr-un
ritm mai accelerat decit celelalte ramuri ale economrer
fiind o premisd fundamental[ pentru progresul tuturor
la Vezi L Rachmuth , PIanuI d'e stat, piala ;i pirghiie valorice
'
in Lupta de clasd nr' 1/196B, p. 21*-30.
11$
domeniilor vielii sociaie. Aceastd politici a Partidului
Comunist RomAn concretizeazd",,conceplia materialistd
care aratd, cii. factorul hotdri,tor al progresulni social, al
tnfloririi economiei na{ionale gi ridicdrii nipelului d,e
trai al populapiei i.l constitui'e dezpoltarea sustrinutd a
f o ryelo r'd,e' p roi,u ctie" rs .
Caracteristic pentru etapa actuald. este, o datd cu
cresterea in ritm sustinut a industriei grele, o dezvol-
tare mai rapidd decit in trecuL a producliei bunurilor de
larg consum, precum si acordarea unei atenlii sporite
agriculturii, astfel ca ea sI contribuie intr-o m5sur5.
mai mare Ia progresul multilateral al societdtii. O
asemenea dezvoliare, mai echilibratd, va pdrmite
satisfacerea nevoilor crescinde ale populatiei in dome-
niul bunurilor de consum, ridicarea continud a nivelului
de trai al oamenilor muncii. Un alt aspect important
in acest sens priveste politica de repaltizare ra!i-
onal5 a fortelor de productie in scopul valorificlrii
la nivel superior a resurselor materiale, folosirii
judicioase a for,tei de munc5. si lichiddrii r[minerii
in urm[ a .rnor regiuni, coniecintd a dezvoltdrii
disproporlionale din trecut. O condiLie pentru reali-
znrba a.estei politici pe o treapte indltd-o constituie
perfectionarea organizdrii administrative a teritoriu-
lui hotdritd la Conferinta Nationali a P.C.R. din 1967.
Mdsurile privind sistemitirur'*u satelor, inf lorirea vietii
lor economice si sociale se situeazd in acelasi cadru de.
preocupdri, asigurind valorificarea mai intens{ a resur-
selor materiale si umane din mediul rural, in care
locuiesLe circa 60o/o din populatia tdrii.
Socialismul si comunismul nu trebuie sd-si manifeste
superioritatea irurnai pe tdrim economic. Fbrle de pro-
duclie oricit de dezvoltate si chiar relatii de froduclie
de tip socialist nu genereaz[ mecanic iroua oririduiie.
Tipul deosebit de progres pe care-l reprezintS. socialis-
mul se caracterizeazl printr-o dezvoltare multilate-
rald pe tdrim economic, social, politic, ideologic,
cultural. Dezvoltarea economicd, avintul forlelor de
15 Nicolae Ceaugescu, Rontdnia pe d,rumul d,esd.oirpirii construcliei
socialiste, vol. 2, Bucureqti, Uditura politicd, 1968, p. bi0.
tL9

61. produclie qi perfeclioparea relaliilor de produclie iqi
gd*u*" asLfel c^xpresia pe plan sorial in procesul rcnlinuu
d,e omogenizare a societdYii.
O daie cu destrdmarea comunei primitive si dezvol-
tarea societfllii pe haza proprietn{,ii- private alupr.l
m i iloacelor de productie, prbgresul pe p lanul orga n izdrii
si itructurii sociale s-a realizab in principal in legirluri
du contributia diferitelor sl,ructuri sociale la progresul
economic si deci la progresul general al. sbcietdlii.
Despre un progres in sine in acest domeniu se poate
vorbi doar, asa cum s-a mai aritat, in mdsura in care
aceste structui'i succesive au devenit relativ mai ,,uma-
nizate", au permis o dezvoltare mai largd a personali-
tdtii $i indeosebi in mS.sura in care au permis realizarea
.rnbr'.o-onit[{,i sociale din ce in ce mai inchegate.
Acest progres a fost ins5. grevat de..existenla. antago-
nismelbr
-de
clasa si a exploaldrii, care si-au pus
adinc pecetea asupra intregii vie!i sociale.
Procesul de organizare a econorniei socialiste uni-
tare. care coincide in mod necesar cu cel al inl5turdrii
nedrept[lii sociale de clasd, creeazd premise progresu-
lui ndiniierupt al organizdrii sociale, iealizdrii unitdlii
societdlii pe planuri din ce in ce maj variate. In etapa
actual[ d-e dezvo]tare a RomAniei, acest proces se
concretizeazd in ridicarea pe o treaptd superioard a
aliantei muncitorilor gi 1{ranilor, in apropierea progre-
sivd d conditiilor de muncd qi de via!A de la orase gisatc,
a muncii fizice de munca intelectual5, in unitatea cres-
cind[ a oamenilor muncii indiferent de nationalitate.
O expresie pregnantd a progresului social in etap-a
actuald de deivol=tare a tdrii noastre esLe procesul de
iniionnt a natiunii. Foimd. de comunitaie uman[
netesard si obliEatorie in evolulia tuturor popoarelor,
;;;i;;;; a
""eicltut
de la inc6puturile formdrii ei d
infiuentd pozibivd asupra progresului social. Desliin-
tarea e'xploatdrii, a anLagonismelor de clasd, in con-
iitilt" sbcialismului, in
*lara
noastrd a determinaL
ridicarea pe rrn plan mai ihalt a unitd!,ii natiunii, des-
chizind o'.po.d de redeqbeptare na!ionald. Progresul
general pe cire-l reprezinte socialismul. dcschidc o eta-
!enoua, .calitativ superioard in evoluliana,tiunii, asi-
na
gur{ afirmarea puternicd a vie,tii na!ionale a poporului.
'fotodatd, progresul na!iunii constituie in etapa actu-
ul[ o condi!,ie a progresului social general. Dezvoltarea
actual[ a RomAniei, confirmind adevdrurile generale
ale socialismului stiin!ific, ilustreazd astfel marea
insemnS,tat,e a studierii imprejurdrilor concrete, a
traditiilor, a particularitdtilor istorice qi nationale.
fr,Iarile posibilitdli de progres pe care le contine socia-
lismul pot fi valorificate la maximum nurnai in forme
adecvate speci{icului fiecdrei na!iuni in parte.
Corolar al progresului in domeniul structurii sociale
este progresul in dorneniul organizd.rii politice a socie-
tdlii.
Natura fundarnental noud. a organizdrii politice so-
cialiste, desfiinlarea claselor exploatatoare si a con-
ditiilor care permiteau acestora sd transforme statul
intr-un instrument al intereselor lor egoiste, Idrgirea
continuS. a bazei sociale a puterii creeazS. premisele
r.rnui progres politic substan.tial. Trdsdtura specific[ a
acestui progres in etapa actuald de dezvoltare a tdrii
noastre rezidd in faptul cd tntdrirea statului socialist
-
r:erintd care decurge in mod legic din complexitatea
crescindd a sarcinilor de edificare a noii societdti
-
nu limiteazii posibititdlite d.e afinnare ate ind,iviiilor,
ci, dimpotriad,, asigurd dezvoltarea, lar liberd. De aceea,
in aceastS. etap[ procesul de consolidare a statului se
imbind organic cu cerinta obiectivd a l5rgirii democra-
l,iei socialiste. Din numeroasele aspecte caracteristice
ale acestui proces se impune atenliei ansarnblul de
rndsuri destinate sd asigure in fapt, intr-un mod tot
rnai ef icient, participarea cil mai largd a maselor la
lctivitatea publicd. Pe lingd perfeclionarea cadrului
.juridic necesar atingerii acestui obiectiv, el implicd o
irct,ivitate multipld de perfec,tionare a pregdtirii .pro-
I'esionale, de promovare a idealurilor etice socialiste,
rlt'ridicare a nivelului cultural, de organizare a timpu-
lrri liber, care s5. asigure o conLributie competent[ a
I iec[rui cet5lean la rezolvarea unor problerne obqtesti
,le la cele de ihteres local pind la cele d6 interes nalibnil.
O direc!,ie importanti de activizare politicd a maselor
o constituie controlul aplicdrii legilor, al func!io-
T2l

62. ndrii diferitelor institutii economice qi de stat. Rezol-
varea acestei probleme s-a dovedil, a f i deosebit de di-
ficild in mecanismul democra!iei burgheze. Revelatorie
in acest sens este actiunea dusd actualmente in Anglia,
Qlanda, R.F.G. si in alte,tdri pentru corectarea acestui
mecanism prin introducerea institu!,iei,,ombudsman"-
ului, institutie de origine scandinavi, care ar consti-
tui un nou mijloc de control asupra acbivitdlii de
stat sau, dupd expresia unor partizani ai acestuia, o
nou[ putere de stat, care ar completa ce]e trei puteri
clasice evidenliate de Montesquieu.,,Ombudsman"-
ul este ales de parlament qi aclioneazd, in conceptia
respectivd, ca reprezentant al cetdtenilor, avind drep-
tul sd controleze orice acte de stat in toate domeniile
si sd sesizeze justi!ia de orice incdlcare a legilor.
Conceptia,,ombudsman"-ului recunoaste tacit anta-
gonismul dintre stat gi individ, dintre stat qi societate,
faptul cd controlul asupra activitdtii de stat n-ar putea
veni decit din afara acestuia. Organizarea politicd
socialistd poate realiza ins5, in virtutea naturii ei, un
control mai eficient clin insusi interiorul acesbeia. In
afara organismelor speciale menite s[ ducd la dezvo]-
tarea democra.tiei socialisle, activitatea intensd desfd-
surati de presd, radio, televiziune tind si transforme
pe {iecare cetdtean inbr-un veritabil controlor nu numai
al activitdtii din sectorul in care activeaz5, dar si din
sectoarele cu carevine in contact. n45surile luate pentru
rezolvarea cit mai operativd a sesizdrilor, lupta im-
po{riva celor care incearcd sd gituie critica stimuleaz[
initiativa social-politicd a maselor si constituie, tot-
odatd, o ilustrare elocvent5 a superiorit5!ii democra!iei
socialiste. O insemndt,ate deosebitS. in realizarea acesLor
mdsuri o are controlul de partid, cresterea rolului
P.C.R. ca forld conduc[toare a societdtii.
Anumit,e imprejurdri au l5cut ca socialismtrl sI nu
poat{ da mult timp intreaga mlsurd a posibilitdtilor
sale de a dezvolta dernocratia. Mai mult, deformdrile
principiilor democratice care au avut loc in diverse
tdri socialiste, abuzurile si inc5lcarea legalit5lii au dat
argumente adversarilor socialismului care proclamd.
r22
irleea unei incompatibilitd,ti de principiu intre socialism
si democratie.
Fenomenele negative mentionate mai sus nu decurg
irrsii. din esenta profundd a orinduirii socialiste. Erorile
Hlarre, temerile, rezervele, presiunea iner{,iei si a unor
lradi,tii potrivnice, cu toate consecintele lor adesea
lrrneste nu pot anula acest fapt fundamental: ci numai
o orinduire sociali lipsitd de exploatare, de antago-
nisme de clasd poate asigura o democraliereald, mul-
I,ilaterald, de tip superior gi invers c5. numai demo-
r,ralia poate asigura functionarea normald, eficientd a
sisbemului socialist. De aceea, progresul socialismului
csle organic legat de progresul democraliei.
Socialismul creeazS. condi!ii de progres si pe td.rim
rrtltu.ral. Ideea de progres in culturd esLe contestatd de
rrumerogi autori, care considerd cultura ca fiind alci-
luitd din crea.tii originale, unice, absolut diverse si
tleci nesusceptibile de comparatie. Asemenea pireri
l)ornesc, de obicei, de la o conceptie care reduce cultura
la capodoperele artistice sau la monumentele de gindire
lilozoficS. Cultura include insd, pe baza unui ansamblu
,le valori stiin!ifice, artistice, filozofice, etice etc., condi-
I ionate social, si sistemul derelalii, inst itu!ii si mijloa-
cccare seryesc elabordrii acestor valori gi difuzdrii lor.
l)intr-o asemenea intelegere largd a culturii decurg qi
r,riberii specifice de progres: natura ideologieicare std
in centrul culturii respective; gradul de umanism al
rrccsteia; gradul de rdspindire a cunostintelor, natura si
ri'icienta sistemului de invitamint etc. In lumina unor
',r"rnudea
criterii, socialismil creeazd largi posibilitd!i
rle progres cultural, acesta din urmd constituind, tot-
orlat5., o condi!,ie a progresului general. Legdtura indis-
.rrtabild dintre socialism si culturd decurge in primul
rind din garacterul conqtieit pe care-l ."pXte deivolta-
rca istoricd in condiliile noii orinduiri, care presupune
' constiintd inaintatd la fiecare om al muncii, cunoaq-
Icrea'legiior de dezvoltare a societd,tii, corirpetenl5
lrescindd, larg orizont culbural. Ea decurge, de'ase-
nrenea, din inaltul nivel tehnic pe care-l presupune
societatea socialistd. Astfel, caracterisl,ice pentru pro-
gresul cultural in etapa actuald in care se afl[ lara noas-
1"23

63. trd sint ansamblul de rn[suri menite sd asigure larga
dezvoltare a qtiinlei, p[bmnderea ei in toate compar-
timent,ele economiei si vietii sociale, ilrecum si moder-
nizarea sistemului de invdtdmint in conformitatc cu
revolu!ia care are loc in gtii;!d si tehnicd, cu sarcinile
sporite care se pun pe tdrim economic si cullural.
X,lultilateralitatea dezvoltdrii in condiliile socialis-
mului, legdtura organicd dintre diferitele direc!ii
ascendente ale vietii sociale, posibilitatea evitdrii
acelei dialectici,,tragice" car" corrdilioneazl realitatea
progresului de aceea a regresului conferX progresului
in socialism o trirsdturd dominant,d: caracterul nmunist.
Socialismul se caracterizeazd prin perspectivele vaste
pe care le-a deschis dezvoltdrii multilaterale a omului,
a personalitd!,ii umane. Revolu!ia socialistd creeazd
premisele pentru victoria ,,untanismului real"r6 despre
care vorbeau Marx si Engcls.
Caracterul umanist a,l orinduirii socialiste iqi gdseqte
o expresie pregnantd in sistemul ei de valori morale.
Asemenea virtu,ti ca spiritul de dreptate si echitate,
cinstea, demnitatea, altruisrnul, increderea in forta
de autoperfectionare a omului, in capacitatea sa de
a-qi fduri un viitor mai bun, virtu.ti care sint prodlsul
iniregii dezvoltdri a urnanitdtii, isi pot g[si expresia li-
ber5., larg desfdsuratX in noile condilii social-econornice.
De aceea, in etapa actual5 problernele de educatie,
af irmarea inaltelor idealuri etice socialiste si combaterea
tendintelor ca.re se oprin acestor idealuri .upeta o insem-
nXtate crescindS, devin o dimensiune esenlial5 a pro-
gresului.
D ialectica pr o gr esului i.n condiyiile so cialismalui
Caracterizarea noului tip de progres pe care-l consti-
tuie socialismul trebuie si lind searna de ctteva cerinle
esenliale, oare se evidenliazd mereu mai mult pe rndsura
dezvoltdninoii orinduiri. O astfel de cerinli este Iuarea
18 K. Marx qi F. Engels, Operee vol. 2, Bucuregti, Editura
politici, 1962, ed. a II-a, p.147.
t24
in considerare a procesuaiitelii diverselortrflsdturi ale
l,rogresului socialist (continuil,ate, ritm inalt, multila-
t,cralitale, caracter cortstient, umanisnt). Aceste trds5-
l,rrri nu sint date o ciat{-penlru totdeauna; ele se dezvd-
lrrie, se oonsolideaz5, cap[tfl aspecte calitativ noi o
rlatil cu ins5si orinduil'ea. Putem, asadar, vorbi, in-
lr-un anume sens, tlespre un,)progres"'al progresului, al
rliverselor trdsdturi care-l caracterizeaz[. Asbfel, bunS-
oar[, rnult i1 atera] i Lat,ea, coerenta dezvoltdri i d if erilelor
rompartimente ale viebii sociale capitd trdsdturi noi
,, datd cu diversele trepte ale procesului de consLruclie
si clesdvirsire a const'ructiei'socialismului. 1n viala
iocial5, ci qi in intreaga realitate de altlel, nu se poaie
vorbi despre coerent.{, armonie, echilibru intr-un sens
static. Elc pot fi intelese numai ca tendinte in iadrul
,fi"o*i.il sdciale,
"ui"
tn exclude contradictii gi inega-
lititi ternporare. De asemettea, ilntanismtrl ol induirii
*ori'alisle ie poaLe dcslSsrrra in t,oatn plcrritudinea sa pe
rn[sura licfridXrii antagonismelor de t'las[, a omogenizS.-
lii brepbaLe a societitii.
O aii:r cerin!,5 priircipall a caracterizd,rii progresului
socialist este luarea in considerare a faptului cd el se
rlesfdqoard in condi!iile luptei dintre vechi 9i _nou,
cd el
cste rezultatul acestei lupte. inliturarea claselor exploa-
latoare din viala sociald imprimd trds[turi noi luptei
rlintre vechi qi nou, dar nu o inldturd' Dimpotrivd,
lit,mrrl clezvolt5rii orinduirii socialistc face ca o serie
rle lorme de organizare, de metode s5 se invecheasc5
lcpede, sd devind necorespnnzitoare noilor situa!,i-i.
Seiizarea acestor transfr-irm5.ri, luarea de mS,suri 1a
I imp pentru perfec!,ionarea organizdrii vie,tii econo-
"ric'e
gi sociale, a formelor de cc.rnducere qi a.drninistrare
sint ioncli,tii de prim ordin ale progresuiui social. I)e
iisemenea, dezvoliarea sccietE{ii socialisbe impune o
rrrt,ivitate sus[,inut[ in vec]erea inllturirrii .rdmdgi-
lclor burgheze-din conqtiinla oam.enilcr, a veohilor mo-
i'rrvuri, i influenl,eior ideologiei imperialiste.
Progresul in socialism nu se desfdqoard lin, fdri con-
tratliclii. De altfel, insdqi no{'iunea de progres.iqi pierde
r.nsuf in afara existenlei unot' contradii!ii. Carac-
lllrrl non, precumptinitor ncant,agonist al atrestor con-
1.25

64. tradiclii creeazH. posibiiitatea sesizdrii lor sistematice,
a rezolvdrii lor la timp. Orice carent5. in aceastd pri-
vinld poate frina progresul social, poate determina
frdmintdri si convulsii in via.ta societ5!,ii. De aceea
cunoaqterea qi dezvdluirea lipsurilor, studiul realitd!ii
sub toate aspectele ei, atit pozitive cit ;i negative, con-
stituie o premis[ din ce in ce mai irnportant,S a dezvoltS-
rii ascendente a societ5!ii.
Marea insemnltate a dezvEluirii qi rezolvdrii la timp
a contradicliilor pentru progresui social scoate in evi-
denld, totodatd, creqterea rolului factorului subiectiv,
noile aspecte ale dialecticii factorilor obiectivi si subiec-
tivi. Socialismul nu se dezvoltd automat, ci datd cu
premisele sale materiale. Dimpotriv5, modalitatea spe-
cificd de ac.tiune a legilor obiective in socialism, faplul
cd ea presrlpune cunoasterea cerinleJor in continud
schimbare a acestor legi, activitatea in deplind cunoq-
tin!5 de cauzd a oamenilor, determind cresterea conside-
rabi16 a rolului factorului subiectiv. Cu citsferademani-
festare a spontaneitdlii devine mai restrinsd, cu cit
creqte posibilitatea corespondenlei dintre scopurile pe
care qi le propun oamenii si rezultatele actiunilor lor,
cu atit, creqte responsabilit,atea lor pentru fixarea aces-
tor scopuri si mijloacele pentru atingerea lor, cu atit
cregte insemndtatea conducerii pricepute a proceselor
sociale.
Marile posibilitSli de progres pe care le contine orin-
duirea socialistd, ce isi au terneiul in proprietatea so-
cialistd asupra mijloacelor de produc!ief nu pot, de
aceea, si devind realitate decit prin ac{iunea factorului
subiectiv, prin activitatea politicd si organizatoricS.
a partidului clasei muncil,oare, prin lupta impotriva
a tot ceea ce este perimat, anchilozab in societate.
In acest scop este necesard, in primul rind, o politicd
qtiin!ificd, bazatd pe studiul cerinlelor legilor obiec-
tive ale vie,tii sociale, al conditiilor concrete, multi-
ple gi diverse, in care ac!,ioneazi aceste legi, al contradic-
,tiilor care apar in procesul constructiei socialiste, in
al doilea rind o activitate organizati de concentrare a
for!elor necesare realizdrii acestei politici.
t26
Carenla factorilor subiectivi poate determina lip-
suri grave in mecanismul funclionirii societd!ii so-
cialiste, disproporlii, incetinirea sau chiar stagnarea
rlezvoltdrii, convulsii ale organismului social. Prinna-
Lrrra sa, sistemul socialist poate evita asemenea situalii
irare nu sint cituqi de pu,tin fatale. Excluderea lor nu
sc realizeazd insd automat, ci printr-o politicd princi-
lrial[ qi totodab[ elasl,icd, prin activitate organizatd qi
con$tientS..,,Proprietatea socialistd asupra mijloacelor
rlc produc!,ie, ansamblul rela,tiilor socialiste - ar5ta
lovardqul Nicolae Ceauqescu
- creeazd premisa pro-
qresului economic, social si cultural neintrerupt. Dar
posibilitatea, oricit de importantd ar f i, nu se transform5.
,le Ia sine in realitate. Superioritatea orinduirii so-
cialiste nu se realizeazd automat. Pentru aceasta este
rrecesard o linie politiod justd, o vastd activitate orga-
nizatoric[ qi politicd, mobilizarea for,telor intregii so-
ciet5li, conducerea si indrumarea competentd a tutu-
ror domeniilor vie,tii sociale"l?.
r? Nicolae Ceauqescu, op. cit., p.259-260.

65. $ 6. PROGRESUL SOCiAL $I PROBLEMA ,,GENE-
RALULUI UMAN"
tisd, categolit5 si atotcuprinzdtoare a acestei naturi,,r.
InlSLrrrarea acestci alicniiri reprezirrli un momenl cru_
cjal al progr_esului, victoria.,,umanismului real,,, crea_
rea condi!iilor pentnr realizarea omului.
Teoria marxistd a alienirii pune un uumdr cle pro-
bleme loar{e scrioasn {.crc sp impun de,zhalerii. Ijeca
instrdindrii omulrri ;i a inldturdrli acesteio pr.*.,p,rr.",
Ia prima vedere, exisLenla rrnei .,csenlc,.rrmane, *unui
..general. uman"' caro I losL dcnalrrrat jn anumileim_
pre;urart. ln ce consti un asemenea ,,general uman,,, in
ce mdsurd istorismul f'ndamenl,al at cl"octrinei marxiste,
concep!,ia rnarxistd despre progres sint compatibile cu
existen!a unor perman-enIc',,rriar.,e
- iatd intrebdri le_
gitime.pe.carc le ridic;i ideea clezalienirii si realizdrii
g^91yi: Aceste probleme sint inilisotubii tegate de
insds.i def inirea_ complexd a omu lu i ;i respect iri a u,,"i
orinduiri sociale superioare.
in, jstoria gindirii filozofice si sociale putem tles-
prinde, cu simplificirile inerenie oricdror clasificdri
irrtr-un^ compler bogat de curente qi idei, doud pozi!,ii
oprrse in c.eea
lg priveste g,,nera iu I urnun _ ioziiii
{lafe oglindesc. liecare. in rrl'i imi inslanli. o unilat'e-
ralitate metafizicd in tlatarea acestei nr:ohlerne.
Prima din acesle.pozilil presupunc'cx!slon{a rrnei
,,esente. umane" ve,snice, a unor trf,situri imuahile, per_
rnanente ale caracte.rului umanT .care ar, explica
'cbm_
portarea oarneniior in toate epocile istorice'si deci in_
treaga. evolu!,ie a societdtii.
"Diferen!,ierile 'in cadrul
acestei pozi!,ii sinb numeroase si ,r., idrd importan![.
Ea include astfel teoria platoniciand a viriulilor'si
teoria misticd-religioasi, care reprezint[ omu] ca o
reunire a sufletului
- nemuritor, de esentridivinii
- qi
a trLfului, perisabil. Reprezentind un progres incon-
testabil fa[,d de concep,tiile care explicau
-omul
prin
csenla sa religioas5, conceptiile malerialistilor fran_
r,ezi nu au {5cut deoit sd o reducd p" aceasia la o ab_
stractd ,,esen!d umand" proprie individului izolat, ca*
.,l Tl#;i:;l x.it"?Y"-f
,frf ere, vot.2, Isucuresti, Editura pori-
Re.alizarea omu,lu.i tn' ltrocesu'l dezvoltd.rii soci,ale
Progresul societ5[,ii ne-a apdrut pin5 acum ca Plo-
gtur ai forlelor qi r6laliilor de produc!,ie,.al rela!iilor
Social-poliiice, al suprastructurilor, al ;tiin!,ei qi cul-
turii.foateacesteanu sinb insd decit aspecte, concre-
tizdri qi rezultate ale activit6,tii omului. Ideca de pro-
sres duce, de aceea, in mod inevitabil la problema omu-
Iui, a destinelor sale. Oare progresul societ5!,ii inseamnd
si progresul omului? Care sint coordonatele la care pu-
tem raporta acest progres?
in pfimele sale lucrdri, N{arx a incercat sd dea r5s-
puns acestor probleme prin cunoscuta teorie a alie-
ttdtii. Potttind de la ideea hegeliand dupI care spiri-
tul instriinat se ridicd in procesul dezvoltdrii progresive
la conqtiin,ta de sine, X{arx se separd de genialul dialec-
tician idealist, la care inldturarea instrdindrii nu are
Ioc decit in sfera spiritului' El eviden!,iazd caracterul
antagonist al progresului in condi!,iile orinduirilor ba-
zate pe proprietatea privald asupra mijloacelor de pro-
duc,tie, areiina cd pe rn[sur5 ce omul devine sblpin al
naturii, forlele sociale pe care le creeaz[ se intorc im-
potriva lui ca for.te ostile, afirmarea omului gdsindu-qi
corolarul intr-un proces invers de ,,dezuman izare" ' Acest
proces atinge apogeul in capitalisrn' care fdureqte pro-
ietariatul, clas5. reprezentind,,in oropsiie revolta irnpo-
triva acestei oropsiri, revolt,il spre care ea este nece-
sarmente impinsd de contradic!ia dintre natura ej ome-
neascS. ql conalliite ei de via!5, care sint ri negare f[-
128
t.
I
I
*
s
i
I
rl
129

66. racterizat in primul rind ca fiinld biologic5' F9t."0*
iius, depild[,'considera cd. oamenii au fost in toate tim-
;;;iit aieiaqi' in esen!a lor, cd au av.ut. aceleasi nevoi
nrincinale. aceleasi Lrasdturi caractertsl lce' ca egolsmul
{i i.tai"ia""lismui, pe care el le deducea din natura
lor sensibild.
-'Co""f,oriile
referitoare la progres care decurg din-
tr-o ascmenea inIelegere a
',esenlei*-
umane sint.gt ele
ait.rit". Materialiqtif francezi, de pildd, nu considerau
"e
Lu
"tt.
incompatibil[ cu existen,ta progresului, care
a, constu, in primul rind, in inldturarea barierelor ce
i-oi"ai"u" ,*Lliru..a naturii permanente umane' En-
Eell arata chiar cd materialiqtii francezi impdrtdqeau
e;;oao; i"n"ti. ,,tonr,ingerea
'cS omenirea, cei pulin,in
"iotn.'"i"r
a" ii1e, m6.ge, in general, inainte"2'
Nu este lipsit de ittietus sd relinem insi, totodatl: t9-
r.."*
-lui
hngels cd aceast[ idee de" progres esie lim.i-
fatd doar la"o anumit[ perioadd' In cea mai strictS'
ioEic5" admiterea unei eien.te umane ve$nice exclude
:r:"r;ir ;;';;;.;';;o g"";i"e u
-
om., 1,, i, a societdli i
umane. Ea presuput e d ittlel"gere staticd a omului,
ca avind o perfec,tiune armonioas[ qi limitatd, carac-
terizat[ prin permanenle ce nu pot fi depdqite' O-ast-
iel ,le co'ncloiie a fost irasd, de-pild5, de cdtre Marc-
Aureliu: ,,Cine a vdzut prezentul acela a vSzut tot ce
a ir"crt de-a lungul ,teqniciei si tot ce va fi de-a lun-
gtrlli*p"tui neni[rginit. Deoarece. totul e omogen qi
iAu"tir"'. Trecind pe-ste secolc, g5'sim un ecou al ace-
leiaqi idei in viziunea sumbr[ a dramaturgului. Eugen
Ionescu, care opune progresului social exislen!a unei
eterne ,,condilii uma.te", ,,Nici o .societate n-a putut
s[ aboibascd iristelea umand, nici un sistem -politic
"" pouiu s[ ne elibereze de durerea de a tr5i, de frica
J" i -.,ti, de setea noastrd de absolut' Condi.tia umand
guverneazS. condi!ia sociald qi nu invers"s'
In acelagi spirit, sociologi influen,Lali de ideile cle-
ricale tontid.t5 qi in zilele noastre, in numele unei veq-
2 K. Marx gi F. Engels, Opere alese in,d'oud' aolunle, vol, II,
BucuregLi, Eciitrrra potitici, 1967, ed. a III-a, p' 31r9'
3 Gazeta literard nr. l4l1964.
130
nice ,,naturi umane", ci invidia, gelozia, vanitatea,
s-etea de putere sint sldbiciuni care nu pot fi schimbate
de nici un fel de ,,utopie" sociald
-sau
economicd.
Ideea unei ,,esen!e umanet' absolute, a unei conditii
umane veqnice este, prin urmare, incompatibild cu is-
torismul. In opozi,tie cu ea se afl5 concep,tia relati-
vist5., care neagd existenla unui ,,genera u-rnan,,, afir-
mind - dupd expresia lui Camus .- plasticitatea ab-
solutd a naturii umane.
Aceast{ a doua pozilie, care are, deasemenea, o inde-
lungatd istorie, qi-a gdsit o expresie mai pregnantd in
unele idei ale existen!ialismului. Ilustru reprezentant
al acestui curent, J. P. Sartre, care manifestd un in-
teres deosebit pentru ideile marxiste, a fdcut, sub anu-
mite aspecte, o criticd asculitdasocietdtii capitaliste,
a.dogmelor moralei burgheqe, care dezumanizeazd omul,
tind s[-i rdpeascd capacitatea de autocrea!ie qi dezvol-
tare perpetu5.. Sartre se proclam[ umanist, respingind
def in irea omulu i prin,, esehle" eterne, exterioare i strEine
vie.tii reale a acestuia. Combdtind absolutizarea valori-
lor, existen,tialismul absolutizeazd insd nomentul rela-
tivitd!ii. Chiar teza centrald a acestei filozofii, dupd care
existenla precede esen.ta, duce Ia o asemenea concluzie.
Conqtiinla umand n-ar alrea o esen,td care s-o preceadd si
s-odefineascd.;.ea este mereu alta, ea devine ceva gi in
agelaqi tlmp iqi secretS. propriul ei neant. Dupd exisien-
{,ialiqti, de pildd, libertatea omului presupun-e cd acesta
este ,o fiin!5 fdr[ esenld". Ei opun subiectivitatea pro-
prie fiinlei umane si care ar ionsta intr-o schimbare
perpetu5,_intr-o continud tensiune, in situalia de a fi
mereu obligat sd alegi (,,pentru sine"), tendinlei omului
de a-si fixa anumite punite de sprij in, anumite repere in
cadrul miqcdrii continue, ceea r'u
"i'
.Jrti""la, dupk exis-
tenlialiqti, cu transformarea omului in contrariul sdu,
in lucru (,,in sine"). in romanul lui Sartre f)rumurile
l.ibertdyii apar astfel de personaje, care se refugiazd
ln trecutul lor sau care se fnregimenteazd intr-o organi-
zatie devenind u1 element al acesteia. Aceste pirso-
naje ar exprima, dupd Sartre, Iuga de continua respon-
sabilital,e, de fluidifai ea absoluta a I ibert dtii, de spaima
care ar f i proprie condi,tiei umane.
131

67. Conform concepliei majoritdlii filozofilor existen,tia-
liqti, prin urmare, ,,omul vine pe lume Jdrd a gisi.nici
o valoare gata f[cut5. Pentru a trdi, el va trebui, de
aceea, s5. se construiascd pe sine insuqi in fiecare mo-
ment, ac!,ionind, alegindu-se..."4 Schimbarea continuS.
a omului este interpretati ca o absen!,5 a oric5rei per-
manenle umane. Este transpus[ pe alt plan vechea
concep.tie a lui Cratylos (sec. IV i.e.n.), care opunea
esen!,elor absolute scurgerea continuS. a realitd.tii, ab-
sen,ta oric[rui element de constan!5, de stabilitate.
Relativismul extrem in inlelegerea omului estetot
atit de opus ideii progresului ca si admiterea unei esen!,e
umane absolute. Nu poate ii vorba de progres acolo
unde nu exist[ nici un fel de jaloane, nici un fel de
puncte de orientare, acotro unde stdpinegte absurdul.
Existen!,a conceput[ doar ca o continu[ opf'iune este
refractard - aqa curn arabti Jaspers * oricirei legi ge-
nerale, oricdrei generalitd!i, oricimi irnperatir'. Jas-
pers admitc un anumit progres in qbiin!5, tehnicd, dar
nu in ceea ce constituie pentlu el esenlialul, in subs-
tan.ta omeneascd. ,,!-iin!a umani insiqi, ethosul omu-
lui, bunistarea gi in!elepciunea lui nu fac nici un pro-
gr€s"5
- scrie el. Nri poat e fi, de asemenea, rrorba de
Incredere fundamentati qtiin,t,ific in orn, in viitorul
omenirii. A;a curn remarca un ginditor francez, chiar
atunci cind existen,tialistii iqi afirm:i optimisrnul, acesta
nu este decit un
',,optimism
al vert'ijului".
Relabivismul se imbind cu indiyidualismul. In acest
spirit, George Gusdorf se ritlici impot.riva.,,tenta[,iei...
de a renunla la aceasti libertate dificil[ si omeneascd,
de a o instrdina o datS pentru totdeauna, acceptind
norma uneimetalizici, credo-ul uneireligii, disciplina
unui partid"6. Protestind impotriva moralei tradi,tio-
nale, Gusdorf ajunge la concluzia cd ,,drumul vie!,ii
rdmine un drurn singuratic, pe oare fiecare trebuie s[-l
parcurgd pe socotcala lui proprie", cti,,o moral[ eternd
a R. Campbell, L'enistentialisme, Pari5, Foucher, p' 52-
i Karl Jaspers,Vom.tlrsprun.g und ZieY ilerGeschir:hte, Miinchen,
Piper,1952, p.310.
6 G. Grrsdol'f , 7'raitd de. l'eristen.ce m.ora.le, I'aris, A. Colin,
p. 42.
132
n-ar fi de mare aiutor omului, care este totdeauna un
om al prezentului"T.
Dilema care opunea in mod exclusiv'caracterui re-
lativ al valorilor ideii unor esen!,e umane absolute n-a
satisfdcut pe mulli ginditori, care-si dddeau seama de
complexitatea real5 a problemei. Astfel, Tudor Vianu,
incd inainte de a se fi situat pe pozi.tii marxiste, ana-
lizind punctul de vedere al relativismului valorilor
(R. Miiller-Freienfels) qi cel al valorilor considerate
ca esen!,e autonome si absolute (de pildd la NIax Schel-
ler), ajungea Ia concluzia cd s-a creat o opozilie arti-
ficiald intre aceste conceplii. Tudor Vianu considera
cd ele trebuie reasociate intr-un mod care sd ocoleascd
unele din neajunsurile celor doud puncte de vedere ire-
ductibil opuses, atit cel al autonomiei, cit si cel aI
relativismului total. Pozi{,ia umanist5 a lui rianu il
determina sd intrevadd nevoiaunei sinteze intre puncte
de vedere metafizic absolutizate, desi solu!ia concretd,
rnaterialist-istoricd nu i-a fost alunci accesibild.
Istoricitate gi perntanenld, i,n d,efinirea esenyei utnane
Teoria marxislS a progresului social, intelegereamar-
xistd a omului se opun atit dogrnatismului abstract
al ,,esenlelor umane" absolute, cit si relativismului,
care neag5. orice fel de permanent5 uman5.
Incd in primele lor lucriri, Marx si Engels, depdr-
tindu-se de Feuerbach, au reproqat acestuia conceplia
sa antropologici ingustd, care opera cu un om abstract,
in afara societdlii, in afara istoriei. Marx a aritat cd
,,esen.ta uman[" vesnicS, despre care vorbeste Feuer-
bach, nu reprezint[ altceva decit ipostazierea indivi-
dului izolat in orinduirea burghez5. Nu poate fi vorba
de vreo ,,esentd uman[" in afara procesului istoric con-
cret, care genereaz5. atlt cerintele fundamentale ale in-
dividului, cit gi modul de satisfacere a acestora. Esenta
7 Yczi Op. cit ., p. rt4 .
8 T. Vianu, Introducere in teoria oalorilar, Bucuresti, Cuge-
[:rrea, 1942, p. 156-160"
r3

68. umand este, in ultimd instanld, ansamblul relaliilor
sociale in dezvoltarea lor istorici. Referindu-se Ia pro-
blemele moralei, Engels a comb[tut incercdrile de a
deduce adevS,rurile dintr-o esenld uman[ permanentd.
,,Respingem... orice incercare de a ni se impune o dog-
maticd moralS. drept legi morale eterne... sub pre-
textul cd qi lumea morald qi-ar avea principiile ei per-
manente, care stau deasupra istoriei qi deosebirilor
dintre popoare"e. Frazeologia privitoare la ,,om" si
,,omenire" in general este menitd adesea sd estompeze
existenla antagonismelor profunde de clasd din socie-
tatea capitalistd. Analiza qtiin,tificd inlocuieqte de aceea
rationamentele abstracte, metafizice despre o ,,naturd
umand-" veqnicl sau despre om ,,in general" cu cerce-
tarea naturii concrete a omului ca produs al unei
anumite orinduiri sociale, ,tinind seama totodatd de
permanen!'a unor insuqiri umane.
- In literatura filozo{icd marxistd, sublinierea de cd-
tre clasicii marxism-leninismului a naturii esenlial-
mente sociale a omului, a caracterului istoric ;i de
clas[ al valorilor umane? alvalori]ormorale, de pildd,
a fost interpretatd uneori in sensul negdrii oricd.rui
,,general uman". Problema ,,generalului uman" a fost
de aceea, intr-o perioadi pu,tin tratatS, de multe ori
ignoratd in lucrdrile de mat6rialism istoric. In unele
manuale, chiar dacd se admitea un continut general
uman in dezvoltarea anumitor forme de conEtiinld
sociald, acesta era prezentat drept cerra neesential, ne-
caracteristicl0. Din aceeasi cauz5, credem, a fost oa-
recum neglijatfl mult timp insdqi problema progresu-
lui moral ca aspect al progresului social in general.
Ideea de progres presupune un anumit element comun
caresS.permit5o anumitd apreciere. Ea presupune un
proces istoric unic, in cadrul c[ruia sd se observe o
anumiti continuitate. Or, dac5. normele morale ar exista
ln mod independent gi ar fi radical eterogene unele fat[
e F. Engels, Anti-Di)hring, Bucureqti, Editura politicA,
1966, ed. a IV-a, p. 97.
ro Bazele filozofiei marniste (sub red. lui F. Constantinov) ,
Bucuregti, Editura politicS, 1959, p.651.
t 3-l
c{l,e altele tn difi,erite orinduiri sociale, ar fi greu ca ele
ef, fie aprecia$e din punctul de vedere al progresului
p@ care il rsalizeazd in istorie.
1[gnorarea problemei ,,genetal.ului uman" a favorizat
div'erse inteipretdri ale marxismului strdine spiritului
acestuia. Dupi filozoful francez Ferdinand Alqui6, de
pildd, marxistul
- datoritd ancorSrii sale in istorie
-
n-ar fi de acord cituqi de pulin cd valorile pe care
le apdr[ ar fi juste, intrucit apropie omul de esenta
sa veritabild. Pentru a fi consecvent cu istorismul sdu
sau, cum spune Alqui6, pentru a se mentine lanivelul
temporalului, marxistul ar respinge orioe permanente
umanel1.
ln realitate, nu existd nici o incompatibilitate intre
inlelegerea omului ca produs al unei orinduiri sociale
gi existenla unor trds[turi general umane, intre carac-
ierul istoric, de clas5. al valorilor umane si progresul
acestora in genere in istoria societd!ii. Ipborismul con-
cepliei marxist-leniniste asupra omului nu inseamnd
ci{risi de pulin relabivism, negarea continuitdtii, a unei
anumite permanente a valorilor, desfiintarea oricdrui
etalon specif ic uman.
Acest etalon uman nu trebuie insd inleles ca un sis-
tem de trdsdturi si de valori dinainte stabilite, ca un
ideal preexistent spre care ar tinde lntreaga evolulie
umand. O asemenea inten.tie este atribuitd marxismului
de cdtre filozoful personalist francez Jean Lacroix.
Dupd acesta, ,,postulatul marxismului este cd raliunea
va lriumfa, adicd existenla omului va sfirsi prin a-qi
realiza esen1,a. Cind istoria'va succede preistoriei, omril
va fi devenit om, se va fi creat ca om"r2. Dar concep!,ia
marxistl despre progres nu este o escatologie, cum con-
sider5 Lacroix. Umanul trebuie conceput si el in mod
dialectic, in dezvoltarea sa istoricd. Comunismul nu
inseamnd cituqi de pulin un punct terminus al isto-
riei societ5,tii qi personatitdtii umane. inldturind ba-
rierele care st[teau in ca]ea dezvoltdrii sale multila-
rrFerdinand Alqui6, in Anthologie des philosophes frangais
.contemporains, Paris, P.U.F., 1962, p. 16-17 .
rs Jean Lacroix, op . cit. , p . 16-17 .
L35

69. teraie si imprimind pr'ogresuiui sdu uh caracter sinuoS,
plin de zigzaguri, omul socialismrilui si comunismului
capdtd poliUiiitaiea de a progresa in iitmuri rapide qi
sub o varietate de aspecte nebdnuite pind atunci. Reali-
zarea omului in conditiile socialismului si comunis-
mului lnsearnnd tocmai si realizarea neinfrinatd ii con-
tinuei sale capacitdli de perfectionare.
O deosebit[ insemndtate in rezolvarea probleme]or
Iegate de caracterizarea ,,generalului uman" are elabo-
rarea diferitelor aspecte ale unei teorii rnarxiste a
valorilor. Depdsirea umanismului traditional, a an-
tropologiei de tip feuerbachian nu inseamnd cd preocu-
parea pentru problemele valorii, ale generalului uman
ar f i simple epifenomene ale produc!iei capitaliste si ale
instrdindrii omului in societatea burghezd. Crearea unui
sistem al valorilor bazat pe conceptia materialist-isto-
ricd este o necesitate recunoscutd la ora actual5 de ma-
joritatea filozofilor marxisti. Aqa cum aratd intr-unul
din studiile sale consacrate eticii marxiste si problemei
valorilor C. I.onescu-Gulian, conceptia marxistd asu-
pra valoriior subliniazd caracterul istoric si de clasd
al valorilor, iegitura lor cu necesit5tile economice,
politice si rpiriiuale ale maselor, dar'respinge ideea
relativitdtii absolute, ideea unei variatiuni la infinit
a normelor eticel3,
Una dintre ideile dialectice profund semnillicativd
pentru intelegerea raportuh-ri dintre evolutia istoricd
a omului si elistenta anuuritor permanente umane este
cea a negdrii negatiei, care dezvdluie unitatea dialec.
tica a momenLului evoJuliei si progresului cu cel al
repetabiiitdtii si relativei stabilit6.ti. in aceastd pri-
vintd, in literatura filozoficd marxist5 a fost eviden-
tiatd insemndtatea unui gen deosebit de repetahili-
tate analizat de Engels, exprimat prin doui tipuri opuse
si intr-un anume sens complementare : 1) repetarea
comprimatd, conspectivd, cind treapta sr-rperioard re-
zumd in mod succint treptele anterioare (de exemplu,
rB C.I. Gulian , L':'ithique marxiste et le problitne des valeurs,
in L'homme et la sociiti contemporaine, Bucarest, Editions de
l'Acad6mie, 1963, p.69.
136
ontogenia,.care repebd filogenia) si 2) repebarea ca re_
producere lSrgitd a unei forme'einbrion-are care schi_
lqaze. doar_ trdsdturile princip'ale ale dezvoltdrii
ulterioare (de exemplu, filbzof ia greacd, care, dupd ex-
presia lui Engels, .cbnlinea in geinene'aproape-toate
conceptiile [jlozolice de mai iirziu).
Dacd raportdm dezvoltarea ornenirii in conditiile
socialismului si comunismului, adicd ceea ce &{arx'de_
nu.mesl,e adevdrata islorie a omenirij, la preisloria ar.es_
Leia, ne afldm in lata unei lornre de repeLabiJ itale care
nu coincide cu nici unul dintre tipuril-e sernnalate mai
l3t, 9"r le imbind,. inLr-rrn anume sens, pe amirrdoud.
Omul socialismului si comunismului, expresie a noii
orinduiri sociale, est'e astfel produsui intregii dezvol_
LIri anterioare a umanitdtii,-tinzind sd cuprindd in.
tr;u1 mod sintetic ceea ce a putut sd realizeze du_
t'abil de-a Iungul indelungatei ei istorii. in a,.elasi
lt{rp, "."u*t[
dezvoltare istoricd contine in mod eni_
brionar, adesea. in mod unilateral sau mistificat, o
serie de LrdsSturi care-si vor puLea gasi expresia I ibere.
larg desfAsurals de-abia in condlliil* o.indririi noi]
O astfel de trdsit-urd specific umani este munca,
activitatea omului de transforrrrare a naturii in scoj
puri.proprii. Dupd cum este cunoscut, munca are carac-
ter istoric, deosebindu-se calitativ de la o orinduire
la alta. In condiliile proprietdtii private asupra mij-
loacelor de produc!ie are loc instrdinarea
-munci'i,
l'aptul cd aceasta ,,ii este exterioard muncitorului
(tiusserlich), adicd nu tine de, esenta sa,l1a. Aici munca
rtu este in primul rind un act de crealie, ci, de cele
mai multe ori, o muncd silitd. Ea nu reprezintd in
lrrimul rind satisfacerea prin ea insdsi a unor trebuinte
rrle celui care munceqte, ci indeosebi un mijloc pentnr
satisfacerea unor trebuinte ale exploatatorilor. Chiar
;i in aceste imprejurari? care denaLureazd esenla
rnuncii, ea rdmine acel principal mijloc cn"" s"purd
lrrmea animald de cea omeneascd qi determind, in
la K.l{arx g.i,F. Engels, Suieri din tinererp, Bucuregti, Edi-
lrrra politicd, 1968, p. 553.
L37

70. iltimH insLantir, orice progres al societSlii qi, prin ur-
mare, al omului.
Comunisneul se def ineqte tocmai prin posibilitd-
!,ile create pentru inl[turarea condi,t,iilor care deber-
;mind instr[inarea muncii. In acest proces munca Ya
c[pdta trdsaturi specific omeneqli, devenind prin-
cipalul izvor de satisfac,tie a omului, principalul mij-
Ioc de desf[surare a aptitudinilor sa]e creatoare qi,
,in cele din rirm[, o necesitate vitald. C[p6tind trd'
sflturi deosebite fa.td de cea din orinduirile anterioara,
ea sinbetizeaz[ qi ridicd pe o treaptd superioari tot oe
.a fdurit geniul uman in aceastd privin![.,Acesta este
unul dinlre sensurile cunoscutei t'eze a lui Marx
dupI care ,,istoria mondiald nu este alt,ceva deci'i,
firirirea omului prin muncd omeneascd".
Eviden!ierea dialecticii istoricului Di generalului
uman in procesul muncii are o deosebitd importanld
:pentru ttabilirea criteriilor progresului in I'iat,a spi-
iituald a societdlii, de exemplu in sfera eticului qi
,esteticului. Respingind teoriile spiritualiste care reduc
sfera umanului exclusiv la aceste domenii ale vielii
omeneqti, materialismul istoric subliniazd condiliona-
rea social[, de clas5. a normelor qi valorilor morale,
caracterul lor istoric. Aceste valori diferl de la o orin-
duire la alta, de la o clasd la alta. Punctul de vedere
istoric, punctul de vedere de clas[ este fundamental
pentru aprecierea acestor valori. Aqa curn s-a mai ar5-
iat, acest punct de vedere nu trebuie confundat cu
relaLivismul. ln evolulia valorilor morale, aqa crrm sint
ele determinate de diferitele rela!ii de produc!,ie, se
pldmddesc insi norme privind respectarea unor condi-
lii elementare ale vie!,ii sociale care au o valoare ge-
neral uman5. Lenin ardta ln Statul ;i revolupia c5'
oamenii )1s e vor deprinde treptatsS.respect,e regulile
elementare de convieluire, cunoscute de secole, repe-
tate de mii de ani in toate precePtele...('rs El vorbea
in aceastd privin.td despre simplitatea si uqurinla cu
care un grup de oameni civilizali despart pe cei care
1r V.I. Lenin , Opere complete, vol.33, Bucureqti, Editura
politicd,1964, p.89.
138
s-au luat la bdtaie sau nu ingdduie folosirea violenlei
fald de o femeie. Aceste noime elementare si carire
senerale ale convie.tuirii sociale sint rezultatul acti-
vitdlii indelungate, istorice a maselor populare, a
claselor inaintate si au fost adesea deformate, dena-
l.urate, limitate dd principiile moralei clominante in
orinduirile bazate.pe exploatare. Ele iqi vor putea gdsi
o dezvoltare multilateral5 pe o treaptd superioard"de-
abia in condiliile predomindrii moralei socialiste si
rromuniste.
Stabilirea trdsdturilor general umane nu se reduce
insd la normeie elementare de conduitd in societate,
ci afecteazd continutul insusial valorilor fundamentale
cnlturale, *ot"ir, estetice eic. O categorie morald cum
este dreptatea are un continut jstoric concret. Ideea
cle d-reptate a inregistrat deosebiri esentiale a"- f u
-o
orinduire la alta si indeosebi de la o clasd la alta. Urmi-
rind evolu!,ia ac6stui continut, putem insd observa in
concepliile claselo-r asuprite conturarea unor idei pri-
vindcaracterul nedrept al exploatdrii, al impildrii, al
huzurului unui pumn restrir-rs de oameni in dauna marii
majorit5!i, conturarea unor idei despre o dreptate general
umand. Aceste idei sint adesea timide si apar influentate
de morala dominantS., defo.rmate dc pr6lutlecdti religioa-
se, deconceplii utopicq limitaLe de aLsenta'unei pers-
pective istorice clare. Ele iqi vor gdsi o expresie stiinti-
flcd de-abia in conceptia clasei muncitoare, cliemate
s5" fdureascd o asemenea societate profund umand si
dreaptd pe care Marx a denumit-o ,,omenire socializatd,i.
Practica social-istoricd genereazd si sentimentele
general umane de loialitate, respect al persoanei, al
crrvintului dat, de bunivointd si increder-e fati de om.
Conce_ptul de om nu-si pleide valabilitatei *u p.ir,
faptul cd existd clase exploatatoare alcituite din oa-
rneni. Scopul ultim al comunismului fiind desfiint,area
, laselor si a.exploatdrii, conceptul cle om nu se aboieste,
t;t, drmpotrivd,-se restabileste in adevdrata sa valoare,
in forma sa rea15, care esl e' un iversa lA.
Una dintre trdsdturile morale in care se exprimd in-
tr-o formd foarte semnificativd unitatea dialectic[ a
caracterului istoric qi a celui ,,general uman" este patri-
139

71. otismul. Caracterizind patriotismul ca un sentiment
dintre cele mai adinci, statornicit de existenla de secole
".rnot
patrii diferitd, Lenin eviden,tia **i'u" for!5 qi
drrrabiiitate a unui aserlenea sentiment. Aceastd
permanenJ,E a lui nu presupune cituqi de pu!,in o origine
misterioasd, extrasociald, un caracter neistoric. Intre
patriotismul care anima poporul in perioada reYolu-
tiilor burghezo-democratice qi patriotismul socialist
existI deo"sebiri profunde, tti'" d.t,ttg din realit5lile
sociale diferite, din ideologia claselor care-qi puneau
amprenta hotS.ritoare asupra f iecdrei varietd!i de
patiiotism. Clasele exploatatoare au cdutat adesea sd
denatureze esenla patriol,ismu)ui; in formele cele mai
inalte ale patriotisrnuluj, chiar si inainte de socialism,
iqi giseau insd expresia devotarnentul pentru popor,
lupta^inpotriva asupririi de orice fel, credinta in pro-
gres. in acest sens, $cedrin putea scrie cd patriotismul
este qcoaia la care omutr se dezvoltd pentru a-gi putea
insuqi ideea de omenire. in albia patriotismului socia-
list qi-au depus aportul lor toate torentele sentimen-
tului patrioiic, iZvorite de-a lungul veacurilor din
procesul istoric de formare a natiuniior si statelor.
Ele si-au gdsit in patriotismul socialist o expresie supe-
rioard, eliberatd de aluviunile si impurit5lile depuse
de ideologia claselor exploatatoare.
Toate formele conqtiinlei sociale sint purtXt,oare,
intr-o mdsurS. rnai rnare sau mai micd, a acestui proces
dialecbic. ln primul rind, o serie de valori ,)ome-
neqti" (dorin!a de drepbate, de adev5.r, de bine,. de fru-
mos) tqi modif icd con!,inutul pe mdsura evolu!iei.sociale,
a apari,t,iei succesive a unoi orinduiri noi, superioare
ca mod de organizare a fortelor sociale; pe de altd
parte, in acest proces de modificare continuS' se cris=
ializeazd elemente general urnane care adesea nu pot fi
apreciaLe ca atare in momentul apari.tiei lor, sint adesea
copleqite de caracterul profund antagonist a1 progresu-
lui in societatea bazatd pe proprietatea privati asupra
mijloacelor de produclie, dar constituie jaloane .de
cea mar mare rmportan![ ale acestui progres. Criteriul
concreL al valorilor care alcdtuiesc un fond de ndau-
in!,e general unlane se schimbd o datd ou modificarea
140
necesitdlilor .materiale concrete, dar lnsdqi aspira.tia
c[tre idealuri si va]ori p[streazir o continuitat-e con-
cret5.
Problema ,,generalului uman" in arb5 are o deosebitd
importan{,d.pentru intelegerea jstoriei artei, a moste-
nirii .
artisbice, a progresului concep{,iiJor qi valorilor
cstetice. Tratarea acest-ej probleme complexe ar depdqi
cadrul lucrdrii de fa[,d. Ne propunem doar si semnaldm
citeva aspecte ale problem-ei susceptibile sd fie tra_tlrte
prin prisma ideilor enuntate mai sus cu privire Ia
raportul dintre istoricitate gi individualithte, de o
parte, permanen!i qi generalitate, de cea1alt5, in defi-
nirea,,esenteitt umane.
trdeea de progres ,in domeniul arlei, al valorilor
estetice a constit,uit unul din subiecl,ele cele mai vii
de discuJ,ii in istoria concepliilor asupra progresului.
Renaqterea, aceastd m[rea!,i eflorescen.t[ a geniului
uman? n-a.putut elabora o conceplie conturatd asupra
progresului datoritd pflrerii adinc inrddS.cinate c{ rea]i-
z[ri]e antichitdlii si indeosehi operele ei de arbd sint
de neintrecut. Acceaqi pirere a domina.t si cunoscuta
disputd dintre cei ,,vechi" gi cei ,,moderni". care a frd-
mintat lurnea literelor franceze insecolulal XVIl-lea.
Este de remarcat lapl,ul ci tocmai unii reprezen-
tan!i ai clasicisrrrului francez, care ar fi pritut sb
demonstreze prin propria lor oper[ scirimbdrile inova-
boare ce au avut loc in art5, s-au situat pe pozilia
,,celor vechi". Chiar FonLenelle, care a adui o contri-
bu!ie hotdritoare la f ormarea concep!,iei iluministe
asupra progresului, considerS. cI in artd autorii antici
pot fi egalali, dar nu ryi depdgili. Forla icleii dup[
care arta anticd reprezenta perfecliunea era atit de
puternicS., incib, chiar la sfirgitul secolului al
XVIII-1ea, Doamna de Sta€i, care apdra ideea unei
anumite innoiri artistice, se simLe obtigatI si dea
inapoi in fala numeroaseior critici, afirrnind cd poezia
grecilor nu fusese nici depSqit5 qi nici chiar egalatd
de modernilo. Asemenea reticerrle ln problema
progresului artelor erau explicabile dac[ avem in
ro Doamna de Sla€l , op. cit., p.3ql .
t4L

72. vedere faptul cil atit Perrault cit qi Fontenelle iqi
fondau in-mod paradoxal concep,t,ia asupra progresului
pe ideea permanen!,ei forlelor naturii gi deci a omului.
- in timpurile mai noi, ideea'progresului in art5. este
negati in primul rind pornind de la ideea cd opera
de artd este un fenomen unic, original, care nu permite
compara!ii 1?. lntr-adevdr, incercdrile de a--l compara,
ae pltae, pe Goethe cu Schiller qi a stabili flrperiori'
tatda unuia dintre ei s-au dovedit a fi sterile. Ar fi
lipsit de sens sd vorbim, din punct de vedere strict
estetic, despre un progres continuu in artd, in sensul
c5. pe m[suia dezvoltS.rii societd.tii ar fi apdrut opere
tot'mai aproape de perfecliune. Nu m.ai pulin lipsitd
de sens este insd si afirmalia frecventd care incearcd
s5. nege progre'sul' in artd pe motiv cd dramaturgii
contefrporan-i nu l-au intrecut pe Shalespeare.
Unicitatea qi originalitatea operei de artd nu ex-
clude orice compara,tie. Insdqi ideea de valoare
esteticd presupune aprecierea qi deci intr-un anume
sens comparalla. Criticul de art{ trebuie nu numai
sd disceaind valorile de nonvalori, dar totodatd si
stabileascd care opere sint mai reuqite sau nu. Chiar
Raymond Aron, c"are considerd c[ ,,activitatea artis-
tic[ este strdind prin esen!,a ei noliunii de progres
deoarece ignoreazd acumulareatcrs, face totuqi rezerYe
ln ceea ce privegte devenirea artisticfl in cadrul unei
serii sau a unui stil, unde se poate dezvdlui un r4oment
de inflorire artisticd sau unul de decaden!5.
Problema progresului in art5., ca fenomen social,
poate fi abordaL[ qi in lumina altor criterii' ca, de
pitae, diversificarea crescindd a genurilor artistice
qi aparilia unor noi genuri, ca arta cirrematograficd,
scenariul de televiziune etc.; dezvoltarea procedeelor
de expresie specifice unor anumite arte, a meqtequgului
acestora; l5rgirea sferei de difuziune a artei; locul
ocupat de artd si de reprezentan,tii ei in viala sociald.
r? Vezi in aceastA privinli polemica dintre Ion Pascadi -si
M.Ciurdlroiu n Resisia de filozofie nr. 4/1966.
td Raymond Aron, Dir-huit legons sur la sociiti ind'ustrielle,
Gallimard, Paris, 1964, P.78.
t42
Mai mult, progresul in artd poate fi relevat dac6
avem in vedere modul in care aceasta dezvdluie posi-
bilitd!ile crescinde ale omului, capacitdtile sale tot
mai diverse. Fiecare epocd in istoria diferitelor arte
completeazd registrul acestor posibilitd.t,i, aduce noi
note care contureazS. esenla omului. in mdsura in care
progresul societS!ii este qi progresul omului, acest
Iucru iqi poate gdsi oglindirea si in art{, care, lntr-un
fel sau altul, are totdeauna in centrul ei omul. Fe
bund dreptate aratd NI. Breazu cd ,,o operd de artd
este cu atit, mai valoroasd, cu cit izbuteqte si prindd
in structura ei expresia unui numdr mai mare de
rela!ii umane"1e.
De aceea, ln discu,tiile care au avut loc in lara noastrd
ln legdturd cu mostenirea culturald, s-a'impus din
ce in ce mai mult punctul de vedere dup5 care con!,i-
nutul operelor de artd trebuie apreciat linind seama
de elementele de umanism pe care le contin, de m[-
sura in care ele sesizeazS. permanen,te umane, ndzuinle
general omenegti asa cum se pot ele concretiza intr-un
ansarnblu concret-istoric de condi!ii social-economice.
Un asemenea punct de vedere corespunde poziliei
principiale, marxiste a partidului nostru in problemele
culturii: ,,Istoria arat5. cd tot ce a r5mas- trainic si
mdre,t in patrimoniul culturii nalionale qi universaie
poartd rnesajul unei filozofji umaniste, s-a inspirat
din problematica existen{,ei sociale
- scrie tovard*
qul Nicolae Ceauqescu.
- Umanismul socialist, filozof ia
militantd a epocii noastre, promoveazS. increderea in
puterile omului de a-qi croi un destin mai bun, ln
forla sa de autoperfec!,ionare, in sentimentele qivir-
tulile sale inalte, in victoria luptei pentru fericirea
umanitd,tii. Fdurind opere strdbdtute de aceastd
Iuminoasd f ilozof ie, talentele artistice, de care nu
duce lipsd poporul romAn, vor putea inscrie, Idrd
indoiald, o noud epocd strdlucitd in istoria culturii
noastre na!ionals('zo.
. 10
Marcel Sreazu, Cunoasterea artisticd, Bucureqti, Editura
Academiei, t960, p.247 .
20 Nicolae Ceaugescu, op, cit, p.293.
14J

73. Gcncralul umau nu este, agadar, un minunchi de in-
susiri permanent,e qi imuabile. Omul si insuqirile sale,
valorile spiriluale ca si cele materiale iqi au istoria
lor. f.lrnanul nu poale fi redus la niyelul individului,
desprins dc social si cu atit rnai prilin rimanul nu poate
s5-qi subordoncze socialul. 0 datd ou rela!iile sociale
se schirnbd si omul care le concret,izeazd, omul con-
ceput ca an.qarnblu dinamic derela,t,ii sociale. inper-
speotr,iva socialismului si comunisrnului, care inldburi
barierele din calea dezr.oltilrii multilaterale a ornului,
ne apare cu claritate ceea ce a fost uman in inLreaga
istorie a societ5!,ii, ceea ce se piisLreazii ? pregitind
si condibionind o nou5 inflorire a omului. Comunismul
pl;.meadqt,e un Lip de om ln care se concentreazd valo-
rile pozitive ale treculului ridicate Ia un grad
superior pi eliberate de limitele irnpuse de proprietatea
privat,[ asupra mijloacelor de produc[,ie. Trdsdturi
etice general umane ca altruismul, bunltatea, sim-
patia au posibilitatea sd se exercite fa.td de om in
genere in momentul in care dispar clasele.
In unul din romanele sale, John Steinbeck vorbea
despre ll[cirile pref,ioase ale umanitltii, care persist5
chiar in noaptea opacd a Lrnor condi!,ii profund vitrege.
Steinbeck crcdea atunci ln aceste fl5cdri, in necesi-
batea lntre,tinerii 1or, dar ceala prea deasi a lumii
'pe care o zugrivesle l-a ficut sd creadS. cI nu existd
o comrlnilalc a lumii-lii, ci cii fiecare iqi poartd flacdra
proprie, ,,singuratica iui flacdr[ proprie" " Ana]iza
qtiinlifici a istoriei dovedeqte insd cd acesle fldcdri
nu sint intimplirtoare si izolate. Fiecare eLapd a pro-
gresului social aduce noi elemente ale umanului,
adesea lntr-o form[ greu vizihild, adesea deformate
sau coplegite de impreJurdri neprielnice. in ansamblul
lor, ele pregiitesc totupi adeviirata renaqtere a omului.
$ .7 OMUL $r PROGRESUL CtVrLrZATrEr
Consecin{,ele progresului tehnic asu,pra ontu,lui
tlnul din aspectele oele mai caracter.istice al{l ra-
portului dintre_ om ;-i progresul social privesLe pro-
blema.prggresului tehnic, a consecintclor sale asripra
omului. Consideraliile anterioare au'eviclenliat rolul
esen,tial al tehnicii, al progresului tehnic irr ansam-
blul concep!,iei materialiste asupra isl,oriei. Unele
fenomene ale vie,tii conternporane, unele consecinte
sociale ale progresului tehnii in [,drlle capitaliste au
alimentat insd opinia cd de-zvoltarea rapidb a tehnicii
ar avea drepI efccl muLi]area spiriluali a omului.
Intre tehnicd.qi.orn s-ar dezvolta-deci rrn anldgonism
cu manifestdri din ce in ce mai grarre, care ar constitui
haza unei adevdrate tragedii a corrtemporaneitiitii.
Problema _r!_i__a{e
izvoare mai vechi. La inceprriul
secolului al XIX-lea miscdrile Iudite si-au maniiestat
revolta gi totod-a1,5. neputin!a impoiriva
""pit"tir-
mului,-indreptindu-qi furia lor distrugdtoare impotriva
masinilor care, dupd cum considerau ei, i-ar condamna
la qomaj . Comentind aceste miqcdri, Marx amintea cd
,,e nevoie de timp si de experien,t[ pind ce rnuncitorul
inva[,d sI distingd masina de folosirea ei capitalistd
si sd atace. nu mijlocul material de produclie, ci forma
social5 de exploatare a lui"1.
Dezvoltarea ulterioard a masinismului in condiliile
capitalismului a indreptat aten,tia asupra caracLerului
par,tial, uniform, monoton al muncii, care transformd
.^_1K_.Marx qi F.Engels, Op+e, vol.2J, Bucureqti, 1g66, p.
437-438,
145

74. pe muncitor intr-o anex5 a maqinii qi impiedicd des-
fdqurarea multilaterald a personalitd!ii lui. Tema
robotului a apdrut frecvent in literatura filozofici-
sociald gi chiar intr-o misurd mai mare in cea eseisticd
qi beletristic[. Odatd cu progresele mecanizdrii qi
indeosebi o datd cu aparilia maqinilor electronice,
cu perspectiva credrii de maqini care s5. inlocuiasc6
intr-o mdsurS, tot mai mare functiuni considerate
specific omeneqti, au inceput sd fie'chiar vehiculate
idei despre inlocuirea oamenilor de cXtre robo!i,
despre primejdia unui conflict intre oameni qi roboli
elc.
Studiul influen.tei progresului tehnic asupra carac-
terului muncii omeneqti presupune, conform metodei
marxiste, doud premise, uneori neglijate sau ignorate
de cercetS.torii acestei probleme: 1) caracterul contra-
dictoriu al progresului social in condi!iile orinduirilor
bazate pe proprietatea privatd qi 2) considerarea
tehnicii in corela.tiile ei structurale cu celelalte ele-
mente ale procesului social si indeosebi cu relaliile
de produc!ie.
Aqa cum atestd numeroqi cercetdtori ai progresului
tehnic si consecin!elor sale in condi!iile cap.italismului,
acest progres accentueazS. procesul de separare a
muncitorului, de munca sa. Caracterul parcelar al
muncii, monotonia acesteia impiedicd dezvoltarea
multilaterald a muncitorului qi determind o oboseal5
prematur5. Sociologul G. Friedmann cita intr-o lucrare
editat[ in {963 o anchet[ fdcutd ]a Middletown, oras
mijlociu din'Statele Unite, unde e relatat cazul unui
muncitor care de t5 ani efbctua o singur[ operalie,
ceea ce excludea voin.ta, iniliativa, personalitatea
Iui. Referitor Ia un asemenea muncitor, qeful de ate-
lier spunea: ,,Omul acesta este mort, pur qi simplu
mort. $i sint mulli ca el, dar nu qtiu ce s5 fac pentru
dinsii"z. Dupi cum se vede, ,,tipul uman" schi!,at cu
genialitate de Charles Chaplin in Timpuri, noi nu a
dispdrut incd. Progresul tehnic in capitalism are qi
2 Vezi G.Friedmann, Problimes humaines dumachinisme in-
d,ustriil, Paris, 1963, p.375,
146
consecinle _dq qlte natur5., sporind in anumite impreju-
riri pericolul de qomaj qi nbsiguran!,a situa.t,iei munci-
torului. Gus Hall, secretarul general al'partidului
Comunist din S.U.A., caracteriza astfel apari!ia
automatizdrii in America ca un eveniment plin he
dramatism. ln industria cdrbunelui, de pildi, ea a
dus la reducerea numdrului de mineri ad ta ZbO OOO
la 125 000. Efectele automatizdrii au fost drastice
lndeosebi in rindurile tineretului qi ale negrilor,
i*q*lqg3 uqa angajdrilor in masi apioape cd i fost
inchisds. Pornind de la fenomene d6 aceastd naturd,
un cercetdtor american considera de pe alte pozigii ca,
spre deo.sebire de- unele forme de muncd anterioare,
automatizarea a determinat un astfel de caracter ai
muncii care ,.a tulburat echil jbrul intre realitatea
interioard qi exterioar[. Omul
- homo faber
-,
care era in centrul muncii, a devenit animal lahorans
gi se afl[ la periferia muncii"a.
Aceasta este insd numai o laturl a problemei. pen-
!"y I avea o imagine_ obiectiv[ asupra progresului
tehnjc centemporan, trebuie eviden!iat^totodatX faptul
cd el creeazd premisa producerii unei cantititi consi-
derabil mai mari de bunuri de consum care, intr-un
fel sau altul, ajung si la muncitori, modificindu-le
standardul de via{d; de asemenea, el creeazd posibili-
tatea reducerii zilei'de muncd. si'a mdriri] tl-p"f"i
liber, care devine un aspect important al vielii'con-
temporane. ln ceea ce priveqte efectele de monotonie
qi oboseald, ele sint, intr-o mdsurd mai mare sau mai
micd, _
contracarate prin studiul stiin{if ic al muncii,
prin dezvolt,area cercetdrilor de iiziologie a munciij
psihotehnic[ .etc.; in sfirsit,, in ciuda"previziunilor
unor sociologi, progresul tehnic det,erminh o tendintd
preponderentd spreb calificare mai inaltd.
. ,Re.alizarea po-sibilitd!ilor pe care le contine progresul
lehnrc pentru dezvoltarea personalitd{ii muncitorului
a Interviul acordat de- tovardqul Gus I{all, secretar general
al Partidului Comunist din S.U.A., ziarului ,Srintrio, tfi jrti-
teia nr.7 128 din 11 octombrie 1966.
. 4 !.Seligmann, On work alienation andleisure, in The Ame-
rican Journal of Economics and ,gociolosu nr.4, Ociober, 1g65.
147

75. depinde insh intr-o mhsuri foarte mare de cadrul social-
economic, de natura rela!,iilor de produclie, de carac-
terul orinduirii. De exemplu, direc!,iile de folosire a
timpului liber qi a procedeelor moderne psihotehnice
poartl in capitalism amprenta acestui regim,. care
iimiteazd prin natura sa dezvoltarea personalitS!,ij.
George l,'riedrnann, de pild[, recunoaqte ci evolu!ia
societdlilor capitalisLe de la inceputul acestui secol
a dat o dezmin[,ire crudd. teoriilor care considerau cd
automatizarea rra duce la dispari!ia muncilor grele
qi la transforrnarea omului intr'-un fel de demiurg
iabricanb si supraveghetor de maqinis. in ceea ce pri-
veqte socialismul ca regim economic, el presupune
dezvolLalea rairidl tr for!'elor de produclie atit sui
aspect cantil,aiiv, cit si calibativ. Ohiectivele sale
sociale nu poL {i atinse frili asirnilarea si dezvoltarea
celei mai inalte tehnici. Iielaliile de produclie socia-
liste, ansamblul condi!iilor din intreprinderile proprie-
tate a poporului creeazd ins[ posibilit[!i pentru a
inl[tura el'elctele nocive ale progresului tehnic, pentru
a apropia din ce in ce rnai mult gindirea de execu.tie
qi penlru a face din munca socialisti un mijloc
principal de dezvoltare a personalit5lii umane.
- Problema raportului dintre progresul tehnic qi
progresutr ornului nu esLe insd lirnitat[ la cadrul strict
al muncii. Tehnica crecaz[ un intreg univers considelaL
de unii autori str[in gi ohiar ost,il activitd!ii pur
spirituale, singura, dupd pirerea 1or, specificfi omului.
Din acest punct de vedere, prezint[ interes teoria
pretinsei opozil;ii dint're culturS. ;i civiliza!ie.
Culturd ;i civiliza{ie
Acceplia noliunii de civiliza!,ie este foarte diferit[
la diverqi autori qi in diverse limbi. in literatura
francezS, termenul de civiliza.tie (civilisation) este
adesea intrebuin!,at in sensul de culturS, iar in cea
5 G.Friedmann, op. cit., p.384,
148
germand terrnenul de culturd (Kult,ur) in sens de
civiliza!ie6.
Etnograf i ca E.B. Tylor, considerind cultura irr
sens larg, ca un ansamblu complex incluzind cunostin.
Lele, arta, morala, legisla[,ia, moravuri]e, toate cele-
lalte capacitd!,i qi habitudini dobindite de om ca
membru al societ5lii, au definit civilizalia ca un
stadiu evoluat al culturii, caracterizat printr-o mai
mare complexitate gi eficienld. Principalii indici ai
acestui stadiu erau considera!,i apari!,ia scrierii si un
anumit grad de dezvoltare a tehnicii si cunostintelor.
fr'forgan si Tylor imp5rt,eau in acest sens viala omenirii
in trei stadii mari: sdlbdticia, barbaria, civllizalia.
Generalizind qi dezvoltind clasificarea lui },Iorgan,
Engels considera sdlbdticia perioada in care a predo-
minat insu;irea produselor naturale, harbaria perioada
in care oamenii au deprins creqterea vitelor si agricul-
t,ura, iar civiliza!,ia perioada in care oamenji alr
inr.dtat sd prelucreze qi mai mult produsele naturale,
perioada industriei propriu-zise si a art,ei7.
6 Cf. Lalande (Vocabulaire d,e la philosophie), care considcri
cii termenul de civilizalie (civilisation) din limba francezd are
acelagi sens cu termenul dc culturi (Kultur) din limba germanii;
in acelagi spirit, Paul ltoulquid (Dictionnaire de ia. Iangue phi-
losophique) considerl ci dacir termenul francez ,,civilisation"
corespunde celui german ,,Kultur", termenul francez ,,culture"
corespunde in limba gcrmanS. cuvintului ,,Bildung".
Inilial, in limba francezi termenul ,,civilisation" era uti-
lizat doar in jurisprudcnlir, desemnind dperatia de transferarc
a unui proces din dreptul penal in cel civil; cuvintul a cipdtat
o acceplie apropiatd de cea actuali de-abia in secolul luminilor,
in strinsl legAturi cu ideea de progres, unul din cei dintii care
l-au folosib astfel fiind d'Holbach. Aceaslii accepliea fost defi-
niti de Lucien Febvre ca ,,triumful qi inflorirea raliunii nu nu-
rnai in domeniul constitulional, politic qi administrativ, ci qi
in domeniul moral, religios qi intelectual" (Paul llazard,. La
pensie europdenne aLr XYIII-ime siicle, Lome II, Paris, 1946,
p. 1.35 136).
i In limba romdni, cuvintul a pdtruns din limba francezS.clr
inlelesul pe caro i l-au dat iluminiqtii, fiind considerat, de pild$,
de N.Bilcescu ca antonim al celui de barbarie (cf. N.B[lcescu,
Opere, vol. I, Bucureqti, Editura Academiei, p.321).
,? K.Marx qi F.Engels, Opere, vel, ?1, .Bucure$ti, Itlditura
iroliticd, 1965, p.29-31r,
14li

76. Unele date ulterioare ale etnografiei au fdcut ca in
prezent sd se renun!,e la imp[rlirea comunei primitive
in sdlbdticie qi barbarie. De altfel, qi Engels, Ia inceputul
c5rlii sale, sublinia c{ impdrlirea luiMorgan rdmine
valabil5 doar atita timp cit un material mult mai
bogat nu va impune schimbdri. In ceea ce priveste no,ti-
unea de civilizalie, ea a fost, intr-operioadd,maipulin
cercetatd in literatula marxistd ca o categorie socio-
logic[ aparte, in ]umina noii experien,te istorice qi
indeosebi a apari!,iei unor noi forme de civilizalie -
cea socialistd qi comunist5s. Unii cercetS.tori au con-
fundat noliunea de civilizalie cu acea de culturS" sau,
c[utind s-o disting[, au restrins-o excesive. In mod
curent, no!iunea de civilizalie se raporteazd insd Ia
nivelul culturii materiale, al tehnicii, la modul de via,td,
de munc5, de comportare. ln acest sens, unii autori au
elaborat ideea unei opozi,tii permanente, organice intre
culturd qi civiliza!ie, menitd sd acrediteze superioritatea
fenomenului cultural qi independenla lui fa,td de orice
determinare materiald. In aceste concep,tii, civiliza-
lia este asemuitd unui vapor a c5.rui direclie ar trebui
datd de cdtre culturl sau, parafrazindu-ul pe Aristotel,
unui bloc de piatrd care trebuie sd capete formd prin
inspira!ia sculptorului. Civiliza,tia ar da omenirii
8 Una din relativ pulin numeroasele lucrdri marxiste care
analizeazd aceaste no{iune este Introd,ucerea i,n sociologia cul-
turii de C.I.Gulian apdrutd in 7947 . Combdtindu-l pe Spengler,
autorul arati c6.,,Civilizalia nu este cituqi de pu$in o faz[ tir-
zie a culturii, ci este ins5.qi baza ei materialS." (p.11). El aratd,
de asemenea, cd ,,distincliadintre tcivilizalier gi <culturdr este
justd atita timp clt nu cap5.td un caracter de antitez[ fixi, ra-
dicald qi prin aceasta necorespunz[toare faptelor" (p.13).
Subliniind de asemeneaunitatea dintre cultur[ qi civiliza-
tie, intr-un studiu mai recent Al.Tdnase consideri cd nota spe-
cifich a civilizafiei e datd de intruchiparea elementelor de cul-
turl ln moduri de viald, de munch qi de comportare. Civilizalia
e;te cultura,,in actu". (Vezi tn aceastd privinld studiul: CuJ-
tird 9i cie'iliza.tie publicat in revista Lupta de clasd nr.|2/1967).
s Menliondm in aceasti privinld pdrerea lui G.Franlev dup{
care noliunrja de civilizalie se utilizeazd,,pentru caracterizarea
nivelului atins in dezvoltarea relaliilor sociale, in domeniul
politic Si juridic".
150
doar o'rezervd ile energie, a c5rei ut'ilizare, orjentare
ar. f.i in intregime determinate de valori culturale,
spirituale. lupd O. Spengler, civilizalia ar fi faza
ultim5, de declin, a cultufii, cind ea se realizeazd in
afar5., eprrizindu-Ei astfel posibilitd!ile ei interne.
Iar dupd C. Rddulescu-Motru, ,,caracterul distinctiv
,intre culturd qi_civiliza!iune std in aceea cd una,
,cultura,
.
pitrunde adinc Iirea poporului, pe cind
.civiliza.tiunea st5. nurnai la supiafatd"ro.
Mergind pe aceastd linie, sociologul american
R.M. Mac Iver qi sociologul german A. Weber reduc
civiliza!ia la rolul de:sipp1r, aparat, de tehnici. Ei con-
'siderd astfel cd domeniul civilizaliei ar cuprinde acele
.obiecte'si mecanism'e cate nu satisfac prin ele insele
.anumite neoesit6,ti, ci servesc doar ca mijloc pentru
satisfacerea acestora. De pildd, tiparul ar aparline
civiliza!iei, deoarece nu satisface direct anumite
nevoi, ci serveqte ca intermediar pentru multiplicarea
unor opere literare care de-aliia ele ar satisface aceste
nevoi. Cultura ar cuprinde, dupd pdrerea autorilor cita!i
mai sus, domeniul acelor lucruri de care omul are
nevoie ca atare, care nu m'ai servesc ca intermediar
pentru producerea unei satisfac,tii, ci o produc direct;
ea ar fi, dupd expresia autorilor respectivi, domeniul
roC.R5dulescu-Motru, Cultura rom(ind. gi politicianismul,
Bucurregti, Librdria Socec, 1904, p.65.
Problema raporlulul dintre civilizatie Ei culturh a ocunat
rln Ioc cenlral in gindirea filozoficd gi sociale din tara noastla.
Concep-!iile junimiste,- teoria maioresiiand a formelbr firltond,
semdndt-orismul, gindirismul, cu toate deosebirile esenliali
dintre ele, au avut drept notd comuni o anurnitd tendintide
tradilionalism rural, caie-qi gdsea justificarea teoreticd in'opo-
zi{ia dinlre,civilizafie gi culturd. O asemenea tendin!d a fbst
combdtulA de acei reprezenlan{i inainlaIi ai culturii rirmAnesti
c.are-gi dideau seama cI viitorul ldrii,
-inclusiv
al culturii 6i,
depinde de dezvoltarea forlelor de produc!ie, a industriei,-i cii
vilizaliei. Teoria opozi,tiei dintre
-civilizlfle
qi culturd a tost
respi$;d, de_aceea, de oameni de culturd caC.bobrogeanu_Ghe-
rea, 9_ugen Lovinescu, Petre Andrei, Tudor Vianu, i4ihai Ra-
Ie.a- (Vtzi in aceastd privin.td studiul lui Z.Ornea Culturdlsi ci-
v-ilizalie in filozofia burghezd din Romrinia d,in Repista de fitozo-
f ie nr.1111965.)
151

77. valorilor, stilurilor, al ataqanientelor emolionale, al
aventurilor intelectualell.
O astfel de distinc,tie lntre civiliza!ie gi culturd
atribuie culturii un caracter pur individual qi reduce
rolul acesteia la satisfacerea unor necesit5li directe
ale individului. in conformitate cu ea, civili2a!ia
ar fi un pfodus social, iar cultura ar fi un rezultat
al activithlii creatoare a individului independent de
condilionarea Iui social5.
Dupd Nfac Iver 'qi Page, numai
^civilizalia este
capabil6 de progres,-iar cultura nu. Il_-acelaqi spirit
se-exprirnd qi Jaspers, Iar Leopold von Wiese constat[
un decalaj ciescind intre civilizalie qi cultur5: ,,Obser-
va,tia c[ cultura inie]ectuald qi eticd rdmin din ce ln
ce'mai mult in urma inaintdrii rapide a progresului
tehnic este deosebit de semnificativ5."12.
Asemenea afirma.tii, care oglindesc uneori teama qi
dezaprobarea fa!5 de o lume ce ingrddeqte afirmarea
unei culturi veritabile; se situeazd insd pe o pozilie
profund vulnerabil[ in ceea ce priveqbe esen,ta culturii
gi 1ocu1 ei in via,ta social5. Caracteristicile esen,tiale
ale cuiturii, crealia qi valorificarea se referS. in aceeaqi
mdsurd la cultura materiald cit qi la cultura spirituai5.
Mai mult, in stadiul actual unele fenomene de
cultuid, ca gtiinld, ar putea fi cu greu clasate ca apar-
!,inind culturii matqriale sau celei spirituale. Progresele
civilizaliei creeaz[ un fond pentru elaborarea de noi
valori culturale. Chiar Jaspers este obligat s5. recu-
noascS. cd prin tehnic[ apar o nou5 lume qi noi posi-
bilit5!i de afirmare a omului, se deschid noi domenii
ale frumosului, se l5rgeqte orizontul omului, capabil
sd pdtrund[ din ce in ce mai mult infinitul mare ca
qi cel mic. Aqa cum ardta C. Ionescu-Gulian, ,,ir
sociologia culturii nu mai putem trece cu uqurin!5
peste factorul necesitS!ii economice ingrddindu-i semni-
ficalia in.no!,iunea cie. <civii jzalie>. Orice cuitur5 se
elajeazd deasupra unei anumite r.jviljzafli. f" Irii"
culLurd., baza economica. igi inall,d semnif ical,ia pina
sus, in suprastructura ideologicd, asa cum s'e inalti
seva pind-n corole gi petalel faie .*a Ie
"-t r"ascf,
culoarea gi strdlucirsx,,rs.
Teoria opoziliei dintre civilizatie pi culturd consti.
tuie o refleetare a opozi,tiei dintr'e munca fizicd si cea
intelectuald, opozi!ie caracteristicd orinduirilor bazate
,qe
proprietatea privatd asupra mijloacelor de productie.
{iondi,tiile social-economice ale acestor orinduiri'au
putut crea iluzia cd activitatea culturald este indepen_
dentd de activitatea materiald si superioard acesieia.
Dar. chiar si in aceste imprejurdri, crea!,ia culturali
depinde sub numeroase aspecte de activitatea maselor,
de produc.tia materiald, care constituie baza intregul
lui proces istoric. Cresterea masivd a forlelor de p"ro_
flc',tie in condi,tiile socialismului creeazd posibilitatea
lnldturdrii opoziliei dintre munca fizicd si cea intelec_
t,ua.l3, pentru .apropierea continud a acestora, pentru
realizarea unei unitd.ti din ce in ce mai depline intre
cultura material5 si cea spirituald.
O .expresie extremd qi o formi specificd b teoriei
opoziliei dintre culturd qi civiliza,tie o gdsim in concep_
Iia Iui Herbert Marcuse, care si-a gdsit in ultima .rrr"*u,
lndeosebi datoritd accentelor salelritice la adresa socil
cld.tii contemporane, numerosi adep!i in rindurile tine-
rrl,ului din mai multe ,tdri occidenlale. Dupd Marcuse,
,,r'ealitatea depdqeste cultura,,, omul putind actuali
rnente sd realizeze mai mult decit eroii Di semizeii
rulturii. In felul acesta progresele l,ehnicii, ale civili_
zatiei restring treptat semnificalia culturii conside_
lirte, in spirit freudian, ca ,,un vis sublimat,, care idea_
lizeazd condi.tia omului. eultura superioard devine o
lrirte a culturii materiale, pierzindu-si astfel, dupl
,.
tr C.l-Guli an,^.Probleme-Qe perspectivd ale teoriei cultt*ii, in
llr'rls1t 6t filozofie nr. 611967.'
1r R.M.Mac Iver gi Ch. H. Page, op. cir., p. 499.
12 Transactions oi the Third WorTd' Congress of Sociology,
vol. I, Amsterdam, 1956, p. 8.
1.52 r53

78. expresia-lui Marcuse, cardclerul ei de.,,o a &oua ili-
mensiune a rea,l.itd,tii" si 'totodatd coa;mai m.ane jp.arrbe
a adevdrului ei.la
Ideile lui Marcuse surprind o tendtinr$e ree,lH a dez-
volt5rii contemporane: fuziunea gi 0mtrirrarreape pla-
nuri tot mai variate a culturii ma,trerial.e,sira celei spiri-
tuale. Aceastd tendinld este vizibi'l5dndeosebi in legd-
iur5. cu progresele stiintei, care cagfrdE o pondere tot mai
insemnatd in cultura si in viaifa'social5 a umanitdtii in
ansamblul ei. O asernenea im'binare nu inseamnd'insd
lichidarea cultur'ii'spirituale, inghi.tirea valorilor aces-
Itei culturi .de cdtre molohul civilizaliei. DimpotrivS,
,aspectele noi dezvdluite de dezvoltarea culturii mate-
riale conferi noi orizonturi, noi dimensiuni culturii
spiriLuale.
Concepliile lui Marcuse ca qi ale altor critici ai
,,civilizatiei tehnice" contemporane ridic[ citeva pro-
bleme ale raportului dintre tehnicd si om, care capdtS,
o deosebitd acuitate in epoca noastrd. O astfel de pro-
blemd priveqte natura qi rolul contradicliilor in condi-
,tiile progresului tehnic contemporan. Ideea favoritdl
a lui Marcuse este cd civiliza,tia contemporan[ (inclu-
zind atit socialismul cit qi capitalismul) ar tinde
spre o estompare a contradic,tiilor care au marcat,
pind acum drama, dar si mdre,tia umanitfllii. In spri-
jinul tezei sale, el aduce asemenea argumente ca de-
clinul pluralismului politic si sistemul politicii bipar-
tizane in numeroase state, integrarea cultural5 qi sociald
a clasei muncitoare si sldbirea pozi,tiei negative a
acesteia fald de institu.tiile existente, apropierea '
muncii intelectuale de cea fizicd. Fiecare din aceste
argumente ar cere o analizd aparte. Unele din elen
de exemplu cel privind integrarea sociald a clasei
muncitoare, nu decurg dintr-o analizd stiintific[ a
situa.tiei din ldrile capitaliste, care indic5, spre deose-
bire de cele afirmate de Marcuse, o accentuare a anta-
gonismelor sociale sub diverse forme. Altele pun in mod
la Herbert .Marcuse, One-dimensional Man, Beacon Press,,
Boston, 1964, p.56-58.
r54
nejustif icat pe acelaqi plan capitalismul si socia-
lismul. Aspectul pe care vrem sd.-l subliniem
'este
ins[
incercarea comund lui Marcuse si altor autori de a
considera cd specificul umanului 16zidd intr-un anume
spirit protestatar fatd de realitatea existentd. Valorile
culturii -superioare-s-ar fi putut clddi numai prin opo-
silil ei-fa.d de realitate. Aceastd opozi!ie ar fi generat
acele idealuri gi sperante care dau qi nobtelea culturii.
Izvorul unei asemenea concep,tii rezidd in faptul cd
anumite valori si idealuri, cum ar fi de pildd cel de
libertate, s-au firmat in opozitie cu rinduielile exis-
tente. Caracterul contradicliilor care au prilejuit la
un anumit moment asemenea valori nu poate ii insil
considerat ca o conditie a dezvoltdrii oriCdrei culturi.
Dimpotrivd, existrenla exploatdrii qi a antagonismelor
sociale a frinat adesea dezvoltarea culturii si totodatd a
omului. Inldturarea acestor antagonisme,' schimbarea
caracterului contradicliilor sociale n-ar putea, de aceea,
decit sd dea noi stimuli dezvoltdrii culturii. O asemenea
schimbare nu poate fi insd rezultatul unei revolutii
tehnice oricit d-e profunde, ci al unei revolutii sociaje.
O alti problemd ridicatd de criticii civilizaliei teh-
nice priveste raportul dintre plan qi dezvoltarea perso-
nalitdlii. Progresul tehnic contemporan impune in mod
obiectiv necesitatea unei sincronizdri in activitatea
economicd. Caracterul si limitele acestei coordondri,
posibilitatea elabordrii de prognoze depind in mare m[-
sur5. de natura relatiilor de produclie. Perspectiva rea-
lizdrii acestei tendinle este consideratd cu un anumit
pesimism de citre unii autori. Lucien Goldmann, de
pildd, considerd cd ne-am indrepta cu necesitate spre o
,,societate tehnocraticd de consum", definitd ca,,o orin-
duire sociali inzestrat[ cu mecanism de autoreglare,
care concentreazd conducerea sociald in pulinele miini
ale unui grup relativ redus de specialisti din toate sec-
toarele si care asigurd o ridicare, mai mult sau mai pu-
lin inceatd, dar continu5, a nivelului de trai al marii
majoritd,ti a oamenilor, lmpingindu-i insd intr-o situa-
lie de simpli exeeutan,ti, din ce in ce mai pasivi gi mai
155

79. Iipsi-ti de rdspundere'c15' Viziunea lui Goldmann nu
esle nou5.. Incd intre cele doufl rflzb-oaie mondiale Al-
il;'il;;i.v "
i-*g*"t a-cea',fq* b.11ye World" care
; r;"-i;J;f"t. ptiH"*ele social-politice- ale oameni-
i"t" rn-t
"tisurat
..fericirea", transiormindu-i totodatd
il';i-i. ;;?i;;;# ;;;; ;"' surers, nu ndzuiesc silqi
;;#-:"J;;;;;ii*, ;int lipsite de orice tragism'.dar
i"f",fale si de orice ,,umanilate"' O asemenea vlzlune
"".*i?et.-t.
-inr"tn"l'.tea
in studiul tendintelor acLu-
'ir[t"rFii#"rierii'l".iote. -
b."rrotrarea_econ'omiei pla-
"lli;"i.
f" lata noast.d, de pildd' do.vedeste c5' intr-un
cadru social ua".r,ut, i.i'gt*ir i" pi*if icar'enu inseamnS
;-t'il;;i"ai"tii'uiici dimpotrilg: i" noua eta-
;;";;'?;;lt"t;t a economiei,. planificarea trebuie s[
imhine organrc to"*t.t t"1" qi'fermitatea in urmdri-
rpa nrincipalelor orilntlri stabil ite pe plan central
'"r*,i"r"iti *i *olititutea in rezolvarea problemelor cu-
;;t#ld;;a'izerii acestor orientdri' Planif icarea ca ten-
ai"iX
"ni..tivd
care se impune din c-e in ce mai mult in
;;i; ;;;t"ld "" ;;;-;p;nL ri*""*-de la centru a celor
ffii ;t.';;;"iii.'u"p6tienta actualS existenti in acest
;;;;;i" ne arat5. .k i*"gi"*a pe care o dau viitoru-
r"i"""t"ili ,,futurologi"
I dup5"care un numdr re-
.iti". a" cbnipmteti uiiaEi ar reglementa in amdnunt
il;;d; urti.ilt"t.-.,-*tta - est"e f-oart-e pu-'tin proba-
hilS- Dirnool-rivJ., tendintele actuale ale tehnicii-pre-
-';;;;"; Jt-d'"tJs"ind de calificare tocmai in vederea
i;i'sfii;fl;."italii'Jt decizie la toate nivelele' Std-
ttti;f naturii qi totodatd al forlelor sociale pe care le
Jt.."re, omul viitorului va trebui s[.fie intr-o mflsur[
tot mai mare un centru de activitate gi crealie'
Und'e situd,m ePoca d'e aur?
Prohlema raportului dintre civilizalie gi om esLe
"il1[llH"ia$"""'*
;; ci;;; io"ist''u"i1''""9'-1-
;;"";ta ;[ t.nuititulu soluliile propuse de acel mare crr-
16 Lucien Goldmallnr Demoerq'zia a tecnologiq, |n' &'inaacita
nr.5l din 1965.
156
tic al civilizaliei care a fost Jean-Jacques Rousseau.
L6vi-strauss cbmbate opinia curentd dupd care Rous-
seau ar fi propovdduit idealul reintoatcerii la ,,starea
natural5.".
-Spie
deosebire de Diderot, R-ousseau a lnteles
cd societatea este inerentd omului qi ci deci un asemenea
ideal ar fi cu totul nerealist. De aceea, el gi-a propus
doar s[ cerceheze dac5. nenumirate]e ,,abuzuri si crime"
de care este legatfl dezvoltarea civiliza.tiei sint ine-
rente societd.tii sau dacd in spatele ei se poate gdsi o baz[
de nezdruncinal a umanitSlii.
Degajind caracterele comune majoritd!ii societ[-
t,ilor omeneqti, cercetarea etnograficd ar putea ajuta,
dupd Levi-Strauss, la constituirea unei asemenea baze,
la reprezentarea unui anumit tip_de so-cietate care nu
este realizat fidel in nici una din cele studiate, dar poate
indica direc!,ia spre care trebuie sd se indrepte investi-
ga!ia.
" imaginea cea mai apropiatI de acest t,ip.de solielatc
ar fi d"upd Rousseau
- iir L6vi-Strauss iderd la acest
punct dd vedere - genul de viagd neolilic, care nu cons-
iitoi. o ,,s|are primilivd", ci mai curind una
',mijlocie",
presupunind qi tolerind o doz_d de progres. In aceast5"
perioide, omul a infdptuiL cieja piincipalele. inven!.ii
he.esareiecuritdlii sal6. El s-a [utut pune la adhpost de
frig, de foame, a doblnditr5gazul neceiarpentru a gindi'
Auioritateasaasupra naturii fiind foarteredusfl - arat[
L6vi-Strauss -, ,pmul se afl[ protejat qi intr-o.anume
m5.sur5. eliberai
"
de perna amortizoare a visurilor
sale"16. Pe misurd ins[-ce putereaomului asupranaturii
s-a extins, punindu-l in ,rpriz5. direct5" cu universul,
el a devenit intr-un anume sens sclavul acestuia' Levi-
Strauss lanseazd de aceea o intrebare sfiddtoare la adresa
civilizaliei qi progresului tehnic:,,Ceeste, intr-adevdr,
aceastS.' put'ere (isupra universului. - nt.),.de care
sintem atit de mindfi, decit conqtiinla subiectivd a su-
durii progresive a umanit5!ii la universulLizic, ale c5.rui
mari determinisme aclioneaz5. de acum inainte nu ca
forle strdine de temut, ci colonizindu-ne prin interme-
ro Cl. L6vi-Strauss, Tristes tropiqu,es, Paris, Plon, 1966' p'
352.
1,57

80. diul gindirii inseqi, in folosul unei luini tdeiite ai
cdrei agen,ti am devenit?"l? Etnologul francez de azi
ii dd, de aceea, dreptate predecesorului sdu din seco-
lul al XVIII-lea, care considera c[ ar fi fost mai bine
pentru omenire sd fi pdstrat o medie intre indolenta
stdrii primitive si ,,activitatea impetuoasd a amorului
nostru propriu". Iar in ,,hazardul funest" care a fdcut
ca omenirea sd iasd din aceastS. stare, L6vi-Strauss
recunoaqte acel fenomen ,,de doud ori exceplional -
unic qi tardiv - care a constat in apari.tiacivilizatiei
mecanicettls.
Pornind de aici, Levi-Strauss se ridicd impotriva
,,zelatorilor progresului"*, cdrora le re,tine atentia doar'
,,brazda ingust5." a civiliza!iei contemporane, ignorind
faptul c5. oamenii si-au pus totdeauna aceeasi sarcind,,
de a face o societate viabil[, variind doar mijloacele
utilizate in acest scop. De aceea, de milenii, omul n-a
ajuns decit sd se repete. Uneori repetirile acestea sint
frapante, ca atunci cind privim pe valea Indusului ves-
tigiile celei mai vechi culturi a Orientului. Str5zile'
liniare care se taie in unghi drept, cartierele lucrdtorilor'
cu locuin!e identice, cartierele reziden!iale, cu un confort
solid si fdr[ gralie, amintesc vizitatorului de un oraq,
american modern. ,,La capS.tul a patru sau cinci mii
de ani de istorie, ne place sd ne imagindm cd un ciclu
s-a inchis, cd civiliza.tia urband industriald, burghez5
inauguratd de oraqele Indusului nu era atit de diferitd in
inspiralia sa profundS. de cea destinatd sd atingd pleni-
tudinea de cealaltd parte a Atlanticului, dup[ o lungd,
involulie in crisalida europeand. Cind era inc[ tin5rd,.
Lumea cea Veche schila deja inf5liqarea celei Noi"ls.
Mai mult, uneori civiliza-tia moderni adinceste tarele,
tcelei v-echi, ca in tabloul aproape apocaliptic al caravan-
:seraiului.construil pentru pe'lerini in apropierea tem_
plului zeilei Kali in care, in doud mari hale, pe simple
;adincituri de ciment erau culca.ti miisi mii de o"rn.ni;
,tehnica modernd era reprezentita de'ciment si de insj
tala!ia de apd care permiLea spdlarea ranide'a ..nal,rr-
rilor" de ramdsilele de singe si^puroiale bietelor'dp"r,"
ingrdmddite alolo qi acceJul'uti"i
"* "uf
an p.f6;i"i
veni,ti s.d se.prosterneze cu rdnile lor purulente in fa-ta
rzei,tei gi sd-i ceard izbdvirea.
Qoncluzia savantului francez este cd in gama posibi_
litdlilor deschise societ5.tilor umane fieca"re a r-ealizat
,o. opliune si cd acestea sint incomparabile. Nici o so-
cietate nu e nici absolut bund, nici absolut rea. Nu
ne-ar rdmine, de aceea, declt sd folosim cunoasterea lor
pentru a degaja acele principii ale vietii sociaie aplica-
bile pertectionErji propiiilor noasLre moravuri. In'acest
sens, experienta celui mai sdrac trib poate fi revela_
toare pentru ce inseamnd fraternitatea omeneascd. De
aceea, epoca.de axr, pe care anticii au plasat-o in negura
veacurilor, iar Saint-Simon in fala noastre, s-ar
"afla
ln realitate tn noi.
Qa qi Rousseau,.L6vi-gtralss isi pune, prin urmare,
problema realizdrii unui model teoretic al omului, ai
societdlii umane, model care nu corespunde nici unei
reafitdli_ observabile, dar care poate ii degajat din
analiza formelor multiple sub cire se prezinid"aceastd
realitate. in aceastd
-tentativd,
put6m distinge, in
primul rind, faptul cd modelul respectiv nu presupune
nici regdsirea unui om primitiv, lbcuitoralbdenului,
nici o iTigit. abstractd, prestabilitd a perfecliunii
umane. Un ideal social si uman nu poate ii elaborat,
prin urmare, in afara societd,tii, ci numai in ea.
Ldvi-Strauss se arat5. insi a
-
fi inconsecvent pe
aceastd linie atunci cind plaseazd modelul sdu in
afara timpului si spa!iulu1. Neglijind istoricitatea
formdrii omului, faptul cd omul se contureaz[ in
procesul devenirii sociale, care adauEd noi si noi
elemente la fondul deja existent, (ch'r"ar dacd.' acest
proces este tulburdtor de contradictoriu), L6vi-Strauss
pierde orice sistem de referinti in seleciarea elemen-
flr
t
t
.lr
t7 I bid.
L8 lbid.
* L€vi-Btrauss se arati in general prudent la![ de ideea pro-
gresului. ln Anthropologie stiucturalJ, el se aphr[ de acuzarea
ci ar fi chutat s5. o distrugd, considerind ci n-a urmdrit decit.
s[ o treacd de la rangul de categorie universalb. a dezvoltdrii,
sociale la cel de mod particular de existenld, propriu societd-
{ii noastre qi poate altor citorva (Anthropologiestructurale,,
p. 368).
le Cl. L6vi-Strauss, op. cit., p, ll0.
1s8 1s9

81. telor care urmeazfl s5. constituie mode]ul siu teo-
retic. El se vede obligat, de aceea, s5" recurgd la cli-
geul rrnei umanitdti, a unor calitdli umane decretate ca
atare fdrd nici o motivare. El vorbeste despre jusiilie
si ini usti!,ie, despre sensibilitate si insensibilitate,
clespre echitabe qi inechitate. Darmai mult decit oricui
altuia, experient,a lui ii permite s5-qi dea seama cd
aceste noliuni sint profund relative si ca ele insusi mo-
delul. Justi!,ia qi echitatea pot cdpdta con,tinut, con-
sisben!,5 ca trdsdturi umane numai pefondul progresu-
iui sociel,d.tii qi deci al omului.
Situind omul in devenirea sociald, nu putem ignora
nici acel aspect atib de caracteristic al ei care este
progresul tehnicii qi civiliza!,iei. [,6vi-Strauss poate
aduce numeroase exernple, iar unele dintre ele sint in-
Lr-adev[r foarte elocvente, in care civiliza!,ia este folo-
sit[ impotriva omu]ui. Iil poate da qi o anumitd lec.tie
de umilintd acelora care-si mdsoard superioritatea nu-
mai dupd eficien!,a revolverului automat in raport
cu cea a arcului. El nu izbuteqte insfl sd convingd
afirmirid c[ o dat[ cu civilizalia omul devine intr-o
mdsurd mai mare sclavul naburii, al determinismelor
acesteia. Echilibrul dintre om si naturd pe care L6vi-
Strauss il idealizeaz[ in modul neo]itic de viald este,
ca orice echilibru, intervalul dintre rezolvarea unei
contradic!,ii si punerea alteia noi; un asemenea echili-
bru are caracter dinamic, iar realizarea luide-a lungul
diverselor epoci istorice jaloneazd tocmai progresul
civilizatiei.
in fond,la Levi-Strauss reglsim temerile lui Marcuse
cu privire la pericolul mecanizdrii si aplatizdrii omu-
lui in condi!,iile civiliza[,iei moderne. Asemenea te-
meri, care sint reactualizate dupd fiecare mare desco-
perire, cum ar fi, de pildi, cea a maqinilor cibernetice,
sint insd de cele mai multe ori dezmin.tite. Progresul
civiliza!,iei creeazd, cel pu!,in ca posibilitate, un spalir:
d'in ce in ce mai larg pentru manifestarea qi poten!,a'
rea virtu!,ilor creatoare ale omului,r pentru af irmarea sa
din ce in ce mai categoric umand.
Ca qi numerogi al[,i critici ai civiliza,tiei moderne,
Levi-Strauss priveste raportul dintre om qi civilizfiie.
160
in afara cadrului social-economic care determind orien-
;;;;;-p;;ti""i .i"itlra!,ii' El pierde din vedere fap-
;;i ;t ii societatea contemporana mvelul inalt de
arr"Jt"tt a'tetinicii, a forlelor de prod.uclie constituie
;";;;;ttj; i"ai*p""*bila
'pent.r realizai'ea unui .tip
de societate oare' asigurind necesith{'ile materiale
;; - ;i",l.;i; o o* *tl i I o t,
"t
c ff e e a z 5' tot o d at 5 p o s ib i I it d{' i
;;;;;';-.;iiutu" lor m.ltilaterala, pentru
"realiza-
reattlor,
'"b";t in zilele noastre, cercel'ind America indian5'
L6;;S;t;*i a indrdgit
',,reflexul fugitiv al unei ere
il;;;p;;ia era p" itet*" universului ei", constati-
;il;I;l si impletesL cu cele ale lui Engels, care' pe baza
;;;l;; etnogiafiei timpulrri s5u, exclama de asemenea:
",i
,'" minu"naLd orinduire este aceastI orinduire gen-
iiii.;;; i;;;-"uinit"t"n si simplitabea ci"' F'ngels
"
u*nf iniut, irrsd cd renasterea pe o lreaptd superioard a
unei u.ct"lrea orinduiri minunate-poale avea. loc numal
#;;;;;;i-ni"tt inalt al dezvoltdrii forlelor de pro-
5;;i".. St[pinind intr-o mdsurS' din ce in ce mar
i'^"'""iott.le naturii, omul capdtd condilii pentru a
,Teof"i ui'for!'ele socialc pe care le creeazS' pentru a-st
depaql a'[iendrile.
9t

82. s 8. uN ,,PROCES" AL OMULUI?
,,Criza'l subiectului Si realitatea contemporand'
Dacd din cele ardtate pind acum rezultd cd ideea
umanitdlii nu exclude ideea pnogresului istoric, ci,
dimpotrivd, o presupune, un argument care vine oa-
recuh sd confirme indirect aceast[ leg[tur[ decurge din
unele concep,tii structuraliste care au stirnit vii dis-
cutii in ultimii ani si care resping in bloc atit istoris-
-,i1. cit si omul. CafacteristicA ln-aceasld privin![ este
sartea lui Michel Foucault Les mols et /,is elhoses. ln
cele ce urmeazS. nu ne vom referi decit sumar la citeva
din aspectele vastei arii problematice abordate de Fou'
cault,-cu atit mai mult cu clt lucrarea lui a fost ade-
seori prezentatd qi recenzatd.
Inten,tia lui Foucault este de a realiza ceea ce el nu-
meqte o- arheologie a qtiin,telor umane' a .cunoaqterii
sau mar precrs a culturii
'europene 'incepind din se-
colul al XVI-lea. In locul unei istorii a ideilor, el in-
cearcd sd studieze cimpul lor gnoseologic, configu-
raliile ce au prilejuit formele diverse ale cunoas-
terii empirice, principiile ei de structurare' un fel de
condi.tii',,a priori" alb acesteia. In aceasti perioadS,
Foucault distinge trei structuri fundamentale ale clmpu-
lui gnoseologic qi doud muta,tii care le. separd. Prima din
aces-te struc[uri corespunde secolului al XVI-lea, cind
semnele qi obiectele semnificate, cuvintele si lucru-
;il" ;;;rip.*p,rn. u,tt"!ia arheoiogicd care ai'e loc la
sfirqitul s-ecoiului al XVI-lea si inceputul secolului al
XViI-lea, cind corespondenla dintre obiecte qi semne
qi-a pierdut vechiul ei inleles, deschide o nou5. epoci,
cea clasicd, care cuprinde, dupd Foucault, secolul al
162
XVIl-lea qi aproape in lntregime secolul al XVIII-
lea. Semnele, lare inceteazd s5. se mai confunde cu lu-
crurile, devin reprezent5ri ale acestora' care sint or-
donate in tablouri conform unei
',mathesis"
inleleasd
ca sliintd universald a mdsurii gi ordinii.
Cea de-a doua mutatie, care ne intereseazd in mod
deosebit, are loc la sfirsitul secolului al XVIII-lea si
r"."p"i"r *..or"l"i *f xtx-t.", inaugurind epoca m6-
dernd. Cimpul omogen al reprezentdrilor ordonabile
este dizolvai, ceea ce face sd apard noiformede gindire,
care urmiresc dincolo de reprezentare sursele, originile
acesteia, se retrag in profunzimea lucrurilor' Foucault
analizeazS. aceastS. muia!,ie pe p I an u I I imbii, al qtiinlelor
naturii si al stiin[ei eeonomice. in aceasta din urmd, de
pildd,lobul noliunii de ,,avu.tie" qi al tablourilor carac-
-teristice
pentru epoca clasicS.'este luat de no!iunea de
,,muncd"] deoarecb la Ricardo valoarea inceteazI sd mai
fie un semn, devenind un produs al muncii. Ca o con-
secinld a acestei muta-tii, in locul unei cauzalit5,ti ,,cir-
cular6 qi de suprafa[d" spbcificd epocii anterioare, apare
posibilitate" rt"bliitii'unei serii cauzale de alt tip,
,liniara si omogend" (de exemplu' orice muned are un
rezultat i"tr, sib o formd .au aita, e aplicat altei munci
q.a.m.d.). De aici, dup{ Foucault, posibilitatea unui
. timp istoric continuu'? qi deci,,articularea economiei pe
i'storie". O altd consecin[5 sl"rins legatb deceaanLerioarS'
priveste aparil,ia problem atici i ant ropo logice, a omulu i.
bonfo'rm interpr6tarii date de Fouchulf concep.tiei.lui
Ricardo, munca n-a apdrut decit attrnci cind oamenii au
devenit prea nurneropi pentru a se hr[ni din fructele
spontane'ale pdmintuini. Din acel moment al istoriei
ei, omenirea nu mai lucreazd decit sub ameninlarea
morlii. ,,Homo oeconomicus" nu mai este acela care-qi
reprbzinid propriile sale nevoi. si obiectele capabile
s5'le saNisfac[, ci acela,,care-qi petrece, iqi uzeaz[ qi
iqi pierde viala pentru a scdpa iminenlei.mor!ii", este
,,'oiiinld tinitd':. ln acesl mod economia duce ]a consi-
leralii de ordin antropologic: ,,Ea se re_ferd la proprie-
tdlil; biologice ale unei specii umane despre care Mal-
thus, in ace-eaqi epocd cu Ricardo, a ardtat cd tinde me-
reu sfl creascd dach ttu se aduc remedii sau nu se exercitd
163

83. constrlngeri I ea se referd, de asemenea' la situa,tia
acestor fiin1e, care risc5 s[ nu gdseascd in nat,ura incon-
iurdtoare cu ce sd-qi asigure existenla; in sfirqit,.ea
i,ede in muncd, in iirsdqi duritatea acestei munci, sin-
gu.uf rni;f o. J. " negd carenta f undamcnlald si de a
invinge p"entru un moment moait ea"1 ' Gd sesc Leren astf el
probl6meleumanismului, aleraportulu i omuiui cu lumea,
ale realil"S!ii, ale fericjrii'
Omul,
"q"d"t,
in conceplia lui Foucault, este o in-
ventie relaiiv recentd, o figrird care n-ar avea decit douS'
*e.olu, ,,o simpld cutd in cunoaEterea noaslra"2, de
und.e s-au ndsiut ,,toal e h imerele noilor uman isme,
toate facilit[!ile unei <antropologiil inlelese ca refle-
xiune generaiS., semipozitivS, semif ilozof ic[, asupra
omului[3. Nu ar fi nevoie decit de o nou5, muta!'ie a
cimpului epistemologic, pe care -lioucault
o prevede ca
iminent5, pentru ca acestepisod, oare a ilrceput aoum
un secol qi^jum[tate, permilind apari!,ia ligurii omu-
lui, sd fie definiLiv incheiat.
Locul omului este f ixat de Foucault' inLr-o imagine
de o rar5. frumusete, care constituie un {el de lait-
motiv al intregii 'c[r{i' Este vorba despre analiza
cunoscutului tablou al iui Velas qttez Menincle' Atert,tia
celui care contempl5 Labloul este, rind pe rind, atrasl
de mica infantd,-de suita, animalele, piticii care o
inconiurd. de pictorul insusi. De-abia inr'-trn tir-
;l,i-;l'tutituurd printre talilourile care ciet'oreazl fon-
dul incdperii o oglinclX, iar in aceasta imaginea p.alidl
a adevdratului cJntru al tabloului, perecltea regali care
pozeazd. pictorului si spre care siul, indrepta!'i oohii in-
iregii asisten,te. Regele se situeaz[, prin tilmare' in
afara tabloului, la Iel ca si omul in epoca re prezentiri-
lor clasice pentru care este caracteristicii opera lui Velas-
quez. Numai o dat[ cu schirnbarea oimpului epislemo-
l-ogic,,apare omul, cu pozi!,ia sa ambigud dc obiecl' pen-
tru cunoastere si de subiect care cunoasle: suvcran
r Michel Foucault, Les ulats et les choses, Paris, Gallimard,
{966, p. 269.
2 (,tp. cit., p. 15.
3 lhid.
164
l
sullus, spectalor privit, el rdsare acolo, in acel !o"
al'regelu'i pe care'i-l atribuiau dinaint,e Meninele, dar
de uide trr.ttt timp prezenta sa reald a. fost exclus5."4'
ConcepIia lui Forrcau]1, care a stirnit multd vilv5,
a fost su-pus[ totodatd unor critici, dupi pdrerea noas-
trd iustiiicate. Una dintre ele, en-un!,atd .de Sartre qi
reluatd de Caraudy, Burgelin si al['ii, priveste.{aptul
cd, incercind sd defineascd condiliile ce fac posibil un
anumiL lip de gindire, ,,Foucault nu ne spune ceea ce ar
fi cel mai interesanL: nici cum anurnc s-a conslrturt
f iecare (tip de) gindire plecind. de- la aceste- cogdi-1.i!'
nici cum trec ohmenii dela un tip de gindire la altul"s'
Mutatiile pc care i e semnaleazd Foucault apar arbitrare,
nedctbrminate dc nimic. El nu reuseste s[ opundisto-
rismului, progresului, continuitilii decit o simpld
,,iuxtaprinere In timp a unei suiic de strur'tttri"6 in
fond incomprelrensibil5.
Cu tot tal-entul pe care-l posedd, cu toate asocia!iile
remarcabile, subtile qi profund instructive. pe care le
f ace intre fenomenele cufturale ale unei epoci, construc-
!,ia lui Foucault apare artificiald, speculativS-. Nuqgrgli
iritici i-au reproqat erori si indeosebi unilateralitd!'i
*""itt*t., intirpietdri forgdte, care decurgeau din ten-
ta1"ia irezistibite de a inghesui faptele in sistem, chiar
cu'riscui unei mutil[ri evidente.-Explica!,ia ultimd a
acestui caracterspeculativ rezidd infaptulci intreaga
constructie, cu tot caracterul ei incantatoriu, pluteste
oarectrm in aer, este nlptI dc solul vie!ii reale. Dezvol-
tarea tehnicii, schimbarea relatiilor economice, raportu-
rile si luptele de clas5, marile descoperiri geografice
aproape Cd disput din orizontul lui Foucault' Acest
lucru
-este
sesizat si de Sartre: ,,Un istoric, astdzi, poate
s[ nu f ie comunist; dar el qtie cI nu po,ti sd scrii istorie
serios fird si pui pe primul plan elementele materiale
ale vie,tii oamenilor, raporturile deproduc!,ie, practica
J Op. rir .. p. 323.
5 J]P. Sartre , Interpiu acordat reiistei ,,L'Arc", in Secolul 20
nr. 5/1967, p. 33.
-- uPierrc'Burgclin, L'archdologie du saQoir,in Esprit nr.
511967 , p. 855.
165

84. (la praxis), chiar daci socoate, ca mine, ci deasupra aces-
tor raporturi <tsuprastructurile I constituie regiuni re-
lativ autonome"T. Nu putem decit sd ne declardm de
acord cu aceste afirmalii cu singura rezervd ci ideea
autonomiei relative a suprastructurilor nu constituie
o singularitate a lui Sartre, ci face parte din patrimoniul
tezelor fundamentale ale marxismului.
Dar sd ne lntoarcem la ideea omului. in ultimd ins-
tanld, ,,iluzia" pe care lncearcd s5. o destrame Foucault
este c5. omul ca obiect ar fi totodatd subiect, creatot
al istoriei. ,,Eul" explodeazd ldsind locul, dupd acest
autor, unei gindiri anon jpe-, coercitive pentru o anumitd
epocd si un anumit limbaj. Sarcina filozofiei qi a
ceea ce se inlelege in general prin stiinlele umaniste
ar fi sd evidentieze configura,tiile aiestei gindiri ano-
nime. Omul se topeqte astfel in,,sistem".
Separind glndirea ,,clasic[" de cea ,,modernd", Fou-
cault consider[ cd aceasta din urmd nu poate evita re-
animarea vechii probleme a cogito-ului. Cogito-ul mo-
dern al fenomenologilor, de pild5, se deosebeste insd de
cel cartezian, deoarece,,eu gindesc" nu md mai conduce
la evidenla lui ,,eu sint". Aqa cum aratd Foucault, eu
nu pot fi nici limba pe care'o vorbesc, dar al cdrei sis-
tem existd independent de mine, nici munca pe care o
fac cu miinilemelerdarcare-miscapdnu numai cind am
sfirqit-o, ci qi inainte de a md f i apucat de ea, nici viata
pe care o simt in mine, dar care md invdluie prin timpul
iminent care-mi prescrie moartea. Cogito-ul mod-ern
conduce, de aceea, la intrebarea in ce constd acest om gi
cum se poate cd aceastd fiin.t{, care'ar putea fi uqor ca"ai-
terizatd prin aceea cd gindeqte , se raporteazd perma-
nent Ia ceea ce este in afara gindirii. Omul apare doar
ca,,o fiintd care scinteie, pilpiie oarecum in deschiderea
cogito-ului, dar care nu este dati in mod suveran in
el si prin el"a.
Omul capdtd ins5 un contur mai concret, mai pulin
pilpiitor numai dacd raportul dintre el qi lume nu este
redus la modul in care el gindeste aceastS. lume, ci evi-
? J. P. Sartre, loc. cit., p. 84.
8 M. Foucaull, op. cit., p. 336.
t66
denliaz5. in primul rlnd modul in care el acIioneaz5. asu-
pra acesteii. n" aceea' rdspunsul la probJemele ridi-
fate de Foucault este dat in primul rind de ideea mar-
xistd a practicii, care permite depdqirea dualismului
om-lume.
Exprimind acliunea subiectului asupra obiec-tului,
conceptul practiLii ne fereste de capcana unui doctri-
narism abstract, automatic qi ne cruld totodatd de
deziluziile pe care ni le procuid inevitabil subiectivis-
mul. Numai prin prizma acestui cgncep!, putem depdqi
contradiciia.- aparent inextricabild, dintre ac!iunea
creatoare'a omului qi existenla unor legi obiective care
guverneazd aceasl[' ac!iune, pubem inlrelege cum oa-
inenii iqi fac ei ingigi istoria, dar sub imperiulunor con-
ditii siiegi care nu depind de ei'
boment"atorii Iui Foucault incearcS. sI explice suc-
cesul cdrlii sale printr-o anume ,,crizd a subiectului",
nrin aceei c5. omul conLemporan se simte oarecum zdro-
bil a. rezultaLele cullurii'sale, prin faptul cd gtiinla
dezvdluie din ce in ce mai mult cd ,,libertatea" omulut
este ingrddit[ de cadre care-l domin5. O asemenea e*-
plicali6 este valabil[ cel mult impotriva exceselor unei
iitouoiii subiectiviste a omului, ale unei filozofii a
-libertdtii" lipsitd de orice ingrddire, de orice fundal
obiectiv. Reaclia fatd de o asemenea filozofie !u poate
ii i"*e renunlaiea tdtale la subiectivitate, confundarea
fdr[ restriclii a universului uman cu cel pe care-l.stu-
diazd stiiniele naturii' Realitatea contemporan[ nu
esle ciiusi ile putin prielnica afirmdrii unei asemenea
tendinle.' [{ediul' natural apare azi, mai mu]L decit
oricind, ca un mediu ,,umanizat"r.care nu poate fi
studiat fdr5 a tine seama de activitatea creatoare a
subiectului. Chiar in stiinlele naturii, problemele fi-
zicii microobiectelor nu pot fi tratate fdcind abstraclie
de subiect, de dialectica bbiectului si subiectului'
Desi {oarte departe de marxism, Foucault reediteazS'
sre*eila acelora care, pornind de la temeiurile obiective,
firaieriale ale acl.ivit'a'-lii umane, au dal teorjei marxis[e
o interpretare vulgarizatoare, diminuind la maximum
rolul factorilor sublectivi' Este semnificativ[ in aceastd
privin,td, deqi nu trebuie luatd ,,ad litteram", remarca
167

85. lui Burqelin ci Foucault ar relua gi ar transpune,,dis'
tinctia irarxist[ din[re infrasl-ructurd si suprastructurd,
fdrd'insi ca aceasta sd fie temperat[ de echivalentu]
unei acliuni'reciproce"e.
Dialeitica progresului social face ca tocmai abunci
cind omul apare mai coplesit de forle strdine, s5' se creeze
oremise pehtru afirmarea sa prometeicS, De aceea
irrohodulbmului, fdcut de numerosi ginditori incd ina-
int. a. Foucault, a r5.mas in general f[rd obiect' $i
totusi din cartea lui Foucault decurge un inv5,t5mini
prelios, acela de a ne preveni lrnpotriva facilit5lii
in"i tliorofii care se muitumeqte s[-sl[veasc5. omul qi
mflrelia lui sau se declarS. saiisfdcut[ dac[ constati
..*i.tbtot de nepd.truns" al abisurilor constiin!ei indi-
.riantrl. Eane indeamnd inLr-un anume fel sdcontinudm
opera lui Marx pentru a descifra ce inseamni omul in
fiecare etapd concretS. a dezvoltdrii sociale, pentru
a-i aezvetoi posibititd,tile si a-i clarificaperspectivele'
Omal Si categoriile,,C aP itulultti"
lnruditd sub aspect metodologic cu ,,sistemul"
toi f'oot*olt este incercarea grupului de cercetdtori
marxisti in frunte cu Louis Althusser - la care ne-am
-ai rdferit in aceastd lucrare
- de a da o nou5" inter-
.r."tut. filozofiei marxiste sau mai bine zis de a con-
Iiit"io "ru*..t."
filozofie pornind de la pietrele de
it-tii" puse de Marx. Termenul de inrudire pe care-l
ioiotit" '"iti
"t
putea fi contestat, qi nu f[rd temei'
i"tr-"au"e., Foucault considerd c5' marxismul n-a
il;;A;- "i"i
o ,,t[ieturS' real5." in cunoastere, cd el
..esbe in gindirea secolului al XIX-lea ca pestele. .in
;;;i -di.E oricind allcindva inceleazd s5' respire"r0'
AlLhutt.., dimpobrivS, igi pune ea s.arcinS' sd dea exts-
ienm si consist'entl teoretiie f ilozof iei marxiste' Majo-
ritatea studiilor sale sint exegeze remarcabile ca pro-
funzime qi sagacitate ale operei lui Marx' Ceea ce ii
o Pierre Burgelin, loc. cit., P' 85-7'
10 M. Foucault, op' cit', P. 274.
168
leagd insd pe aceqti doi autori este insemnitatea funda-
mentald pe care o acordd conceptului de structurd si de
aici po.zilia negativd_ fa1[ de istorism qi d;rii;;.
- Problema raporburilor
'dintre
marxism'qi umanism
a fost adesea abordabd in liieratura f ilozoiicd. De pe
pozi!iile. unui umanism sentimental, mi;_bu;gh&,
numeroqi adversari ai marxismului aiirmd cd ide;;
luptei de clasd contrazice postulatele fundamentale
ale umanismului, ale dragostei de oameni. Atiii;;p;;_
seazd.lui .Marx c.d formul-area
-qtiinlificd, rece a tegito"
dezvoltdrii vie!ii sociale pierd'e din vedere omul"viu.
liber, cu dorinlele, vointa, pasiunile sale. Simone de
F..-"r1y".t.
consider5, de.pild5, ci.,,in marxism (...)su-
brectrvrtatea se resoarbe in activitatea lumii'date;
revoltd, nevoie, speran!d, tefuz,dorinL[ nu sint decil
rezultanbele fortclor exterioare,,n. De'asbd datd insd,
umanismul este'contestat mar"is-.rf ul
", de ne nozit.ii
exterioare aeestuia. Dupd Althusser si grupul'ddcerce_
tdtori marxisti care-l urmeazd, stdtuiul' umanismu_
lui marxist ar.putea f i detinii'r.rpi"gi.a p;;fr;till,
sale teoretice si recunoscind numaiiun"ctia ,* p.""ii.X
de^ideologie.
- In_concep,tia lui Althusser, umanismul filozofic al
lui Marx caraclerizeazd d_oar primele etapc de formare
ale acestuia, cind ,,omul,, constituia aiit princlpi"i
tggretjc al concep,tiei sale despre lume, cit qi pi"bt,rt
atitudinii sale practice. Astfel, in perioada Gazetei
tenanel Marx ar fi profesat un umanism democratic
liberal de tip kantiano-fichteian, iar intre lg42 si
1845, un umanism ,,comunitar,, d,e tip feuerbachian.
Duq[- 1845, qi indeosebi in Capitalul, IUarx ar rupe in
mod hotdrit cu metoda antropologicd de rezolvare a
pioblemelor sociale. Fiind fondatd pe concepte total
noi: forma,tiune sociald, forte de productie, rela,tii de
produc.tie, suprastructurd, ideologie q.a., conceplia
materialistS. asupra istoriei ar insemna, pe de o pnri.,
o criticd radicald a pretentiilor teoretice ale oricdrui
-
11 Simone de Beauvoir, pour une morale d,e I'ambiguite, Gal-
limard, 7964, p. 27 .
169

86. um'rnism lilozol'ic, ruptula de.antropologie'-iar pe $e
;ii;
-
;;;i."
-o
iieiini.e'a umanismului.ca ideo.logier2'
''F Jli.*n"di;;;;i;"ilor umaniste ale marxismului
.n, oortt f i t'ezolr ata decit pornind !e la clarificarea
"[ri""ii"t
i'i .uura. Cea mai rdspirrdiLa. accepf ie q no-
i*'"iiJ; umanism presupune ideea unei. csen,[e unrver-
iale a omului, a unei naturi utr-an9 mal mutL sau mat
nrrtin nermanente, a unui model al ornrilui ob!'inut in
"* ;i' -t";;i""".^ Fiorrr.*at ica f ilo z o f icd care s e axeazS
ili;;ii;;;i u*ti"r de concept implic[ in mod necesar
;'.';;;;" ie- i i""r itla .- n'pe Piprre I{ enr i-S i mon' .de
lrii"i."ti"'"*.^it^ Lrebuie s[ in{e)cgem o atiiudine
l;-;i;'iil, ;;;"- comporld doud arir'matii esenliale-:
eristd o nal,rtra umani qi uma.nul .se
carat lerlzeazil
."ir"l'i"t" spjritului"". be aici, Althusser putea. sd
5i;;;';f i;"i"ii" teoretics infdptuitd de marxism
inseamn5. renun!area la un asemenea umariism f ilozof ic'
;;";;;1;; a cunoaqle ceva despre oamcni se.impune si
in liLura m cu desdvirsire ideea unet n'alurl omeneqLl
etern e.
"""d-;;putea
oare ins[ trage concluz'ia cd omul lipseqte
airr riri"*ot categoriitor"materialismului istoric' -cd
i""l"l
"
CapitaluluT"-ptttupune sacrificarea "mitului
iir?)"r i."J" ;;;ii;i'' di c'edem m a i curi n d cii ma Leria-
i;;;iitt"tit per'rnite o viziune a omului oare nu contra-
;;-;;; i,r1"t.g"t" qtiinlific5' a rcalitd.!'ii; M.ai mult'-s-ar
nrrl ea sDune chiar ci fn centruI Capitalulrrr' al analizei
if-"-.i. . teiuliilot sociale in cipitalism' st[ omul'
;d.;ri;;ip;la concluzie a capitalului, aa si a intlegii
lzLouisAlthusser,PourMarr,-FrangoisMaspero'^Paris'
nol .J.zis-2rq. Pentri
-i"nu
iimptitica lau denatura gindirea
i,ii,,ir'tni"t"r-t..u"i. ;; pt;;;;t;'ci adversilatea Iui fa!5 de
..umanism" no in..,rn,ii J;iiiililt nega-tivl'de prinr-ipiu fa[i
[!"11i'..'t. r.';;;;;. ;it acestui a, ca- ief uzul explo atdrii eco -
nnmice si servituIii poiiiitt, iefuzul. dis-crimindrilor umane
i'.Tll',..i", l'"rigi"i'.i'it.l.'q'ilti"Sser proclams numai un "anli-
umanism" teoretic, respectiv consider6' cd inlelegerea teo-
i.iiti' "' "i.ii
i i".idr.' ttlt
"inco*p"til
i td c.u. asernene a concep I e
iir',ir"r*"'";'i li"-r Lotal, alieiarea, sc-izirrnea eLc' caracte-
iiiii..'ii.i liirozoili o-otnutoi'i depdqite de chlre marxism'
^'"' i; "Pi.;;; "H.n.i-Slilon,'i; i'o*ii e i-p
r o cis' Payo l' I 965' p'1'
t{ Louis ,lthtrsser, oP. cit', P' 236'
tflo
opere a lui Marx, este eliberarea omului. De aceea, dacd
ti analiza anterioar[ ne-am sprijinit indeosebi pe ope-
rele din tinerele ale lui Mari, in urmdtoarele pagini
ne propunem sd facem apel la operele de maturitate qi
ind-eosebi a Capitalul. Avind in vedere caracterul dez-
baterii, vom fibbligali sd recurgem intr-o mdsurd mai
mare la citate din Capitalwl, lapL pentru care cerem
ingdduint a cititorului.
' Procesril formdrii gindirii marxiste, care iqi gdseqte
incununared in Capitalul, insemna totodatS. ruptura
cu inlelegerea omului exclusiv ca subiect individual,
cu definirea omului prin anumite calitd!,i permanente,
care sd explice in ultim5 instan![ societatea si evolulia
ei. Nici o concluzie a materialismului istoric nu de-
curge din existenla unor asemenea calitd,ti biologice,
economrce sau morale. Incercdrile de reinviere a meto-
delor specifice secolului al XVIIl-lea, de a reduce com-
plexitatea vielii sociale la rela.tiile dintre doi indivizi,
sirrt intimpinate cu ironie. Marx urmdreqte consecvent
teza, elabtratd lncd in 1845, conform'cdreia-esen,ta
umand nu este altceva decit ansamblul rela!iilor so--
ciale. El porneste de la analiza celulei societ5,tii capita-
liste, a meUii, a raporturilor sociale conlinute in ea,
de la contradic!,iile care e:rplicd miscarea acestor rapor-
turi qi care isi cer, in cele din urm5, rezolYarea prin re-
volu!ie sociald.
$i totuqi, in spatele acestei cercet5.ri obiective, care
incearcd s5. trateze fenomenul social cu rigoarea carac-
teristicd qtiin,telor naturii, se afld permanent interesul
pentru omul viu, concret, cu idealurile qi iluziile sale,
cu scdderile, dar si cu m5.re!ia lui. Vorbind despre
Capitalul, Lenin sublinia, pe bund dreptate, c5. Marx
nu s-a mdrginit la dezvdluirea scheletului societ5lii,
ci a cdutat sd dea acestui schelet carne si singe, cd succe-
sul cdr!ii lui Marx se datoreste faptului c5. arSta ,,citi-
torului intreaga formalliune socialS capitalistd: cu
aspectele existenlei ei zilnice"15.
.,u Y.I. Lenin, Opere complete, vol. 1, IJucurcqti, Editura
polilicl, 1963. p..l36.
171

87. Concep!ia lui Marx despre om este profund dialecticd.
Numai diirlectica poate depdqi dilema dupd care analiza
teoretic[ a societdlii trebuie fie sd p.orneascd de Ia
un anumit model permanent al omului, fie sd renunle
cu desdvirqire la ideea unei esenle generice a omului.
ln Capitalul omul apare in istoricilaLea sa? ca produs
al unei epoci istorice. Omul nu poate fi separat de orin-
duirea sa, de clasa sa. In evul mediu al Europei, de
pildd, aratd Marx, g[sim,)numai oameni total_depen-
ilenti - perbi si seniori, vasali qi suzerani, laici qi
clerici. Depend'en1a personald carhcterizeazd aici atit
relaliile sociale ale produc.tiei materiale, cit si toate
celeialte domenii ate vielii bazate pe aceasta"16 .
'Cap
ita-
lismul creeazS. alte raporturi ;i clase sociale, care isi
lasd amprenta asupra personalitdlii omenesti. Istori-
citatea esenlei umane nu exclude insd laturi comune,
aspecte ale omului la a cdror formare contribuie itrtrea-
gadezvollare sociald in diversele ei etape. O asemenea
trdsdturd specific umanfl este munca, pe care Marx o
analizeaz[ 1n Capitalul ca un proces intre om si naturd,
care poate f i privit si independent de.orice lormd sociald
determinatd, ca o condilie a apariliei, existen.tei qi
dezvoltdrii omului, ca o expresie a capacitdlii sale de
crea!ie, de autoconstruire.
Caracterizarea muncii ca trdsdturi specific omeneasci
nu este numai rezultatul abstracliei, care lasd la o
parte, pentru necesit5,tile analizei, rela.tiile sociale
ioncrete pe care le imbracd acest proce.s in fiecare epocd
in parte.-O datd cu progresul societd,tii, cu noile forme
soclale pe care le c-apdtd munca, se cristalizeazS. ele-
mentele'proprii, omenesLi ale aces[eia, eare-qi vor.gdsi
expresia deplind in socielaLea eliberati de antagonisme
,o6i"lu, in societatea comunistd. Din acest punct de
vedere, incapacitatea de a separa munca qi mijloacele
de produc.tie de o anumitS. formd sociald specificd, res-
pectiv deformadecapital, este consideratXde Marx ca o
expresie a spiritului de clasd in gindirea economic5 qi
sociala burghezd: ,,Agen,tii practici ai produc!iei capita-
16 K, Marx gi F. Engels, Opere,vol.23, Bucureqti, Eilitura
politicd, 1966, p. 9t.
172
iis.te qi irteologii.lor guralivi nu_slnt in stare sd conceapH
mijlocul de produc,tie separat de masca sasociald cara.-
teristicd,^ antagonistd., pe care o poartd ast{zi, dupd
cum stdpinul de sclavi nu este in slare sd-l conceapd pe
muncitorul insusi separat de rolul lui de scldv,,iz.
. Analizele qtiinlificd din Capitaiii se innoadd astfel
cu marxismul embrion ar al Manascriselor economico-
filozofice d,in
- 1844. Ideea instrdinirii, care ocupi.
un loc central in Manuscrlse gi conform'cireia creat'ia
uman5., in condi1,iile proprietd!ii private asupra mijloa-
celor de produclie,.se transfoimd intr-o fo4i strdina,
adesea ostild omului, capdtd o.formi riguroasd qi d
fundamentare sbiint iiic d in C api talut.
Instrdinarea-omului, a.muncii omenesti iqi gdsegte
astfel expresia in contradictiile mdrfii fn oiin'd.ririle
bazate.pe proprietqtru.privatd asupra mijloacelor de
produclie, in contradiclia dintre valoare si valoarea de
intrebuintare. Marx insistd asupra faptuhii cd in primul
rind valoirea de intreboint"r.'po"fJ re:f int"..i*ze pe
om, cd munca este o condiLie a exisbenLei omenesli -.in
cali[ate de creatoare de va]ori de intrebuingaie, "de
munc5. uti15"18. in conditiile producliei de 'mdrfuri
bazatd pe proprietatea privatd, se faca insd abstractie
de caracterul determinant al activititii productirle,
de caracterul util al muncii. Munca 'este'privite in
primul rind nu din punct de vedere calitativ, ci canti-
t"liy,.ca muncd egald,.abstractd. Caracterul omenesi,
calitaliv, uLil al muncii nu apare pe primul plan. Marx
face in aceast[ privin![ o Compiralie sernnificativl:
,Dupd cum in societatea burghezd un general sau un
bancher joacd un rol insemnat, in timp ce omul ca atare
(schlechthin) nu joaed decib un rol cu totul secundar, la
fel stau lucrurile aici cu munca omeneascd,,le. Capitalis-
mul creeazd astfel un cadru pentru despersonalizarea
omului: ,,Aici muncitorul nu mai e decit timp de muncd.
Person i ficaL"2o.
r7 Op. cit., p. 6{8.
78 Op. cit., p. 57.
te Op. cit., p. b9.
20 Op. cit., p.254.
173

88. eercetarea mecanismulu i exp Ioatdrii cap italist.t, ?la-
liza concreti pe care o face Marx relal.iilor capitaliste
in perioada respectiv[ eviden!iazI mai puternic carac-
terul instriinai al muncii. Forlade muncS' amuncr-
iorul.,i devenindmarfd, procesui de muncS', din mani-
festarea cea mai pregtta,tt[ a esen{'ei omului; devine ,,un
proces inLre lucruri pe care capitalistul le-a cumpdral,
i"it" trttuti care ii apart in''zr. AceaslS' cercetare desci-
ireazd astfel si dd o foimd mai rigur-oasi ideii din Manu"
scrisele ecoiotnico-filozofice din 1844 dupl care. in
capiiafit* ,,*ono* ii este erterioarii muncitorului,"'
""''
urlu. . . volun t,ar5, c i s il itd, muncd, for {atd"', iar,,, acti-
i.itatea murici.borului nu este activita-tea sa proprie' .E-a
aparbine albuia, ea e$te pigrderea propriului sdu eu"22'
'Caracterul instrdinatf for!,at al rnuncii rd'pesc aces-
teii tr[sdturile ei specifice umane: universalitatea, mul-
tilateralitatea, libertatea. Analizind astfel manufac-
tura capiLalisl d, Marx ardla cd ,,ea il muLileazd pe mun-
cibor, l'ransformindu-l inLr-o fiinId' m.onstrgoaql plin
Jezvoltarea artificiald unilaberald a dexteritdlii sale,
inXbusind un univers intreg de inclina.tii qi aptitudini
produf t ivc"23. ln acelasi- spirib ,
se exprimd ,M:".*
in analiza procesului de acumulare a captta.lu. lut:
-.Toate miiltjacete pentt'u dezvoltarea producIiei se
iransformd in miiloace de dominare qi de exploatare
a produc[torului, il deformeazi pe muncitor transfor-
minclu-l intr-un om trunchiat, il reduc la rolul de anexd
a masinii, transform[ Inunca sa ln chin, golesc aceastd
munc[ de con.t,inut' instrdineazd de muncitor factorii
intelectuali ai procesului de munc[ in m5'sura in care
,stiinla intri in acest proces ca factor independent2a'
' Unul dinLre aspectele cele mai importante ale instr[-
indrii consiituie ceea ce N{arx denumea in Mantt-
scrlse insi,r5inarea,oesen!ei generice a omului"' Aceastd'
2r op. cit.' p. {98.
" fl ffn".";lh. Ungels, Despre artii,vol. {
'
Bucuregti, Editura
politic5, 1966, P. 150'
'"-'tl'ii.'Ma.*'gi F. Engels, apere,'tol. 23, Bucureqti, trditura
poiitici, 1966, P.371'
24 (tp- cit', p. 655.
174
esen![ se concretizeazS. in primul rind in rezultate]e
activit6!ii principale a omului: activitatea de produc!ie.
Omul se defineqte ca om prin intreaga sa istorie ante-
rioari, concretizatd in mijloacele sale de produc.tie.
Faptul cd aceste mijloace de produclie, rezultat al
ac{ivitd,tii unui qir de genera-!ii, devin proprietatea
capitaliqtilor exprimd, de aceea, instrdinarea omului sub
aspect generic, ca specie. In C apitalul, Marx reia aceastd
analizd in pagini zguduitoare, care zugrS.vesc, pe de o
parte, procesul istoric de separa,tiune intre producdtori
Ni mijloacele de produclie, pe de alt[ parte modul in
care munca acumulatd sub form5. de capital subjugf,
gi altereazd con!inutul esen,tial al muncii vii, creatoai''e.
Deqi in opera sa fundamentald Marx este extrem de pru-
dent in formularea unor judec5li apreciative, prefe-
rind sd prezinte fenomenul'qi necesitatea sa istoricd, el
nu se poate opri sd denun,te o orinduire care inverseazd
raporturile naturale dintre munca vie qi cea moartd,
dintre muncitor qi produsele muncii sale. El caracte-
fizeazl" capitalismul ca un mod de produc{ie in care
muncitorul existd pentru nevoile de valorif icare a
unor valori existente, ,,in loc ca, invers, avulia mate-
riald sd existe pentru nevoile de dezvoltare ale munci-
torului. Dupd cum in religie omul este dominat de pro-
dusul propriei sale minli, tot astfel in produclia capi-
talistd el este dominat de produsul propriei sale miini"25.
InstrS.inarea muncii are ca uimare ceea ce Marx
denumeqte in Manusulse ,,instrdinarea omului fald de
om". O expresie caracteristicS. a acestei modalit5,ti de
instrdinare este,,fetigismul" mdrfii analizat in C apitalul.
Acesta rezid[ in faptul cd, in condiliile orinduirilor
bazate pe proprietatea privatd asupra mijloacelor de
produc,tie, egalitatea dintre muncile omeneqti ia forma
concretd a unei valori egale a produselor muncii, re-
lalia social[ dintre produc[tor si ansamblul muncii
apdrindu-le oamenilor ca o relalie obiectuald, existen-
td ln afara lor. Astfel, relaliile dintre oameni capdtd
caracterul unor relalii dintre lucruri, ceea ce acoperd
- dup[ expresia ]ui Marx - eu Lrn vdl de cea![ mis-
26 Op . cit. ; p. 631 .
L75

89. ticf, intreg procesul vielii sociale. Fetiqismul mdrfii
ia o formd ,,vizibild si strdlucitoare" in ,,misterul
fetiqismului banilor". Sint scoase astfel la lumin[
cauzele fenomenului analizat in Manuscrisele economico-
filozofice din 1844, prin care personalitd,tii omului,
in capitalism, i se substituie capitalul pe care-l
de!,ine: ,,Ceea ce imi este accesibil prin intermediul
banilor, ceea ce eu pot pldti, adicd ceea ce pob cum-
pdrabanii, aceasta sint eu lnsumi, posesorul banilor"26.
Fetiqismul m5rfii este rezultatul propriet5!ii capita-
liste asupra mijloacelor de produclie, care determind
ceea ce Marx denumeqte ,,comportarea'atomisticS. a
oamenilor in procesul lor social de produclie", carac-
t,erul precumpdnitor spontan al acestui proces, neputin-
!a oamenilor de a-si supune for,tele sociale pe care ei
inqiqi le creeazd. Numai comunismul, ca societateome-
neascd, ,,produs al asocierii libere a oamenilor... sub
controlul lor conqtient qi planic'(27 poate inl5tura acel
,,vil de ceald misticd" care inconjoard proceselesocia-
le, astfel incit ,,rela!,iile din viala practic{ de zi cu zi
vor fi relalii clare qi ralionale intre oameni gi intre
oameni qi natur5"28.
Capitalul reia astfel analiza principalelor forme ale
lnstr[indrii menlionate in Manuscrisele economico-fi-
lozofice d,in 1844: instr[inarea produsului muncii,
a procesului de muncd insuqi, instriinarea ,,esenlei
generice" a omului si cea a raporturilor dintre oameni.
El descifreazd din Manuscrise formula dup5. care co-
munismul - desfiinlarea proprietdlii private asupra
mijloacelor de produclie, care constituie instrdinarea
omului - este implicit aproprierea reald a esenlei uma-
ne de c5.tre om qi pentru om.
Aceastd dezalienare a omului, recucerire a esen!,ei
sale, nu inseamnd revenirea la un tip de om sau relalii
sociale existente anterior. Nlarx era foarte departe
20 K. Marx gi F, Engels, Scrieri din tinerele, Bucurepti, Edi-
tura politicd, 1968, p. 604.
2? K. Marx gi F. Engels, Opere, vol. 23, Editura politicl,
1966, p. 94.
28 Ibidem.
176
de mitul specific secolului al XVIll-lea, al bunului
sdlbatic. Deqi a apreciaN mica produc{,ie la timpul
respectiv ca o condi!,ie necesar[ pentru dezvo]tarea
produc.tiei sociale qi a individualitdlii libere a munci-
torului insusi, el a considerab cd ea nu este compati-
bil5 decit cu limitele naturale, strimte ale produc-
!iei, inldturarea ei la un moment dat fiind un fenomen
necesar qi obiectiv progresist. Totodat5, comunismul
nu inseamnd nici realizarea unei esente umane abstrac-
te. Omul concret, omul total, despre care Marx vor-
beqte ln Manusui,se qi ale c5.rui contururi apar mai
limpezi in lumina analizelor din Capitalul, esLe rezul-
tatul intregii sale istorii anterioare. In acest sens,
chiar procesul de alienare, de dezvoltare a omului in
condi,tiile capitalismului genereazS. anumite calitS!i
ale omului care se vor putea dezvolta liber in condi!,iile
societilii comuniste. Cadrul in esen.td neuman al ex-
ploatdrii, asa cum il descrie Marx in Capitalwl, generea-
zd astfel tendinta spre realizarea unor calit5.!,i specific
omenesti, ca demnitatea, libertatea, personalitatea.
Omul parlial, fragmentat, zugrdvit in Capitalul d.es-
chide perspectiva omului integral, multilateral. Omul
supus for,telor pe care le creeaz5., dar pe care nu le poate
supune, deschide perspectiva omului care stdpineqte,
domind din ce in ce mai mult procesele sociale.
Capitalul situeazd astfel pe un teren solid proble-
matica Manuscriselor. Formuldrile cuprinse in aces-
tea din urmd puteau duce si au dus uneori la interpre-
tdri care identif icau progresul istoric cu triumful
ra!iunii si societatea comunistS. cu realizarea unei esen-
1e-uman-e prestabilite. Pornind de la asemeneainter-
pretdri, Louis Althusser, Jacques Goldberg qi al,ti
marxisti erau lndreptd!i!i sd protesteze in cadrul
discu,tiei sus-amintite impotriva unei folosiri abu-
zive a Manusriselor qi a incercdrii de a face in mod
unilateral din conceptul de,,instrdinare" conceptul fun-
damental al marxismului. De aici nu trebuie insd. tra-
sd. concluzia unei rupturi definitive intre diversele
etape ale dezvoltdrii gindirii marxiste, nu trebuie
pierdutd din vedere unitatea fundamental[ a acestei
gindiri.
177

90. CateEolii fundamentale ale materialismului istoric,
calorrfratiune socialS, mod de produclie, hazd', supra-
;;;;;i;;t, nu poL f i, a-1adar, conlrapuse caLegorieiuma-
nului. Di'mpoirivd, ele vin sd' complebezg'ld.explict-
teze ceea ce este omul, care este Condi.tia lui.in.fie-
"*t
6i"pe istoricd, care sint perspectivele lui' Ana-
i;i"J";; *igald, acuratele qi-.profunzime anatomia
"rr"a"itii
r"fiit"iirt" qi nieciniimul func!'ion[rii ei,
U;;i;;i ".aiirt"ze
toiodatd o frescd cuprinzdtoare a
.ofial!i.i umane in cadrul acestei societd,ti' Pentru Marx
*"".iiot"t nu reprezintd o no,tiune abstractd, expresie
a unui anumit sisiem de relabii econom.ic,e' In numeroa-
sele oaEini pe care le consacrd situa!iei clasei munci-
;;; .:
-fi.,tt"ito..,l
apare viu - ca tat[, so! sau copil-,
ca individ cu particulatitd[ile- sale speciIice, cu-per-
r"""iit"t"t *", Ldut.u strivitd de mecanismul implaca-
bil ai orinduirii. De asemenea, stabilind caracterul
r"..*"t al formaliunii sociale comuniste, fdrd a se
""."t"t"
t"-conjelturi asupra contururilor precise. ale
viitoarei societfl,ti, Marx insistS' asupra acelor laturl
ale ei care vor pi:rmite dezvoltarea nestdvilit[ a omu-
iui. Definitd ca umanism real in Manuscrise, societa-
iea co-unist5. apare h Capitalul ca unrezultat al dez-
.rottXrli anterio-are a umdnit[lii' cuprinzind in mod
sintetic ceea ce a putut s5' realizeze durabil de-a lun-
s;i--itiotiei ei. Comunismul nu realizeaz[ un ideal de
i- ,r..*ittenL. ci permibe desfdqurarea liberd a omu-
i"l,'"." cum lla foimab intreaga lui dezvolbare ante-
ttTll"rrrr-ul
marxist nu este, prin urmare' d-oar de
ota-i"-lJuoiogi",
"i
qi de ordin'teoretic, qtiinlilic'. De
"tttut,
distinilia atit de transantfl pe care o face Althus-
ser lntre qtiin,t[ qi ideologie este greu acceptabild'
Dupd acesi noio", ,,in ideologie raportul real este
inevitabit inclus intr-un raport imaginar: raport care
mai mott exprim[ o voinld (conservatoare, confor-
mist5, reformlst[ sau revolu,tionard), respectiv 9,^lpt-
ranli sau o nosbalgie decit descrie o realitate"2$'
zs lelis Althusser, oP. cit., P' 240'
178
Ideologia ca sistem de reprezentdri de mas5 ar fi
indispensabili oricflrei societeli in scopuri nu !eo13
tice,li practice, pentru a-i forma pe oamenl? a-rpune
in Jt"tt's5. rdspundd exigenlelor-conditiilor lor de
exis[enLd. Accastd. lnt.i"i*.
-a
iduotogiei esl e cld-
ditd pe'sensul pe care lIarx si En-gels. l-au dat aceslu t
f;;;;", ,.Ie.inhu-se Ia a.ele orinduiri sociale care de-
i;;;i# o oglindire deformatfl, uneori mistificati
a raporturilorleale in mintea oamenilor' O asemenea
;giilii"" nueste ins[ obligatorie in.orice imprejurdri'
iltho**"t poate avea dreptate suslinind cd este uto-
"i"e
ia.un"dup5. care soci'etatea viitorului va fi .1ip-
Sita a. ideologie, in sensul cd morala qi arta, $.t p.i1d3,
"t
p"t"u sa Tie'dizolvate in cunoaqterea qtiinlificd'
Aceasta nu inseamn[ insd cituqi de pulin cd morala,
reprezentS.rile cotidiene si intr-o anumitd mdsuri ql
"ri"
to s-ar putea clddi pe o concep!'ie qtiinlif icd asu-
pra lumii, pe o inlelegere din ce in.ce mal adecvata a
i""ai"tutot'obiective ile dezvolLdrii acesteia, ci ar im-
"1i..
fit mod obligatoriu iluzii qiraporturi.imaginare'
h"o"ti""t" dezvoitdrii ideologice in condiliile socia-
f irrir"f"i este revelatorie in aceastdprivin.td' Concep!ia
a"pe
"uf.
ideologia rdspunde doar
',necesitd!'ilor
prac-
ticL ale acIiunii qi polemicii;i nu eonsliluie un puttci
dr veders pentru'o reflexiune teoreticS' serioasd,
"ai.e
.tilttlificeqte fondat5"30, conduce la o -sciziune
intre teorre sr practic5, care nu corespunde spiri-
tului marxismului.
Forta umanismului marxist rezid[ tocmai inbr-o
conc-enLie stiinLifica asupra omului si a destinclor
*uf", l'progt.*.ilui social. Copitalul lui llarx rdmine
uepietitbr in cvoluqia gindirii social-politice Ei.filo-
"oii.u
si prin aceea ci."a pus o piatrd de temelie a
"."ti.i
'.oitceplii. Umanismul Capi taluLui exprimd le-
s5.tura acestuia nu numai cu momentele anterioare ale
E*Jitli marxiste, ci qi cu intreaga istorie a culturii,
i"r. *-n dezvoltat in perioadele ei cele mai luminoa-
se sub semnul glorificdrii omului'
30 Jacques Goldberg, Thises sur I'humanisme, in Nouvelle
Critique ni. f:O7rO0O, P. {34.
17q

91. $ 9. CONCLUZtT.
PROGRES
ACTUALITATEA IDEII DB
lnceputul acestei cercetdri semnala concep-ti4 destul
de rdspinditd dupd care ideca de progre_s ar fi caracte-
risticd doar secolului al XlX-lea. In luminaanalizei
problemei in paginile anterioare, aceste scurte conclu-
2ll iqi propun sd eviden!,ieze.fap_tul ci ideea_de progres
este o
-idee
contemporanS., o idee a secolului nostru.
Contemporaneitatea problemei progresului social poa-
te fi studiat6 pe trei planuri principale, corespunzS.-
toare Ia trei idei care cbncurd la in,telegerea qtiin,tificd
a progresului: ideea de devenire, _
de schimbare in
timp f ideea de determinism; ideea de om si de umani-
l ate.
Oare ideea de istoricitate, de devenire in timp este
proprie numai unei anumite perioade restrinse irt
isroria culburii omenirii? O alemenea pi)rere csle
impdrtdqitd azi de unii autori ca o reac!,ie impotriva
evolulioirismului Ei istorismului simplificator al se-
coluhii al XIX-lea. Dupd Sorokin, de pild[, preocu-
parea pentru lnlelegerea istoric5 a realitdlii, pentru
dezvdluirea unei ,,1egi a progresului" se pHstreazd
intr-o formd atenuatd in primul sfert al secolului al
XX-lea, pentru a face loc ulterior interesului pentru
acele procese social-culturale care evidenliazd aspecte
constante, repetabile sub form[ de oscila,tii, cicluri,
periodicitd,ti etc.l Dup[ al,tii - aqa cum s-a mai men-
lionat in paginile anterioare -, ne-am indrepta
1 Pitirim A. Sorokin, Sociological theories of today, New
York, Harper and Row, {966, p. 591.
181
Althusser semnaieazfi pe bund dreptate opozilia
dintre doud interpretdri
-opuse
ale marxismului: pe
de o parte interpretarea economist-mecanicist5 ca-
racteriitic[ unor
-ideologi
ai Internalionalei .a II-a,
care concep progresul istoric in spiritul unui evolu-
tionism plit -guvernat
de legi imuabile care las5. un
ipabiu resl rini activitd{ii omului, subapreciazd capaci-
titea a,"estuia de a elabora ceva f undament,al nou ; pe de
alt5. parte, ca o reac!ie fali de aceastd concep!ie, o in-
terpretare' umanistd qi istoristi care .subapreciazd
elementele cle legitate ln func!,ionarea qi dezvoltarea
societdlii, ducind uneori la voluntarism.
Althusser nu ofer5., ins5, renun,tind la umanism si
istorism, o alternativ5 acestei opozilii' Numai o in,tg-
legere dialecticd a progresului social care exprimt uni-
ta"tea dialectic[ cornplexd dintre caracterul de lege al
DroEresu lui social (cxcluzind orice tendin.t[ de sche-
inal'ism, uniformism, fatalism) ;i realizarea acesbuia
prin fort-a de crealie innoitoare a oamenilor' corespun-
ile spiritului fundamental al marxismului asa cum s-a
J.rr,tttat de la operele- de iinere,te la cele ie maturi-
tate ale lui Mari.Omul rdmine o categorie centrald in
concep.tia marxistS. asupra societd!ii qi istoriei. Ea
exprim'i in t'adrut acesl6j conceplii unitatea dialecticd
dintre subiecbiv qi obiectiv, dintre individ qi cole-cti-
vitate, dintre voihle liberd gi necesitate,.dintre v3lo3-
re qi
'lege,
dintre' stabilitite qi devenire continu5'
Tocinai pe asemenea aspecte se .intemeiaz5. ins5. supe-
rioritatei qi vitalitatea-concep!iei materialiste asupra
istoriei.

92. spre un mod de gindire .atemporal, care s-ar apropla
;; ;";;
-,,gindire-
s6lbatic[" pe care L6vi-Strauss a
analizat-o 1u attta simPatie.
Problema care se pune nu este insS' numal a unul
*"a J."gT"ai*,
"i
iir primul. rind a unei realitSli'
Aceast[ ?ealitale, via;i socia]d -este,
prin nabura ei'
dialecLicd, istorica. Fdr5. acumulare in llqp..nq."l, tl
nuluL avea Ioc dezvolLarea unelLelor, a habibudtntlor
"at
" "".e, "
iorqelor de procluclie in ansamblul 1or qi, in
iunclie de acestea, a ,inui inlreg ansamblu de relalii
*o.i"ft. Chiar Levi-Strauss aratX cI istoria.,,cumula-
tivd" nu este caracteristici doar civilizaliei contem-
Dorane. El ae .*-."tpiui".^'"*nitlcut i* nt Americii
irr.."irtfrl.ne, unde iln ZO -ZS de secole mici grupe d.e
i;;;;;1";;nit" ai" strimtoarea Behring au reuqit
;;;^ ;i" cele mai uluitoare demonstralii de istorie
cumulativd, creind""
""i"iil,"t,*
cdreid ii datordm
.ur'iof,ir, cauciucul' porumbul, Lutunul' care. a asigurat
.na."f unei creaIii qtilngitice deosebit de interesan{e
inumarul 0. bazd a lriLmeLicii, era folosit' de indienii
;;;;;; ';i
p"tl" 500 de ani inainte dq
" ! descoperit
ill;;iii i"iini, de unde l-a primit Europa prin
jntermediul arabilor).
'..ilci1,ilo a"rrtoti,etii ln timp, inlelegerea istoricd
a realitdtii nu s-a manifestat atit de piegnant ln prime-
i".
"i.""'"fe culturii omenirii' aceaita se dato-reqte in
""i*,,i'rind
ritmului relativ lent de dezvoltare in
. """.".i"*te Jomenii ale tehnicii gi in celelalte domenii
"f.'ti.f,ii
sociale. Esbe cunoscut asLfei lapLul..cS' nu-
*..o"tb secole de-a rindu l, dezvoltarea mtj loacelo.r
de comunica.t,ie era limitat[ de viteza calulur'
"A
X"p"f."n aYea nevoie aproximativ d-e
-
acelaqi
timn ci si Cezar pentru a parcurge distanta de la Paris
l;"il"-;; ili r;ii';;;ru-"i'"i'"3 qi -vaseie vikingilor
"r""'i"^f,jf
de .apide ca si vasele de.la ince.putul.seco-
i"f.,i "t
XVIII-iea, cd in domeniul opticii,pentru a
trece de la lupd lamicroscop a fosL ne-ore de bUU de anl
ialtt *..otut Lt Xtl-tea pind in secolul al XVII-lea)'
X;;;;;*t-plt, care' lrebuie-coroborate cu ahele'
ilrT;;t cu cele semnalate de Ldvi-Strauss' nu,po!
d;;;"i" concl,rzia unui imobilism tehnic sau' dupd
I tr2
cum consider5. Bertrand de iouverrel, la o discontinrri-
tate absolutd intre progresele tehnice qi economice ale
enocii noastre si pro-cesele anterioare in acest domeniuz.
E'le evidenqiazd insd deosebirea marcatd de ritm in dez-
voltarea vielii sociale. De aceea
',u-niversul
istoric"
a putut fi descoperit de-abia in secolul al XVIII-lea
qi'a devenit pivotul vielii spirituale in secolul al
XIX-lea.
Epoca noastrd, epoci de schimbdri prolunde qi
rapide, epoca revolu!,iilor socialiste qi de eliberare
nalionala, epoca revolutiei tehnice-stiinLifice. este
mai pu(in propice decitr oricare alta penbru o viziune
arstoric5, alemporald. Nu este cazul sd analizdm aici
cauzele care au determinat apari,tia, chiar succesul
relativ al unei asemenea viziuni. Unele din aceste cauze
au fost menlionate in introducerea lucrdrii. Realitatea
contemporand ofer[ insd toate temeiuri]e pentru ca
renasLerea ideii de progres, manifestata azi sub di-
,r.r*d fotr", s5. se dezvolte intr-o m igcare fecundd
care, el iberind istorjsmul dc un i formismu I si s impl ismul
concep!iilor evolu!ioniste ale secolului al XIX-lea,
s[ contribuie la inlelegerea mai profundd a prezeltului
si totodatd la sciutarea perspectivelor viitorului.
' O a doua idee presupush de o concep!,ie qtiin!,ificd
asupra progresului este cea a determinisrnului' Impre-
jurdri oaretum similare cu cele expxse in leg5turd cu
istorismul au determinat qi pdrerea dupE care determi-
nismul ar fi cdzut in desuetudine in secolul nostru.
In fapt, nu era vorba decit despre incapacitatea unui
anumit tip de determinism, incdrcat de mecanicism,
de a rezista confruntdrii cu fenomenele, din ce in ce
mai cornplexe, dezvdluite de qtiin[,a si practica. seco-
lului nostru. Idealul lui Laplace, al unei inteligenle
capabile de a imbrdliqa in aceeaqi formuld miqcdrile
coipurilor mari ale universului 9a gi a celor mai mici
atomi si in ochii cS.ruia trecutul ca qi viitorul n-ar fi
decit prezentul, s-a dovedit nu numai de neatins, dar
qi necon{orm ordinii reale a universului nostru. De aici
2 Bertrand de Jouverrel, Orientation' de I'ifficience, n Le
ddveloppement social, Paris, Mouton et Cie, 1965, p. 161.
183

93. lnsd. nu se poate trage conciuzia absenlei oricdrei
ordini, oricdror tendin,te necesare, a oricdrui deter-
minism, atit in naturS. cit qi in societate. Nimeni nu
poate nega rolul qtiinlei in secolul nostru. Or, qtiin,ta
nu poate fi conceputd fdrd o anumitd ordine necesar[
a fenomenelor pe care le cerceteazd. G.G. Simpson,
un reprezentant-al taxonomiei moderne, exprima astfel
acest adev[r: ,,Savan!,ii srrport[ indoiala qi eqecul
pentru c5. nu pot face allfel. Dar dezordinea este
singurul lucru pe care nici nu pot, nici nu trebuie
s5.-I tolereze... In unele cazuri, s-ar putea s5. ne intre-
bdm dacd tipul de ordine care a fost elaborat reprezinti
o caracterisiici ohiectivfl a fenomenelor sau un artifi-
ciu consbruit de cdtre savant... Totusi, postulatul
fnndamental al qtiin.tei este cd natura insdqi este.
ordonal5"3. in acelasi spirit, G. Gurvitch considerd c[
disculiile din ultimul sfert de secol asupra limitelor,
gradului de suplele, multiplicitdlii de procedee de
consNatare a deberminismului nu pot duce la concluzia
unui ,,abandon" al acestuia4.
Din vasta problematicd a determinismului, ideea
de progres re!,ine cel pu{in cibeva aspecte. In primul
rind continuitatea, faptul cd intreaga activitate socia-
16 la un moment dat presupune si este intr-un anume
sens determinatd de activitatea- anterioarS". Rezulta-
tele acumulate ale acestei activitdli nu con,tin
in ele, riguros construitS., orbita activitdlii viitoare,
dar constituie un anumit cadru in care aceastd
orbit[ trebuie sd se inscrie. Aga cum scria Marx,
,,oamenii iqi fduresc ei inqiqi istoria, dar qi-o f6uresc
nu dupd bunul lor plac qi in imprejurdri alese de ei,
ci in imprejurdri care existd independent d9 9i, impre-
jurdri date qi mostenite din trecut. Tradiliile tuturor
genera,tiilor moarte apasfl... asupra minlii ce]or vii"5.
3 G. G. Simpson, Principles of Animal Taxonomy, N.Y.,
1961 apud. Cl. Ldvi-Strauss, .La pensde sauoage, Paris, Plon,
1962, p. 16.
a V6zi G. Gurvitclt, Diterminismes sociaur et libertd humaine,
Paris, P.II.F.,1963, P. L
6 I{. MarxqiF.Engels, Opere o'lese, vol.I, Bucureqti,E.S.P.L.P.
1955, p. 243.
184
lnleleasl in acest'sens, ideii de continuitate nu i se pot
opune salturile, ,,mutaliile bruqte" (Cl. L6vi-Strauss,
Berirand de Jouvenel) pe care le evidenliazd pregnant
atit preistoria cit si istoria contemporand. Oricit de
neasteptate, de improbabile chiar, in sens clasic evo-
lulionist, ar fi imprejurdrile care determini asemenea
mutalii, forla lor nu poate fi explicatd decit prin acu-
mularea unui material anterior. Formula hegeliand a
trecerii cantitd!,ii in calitate igi gdseqte astfel ilustrarea
pregnant[ cu condi.tia evitdrii unei interpretdri sche-
matice, care omite multiplicitatea direcliilor de acu-
mulare, conjucliile uneori neasteptate intre acestea.
Atunci cind Bertrand de Jouvenel considerd o grav5
eroare de a privi progresele tehnice qi econornice ale
timpului nostru ca simpli continuare., chiar acceleratd,
a unui proces care ar fi continuuc, el rdmine prizonie-
rul unei conceplii evolulioniste, simpliste asupra pro-
gresului social si-si refuzh astfel orice posihilitate de a-l
explica. Dacd marele NewLon recunostea ci a putut
vedea mai departe datoritd fapbului cd s-a putut urca
pe umerii de uriaqi ai predecesorilor sdi, ar fi ingrat
din partea epocii noastre s5. nu recunoascd cf, progre-
sele rapide pe care le inregistreaz[ nu ar fi fost posibile
fdri truda urias5., adesea lipsitd de rezultate specta-
culoase, a generaliilor anterioare.
Un alt aspect al determinismului care afecteazd
problema progresului priveqte corela,tia necesarS. a
elementelor sistemului social, rolul determinant al
unora din aceste elemente. Fdri o asemenea unitate
structurald a diferitelor domenii de dezvoltare, fdrd
evidenlierea rolului determinant al vielii materiale,
nu s-ar putea vorbi dcsprc progresul societdtii in ansam-
blul ei. Considerind marxismul ca determinism ,,eco-
nomic", numeroqi critici ai acestuia au cdutat sd-l
respingfl ca o lncercare simplificatoare, ca o concep.tie
unilaterald care neglijeazi complexitatea procesului
social. De aceea, marxiqtii au subliniat adesea caracte-
rul complex, de ultim[ instanld, mediat al determi-
ndrii proceselor sociale de cdtre structura economicS,
0 Bertrand de Jouvenel, loc. cit., p. 16r.
185

94. indenendenta relativ5 a acestor plocese' Aceste subli-
;i;ri;; ir'enoie insa inlelese ca atenuarea acestui
I"i*-*i-*. Aglomerar6a de rezerve' .{recventd
in'expunerile un6r marxiqti asupra determinismului,
"
ia",ii ca un participant ld o discul ie asupra prob.leme-
lor dezvolt[rii sd considere cd. in conceptiile marxiqt^tlor
lo"i.-po"uni determinarea s-ar transforma de. fapt
i;i;; *'i^ple influenld - mai mare sau mai mic[ -
;';;;;";16; et'onomic'e, ceea ce ar insemna o evidenl'5
[J""ii"." a ideii fundamenLale a materialismului
lstoric. Prin urmare' nu un determinism flasc, ci un
determinism suplu, dialectic'
-"i" -tf
itqii, .o'n..p1iu Etiinlif ic[. asr]pra pl-ogresu^lyi
oru*ununu jdeea d'eterministd de lege' Exagerind
i'olul
'Iactorului subiecl iv 9i al conlingentulut in
irlurj", numeroqi filozofi qi sociologi au negat ex'isten-
iu J*tLt*inismillui sau iel pugin acgiunea Ieg-ilor. in
A;";;i;t; sociali. Astfel, qcoaia din.Baden (Windel-
b;"4; Rickert), intemeinilu-se pe opozi!ia ailtre
stiintele despre'naturd qi ccle despre culturd, considera
i-al ..i,ti-"te cautd legi generale, celelalte fapte- is[o-
ri.J'i"Jl"iaor.l."t, nui.p".tnbile Ei deci nesubordonate
nici unei legi.
---O
astfel de"conceplie duce in cele din urm[ la neg.area
*tilnr,ef despre sooieiate. Aqa cum arata G' Gurvitch,
il;"' ;";";;ste arbitrard 9i'arlif iciald' deoarece izolea-
zA lolr,ota d6 cadrele cati, ii dau na;tere, se bazeazh
ie o subiectivizare absolut[ a noliunii de culturd qi. in-
ieiuta Jin tistemul qbiin!elor qtiinlele socjale particu-
i;;;. d; aceea, chilr cohtinuitori ai.qcolii din Baden,
;; M. W.b.", slau vdzut obligali s[-i-aducd corective,
;""-lattf"a c5- societatea poale' fi studiatX nu numai
i;i;-;; ,-d *t"i.t individualizant, ci qi tipologic,
nermitind eviden[ierea unor
',tipuri
ideale" ]a care ar
irutea'fi raportabd realitatea sociald'
'-in gi"aitla sociald contemporana,. cq lg-lt-!i-t impo-
tri"u ?"..t.drilor frecvente in secolul al XIX-lea de a
?W. Windelband, ,,Pralud'ien", zweiler 3and, Tiibingen'
Mohr, 1924, P. 144.
''^";'d. "G;iiltc,
Ddterminismes sociaur et liberti humaine
'
Paris, P.U.F., 19S3, P. 66'
185
elabora in mod speculativ legi generale ale istoriei
gi ca un ecou al curentului indete"rminist in filozofia
st iin[elor, s-au dezvo]taL Lend inte empiriste. nozitivlsie-
antiistoriste, care IimiLeazd rolul st iintei li'obs.ru"rrJ
qi desc-riere.a unor fenomene socidle c6ncrete, evitind
g.eneralizdrile. No,tiunea de lege sociald apare in lucrd_
rrle reprezentative pentru_aceastd tendinld doar intre
ghilimele, iar in masivul Diclionar at silihpelor soriiti
editat in 1964 de Julius Golci si W.L.i(olb'"i"i -Xca"
nu apare ca termen specific.
Inc.ercarea de a ignora legile sociale nu este insd com_
patibilS cu qtiinta despre societate. De aceea, ea este
crrticalS. azi de. pe divcrse pozitii. Rlymonrl Aron
considerS cd sociologul ,.tinde sd'sesjzeze fenomenele
care se
.repet5., sd interpiete_ze Jenomenele soclale p"in
categorii generale qi in iazul ulLim sd descopere leEi.,e.
Robert Merton arabd cd, pe lingd generalizirile
"rnfriri_
ce, o insemndtate deosebitd p-e1-tru teoria sociologicd
ay-generalizdrile mai largi, ,,I-egile stiintifice,,, p. E"r,
el le^definegtg ca ,.invariante i".e il."r,ig d ini;_o i;;_
rie"10. Numai cd el consider[ cd sociolog"iaarlezvd]uit
prea pu!ine legi de aceas.td naturd, ceei ce ,,reflectd
poate divor.tul intre teorie si cercetare,,.
Necesitatea unei teorii sobiologice care sd sbudieze
leg-ularitd!,ile sociale se impune a"stfel tot mai vizibii.
Relativismul extrem, car.e neagd orice legitate socialh,
devine din ce in ce mai inacceptabil. "Interpretarei
idealist[ a fenomenelor sociale, prejudecata care con-
fundd determinismul cu forma sa
-
mecanicistd si il
considerd incompatibilcu crea!ia liberd o*rrru"rrd fu"
insd pe_ numerosi sociologi nemarxisti sd rdmin{ Ia
mijlocul drumului, sd manifeste incd numeroase rezer_
ve la adresa ideii de Iege sociald.
Noliunea marxistd., dialectici de lege sociald per_
mite intelegerea procesului istoric cu aspectele sale
variate, cu cotiturile sale adesea ir.nprevizibile. Aceas_
lepons sur la socidtd ind,ustrielle. N.R.F.
Elemints tl,e thdorie et de m6thod,e soci-
1965, p. 39.
187

95. r,H nol irrne se imbog[tesle o datd cu dezvollarea qtiin-
Ht":l';;;.i;.ii:"i;?li;Y'L
-aou'aesc
a ri mai curind
i."ili'tt';;i;;il";;'-inlet izale in "modele"'
a cdror
concordanlS. cu realit'"tea este..verilicatd I:]*"-*:i
ii*euitqitd in procesul praebicii' lllt-o mare masura
irgtl;;;l;le au un .u'utlt" stocastic' avind in vedere
comportarea unor ansamble, si nu a unor elemente
izolate.
--"O
"ltui"
idee care constituie un punct de reper esgl
tiJf ni.o"..pr,i.i despre progres este ideea de om' !'a
t'".'i-,r il;' i"
-"i"i
t,.," r ririd exi sienlra unor,,perm anen!e"'
;'.i;;i'.,;;";;;1";-;;; care se lormeazd ii se dezvoltd
i"T;;.;: ; i
"irl
or l.,* i uttiti
"
i n a p"rsp ectii' a
"re
a l izdr i i"
;;,ili;i i; condiE,iile socialismului si eomuntsmurut'
Ea imolicd. a, or*tottea, existen!'a unui subiect al
i-i"ri;i'U;' rt.'"""""-*uriect n" .eite.o simpla to"ii:
;"#;t;; "";',;;;;i;;ii,
un halo misterios de anxietsli
si frSminbarl care *.'
"uuporuuzd
o d.atd cu _mutalia
ii;;;i;i s"o*"oiogit, ci o realitate vizibild de-a lun-
ili'i;i;Jsil iJ;;li:,;"ne' omul se. desparte de anima-
Til"i"
"u'*"biect
peniru care realitatea din afari este
oUi..t, iar intreala
-sa
aventurS' ulterioard se desfd-
soar5. totdeauna ln .i*p"t dintre aceqti doi poli' Uni-
i'";;il;;"#p ";;, ;;- i n at de g! i i*!lt.
-o.'
d^i.1oty
omul , subiet'llv il atea acestuia -;.
dtrgpotnva
'
cu orL
Xj[""1," J" *"i multe posibiiitdli,
-
cu atit -
meqte
;;:#; ;"b'ii t ;i;; o*iirol,' in semn 5t'at ea Ia ctoru lu i su-
1,l.iiiu in istoric. in stirqi[, ideea-de om o presupune
np Acea de valorru.' ln 'analiza fdcub[ la inceputul
5;.u;;i ;;etil t - consid"tat' omisiun-ea. P{9t"ly]11,q:
valoriticare ca o premisd inigiald a stabiltrtt crlterrrlor
nrosresului. O
"remenea
ptemitd nu inseamnd insd c[
I;;ni;;;-"'"rn.itot-".te lipsitd de semnificalie pertru
i;;i;il;';;i;;p'og'u'ltui social' Legdtura.dintre
5;;;;;;;i;;; decu'ge - aqa cq.m s-a ardtat -
i;T;.""i";i"J' ai' i'frltti'"t' liniilor de dezvoltare
#"il;;;,' ai. l*pl"l'cd sensul progresului inbr-un
5il-;t;';;;";;;;;d renomene nu esle dezv{luit qumli
de-considerarea seriei respective de fenomene, cr pre-
supune raporLarea'f n
""'i*Ulul .rela!'iilor
sociale' la
;;{;i';;i anumite- epo"i, l" valoril6 sale'Totodatd'
188
stabilirea directiei ascendente a vietii sociale consti-
tuie unul din driteriile principale fentru aprecierea
unor fenomene, evenimente, miscdri, pentru consi-
derarea Ior ca valori sau nonvalori.
Intelegerea corela!iei dialectice dintre problema pro-
gresului si cea a valorilor contribuie la depdsirea dile-
mei formulate de Renouvier ca necesitate de a alege
intre morali qi progres, sau cea formulatd de Croce
ca opozilie dintre inlelegerea progresului ca lege
si inlelegereaacestuia ca stare de spirit. Exprimind
sinteza dialectici dintre lege si imperativ, dintre ne-
cesar qi ideal, ideea de progres corespunde spiri-
tului epocii noastre, caracterizatfl, pe de o parte, prin
puternica r[spindire a qtiintei, prin pdtrunderea aces-
teia in studierea nu numai a naturii, ci si a fenomene-
lor sociale, a omului, pe de altd parte prin mdrelia si
forla idealurilor care animi. omenirea si o vor duce la
noi crrlmi.

96. #
CUPRINS
5. TIPURI DE PROGRES lN VIAI'A SOCTALA
1. PUNCTE DE REPER 5
De la primele dibuiri la ,,legea', progresului * 6 ,,Criza,,
progresului
-18 Spre o rcnastere a l<teii cle progr6s _ 16
2. PROBLEME DE METODA 28
Principalele dificultili - 23 Doui modele de progres
-
34 Prcmise melodologice ale cercetarii - 4l
3. CRITERIUL F'UNDAMENTAI] AL PROGRIISULU SO.
crAlr 54
Societatea ca sistem
- 54 Dezvoltarea forlelor de pro-
duclie qi progresul;le ansamblu al societdiii - 61 Fro-
gres
-qi _valoaie - fi Unitate qi diversitaie in istoria
mondialS . 78
4, DIALECTI(]A PROGRESULUI SOCIAL 83
Pluridimensionalitatea progresului
- 83 Complexitatea
rapor.tului dintre liniile de dezvoltare
-gb iimpul is-
toriei * 100
103
Proprielal,ea privald qi antagonismele progresului _ 'l03
Socialismul si noile orizonturi ale pioEiesului
- lt,,
Dialectica pi'ogresului in .onailiii. sticiiiislirurui- rz+
6. PROGRESUL SOCIAI, SI PROBLEMA ,,GENERALULUI
UMAN" L2S
Realizarea omului in procesul dezvoltdrii sociale - 12g
Istoricitate si permanen![ in definirea esenlei umane _
r33
7. OMUL SI'PROGRESUL CIVILIZATIEI I45
Consecinlele.progresului tehnic asupra omului _i45
Culturd gi civiliza{ie- 148 {Jnde situirrrepoca de aur?_ {56
8. UN ,,PROCES" AL OMULUI? 462
,.Criza" subiectului qi realitatea contemporand
- 162 Omul
qi cal,egoriile ,,CapitaIului,, - 168
9. coNpluzrr. AcruALrr.trEA rDErr DE eRoGRES IgI
19t