https://neculaifantanaru.com Ciopraga, constantin personalitatea literaturii romane

2. PEITSONAI,ITATEA
- UN ]I[OD
I)E T]ONTHR GNNTA
Pri' dilataLea sc'sulrri p.irnordi.l. - feno'rer srlna.Lic
obi;nuit - se vorbeytc.
'*
i'arir dreplate. {g indiuidttulilateu
trnci culturi in rapolL cn altele. conr-eu[iile, ir-r rnatelic cle
limbai, sinl. nc'umfu.ate. De;i strict lc,gatir de i'clivicl*al
(II6chslcs GIticl; du l',rtlenkii ntlerilst ttur die l)ersiittlich-
/.cil,^ciLim ir Iiut^t), rrrtiurreu cl. pemorralilalc poatc ,t"*"i,
la'i.dul ci, gralie rr'ui pr.ces irc rep.ezc'tiri a'aroqicc,
, notiu'e-sumir. I)utern pllne iir discutie personalitat"u iirr.i
lileral'ri ? Iira'!a, corrstatlt E,rnsi-Ilol,rcrf Curtius. ,!n_a pro_
dus
'ici
.n l)ante, rrici u' Shakcspeare,
'ici un
.ce^-antes,
uici un Gocthe", dar' ,,posedl'r in scliimb o literal.urii dotati,
iit tutsantltlul ei, cu o iucorrparabilir ltcrsonalitate.,(t).
I;imi'esc', pentru noi. este o pe.so'ilitaL" rczirmatirlr :
tunul in to{i. i'tr-<l liicratu'ir c'ltir clr oa'ccarc tLecut,
.xistr stiluri intliriduale. concli lionate cle o rnultituclinc cle
lactori. 9i un slii t'tatiortul (II. Ralca). co'crclizai. in arrumitc
clominante. Discontinuitafile. contradictiilc chiar., un pulr.e_
rizeazl iclcea de orieinalitate. f r.Islturi ca accstcu scr int.ii_
ruc-sc Ia indivizi ;i la grupuri sociale. Sltir.itualilatea popoa_
relor se autorevclir in cri'afie, irL utlo. car.tr insearn'e op{i-
une, dialog cu cristenta, altel la etellil.atc. altfcl sprs:
un rnod de a polariza ene'giilc ii tlc a le co'r't'r'i scrn,ificatii.
vom distinec, a,s1di1p. . uniiatc cle stil r sc*rpLirr.ii eli'e,
l'aducind un a'ur'i1: etrios, ;i n' r'itrn i'terior'. solar. iri
tnrzica italia'ir. r)e ce nrIiu'ea clc pcr.so.alitate sir fie ra-
7

3. P ers t r ruIil.atea l.iteraturii rolnAne
porlutir nulnai la indir.izi luali in parte, Ilu Ei la o lite-
ral.ulir, in lotaliLate ? Cu toate cir, in impulsul lui inifial,
scrislil cste rrn uct ctninamente indiviclual, oamenii de litere
rcvclir c('ca cc lrr dictcazit, intr-un mod sau altul, momentul
istoric, cvcrtiu.rt'tttelc, pc s:crtrt. societaica cu structura ei.
Influcn!aIi cle lccustu. sct'iit.olii tnari, repiezcntativi, fi-
xeazI, rnodclt'azit cs[ctitr ;i ltritrd in incheicl"rtri, la rindu-le,
fizionornia Iimpulrri lor'.
Aia sl-ind lucrulile, intr'-o ltrivilc panoralnicl pIrlile
conponenl.e alc nnci Iiteraturi (scriitori, operc) nu-;i pierd
individualitatea ; aldturindu-se, r'eglupindu-se, completindu-
sc, plr[ile scot in relief sernnificalii tlominante, care, la un
alt nivel, afirml o personalitate-sintezi. Sadovcanu, Blaga,
r. Voiculcscu, lua!i impreuni, sc potenleazl reciproc, su-
gerind tnai viu o anutnitl direc{ie spirit.uall, decit consi-
<lcrirrdrr-i izoiat. Si citim aici forrnula personalitale ptin'
dpald ;i accca, tlerir-at5. de personalittLtc secundard, intr-un
raport de pel'pctriu relativism, moduri coexistcnte la in-
divid, vizibilc, dc aselncnea, intr-o litelatur5. Descilrind
dialectica fcnomenulrti in gencre, ttn comparatist fin punea
!n cilculalie, nu de mrtlt, conceptele de constante gi uaria-
bile. ca realitili compiementare. Orice iiteraturl e ficuti
dintr'-un ,,conclet fugitiv ;i din clemente care dureazd", de
unde dificultatea - pcntru obsen'atori - de ,,a detecta in
eternul uariqbil - constantele ascunse" ('). Nt dinl-r-o adi-
!iune mecanici a faptclor va Lezulta, in final, irnaginea
irr[.r'egului, ci prin sinte:d irt planul irleilar, pe verticald,
o astfel de sintezi avind ca finalital.e explicarea marilor
voca{ii in rnersul lor cirtre un destin. Cale sint, dcci, ccn-
stantele ;i valiabilele literaturii t'omflne ? Cum ii determind
ele profilul, adici pcrsonalitatca ? Iata intrebiri.
Nu sintem, ca literaturii nafional5. iiici {.ragici, rrici
excesiy exubcranfi, ci a;a curn ne-an fost irnpreiurlrile. A;a-
nurnittil ,.tragic al istoriei", vizibii in dcstinul multor na-
liuni, s-a convct'tit, la noi, intr-o imeiisl voinlI dc a trdi.
Cintl, cu surisul situ sarcastic, Voltaire giisea ci aproape
totul este irnital,ie, ar.ca itt vccleLe, se pare. capacitatea mo-
clelatoare a valorilor percne devcniLc patrimoniu general.
PclsoualitaLca implici insi altceva: aptitudine de asimilai'e
qi irutlict c.. Influenfele sint transfot'trate, reprofilate, poLri-
B
P er sonalit at e a lit eratwti | fu
vit unor scopuri precise. Cu alte cuvinte, specificul na[io-
1al, in aspectul sdu fundamental, inseamne dilerenliere', o
deschidere spre existen[I in care se reflectl o congtiinil
colectivd. De o parte personalitatea ca realitate globali,
sjntetizatoare, inleleasi ca o suitl neintrerupti de r&elalii,
de alta ideea de specificitate, sint nofiuni interferente, con-
turindu-se din perspectiva unui spaliu modelat de istorie,
prelucrat necontenit, din mii de unghiuri. NIarca acestui
spaliu complex se oltservi chiar in situalii speciale. Ca
scriitori de limbi francezi, Panait Istrati 9i Eugen Ionescu
exprim5, nu o datd, particularitlfi ale spiritului romAnesc.
In arta popular5, element autohton, s-a observut tendinla
cltre stilizare ;i geometrism (3), ca ,,expresie a arrnoniei
vielii" (Al. Tzigara-Samnrcag). Nlodernul BrAncugi, creind
in parte in mediu francez, imprimi operelor sale un caracter
geometric orientat spre esenle. Dacl prin personalitate,
stricto senso, se inlelege unicatul, irepebabilul,-aici avem in
vedere personalitatea in .sens larg, ca fenomen de congru-
enll a unor destine multiple, afirmate in timp, sub serinul
es teticului.
Dupir prirnul rlzboi mondial se teore[iza, pe plan spi_
ritnal, formula r)c conu.erllentd panumand (Iiomain iloltand),
in scopul prcvenirii violenfei. 'llehnica moderni contribuie,
cu mijloace variate, la o rapid[ revirsarc a conlinutului
nalional in cultura generali, incit, sub acest aipect, se
pune accent, astdzi pe ideea de comunitate umand soli-
darizati prin cultur[ (Ren6 l{aheu : Ciuilizalia uniuersului).
A crede insi intr-un universalism in abstructo, fir[ pr.r"i"
de contact cu solul nafional, este o utopie. privim in univer-
sal, dar pdstrindu-ne identitatea; contribuim la progresul
uman, insl aducind in concert timbrul vocilor noistre.
A1dr6 Berge, autor al unui eseu subtil (l'_E-s prit de ta lit_
tdrature moderne), se referea in 1g30 la unii tineri frondeuri,
gata si intemeieze ,,o gcoall pe care ar fi numit-o tUni-
versalismr, fiindcd desigur trebuie sd gIsegti un cuvint
in ism pentru a impresiona pe neavizali. <S[ fim eterni,
zicea destul de naiv manifestul lor. S[ nu scriem nimic care
sd nu poatl fi citit;i inleles de indivizi din toateepocilo,,.
Congtiinla de sine, ca bazl de plecare ;i girant al autentici_
tdfii, impune situarea in timp qi in spaliu. A-!i valorifica
spiritul obligi a te descoperi intii lie insuli ;i numai astfel

4. P er s r t r t ttl i t ttl t, u l i I er atur ii r orrlAne
sir t'orrlrrclt'zi in rlilt:cfia totalitei!ii. S;rdoveanu, Arghezi,
Illagu l'lr: irrlinil. nuri rnulL pentru cultoa$terca noastrir ilt
rrnivclsirlil:rlt', rlt'rri[ <rilcva zeci de scriitori preocupali in
excrlusivilrrtr. rlt' irlrlicurcu unui litnJraj cstetic,,universal".
(lincvl lrr'prrlt,rr olrit't:Irr (]l"l inl st1 ;tie, clecit aproximativ,
ce rst(r sllccilic nu I iorlrl irr r:rrtalt' literaturi amelicani,
replezeulatir in plrr'te tlc st:r'iitoli rlogt'ni. Nu alirma Paul
Valilv cir 'tnelicl tu' Ii ..lrrr ltrorlrtclittrr tlt l'rsprit cut.opien2,.
Eseistul lranccz r-trnt'l insr'i t'rr o lilccizlrlc:,.Iiuropa lr i.rimis
in cclc don:i,nrclici tuesiijt:l(r sulc, crca(.iilo t:onrttticabile
ale spilitului ci, ceea ce clr u dcscopcliL rnai pozitiv, ;i. in
totnl. ceea cc ea are tnai 1tulin altclabil la transport 1i
(r'czistcnt faIir clc clcpirtarell condifiilor gencrale). S-a ope-
lat o vclitabilir <selec!ie naturaiir), culc a crLlas din spi-
littrl clu'ol)ca11 1>r'odusele salc rlt: r-aloare rlnivcrsalii ; dar
coeli ('('uccst sltiliI contine ca ])r'ca cont-cntion:rl sau plra
istorit' t'i"uninca in Lrrrnea vechc(( (a). Din Iondul nalional,
nrrrrrai :urrrtnit.c ('l('lltet)tc arr:ilrns0 sir iili|c in uniYel.sali-
tatc. ur'cslt'lt in Irlirslra irr r';11'11 comrntici ltn Incsai.
L)iiiculiirfilc tltlinilii rr c('oir ct nulniln persurralitutea Ii-
letulurii ttttttinc - ut:easla virzrrlir rlin chiar in!.tliorul ci -
sint. nici r-olbir, tnari. l)in irclcricilc. doai' in pu!ine cazuri
ili se oferir piirt'ii tlilr lfalii (de ltesle hoialc). in liurtc con-
ti'adictolii. I)cpulic ric olicr'[anatisnre s;i lltrilogitr, tlitl crr
r-oluutlt.ea acler;irlultri. sirri.r:zn:lc{'ns{li lc1;r'l'zilti in cscufir
prittrlt: de pcdct t. llolitt urri clrct o trtedi!alic dr:sitrlt lil.ela-
Itti'lt iotuiilli in lallr,r'l t:it ltlt.c litclaturi I'omailici] slttt tltr
{tlt, gcD. .1ic |.r'r.,jli'ttivr sint lllt nurnai 1;osibiii:, cl:ir'-ri
Irtccsau'{.'. J-rrir;tiilii[,,,a nc oblir;h sir d::r:lalirrn, rneq!14 lo((a.
cir claca litinul con:j1nro[,i{'i nu tr Ioldcarrnn accla pc cale l-ain
ciiritat. ilr cazrilik: in trllc c:;l'.r ouorabil accst r; im se rr:azima-r
pe r-liic,rificarra surli',!iliilor nr:ri -cclli.'['oii girrtt:rn debitoli
in:tiutrtsilor'. Nimic nn se nas{e clin r-id...
COISTAhiTtr S{ MtrTAMO}rtrOZE
.,Nici o literatr-ird puternic5, sdnS-
tr:asi, capabilA sA determine spiritul
unui popor, nu poate exista dccit deter-
rninatd ea insSgi, la rindul ei, de spi-
ritrrl acelui popor., interneiatd adic.l pe
Lrlza liirgd a geniului nalional ... Fdrd
indoiala, existi talentc Lindividuale, dar
e1e trebuie sd intre cu rlddcinile in pd-
tnint, in modul de a fi a1 poporului lor,
pentru a produce ceva perrnanent".
(x{. EMTNESCU)
10

5. c
itrli eg, rtt{l
DESPRE PERSONALITATEA LITERATURII
ROMANE
FENOI{EN dintre cele mai complexe, o literaturd este
suma unei multitudini de conqtiinle individuale, care, prin
intermediul limbii, se intilnesc in conqtiinla sociald ;i in
mutafiile timpului istoric, aprofundind prin cuvint fiziono-
mia unui popor. Solidare intre ele, crealiile reprezentative
sc cousl.ibuic, sirnpatctic, in structuri ample, printr-un pro-
ces dc cotnpletncnLaritaLe, intregindu-se recipl'oc. Ca prin-
cipiu unilicator', limba adunii, polarizeazi 9i conferd o iden-
tiiate. Vorbim mereu de epoci literare, termenul continuind
si fie cu totul elastic. Ce altceva este, in fond, o epocd
literarS, decit un act de tezantizate, o totalitate a cdrlilor
care rlmin ? Firegte, a cdrlilor care-i rezuml spiritul. TrI-
sdturile stilistice ale unei epoci sint, in general, mai tari
decit voinla individualn. Cili scriitori au creat epoce' ra-
tlical, in assoluto ? Ca sI ludm o formuld uzual5, ,'secolul
lui Voltaire" n-a fost frondeur 9i ralionalist fiindcl aqa l-a
modelat ironistul, ci pentru cl autorul lui Canditle a con-
cretizat strllucit tendinle preeristente. In ciuda modalit5lilor
personale, creatorii de litcratur5, - chiar daci nu se ex-
primd congruent - se supun comandamentelor timpului,
iegdsindu-se pe platforme comune. Literaturile nalionale,
in devenirea lor, pun in valoare un stil propriu, - con-
stare la indemina oricui. Nici o literaturi, insd, fie ea oricit
de mare, nu rezume singurl stilul unui timp dat: ,'IJne
dpoque se caract6rise par I'unit6 de son style, - synth0se
d-es diversit6s - ce qui fait que des correspondances 6viden-
13

6. L' er sonalitate a literaturii r onAne
tcs existenl cnLre I'arhitecture et la po€sie, les math€rna-
t,iques et la rnusique. Une unitd essentielle existe entre le
chAteau de Versailles et la pensde cartdsienne, par exemple"(1).
Observa[ia ii aparfine lui Eugen Ionescu. C[ un stil conline
in substructura lui, ca element potenlial, germenii unui
nou stil, c fapt demonstrat. Existir ins5, anumite petma-
nenle interne, mai pulin frapante pentru neavizafi, trlsI-
turi ce definesc-dincolo de schimblri-comunitatea inter-
subiectivl care se erpritni intr-o literaturt-t anume. De la
prototipurile arhaice, cu aerul lor naiv, elementaL, pina
la mostrele artei moderne, intre scrieri foartc distanIate
circulii un fluid spiritual mai mult sau mai pulin sesizabil.
De la Varlaam gi pind la Sadoveanu urechea unui rafinat
va distinge, nu firl emofie, o rezonanll colectivl.
Interferenlele intrc sute de scriitori, reprezentind srtttr
de stiluri individuale, sint de ordinul imanenlei, afinitl.tilc
fiind detertninate de contactele acestor scriitori cu istoria
;i regimul geografic, de atitudinea marilor gmpiri sociale
in fala universttlui, -;i nu mai pulin de apetenla pentrtl
ritmuri, pentru luminl, culoare fi celelaltc. intr-o litera-
turii dominl coarda epicl, interesul pentru lurnea fenome-
nald, dinamismul, in alta refleclia sau accentul liric' con-
tururile viguroase ori lucrltura in filigran' Ctr toatii cariera
romanului dc ,,capii ;i spad5", in literatura francezil marile
elanuri epice lipsesc. I'e lrrangais n-a pas la lttc 6pit1ue... -
conchidea ttn critic. pe marginca unei epopei volLairiene-
Patosul, in schimb, face ca vechea litcraturi spaniolI s"l
aparl subliniat expansiv[, eroicttl dezlSnluind, totdeauna,
aiolo, aprecieri superlative. Barrds, cel din Du Sanq, de la
uoluptd et de la morl, adord Spania pentru cI ea ploduce :
,,la plus violente vie nerveuse qu'il ait 6t6 donn6 d I'hommtr
de vivre ..." Singele, focul, coexistl paralel ctt exaltarca,
;i in pictura sacri ; la El Greco, lumea intreagl se preface
intr-un fel de foc al pasiunilor. FdrI nota tipicl de spec-
taculos, ce ar mai fi vibrantul romancero sau E/ Cantar de
Mio CiiI ? Tot ca spectcrcol relin atenlia atitea scene din ro-
manul lui Cervantes. Castilienii sint ,,poporul cel mai fier-
binte qi cel mai limbut (mAs parco en palabras) al Rornaniei",
zicc Karl Vossler (2). Literaturii franceze - clar5, logic5, ele-
gantl - i se glsesc alte trlslturi, fiind, dupl Rrunetidrc
,,in mod esen{.ial sociabild sau socicld", fapt confirrnat, de
l4
P e r sone,Iit clt e a lit e r aturii r orndn e
altrninLeri, ;i de un obselvator din afali, germanul l'ricd-
ricir Sieburg : ,,En effet, cette littdrature, qui par la ri-
chesse de I'expression, par la sornme cle ce qui est d6crit,
analys6, ordonn6. par son niveau et son caractdre humain,
est supdrieure i celle de tous ies autres pays, n'est pas
ddtourn6e de la vie sociale, mais au contraire en forme
une partie int6glantc. Elle n'oppose pas I'cxpdrience aux
valcurs e€n6rales, mais au contraire les confirme. Elle
r.eut organiser les valeurs, consolider Ia soci6t6, exprirner
cles types sociaux et non les combattre" (3).
Cind insI, lrecind la comparalii, Brune tidre vede li-
lcral"ura englezl ca preponderent indiuitlualistd, iar italiana
ca o litcraturir ce ,,s-ar putea numi clli.slicri" (a), e departe
de a le diferen!ia profilul. Brunetirre nu scoate in cviden!5,
plin izolarc, o laturi cu maximum de rclief. ,{r'tisticl in
gr':rd inalt este, mai rnult ca altele, litcratula lrancezl in-
slipi. I)e de altl parte, cum ar putca fi icnorab caracterul
etninamente social al Iiteraturii nrse ? 'l'rebuie sI se tini
seamr de csenl.e, clar ;i de tlelatii. intr-un climat stimulator
crnrr csIu r:cl italic, litcratrrra s-a confruntat, prolitabil, cu
rrllclc pllslirrc si rnrrzica ; el)opeea diu r:irrquccenlo s-a tran-
sl'olmat. in sllcr:lircol dc oltti'ir. I)c lingir clominante de supra-
I'atir, cornunc adesea rrnrri glu1.r de itoltoalc, t,rcbuie pusr:
in valoare dal.clc care exprirnd firea intimi. ,, revcla accstc
prrticullrit.i[i inseamnir a face ladiografia nnui fenomen
plurivalent, imposibil de cxplicat firrl a face epcl Ia istorie
;i fiiczolic, la sugcstiile etnografiei, Ia relafiiie cu alte li-
It:raturi, fiin cl clovcdit cir nu cris iii culturi cale sI nu li
irnpnlmu[.:rt dc la altcle. Romantismul eelrnan a icgit din
rltc imPrejuriri dccit calierafia japonczi. Literatura unui
iropor cstc, in I'ezuinal, un autoportlet. cclectiv. amp)u
lablou in rnilcarc.
I
l)cspre con;tiirrla fenomenului autolrtou. -Nu e de
conceput liLelaturi cu identitate proprie, care sI nu aibd un
cadru specific, o cauzalitate isLorici, un rcsort etnografic.
Existi, prin urrnare, un .genius 1oci, nu ca elernenb iralional,
metafizic, ci ca sintezI a factorilor psihofizici definind o
15

7. P er son(ilitat e a lit e r aturii r on1'Ane
realitate in mers. Psihologia poporului roman reflect5, po-
trivit celor mai diver;i observatori, trds[turi ale spafiului
de origine, ,,'ariat, echilibrat", ,,de o autenticl noblef e
;i frumusele", acestea constituind ,,un indemn Ia cumpii-
nire ;i clarl viziune" (5). ln interiorul arcului carpatic sau
pe versantele exterioare, pini la Dunire, se va distinge,
in planul moralei practice, idealul omrilui de omenie, calitate
implicind toleran![, blindele, un sentiment al umanului'
criitalizat intr-o lungl confruntare cu violenfa gi neumanul.
Particularitatea sufleteascl ce decurge de aici, subliniatl
divers in litcraturi, e ceva analog cu latinescul amoenitas :
comportare blind5, temperanlI. Miron Costin ii ficea elo-
giul caracterizind pe moldoveni in raport cu ibalienii, ,,oa-
meni iscusili, la cuvint stltltori ('..), blinzi", iar falii de
,,strlinii dintr-alte {Iri nemlrele indatl tovardqi, cuill ar
fi cu ai s5i, cu mare omenie" 10;. Ar fi semnificativ un stu-
diu despre frec'n'enta termenului blind la Eminescu 9i Sa-
doveanu, examen pe care-l va intreprindc, poate, cineva.
Arghezi constata Ei el acelagi echilibnr general, refractar
extremelor : ,,N-am avut niciodatl nici sfinli ;i nici un
scelerat strllucit" .... Pe scurt, formula om de omenie con-
figureazi, in comparalie cu francezul honnAte homme, ali-
c&a : - ,,I'homme humain par excellence, plus naivement
humain que I'honnAte Inmme de la courtuoisie mondaine"lz;.
Mai autentic, deci.
Nici un iniliat in filozofia culturii nu ignorl, - pro-
cedeul ar fi absurd - relaliile dintre spaliul fizic ;i stilul
sufletesc. Pe urmele lui PArvan, Sadoveanu emitca simple
observalii generale, nu de specialist, despre un ,,rai, unic
prin fertilitate, al Daciei", cn ,,locuitori statornici din cea
mai adinci preistorie", cdrora allii li,,s-au adiugat cu vremea",
tofi supunindu-se, inevitabil ,,legilor lui fireqti" ... (8) Lucian
Blaga, de la un alt nivel de informalie, relua ideea de srt-
punTre. la legile fire;ti, vlrsind-o in conceptul savant de ma-
-trice
stilisticd, acesta vulnerabil in m[sura in care accentul
cade excesiv pe ,,determinantele spirituale". Din teoria sa
stilisticl, filozoful elimin[, deliberat, datele riguros istorice
(,,situarea istoricl"), utilizind pentru constituirea unei vi-
ziuni proprii ,,faptele. esenla ;i substratul lor". Prin ,,mis-
terul iingelui" sau prin ,,apriorismul stilistic, al clrui cuib
gi vatri e incon;tienul", explicalia particularit5lilor e;ueazi
16
P er son aILt atea lite rotu
insir in speculalie. De relinut e, totu;i, c<lnstatarca largi
cd ,,existi o vie matrice stilistici", iar in cadrele acesteia
fenJmenul romanesc "ne aparc ca un ansamblu, conturat
din latenle ;i realiziri (n). La astfel de laten'le s-au referit'
in timp, Hasden, Eminescu, Sadoveanu, 'Iircea Eiiade'
allii de asemenea, aclucind in disculie (cu anumite.nuan!e)
fondul arhaic, mai mult bdnuit decit cunoscut' de aceea
susceptibil de controverse' Ipotetic, Flasdeu atribuia dacilor
genit'poetic (Perit-au dscii2, 1860), ii vedea apropiali mi-
irrrilori puternic tentali de rtn orizont metafizic' La Emi-
nescu, timpul istoric se dizolvti treptat-intr-un tirnp legen-
dar, nedivi zat in ani $i zile, protagoni;tii din postumele
J".i." (Miratloniz, Gemettii ;i iclelalte), zei satt oarncni de
rind, beneficiind cie un miraj al clcplrtarii' Poetul cu lec-
lrrri intinse nn e obsedat de o exacti imaqo retum, ci deuna
nosibilti. acceptal-rila etic. O fantezie stilizatoare opereazl
i* mari entiteli, preferind amlnunt*lui fastidios linia simpll'
citeva dominante amplificate simfonic, citeva categorii p.ure'
- un ccn flcind si ac{ioneze registrul idilic sau tragicul'
Un rai al ll:rciei ;i un climat spiritual in tensiune sint la fel
cic posibilc, tle irncle dublul iegistru: elogiul ,,dacilor .gi-
gr,rrii", ,,ruitrirca vcchc". croicul irr perspectivd mitologicS'
iin
",,.
cle erxallare tlar' ;i prczenla unui fior traeic' Sado-
veanu, aseminltor ca vizfune, se declar[ ,,onorat dc a 'fi
coboritor clin bI;tina;ii care erau s'b obl5duirea vestituhri
llurel-,ista".-
La Roma, la Napoli ;i in all.e p5rli ale Italiei, zeci de
sculpturi reprezintl daci. Nimeni nu pune sI taic in mar-
murl porLreiul adversarului invins, daci accsta a fost in-
signifiant. Altminteri, Cezar n-ar fi scris nici el despre gdi'
"u'r"
nu fost niEte daci ai occidentului. Literatori 9i istorici
francezi mai vechi fuseserl celtamani. Ca mod de contra-
balansare a contestatarilor rdsslerieni, ausbrieci, Eminescu
opunea mitul dacic, insistind pe vechimea mo;tcnirii Pre-
.o-u.r". Unii au vorbit de exagerlri in noua direcfie, de o
cSclere in thracomanie. ce au-devenit formelc arhetipale
dace ? Prin romanizare intensS, fondul psihologic thraco-
dacic n-a displrut fdri urme, insl elementul latin, mai so-
lid, reprezentlnd o civilizalie avansatl, a imprimat.Popll3-
liei combinate, preromine, un aer specific' Vechilor tr5-
ieturi umane, piecum nevoia de libertate 9i eroismul, li
2
- Personalitatea literaturii romSnc 77

8. P er sonalit al. e a lit e r atur ii r o mdn e
s-au aliat caracteristici suflele;ti noi, inh.e care claritatea
gindirii ;i simful propor{iilor.
I)e la letragerea romanilor (27it) pinl la intemeier.ea
nnei JIri rorninc;ti ,,supt un domn al clrui nurne - domi-
nus - inseamnl irnpirat", s-all rnenlinut (precizcazir N.
Iorga) contaclc cu a;ezirile romanicc din insulele Adria-
ticei, de pe coasta raqusarrl ;i de aiurca.'I'oate formau
impreunir cu ,,populalia dunlrcnnir ;i carpalinii o singur'I
Iume romanici" 1ro;. Contacte ca Acesica, cu rornanitiLca
apuseani, erau o necesitate, rispunzind inrudir.ii cu ceielalte
neamuri ale Romanici. Idcca de !rcretlilas tomane, tratlucind
congtiinla descendcn[r:i iatine, o dezvolta dupl Urcche, alt
ctonicar. .,Cine au fo-sl. la ltalia, si vadl pre italicni, sl
ia aminte, rm-i va irebui mai rnare dovacl1", prir-incl silni-
lit.udinile noastre tcrnperarnentale (,,firca'') Si elice (.,obi-
ceiuri") cu pcninsulaiii. Indilerent clc provincic, aclaugl
Jfiron Costin, ,,numile ccl dircpt de molie icste rrrmdir.,, 1ir;
areument decisir., ult.c'rior inlrat in conltiinIa pulilicir.
int,r-ri clelinitie concisir. (larnus considet'a t'ri is.r-oria
esle un rezurnat. al loptelor': .,le siqne des fait:; e.n bref',. pe
o mare in t indere, istoria noaslrir stir sLrb semnul t':nsiunii
<h'amaticc. Iiapta, crca!ia, s-au lovit de obst.acolc itnensc,,
intrc carc invaziile popoarclor rnicratoarr-: riin riisririt i;i lunga
dominaile oLotnanii. Aminarca, rrluat'ca, [clnpor.izarea siiitir
au marcat, incvitabil. iilrratura. Nrr posrclarn in secohil al
gaisorczecele:r o lirnbri iitclltrir, elam l.l i:uoutt:Ie ri. Secolul
urmiitor, care puLea ii unril rie llcr.ralLelc tardivl, ii apirea
iui CosLin in tonuli sumbre,.,cor-ir;it de in;rli qrcutirii,.,
de vlemi,,cumpliLc". S,-.ntirneni.ul costilian :ll r:ur:rpft1rr1ui,
conLemplal. la distanfii, reprezintl, ripioape simbolic pentru
epoca respectii'I, o for':ni a conSl,iint,r-:i tr.:tgicr', in neputinfii
de a sfr'ir-irna lirnitcle. Ilrintr-o meditaiie ca Yialu lurnii.
se adrcseazi conLemporanilcir un cerebral, poate cca mai
prof'undr'r con;tiinfi a veacului siu pc plmint rominesc.
In literaLuri, in clomcniile gindirii, l.ranta s-a afirmat
de timpr.rriu. A explica fenomcnul nurnai prin unitabea
limbii ar fi insuficicnt, tol,u9i aportul :rcestei unitir!i esl_e
imens. I)rintr-o astfel de coeziune (t'emarci irnpreunir cu
altii 1.. Siebure), francezii ,,au clevansat alte popoare cu citeva
sccole" (.Dieu ast-il f runqais ?, p. 192). Iralir clc alle litera-
iB
turi, noi am avut, pe un teritoriu mult titnp fragmentat
istorice;te (cu regimuri in conflict), privilegiul unei limbi
solidare, instrumenl de origine romanici, provenind din
ramura orientall a latinei. ,,intreaga temelie a vorbirii",
nota sagace Miron Costin, ,,se line pe limba latin5, ;i o parte
elin curiinte stau neschimbate nici mlcar cu o liter5" (12).
Studii statistice rccentc probeaz[, intr-un diclionar de ,,frec-
r,err-tii" al limbii rotnAne vechi ( cu trimiLeri la Codicele uoro'
nel.ean, la Coresi gi Varlaam), cI aproape noudzeci la sutl
din vocabular aparline fondului romanic. Aceeaqi frccuenld
se men!ine in polziile antutne elninesciene ;i in Ballag,ll (*)-
I)cs;i fondului I'undarnertal i s-au adlugat, ca in alte lirnbi,
clernente strline, in special vechi slavc' explicabile prin
r:ontactelc tle ordin politic gi religios, vocabularul, sintaxa
sint eviclenL rornanice. Surprinz[tor de cxact s-a plstrat
rlin latina populari structtlra unor descintece, ca in acesl
rlocrrrncnI arhaic :
,. I'ttslorts lt inDenet'tl 11!,
Srrrr rrrrrribrts (ollio(tutil,
Si ttt l' tttrt t'o:t rt tt ttl,
Sittr rlrttlilttts t'ontrtltrttttl ."
P e r sonalit at e a lit er atur ii r omAne
,,Oiob5naqii te allari,
!-drii miini te Prinseri,
Fdri loc te {riPseri,
Frilri guli te mincali" (ra).
l)csllro ritrnurilc ullor cintece de copii se crede cir derivl
tlin ace.lea ale pocziei saturniene. Nu este exclus, considera
L. GAldi, ca octosilabtil romanesc si derive din cel popular
latin (r5).
Ultcrior unirii Principatelor (1859) 9i constituirii sta-
lului romAn rnodern, miti rnult incir dupl intrcgirea statului
nafional in 1918, fenomenul reromanizdrii limbii - culn i
s-a zis de cltre Sextil Pugcariu, Al. Rosetti ;i allii - lua
aspecLul unei utilc lest.allriiri. Paralel cu .lransformirilc de
ordin politic, social, sau de alb gen, lexicul asimileazi rapid
numerbase elementc neologistice, in special franceze, a clror-
plLrundere masivi sc explicS, pe de o parte' prin afinitlli
iingvistice, pc de alta prin l5rgirea ariei de culturl. Apro-
ximativ o treime din vocabularul curent al presei este,
astizi, de provenien!5 neologisticS. Termeni legali de reali-
tIli economice de pe la o mie opt sute (ca sI nu citim secole
mai vechi) au intrat in categolia arhaismelor.
19

9. P er s ornlit at e a lit er atur ii r omdn e
2
Culturi folclorief ;i rcla(ii europene. - Clutind
munlii pentru a rezista in fala dificultalilor, inaintagii se plasau
pe o pozifie defensivl. N-a fost pur ;i simplu o ,,retragere
din istorie" (potrivit formuldrii lui Lucian Blaga), ci o mo-
dalitate practicd de a conserva fiinla nalionali. Condifiile
pentru o literaturl culti lipsind, s-a dezvoltat lent, organic
insi, una din cele mai compacte crealii folclorice, incit
se poate spune cI aceasta a reprezentat mult timp congti-
inla de sine a poporului romAn. Pind la Alecsandri ;i Erni-
nescu, chiar dupi ei, nota Ion Pillat, poezia popularl a
delinut fa!5 de crealia cultl ,,acela;i rol pe care il au, in
alte literaturi mai vechi, perioadele lor clasice" (16). Pe cind
alte litcraturi au beneficiat de modelele clasicismului ;i
Renagterii, literatura romAnd, fIrI sI fi rimas strlini de
impulsurile de la Atena, Bizanf ;i Roma, s-a instalat pe
fundamentul generos al folclorului, crescind prioritar din
propria ei substanfi. Situindu-se pe temeliile unui clasicism
folcloric, acesta a constituit mai mult decit o preparalie:
o sursl ;i un model. Cele citcva zeci dc lesende consemnate
de Ion Neculce inainte d,e 1745 (O sumti de cuuinte), pre-
cedl cu doud decenii culcgerea englezului Thomas Perc.v,
cu mai mult, incd primele coleclii germane provenind cle la
Herder, de la Arnim, I3rentano gi ceilalfi. in esenll, folclo.
rul a generat la romani un stil cu un pronunlat caracter
cle clasicitate, vcrificindu-se asl.fel opinia lui Lessing (din
Laocoon) ci popoarcle, in fazele culturii tincre, urmeazl
spontan principiiie frumosului clasic.
Marile opere ale clasicismului grcco-labin, cunoscute de
cirturarii romAni relativ tirziu, in secolul al gaptesprezece-
lea, rt-au dus ia conturaroa unui curent ; au format insl un
suport pentru afirmarea tendinfelor umaniste proprii, ceea
ce e un cigti5;- important. in colegiile poloneze, molclovenii
Gligore Ureche, Miron Costin ;i alfii dobindiser[ o instruc-
tiune din cele mai temeinice. trapt notabil, respectivele co-
legii lineau legituri cu migcarea culturall apusean[. Un
muntcan, Constantin Cantacuzino, unchi al lui Constantin
BrAncoveanu, studiase la vechea universitate din Padova
in a cdrei AuIa Magna i se plstreazd portretul, in gmpul
2o
P e r s'on(tlit at e a Lit er aturii r om 6.n e
strlinilor ilu;tri. Tofi cei numili, cu o solidl congtiinld a
romanit5lii noastre, utilizeaz/a in scrierile lor istor-ice mdr-
t.urii din comentatori latini, iar ca oameni de culturi se in-
tereseazl de filozofia gi literatura anticilor. Contemporan
cu Pascal gi Racine, reflexivul Costin se referi la istor.ici de
mlrimea lui Dion Cassius, Eutropius, Quintus Curtius, dar
gi la Homer, la Esop, la instructivele Viefi paralele ale lui
Plutarh, la Virsiliu, Horaliu, la alte nume cu rezonanfd.
ll impresionase Ovidiu, din ale clrui Ponlice a tradus frin-
luri. Cultura italianl, pe temelii clasice,
- zice entuziast
cronicarul - e ,,cnibul a toati discllia qi invS![tura, cum
cra intr-o vreme la greci in Athina, acum Padova ...3' (1?).
,l)osoftei versifica psalmi in stil popular. Costin, sedus de ril-
n?o.r, urmeazl modele clasice. Ce este existenla ?-se intreabd
cl in Viala lumii, meditalie filozoficl succintl (132 versuri)
pt: tcrna efemeritSlii generalc. Daci astrele inse;i sint su-
pusc, incxorabil, dispariliei, - omul (,,spumI plutitoare") e
o ,,;'rr"rreLe", jucarie a destinuiui. ,,Unde-s cei din lumei Mari
itnpirra[i gi vestifi ? - iatl o interogalie retoricl, pus[ de
rrnii in lrnaloeic cu memorabilul vers al lui Villon din
lltrlltrtlt r/r,s /)rurrls du Icntps.iadis (.,Nlais oir sont les neiges
rl'lrrl:rrr'/"). Nlolivrrl r', in rr:alitate. biblic, colorat, in rest,
<:tt clcrn<'nlc tlin lilozol'ia celol vcchi ;i din cca 2 pr,'ului-
rnr:rlirr, :lsocialia sueclind clcstinul traeic :
,,Fum Ei umbri slnt toate, visuri qi pirrere.
(ie nu petrece lumea, Ei-n ce nu-i cidere ?,,
Concomitcnt cu Nicolae Nfilescu, intrucitva aventurier,
autor al unui tratat in latine;te pentiu janseni;t.ii dc la
Pr-rrt-Iloyal qi al unui Jurnal de cdldlorie tn Clina, (in ru-
se;te), slolnicul Constantin Ciantacuzino (nlscut pe la 1640
aproxintativ) apare ca om de cabinct, de cea mai temeinicd
crudilie. La rnlnistirea Nlirrgineni, ctitorie a lui Canta-
cuzino, stolnicul adaugl bibliotccii ino;tenite clrti qi manu-
sclise rare, in elind:. latiuir, scricri in francezii si italiani.
I)in modul cum era alcltuiti biblioteca, se pot aprecia inter-
ferenlele dintre umanismul latin, prin intermediul Romei, qi
cel bizantin, difuzat prin gcolile inalte de Ia. ConsLantinopole,
cu unele ramificalii in a;ezlminte de la Rucure;ti si Iagi.
Intelectual fin, cu relalii peste hotrrre, istoriograful rnnntean
c un umanist de suprafald europeani, carc aprofundase
21

10. P er so nalitate a I it e r atur it r omAn e
epopeile htrmericc, Pltilosophia lruIut{tlis a ltti Aristotel, dia-
logurile lui Ltrkian, Xloraliu lui Plutarh. Ii erau familiare
disculsurile ;i epistolele lui Cicero, istot'iile lui Tit-I-iviu,
discursurile ;i epistolele lui Virgiliu, odele lui IIoraliu, .4e-
tumorfozele lui Ovidiu, scrierile lui Marfial ;i Terenliu. Cer-
cetase pe lingit acestea. I'e uile tlegl'imperadori et pontifici
rontuni cle Petrarca, adaQiilt' ltri Erasnr, De inquirenda ue-
ritate a lui 1'Ialebranche. ,Il Prinr,ipe dc Xlachiavelli. scriso-
lile lui Ilrancesco Loredano gi altele (t'). C. strilucita per-
sonalitate a lui Dimitrie Cantemir' (nume ligurind printre
celebritirfile menf ionate pe falacla bibliotecii Sainte-Genevidve
din Paris), umanismul rominesc atingoa in ltrimele decelrii
ale veacului al optsprezecelea o culme clin cele mai inalte.
Prin neostenitul principe citrturar, cultula feudalir romineas,
cir pitrunde in circuitril valorilor eurolrcne, opera lui
Cantcmir aspirind ciltre o cuprindere mult.ilatelall a isto-
riei, filozofiei ;i literaturii. Studiile indclungate la Academia
ereceascl de la Constantinopolc (,,filial5 -spiritualir a univer-
sita!ii din Padova" (re), cunoasterea litcr:rt.rtrii grcco-latine
$i a filozofiei ncoaristotelicc, ltrolunda inlortrtare in orien-
t.alisticir (arabit, tttrcl, pcrsan[), contactele cu realitS[ile
occidcntale gi nrsegti, demonstreazI un orizont intelectual
unic, aproape neverosimil, in epocir. Pe plan Iitcrar, in-
tereseaz1 Istoria ieroglificd, operi de anticipa!ie romanescl
;i pamflet politic in limba romani. redactat la Constanti-
nopole. Pcrsonaje trar-estite in patrupcde qi pirslri. alte
aparilii fabuloase, fac din Istoria ieroqlificii o colec!ic de
maschere, ca mai vechiul Roman du Renard.
Rela{iile cu umanisrnul european, mai consislente in
secolul al optsprezecelea, se reflectl pe de altii parte in
diverse tilmiciri de aspect filozofic-moral (din grecegte ;i
latine;te) ;i in circula!ia tot mai intensir a aga-numitelor
cIr[i popnlare de tipul Esopiei ;i Erotocritttlrti, pdtrunse
la noi prin filieri apusean[ (dupi ce oblinuserl acolo de
mult o audienll largl), dar ;i prin filieri slav5. Lucru ctrnos-
cnt, in a doua jumltate a secolului al optsprezecelea pro-
fesorii greci de la ;colile noastre, militanfi pentru elibcrarea
patriei lor, sint receplivi la idcile inaintate ale literaturii
francezc. Dind traducet'i in grece;te din ..toati marea li-
lcraturi a secolultti", ei ofcreau amatorilor, romAni ai vremii,
din clasa boiereascii, acces cltre operclc lui ,,Voltaire, Rotts-
22
P e r sornlit at e a lit er aturii r omA.ne
seau ;i Marmontel, ale lui }lontesquieu, l'Iably, ale aba-
telui Barthdlerny ;i ale lui Rollin, ale lui Condillac ;i Des-
tutt de Tracy (20). Ulterior, comerlul cu cartea, prin in-
Lermediul libralilor apuseni, ;i difuzarea unor publica{ii
periodicc denotir cd anumifi ciirturari din lirile romAne
erau dcstul de repede in posesia volumcior tiplrite la Paris,
Viena, rmsterdam, Londra. Transilvania ncliberl nu face
exceplie. Cind invl[afii lficu, $incai ;i ]Iaior, ,,cavalcri ai
idealului nafional", - cum i-a definiL N. Iorga - descoperd,
prin tni.jlocirea biblioLecilor de la Rorna sau dc aiurca, valo-
rile culturii unirrersale, rolul lor a fost acela de pedaoogi
1i milil-anti. Cultura dcvinc un mod al redegteptirii poli-
Iicc. Literatura transih'Ineanl de Ia sfirgitul secoiului al
opl,sprezccelca ;i inceputul sccolului al noulsprezecclea sti,
plin urmare, sub scmnul ilurninisrnului, avincl un acccll-
[.rrat caractcr instrucliv. $coala latinistii n-a dat expresie
nutnai prcocupiirilor erudite, de naLuri istoricir, filologicir;
ru stimnlat sistcmatic, totodaLir, con;tiinIele. in tllmacirile
:ri rrdapt.irrilc din poemelc virqiliene sau din Metamarfozele
lrri Ovitlirr, riatorite lui Vasile Aaron gi Ioan Barac, nn
:.r':r;rruri lrrl.rrlrrl. '!'i tlruticultt lui Budai-Dcieanu aratii insii
o rrsirrrilrrrt,lcrrrcirrir:i u t'ytoltcii latine ;i a cclei nrai noi,
ilrrlicnc. intinsrrl p,,crn cr',ii-riornic, detaliuclu-se dc modele,
punc in I'alomlc <l con;t.iiir!ir originalir.
.)
rl
intre clasiei:m si romantisrn. -Clasicismul, in li le-
raLulilc vcst-curopenc, in plimul rind in cca lraucczir. a I'osl
cxpresia unui praTrarlr. Coclificat, rlcvenit &proape un lniL. urna-
nismr-rl greco-latin, reactualizat intii in cindirca Rena:;tcrii,
opLrnea spiritualitir fii curcnte :: l r uclttri -tnorlel, c u funclie exenr-
plificatoare, forrnalizanti. Un lel de autoritate institufionalir
ac!ioneazir doematic, ordonator', impotriva tendinlelor de
erliberare individuall. inscrierea in tipare seamini, pini la
run punct, cu dictatula unui destin intratabil, emanind dintr-
un timp al perfccliunii, inchis in sine. tirnp pe care l-ar
fi rcprezentab deslvir;it;i exciusir- arta clasicl. S-a dovedit,
din unghiuri diverse, cI la Racine, de piidd, existl subtex-
l.ual un fluid romantic, deci un mod al tensiunii personale,
23

11. P er sonoI itat e a lit e ratur ii r om&.ne
intercalat acolo undc allii, beatilicind modelele vechi, pro-
puneau deta;area, antiiirismul. 'frebuja un Prometeu mo-
dern, un iconoclast, cale, insuroent sublim, sI delimiteze
orizonturile. Lec{ia clasicilor antichit5lii, sub raportul re-
prezentirrii convergenle, trebuia stintati global, oarecum
didactic, in spiritul prelulrii unor principii solide ; pe de
alt[ parte, eliberarea de canoane, paralel cu tendin[ele anti-
feudale in ideologie, devenea o condilie a spiri'rului modern,
dinamic, independent. Voltaire, care-gi pune amprenta pe
un intreg secol, n-a avut suficient curaj, de aceca veacul
al optsprezecelea (,,1e siicle de Vollaire", secolul ,,luminilor")
e incl dominat de mitologie qi insegi piesele frondeurului,
personalitate europeanl , acuzl. impresia de epigonism. Pre-
romanticii (pini la ivirea lui Lamartine), apoi revolulia ro-
rnantici insemnau. aparent. o unlilezd; aparent, fiindcd
in fond romanticii plstreazl din clasicism cultui dic!iunii
desivir;itc qi claritalea expresiei, ei detaEindu-se prin subi-
ecle, prin solulii estetice, nu;i prin disciplina interioarl
a frazei.
I-iteratulii romirne de la incerputul secolului trccuL i se
descoperi elemente clasiciste mai mult de aspect didactic'
nu ca efect al unei con;tiinle clasice. Se observ5, de fapt, un
fenornen de bipolaritate, de balansare intre ciasicism 9i
lomantism, flrit ca preferinlele si se afirme trangant, incit
tranzifia de la o categorie la alta nu snrprinde. N[ai mult
chiar, se constati cI fondul liric (fundamental in folclor)
tinde, in general, in literatura romini, la o acomodare cu
normele raliunii, de unde armonizarea impulsurilor, potri-
vit fluxului gi refluxului vielii, intr-o sintezi largi. ,,Ra-
fionalizarea" lirismuiui intr-o perspectiv[ clasici supl5, ne-
canonici, fiind caracteristicl nu numai secolului trecut,
ci $i valorilor majore ale secolului nostru, fenomenul con-
stituie, flrl indoial[, una din particularitS!ile literaturii
romAne, configurindu-i originalitatea. Trebuie sI se vadd
in aceasta, totodatS, un mod al umanismului romAnesc.
Un ironist precum Caragiale, lucid in reacfii' se autodefi-
neqte intre amici, ca ,,sentimental". Pentru mai multl efi-
cienlii umani in dramaturgie, un admirator al lui Caragiale,
Mihail Sebastian, credea potrivit sd valorifice scenic lirismul,
elanul simpatetic, insolitor al gindirii : ,,E nevoie sI spun
(zicc I{ihail Sebastian) cI gindirea,meditalia nu formeazl -
24
P e r sonalit at; e Q I.Lt cr atur ii r omdn e
a$a cum cred unii <'speciali;ti D - un- simplu lest nefericit
ai teatrului, 9i cI, dimpotrivir, teatrul nu va p-utea fi sal-
rrat ca artl clecit. tot prin poezie ;i eindire ?" 1zt;.
Un mod elocvcriL al fenomenului lomAnesc de Iecttpt'-
t'ere culturald (cle ,,sincronizarc" at' fi spr'rs Lov.in-escu) a
fost. inLercsul pentru epopee, '!'iqaniada lui Budai-Deleanu
lpilma variantl incheiatl la 1S00) fiind expresia ideilor
iiuministe i' o'cline social-islorici, a no'melor clasicc in
orcline csteticii. Corlstmclie savantl, irigmentati satiric cu
.,faptc eroicegti", intr-o reprczentarc "ce
sc cheaml epice:r-
icI1,, indlrltirl faptr:lor se st.rctureazi tit.t sens critic con-
Icmporan, eposul tlevenincl, irl subtert, parabolii' I]9-tttt
,,nn,li1ii, ct'l' pu!irl, au tleterminai. pr.opensiunea. .
vechilor
pocl.i sprc cpo.s t exetnplele epopcii clasictl greco-latinc' plus
i,,,"1.,,, irlt, r'lloptii llLrdale, 9i anumi{c implisrili _autohtorle
r,t,ni'cl tlir l:.lilor, accstea din u'mir. cu o spccialil vibralitl
trlcct.ir,ir, nuirincl nevoia dc ertlaordinar. Ilornantisrnul, pe
rlr.r altir parte, inculca sciiil-olilor din prirla iumltatc a
-se-
r.olrrlrri Lrecui, lln acr rncsianic. l)rin intermediul folclolului,
rrrli ;ir.ecis pt'in intcrrncdiul halariei, scriii.olii erau teut.a{i,
.(,,,r,-',,,t*t, dc rcprezcn tirri cpicc. ilaladtle liind Ia noi uu
cchivali:nt a ceea ce Vossit:r irr(elcplca pl'in tomcrlces' "genul
liLcral cel rnai r"ra!ional ;i originat"' al "cpanioiilol
(:z)' 1'eza
cclcbrir a lui li. A. tolf desprc c.onsLibiiirca trnei mari pocme
t'pice prin amalqamarea llnor fragmenLe compuse tle att-
1<rri :riionimi (Pioletomana ud Iiornt:Lttnt' 1795), a icst .cu
Iirnpul rt pu,Jilitit. in ce ne privclLt: insir, balada ist'oricii
^
p','rpnroi ctr sigur'nfil o sta'e 4e spirii, itri' folclo.tl, ptts
in' orioare de rornrntici, pe 1-rlii' ctlrtllleail. rirspunclea a'spi-
rtr{it:i citre ntotutrntrtlul. EsaLiulcrt eloicu}ui nrt c. culn !l-ar
"...1.,
o particulariialc a vr:ernii iui Flomcr : paralcl cl n:r-
vgia de iuciclitat,:, existi 1ii*'*tane't '
t:onlinul nevoie cle
rnil. l)sihoiogic, in secoltti Cl nouirsplczecclt:a (al unirii Prin-
cipal.elor 1i al creiri.ii statului rotnan motlc|n. istoria sc cu-
"..n.,u
reacLualizati rlin pcrspcctivir crcici. licla!'iiic ciinl'rc
nalional ;i universal lrrari 4imcnsin*i
'oi,
i.cil- in conc:cpl,'ia
lui Kogalniceanu (la 18a3). Succava si Tirgovi;tr''a repre-
zentau ,,mai mult tlccit Spar-l.a ;i itena". l'ui rlexandlu
al Nfacedonici, lui Flanibal qi Cezar", ..croii ]urnei", li sc pre-
feli domnitori rornAni, ,,croii patriei", ca|e. inspirincl ideea
25

12. P e r sott alitate u lit e r atur ii r omdn e
de dcrnnitatc, punea. in mi;car.e ethos*l colectiv. in afarl
d.e Anetolid,j (,,o ch.eia proqraml, preciza Heliade, era
trasir incit din 1836"), epopee romantiCi, ameslec de umani_
tarism ilurninist ;i de ecouri biblice, de notat o 1,raiunida
;i <t LIihaitlu, nici una incheiatl. De relinut ,,invoca!ia,.
din introducerea Ia l4ihaida, in care, ,,vrind a nu iesi din
costumele consacrate epopeei prin I-Iomer, virgiliu, Tasso
si altii". Ileliade respcctl ,,aceeagi cale a inceiutuiui.,, in
rest insi ai'dindu-se la ,n NIihai i' viziune. rornantici,.
barbat ,,sublirn", ,,zeul nostru,,, ,,cu gladiul in min5,, ..-
Negrnzzi n_-a_fost poet, dar proiectata luf epopee, $tefaniada,
din care dldea un fragment in 1g37. meriin o'mlnliune,
ca sii o altd Traiartida, a lui tsolintineanu, ca ;i legendele
lrri Alecsandri (I)umbraua Ro;ie, Dan. cdpitan di' plai),
toale inscriindu-se intr-un caliitol semnificaiiv
Plccum la clasicizanfii apuseni. se vorbea ;i la noi de
rnodelc eterne, de o literatui.I in spiritul arleudrului, t,chi_
libratl,. sugerind (cum propune traisilvlneanul Barac) ,,o
proporlie harmonicri a tuturor ptirlilor,,, crea!.ie angajatl'eiic
;i social, in vederea rotunjirii unui suflet.- TragJdia elinI,
oda. sau elegia, indiferent de een, au ca notii cimuni ref_
lectiu, transforrnind sisbernatii' realitilile extcrne in rerili-
t(rti irtterioare, incit o piesi de Eschvl e de fapt o meditalie"
Dialogrrl nu vizeazir diramica viz'alr, ci incltir la gindire,
pune problemc. Ce imprejurlri vor Ii determina[, iiupl o
preparalie obscur[, aptitudinea spre ralionalitatc, intr_o
culturl precum cea a Fleladei, in
-carc
desLinul reprczenta
aprioric ideea de absurd? 'l'cndinfe spre generalizire, mai
exact spre o ilustrure aleqoricri a ceea ce iaracterizeazi in
uniuersulitate genul uman. sint vizibile Si in formele primare
aler c.li'rilor', i". etnologii a. demonstrat fenomenul in
ze'ci tle collut'i ale irimii. Nrr s-ar erplica altfel, decit prin
existe'!a .'ui clasicism al popoareloi. (fire;t.o clasicism' ca
mentalitate arnorfl), nici r-echimea fabulelor ;i ,,pilclelor
filosofice;ti", nici difuziunea lor exceplionall,
'nici^
persis-
tenla.lor in tirnp. in fondul arhaic thiaco-dacic, bazat pe
expe'i.n[c cornLlnc spafi'l'i european s'd-estic, treb'ie ct-
tttaL 1i sent.irnentul cosmic din Iliolila, ;i aspiralia spre
d_esir jlsile pt'itt .iertfii diln parubola rniticd a
-
,,ml;terului
lIanolt"'. ln accsl cadnr s-a prcuiltit, ..in mii ii mii de s5p-
26
I'"rsrn"Litat"" liJ",
liimini", dupi amestecul singelui dac cu cel roman, ceea
ce in spiritualitatea romAneascl e clasic sau lomcnlic' Ar
fi simplist, ca in sensibilitatea literaturii romAne de pe la
t78O pina pe la 1840 pentru valorile clasice (antice)^ ;i neo-
clasice, sd ie vadl, curn s-a tot repetat, numai un fenomen
dc mimetism. Prin contacte de ordin intelectual cu acele
aalori (de care clupl cidcrea irnperiului roman din r5s5rit,
obstacole istorice ne separaseri), scriitorii, in majoritate
mode;ti, au at'ut insl revelalia leglturilor (intrerupte)-cu
propriul nostru trecut. Alecsandri, din dramele istorice, I)a-
"ifn,
Sadoveanu din Fralii Jderi, flri si fie clasicizanli,
ilustreazl ceca ce vrem s5 spunem: cd esen{a clasicismului
ruostru nu trece obligatoriu prin llotner 9i Virgiliu'
l'ie ;i la un examen sumar al i;uoarelor, descoperim cI
llomer, Hesiod, Euripide, clasicii latini, poezia neogreaci,
Nlt'lastasio, arcadienii, al!i clasicizan!i italieni, coexistI in
conltiinla premodernilor rornAni cu Voltaire' dar si cu mi-
,,,,rii D"lil", crt }farmontel, Colardeau, lladamc Dorat, cu
ccilllIi, promotori ai 1-'oezici galanLe' Ei pol li citali, intr-ul
,,r,,,1 i,,,i lrltrrl, in lcgirt*rir c. Vicireltii, cu Conachi, cu mul-
lil:rlt'r'.111 rs:rt'lri, il.t' sirlt rce;1.ia creutori ? Clltura lat'in5,
;llorrtor':tti irr t'lrtltttl ,.St:olii ltrdt:lcne" (cu efecte discutabile
i. ortlinc lirtg'islit:'), ttrai ti'zitr lr':rdncerile elin drarna-
t'rgia secolelli. itl ;alltesltr.ezecclc. san al clptsprezccelea,
in atenlia organizatorilor
-cle
spectacole de amatori la Ia;i
(1816) ;i lSucuregti (1819), n-an lttat contuntl unui curent
dis tinct.
in rnisura in cattl scriitclri astlzi uitali s-au conformat
limbajului rnitologizant, convenlional, r-oindu-se,,clasici",
rezultatele s-au dovedit submediocre, compalabile cu acelea,
ulterioare, ale ucademi.smrrlui in artele plastice' Iritat de
atita rnitologie inutili. Kogirlniceanu (care nu e un anti-
clasic !) contesta violent, fmprcunl cu allii, avalan;a de
,,compirneri" imitate, artificialiti!ile in care .,la fie;te care
ii"a '1...;
nu glse;li clecil muze ;i iar tnuze; cind Mals,
cind Ares, Alieron, Dafnis, Tirsis, ;i tofi zeii din Olimp
;i Tartar ..."(").
Din fiqele de ,,influen!e", depistate la un literator sau
altul, nu iez'lti concluzia unor disocieri totale, ca in lite-
ratura francezl, unde comeille e clasic iar Lamar-tine roman-
tic. Cine face apel la rniglloasele studii arnple (utile, incon-
27

13. Per ::o r ial.itatea lit eral urii ront,intz P er stt nalit ate (L lit er (Lt t ir ii r omAile
ple-estind Unirca. All-fcl spus, curentltl ,,duhului national,
toati mi;carea de rena;tere, elanul civic revoli-t!ionar din
epoca, expresic a dezvoltiirii unor lorle! interne antifeudale,
dar gi a unei conjllncttlri mai largi, in cadru curopean, -
toate acestea au, intr-rtn fel sau altul, amprente romanticc.
i odelele exterioare de tip deprcsiv, elegiac ;i solitar, nefiincl
adecvate cLic mornentului, care cerea dimpotrivi energie,
romanticii rornani srtbordoneazl sugcstiile clin afarii unor
modele interne, poate nu indeaiuns de cristalizate, cliscer-
nabilc totu;i, iir crealii orale. flolnantisrnul tominesc nu
c unul de aspcct tlactrinar, dupil cum nici clasicismul nu
reprezenta la noi triumful vrennei orientitri teoretice solide.
C[ ;i intr-un caz ;i in altul s-au inregistrat dezbateri, cI
partizanii lor s-au angajat in polemici, acestea sint lucruri
gtiutc, 1i in mlsura in care clasicismul a avut un caracter
ci trrtttr.sltrrtlirri (l-razat pe o anumiLia perntcLnenlrY spirituall),
r'o nuul l isrrr rr l lr"rs p rurclt:a ;i el unei mcntali tir!i cle epocI, in cart:
lrlol i l clast.rir all r: trislturi spiti tuale la Len te. Iliindca momen-
tul istolic Ce efervcscentl reclama afirniarea su{letului na-
!ional (in scol;uri polilico-sociale urg,:nte). limbaiul oarocurn
rruivelsal al clasicisnluiui. mr.'ik:t'a{ia accslnia c'rar-i rnai pttIin
r'liciente d,-:ciI rostirca en(](r.idd, fitrbinte, a lomanLismuiui mi-
litant, limbaj ce sr: irrtcellr nnr.:i active pcdag-ogii a na!iuuii.
Psihologia tomanlici, rcvcndica iivir, cornbiiLind tot ce ul':l
oriciert riqime, cra cxprcsia un:'i nectsitii{i, drept. clrc cla-
sicistnul .lvea s:i fie ptrs iutre parantr:zc. Nu osintli {.. ci nu-
rnri lisll irr sttsl'rcrrsit'.
Crr loatir pluraiitaf ta I'ormelor', in stnrctura romatrtis-
mului lrancez. si.riri l.ul clc o;ro:i/ic fatir dc lii;orile ciasice
c o i'rot"I conltini"l, dc undr o laturi protcstiLtl:'I, indivrtlua-
lismul i orti.taru'e. tlescliidclra clltlr oi'icr scl'ri.qriiir. lle altir
fr.cturi-j., in l'r.1;ri{ cu sprrIltii psihologic-s:oc!al rlifclit, ro-
milltrs.turil rf,:'rtil{rIi iinpi'eeirat tL: iolcloi:1i irlozoii.' irir:rt-
l!siri. 1-reirrnscuzir iLrLt' !tir:cirr:rtia {antasticulrri gl idcaiui rc-
iolrlrii'ii s:ot:i,-'iril,ii, Lpilitlrl hcidcrian iililiieniincl atii in
diiccIia sclsii;iiitiif ii ci{. li in act'ril a c]air'.rlui frrpiei (Slurrn
unr! 1)r'ii:t11 .). tr-.a romar;ticii rornani, acc'lnlclc tnt(:lbie. ntlr-
gictrl. nuan[.eL. ocultr:, sinl, nri rtinrlii lcstliuse, tlar' 1i rie-
sctnniiicativc. 'I'rt.hriir sir Irccetii inf r'-o alt,]r eta;.iir, la Ilili-
nescn,:lriic:i alrrnci cincl loinantisrntrl curol:rau i:rr dcpiqit
(un sulrrotn:rntistn). pcntltr a dcsrc,opeii o loniantit'5 de tip
testabil, pcnt.u isLoria lire.arit), consacrate clasicism*lui,
respecLir,, rornarlismului rornAncsc, are spcctacolul unui te_
ren arnbivalont, foarle alunecos, astfel ci, de pildi Asachi,
Heliadc, I(ogiilniceanu, Russo, Negruzzi, al!ii in serie, fi_
gurcazl ;i intr-o catc.qorie ;i in cealalti. .lentativele
cle
departajare, de incadrare intr-un sistern delimitat, nu pot
fi clrrse la caprt, fenomenul rle dultld solicirare observindu-se
cvasi-identic i' literaLura italia'ir sau in spanioki. Este
aproape imposibil sI nume;ti un scriito' romAri i' intregime
clasic sau f undamental rornantic, caracteristic la cei mai
mulfi fiind proccsul de cornplemcntaritate ;i sintezii. Se
'eclede aici ci nu cxistl un clasicisrir Ei un romantism : existl
(lasicisme ;i romanlisme. in funclic de fondul islor.ic si so_
cial, de spiritualitrtea specifici diverselor popoare. Nu
putcm discuta despre uu clasicism sau clc un
-rornantisrn
romancsc ca despre ni;te curentc. dar lc putern consiclera
clrept ceea cc sint : ni;tc aspecle lipolorite, rnocluri existen_
[iale intr-o rclativir i'depc'denta ideci nt:excluzincl simiii-
tudinile) tali dc rnanifcslf ile de acest sen din altc pirrfi.
Recunoscinclu-'e. a;adar, o malrice stilis'licti proprir, tr.eluie
sI vedcm in cle, inLr-o dialecticir socinl-psiholqgicl proprie
istorici- 9i spaiiului nostru, moduri alr spiritualtetii.o-a_
neqti. Nu prin ceea ce am preluat, ca oricare alb popor,
dc la clasicii lfeladci sau de l. rornantici, ne put*nr l'criiica
profilul ; ne putern insl afirma prin fondul autohton. acela
cat.e a asimilat ;i transforrnal. imprumuturilc, ficind sI
riirninem, dincolo dc evoluliile ncceiare, noi in;ine.
Ca fenornen cull.ural il eencrc, prolilai. tirziu, refri,.ctar
unui program, .,clasicismul romAnesc,, a fost dc fapt un sub_
clasirism, anaci'onic in rapor-t cu modelcle cxterioaie, pe cind
romanl.ismul iitei'ar, - sau ca rnentalitatc sociall _ s_a clez_
r-oliai mai dcgrabl"r si'c.o'ic. dacir avcm i' veclcre situatia
dc pe la 1830 pina la jumitatea veaculni. -l'entafi sii sc rea-
l"izr:zc in e;tonei. clcatorii cu velcitii[i clasice se puneau
in 1to-st.urr
-'.rnol
c:onstmctori <le piramide giandioasc, insl
l'ir.r'r dis.iltli'a d* ii11oa.e, ck unde e;ccul.incvitabil. Un
rornliltism crarc r-ist'llz_ir. pasr:i_.b sau mesianic, ili conjugl
tcrtu{iilc c* .cr-lea :rie unui rorna'ti-sm militani. Liicrir
si <.xirrlilclar'. (,pop€cn visabit de rornanLici n-a fost numai
posil;iii" dal s;-e r:i lealizat. la rnotlul sirnbolic. in constructii
2B t0

14. P er sonalil at e a lit er atur ii r omdn e
oniric, elernente ast.rologice, halucina!ii. un fallulos in cale
mitul geto-dacic se intretaie ctr mitologia germanici sau
cu ecouri din misLica indiana. Nu scriitorii pesimi;ti, larnar-
tinienii, noctrlrnii i /n Yottnq, afectind le nal du siicle,
calaclcrizeazl romantismul anterior lui 1848. Gratie unui
fenomen etic de nentLrllLtmire poiiliDit. tema ruinelor (dupir
Volncv un fel de modi), se transforma, - la Cirlova, la
Ileliade ;i ceilalli - intr-un gcn de medilafie cu funclie
oracnlarl. patrioticir. In locul stilrrlui r iueur, solit.ar, devo-
rat de traeistu. in care lrapeazii l.ortura intirnl, anxietatea,
- romantistnul preemirrescian, imbibul" de scvi popularil,
se trfirmi pe lln lundatnent social specilic, subliniat ener-
eetic, clecis si tlinamizeze. Orla pa[r'iotici. balada, legendr
istoricii, literatula cu mesaj, patosui hu.qolian conferii pcr'-
sonalitate nnei eenera{ii convinse de necesitatr:r acliurrii,
rrispunzind tnanifestului atit dc fectrnd in ulm:iri al lui
Kogirlniceann, cle la .Ilacic literurd.
De Ia sine inItrles cir un r'ornanlisln ca acesta, nntilla-
seist, neaqir ceeil ce in alte spalii sc inIclce-e prin sli e qule
alte Zeit" sarr prin ^.!e. bart uieur tenr1ts". Sub raporL cstetic,
la Alecsanclri, la llirlcescu. ln llusso ;i crr:ilalli, rotnrrnl.isnrul
rsle expresia unrii panliristn plospectiv. in cai'e celcetiito-
ml de pcste reac descifreazi, (:a inlr'-uu coll)us documcn-
tar. nrutalii tipice in structura unei epoci. irnplicit. itnaginctr
pe care cei in cauzir si-o ficcarr dcspre s:ocietatea viitoare.
Nu ne surprinde cir in plir-r romantisrn, ulrnind o clialct:ticir
a echiliblirlui, spiritul lealist i9i spune cur-intrrl : fi:ioloqiile,
schife de tip balzaciau setrrna{r) de Negruzzi. cle rlecsandli.
do Russo;i ceilal(.i, stau clovadi. Itleea d<: dubric. in cadntl
acestrri risorqintetto irnplicir un acord plenar al con;tiin(ei
clr fapta, motiv pcntru care la pa;optigti, in ansarnblu,
plofctismul, accentul, solicitir rnai mtrlt decit pcrfec!.iune:r
Ilazei. 'e huue lo intproue. llrc norld ! ... .,'l'rehrrie sir imbtr-
nit[[im lurnea", - puteau spune ei. t'ecurpind la o propo-
zifie a lui Emerson.
Conciliele, echilibru in!re art[ite:c. nil o datii.sirrlt':ri. actsIa
c lenotncnul in ansarnblu. Jntlind in stnrctura spili ittali-
tritii ronrAnesti, alian[a rlusic-rornunlic sc lcrdirnensioncazii,
rca[ilmindtr-se periodic! pe o lraieclorie unrltritoarc. I)e Ia
lliron Costin pinir la I3laga. la,,1. I'hiliJrpide;i ceilalri,
30
P er sonalitat e a lit er ai ur ii r ont d.n e
lirisrnul igi asociazii medila{ia, reflec!ia, aspirind la o cuprin-
dere a destinului uman universal. Clasicii lrancezi nu pro-
cedau altfel, luind insistent in considcralie ontul moral,
ca fiin!i eternl. Precum in literaturile neclasice, de obser-
r-aL. pe dc alti palte, in lileratura rominl, interesul penLru
naturS. interes nu atit ca plastici;i desc:ripfie, cit ca mijlot:
de sondare a unor zolle misterioase ale suiletului. ,,II n'u
u ni clttssiques, ni romanliques, Iout Ett c'esl des bi)tises l" -declara, bravind lucrurile, Nlorters, sirnbolistul der-enit clasi-
cizant. Putem vorbi - culn alrticipasern - de uu ol'izont
clasic rornAnesc de aspect larg. ctr mentalitete, rnai ral ca
limpede conceptie asuprn viefii. Nu ni s-a transmis, ca la
francezi, dupir o IuncI preuitire, un spirit clasic, inoculat
rnultiforrn. - prin iniluenle convergente -venind din arhi-
tectnrl, din alta statuari. din literaturi. Existii insl un
clersicjsrn de naturri struclurald. inlcleeeru prin aceasta
rin cchilibrr.r dat, orElanic. nu insulit prin culturi. Cine se
apropic dc Negrtrzzi iIrI preiudeci[.i. constatii, in ciuda
impr-rlsru'ilor romantice, plioritatea fondului clasic; relatind,
dc liildir. un acL sceieraL al Llpu;neauului, rnasca riarato-
lrrlrri llirstlcazir o cleta;ale clasicl; profilurile schifate in
.sclisoli. irrrlrilrrrlr'<lc ilonic. apartin, s-ar zice. unui Inora-
list clin latnilia lrri La IJlrrvile. fi,,lccsandri, ca autor de
pasteluri, c clasic llrin IcrupcrarnenL, echilibrat., surizil.or;
in momentul drattrelor: r'omanc. horatianul de la Nlircegti
i;i motiva preferinla : ,,Pc rnlsurl cc inaintez in virstl.
cit.escr mereu pc cl:rsici". Intr5. dealtrnintcri, in dialectica
gcnerali a existenfei, tenclinfa limpczirii prin sintetizarea
expcrienlelor ontoloeirre. Eminescu insn;i,,,prin eleatisrnul
lui - observa G. Ciilinescu - se orienteazi, in ultitnii
ani. spre ull velital-,il clasicis.rn, pate'tic, abstract". (21)
Priir r-apor'1at'ta efemerului la univcr',"a1, poetul ajunscsc la
relativizarea prsiri'ristnului plopriu.
Clasic parc a fi, ccl puliu la exterior'. - prin[r'-o auto-
suplaveghere devcnitir st.il - f itu Nlaiorescu. .Iuuirnigtii irr
eencre, Crcangir, Caragialr. I)uiliu Zarnfircscu, Nicu Ciane.
ceilal!i, relevir ;i e'i, la niveluri diferite, un ael de clasici-
tate, fiind capabili de a privi lucnrrile in perspectiva univer-
salrrlrri. Pe. Acropolc, I)triliu Zamfirescu are nostalgia per-
fectelor propor!ii clin arhitectura gi poezia Ileladei :
D1
.)1

15. it e t srtit tt! tt,i i 2 (L ifu !!!::J: rn, u te
,.[,tt::d-rttit sit uitt Iq linc, huttc plind dc ytfttnturi,
Oc rdsui tlin lintpul clasic, ce nti-ct fosL ultt de rlrag.
S,i rrtlrg in libcrlale lrandtfirii dc pc drunutri,
Sd nit-mbdi dt atntonio lintbii ditr atcapQg,
Volbcurn (ie cduca!.ix gustultli. Spilitul ciasic, esllcl
cult.ival, aj)alLr ici't,il in Pseutlol;inericlilio.s, capodopela Iui
Odobcscu. .l)al ia rrlfii ? ,,Nu crcci sir fi mo;Lenil" rnare
lucnr tlin lilca vleultui erou .tntic" ,.., scric alL clasicizalrt,
inai toldcouiln cu citaLrii pc l)u,4(t. Iloga;, (''ocat aici, sc
simtc, toLu;i. con[.emporiin rll lui riigilirr, - gala si vadii
griioni. nimfc, ]iamuilriacic - ptrlsifiinclu-;i voios efuzitl-
irilr: r'ornantice. tron l)illal" c plin dc ui.sriri pitlline; Vicl.ctt-
EIt.iuriu, cri clramatut'g, l;t:ndulcazit irlti'tr lnitologia iIc-
ladei ;i folcloml lornanes0 ; uolnantic la oli{int. '1. I:'hi-
lippiCo sc lniltir proqlcsiv, in luminir clasicir, reller-xiv, c.:r'e-
brillizlt, .,incnologincl" intr-uri l-laltilon silnboiic asupra des-
linului. .mllianIa tit ]a 'liibingcrl ii satisflcca lui '-i'utlor'
Yianu.,Ioat,.l incliiriilile itlhtantice..." ]iotlcltrl tttnett;ltrtlt.t'rt
carc esteticianul optcezir rriit'rior':. .,tiie scli6rtt: Slcle" (str[le-
tr,tl aimr;ttios), r,a !'i Gocilte: ,,(.iottlltc rcalizclzir iciealui:
t'stc un lLotnetid" (e:).'fcrnper.rlncntill, (i'. Cirlirllsc'.r cstc
ln:li (iegrabir o iirriividrirlit.aie rotnanticli, insit ctt foiid illo-
tcic, renasctutist, un Ic:'.niclt absorbib tlc pura irltrelil-ate
1i in acelali timp rtn molalist, dt tip clasic, r'idiclnti iinntrri
ornului s96iul. i)at' t'r.'icrinille siuI stilicicrrte.
5ir :;coa!etn citci-a coni:ltrzii. Ce coustcinIr: dc oltlin cs-
1c1ic ditclll'Q ciitr I'aptul cit litt';:atula rnodt'rnil<-rr tlin veacul
tlricitt. lipr;iiir tle o discririirr:i t:iasici, intra. dil'ect, slrb iti-
llLlrrrta Loillaniis;iltuiui cttt'cl;elu ? ilouttcLlrle cit clasiiir:tutrl
ltuii'ilrt I'i utiic ritt t'ltittilti cir tlll-tlititicfP sl)I'e ttriii-i:i:,iil, tlat
si in s,l'usttl Iit:ri coltci L:l al lno,-ielillii linlbii, al scliilurii.
L'uIini sini r-:cliifoiii toinirri 1rt'.'roi:trpeii t;,:: cttlrA co'l)ls(]lil
rrrrrrri:a s;'riiil rle r!c<t;uclrie. (illa (,iallciioil. protiN lor i'tt
c:ttlllettti"i trulLttl'il clasicil, teci'cta cl'r itir:ilt iiind"r-i'.r:llrlii-
l'orIs("'! ..ittcii t'catc ctr rtoCut-i dc ini.ag.ini'". n'"1 .al llittce l'lllr'
<iin clc .,i:iglii tlr' gromi'llu" 1/Scri.inri riLitr Sir;rforrr:rij. iie-
1,.oitri' la trn crrl,qli:s clc iirn];i clllsict', E. I.or-jncsctt. loltt'tc
tir-uir'. so crot-Lr-rnsest tit..rrislt:tti:r ililr'iornilii"r ll rloi n clil-
s,iirisrnultti" 128). licl,ilibi'ul judccafii, ci-iiicul ii va ti:iliirli
cq
P er sonalit ct e a IiI er at'ur ii r omAne
(ne-o spune intr-o pateticir paginl din ,J/enrol'ii) ,, rasei"
Iui de lnoldoveni, cn propensiune sple rneditafie. Impotriva
obscuritifii, el placticir expresia ,,pur latini", ,,liniari, gco-
rnctricil, arhitecturalii, evitind rcpelirea, linia frintS" (27).
iligorii clasice in compozifie, cu strignicie pizitir de vechea
retoricei, i se plefelir insir, in majoritabea cazurilor, un
limbai necaligrafic, dar elocvent, lrust, incircat de viali.
'I'i:oreticiarr al autettlicitri/ii, Carnil lrctrcscu va li un anti-
clasic declalal.. Este evident insl ca lec{ia clasicilor nu
poate fi un obst.acol in afirmarea spiritului rnodern. Nc-o
leatnirrteste autonrl ColiclrcLmelor, moclelnul'pollinaire :
..Cea rnai bnnd modalitate de a li clasic;i ponderab e de a
Ii pot'trrl tirnpului siru;i de a nu sacrifica nimic din ccea
('o llr putrth ,sir nr: inr:cte anticii..."
,:.
I)eschidcro sltre unir,crsal. - S-a ob,serr-at din unghi-
rrli rlt.ost'liilc. cir st'colul al nouiisptezecelea, al alirmllii na-
{ion;rlili(ilor'. :r l'os1. lolodalii unul al deschideliior sporile
splt'rrrrivt'r'srrl. ''r'r:lrc slrr Iinlir-ir. olice cltltulii e ar,idI dc
irlci r;rru (('u un lt'r'trrcrr rrstirzi in uoqti) tle c.r'pericn!e, pe care,
lrollivil trcccsi Iirlii, le vcriIicir, le asirnilcazri oli le respingc.
l )in corrr';r/rrl llerra;tclii italicnc, protnotolii Renagterii fran-
('(,2('suu din'!'irile cle jos au e[.r'as, in plincipiu, idei. IiI-
cirrrl rrrrrroscrrtii o (ier:rnanie iniiinatir spre legendi si rneta-
lizit:i (l)c L',tller)7aqne, 1810), doamna de Sta€l favoriza
irr lilrrnIir t'cloziunca romlintislnultti, fumizindu-i tot idei'
irr ciucla cilcrrtnstanfcl<-tr istolicc nclvelse, la noi au avut
llliolilate, rrronologic, rnodelele italicne. I-a cronicati, ideea
latinir dc:rcolo t-enca. E dc plesupus, de ascmenea, ci in
ait contcxt social-istolic, iatini;lii transili ineni, cu stagii
la llorna. ai'li putut lnarca estetic (riaci ar [i avut talent
litelar') o epocri. La interscc!ia a douii secole, Budai-De-
Irirntr irrc'hcia in ilJ00 f,iqatiada, cu precizarea, strecuratl
intr-o notir (cintul III). c[ intenIionrrse,,sI aducl in limba
noastt'ir un fcliu cle ptiezit' nouii, preculn se afll la italieni
;i Ia alte nearnuri ..." Nu i-a lclst dat ex-consiliemlui ,,che-
snlo-criiesc", intelectual subIire, poliglot., si inflptuiascl
inceputul rrnci emulafii. Chiar si tiparit arnplul siu poemo-
l.- Personalitatct literaturii romine 33

16. P e r son alitat e a lit eratur ii r omdne
lion eroi-comic in tradifie clasic5, baroc pe alocurea, n-ar'
fi avut o influenfl notabili. Pe de o parte, limba nu dea-
juns de supli, pe de alta genul literar in declin, presupunind
o alti mentalitate, i-ar fi limitat oportunitatea. Modelele
italiene nu gisiserS. teren favorabil nici inainte, in epoca
lui Brincoveanu, cind eruditul Constantin Cantacuzino gi
allii erau la curent cu problemele peninsulei ; nu vor glsi
nici in secolul al noulsprezecelea, la unul dintre Vlclregti,
la Asachi sau la Heliade. Pe Alecsandri (in Buchetiera salu
in ciclul erotic venefian), pe Eminescu, de asemenea, feno-
menul italic nu-i reline decit incidental.
lntre modelele literare franceze gi cele germane, inte-
resul oscileaz[. Alecsandri, Russo, Bilcescu, alli contem-
porani, reprezintl ideea latini ; Kogilniceanu datoreaz6, ca
formafie, Ei spiritului german. La ,,Junimea", - in prima
etapi - Maiorescu, Eminescu, Slavici, allii incl polari-
zau in jurul fenomenului german, pe cind antijunimistul
Hasdeu il combdtea. Intocmai ca Hasdeu, proceda mai
tirziu Macedonski. Foarte tinirul Eminescu aplaudase, sub
inriurirea amintirilor pagoptiste ideea romanit5[ii, pentru
ca dup[ contacte cu fondul folcloric (privit ca un Volksgeist re-
velator) frecventatorul lui Kant gi Schopenhauer sd promo-
veze ideea-forfd a dacismului. Circumstanle politice-isto-
rice determinaserd in Franla, dupl 1860, un reviriment al
ideii de latinitate. Provensalul Mistral, catalanul Quintana
militau impreun[ cu allii pentru raliere, iar imnul dedicat
de Alecsandri Gintei latine (1878) era un mod al adeziunii (28).
Spre sfirgitul secolului trecut, esteticii maioresciene, fer-
tilizati de gindirea german5, ii urma interesul pentru sim-
bolism, acesta, de expresie latin[, cu prelungiri pin[ la in-
tiiul rlzboi mondial. Un filolog reputat (poet totodati),
Ovid Densusianu, va susline Ia catedri, in prelegeri reunite
apoi in volume (Sufletul latin ;i poezia noud, Dante ;i la-
tinitatea), preeminenfa modelelor latine. Contactele literare
sint, in fond, gi un mod de confruntare, de unde fluctualiile,
ciutlrile continue pentru afirmarea propriei personalitili.
Romantismul sau simbolismul rominesc, apar, in compli-
cata dialecticd a ideilor, ca nigte realitSfi specifice, nu o
dat[ contrarii fenomenelor similare din alte p5rfi. Lucian
Blaga (care destul de arbitrar, fdcea distincfie intre ,,in-
fluentele modelatoare franceze" gi ,,influenfele catalitice ger-
34
P e r sonalit at ea ltt er aturii r omAne
mane") r'epet5, oarecum, dupi primul rdzboi mondial,
cazul lui Eminescu. Marcat de cultura german[, poetul din
Lancrdm se nutre;te din filozofia contemporani idealistd
gi, in acelagi timp, sondeazl pasionat profunzimile sufle-
tului ancestral. Pentru completarea turului de orizont, si
amintim deschiderile spre alte literaturi, rusd, englezd qi
altele, din care am relinut ceea ce se preta la asimilare.
Expresionismul, de sorginte germani, inclinat spre exa-
cerbarea tragicului, n-a avut un destin deosebit. N-a fost
,,prizal". Precaritatea suprarealismului romAnesc, Ia rindul
sdu, se explici, in parte, prin neaderenfa la formule este-
tice stranii, contrarii aspiraliei spre echilibru. De unde
fenomenul de respingere.
intrebarea este, curn se manifestl, in aceste relalii,
londul propriu. Stilul fundamental al unei culturi, in ra-
port cu universalul, se materializeazd. - in crealie - intr-o
vie aspiralie spre coerenli. Tentativele preeminesciene au
constituit, toate, eforturi pregititoare. Eminescu a aqezat
tlcasupra coeficienlilor individuali de pinl la el un coefi-
cient. al nafiunii, polarizind ;i unificind. O sintezd se nagte,
potrivib rrnei excelente definilii a lui B. Ilunteanu, ,,dintr-un
lung efort al spiritului citre unitate ;i reprezinti termenul
unui lung travaliu de disociere", ducind, in esenlI, la ,,com-
binarea" elementelol afine" ('?e). Fa![ de tendinlele antino-
mice din epoce, Eminescu a infdptuit o strllucitl sintezi,
demonstrind necesitatea delimitirii fenomenului romAnesc
de modele, Ibrlileanu descoperea, incintat, ,,maximum de
lornAnism" la Creangd, care concretiza triumful unui model
interior. Trebuie sh observim ci acestui maximum i se
asociazd, desigur, alte valori. Idei exercitate sincronic, ori-
:onlal, din occident sau din risdrit, din nordul romantic
;i din plmint mediteranian, au fost absorbite fird sI alte-
reze personalitatea dominantS, cu ridlcini profunde. Un
alt mod de sintezl, pe uerticald, se face vizibil (in manierd
eminescian5), la Sadoveanu gi Blaga, preocupali de trans-
formarea in timp a spiritualitdlii daco-romane in forme
romAne;ti caracteristice. Baltagul, in traducere francezd,
ii apdrea in 1966 unui comentator (Frangois Raico) drept
o carte revelatoare : ,,sintezd reu;it5 a inspiraliei populare
35

17. [t er sonalitatea literaturii romAr.Le
;i a tehniciloL lomanului conternporan", frapind pr-in carac-
terul ,,cvasi-mitologic al [emei ;i caracteml moclern al pel'-
s0najelor...".
.1
Natura - romponenti existenliali. - Doui tendin!e
se disting in genere, in atitudinea fala de naturi, traducind
fie indiferen!5, fie participare. De la Orteqa v Gasset
(Ideas g ueencias), afl5m cir omul moder-n, tehuicizat, ajung-e
la concluzia ci el nu e o fiinlI ,,naturall" (,,trup din trupul
sfint al Naturii", curn credea Hoga;), ci o individualitate
,,istoricI", mobila. in perpetui transfclrmare. Sentimentul
unitdlii, pe care cei vechi il aveau, omului modern ii lip-
se;|.e, acesta fiind egocentric. Disocierea intre nalural;i
istoric, din demonstralia filozofului iberic, vrea sir ilustreze
distanla de la starea de antropogenezi, cind omul se con-
funda ctr natlrra, la omul civilizat, ajuns la con;tiinf a cle
sine (30). I-a multe persoanc cultir,atc:, ,,cu spirit iin, ba
chiar cu gusturi artistice foarte clezvoltate", un alt obser-
vator' (Albert Dauzat) nu glsea aproapc clcloc pasiune
penLru peisaj, de undt: ipoteza ci : ,,le sentiment. de la naturc,
hisloriquemenf, est bien post6rieur au sentirncnt artisti-
que" (3r). De ccalaltl parte sc situeazir naturigtii felvenfi.
cu motivlri de tot felul, de ordin alectiv sau ra[ional.
Spaniolii lin in onoare bravura, eroismul aliat spectacri-
losului, dor.adl prestigiul rnriltisecular aI tauromahiei, cu
ecouri iu crealic, la Goya, la Picasso ;i Garcia Lorca, pa-
siune lransmisl lui Montherlant gi I{emingrvaS . X{ull. tirnp,
francezii au cultivat intimiLatea saloanelor, mediu adecr.at
observaliei etice, dialogului subtil, galanterici. Clasicisrnului,
in literaburl, i-a lipsit sentimentul peisajului, clasicii, in
genere, aritind intercs nalurii umelrc. AnLicipind rolnan-
tismul, mesajul rousseauist ,,Ie relour i. la ncLture", r'enit
dupl o lungl usclciune. producea un fel cle revcla!ie. La
italieni (unde I.eonardo zuelivisc cel dintii, se pale. url
peisai independent), natura e fie pretert. de mcditaIie pan-
teisti, franciscanisrn. fie un mocl al euforiei rneridionale.
pretexl dc cintec solar. combustie. exaltal'e; Iirancesccr
d'Assisi. I)ascoli gi I)'Annunzio se intilnesc, in tirnp. inlr-un
36
P e r so n alit at e a lit er atur ii r om6"ne
scnsualisrn al luminii 9i culorilor. Peisajul e in special ru-
pt'st.ru, rnarea invocati in canf onete, ademenind relativ
pufin pe poefi. ,,Italia - constata, nemullumit un critic -s-a inll{.at deasupra rnzirii, trlie;te prin mare, de aceea
cirLt'e mare trebuie sir se orienteze sufletul italian" (sz;.
inainte de a relua lucrul, Stendhal ,,igi flcea mina" citind
citcva paaini din codul penal. Sadoveanu ,,i;i face ochiul"
;rlivind natura. Integrarea in marile cicluri alc acesteia se
confundl cu existenta ;i, nu o datir, cu istoria. Impozante
ccti!,i de piatra s-au ruinat, agezdri odinioarl prospere,
r':r vechea Histria, au dispirub; interesul pentru naLurii -slraIitr de rezistenfi - reprczinlir o permunenld. Er,aziunii
irrras-irrare in exot,ic, traducind ,,la nostalgie du pugs qton
itlrrore" (cum scrisese.un mare pclet), i se opr.rn anotim-
pulile, concretul montan, ,,impilalia apelor". Sintem de-
p:rrlc cle nrun{ii nclini;ti[i, cle pidurile agitate. care-i suge-
r':rtr lrri Verhaeren ,,le spusme uniuct'seI rle.s cftose.s..."
l)olnincl de la clouir simboluri propusc de un ercge t
ilrrlirrn, tentplul ;i pdrlurea (1I templo ;i Iu silua), ,,pentru a
iltrslllr l.t'nra ccntralii a literaturilor clasicc din sud gi a
cclor rornanli<:c tlin nord", 'ludor Vianu conchidea, intr-un
sttbstan(.ial studiu, cir liLeratula romAnit s-ar gIsi, sub acest
r':rpor'[., pe ,,o pozifie interrnediarl" 1:s;. Nu este posibil un
por'1rel. interior al popomlui romAn, fIrI descifrarea relafiei
crtrnplexe orn-neturii. Din pricina unei istorii tragice, pI-
rlrrlcir ;i piatra, cle;i inbr-o strinsir solidaritat.e naturalS,
nu s-lu put.ut combina, in trecut, - prin produsele lor
1tt'r'luc:rate- in mali arhitecturi monurnentale. ltiind vorba,
lrlaclar, de o larqir pl'edominar-e a lemnului, in cletrimentul
pict.rei, faptul explici, la noi, un anumiL tip de stilizare.
lllirncuqi descinde dintr'-o milenarl stirpe de cioplitori, rneg-
Icli ai lem,nului. in structura sensibilitrifii lolciorice, IJas-
rlt'rr obsen'a exact, ci formula ,,frunzd verde", definind
u n climat specilic, s-a ir-it ,.impreunir cu na!ionalitatea
rumAnI, nu la Tibru sau la Guadalquir.ir, ci la noi acasl,
pe teritoriul Daciei". Realitate arltind de ce, de la poetul
anonim Ei pini la Sadorreanu, pidurca cste, rnai mult poate
decit in oricare altl literaturi, o prezenf ii multiplir. Conlesiuni
;i scene dc sous-l.roi.s, irr variante infitrite, probeazl ci. de la
vizual ;i auditir. prividle transce.nd in invizibil, cir de Ia un
37

18. P er sonalitate a liter aturii rorndne
simbolism al energiei se trece, nu o date, la o melancolie
insinuantd, la Eminescu, pddurea fiind, succesiv, simboli-
zare a eternitllii gi spectacol sublim (viziunea din Reue-
dere), freamdt paradisiac al vielii (La mijloc de codru ...,
muzicl a timpului, cu rezonanle metafizice, cromatici in
tonuri de argint ;i deschidere spre mit. Somptuosului baroc
din saloanele europene, stofelor scumpe 9i celorlalte, li se
opune intr-o simplitate genuini (precum in Dorinla), un
cadru silvcstru tainic, generos, sacralizat prin iubire. Tran-
zilia prin intermediul visului, din real in fabulos, semnificd,
pe un plan existenlial mai amplu, o miraculoasi mutalie
din relativ qi provizoriu in timpul etern, incit pldurea re-
prezintd poarta cdtre linigtea spiritului : ,,Adormind de ar-
monia I Codrului bltut de ginduri, / Flori de tei de-asupra
noastrd i Or si cadi rinduri-rinduri ..." Lingi efigia lui
Eminescu, in momentele sale de maximl serenitate, - ca
in acest final cu lumini mozartiene - ar trebui si figureze
drept blazon, in arriire-plan, un simbol al ,,Codrului Mdriei
Sale".
Sadoveanu, de la primele poves'tiri pind la lara de din-
colo de negurd Ei Poue;tile de la Bratlu-SlrimD, totdeauna
apropiat naturii, este, in primul rind, un senzitiv, dar unul
exceptional, ridicindu-se, constant, de la perceplia exactl,
ultra fini, la o conqtiiniS a destinului. A simli se confundd
la el cu a tnlelege: ,, ... cel care vede Delta (ni se spune in
.Is/orisiri de uindtoare) inlelege singuritilile Africii, acel
care suie in Ciliman ori pe Ceahliu, a trecut in zona fdrb
de prihand a altei lumi ..." Individualitatea unui peisaj
nu prolrine, la Sadoveanu, din petele de culoare dominate
de auriul solar qi azur, nici din prospelimea olfactivd, din
exactitatea sonulilor, ci din sufletul pe care-l pune in na-
turI, flcind ca din componentele pltrunse de acest suflet
si rezulte mari polifonii. Transparenlele gi sfumalurc se
armonizeazd. Nu numai natura se integreazi poeziei, dar gi
istoria. Singuraticii din Zodia Cancerului, umblind prin
codri de o vechime imemoriald, trdiesc la modul elemen-
tar, intr-o migcare neverosimili, aproape de basm, suge-
rind arhaitatea cea mai deplini. Fenomen dealtminteri ge-
neral, in toate partiturile sadoveniene istorice, pidurea
devine un ecran cvasi-obligatoriu, cu reverbera{ii psiholo-
gice substituindu-se altor decoruri. Chiar intr-un roman
3B
P er sonalit at e a literaturii r om6.n e
extras din realitifi contemporane, Noplile de Stnzi.iene,
pddurea deline rolul unui personaj-cheie. Sd citim gi o
splendidi naraliune cu fond tragic, Codrul, in care psiho-
logia protagonistului, un pidurar taciturn, se revel[ inalo-
gic, sonorizati de zbuciumul arborilor : ,,$oaptele frunzarelor
pdreau i.n adeud.r tremururea unui suflet; cre;teau din arbor
in arbor, din ramurd. in ramurd, scddeau, se depdrtau, spunequ
ceua netnleles, ceua foarte uechi si foarte trist ...,,
Participdm la un fenomen de antropomorfism ! Om gi
naturi se intrepdtrund. Poezie a naturii glsim gi la Tur-
ghe-niev (din_ care Sadoveanu a tradus) sau-la alli prozatori
ru9i. La Sadoveanu insl (in Codrul), impresioneazl drama
de o elementaritate dureroasl, ca la Viadimir Korolenko
in Pddurea freamdtd. Aceasta, o capodoperl, s-a nutrit
dintr-o sensibilitate similar5. Existi voci-ale pldurii, cu
tonalit[li caracteristice sufletului nostru, comparabile ca
fond afectiv cu ecourile stepei la ru;i (,,O, stepefe mele, cit
sinteli de frumoase !" - exclaml Gogol), sau tu acelea ale
pustei Ia maghiari. ,,Am vlzut gi aiurea plduri, pe coastele
ce se-oglindesc in Rin sau pe fruntariile Spaniei, pe cerul
cenuqin al Scofiei sau in insulele inundate de soare ale
Mediteranei (_...) peauri pline de plsdri, de murmur gi
de poezie ... Nici una insi nu mi-a vorbit ca codrul. Fru-
moase gi strdine, toate mI incintau cu glasuri felurite, -dar graiul lui mI ingenunche gi md doare ...,. Rindurile
a_cest_ea, insolite de speciali emolie, nu aparlin unui natu-
rist(31). Fac parte dintr-o suiti de fragmente lftice (Ape
adinci) ;i p-oartd semnltura unei viitoare" romanciere al t'ip
analitic : Hortensia Papadat-Bengescu.
Mai pufin frapanti e cealalti ]eprezentar€, - 3 naturii-
templu. Linia orizontald s-a verificat ca odihnitoare, dacl
nu favorabild melancoliei. Verticalitatea implici un efort
de depSgire a umanului. Chateaubriand, j-o reamintim
identifica plimul implus spre stilul gotic, un arhetip suma;,
in elanul ascendent al arborilor tinzind rp." c", : ,,Lei
for6ts ont €td les premiers temples de la irivinit6 et les
hommes ont pris dans les fordts la premidre id6e cle I'archi-
tecture" (35). Analogia naturi-templu reapare, fIrI substrat
religios ins5, la Baudelaire, inir-un sbnet celebru : ,,La
natlre
-est
un- temple oir de vivants piliers /laissent parfois
sortir de confuses paroles" ... La nn moment dat, in pldu-
39

19. P er sonaLilate a I it eraturii r omdrte
rile moDtanc: alc lloldovei, clasicizantul IIoga; arc scll-
za[iar sublimului : ,,Ai fi zis ci te afli sub o imensl boltir
de ternplu, sprijiniti de mii de coloane, din inirlfimea clreia
cu grerl mai stribitea inliuntru lumina ogivalii a certrlui
(Sprc Nic/rill. Cir analogia circulS, o demonstreazi, in plus,
K. Parrstovski, pldurile din XIe;ciora, ,,mirefe ca
li;tc catn+trale", unde spre crepuscul ,,po{i auzi cttm dispare
ziqa" ... Itontoanele templclor din Ilelada sc iucruci;cazl,
la Ion !?illat, cu legendele soluhii natal. Pcrlcctele propor-
lii ale tcrnplelor eline, sugerincl ,,o ura.jd de pila;tri;i de
proporlii tlrepte", nu fac decit sir rezutne ideal artnonia din
na tttlir.
Litelai' vorbind, constituie natura un fac I tlr ruoclcla-
tor ? Un mod de diferenfiere intre literatuli ? Chaterau-
briand a zuqrivib pidurile grandioase <lin nordul Amcricii
insir marinarul Loti era ostil pidurii. Uilind at'moniile na-
tnrii, intr-un lldpe parisien Baudelaire respingca din sfera
atenliei ,,le r'(rg(:tal irrieulier" pentru a savttra : ,,L'erti-
prante nonolonie I Dtt ntital, clu nurbre tl de I' o.au ..."
Un alt franccz considela, aculn citcva dcccnii, cir pclpoarele
qernranice sint rnai sensibile. la farmccrrl pirdurii rlecit ccle
latine, irirni!ind pcntt'u exernplificare ,,chez lcs Suisses ro"
rnands, qrti accusent une I'orte proportiolt cle sang gel'Ina-
niquc" (tu). in punctc cri-r'eme ale lurnii, de rc'inarcat co-
inciden!c, ascrnlniiri, reac!ii ce dart de ,tindit. Imcrsiunea
in naturl la Eminescrt, ..predominan!a tnotivelor apci ;i
lunii'', natula cra ..pcrsonaj invizibil, in tnomcnle de fericile
qi duleLe" sint caracteristicc ;i poelilor indicui, in special
lrri 'fagore, constatir indianca Amita I1a1'. in Suta pe tlcul
se aud parci"r eoouri din lirica unui Givindas, r'apsod ben-
galez rnedieval. liiregl.e, nu c la rni.iloc vreo infhit'tt!i inclianir.
Pe frrndalul piidurilol cnnadiene, drama nnei femei, )Iaria
Clrupdclaine, diq rornanul lui Louis H6mon (191'1), se dcs-
fl;oarir I:r rnodul sadovenian, incit iubirca 5i rnoartca, ca-
pltii sensuli plin participarea naturii.
l'inind, l)e o apleciabild intindere, de ;ctiala privit'ii,
Iitclatula lorninir denotir o lnare vocalie clomaticS, pla-
sticli, dovacll pastelul, care a putut marca rtn rnomenL al
pocziei rnodernt'. I{enri frocillon et'a irnplesionat de sirn!ul
culolii in pictur'5, calitate specifici insa ;i litelaturii. Paleta
40
P
"r
so"atit at
"
a tit n, ot,
lilicir la Eminesctt gi Sador,eantl are afinitifi cu frescele
exterioare de la Vorone!, de la inceputul secolului al gais-
prezecelea ; iar impreuni invedereazI adeziunea la na-
lurd. Cu excepfia lui Flminescu, ;i exceplind, in parte, pe
Nlacedonski, scriitorii secolului al nouitsprezecelea nu sinl,
olice s-ar spune. personalitSIi problernatice, ni;te compli-
ca!i, cu obsesia clelbaterilor existenfiale. ii unc;te mai de-
graba - indilcrcnt de forrnula estet.icl - preoclrparea pentrtt
Iurnea fenomenalir, de undr: descripLivismul ;i pilorescul'
f)e..pitoresc'o se abuzcazit;i in secolttl al douiizecilca. iir
paguba aprolundirrii zonelor rtmbrite, pini ctnd descripti-
r-ismului colnun i sc opune, cu alie raliuni,:inrliza. Cu
toate cir interesnl pentru natut'ir frapeazi in literaturile
nedusice, lucruriie in literatura rominl stau alifel' Senti-
rnentnl naturii are, aici, valoarca unui acl de comunicare
cu cosrnosul, deci clt universalul, ial plivil ca fenomen
clnopsihologic, raporial. la fondul milcnar, el tradttce, la
rrrodrrl clasic, o utiludine in fa!a legilor vicIii.
Pentni locuitorii alczirrilor meclievale din Italia, oli
la al(i apuseni. natura se opl'ea la porfile ora;ului. Conccpttt
cu preclclerc ca ,,loc dc aplrare", ora;ul rlspundea func-
lional ideii de cetale (,,place fortt:", ,,torLezza") 9i numai
in al doilea rind clezideratului de a fi un Urlrs. CllItorul
lomAn constatl cu surprindele (curn i s-a intimplat lui
'.ludor Via'nu) ci : ,,mai toate vechile ot'a;e ale 'I'oscanei
9i Umbrici opun masa lor de piatrl naturii unduioase din
prcajmii" (Inugini italiene), aspect rar intilnib la noi, i,n
citeva localitali transilvlnene. Ie;ipd in naturl, citadinul
occidental, claustrat in incinta ora;elor de tip inchis, are
sentimentul unei evaziuni. Excursia se transforml i3 aven-
furi. Pentru romArri, printr-u,n lenomen ce line poate de
subcongtientul colectiv, contactele cu natura au, mai de-
grabi, semnificafia unei regdsiri, a unei racorddri, peste
timp, cu spiritualitatea i'naintagilor, oameni ai spa!iului
liber;i orizonturilor deschise. Spaliul natural cheaml automat
in rnemorie, pe cale afcctiv5, un timp uitat, incit un tablou
contemporan evocil totodatl un odinioarl multiplu, ali-
mentind meditalia. Natura gi istoria, in expresia lor literari
presupun mai mult decit o consonanld exlernl : o organi-
citate profundi, reflectatl in ethosttl general, in filozofia
47

20. P e r < onalit at e a lit eraturii r ormAn e
cotidianl. f)e reamintit cd latinescul le.r/'a (pimint) a de-
venit la noi, lard, subliniind astfel, sple deosebire de alte
limbi romanice, legltura cu solul strivechi, lucrat de ter-
lenus, de ldran, om al pdmintului. Pentru definirea desti-
nului uman, intri in joc analogiile cu natura, drept care,
prin intermediul unui personaj din Oamenii Mdriei Sale,
Sadoveanu noteazl elegiac :
,,Auem lrcdina uintului ;i tihnu apelor, slatornici tntru
nestatornicie ..."
Simpl[ coincidenli ? Ideea existi la Goethe, intr-o
strofd pe care o traducem liber : ,,Suflet al omului / Cum
semeni cu apa !/ Destin al omului / Cum semeni tu vintului!"...
PinI Ia Eminescu, natura a lost priviti pe fragmente.
Cu el incepe sinteza. Sadoveanu il continu5, fdcind ca na-
tura si nu fie doar munte sau pldure, cu fauna lor, ci gi
orizont acvatic, cu oameni meditativi, implantali in decor,
deschigi infinitului. La moldoveni, in genere, natura se
reveld in ipostaze adecvate contemplafiei ; muntenii (nu-
velistica lui Galaction, Cartea OItuIui de Geo Boeza, proza
lui Zaharia Stancu) sint mai mult dinamici. Ion Pillat e
insi mai aplopiat de moldoveni. La F'enimore Cooper, apa,
vintul, vegetalia ascund in ele violenla ; pldurea multi-
secularl e locul terorii. Retran;at intr-o tristd singuri-
tate, orgolios, Vigny nu vedea in naturd decit indiferen![.
Hugo (dupi
^
drama de la Villequier) deplingea rdutatea
elementelor. In problema relaliilor om-nalurd, literatura ro-
mAn[ reflectl o dialecticl proprie, o datl accentuind pe
ideea de sol-ltumunisd, altl. dat[ pe aceea de naturd-antro-
pologizantd. Dubl5 figuralie, agadar : o dati Omul mode-
Ieazi solul, umanizindu-I, altd datl Natura modeleazl pe
om. intre om gi naturl se stabilesc raporturi de comple-
mentaritate, cele doul pnrli rnanifestindu-se solidar, ca
Ia Sadoveanu, in zeci de situafii; sau ca la Goga, la care
OI|UI e asociat simbolic durerii (,,Jalei"), revoltei gi speran-
!ei. Monumentalitatea se suprapune, in acest caz, aerului
de intimitate. Uneori ermeticl, ascunsi, nu lipsiti de con-
traste, natura nu e decit rare ori tragicl pentru a sugera
dezacordul.
Formula lui Amiel, natura ,,un 6tat de I'Ame", ar trebui
interpretatd, in ce prive;te literatura romane, poate in
42
P er sonalitotea literaturii romdne
sensul : nalura, componentd efistenliald, Nu o stare pasagerl,
ci o constantl. Tipologic, prin adeziune la ordinea naturii,
ne situdm in lotul literaturilor clasice, meridionale. Spiri-
tului demonic, anxios, obscur, intilnit pe anumite direclii
romantice, i se opune ceea ce Camus numea la pensie du
Midi, echilibrul solar, amintind exemplele artei eline. Scri-
itorii romdni, in mare parte, percep natura ca fenomen de
continuitate gi integrare, incit in balansarea dintre via!6
gi moarte natura intervine ca element de certitudine, pon-
derator al anxietlfii, factor nu de instriinare, ci de con-
simt[mint, orientind privirile spre verdele arborilor $i soare,
intr-un cuvint, - tot in perspectiva clasicismului - flcind
legdtura intre individual ;i universal. Miorila rezumi, sin-
tetizeazE. gi anticipl ceea ce modernii, solicitali de forle
contrarii, vor redescoperi, prin ci!.iva mari poe[i, dupd lungi
ocoluri.
6
I)espre estomparea tragieului. - intr-o ,,avvertenza"
(precuvintare) la o noui edilie a romanului Rdposatul Mattia
Pascal, Pirandello nota c[ ,,niciodatd omul nu cugeti atit
de pasionat (... ), ca atunci cind sufere", pentru c[ prin
intermediul suferinlelor ,,vuol veder la radice" (vrea si
vadi r[dlcina); altfel spus, tinde s[ descopere cauza rafio-
nalh. Pirandello era chinuit, terorizat, de o drami a de-
zacordului dintre normele practice qi congtiinfI. Evident,
observalia sa nu are avantajul nout5[ii. Am mentionat-o
demonstrativ pentru a ilustra ci gi intr-o literaturl solarl,
cum este in deobgte cea italian5, nu se putea ca, de la
Infernul pini la Quasimodo gi Moravia, contemporanii
nogtri, se nu existe dezbateri grave. Printr-o simplificare
intlritl prin repetifie, clasicismul Heladei trece drept un
mod canonic al geometriei gi echilibrului deslvirgit, lucru
valabil, in genere, privind arhitectura gi, in parte, scul-
ptura. Figurile eline, -generaliza Winckelmann - ,,de orice
pasiune ar fi stdpinite", arat[ ,,un suflet tare gi netulburat",
sugerind o ,,m1relie senin[". Calitate devenit[ model (Islo-
ria artei din antichitatel. Nobila simplitate ar fi, in perspec-
tiv[ eticl-filozoficd, un mod al puterii de a indura, re-
{
43

21. P er sorlalit&l e a literaturii romAit e
plicir lirir lacrirni la advelsiLir!i, la dizgraIie;i absurd.
I)ar putem vorbi, Lealrnente, la elini, de o ridicare deasupra
tragicului ? liost-utt grecii .senini ? - se intreba, cercetindu-le
literatura, nn elenist rornAn (tt). Nu in totalitate. Probl ci
la marii tragici girsirn anticipate probleme cristcnliale tul-
buri, reluate, la un alt nivel, de moclelnii de ieri ;i de astlzi.
l,Iasca senini (Apollo) li rnasca t.ragici (Prometeu) relcvl
succcsiv lelc ale tlestinului. Sint, pe de alta parte, litcraturi
mai accenluaL reflcxir-e ; Shakespcare. (ioethe, Ibsen ex-
primir nu nurnai propria lor persoualitatc, dar';i geniul
laselor respective, ei nefiind excepfii, ci exponenli. Semnifi-
cative investigalii in profunzime include, sc gtie, literatura
lusir. Cite literatuli sc pot onora cu un analisl. al tragicului
de clitnensiunile lui l)ostoievski ?
Considelat qrosso-ntorlo, tragicul nu poate fi concepub
firrir idcca de infnrnLare superbl, in a[ara unui confiicl.
in congtiin!I ; acokl undc nu este obslacol, opozilie ire-
cluctibiki, rczistenfi rnoralii obsliuatir, nu sint posibile acclc
caruri-lintitd ce-i dau substan{.i. LiLelal.ura rornAnl rnai
veche (ciinaintc de 1900 sa zicetn) se sustrage - cu uneltt
excepIii - dialognlilor violent dranratice. 'l'r'ebuie sI con-
chidern, dc aici, cir scliitorilor notorii le-a lipsit voca[iir
tragiculrri ? Au lipsit la noi. istorice;te, accle situalii tari
carc si stimuleze pc creabori ? Realitalea ofelea, la cel rnai
simplu sondaj, iot Ielrrl cle suqcstii, :rpte s.1 aliruenteze litelat'
tcma uzurpirrii, tenta lilaniei autocratc, tenra climci gi a re-
rnu;clrii, a crpicrii plin sufcrin!.ir, rnonstmosul ;i dcmonicul.
Nu s-an plodus, cu toate acestea. opere de tipul Ric/iarrl
al IIl-lea rlt'. Shakcspcarc sau Rolis Gotlunttu de Pu;kin.
Unde trcbuie citutatl explica[ia ? Avcm ;llexandru
Ldpu;ncantL1, in clasica viziune neeruzzianir, sangirinar, cinic,
de o cnrzirne I'ece; personaj cu irnaginalie, practicind, nu
mai puIin ingenios decit un principe italian, asasinatul po-
litic. intr'-ri dramaturqie in forma!ie, lui Alccsatrdri norocul
i-a scos in cale pe Despot-Eraclidul, subicct. cle invidiat,
bogat in sue-estii 1.r'aqicc, insi, er.ident, peste posibilitiifile
scriitonrlui. Nici Delavrancea, mai tirzitr, in cunoscuta-i
Ircscir, nu s-i.l ridicat Ia fiorul tragic propriu-zis. riminind
mai dcgrabl epic, decoratir.', adicl exterior. 'lriclarea, ma-
chiavellisrnul, e;ecul, reacliile fanatice, ambiIia clemenlialit
puteart constitui, in multc ipostaze, - ;i n-au constituit -
44
P e r so nalit at e ct lit er at ur ii r omA"n e
lraze pentln construc!ii tlaqice. IJn I)rqcula, prin! valah,
atriqea atenlia englezului Rram Stoker, dcvenind, intr-un
roman, ,,conte" qi ,,vampir", un posedat sabanic in largir
mantie neagrl. Suprimarca crudi a lui Miron Costin n-a
q-isit in N. Iorga, isloric strilucit, un dramaturg cu for[5
tle reprezentare conflictuali. nlai toat.e vechile reprezentlri
de aceasti natllri, in teatm, ulterior in romanele sadove-
niene, fac credit cu prioritate laturilor plastice, frescei, zu-
griviturii cvasimurale. 'l'ema psiholoeici a dublultti, atit
de fertilS cstetic in latura analiticir, cerea, ca in alte lite-
raturi, un lung st.adiu pregititor, iatl cauza pentru care
sondajele de adincime au intirziat. Nici introspeclia abi-
sall n-a fost posibilii. Fiinclc[ ;i aceasta, cu exceplii ;tiute,
e'ste un produs al spiritului modern, setos de absolut, neli-
niqtit, trdind acut sub scmnul inteligenlei intrebltoare.
liixal in con;t iin!i, devenit obsesie, dilatat prin rc-
I'lec!ie. traqicul declan;eazi, nrr o dat5, pribuqiri irever-
sibile. 'l'raumatisme de acesl. gen poL. iifecta indivizi, nu po-
poare in totalitate. Indivizi trasici existi; colectivitl{i tra-
.qicc, rrrr. 'I'r'aeicul istoliei (Sadoveanu utilizeazir formula:
p o por ul tlurat ii ) s-a l ransl'ormat la noi, in tr:ecut, intr-o
ntelancolie a istoriei, al cirei sinonitn folcloric este ,,jalea".
Psihologic, jalea a dcvcnit cxpresia rafiunii nltragiate, nu
o pactizale cu suferinfa, nici 'oluptate a clurerii. iar rloi-
Irirert un mocl liric, afectir', al tristelii. Trebuie si se facl
rleci o distincIic intre jalea ca aspcct al Iucidilirlii contra-
zisc, in rreputin!ir dc a acliontr,qieliberarco pl'in cintec, din
".doinir", care itnplicri spcranIa;i revoll-I. ]Iodul elegiat:
inclir-idual, la unclc pclsonaje sadovcnicne din sfera roma-
nului istoric, se distarrfeazir de pesirnismul frauc, degi con-
;tiinfa tragicului sapd subterau. in Oamcnii f,lciriei Sa1e,
rrnul clin solii dorninicani de la Vcne[ia nu-qi erlllir:i rniste-
lioasa melancolie a locurilor: - ,,8 flumoasl !ara asta",
constatl el ; .,ttrr inlele.g de ce-nti apate, aSa cle tristri..." Ilis-
punsul I'ormulat de postelnicul Stefan, intr-o rostire sinte-
tici de cirturar. constituie o caracterizare maeistralS a unor
epoci de vicisituclini: ,,... oarnenii care Iocuiesc (!ara) n-au
avut cind a;eza pe ea scmnele bucurici. I-au inecat necon-
tenite valuri in r.eac. (... ) N-au putuL agonisi nimic sta-
tornic" ... Altir con;tiin![ lraaici, Nicoar[ Potcoavl, sl'oic,
45

22. P ersonalitat e a lit er aturii r om&ne P e r sonalit at e a lit e r aturii rorndne
neazd invizibil tendinle caracteristice parlial acesteia, tran-
spuse intr-o filozofie practicd. Pe scurt, a privi cu inlelegere
existenla e o condilie a impdclrii, un fel de pan magna i
a intimpina fdri anxietili sf irgitul, dovad[ de inlelep-
ciune. Senindtatea tinlrului pistol din Miorila (motiv bala-
desc reluat in aproape o rnie de variante), nu e o indife-
rentia mortis, cum s-a afirmat de citre unii, ci rezultatul
unei milenare filozofii orale, despre care - remarci Mircea
Eliade - ,,putem discuta la infinit", dacd ,,derivd direct
sau nu din faimoasa bucurie de a muri a gelilor". Fondul
popular, lucru fundamental in aceasti discu!ie, se dove-
degte refractar disperdrii tragice. Aderind la concluziile
unui interpret lucid (C. Brliloiu), potrivit clruia versurile
baladei ,,nu exprimi nici voinla renunfdrii, nici belia nean-
tului, nici adoralia morlii, ci exact contrariul", Nlircea Eliade
subscrie la ideea cd in Miorila : ,,se perpetueazd memoria
gesturilor originare de aplrare a vie!ii". Departe de a fi
vorba de pasivitate gi fatalism (in perspectivd ,,ralionali-
std"), ceremonia nunlii postume reprezintl, in esenla ei
simbolicd, nu numai un mod de integrare in cosmos, dar
;i o ,,solu[ie viguroasl gi original5 datd brutalit5]ii incom-
prehensibile a unui destin tragic" (3e). Prin nunlc simbolicd,
un ,,eveniment nefericit" se estompeazd, proiectindu-se pe
fundalul unui cosmos transparent, grandios in singurltatea
lui. ,,Nunti" destinat[ sd reconcilieze, in orice caz si lase
biruitor sentimentul continuitdlii.
Convertirea rnorlii, din realitate concretS, intr-o ati-
tudine existenliald de aspect senin, intr-o idee, este biruinla
unei inteligenle deschise, obignuitd sI abstractizeze in funclie
de anumite norme ;i, implicit, un Wellanschauung. Con;ti-
inla ajunge la un fel de eliberare, nu pe cale religioasS,
nu prin alchimie spiritualS, ci prin expansiune itt naturd,
finalul fiind in acelagi timp (prin ,,nuntire") proieclia, mai
exact enunful unui nou ciclu. Egti liber de obsesii negre,
atunci, cind moartea nu e nici teroare rnetafizici, nici
misterium tremendum, ca in unele religii, nici un mod al
absurd.ului, ca la modernii din zilele noastre. ln reprezen-
tlrile teologice medievale din Apus, fapt curent, Moartea,
in dans macabru, figurat[ ca schelet, manevrind coasa,
simboliza un memento al efemerului, iar ca revers, alchi-
mi;tii, la lucru, cdutau lingl flScdri ;i filtre elixirul vielii
sever, inchis, tdcut, decide sI aleagl iertJa, dar din per-
spectiva unui uiziortor', convins de utilitatea actului' Un
emul al acestora, Ioan Valahul, din Princepele lui Eugen
Barbu, admirabill masce de ginditcr r5nit, opune pro-
fandrii fanariote o congtiinli pateticl : ,,!ara e un cimitit
intreg"... Cdrturar qi ascet, privind cu ochi de ,,metal" un
timp suspendat, tristul moralist simbolizeaz[ de fapt o
drami colectivl, pe un fond anxios, subliniat crepuscular.
Deoparte un ,,princepe" smintit, de alta ,,valahul" ascul-
tind,,vorbele mute ale pdmintului" sau osindind aluziv, in
sentenlii filozofice, comportarea intrusului : ,,Tot ce distruge,
line tn sine distrugeree" ..,
Personaje convenfionale, observatori din afar[ plecum so-
lul venelian din Fralii Jderi sau abatele de Marenne in
Zodia Cancerului, constatau, in secole mai vechi, o tristele
inchisl in sine, forml difuzl a conqtiinfei tragice. Fenome-
nul persista gi in secolul trecut. Un viitor scriitor celebru,
Lev Tolstoi, (care,tinlr ofifer, in timpul rlzboiului Crimeii,
trii iumdtate de an in fara noastrl), nota in 1854, la 11
iulie, in jurnalul sdu intim : ,,Soarta acestui popor e plind
de farmec ;i de tristele" ... Nu e vorba de o tristele meta-
fizic5, desigur, ci de o mihnire cu fond secular, concret,
istoric, tristefe devenitd motiv conducitor in poezia transil-
vineanului revoltat Goga : ,,La noi attlia fluluri sin/ / Si-
atlta jale-n casd" ,.. Ibrlileanu considera, o dat5, ( Dupd
rdzboi), cI ,,intreaga noastri literaturd" ar avea ,,un accent
de durere gi de tinguire", vizibil ,,chiar Ei in perioadele de
lupti gi de optimism* 1aa;. Ar fi vorba de un ,,suflet trist",
zice criticul, de o ,,durere a rasei", traducind ,,congtient sau
incongtient, poate mai mult inconqtient", un sentiment al
relativitilii. Argumentul nu satisface. Tristelea, citd a exis-
tat, a fost o consecinli a tragicului istoriei, nu o trlsd-
turl a ,,rasei". lnsuqi Ibriileanu, spera, dealtfel, ci dupl
realizarea unit6lii nalionale, dupl celelalte transformdri,
legate de primul rlzboi mondial : ,,vor displrea cauzele tri-
stelii rasei - gi literatura ra clplta un alt ton".
Nici moartea, ca moment de rupturi violentd, nu d6,
in genere, impuls tragicului. Motivarea line de factori mul-
tip[. ln linii mari insi, un element pare decisiv : chiar Ia
scriitori neaparlinind direct mentalit[fii folclorice, aclio-
46 47

23. P er sonalit at e d lit er (Lturii r omAne
ve$nice. 'l'rebuie sir fi fost grcu cle supoltat o astlcl de
moarte-ameninfare, cugeta Renan, breLonul sceptic (in fai*
moasele Sourrenirs d'enfance et de j ettnesse), referincltt-se la
criza spirituali a Evului rnediu. CIci pentm nelini;ti!ii
din umbra rnarilor catedrale, crescu!i sub egida teologiei,
moartea insernna termenul unui bilan! crinccn, o zi cic
minie a cerului : Dies irae, dies iIIu...
in conceptul de ,,spa[iu rnioritic" caplil un titnbt'rt uort
sugestii din F robenius, din Spcngler, din Alois Riegl ;i
allii, privind inlluen!a formelor dc rclief, mai exact rolul
rnediului natural ca detcrminant al slilrrlizi unei culturi.
Nu la teza lui Lucian l3laga, seducltoare in perspectivir
poeticS, subiectivl in esenfl, discutabilii deci - si arnett-
dabili - ne referim insl aici. Plaiul inalt, orizontui ondu-
lat, succesiunea deal-r'ale, dorul dupit un ,,dincolo" tt'an-
scendent nu llrnuresc, singure, originalitateer profilului spi-
ritual romAnesc. Vom reline insl ideea ca in ,rl'{iori/rt, urtll
din perlele folclorului univelsal, s-a cristalizat sugeslir.- un
mod exisLenfial maior-, legal. dc istoric, cr,r ridlcini proba-
bile in preistorie, de unde ecoul in timp si vibralia pe in-
treg spa[iul geografic. Generafiilc a.u adcrat fiirii reticen].e
la sensul ei profund. Relatind la modul baladersc un omol'
ipotetic, Miorifa e o Iliadii stilizati, fIrI virrsiri cie singe,
prin ale clrei transparenle solare se perindI alegoric, expo-
nenlial, un reprezentant al spa[iului liber, plstortil, pc'r-
sonaj cvasi-mitologic. Cu toate diferenfele de profil estctic
;i filozofic, la marii poefi care problernatizeazS, la Emi-
nescu, la Blaga, la Arghezi, la allii de asemenea, sint vizi-
bile, din perspectiva unificatoare a baladci, atitudini con-
vergente.
Eminescu e un suflet scindat, implrfit iutre tercstlu
;i astral. Probabil prin intermediul lui Hasdett, poetul va
fi fost sedus de opozifia: uiald (: suferin!d), mocu'te (: eli-
berare), atribuitl de savant religiei geto-dacilor, de unde
in Ruqrlt:iutteu unui dac deznodiirnintul vizut ca,,veEnic
repaos" sau ,,stingere etern5". Aderl poetul radical, cate-
goric, la ideea
^neantului
pur ? Rispunsul corect ni se pare
a fi negativ. in naturl (o naturl deschisl larg implclrii)
risrrnl surdinizat, cu ecouri ce traduc aminueQ, suspensia,
4B
coruul romantic. ,,indulcind cu dor de tnoatte", sufletui
,,nemingiiet" ... Nloartea e (in Peste uirfut'i) o fatalitate ne-
determinatI ternporal, perceputl metafizic. Sensurilt'. gral-e
sint solubilizaie, atomizate, descompuse in parbicule ino-
fensive, printr'-un transfer de la individ cltre naturl' in-
dulcite eiectiv prin narcoticul muzicii. Nici o indoiali,
sfir;itul nu e doriL in sens literal. Altfel nu ar avea inleles
clegiaca interoealic din final : ,,I'Iai surta-uei dttlt'e corn,f
Peitru mine ure o dutii ?" Dealtminteri, sfir$itul imanenL
(cnereazl rcac{ii divelse : revoltir transpusi. in mit, ca in
'Striqoii,
revolta lali9l din ]Iortua esl. sentimentul relati-
vit:rfii generale (,,a fi sau a nufi?"), sau constatareaunui
absurcl lnsnrrnont.abil : ,,I)e e sens intr-asta, e-nlors qi ateu..'"
tixislenfei vrernelnice, ,,ui.s" al ,,rtnei urnbre'., i se supla'
pune un ,,Ieleu" dincolo tle moarte, intr-un plezent e.tcr.n.
-l-le
relinut c.1, intie Iirnitc ca acestea, erclsul sc constituie,
pasager, intr-ntr antidot al nefiinfei ; natnt'a, asociatl, in-
ii"t:i. Pcste toate prezideazir, ascendent, (ca in llai Qn7
un sinqur dor;i variantele congencre) ideea de orchcstralie,
cle armonizarc finall in univers, ficind ca impulsuriic me-
lafizice ;i lilozofice clc :rspccL pesimist sI se estompezc.
l.apt semnificativ, natura (,,codi'ul aproape") ;i,'ce-rul se-
niri", au ld Eminescu tangenlc subterane' inefabile, de sub-
straL stilistic, cu mioriticul. Chiar dacl nu converg in ale-
goria nunlii cosmice, luna, bradul, talanga (toate cu ecoul'i
simbolice), ceremonialul in spafiu cleschis implici - litcrul
a fost obscrvat - afinitS!i cn orizontul spiritual al arhe-
tipului din baladi :
P er sonalit at e a Lit e r atur ii r omi"n e
,,Pe cind cu zgomot cad
I zuoarele-ntr-una,
Alunece luna
Prin uirfttri lungi de brad.
I)e-dsury d-n1i teittl sf tnt
Sd-;i sculure creanga,.."
Natura e sacralizat5, cerul laicizat' La Blaga, fenomenul
apare analog. Erosul, ca moment de maximl existenliali,
devine un principiu de unificare intre teluric 9i cosmic,
fortl in care contrariile fuzioneaz[ : ,,Nebun / ca nigte limbi
,l
- Perronalitatea literaturii romAnc 49