Veșnicia s a născut la sat 2016

Veșnicia s-a născut la sat, Ediția a VII-a, 2016
1
Ministerul Educației Naționale şi Cercetării
Ştiinţifice
Liceul Pedagogic „Matei Basarab” Slobozia
Veșnicia s-a născut
la sat
Ediția a VII-a
2016
Coordonatori:
Prof. Adriana P. Dumitru
Prof. Mihaela Neagu

2
Coperta: PREPELIŢĂ LOREDANA, clasa a XI-a, Liceul de
Artă „Gheorghe Tattarescu”, Focșani, Vrancea, prof. coord.
Dumitru Laura
Redactor: Silvia-Ioana Sofineti
Lectori: Valeria Manta-Tăicuțu și Nicolai Tăicuțu
ISBN 978-606-8171-34-0

3
Cuvânt înainte
Tradiţie şi identitate naţională
„Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streşini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.”
Satul este locul de unde neamul românesc îşi trage seva.
Păstrarea şi promovarea tradiţiilor româneşti este obligaţia
generaţiei tinere pentru a nu deveni viitori adulţi dezrădăcinaţi.
Scopul acestui festival-concurs este acela de a aduce la lumină
tradiţiile şi obiceiurile din frumoasele sate româneşti.
„Aici orice gând e mai încet”, spunea Lucian Blaga în
poezia „Sufletul satului”. Da, mai încet şi mai profund. Spre
deosebire de viaţa din urban, unde totul se petrece pe repede-
înainte, fără a gusta şi mesteca pe-ndelete fapte, întâmplări,
întâlniri. „Copii crescuţi între betoane”, aşa ne numea profesoara
de Folclor literar românesc din facultate. Şi avea dreptate. Nu
aveam habar de obiceiuri şi tradiţii româneşti, de legătura strânsă
între sărbătorile religioase şi obiceiurile prilejuite de acestea.
La cea de-a şaptea ediţie, festivalul are ca temă
„Arhitectura satelor din România”, temă care a generat o
mulţime de idei şi fotografii grăitoare din diferite sate din ţara
noastră. Cu fiecare an, tot mai mulţi oameni din mediul şcolar

4
participă la acest festival, fapt ce ne duce cu gândul că oamenii
au început să înţeleagă importanţa păstrării şi valorizării
tradiţiilor şi obiceiurilor populare, că satul românesc este
promotorul valorilor tradiţionale şi că, fără acest lucru, ne
pierdem identitatea naţională.
Avem datoria morală de a le arăta copiilor noştri şi de a
experimenta împreună cu ei tradiţii şi obiceiuri, diversitatea şi
frumuseţea satului românesc, cu tot ce are el mai bun şi mai
curat.
Prof. Adriana Matache,
Director al Liceului Pedagogic „Matei Basarab”
Slobozia

5
TRADIȚII LA ÎNTEMEIEREA UNEI
GOSPODĂRII ȚĂRĂNEȘTI ROMÂNEȘTI
Gospodăria nu este pentru ţăranul român o simplă casă –
ea este constituită de regulă din casa propriu-zisă, construcţiile
anexe acesteia, ce servesc diferitelor nevoi şi activităţi cotidiene,
terenul ce îi aparţine gospodarului şi, nu în ultimul rând, din
familia acestuia. Gospodăria este centrul vieţii sociale, familiale,
economice şi spirituale a ţăranilor români. A fi gospodar (cuvânt
de origine slavă, ce înseamnă „domn, stăpân”, ce are şi calităţile
de „harnic, priceput, care ştie să chivernisească”) în propria
gospodărie este o mare responsabilitate a omului faţă de fire şi o
sursă a sentimentului de demnitate şi respect de sine a celui ce se
simte, datorită filiaţiei sale spirituale, copilul privilegiat al
Creatorului.
Momentul întemeierii unei noi gospodării coincidea în
satele româneşti cumomentul căsătoriei. Gospodăriile cuprindeau
în mod obişnuit familii alcătuite din părinţi şi copiii lor
necăsătoriţi.
În ordinea vârstelor lor, aceştia părăseau gospodăria
părinţilor în momentul în care îşi întemeiau propria familie –
fetele plecau să locuiască în gospodăria ridicată de soţi, iar flăcăii
plecau spre a-şi ridica noi gospodării. Singura excepţie de la
aceasta regulă o constituia mezinul familiei. Cel mai mic dintre
fii era cel care rămânea alături de părinţi, aducând-o în casa

6
acestora pe soţia sa. El le purta de grijă părinţilor până la moarte
şi le asigura, prin respectarea întregii rânduieli privind moartea,
trecerea cu bine către lumea cealaltă. El moştenea ceea ce părinţii
săi adunaseră şi păstraseră pentru sine într-o viaţă – întreaga lor
gospodărie. În cazul în care familia era lipsită de fii, mezina era
cea care îndeplinea acest rol pentru părinţii săi, împreună cu soţul
ei. Fiecare dintre ceilalţi copii primea o parte din agoniseala
părinţilor cu prilejul căsătoriei, în genere, împărţită în mod egal
între ei. În timpurile mai vechi, fetele erau înzestrate doar cu
diferite bunuri mobile utile în gospodărie, în vreme ce feciorii
primeau terenul de casă şi cel ce urma a fi cultivat şi lucrat de
către noua familie. În timpuri mai apropiate de zilele noastre, s-a
făcut trecerea către înzestrarea copiilor de ambele sexe cu
pământ.
În formele arhaice ale satului românesc şi vieţii ţărăneşti,
proprietatea asupra terenurilor nu avea sensul si accepţiunea date
de noi astăzi. Locuitorii unui sat aveau putinţa de a lucra orice
bucată liberă de teren din trupul de moşie al satului, fără a fi
legaţi de o anumită suprafaţă de teren, dreptul de proprietate
fiind, în fapt, dreptul de folosinţă a terenului. În plus, faţă de
terenul pe care o gospodărie îl putea dobândi din suprafeţele
arabile sau de păşune ale satului, ea putea să ia în stăpânire şi în
folosinţă terenuri prin defrişarea unui teren împădurit, acest act
temerar fiind recunoscut automat ca just de către obşte, lărgind
fondul de terenuri disponibile comunităţii. Întinderea de pământ
pe care o gospodărie o folosea putea fi, însă, limitată de anumiţi
factori: puterea sa de muncă; limitele întinderii vetrei satului;
limitele folosinţei terenurilor de către ceilalţi săteni; permisiunea
şi limitele stabilite prin hotărârea obştii satului (care reunea
totalitatea adulţilor satului, a gospodarilor). La nivelul obştii
satului, se luau deciziile de importanţă pentru sat, aceasta într-o
vreme în care statul nu era puternic centralizat şi nu dispunea de
o organizare administrativă suficient de puternică, prin care să îşi
exercite puterea în sate, astfel că satul, prin obşte, se
autoadministra.

7
Terenurile lucrate de o anumită gospodărie se
transmiteau urmaşilor cu ştiinţa întregii obşti, ce era suficientă
pentru recunoaşterea şi garanţia acestui transfer. Mai mult,
transferul proprietăţii nu se producea după moartea şefului de
gospodărie, proprietar absolut, ci se realiza din timpul vieţii
acestuia, pentru ca noua familie să prindă rădăcini în comunitate
şi să dea rod întru viaţă. La un nivel mai adânc, putem deduce un
mod particular de a trăi în lume al oamenilor ce urmau o
asemenea rânduială – omul nu era proprietarul absolut al firii
pănă la moartea sa, ci îşi asuma rolul trecător de transformator al
acesteia în cele de trebuinţă pentru viaţă; el înţelegea că pământul
pe care îl locuia şi îl lucra pentru hrană nu este un obiect inert
asupra căruia are drepturi absolute până la moarte, ci este al
întregii comunităţi, nutrind viaţa acesteia. Aşadar, rostul originar
şi adânc al înzestrării cu cele necesare în momentul întemeierii
unei noi gospodării este acela de primire a noii familii într-o
rânduială al cărei scop fundamental este întreţinerea şi
perpetuarea vieţii, atât a familiei, cât şi a comunităţii, noua
gospodărie fiind primită, în acelaşi timp, în rândul obştii ce
asigura autonomia comunităţii.
Viaţa ca scop şi valoare fundamentală este una dintre
învăţăturile regăsite de ţăranul român în întreaga fire. De-a
lungul vremurilor se ajunge la o stabilitate a folosinţei şi, în cele
din urmă, la transformarea dreptului de folosinţă în drept de
proprietate, terenurile intrând definitiv în patrimoniul unei
anumite familii. Odată ce căsătoria a fost înfăptuită şi tinerii au
fost înzestraţi, se purcedea la alegerea locului de casă, deoarece
construcţiile ce erau parte a unei gospodării, locuinţa mai ales, nu
puteau fi amplasate oriunde pe întinderea de pământ de care
dispunea ţăranul. Aşa cum am văzut, firea avea anumite calităţi -
ce puteau fi schimbate sub influenţa făpturii umane. Mai mult,
ele puteau fi influenţate şi de făpturile necurate ce nu aparţineau
lumii acesteia, ci lumii de dincolo. Prin urmare, pentru vechii
ţărani români existau locuri bune, curate, dar existau şi locuri rele
– cele întinate de păcatele omeneşti şi cele asupra cărora o

8
făptură din lumea cealaltă şi-a exercitat influenţa. Astfel, ţăranii
căutau să evite aşezarea gospodăriilor lor în asemenea locuri.
Pentru a pune un bun început gospodăriei şi pentru a preveni
cazul în care, nevăzând şi necunoscând semnele locului rău, şi-ar
aşeza gospodăria într-un astfel de loc întinat, ei recurgeau la
sfinţirea locului înainte de a începe construcţia. Prin sfinţire se
restaura curăţia firii.
De asemenea, pentru ca locul să se cureţe şi să fie ferit
de rele, aceştia mai recurgeau la gesturi rituale – spre exemplu,
aşezau sau îngropau la temelia casei aghiazmă, tămâie, sare, vin,
pâine, sau alte elemente, ce prin virtuţile lor, sporite şi transmise
firii prin gestul ritual al omului, puteau influenţa în bine întregul
spaţiu al gospodăriei. După alegerea şi sfinţirea locului bun, se
purcedea la ridicarea casei şi a acareturilor (anexelor) acesteia.
În satul arhaic, la acest moment al întemeierii unei
gospodării participa întreaga familie a tânărului, căruia îi
aparţinea responsabilitatea ridicării casei în care noua familie se
va adăposti.
BIBLIOGRAFIE:
Mihai Pop, Obiceiuri tradiţionale româneşti, Bucureşti, 1976
www.revista-satul.ro
www.traditiidinromania.ro
www.wikipedia.org
Tăvală Daiana, clasa a VI-a, Școala Gimnazială
Slimnic, Sibiu
Prof. coordonator Simtion Cosmin

9
ARHITECTURA COMUNEI CORBII MARI,
JUDEȚUL DÂMBOVIȚA
Fiind situată într-o zonă în care predomină agricultura, o
zonă de câmpie, satele componente ale comunei Corbii Mari sunt
sate de tip adunat, teritoriul comunei fiind străbătut de râul
Neajlov, de-a lungul căruia s-au dezvoltat satele Petreşti,
Bărăceni, Moara din Groapă, Vadul Stanchii pe malul drept al
râului, Grozăveşti pe malul stâng şi râul Argeş, pe malul drept al
acestuia, dezvoltându-se satele: Satul Nou, Ungureni, Fundul
Părului, Podul Corbencii. Satul de reşedinţă, Corbii Mari, s-a
dezvoltat pe un drum comercial care venea dinspre Târgovişte şi
ducea la Dunăre, fiind un sat cu structură liniară.
Aşezarea şi gospodăria au constituit factori însemnaţi în
evoluţia culturii populare româneşti. Adaptarea raţională a
mediului geografic, folosirea judicioasă a resurselor locale pentru
amplasarea şi amenajarea satului şi a gospodăriilor, presupune o
continuă îmbogăţire a mijloacelor şi tehnicilor de muncă, ceea ce
face ca traiul de fiecare zi să fie mai bun, iar cerinţele spirituale
mai pe deplin satisfăcute. În satele comunei Corbii Mari,
mărimea gospodăriilor variază între 2500–5000 m.p.
Gospodăriile sunt rânduite de-a lungul drumurilor şi uliţelor,
având curţi strâmte, în completarea cărora se găsesc mici grădini
în care sunt depozitate furajele (glugi de coceni, căpiţe de fân),
iar cele care dau spre câmp sunt mai întinse şi sunt cultivate cu
viţă de vie, pomi fructiferi, porumb, plante pentru nutreţ (trifoi,
lucernă) sau amenajate ca grădini de zarzavat. În jurul satelor se

10
întinde câmpul împărţit în tarlale şi parcele destinate culturilor
cerealiere, fâneţelor şi păşunilor.
Gospodăria tipică este cea care are curte dublă, în faţa
casei aflându-se bucătăria de vară, fântâna, grădiniţa de flori sau
legume, uneori solarii sau răsadniţe, iar în curtea a doua se află
grajdul vitelor, şura de fân (fânarul), coteţele păsărilor şi al
câinelui, adăpostul pentru oi (târla oilor), „cocina porcilor”,
magazia pentru unelte, hambarul pentru depozitarea cerealelor
etc. Curtea este denumită de către localnici „bătătură”. Din uliţă
se intră mai întâi în curtea casei şi apoi în curtea vitelor, care, în
general, este despărţită de prima printr-un gard. Dacă
gospodăriile dau în câmp, zona de trecere care desparte
gospodăriile de parcelele cultivate din câmp poartă denumirea de
„cleată”. Zona de trecere din faţa curţii, numită de localnici
„zoană”, în cazul curţilor ce dau în stradă, este cultivată cu
legume, flori, iarbă, obligând, astfel, oamenii şi animalele să se
deplaseze numai pe carosabil.
Gardurile dinspre stradă sunt în majoritate din fier forjat,
altele din ciment şi foarte puţine din lemn (în trecut, gardurile
erau aproape în totalitate din uluci de lemn). Gardurile ce despart
gospodăriile sunt fie din uluci de lemn, fie din plasă de sârmă.
Materialele de construcţie folosite la clădirea locuinţelor
erau până în 1989 cărămida, lemnul, iar pentru acoperirea
clădirilor se folosea fierul sau țigla. Noile locuinţe care se
clădesc astăzi se fac aproape exclusiv din calupi de BCA şi se
acoperă cu plăci de azbociment, costul lor fiind, astfel, mai redus.
În prezent nu putem vorbi despre o arhitectură populară propriu-
zisă, dat fiind faptul că mediul rural a suportat influențe masive
ale civilizaţiei urbane, mai ales în ultima jumătate de secol.
Puţine mai sunt astăzi locuinţele care să amintească de
arhitectura populară tradiţională a zonei. Câteva „case bătrânești”
construite în stilul tradiţional al Câmpiei Române, datează de
peste 100 de ani. Materialele de construcţie de bază erau lemnul
şi lutul, casele fiind construite din chirpici preparați din pământ
de „chisai” – cum îl numesc localnicii – şi paie, cu acoperişuri de

11
sită sau şindrilă, având, de obicei, două camere de locuit şi o
tindă, o prispă îngustă, fără parmalâc, susţinute de stâlpi
împodobiţi cu crestături. Din prispă se intra în „celar”, încăpere
minusculă folosită de ţărani drept cămară, iar casele mai înstărite
dispuneau şi de o a treia cameră, cu intrare de pe prispă numită
„odaie”, folosită drept cameră de oaspeţi şi în care familia îşi
depozita lucrurile de valoare (lada de zestre, obiecte de mobilier,
albituri, hainele de sărbătoare etc.)
În anii '60 -'70 ai secolului trecut, casele erau construite
din cărămizi, lemn şi ţiglă, având, de obicei, 3-4 camere
spaţioase şi înalte, dispuse pe două rânduri şi comunicând între
ele, şi o verandă. Aceste case erau împodobite cu ornamente
simple din ipsos şi tencuite în strop de ciment, de obicei în culori
sumbre. Casele construite între anii '70 - '90, în mare parte,
folosesc materiale variate: cărămidă, cuburi de BCA, lemn, fiind
acoperite cu tablă zincată, iar camerele sunt joase, dispuse liniar
tip vagon. Foarte multe dintre ele erau placate cu ceramică
multicoloră, dispusă în mozaicuri cu motive geometrice.
Clădirile construite după 1990 imită oarecum, păstrând
proporţiile, arhitectura vilelor din cartierele rezidenţiale din
mediul urban, iar materialele preponderente sunt reprezentate din
prefabricate, BCA, rigips, cu schelet metalic, iar acoperişurile din
tablă zincată sau din tablă ondulată din azbociment. O
„arhitectură” aparte o reprezintă palatele ţigăneşti din satele
Grozăveşti și Obislav, materialele de construcţie fiind cărămida,
marmura, gresia, prefabricatele, cu ornamente foarte încărcate:
turnuri, minarete, creneluri, coloane, statuete reprezentând
animale şi păsări, bogate stucaturi din gips etc.
Vârtej Alexandra Maria
Clasa a VI-a B
Şcoala Gimnazială Corbii Mari, Dâmbovița

12
CORBII MARI
În satul Corbii Mari se întâlnesc case cu diferite
arhitecturi, în funcţie de perioadele în care au fost construite.
Din perioada anilor 1920-1930 s-au păstrat foarte puţine
locuințe, şi anume: o locuinţă țărănească din chirpici cu acoperiş
din ţiglă, formată din două camere mari şi o tindă, având în
prelungirea casei un celaş, cu uşa spre prispă. Casa are pământ pe
jos, înălţimea camerelor este de aproximativ 3 m, iar tavanul este
confecţionat din podină de lemn cu bârne. La exterior, casa este
spoită cu var alb.
O altă casă în stil neo-clasic este construită la începutul
secolului al XX-lea de constructori italieni cu o suprafaţă de
peste 300m2
cu încăperi foarte înalte și spaţioase, cu imense
ferestre, încadrate la exterior (înainte de renovare), de stucaturi şi
coloane din ipsos. Casa este construită din cărămidă zidită cu
ciment, iar acoperişul original era din tablă zincată cu bogate
ornamente.
Mai existau şi două case boiereşti foarte asemănătoare ca
stil, construite tot de meşteri italieni, cu încăperi foarte înalte şi
spaţioase, cu ferestre largi, protejate de obloane. Materialul de
construcţie este cărămida zidită cu mortar, iar acoperişul este
realizat din tablă zincată.
Locuinţele construite în perioada anilor 1940-1960 sunt
uşor de recunoscut, având formă de „L” şi patru încăperi („odaia
la drum”, antreul, camera de dormit şi bucătăria de iarnă). Aceste
case sunt foarte joase, cu ferestre înguste, construite din cărămidă
arsă, zidită cu pământ, acoperite cu ţiglă, cu tavan din podină din
lemn şi bârne, vopsite în verde sau maro. Doar în camera de

13
dormit exista duşumea din lemn, în celelalte camere fiind pământ
pe jos.
Locuinţele din anii 1970-1980 sunt de tip vagon, cu sau
fără sală de-a lungul încăperilor, cu intrarea pe latura mare a
casei ce dă spre curte. Aceste locuinţe sunt joase (2,30-2,50m),
cu ferestre pătrate destul de mari, construite din cărămidă sau
calup BCA, zidiţi din ciment, cu acoperişuri din tablă zincată şi
tencuite la exterior cu ciment, imitând modelele scoarțelor
ţărăneşti.
Locuinţele construite în zilele noastre sunt foarte diferite
ca stil, majoritatea fiind vile cu etaj sau mansardă. Trăsătura
comună a acestora o reprezintă spaţiul generos de locuit,
decoraţiunile exterioare ale caselor, precum şi materialele de
construcţii folosite: calupi de BCA sau cărămidă cubică, gresie,
faianţă, geamuri de termopan, acoperişurile din „lindab” şi, mai
rar, din tablă.
În concluzie, pot spune că în arhitectura satului nostru,
Corbii Mari, se găseşte un amestec diversificat de stiluri.
Dragomir Ioan Tiberiu
Clasa a VI-a
Şcoala Gimnazială Petreşti - Corbii Mari, Dâmbovița

14
ARHITECTURA ÎN SATUL CORBII MARI
Evoluţia arhitecturii satului Corbii Mari se încadrează
într-un proces complex şi îndelungat de dezvoltare a tipurilor
tradiţionale şi de îmbunătăţire a acestora prin legături cu alte
regiuni ale ţării. Casa este o construcţie destinată locuirii şi
desfăşurării unor activităţi economice specifice, executată din
diverse materiale, în diferite tehnici, având variate dimensiuni şi
împărţiri interioare, purtând adesea un decor semnificativ, cu
reală valoare artistică.
Criteriile de bază în stabilirea tipologiei caselor din sat
au fost elevaţia si planul. După elevaţie sunt construite case pe un
singur rând (nivel) şi case pe două rânduri (nivele).
Cele mai vechi case aveau pereţii din bârne rotunde,
lungi, cu încheieturi simple la colţuri, cioplite cu toporul pe
latura interioară pentru a îmbina perfect cu cele pe care se
aşezau. Pereţii erau din lut acoperiţi cu var.
Cele mai noi case sunt mari, impunătoare, cu multe
camere şi cu mobilier modern.
Arhitectura locuinţelor – planul, mărimea şi aspectul au
fost influențate de condiţiile fizico-geografice ale mediului
natural, de particularităţile şi specificul sistemului gospodăresc,
condiţionate din punct de vedere istoric şi social.
Biserica din sat este şi ea un important monument de
arhitectură, poartă hramul „Sfintei Treimi”, fiind construită în
secolul al XVI-lea de către Dumitraşcu Corbeanu şi soţia sa,
Tudosca, sub domnia lui Constantin Brâncoveanu. Biserica este
trecută în rândul Monumentelor Istorice, pentru pictura şi

15
arhitectura sa, şi este considerată mândria acestei comune şi
acestei zone geografice.
Așadar, satul Corbii Mari este un sat cu o arhitectură
simplă, dar bogată prin frumuseţea şi tradiţiile sale păstrate din
moşi - strămoşi.
Manea Izabela Andreea
Clasa a VI-a B
Şcoala Gimnazială Corbii Mari, Dâmbovița

16
ARHITECTURA POPULARĂ ROMÂNEASCĂ
Arhitectura populară românească se caracterizează, în
primul rând, prin ingeniozitate, prin diversitatea soluțiilor găsite
pentru diferite probleme, prin eleganța liniilor și echilibrul
volumelor. Gospodăriile sunt construite diferit, în funcție de
climă, de ocupație, dar și de starea social-economică a celor care
le locuiau. De exemplu, în regiunile pastoral-agricole, apar
gospodăriile cu curte dublă, iar în cele cu sate împrăștiate, unde
ocupația predominantă este păstoritul și creșterea vitelor, casele
au ocol întărit, asemănându-se unor cetăți în miniatură.
Caracteristicile geografice se regăsesc și în arhitectura caselor: la
munte, casele au acoperișuri înalte, cu pante înclinate; la câmpie,
în schimb, acoperișul imită pantele domoale ale reliefului.
Materialele de construcție diferă de la o regiune la alta: se
folosește lemnul de brad, stejar, fag (pădurile imense care
acopereau în trecut suprafața României constituind principala
sursă de materie primă pentru arhitectura țărănească), dar și
piatra, pământul bătut sau amestecat cu paie și pleavă și folosit
sub formă de bulgări sau chirpici, cărămizile etc.
Arhitectura populară este, în primul rând (mai ales în
regiunile mai înalte), o arhitectură a lemnului. De aceea, din
cauza perisabilității materiei prime, cele mai vechi monumente
de lemn nu depașesc 400 de ani.
În jurul Sibiului se întâlnește casa cu pridvor, o
construcție asemănătoare cu foișorul, însă si cu influențe săsești.
Cele mai multe și mai interesante case cu etaj se întâlnesc însă în
sudul Carpaților. Acestea au la parter o pivniță încăpătoare, ușor

17
de supravegheat, adăpost ideal pentru viticultorii și pomicultorii
din zonele de deal și munte. Se întâlnesc și locuințe de pământ
sau chirpici, în câmpia Munteniei și a Olteniei. Acoperișul
caselor este, de obicei, în patru ape, excepțiile fiind datorate
contactului cu populațiile străine. Pe coama acoperișului se așază
rânduri de șindrile tăiate în forme diferite, iar la capete pot sta
bucăți de lemn sculptat, numite țepi. Țepii pot fi și din ceramică
smălțuită, viu colorată, reprezentând, de obicei, păsări. Camera
de locuit și camera curată conțin un mobilier adaptat funcției lor.
Interiorul se caracterizează prin patru puncte de greutate,
repartizate simetric unul față de celălalt: colțul cu sistemul de
încălzit sau preparat hrana; colțul cu patul; colțul cu lavițele
(așezate în unghi) și fața de masă; colțul cu dulapul de vase.
Centrul încăperii rămâne liber. Tot acest aranjament este dovada
unei atente economii de spațiu, piesele de mobilier fiind de multe
ori încastrate în pereți sau fixate în pământ, formând un schelet
fixat pe două sau trei dintre laturile încăperii.
Locuința era un adăpost în fața intemperiilor, a străinilor,
dar trebuia să ofere protecție și față de ființele nevăzute care
populau credințele țăranilor. De aceea, streșinile, ferestrele, ușile,
vatra și grinzile tavanului erau împodobite cu un decor cu
caracter protector, superstițios.
Decorația cea mai bogată se întâlnește la prispă și foișor,
care erau ideale pentru sculptură. Motivele predominante sunt
cele geometrice, însă apar și elemente florale, zoomorfe și chiar
stilizări antropomorfe, numeroase simboluri legate de credințele
trecutului.
Porțile și gardul, care protejau țăranii de duhurile
malefice, purtau uneori diverse simboluri cu caracter protector.
Uimesc prin frumusețea decorațiilor porțile monumentale de
lemn din Maramureș, Târgu Jiu, Sibiu, Făgăraș, Cluj, Vâlcea,
Buzău, Ciuc și Odorhei, unde pe toată suprafața stâlpilor apar
ornamente geometrice și vegetale. Porțile din piatră se întâlnesc
mai ales în Transilvania, unde e mai dezvoltată arhitectura din
cărămidă.

18
În zona Transilvaniei, zonă apărată de lanţul muntos al
Munţilor Carpaţi, deci mai puţin ameninţată de năvălirile
barbarilor, bordeiul apare săpat în grădină, având rol de cămară
răcoroasă pentru păstrarea alimentelor.
În perioadele calme ale istoriei, gospodăria ţărănească
din sud-est evoluează, începând să fie înălţată deasupra
pământului, construită din bârne de salcâm, lipite cu chirpici şi
fiind alcătuită din două încăperi, acoperită cu stuf sau nuiele de
salcie sau salcâm, esenţe des întâlnite în zonele de luncă. Astfel,
s-a ajuns ca în zilele noastre, gospodăria din această zonă, să fie
cel mai adesea construită din cărămidă, fie arsă, fie nearsă,
acoperită cu olane sau cu şită din lemn. Alături s-a adăugat şi
pridvorul din lemn care completează spaţiul casnic şi preia unele
din activităţile desfăşurate în casă, pentru perioada de vară
fierbinte. De asemenea, multe gospodării se completează cu
fântâni proprii, unele chiar la mare adâncime.
Gospodăriile situate în Transilvania secolelor XII-XVI,
având în vedere preluarea apărării marginilor Regatului Ungariei
de desele năvăliri turceşti şi tătăreşti, încep să dezvolte un
caracter militar, prin popularea cu soldaţi ai imperiului,
transformându-se în mici cetăţi întărite, construite din piatră şi
cărămidă, împrejmuite cu ziduri puternice, crenelate. Gospodarii
lor sunt localnici crescători de animale, agricultori sau cavaleri ai
gărzilor, cu soldaţii lor.
În prezent, în zona Transilvaniei, majoritatea
gospodăriilor sunt alcătuite din: casă, căsuţă continuate cu şop cu
spaţiu pentru depozitarea uneltelor, şură mare sub care se
adăpostesc coteţele pentru porci. Casa este înaltă, cu fundaţie
adâncă, construită din piatră de râu, pe beci şi deţine, de cele mai
multe ori, trei încăperi: tinda care a preluat rolul holului de
intrare, camera dinainte şi cameră de zi, care uneori preia şi rolul
bucătăriei. Căsuţa este casa bătrânească păstrată pe curte, în ea
locuind de multe ori bătrânii, părinţii. Acolo unde au rămas
numai familiile tinere, căsuţa preia rolul bucătăriei şi locuinţei de
vară. Gospodăria este continuată cu grădina de legume, urmată

19
de livada de pomi fructiferi. Curtea este închisă aproape ca o
cetate, cu poartă înaltă din blană de brad sau stejar şi zid de
piatră. Ferestrele sunt ferecate cu obloane de lemn gros cu
balamale metalice.
BIBLIOGRAFIE:
Liviu Gligor, Daniela Coman, ,, Case tradiționale din
mărginimea Sibiului”, Editura Honterus, Sibiu, 2015
www.muzeultaranuluiroman.ro
www.natura.ro
www.revista-satul.ro
www.romaniatravel.ro
www.wikipedia.org
Herciu Andreea, clasa a VI-a, Slimnic, Sibiu
Prof. coordonator Simtion Cosmin

20
Motâlva, satul de lângă lacul „amar”
Nu știu alții cum sunt, însă, de fiecare dată când mama
mea îmi povestește despre satul în care a copilărit, o sorb din
priviri și îi ascult, parca vrăjită, minunatele povestioare. Motâlva,
căci așa se numea acest loc pitoresc, nu se aseamănă deloc cu
satul descris de Rebreanu în romanele sale. Era un loc liniștit,
pașnic, plin de oameni harnici și gospodari, gata în orice moment
să ofere ajutorul semenilor lor. Un sat micuț, cu străzi lungi și
prăfuite, unde, din când în când, trecea câte o căruță plină cu
săteni, care se îndreptau spre vreo podgorie sau câmp pentru a
face ce știau ei mai bine, pentru a munci.
La răscrucea a două drumuri, în centrul satului, se ridica
o biserică din lemn, brăzdată parcă de vântul și ploile pe care le-a
îndurat de-a lungul timpului. Nu existau case impunătoare, doar
case modeste din chirpici, unde se aflau două sau trei odăi
sărăcăcioase. Toți oamenii erau la fel: săraci, însă cu un suflet
frumos și curat, banul nu le otrăvise cugetul și spiritul, aveau
ferestrele sufletului curate. Fiecare familie avea o gospodărie,
unde toți munceau cu trudă, nimeni nu tăia frunze la câini, erau
harnici și sârguinciosi, de îți era mai mare dragul să îi privești:
casele și le făceau singuri, de la cărămizile din paie și pământ,
până la acoperișul acoperit cu stuf luat de lângă lacul Amara,
fântânile și le săpau singuri, câmpul îl arau tot singuri, grajdurile
pentru vite tot ei le făceau. Căsuțele mici, ar părea astăzi niște
miniaturi, nu aveau multe ferestre, nici uși de stejar, erau văruite
cu alb sau albastru deschis înăuntru și erau lipite cu pământ și
bălegar pe dinafară. Casele, ca multe altele din Bărăgan, aveau
„polăți” (aplecători) în crivăț. Când veneau de la câmp, spuneau
bătrânii, „se intra pe la munte” (nord) și „se ieșea spre Dunăre”

21
(sud). Tractul din față, dinspre uliță, avea trei încăperi: odaia
mică („din austru”), sala și odaia mare (încălzită doar de țesături
alese, un pat și o masă cu oglindă de nuntă).Tractul din spate
(aplecătoarea, care apăra de crivăț) avea trei încăperi : „odaia de
șezut”, pentru copii, „odaia de măciniș” (pentru alimente) și, la
mijloc, în tindă, era “temeiul casei”, cu arcadă din lut și interior
cu pirostrii. Aici, „la foc”, cum îi spuneau alții, se gătea hrana și
se luminau sobele oarbe. Aici se afla spiritul locului.
Biserica satului tot ei au pus umărul să o ridice, veneau
prăfuiți de la câmp, asudați de soarele arzător și, până la lăsatul
întunericului, dădeau o mână de ajutor, căci unde și-ar fi arătat ei
recunoștința pentru toată săptămâna de muncă fără biserică?
Cam așa era așezarea Motâlva: o biserică și un alai de
căsuțe-mogâldețe pe lângăea, câmpuri arate și semănate, curți
sărăcăcioase, dar îngrijite, copii și gâște pe străzile mici și
prăfuite, dar leagăn pentru oamenii de astăzi, care nu și-au uitat
obârșia.
Și o văd pe prispa casei, mama mea-copil- cum stătea și
asculta povești spuse de bunica, împletind firul de lână cu
povestea și crescând o viitoare mamă care să știe să legene, să
povestească și să educe, la rândul ei, când a sosit vremea să ducă
timpul mai departe….
Sursa: http://obiectiv-online.ro/?p=1727
Matache Cristina-Mihaela,
clasa a X-a,
Liceul Pedagogic „Matei Basarab”, Slobozia,
Ialomița, prof. coord. Vild Theodora

22
Casa bunicii de la munte
Satul românesc a fost dintotdeauna un loc al tradițiilor, în
care oamenii trăiesc mai profund legătura cu natura și cu sacrul.
Satul meu natal este un sat de munte, un spațiu feeric, plin de
amintiri, în care am crescut ascultând la gura sobei povești
nemuritoare.
Înconjurat de munții care își etalau splendorile în fiecare
anotimp, traversat de ape cristaline, înconjurat de pomi ce aveau
o aromă aparte, micuț, era frumos în ochii mei de copil inocent.
Primăvara, satul renăștea sub energia debordantă a oamenilor ce
se pregăteau pentru muncile câmpului; ulițele șerpuiau printre
casele răspândite pe coline, iar acoperișurile lor cărămizii
străluceau la soarele cald al dimineții. Roua strălucea în grădinile
oamenilor, oferind o stare de prospețime și de revigorare în aerul
puternic al muntelui. Iarba proaspătă crea iluzia unui tărâm de
poveste, cărarea unei alte Dorothy, basmul unui alt Oz - mai
aproape de glie.
Căsuțele de la munte au acoperișurile înalte, cu coșuri
fumegânde, cu garduri care delimitează foarte bine curțile, pereții
casei sunt făcuți din lemn, temeliile din piatră. Seamănă foarte
bine cu vechile case ale ciobanilor. Toate cărările sunt curate,
delimitate de restul curții cu mici rânduri de flori colorate, până
la veranda care înconjoară toată casa cu flori în ghivece. Casele
par conectate la peisaj, muntele le privește cu îngăduință,
ocrotitor, creând o atmosferă tihnită, plină de pace, un tablou
pictat de un artist desăvârșit.
Îmi aduc aminte foarte bine cum ieșea bunica din
bucătărie, care avea intrarea separată de restul casei și stătea sub

23
streașină, încercând să vadă în care parte a curții erau nepoții, ca
să ne cheme la masa de seară. Uneori mâncam în tinda care
despărțea cele două camere „bune” și în care dormeau oaspeții
sau rudele venite în vacanță și unde bunica păstra cele mai
frumoase țesături, cusături și lada ei de zestre. Ferestrele aveau
mici sculpturi, pe care le priveam cu uimire, neputându-mi
imagina cine a avut atâta răbdare să „sape” frunză cu frunză,
floare cu floare.
Toate casele aveau „haină” nouă primăvara, toată lumea
văruia, pe dinăuntru și pe dinafară. Gardurile erau și ele „înnoite”
cu ulei ars, ca să nu putrezească de la ploaie.
Cămara era cel mai misterios loc al casei; de acolo,
bunica aducea în serile ploioase un borcan de dulceață, pe care îl
deschidea cu veșnica întrebare: „ăsta de care o fi?”, iar noi,
nepoții, așteptam cu nerăbdare să dea „verdictul”: „uite, e de...
nuci, prune, caise...”. Alteori, ne aducea mere sau nuci, pesmeți
sau gutui, ca să ne „îndulcească” supărarea că nu puteam să ne
jucăm pe afară.
Oriunde m-ar purta valurile vieții, nu voi putea uita satul
natal, casa bunicii, ulițele copilăriei, aventurile de la miezul
nopții, când priveam cerul plin de comori împreună cu verișorii
mei mai mici, cărările fierbinți, dangătul clopotului bisericii, care
ne chema la slujba de duminică dimineața.
Satul meu natal a reprezentat dintotdeauna cel mai
important loc, acolo am învățat primele taine ale vieții, ale
scrisului și ale cititului, acolo am făcut primii pași desculță, acolo
am pronunțat pentru prima dată cuvântul „mamă”.
Ciochinaru Bianca, clasa a IX a A
Ialomița, prof. Coord. Vild Theodora

24
Casa bătrânească a bunicilor
Casa bunicilor mei este una bătrânească, plină de
amintiri și obiceiuri vechi.Această casă are trei camere, dintre
care una este dormitor, una bucătarie și cealaltă este cea în care
sunt poftiți oaspeții. Niște odăi micuțe, încărcate de atâtea lucruri
frumoase!Casa bunicilor nu este deloc modernă, dar frumusețea
lucrurilor vechi este mult mai prețioasă decât modernitatea.
În mica bucătărie din casă, strachinile și ulcelele
reprezintă decorul principal.
În dormitorul lor se înghesuie două paturi și o măsuță
unde ei își beau ceaiul dimineața. Acolo, pe măsuță, este Biblia
pe care cei doi bunici o citesc pe rând în serile liniștite.
Camera în care primesc oaspeții este cea mai mare din
casă. Acolo au o canapea îmbrăcată cu o cuvertură țesută de
bunica la război. Bunica parcă a pus în chenarele cuverturii
culorile mușcatelor de pe fereastră sau de pe prispă.
Ca orice casă țărănească, și cea a bunicilor are vatră.
Acolo, în tinerețea lor, găteau la pirostrii nelipsita mămăligă, și
tot acolo era locul pe unde făceau focul în sobă. Vatra bunicilor
mei este foarte veche. Chiar și astăzi, acolo, în vatră, ard
scânteind lemnele, pentru a încălzi camera bunicilor, în zilele
geroase de iarnă.
Șopronul bunicilor, cu stâlpii lui din lemn de salcâm,
este locul unde bunica atârna copaia în care își legăna copiii pe
timp de vară.

25
Streașina micii case a bunicilor mei este bătută de negura
timpului... Peste ea au curs ani la rând ploile și iarna a încărcat-o
cu greutatea țurțurilor de gheață. Streașina a fost făcută de însuși
bunicul cu mare atenție și pricepere, cu unelte simple de
tâmplărie.
Dacă privești din afara casei, o să vezi o prispă, nu foarte
mare, unde bunicii mei își petrec timpul atunci când afară este
cald. Vara, bunica scoate pe marginea prispei ghivecele cu
mușcate. Bunicul mi-a povestit, într-o zi, că, în tinerețea lui, a
dormit multe nopți afară pe prispă, căci așa era obiceiul în timp
de vară.
În jurul micii case vezi o mare de flori pe care bunica
mea le-a plantat cu multă dragoste, iar lângă mulțimea de culoare
bunicul are o mică livadă cu meri, caiși și cireși.
Poteca spre poartă este de o parte și de alta învăluită de
parfumul trandafirilor.
De fiecare dată când îi vizitez, bunica mă servește cu
pâine și gogoși proaspete. Bunicul mă distrează cu întrebări
despre cărțile citite de el, pe care eu nu le pot înțelege încă.
Casa bunicilor mei este una de basm,care are atâtea
amintiri și atâtea obiceiuri pe care ei nu le abandonează și care
dau un parfum aparte locului. Bunicii știu să împărtășească
amintirile trăite de ei și frumusețea vremurilor în care ei erau
tineri.
Cristache Cosmina, clasa a V-a
Școala Gimnazială Grindu, Ialomița
Prof. coord. Cociorva Ion

26
SATUL NATAL
Sunt locuri în țara noastră în care uiți că trăiești, în care
uiți să respiri, uiți să te miști, pentru simplul fapt că ele dezvelesc
priveliști rupte din rai. Natura, pe care sunt sigură că orice om o
iubește, a priit foarte mult celor care au dorit să fie mai aproape
de ea.
Îi aud mereu pe adulți spunând că țara noastră este
binecuvântată. Așa și este! Se poate dovedi prin fiecare colț
neexplorat de oameni și prin locurile vizitate de turiștii care
rămân stupefiați la fiecare lucru ce le trezește admirația.
Adevărat... și toate aceste locuri sunt îndrăgite și ocrotite
în mare parte de noi toți. Sunt absolut sigură că fiecare din noi își
iubește cu mai mare ardoare locurile natale în care s-a născut și
în care se va întoarce de fiecare dată când va simți nevoia să-și
aducă aminte de copilăria fără griji din satul său. Pentru că nu
mi-am vizitat frumoasa țară în întregime, am hotărât să-mi
cunosc mai bine satul. Acesta mi-a oferit o grămadă de motive să
mă simt mândră de el.
Satul natal reprezintă pentru fiecare patriot oaza de
liniște, apa renașterii, vinul fericirii și pâinea puterii.
Satul în care eu am făcut primii pași, am cunoscut primii
oameni și am legat prietenii de-o viață cu copii de vârsta mea,
este un sat nu foarte mic, dar plin de oameni cu suflet mare.
Întotdeauna am iubit viața la țară alături de păsări,
animale, plante, iarbă, miros proaspăt de căldură și flori și chiar
de activitățile ce transformă satul într-un adevărat furnicar.
Satul meu este mai frumos cu fiecare anotimp ce trece
peste el, cu fiecare an ce încearcă să-l îmbătrânească, cu fiecare
copil nou născut și cu fiecare zâmbet de gospodar. Șoseaua este

27
străjuită de plopi zdraveni și falnici, iar intrarea în sat ți-o
vestește mirosul de tei proaspăt înflorit.
Parcul din centrul comunei este pentru copii locul în care
se descarcă, țipă, se joacă, cântă și-și bucură părinții luându-le
parcă o piatră de pe inima ce bate neîncetat pentru țelul încă
neatins. Este înconjurat de băncuțe și garduri vii, de brazi înalți și
glasuri de copii.
Atunci când prima fiică a anului își începe domnia,
parcul care ascunde întreaga copilărie a oamenilor de seamă ai
satului este plin de farmec. La fel se întâmplă și iarna. Atunci
când brazii falnici ai comunei își așteaptă cu nerăbdare
podoabele și colindele răsună în întreaga așezare omenească,
simți cu adevărat că există ceva viu în sufletele consătenilor
noștri.
Încercând să fac un tur al comunei, am descoperit de-a
binelea ce oameni harnici, primitori și veseli găzduiește satul
meu. Casele întineresc cu fiecare familie proaspăt întemeiată și
sper că niciodată nu se va opri din renaștere.
Sunt amintiri și povești trăite de fiecare dintre noi și care
ne vor ține legați de locurile pe care le iubim cel mai mult pe
lumea asta. Suntem mereu sfătuiți să nu uităm niciodată locul de
unde am plecat, indiferent cât de departe ne aflăm de el. Satul
natal va rămâne veșnic în inima mea precum un mic „paradis” în
care am cunoscut binele și răul, durerea și alinarea, tristețea și
bucuria: toate mi-au umplut viața de amintiri frumoase. Iubiți-vă
locurile natale, ele v-au format oameni adevărați!
Stanciu Gabriela Cristina, clasa a IX-a A
Ialomița
Prof. coord. Vild Theodora

28
CĂLĂTOR PRIN ŢARA MEA
„… de o casă tradiţională nu te vei plictisi niciodată şi
ea nu va deveni demodată niciodată, pentru că se înscrie nu în
modă, ci în tradiţie….”(Liliana Chiaburu)
Să călătorești înseamnă să iubești, să descoperi, să te
bucuri, să trăiești fiecare zi cu o altă intensitate, să vezi oameni,
să îi asculți și să îți faci prieteni, poate pentru o viață.
Descoperim o cultură nouă, intrăm în contact cu oameni noi,
schimbăm idei și opinii, pe scurt, devenim mai deștepți. O
călătorie este o lecție practică în care călătorul se descoperă pe
sine, se autocunoaște și prinde încredere în el. Îmi place să colind
țara, să-i descopăr frumusețile nemărginite, colțișoare încă
neprihănite de mâna omului. Fiecare regiune are misterul ei. Are
ceva unic, care așteaptă să fie descoperit, acel ceva la care nu m-
aș fi gândit înainte. O călătorie nu este nimic mai mult decât un
mister care așteaptă să fie deslușit. Așa s-a născut un vis… visul
de a călători și de a desluși misterele sutelor de zone din țara
mea. Vreau să trec dincolo de magia cuvintelor din cărțile de
geografie și să trăiesc pe viu libertatea de a vedea ce se întâmplă
mai departe de mine. În fiecare vacanță, cu o emoție necontrolată
încă, ne pregătim, eu și familia mea, de vizitat țara: Bucovina,
Apuseni, Transilvania, Banat, și lista este deschisă. Încă nu am
înțeles de ce unii prieteni merg să viziteze alte țări. Da, cred că
este foarte interesant, dar oare îmi cunosc foarte bine țara mea,

29
am explorat-o îndeajuns?... Am rămas copleșită de sentimentul
de libertate, de relaxare totală pe care l-am descoperit în Apuseni,
aerul înmiresmat din Bucovina, tradițiile. Când am părăsit
Maramureșul, am simțit un fior trist, ca cel al despărțirii de
cineva foarte drag. Când am ajuns în Apuseni, lumina aurie a
soarelui bătea în casele pastel ale țăranilor care își vedeau de
treburile lor, având grijă de pui, de grădinile de legume sau stând
pe prispa din față. O imagine de neuitat... Satele din Munții
Apuseni sunt și mai izolate și mai pierdute în timp.
Dacă doriți să descoperiți viața localnicilor și tradițiile
păstrate, unul dintre principalele puncte de interes este Valea
Arieșului, unde se află frumoasele sate Albac, cu renumitul
monument al celor trei învingători ai timpurilor: Horea, Cloșca și
Crișan; Gardă și Arieșeni.
Și acum, când îmi amintesc, emoția crește în sufletul
meu, am rămas mută de atâta frumusețe, bunătatea moților m-a
copleșit.
Către Peștera Scărișoara – Casă veche moțească
Casele tradiţionale moţeşti, din lemn, cu cerdac sau
târnaţ, se disting prin acoperişul foarte înalt şi ţuguiat, mare parte
din ele aşezate pe socluri înalte de piatră. Oriunde te uiți în
această zonă, nu vezi decât aceleași mogâldețe, cu pereții din
lemn și pământ, fiecare cu câte o „pălărie" imensă de paie drept
acoperiș.
Tot colindând zona Munților Apuseni în lung și-n lat, am
trecut și prin Rimetea, satul cu case albe și ferestre verzi,

30
neschimbate de peste 100 de ani.Când ajungi la Rimetea, ai
impresia că ai intrat într-o altă lume, fiind vestit și pentru pictura
pe mobilă, pictură pe fond de culoare verde închis, cu motive
florale colorate.
Casele sunt un spaţiu funcţional complex, destinat
adăpostirii, preparării şi consumului mâncării, odihnei,
depozitării inventarului casnic, inclusiv instalaţia de încălzit şi
gătit. Materialele de construcţie pe care le foloseau ţăranii din
această parte a ţării erau uşor de procurat. Lemnul de diferite
esenţe (brad, molid, stejar, fag), piatra şi pământul galben, care
se găsesc în aceste zone din belșug. Pământul galben amestecat
cu pleavă şi paie de grâu era folosit ca tencuială şi material de
izolaţie. Ornamentica stâlpilor de la prispă, a ferestrelor, a
tocurilor de uşă şi a cosoroabelor denotă măiestria prelucrării
lemnului, meserie des întâlnită în aceste locuri.Pentru că, în
arhitectura tradiţională românească, casa oferă privitorului nu o
faţadă, un plin cu goluri, o coajă decorată sau nu, care oricât de
frumos rezolvată este, rămâne un element de închidere, de
separare, ci un spaţiu deschis delimitat pe o parte doar de stâlpi, o
umbră ocrotitoare. Spaţiul pridvorului (cunoscuta „prispă”, aici
la noi în Bărăgan)este un spaţiu al libertăţii, consider eu, un
spaţiu din care poţi domina lumea şi natura, este un spaţiu al
„împăratului”. Prispa reprezintă unul dintre cele mai importante
elemente ale arhitecturii casei.Dar este şi un spaţiu în care te poţi
smeri, te poţi ascunde, sau pe care îl poţi dărui trecătorului sau
celui care îţi intră în curte.

31
Satele româneşti sunt adevăratele comori ale acestei ţări,
prin peisajele mirifice, tradiţie, port popular şi arhitectura unică.
Mai puţin cunoscute publicului larg, satele din România oferă o
radiografie fascinantă a ţării şi o oportunitate de a descoperi
traiul şi locurile de altădată. Îţi trebuie doar timp să le descoperi.
Artizani înnăscuți, moţii sculptează instrumente muzicale, cufere
şi case din lemnul indigen, molidul. Bucovina este un imens
atelier de creație, un depozitar al artei populare tradiționale, de o
valoare estetică majoră. Unele dintre cele mai frumoase sate din
România se află în Bucovina, ale cărei dealuri verzi ascund sate
și mănăstiri la poalele lor. Acoperit cu păduri sălbatice și întinse,
teritoriul bucovinean a oferit cu multă generozitate lemnul, ca un
dar de mare preț, având admirabile calități protectoare, fiind ușor
de transportat, dar mai ales ușor de prelucrat. Din această
realitate geografică a decurs firesc răspândirea copleșitoare a
caselor de lemn din ținuturile de deal și de munte.
Casele din Bucovina au îmbinat într-un echilibru
admirabil rapoartele dintre diferite forme geometrice (pătratul,
dreptunghiul, rombul, cercul, piramida), Încărcătura simbolico-
mitică începea odată cu alegerea locului de casă. Construcţiei i se
acordă o atenţie aparte, ea ocupând locul central şi dominând
întreg complexul gospodăresc. Alegerea locului pentru un
adăpost stabil şi durabil nu se făcea oricum, pornirea construcţiei
având multiple semnificaţii şi implicaţii pentru viitor. Legendele
ne spun că Sfântul Ion este trimis de Dumnezeu „să măsoare
pământul cu umbletul şi cerul cu gândul”. Deci, orice spaţiu se

32
naşte prin „păşire”. Măsurarea şi păşirea se vor perpetua ritual în
construcţii ale oricărui spaţiu. Vatra satului nu s-a stabilit
niciodată la întâmplare – locul era marcat prin tragerea unei
brazde, după rânduieli severe şi de către iniţiaţi. Nici casele nu se
înălţau fără respectarea a numeroase precauţii – se începea
construcţia „pe lună plină”, se puneau bani la temelie. Alegerea
locului de casă era o condiţie prioritară pentru omul societăţii
tradiţionale, condiţie ce trebuia să urmeze preceptele simbolice
ale vremii şi să nu se abată cu nimic de la normele impuse de
comunitatea respectivă. Într-o „poetică a spaţiului”, casa este un
semn, un simbol, un mit. Casa este povestea lui acasă, acelui
acasă al fiecăruia dintre noi. Casa este spaţiul ce adăposteşte
sacrul şi profanul, viaţa privată ferită de viaţa colectivă, odihna
îndepărtată de teamă. Fiinţa umană nu poate fi concepută în afara
unei case: casa terestră – clădire din pământ, lemn sau piatră în
care arde, protector, focul sacru al familiei; casa astrală prezintă
configuraţia zodiacală proprie fiecărei naşteri; casa sacrală –
biserica înlăuntrul căreia ruga sau ofranda votivă solemnizează
gestul zilnic în numele sărbătorii şi al pocăinţei; casa funerară –
punctul final al riturilor de trecere; casa cerească – casa Tatălui.
Casa tradiţională a încorporat multe simboluri şi spaţii
sacralizate, acestea fiind instituite fie în interior (vatra, ca altar
casnic), fie în exteriorul casei (pragul, ferestrele, uşile şi
elementele decorative de la faţada casei sau de la acoperiş). Casa
este elemental principal al gospodăriei, fiind orientată spre soare
- faţada principală este aşezată spre sud din raţiuni practice, dar şi
simbolice. Planul casei e simplu şi de obicei simetric; se intră
într-un spaţiu central - tindă (spaţiu de depozitare unelte şi
acces), din care este deservită bucătăria (unde se desfăşoară
majoritatea activităţilor zilnice) şi opus „camera mare” sau
„camera curată” (camera de oaspeţi); pe latura nordică, cu acces
din tindă sau exterior putem avea încă o încăpere de depozitare -
şoprul. Construită din bârne de lemn suprapuse (cu secţiune
rotundă sau dreptunghiulară) şi închise la colţuri prin „cheutori”.
Golurile sunt de dimensiuni relativ reduse şi la exterior sunt

33
amplificate printr-un “ancadrament” tencuit (realizat din lut, paie
şi balegă), apoi văruit.. Acest element este caracteristic zonei
Bucovinei şi des întâlnit. Spaţiu construit intermediar între
natură,om şi comunitate, „bucuria comunicării’ specifică
societăţii tradiţionale şi reflectă astfel elemente ce ţin de un stil
de viaţă, dar a apărut ca element cu rol de protecţie împotriva
intemperiilor şi ca loc de desfăşurare a diverselor activităţi
gospodăreşti. Podul voluminos serveşte la depozitarea diverselor
alimente; casa tradiţională nu are horn, iar fumul ce se degajă
direct e folosit la conservarea prin afumare a acestora, în acelaşi
timp oferind o protecţie lemnului din care e construit. Elementele
de decoraţie au şi rol simbolic. În permanenţă, universul casei s-a
înscris în coordonatele ecuaţiei util-frumos. Am observat,
mergând către Borşa, că pe case erau aplicate modele florale,
precum şi alte elemente decorative, cum ar fi soarele, luna,
arborii din natură (bradul), păsările şi diferite animale (calul,
berbecul). Ele poartă o tentă simbolistică de natură
mitică.Soarele este ilustrat în arhitectura caselor ca un element
aparţinând cosmosului, ca astru care a influenţat viaţa şi
activitatea diurnă, intrând demult în vizorul spiritual al omului şi
adoptat ca simbol sacru. Simbolul solar este izvorul vieţii,
luminii şi căldurii. Soarele a situat omul în planul vieţii ordonate,
încadrându-l în timpul limită al zilei, fiind totodată simbolul
învierii şi al nemuriri .
Mănăstirea Suceviţa
Regiunea bucovineană este foarte bogată în biserici şi
mănăstiri decorate pe pereţii exteriori cu fresce unice în lume.

34
Dintre acestea amintim: Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa, Humor,
datând din secolele XV-XVI.
Mănăstirea Voroneţ
Într-o casă tradiţională nu mai eşti vulnerabil la
presiunea de a fi în rând cu lumea, nu te mai simţi obligat să te
încadrezi în ritmul contemporaneităţii, ieşi întrucâtva din vârtejul
în care suntem prinşi cu toţii. Într-un astfel de ambient nu mai
eşti presat de dorinţa înconştientă de a înnoi lucrurile de care eşti
înconjurat, de a cauta permanent ceva mai bun, mai confortabil,
mai modern.Eşti mulţumit cu ce ai. Eşti liniştit şi liber .
„Casele româneşti izvorăsc din personalitatea celor care
le locuiesc“. (Liliana Chiaburu )
Farmecul caselor româneşti se regăseşte tocmai în
armonia elementelor care stau la baza lor.
O casă nu trebuie să reprezinte doar nişte pereţi şi un
acoperiş, ci un loc unde omul să se simtă bine. Într-o definiţie
mai frumoasă, dată chiar de Liliana Chiaburu, „un loc unde omul
să trăiască într-o lume ideală. O lume în care să aibă pace, să se
bucure, să aibă libertate, să fie el însuşi“.
Bibliografie :
1. Gorgoi Mihail –Ion „Antropologia spaţiului în
arhitectura populară” ORADEA 2012
2. Liliana Chiaburu , „Atelier de arhitectură”
Prof. înv. primar Busuioc Atina
Școala Gimnazială Grindu, Ialomița

35
CASA ȚĂRĂNEASCĂ TRADIȚIONALĂ DIN COMUNA
OSTRA, JUDEȚUL SUCEAVA
Ostra este un sat răsfirat, așezat de-a lungul drumului,
din care pleacă numeroase ulițe lungi. Arhitectura populară se
raportează la peisajul natural și la condițiile social-economice ale
oamenilor. Gospodăria tradițională este construită în totalitate din
lemn. Nici cuiele nu sunt din fier, ci niște cepuri confecționate
din lemn de tisă. Multe case s-au ridicat cu lemnul „de pe loc”. O
suprafață de pădure era defrișată, iar cu lemnul rezultat se înălța
casa chiar în locul pădurii tăiate.

36
Oamenii foloseau bârne de brad sau molid cioplite pe
două părți și îmbinate la colțuri „în cheutori” sau „stânește”.
Capetele bârnelor, mai lungi decât pereții casei, sunt astfel tăiate,
încât se îmbină perfect. Acoperișul este în patru ape, cu streșini
largi, din draniță. Aceasta se obține din lemn de brad, segmente
de trunchi lungi de circa 80 cm. Dranița se mai folosește și la
scoperirea pereților exteriori. Pentru aceasta, ea are forma
solzului de pește, coadă de rândunică sau alte forme. Se așează
unele sub altele
asemeni solzilor de
pește, formând un
element decorativ
foarte apreciat.
Tavanul casei
(sufitul) era realizat
din scânduri fixate
pe grinzi cioplite. În
perioada sărbătorilor,
gospodina le ștergea
cu gaz lampant. Atât
în interior, cât și în
exterior, pereții erau
vergelați. Leațuri
lungi din lemn de
brad se bat în cruciș
pentru a susține lutul
cu care se unge casa.
La casele foarte
vechi, în loc de
vergele erau bătute
pene sau purici (cuie)
din lemn de tisă.
După un strat
de lut cu paie, se
adăuga un altul din lut, nisip și balegă de cal. Deasupra se dădea

37
o muruială obținută din humă. Varul a început să fie folosit abia
după primul război mondial. Partea de jos a camerelor nu avea
dușumele, ci se ungea cu lut amestecat cu balegă de vacă și apă.
Mai târziu, camera de curat a fost podită cu scânduri de brad
lungi cât încăperea și late de circa 20 cm.
Tipul de casă cel mai răspândit a fost cel cu două camere
despărțite prin tindă. Planul era dreptunghiular. Fiecare cameră
are una sau două ferestre mici. În trecut, în locul sticlei se folosea
burduzan, un fel de burduf transparent confecționat din piele de
oaie. Ușa, din tăblii așezate în formă de V, avea zăvoare și chei
de lemn. Clanța, meșteșugit lucrată, constituia un element de
decor.
O componentă importantă era prispa. Protejată de o
streașină largă, ea se afla pe partea din fața casei sau înconjura
locuința pe două, trei sau chiar patru laturi. Construită din
pământ, apoi din lemn, prispa este mărginită de stâlpi ciopliți sau
sculptați care ajung până la grinda pe care se scot la aerisit
hainele și țesăturile din casă. Unele gospodării au o clădire
anexă, cu o singură cameră, bucătăria de vară. De asemenea, au
fântâni zidite, cu roată, de forme și dimensiuni diverse, ca niște
case în miniatură.

38
În localitatea noastră există multe izvoare de apă. Dacă
izvorul este abundent, se formează fântânițe și pârâiașe care nu
îngheață niciodată. În acest caz, izvorul se numește topliță. Sunt
și izvoare cu halău, un buștean de trei-patru metri, scobit în
interior, în care se adună apa din care se adapă vitele. Dacă
bușteanul este mai scurt, se numește troacă.

39
În interiorul casei, piesa cea mai importantă este
cuptorul, construit în apropierea ușii, util pentru gătit, copt,
încălzit, iar fumul care ieșea în pod conserva carnea de porc,
slănina, cârnații până se consumau în totalitate. Din pod, fumul
ieșea afară printr-o lucarnă (fereastră mică).

40
Gospodăria tradițională reflectă ocupația principală a
locuitorilor acestei așezări, creșterea vitelor. Pe lângă casă sunt
construcții destinate adăpostirii animalelor și furajelor necesare
pentru hrana acestora. Una dintre acestea este grajdul, o
construcție relativ mare, cu două încăperi. Cea pentru animale
este compartimentată pentru vite, cai, cotețe pentru porci, viței,
miei și păsări. În podul grajdului se depozitează fânul. Grajdurile
sunt construite cu aceleași tehnici și din aceleași materiale ca și

41
casa. Sunt prevăzute și cu un ochi de geam. În prelungirea
grajdului, lipită de acesta, era șura. Cu fața spre curte, lungă,
construită tot din bârne cioplite este acoperită cu draniță,
întotdeauna în două ape inegale. Ea adăpostește lemne, căruțe,
unelte și altele. La construcțiile mai vechi, în șură erau ținute oile
în timpul iernii. Nelipsită din gospodăria țărănească este cușca
câinelui, buda. Ea se află într-un colț al curții sau are o gaură
rotundă în peretele șaierului (șura) prin care intră câinele ca să se
adăpostească de vreme rea.
Pe lângă unele gospodării sau pe dealuri este fânarul în
care se păstrează fânul. Este o construcție pătrată formată din
patru stâlpi de brad înalți de aproximativ 4-6 metri. Sunt înfipți în
pământ la distanță de patru metri unul de celălalt. Acoperișul este
din draniță, în două ape și mobil. Cu ajutorul unor cuie de lemn
care se introduc în niște găuri special făcute în stâlpi, acoperișul
poate fi mutat mai sus sau mai jos în funcție de cantitatea de fân
existentă. Pe dealuri mai există și niște șuri înalte, de 5-7 metri,
folosite în același scop. Ele au pereții de scânduri și sunt
acoperite cu draniță.

42
Perimetrul curții care nu este delimitat de construcții este
împrejmuit cu garduri. Ele sunt din scânduri cu acoperiș de
draniță în două ape. Unele case au porți din stâlpi înalți de brad
acoperite și ele cu șindrilă. Poarta este formată din două părți:
una mică pentru oameni și alta mare, care se deschide în două
părți, prin care intră carul cu lemne, sania cu fân, animalele.
Grădinile sunt delimitate de garduri din ștacheți ascuțiți la
capătul de sus sau scânduri așezate orizontal, cu spații întreele.

43
Existau diferite obiceiuri legate de construirea locuinței.
Astfel, lemnul pentru draniță se tăia întotdeauna iarna, pentru că
avea mai puțină sevă și era mai rezistent. Se spune că iarna
lemnul doarme. După doborâre, se lăsau niște crengi în vârf timp
de câteva săptămâni, pentru a extrage seva rămasă în trunchi. Nu
se foloseau arbori trăsniți, deoarece se considera că aduc
nenorociri. Printre cei mai renumiți constructori de case s-au
numărat Gheorghe Oros și fiii acestuia, Nicolae și Toader.
Aș mai adăuga că o casă tradițională din Ostra este
expusă la Muzeul Satului Bucovinean din Suceava, pe platoul din
apropierea Cetății de Scaun. Ea datează din sec al XIX-lea.
Fundația este din piatră de râu, iar pereții sunt din bârne de brad,
îmbinate la colțuri stânește. Are acoperișul în patru ape, din
draniță de brad, cu straturi suprapuse. Pe tabla din față este o
lucarnă. Casa este reprezentativă nu numai pentru bazinul râului
Suha, ci pentru întreaga Bucovină din acea perioadă.
Locuințele noi reflectă starea materială, nevoile și
aspirațiile oamenilor. Dorința de modernizare poate fi observată
la tot pasul, dar această tendință duce la pierderea specificului
local. Casele vechi, bătrânești, precum și elementele tradiționale

44
care se mai păstrează dau farmec peisajului arhitectural al
așezării noastre.
Bibliografie:
Vasile Diacon, Etnografie și folclor pe Suha
bucovineană, Editura Unirea, Iași, 2002;
Prof. Iancu Viorel, Ostra în epoca modernă și
contemporană, aspecte social-economice, lucrare pentru
susținerea gradului didactic I, 1998
https://ro.wikipedia.org/wiki/Muzeul_Satului_Bucovinean;ht
tp://www.muzeulsatuluibucovinean.ro/despre/istoriamuzeu;
Fotografiile îmi aparțin.
Prof. Murgu Eugenia-Angela
Școala Gimnazială Ostra, județul Suceava

45
Satul Solacolu- punte către vremurile de
odinioară
Odată ce înaintezi pe drumul spre satul Solacolu, fie
dinspre oraşul Fundulea, fie dinspre comuna Săruleşti, te va
întâmpina un drum de pământ amestecat cu piatră lung de 10km,
ce duce în mijlocul câmpiei Bărăganului.
Drumul dinspre oraşul Fundulea, un drum drept, de
altfel, mărgineşte două păduri bătrâne, dese şi întunecoase, cu
crengile până în pământ. Drumul dinspre comuna Săruleşti este
un drum prin mijlocul câmpiei cultivate, cu suişuri şi coborâşuri,
intersectând două bălţi: balta Săruleşti şi balta Solacolu, de
curând amenajată într-un stil specific de relaxare. Încă de pe
înaintarea pe acest drum şi însuşi satul este o oază de linişte şi
recreere într-o notă tradiţională românească. Păşind în sat, vei
redescoperi satul autentic românesc specific zonei Munteniei,
care păstrează cu străşnicie casele tradiţionale şi tradiţiile de
odinioară, probabil şi din cauza condiţiilor vitrege de care a avut
parte satul de-alungul timpului, una dintre ele fiind lipsa
transportului pe drumul de acces către sat, fiecare reuşind să se
descurce după puterile familiei, de obicei acest drum fiind
parcurs cu calul şi căruţa.
Satul Solacolu era „cătun” denumit în vremurile de
dinainte, căci populatia nu numără mai mult de 70 de familii,
moşia boierului Anghel Solacolu odinioară. Acest boier, licenţiat

46
în drept la Paris, procuror în Bucureşti, cu origini greceşti,
numele variind în timp de la Solacoglu la Solacolu, își avea
moşia pe pământurile acestea care astăzi i-au preluat numele.
Drept mărturie stau trei cărămizi încrustate în chirilică în biserica
satului, specificând atât ctitoria bisericii, cât şi a satului „Această
sfântă biserică a fost făcută de Anghel Solacolu anu al 1863”.
Cărămizile înainte de renovarea bisericii
Cărămizile după renovarea bisericii
Urmaşii acestui boier au ajuns oameni renumiţi în
literatură, precum Barbu Solacolu, care a scris un volum de

47
poezii, a tradus numeroși autori, printre care Shakespeare. Tatăl
său, Victor Solacolu, făcea parte dintr-o veche şi bogată familie,
absolvent de drept, înrudindu-se cu persoane distinse, precum
Grigore Antipa. Un alt nume Solacolu a fost distins, dar de data
aceasta în chimie, Şerban Solacolu, cu numeroase contribuţii în
compoziţia cimentului, profesor doctor la universitatea
Politehnică din Bucureşti; în cinstea acestui om, universitatea a
dat numele lui promoţiei de inginieri care au absolvit în anul
2015.
Prof. Dr. Şerban
Solacolu
Principalele ocupaţii în sat rămân agricultura şi creşterea
animalelor, precum în vremurile de altădată, căci Anghel
Solacolu îşi lua de aici materia primă pentru fabrica de fidea din
Bucureşti pe care o deţinea împreună cu fraţii săi, prima fabrică
de fidea de unde le venea şi denumirea pe atunci de „fidigii”.
Întorcându-ne în timp, reamintind că, pe atunci, satul era
un cătun, iar oamenii locuiau în bordeie şi nu în case.Este foarte
probabil ca Anghel Solacolu să fi ctitorit biserica satului pentru
dragostea lui Dumnezeu şi pentru apropierea oamenilor de

48
biserică. Odată înfiinţat cimitirul din spatele bisericii, şi ţăranii
au început să-şi ridice case, căci cei în viaţă mereu au fost legaţi
de cei trecuţi în veşnicie, astfel ţăranii împământenindu-se aici.
Cătunul a devenit sat, ţăranii nu numai că îşi construiseră case,
dar aveau şi pământuri multe, ţinând cont că satul se află în
mijlocul câmpului, nemărginit de alte sate.
Curtea este împărţită în două, o parte în care se cultivau
legume şi în cealaltă parte aflându-se adăposturile pentru
animale. Anghel Solacolu îşi avea conacul în sat, dar existau şi
alte conace în apropiere, precum renumitul conac de la Lizica.
Reamintesc că Anghel Solacolu era, totodată, ctitorul
bisericii, biserică din cărămidă, cu suprafaţa de 200 mp, cu ziduri
de 50cm grosime, cu Sfânta Masă dintr-o singură bucată de
piatră, ceea ce, pentru acele vremuri, era greu de găsit, cu ferestre
mici, în număr de nouă, probabil atât de multe din cauza lipsei de
curent electric. Astăzi, această biserică este complet renovată, o
biserică nouă, având parte de un eveniment istoric în toamna
anului 2015, Înalt Prea Sfinţitul Vincenţiu având bucuria de a
sfinţi şi târnosi această sfântă biserică. Biserica în sine are un
cadru feeric, aşezată pe o ridicătură a câmpiei, de la poartă şi
până la biserică întâmpinându-ne o alee de 50 m, împrejmuită de
un gărduleț pitic. Una lângă cealaltă sunt aşezate cele două
instituţii principale şi atunci şi acum, şcoala şi biserica, de parcă
singure ar glăsui că ele stau la întemeierea omului lăuntric.
Şcoala este veche, cu pereţi înalţi, cu sobe, azi existând acolo
doar grădiniţa.
Casele oamenilor sunt bătrânești, construite, specific
zonei Munteniei, din chirpici şi acoperite cu ţiglă având structura
în patru ape. Case mici, prevăzute cu o prispă acoperită, văruite
sau vopsite. Gardurile sunt din lemn, potrivite cu statura unui
om. Omul a încercat de-alungul timpului să îşi facă viaţa mai
uşoară, încercând să îşi creeze condiţii prielnice pentru a-şi
desfăşura activităţile lor principale, agricultura şi creşterea
animalelor, astfel că fiecare sătean are săpată câte o fântană.
Cuptorul de pământ îşi are şi el locul în gospodărie; femeile coc

49
pâine în ziua de sâmbătă, dar şi pesmeţi și plăcintă ţărănească. În
beciurile caselor sunt depozitate murăturile, dulceţurile,
compoturile, varza şi vinul făcut din plantaţiile oamenilor. Casele
sunt încălzite cu ajutorul sobelor care sunt prevăzute cu plită,
bucătăresele pregătind mai des mâncarea pe plită decât la aragaz,
căci mâncarea astfel pregătită este mult mai gustoasă. Odăile au
aşternute pe jos preşuri ţesute, iar în casele bătrânilor încă se
găsesc paturile cu saltele din paie.
Satul este mic şi restrâns, prevăzut cu trei străzi şi mai
multe poteci. Oamenii se cunosc toţi între ei, populaţia este
îmbătrânită, mulţi tineri migrând spre Bucureşti, dar satul nu este
totuşi lipsit de tineret, aici existând şi familii tinere cu mai mulţi
copii, care merg la şcoală făcând naveta spre comuna Săruleşti.
În lunile de vară, pe uliţele satului, copii aleargă desculţi, simţind
vibraţiile pământului, soarele le arde chipurile, îi vezi aici ori
colo într-un pom, împreună cu natura creând un tablou de neuitat
al amintirilor noastre. Sătenii, obosiţi după o zi de muncă, ies la
poartă, şezând pe butuci şi povestind noile întâmplări ale satului.
Totul e viu, nimic nu este static, natura freamată şi satul odată cu
ea.
Tradiţiile locului sunt legate de viaţa spirituală, căci
fiecare casă are respect faţă de biserica lui Hristos, arătând
aceasta prin icoanele expuse în fiecare odaie şi înveşmântate cu
ştergare ţesute de mână. În ziua de Bobotează, sătenii vin la
biserică spre sfinţirea lor cu aghiazmă mare, dar şi a animalelor
lor: cai, bovine etc. În postul Sfintelor Paşti, sătenii au grijă de
curăţenia din casele lor, de înnoirea hainelor. În săptămâna
patimilor, mai exact în joia patimilor, oamenii merg la cimitir să
curete mormintele şi să le tămâieze. La slujba de înviere participă
majoritatea sătenilor, îmbrăcaţi în straiele cele mai bune, unii
dintre ei în costume populare. Fiecare om are aprinsă în timpul
slujbei o lumânare, cu care pleacă apoi spre casă spre a aduce
lumina sfântă. Ajunşi acasă, oamenii iau paşte, continuând să
sărbătorească printr-o masă tradiţională împreună cu rudele
apropiate. Specialităţile care se găsesc pe această masă sunt

50
specifice tradiţiei, căci pe fiecare masă se găseşte renumita pască
sfinţită, adusă acasă şi împărţită familiei. O altă specialitate este
cozonacul, împreună cu ouălele vopsite şi de unii ţărani
încondeiate, de cei care încă cunosc meşteşugul acesta.
Bineînţeles că masa de paşte este îmbogăţită cu preparatele din
miel, precum drobul, friptura de miel etc.
Pe data de 23 aprilie, satul se află în sărbătoare, deoarece
Sfântul Gheorghe este hram al bisericii şi ocrotitorul satului,
părintele binecuvântând o masă în cinstea Sfântului în fiecare an.
Oamenii îşi manifestă evlavia pentru Sfântul Gheorghe
botezându-şi copii cu numele sfântului.
În perioada Crăciunului, copiii merg pe la porţile
sătenilor cu colindul, binevestind Naşterea Domnului prin
următoarele colinde: „Steaua sus răsare”,”Astăzi S-a născut
Hristos”,”Domn, Domn să-nălţăm”.
Păşind în acest sat îţi dai seama că treci într-o lume
demult uitată, care ne aduce aminte de copilăria petrecută alături
de bunici la ţară. Satul Solacolu este un meleag lipsit de
modernism, dar plin de bucurii adevărate ale sufletului, una
dintre ele fiind natura. Aici, păsările cântă în voie, vulpile mişună
pe câmp, iar căpriorii prin pădure. În toate anotimpurile,
excluzând iarna, grădinile oamenilor sunt pline de flori şi de
pomi în rod.
„Acolo unde dorul nu mai doare
Şi lanul cântă doinele la nai,
Acolo unde dragostea izvoare
Şi merii mei se bucură în floare,
În satul ce e gura mea de rai.”
Cu adevărat, veşnicia s-a născut la sat, aici sufletul
tresaltă de bucurie la văzul şi auzul naturii neşlefuite şi a culturii
tradiţionale româneşti.
Profesor învătământ primar si preşcolar Neagu Silvia
Grădiniţa cu Program Prelungit “Voinicel”, Călăraşi

51
Satul amintirilor
Tata e născut la sat. Fleva, acum Lanuri, din comuna
Ziduri, județul Buzău, este locul în care mergeam uneori, când
eram încă în școala generală sau în liceu. După aceea n-am mai
fost, deși mi-ar fi plăcut să revăd Bărăganul de acolo. Câmpurile
largi, lanurile de grâu sau de porumb, viile, toate m-au fascinat și
îmi aduc aminte cu plăcere de diminețile înrourate de vară în care
mergeam cu mamaia și cu tataia la cules. Dar cel mai mult îmi
plăcea când, după o zi de muncă, în drum spre stația de autobuz,
ne opream pe la câte o rudă oarecare, ca să mai stăm de vorbă
despre una, despre alta, despre cei din neamul nostru mare și
împrăștiat prin jumătate de țară. Îi lăsam pe ei să vorbească, iar
eu porneam la colindat prin curte, căutând... nimic anume. Știam
de toate animalele din ograda Tușicăi sau a mamei Stanca, știam
pe unde se găsesc toate blidele colorate, scoarțele și carpetele,
covoarele și alte lucrături. Într-un târziu, mă găseau în casa mare,
cotrobăind prin lăzi de lemn frumos sculptate.
În Fleva, casele erau cam la fel: într-o parte a curții erau
camerele bune (casa mare), în care erau puse la păstrare toate
lucrurile de valoare și unde puteau înnopta rudele venite de
departe; apoi erau camerele în care se stătea în mod obișnuit, cu
două odăi principale - bucătăria de iarnă și camera de dormit. Un
pic mai la o parte, bucătăria de vară, în care era o plită sub care
ardea la vremea pregătirii mesei un foc din coceni de porumb.
Dacă închid ochii, simt în nări mirosul de fum specific și îmi
apar în minte imagini disparate cu câte o bătrână aplecată asupra

52
vetrei, mestecând în ceaunul cu mămăligă sau mai rupând câte un
cocean pentru a înteți focul.
Vara, masa era luată în curte, sub umbrar, la o masă de
lemn, cu băncuțe de o parte și de alta, acoperită cu ștergar cusut
frumos. Mâncarea era pusă în străchini de lut și eu ceream mereu
o lingură de lemn, deși erau și altfel de ustensile la îndemână. Pe
sub masă mișunau mereu câini sau pisici, veșnic alungați de
stăpâni, dar cu încăpățânarea specifică animalului de curte care
știe că atunci se mănâncă, nu altă dată. Dacă ploua, masa era
mutată pe prispă, la adăpost. De acolo vedeam ploaia căzând pe
sub streșini sculptate de meșterul satului cu mult timp în urmă,
poate dinainte de război. Poveștile curgeau la fel ca ploaia,
adormitor, iar în mintea mea de copil se amestecau chipuri de
soldați ruși care vindeau lucruri de nimic, cu țărani care mergeau
la câmp și copii jucându-se necontenit.
Din când în când, îmi roteam privirea prin curte,
încercând să identific elementele componente ale unei arhitecturi
ciudate, aparent fără logică. Îngrăditurile din răchită împletită din
jurul grajdurilor îmi plăceau pentru că mereu găseai câte ceva
ascuns, un vas, o cârpă sau cine știe ce alt obiect pus acolo pentru
uzul imediat sau pentru uitare. Grădina era, în general, mărginită
de pietre văruite în alb, la fel ca pereții casei. Aceștia din urmă se
mai coșcoveau spre primăvară, dar întotdeauna erau văruiți
înainte de Paște, atunci când se făcea o curățenie generală în
curtea largă; se mătura, se strângeau crengile și frunzele căzute
din toamnă, se făcea un foc mare, care elimina deșeurile
netrebuitoare. Apăreau florile prin straturi, ierburile printre
pietrele care pavau curtea, porumbeii de prin cuiburile în
așteptarea puilor, pisicile și câinii lungiți pe orice rază de soare.
Iarna, când ajungeam în preajma sărbătorilor pe la rude,
îmi plăcea să văd curtea prin ochiurile mici de geam ale
ferestrelor acoperite cu perdele cusute în casă și, când simțeam
că nu mă mai rabdă inima, plecam pe afară să mă joc în zăpadă.
Din prispă priveam întâi lemnele așezate frumos în așteptarea
focului, apoi oalele atârnate de grinzi (niciodată nu am știut de ce

53
sunt acolo) și, în cele din urmă, porneam spre poarta din lemn
curat, nevopsit. Și gardul era tot nevopsit și, din loc în loc, erau
agățate diverse vase de lut, mai ales în preajma fântânii. Unde
erau oameni mai bogați, fântâna era în curte, iar unde oamenii
nu-și permiteau să sape una proprie, aceasta era la drum, pentru
uzul mai multor case. Întotdeauna exista un acoperiș deasupra
fântânii și țin minte că mi se spunea mereu să nu mă aplec prea
mult peste marginile din piatră, ca nu cumva să amețesc și să cad
în adâncuri. Erau tot felul de povești prin sat despre oameni care
și-au găsit sfârșitul acolo și cred că unele erau adevărate, pentru
că pe unii pereți scria „apă rea”.
În simplitatea lui, satul din Bărăgan mi-a fost drag
întotdeauna. Mi-e dor de casele micuțe, acoperite în mare parte
de coroanele pomilor fructiferi sau de viile întinse din curți, mi-e
dor de oamenii care acum nu mai sunt și care țineau aprinsă
flacăra satului tradițional. Acum lucrurile s-au schimbat mult: cei
bătrâni abia își mai duc zilele, iar cei tineri au plecat de mult prin
orașe sau țări străine. Au mai rămas câteva case așa cum mi le
amintesc eu, câteva drumuri lăturalnice pietruite și ceva oameni
care încă mai iubesc pământul. Restul e doar amintire.
Prof. Butnaru Simona-Cristina
Centrul Școlar de Educație Incluzivă, Buzău

54
Doar 3 luni, Doamne!
Motto: "Trebuie să existe un colţ de lume în care viaţa e
frumoasă. Fericirea trebuie să existe. Sau poate e nevoie de un
potop, de un cutremur, de nişte mâini uriaşe care să zgâlţâie
globul, şi totul să înceapă din nou..."
Cella Serghi
Alerga în cerc... de atâta timp, de parcă îi albise tot părul.
Respirația se calmase, dar inima îi bătea atât de puternic, încât
simțea că orologiul, pe care-l auzea permanent, necruțător, îi
desena brazde adânci pe tâmple. Brazde sângerii, care se
scurgeau pe trupul lui istovit și erau înghițite de pământul torturat
de excavatoare. Ar alerga oricât, numai să ajungă... să ajungă
înainte ca acești monștri fără suflet și fără chip, căci nu putea
nicicum să le vadă trăsăturile feței, să facă totul țărână!
Ea îi șterse cu dragoste fruntea de sudoare, iar el își
continuă mai liniștit somnul.
-Așa este de aproape un an. Nu știu ce să mă mai fac...
povestește bunica Țica, cu o sfârșeală dureroasă în glas, dar și în
trupul ei firav, aproape imaterial. Așa este de când ăștia ne-au
dărâmat viața, mamă, odată cu căsuța noastră, cu numai trei luni
înainte de Revoluție... mânca-le-ar câinii sufletul otrăvit! Nu se
mai trezește, mamă, decât să povestească cum a văzut
dărâmându-se tot, rând pe rând... că nu l-am putut, mamă, opri să
stea acolo, până au făcut-o una cu pământul! Și mai stă, mamă,
câteodată la geam... da' mai bine n-ar sta! În cutia asta de beton

55
în care ne-au mutat, nici ferestrele nu mai arată viața! Numai
zădărnicie peste tot... și-n sufletul nostru nimica, mamă, nimica!
Și-apoi începu să depene o poveste despre doi tineri
maturizați înainte de vreme, unul de pierderea prematură a
părinților, la doar unsprezece ani, iar celălalt de nevoia de a
deveni din copil, părinte al unei mame bolnave psihic. Dar, mai
mult decât atât, povestea lor este despre temelia căsniciei lor,
casa țărănească pe care au construit-o singuri, cu forța brațelor
tinere și cu inspirația caselor din satul pe care l-au părăsit, pentru
a fi mai aproape de spital. Au creat în micul loc primit prin
repartiție de la CFR, unde lucra badea Gheorghe, pe atunci un
tânăr flăcău de nouăsprezece ani, un colț al satului părăsit de
nevoie.
Au ridicat casa singuri, modelând de primăvara pînă
toamna chirpici pe care îi lăsau la soare, la uscat. Nu cunoșteau
pe nimeni pe ulița din orășelul de provincie, dar regretau clăcile
din satul natal, unde, atunci când cineva construia o casă, tot
satul se-aduna la familia cu pricina și amesteca materialul cu
picioarele desculțe, mergând în cerc, asemeni horelor vechi, iar o
bătrână din vecini cocea scovergi pe plita cuptorului din curte,
pentru a hrăni pe cei care trudeau din zori până la asfințit.
În zilele în care nu puteau modela, badea Gheorghe, fiu
de vestit tâmplar al satului, mort în război, pe când singurul său
fiu avea vreo șase ani, sculpta cu uneltele moștenite balustrada
viitoarei prispe, pe care și-o imagina mare, ca cea a casei
cârciumarului, dar știa că n-are materiale decât pentru una mai
mică, numai bună totuși pentru mașina de cusut a Țicăi, pentru o
băncuță de lemn sculptat și vopsit albastru, cum îi plăcea lui și
pentru câteva vase cu mușcate.
La final, erau tare mândri de casa lor, cu odăița de
primire luminoasă și caldă, bucătăria mică, dar practică, și
camera de dormit cu două divane înalte, cu carpetele vesele pe
pereți, în tonuri de albastru, cusute de Țica în nopțile lungi de
vară. Ferestrele mici le acoperiseră cu maramele de borangic

56
primite de Țica zestre de la sora ei, cea de la care învățase și arta
cusutului și țesutului preșurilor.
Cârpele pentru preșuri, majoritatea albastre, le fuseseră
dăruite la plecare de bătrânele din sat, din omenie pentru niște
tineri atât de destoinici și de greu încercați de viață. Țica le-a
țesut la războiul unei mătuși, iar Gheorghe a ajutat-o să le așeze
mândru pe dușumelele din lemn vechi, pe care-l aduseseră din
magazia casei de la țară. În loc de dulapuri, Gheorghe așezase cu
ochi de artist polițe frumoase de lemn sculptat, vopsite mândru în
albastru și galben... îi plăcea lui cum se asortau, deși Țica tot
bombănea ceva despre faptul că-i scot ochii culorile alea.
Văruiseră căsuța în alb, mai puțin spatele acesteia, lipit și
împodobit cu bucățele de cărămidă. În fiecare primăvară și
toamnă, Țica picta, cu vopsele bine potrivite, modele florale, pe
peretele prispei și la colțurile casei. Se mai supăra câteodată...
Gheorghe găsise un loc numai bun de agățat uneltele – colții
sculptați de la baza acoperișului.
Au crescut în căsuța asta trei copii și vreo șapte nepoți,
au crescut animale și au cultivat o grădină care era mândria lor și
sursa principală de hrană.
Dar, într-o zi din luna mai, trei bărbați le-au deschis
poarta și, fără să explice nimic, s-au apucat să măsoare curtea în
lung și-n lat. Gheorghe nu era acasă, iar Țica n-a îndrăznit să-i
întrebe ce fac. Păreau oameni învățați, bine îmbrăcați, vorbeau o
limbă pe care n-o înțelegea prea bine. Ea avea un mare respect
pentru învățătură, suferise lipsuri mari, dar își ținuse copiii în
școală, la București, să aibă o meserie bună, un viitor. I-a
povestit lui Gheorghe la întoarcerea acasă, dar n-au făcut prea
mare caz. Cine știe ce-au vrut oamenii ăia să studieze?
A doua zi, strada orășelului de provincie fierbea. Atunci
au înțeles și ei... cică veniseră pentru că urma să-i demoleze. Și le
dădeau apartamente frumoase de bloc.
- Frumoase pentru alții, poate! Eu nu plec din casa
mea! Să o dărâme peste mine! spunea Gheorghe hotărât.

57
Numai că lucrurile n-au fost atât de simple. Nu l-au lăsat
să stea în casă, le-au cărat toată agoniseala în cutia aia de beton,
cum obișnuia el să spună. Și au programat demolarea într-o zi de
septembrie, duminica. De-atunci a zis Țica că nu e nimic de
făcut, că necredincioșii ăștia nu sunt de înduplecat, dacă omoară
sufletul unor oameni în zi de sărbătoare.
Gheorghe a jurat că se va duce acolo, să vadă și să moară
în fața lor, odată cu căsuța sufletului lui... și așa a făcut.
Apoi au început coșmarurile și somnul letargic, care dura
câteodată zile în șir. A văzut cu ochii lui cum s-au rupt, sub
loviturile bilei necruțătoare, stâlpii prispei lui micuțe, cum au
căzut pereții... tot, tot...nimic n-a mai rămas.
- Știi cât a durat, Țico? Nu știu dacă vreo șapte
minute. Trei lovituri...și munca noastră de patrușcinci de ani s-a
făcut țărână... spunea bărbatul înalt plângând în hohote
sfâșietoare.
Ochii albaștri ai bătrânei, atât de senini la începutul
confesiunii, când răscolea depărtările tinereții lor, se umplură de
broboanele unei agonii profunde, de premoniția iminentei
pierderi a omului drag.
Educ. Ciobanu Silvia
Grădinița ”Electromagnetica” București

58
BORDEIUL
Motto: Au fost și alte vremuri, trecutul nu se
poate schimba,
însă viitorul e în mâinile noastre.
Pasul lui era șovăielnic, nu știa încotro să se ducă, afară
bătea vântul năpraznic și se lăsase întunericul. Se certase din nou
cu tăică-său-pur și simplu nu se puteau înțelege. „Ăla” voia de la
el „chestii” pe care nu pricepea că nu putea să le facă; cum
adică? Să se scoale cu noaptea în cap și să dea mâncare la porci?
Și apoi la câine? Îi vor mirosi hainele a băligar și pielea i se va
impregna de mirosul ăla îngrozitor… dacă i-a venit ideea
bătrânului să își câștige traiul din crescutul porcilor, să fie
sănătos! Înainte să plece în cursă cu camionul, să dea el la porci,
asta-i bună! Și, când s-o întoarce, atunci să mai mănânce ăia. O
căruță îi întrerupe gândurile mânioase și o voce strigă spre el: -
treci aici, băiete, că o să mori de frig! Se uită prin beznă la cel
care striga la el și nu își dădu seama cine ar putea fi. Pipăi cu
mâinile în aerul gol, până dădu de marginea căruței și strigă:
- Care ești, bre?
- Eu, nen’tu Costică. Un’ te duci bezmetic așa? Te duc la
matuș’ta? Că de două săptămâni mă tot întreabă când vii…
Făcu repede un „pro și contra” și se sui în căruță, ce să
caute acasă? Să dea la porci? Atâta știe tată-său, muncă și bani.
Mătușa îl primi cu drăgălășenii de femeie fără copii, cu mâncare
caldă și pat curat, ba chiar și un ceai de plante și nu știu cum îl
toropi o moleșeală….

59
Când se trezi, lumina abia străbătea la el printr-o
crăpătură a unei scânduri.Se frecă la ochi și se uită de jur
împrejur, nu deslușea prea bine, dar… nu era camera mătușii!
Unde l-au dus ăștia? Ce farsă e asta? Sigur au complotat cu tată-
său, de ce s-o fi suit în căruță? Ce mai râd ăștia acum…
La o privire mai atentă, văzu că era un fel de cameră în
pământ, niște stâlpi de lemn înfipți în patru colțuri și barne care
țineau pereții de pământ. La mijloc trona un fel de cuptor de
piatră, cald încă, pe margine vreo două lavițe, o poliță cu
castroane de pământ (ca alea pe care le dă bunica de moși), iar
lumina venea de deasupra. O mică scară părea să ducă spre
ieșire. „Las’ că vă arăt eu! Vă bateți joc de mine și mă
înmormântați aici!” Împinse cu putere „ușa” plină de stuf și
rămase cu gura căscată: nimic din ce vedea nu era cunoscut,
oameni cu haine ciudate, cu bărbi și mustăți, cu plete și cușme de
oaie, femei cu fuste lungi și cu basmale legate la spate, nici o
casă în zare, nici un bloc, nici o mașină, nici o șosea… Rămase
înmărmurit…unde sunt? Oamenii aceia se uitau cu milă la el și
dădeau din cap „săracu', a zăcut atâta vreme!”. O femeie veni
degrabă lângă el și îi dădu o cană de lut cu o zeamă caldă în ea:
„ia și bea, că te faci bine!”. Luă mecanic cana și bău din ea…
avea mâinile țepene, nu știa ce să facă cu ele, parcă paralizase.
Un băietan cam de vârsta lui, murdar, dar cu ochii vii, îl
luă de mână, îl duse ca pe un orb spre niște mogâldețe de pământ.
Le numără în gând, erau 17, toate de aceeași înălțime.
Apropiindu-se de ele, își dădu seama că erau asemănătoare cu
cea din care ieșise la trezire, că aveau o „ușă”de lemn îmbrăcată
în stuf, că se cobora în ele pe o scară făcută parcă de un copil, că
înăuntru era un cuptor și că nu erau încăperi mai înalte de 1, 50
m, ba chiar și oamenii părea mai scunzi decât cei din satul lui.
Pereții din interior erau muruiți (știa de la bunicul), lutul uscat
era plin de paie; unele încăperi aveau pe pereți împletituri de
nuiele, peste care fusese pus ceva ce semăna foarte tare cu
chirpiciul folosit de oamenii din satul lui. Dar ce sat era acesta,
cu case făcute în pământ? Îl întrebă scurt pe băiatul care îl

60
„plimba”: cum se cheamă satul ăsta? Acela făcu ochii mari: „-
Coconi, nu știi?”
„Pe unde o mai fi și ăsta?”- se întreba în sinea lui, „da’
săraci și prăpădiți mai sunt”.
- Ce lucrează oamenii de aici? Băiatul holbă și mai tare
ochii. Lucreaza?
- Adica, din ce trăiesc? Ce mănâncă?
- Pâine, pește… ți-e foame? Încă nu mâncăm. După ce
se ridică soarele la amiază, abia atunci se mănâncă, zise băiatul
cu candoare, dar și cu milă față de unul care părea cam nelalocul
lui.
- O să facă femeile la vatra satului pâine și o să frigă în
țepușe niște pești. Da’ trage gârliciul, că intră hoarele în bordei!
Bolnavul tresări ca ars: „gârlici”, „bordei”? Nu învățase el la
istorie săptămâna trecutădespre așezările românești din secolul al
XI-lea? Cum a ajuns… ce… i se învârtea imaginea „bordeiului”
în fața ochilor, ce glumă mai e și asta? Însă nu apucă să
definească răspunsul în capul lui, că auzi niște zgomote de cai
alergând, într-o fracțiune de secundă a fost luat pe sus și dus într-
unul din bordeiele care nu se aflau la vedere (adică fără
mogâldeață) și aruncat val vârtej peste alți tineri și copii. În
îngrămădeala aceea grozavă se șoptea: „cumanii, cumanii”, cei
mici scânceau, cei mai mari le țineau gurița cu mâinile, afară se
auzeau zgomote și tropăituri, de parcă ploua cu pietre.
„Camerei” în care se aflau i se zgâlțâiau stâlpii și din când în
când venea un val de căldură cu praf în nările lui.
După o vreme care i se păru interminabilă, „ușa” de
deasupra se deschise și un bărbat cu părul vâlvoi îi ajuta pe toți
să iasă unul câte unul. Tot ce era până atunci „mogâldeață”
fumega, pesemne „cumanii, cumanii” dăduseră foc bordeielor
aflate la vedere, oamenii dezolați se sfătuiau cum să doarmă
următoarea noapte și făceau echipe: unii să sape alte bordeie, alții
să caute ceva hrană, iar cei cu paza să anunțe din vreme trecerea
vreunei alte „hoarde”. Pentru că „bolnavul” trebuia protejat, a
fost dus cu femeile și copiii la cele două bordeie îngropate, unde

61
se puteau odihni până la repararea locuințelor distruse. Dar el nu
vru să se ascundă și ceru să fie lăsat să ajute. Înșfăcă o unealtă ce
părea a fi un instrument de săpat și se alătură unui grup de
bărbați care curățau de pământ și cenușă un bordei incendiat.
După săpat, ajută la așezarea stâlpilor de susținere „în cruce”, la
baterea lutului, la reconstruirea vetrei din interior. 12 m pătrați
pentru păstrarea vieții, 12 m pătrați pentru apărare, 12 m pătrați
pentru….
-Hai că e soarele sus! spuse mătușa drăgăstoasă ca de
obicei. Sări din pat energic și hotărât, spuse “sărut mâna” și plecă
spre casa lui, unde tata, porcii și cățelul îl așteptau.
Acolo era bordeiul lui, se putea să îl lase de izbeliște?
Sursa: http://www.muzee-
valcea.ro/buridava/B8_37.godea.pdf
Prof. Vild Theodora, Liceul Pedagogic „Matei
Basarab” Slobozia, Ialomița

62
EI… NEMURITORII…
Hoinarele lor umbre, în treacăt prin frunziș
Vor fremăta, pe vânturi și nouri în suiș…
(Andre Chenier)
Într-o vară, într-un sat din Maramureș, am văzut chipul
nemuririi. Povestea nu începe în acea vară, dar de acolo începe
ea, din acel sat maramureșean. Există acolo o biserică de lemn,
veche de vreo 450 de ani, cu pictură originală, cu miros de codru
secular. În jurul bisericii se află cimitirul, adică memoria, adică
istoria. Ce interesant și-a organizat românul spiritualitatea: să
așezi în jurul locului de rugăciune semnele prezentului (satul) și
pe cele ale trecutului (cimitirul)! Românul nu se poate ruga decât
în prezenta acelor repere care-l definesc: istoria și prezentul (și
pe noi, niște ipocrizii deșănțate ne tot îndeamnă să... privim în
viitor).Dar, mai interesant este că, peste drum de biserică și
cimitir, se află o căsuță veche de lemn, în care locuiește bătrâna
Dochie. O căsuță din butuci groși din lemn de fag, pe care timpul
și-a scrijelit semnele brutale, cu ferestre mici cu câte patru
ochiulețe de geam, cu acoperiș înalt de șindrilă, înalt și ascuțit ca
o turlă de catedrală gotică… Poarta de la stradă este foarte veche,
dar stâlpii groși și înalți se țin încă drepți. Formele sculptate în ei
au rezistat anilor. Încă se mai distinge pe ei, coerentă, spirala
Sfintei Treimi, încolăcind lemnul. Din loc în loc, se pot desluși
pe ei metaforele tradiționale ale vechilor meșteri cioplitori
maramureșeni… Din acoperișul porții maiestuoase a rămas doar
o formă dreptunghiulară, gata să cadă.

63
Am deschis poarta mică, cu ivăr masiv de fier și am
înaintat pe poteca din lespezi de râu. În fața ușii de la intrare,
câteva trepte de piatră, tocite de pași ce se vor fi pierdut demult
prin cețurile trecutului… Am intrat în căsuța bătrânei, al cărei
grai vechi și melodios îți deslușește dintr-odată de ce susurul de
izvor din munți ori șoapta frunzei din adânc de codru te înalță în
trăire divină. (No, pofchiți, io îs cam becheagă, nu pot îmbla
răpighe!)*. Ne-a arătat bătrâna costumele vechi țesute și cusute
de mâna ei, inclusiv costumele de mire și de mireasă de la nunta
ei, din urmă cu decenii. Ne-a arătat covoare vechi, prosoape
cusute cu migală ce împodobeau pereții odăilor, icoanele,
pernele, pledurile și toate cotloanele casei vechi. Ne-a arătat
fotografii din tinerețe, prilej cu care ne-a istorisit despre urgiile
războiului (Ducă-să pe puschie, no!...)** Într-una dintre
fotografii, o fetișcană alături de un flăcău chipeș.
- Aici ești cu soțul dumitale…
- Nuuu, veni repede răspunsul bătrânei, aici îs cu
frachele… cu Ion al nost… Ni, ui cât îi ghe mândru!... O fo dus
gheparche, la vale, atunci când o fo război… Tomna la gârla a
mare o fo dus… Batăr o dată să-l și văzut… O murit acolo, ni…
așe ghe gheparche…*** - încheie femeia, cu glas stins, ca pentru
ea. Iar la plecare, după ce ne-a urat „Mereți cu bine!”, ne-a arătat
insistent un loc din cimitirul de vis-a-vis, din jurul bisericii de
lemn: „Ni, am și acolo o casă... ni acolo lângă pocheacă, o să mă
mut într-însa minchenaș… Îi acolo, acolo...”**** La 90 de ani,
bătrâna Dochie, care a creat valori ani de-a rândul, aștepta
rânduiala divină când avea să se mute puțin mai încolo, peste
drum, în istorie. Nu aștepta să moară, ci să se mute acolo, lângă
locul de rugăciune, în templul istoriei.
Asta înseamnă nemurire!
Sufletul românesc nu poate muri... El rămâne în doina
ce se tot tânguie de secole, poate de milenii, acompaniată de
frunza codrului (Frunză verde de stejar/ Am un doruleț amar…)
Am înțeles de ce icoana de lemn, asemenea celor atârnate de
grinzile tavanului gazdei mele, uneori ne izbăvește de dureri și

Veșnicia s a născut la sat 2016

Veșnicia s a născut la sat 2016

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Viewers also liked

Viewers also liked (6)

Similar to Veșnicia s a născut la sat 2016

Similar to Veșnicia s a născut la sat 2016 (20)

More from Silvia Sofineti

More from Silvia Sofineti (20)

Recently uploaded

Recently uploaded (11)

Veșnicia s a născut la sat 2016