LICEUL TEHNOLOGIC „ANGHEL SALIGNY” FETEȘTI Revistă de cultură generală realizată de cadre didactice și elevi inițiator, prof. Lovin Anina FETEȘTI – 2023

1. RĂDĂCINI, OGLINZI ȘI
REFLECȚII
Nr. 4
ISSN 2810 – 4641
ISSN-L 2810 – 4641
Revistă de cultură generală
realizată de cadre didactice și elevi
inițiator, prof. Lovin Anina
FETEȘTI – 2023
LICEUL TEHNOLOGIC „ANGHEL SALIGNY” FETEȘTI

3. 3
Cuprins:
• Tradiții și obiceiuri din mediul rural, Prof. Marin Maria Magdalena Olguta
G.P.P. Micul Print,
Pitesti............................................................................................................................pag. 4
• Tradiții și obiceiuri din preajma Postului Mare din Bărăgan:
Moșii de iarnă, Lăsata secului de carne și Lăsata secului de brânză
Prof. Marinache Elena Manuela, Liceul Tehnologic „Anghel Saligny”, Fetești.........pag. 6
• Tradiții și obiceiuri din Muntenia
Prof. înv .primar Dogaru Marieta, Șc. Gimn. „Mihai Viteazul”, Fetești.....................pag. 8
• Tradiții și obiceiuri de iarnă și primăvară
Prof. Trepăduși Maria Elena, Lic. Tehn. Nicolae Stoica de Hațeg..............................pag. 10
• ,,Satul și portul popular”, Prof. documentarist Iliuţă Adriana
Şc. Gimn. ,,Dragoș Marin”, Ştefan cel Mare...............................................................pag. 12
• Importanța păstrării și transmiterii tradițiilor populare în avtivitățile
cu copiii de vârstă preșcolară și școlară
Prof. înv. preșc. Dumitrescu Irina, G.P.P. „Micul Prinţ”, Piteşti.................................pag.14
• Boboteaza - tradiții și obiceiuri, Prof. Stuparu Pompilia-Mariana
Liceul Tehnologic „Anghel Saligny”, Fetești..............................................................pag. 17
• Costumul popular românesc, Pârvu Mirela Geluța - secretar
Lic. Tehn. „Anghel Saligny”, Fetești ......................................................................... pag. 19
• Cum se întreţine o ie veche? Prof. Pruteanu Steluța
Șc. Gimn. „Mihai Viteazul”, Fetești………………………………………………….pag. 21
• Optimism în lumea lui ,,FLUIERICĂ” prof. Giurea Alina Dorinela
Lic. Tehn. „Anghel Saligny”, Fetești ………………………………………………..pag. 22
• MÂNĂSTIREA SFÂNTULUI DIMITRIE BASARABOV
Drumul spre asceză începe în stâncă, Prof. Giurea Alina Dorinela
Lic. Tehn. „Anghel Saligny”, Fetești ..........................................................................pag. 23
• Datini, tradiții și obiceiuri românești în luna martie
Prof.înv.primar Jurubiță Daniela, Lic. Tehn. ,,Anghel Saligny”.................................pag. 25
• Portul românesc Prof. Sârbu Mihaela
Liceul Tehnologic „Anghel Saligny”, Fetești………………………………………..pag. 35
• Acoperământul Maicii Domnului,
Procoavele și Sărbătoarea Maicii Domnului
Prof. Lovin Anina, Lic. Tehn. „Anghel Saligny”, Fetești.......................................... pag. 37
.

4. 4
TRADIȚII ȘI OBICEIURI DIN MEDIUL RURAL
Prof. Marin Maria Magdalena Olguta
G.P.P. Micul Print, Pitesti
Satul românesc este cel mai bun exemplu ce poate fi dat pentru adevărata comuniune
dintre mai mulți oameni, care se bucură să fie împreună, să se ajute între ei în orice clipă și să
înfăptuiască lucruri frumoase de care să se mândrească, să se bucure autentic și pe care să le lase
copiilor și strămoșilor ca niște „daruri și mărgăritare de mult preț”. Acestea sunt nenumăratele
obiceiuri și tradiții românești care au luat ființă în inima satului și vor rămâne multe veacuri
înscrise ca niște comori în sufletul oamenilor conștienți de valorile poporului nostru. Cu
adevărat, satul este un izvor al obiceiurilor, menite să trezească în om cheful de viaţă și să
aștearnă pe chipul său un zâmbet luminos.
Pe uliţa satului, toţi sunt prieteni
Obieciurile sunt idei, simțiri și trăiri ale sătenilor care s-au transmis dintr-o generaţie într-
alta ca un testament nescris, ca un adevărat cod genetic spiritual, spre a fi înfăptuit pe mai
departe. Adunându-se unul lângă altul, fiecare obiecei și tradiție alcătuiesc salba neprețuită a
satului, împletită din osteneli şi bucurii perene.
Obiceiul a izvorât în sat, dar în același timp el este cel ce dă viață satului, cel ce îi ține pe
oameni uniți și înfrăţiţi pentru întreaga viaţă sau poate chiar mai mult. Pe uliţa satului, toţi sunt
prieteni. Se într-ajută unii pe alţii şi peste tot se creează o armonie netulburată şi sinceră,
impregnată de simplitate și spiritualitate.
Obiceiurile şi-au tras seva din duhul credinței
Ritmul vieții și conturul tuturor obiceiurilor este dat, în mai toate cazurile, de ritmul vieții
Bisericii. Biserica este mijlocul şi miezul satului. Datorită Bisericii, viața săteanului a căpătat un
ritm al bucuriei spiritualizate, care se răsfrânge în tradiții, obiceiuri, datini, întâmplări și trăiri
îndeobşte. Iubirea ce întrepătrunde viaţa duhovnicească s-a sălăşluit în viaţa săteanului aşa încât
el plânge fără deznădejde şi se bucură neostentativ, având mereu alături mila şi iubirea lui
Dumnezeu.
Prin Biserică s-a aşezat armonia între oameni şi s-a trezit spiritul de comuniune. Astfel,
obiceiurile şi-au tras seva din duhul credinței, s-au frământat în covata satului şi s-au copt la
flacăra iubirii neîntrerupte dintre generaţii.
Numai de aceea, ţăranul român se găteşte cu hainele cele mai dragi în fiecare Duminică,
în ziua Învierii Domnului şi merge la Biserică cu toată familia şi cu toţi vecinii, de la mic la
mare, pentru a se întâlni cu Dumnezeu în rugăciune sinceră. În Biserică, rugăciunea simplă a
ţăranului se răsfrânge peste toţi cei dragi. Peste copii şi peste semeni. Peste animale şi roada
pământului şi în definitiv, pentru buna rânduială dintre toţi.
„Lumina Învierii”

5. 5
Primăvara era timpul când femeile din întreg satul se apucau de curățenia casei și se
pregăteau de marea Sărbatoare a Paștelui și a Învierii Domnului prin care tot satul „se
luminează” şi se bucură de nădejdea Învierii. Nu se găsea în sat casă în care să nu se dea cu var
sau să nu se scuture covoarele pentru ca „Lumina Învierii” să pătrundă, să desăvârşescă şi să
sfinţească tot. Femeile se adunau la fiecare pe rând și se ajutau la pregătiri pentru ca nimeni să nu
fie lăsat în greutate. Se dorea ca toată lumea să aibă parte de bucuria pe care o oferă Hristos.
Primenirea ogrăzii
Hristos era centru trebăluitului lor, iar acest lucru trezea iubirea şi ajutorul între oameni.
Fiecare femeie harnică își așeza casa de la un cap la altul și trăia cu inima împăcată de acest
lucru. În acest timp bărbații, după iernile geroase ale acelor vremuri, se îngrijeau şi ei de
primenirea ogrăzii şi a gospodăriei. Se scoteau animalele din grajduri la păscut, la colţul fraged
al ierbii. Se săpau grădinile. Se desţeleneau ariile. Un frumos obicei legat de acest anotimp era
acela când, de coarnele oilor și caprelor, se lega o fundă de pânză roșie ca să le poarte noroc și să
crească. Cred că acest obicei avea o strânsă legătură cu jertfa lui Hristos.
Desculț, pe ogor
De asemenea, vara, oamenii se adunau și secerau cu mâna, atât iarba pentru animale, cât
şi spicele de grâu pentru pâinea „cea de toate zilele”. Din zorii zilei neivite și pânăn asfinţitul
soarelui oamenii erau pe câmp și munceau ogorul pe care l-au primit de la părinți și de la
strămoşi. Fiecare om muncea cu sârguință încălțat cu opinci sau de cele mai multe ori desculț.
Strângerea grâului – pe care îl secerau cu mâinile, îl legau în snopi şi îl transportau cu
căruțele -, este încă un tablou viu în amintirea bunicilor. Era vânturat şi strâns cu grijă, bob cu
bob. Morăritul lui se făcea cu ajutorul unor pietre grele trase de boi. Munca era grea, istovitoare
chiar, dar era făcută cu drag și spor de către toți la un loc înţelegând mult mai potrivit cuvintele
Scripturii “în sudoarea frunţii tale îţi vei mânca pâinea ta”. Osteneala lor era străbătută de
credinţa că din această pâine se va face Trupul lui Hristos pentru întărirea vieţii lui muritoare şi a
celei veşnice. De aceea, aveau respect şi dragoste pentru fiecare bob de grâu pe care îl primeau
din voia lui Dumnezeu.
Simplitatea vieții
Multe din momentele trăite în sat de bunici au devenit amintiri care le îndulcesc amarul
greu al bătrâneții și le trezesc un zâmbet cald de fericire pe chipul lor schimbat de trecerea anilor.
Am fost foarte entuziasmat să aud de la bunica aceste cuvinte: „Era greu, dar era frumos”. Ele au
trezit în mine dorul și dorința după acele vremuri simple, dar care te fac să te bucuri de natură, de
animale, de oameni și de tot ce te înconjoară. Vorbele bunicii m-au făcut să mă schimb și să
înțeleg că viața este mai frumoasă în simplitatea ei, nu în complexitatea care se vrea astăzi în
toate. Înainte oamenii nu încercau să caute un răspuns sau o teorie în orice, iar această atitudine îi
făcea să se bucure sincer de orice lucru de lângă ei.

6. 6
Leagănul prieteniei
Astăzi, omul aleargă să descopere, să afle, să schimbe, iar toată această agitaţie fără ţintă
îl depărtează de la adevăratul sens al vieții și al lucrurilor. Şi ceea ce este mai dramatic pentru noi
cei de astăzi este faptul că, în lupta pentru „atrăgătoar şi încântător”, uităm că adevărata
diversitate a frumuseții unui fapt își are esența în trecut, în obiceiurile, tradițiile și datinile
poporului din care ne tragem. Tradițiile și obiceiurile născute la sat creează adevăratele legături
de prietenie, capabile să degaje fericire și bucurie la tot pasul, deşteptând în noi dorința de a-l
ajuta pe aproapele și a ne „bucura de bucuria altuia”. Cu adevărat satul, prin datinile şi tradiţiile
sale, este locul și izvorul firescului uman. Este leagănul prieteniei și al comuniunii. Este apa cea
proaspătă care ne adapă setea de „regăsire a frumosului”. Mai avem Timp pentru regăsirea
Satului și a țăranului roman de odinioară?
Bibliografie:
-„Casa, satul si devenirea in traditia romaneasca”- Sebastian Moraru
-„Traditii si obiceiuri romanesti”- Antoaneta Olteanu
- „Sat bogat, sat sarac”- Adela Elena Popa
Tradiții și obiceiuri din preajma Postului Mare din Bărăgan:
Moșii de iarnă, Lăsata secului de carne și Lăsata secului de brânză
Prof. Marinache Elena Manuela
Liceul Tehnologic „Anghel Saligny”, Fetești
Moșii de iarnă
Moşii de iarnă este sărbătoarea populară din sâmbăta care precede Lăsatul Secului de
Brânză sau Lăsatul Secului de Carne, dedicată morţilor, moşilor şi strămoşilor. Moşii de iarnă,
împreună cu Moşii de Sâmedru formează Moşii cei Mari de peste an. La Moşii de iarnă se împart
alimente (plăcinte, produse lactate, piftii) şi, uneori, vase umplute cu mâncare gătită sau cu apă.
Lăsata secului de carne și Lăsata secului de brânză
Prezentă atât în calendarul popular, cât şi în cel bisericesc, străvechea sărbătoare păgână,
prag cosmic al trecerii de la iarnă la vară, Lăsata Secului a fost adoptată şi adaptată de
creştinism, ca ultimă treaptă pregătitoare înainte de smerenia Marelui Post, păstrându-şi farmecul
obiceiurilor arhaice, dar căpătând noi valori, întru spirit, prin morala creştină.
Lăsata Secului de Paşte este un ceremonial complex de înnoire a timpului desfăşurat, în
raport de calculul pascal, în perioada 1 februarie-8 martie. Lăsata Secului de Paşte păstrează acte
rituale specifice unui început de An agrar celebrat la echinocţiul de primăvară. După apariţia
creştinismului şi fixarea Paştelui în raport de echinocţiul de primăvară şi faza lunară, cele mai
importante sărbători şi obiceiuri păgâne au fost împinse în afara ciclului pascal: la Lăsata Secului
de Paşte şi la Rusalii. Asemănător Anului Nou contemporan, scenariul ritual de înnoire a

7. 7
timpului ocupă mai multe zile „cosmogonice“ (Săptămâna Nebunilor şi Săptămâna Caii lui
Sântoader), împărţite în două părţi simetrice de „Revelionul“ Lăsatului de Sec, desfăşurat, de
obicei, sub cerul liber şi cunoscut sub diferite denumiri zonale (Priveghiul cel Mare, Alimori,
Hodăiţe, Opaiţ, Refenea şi altele). Momentul culminant ale acestei sărbători nocturne era, în
unele sate, sacrificiu şi incinerarea divinităţii sezoniere simbolizată de un lemn (prăjină)
împodobit cu panglici şi haine vechi sau de o mascoidă confecţionată din paie de grâu. În prima
parte a ciclului (Săptămâna Nebunilor) timpul îmbătrâneşte şi se degradează neîncetat: apar
mascaţii (Măscăruşi, Fărşăngari, Corni); abundă elementele orgiastice (excese de mâncare,
băutură, distracţie), se strigă fetele nemăritate, se întorc spiritele morţilor care sunt îmbunate cu
pomeni (Sâmbăta Părinţilor, Moşii de Iarnă, Moşii de Piftii, Moşii cei Mari) şi culminează cu
moartea şi incinerarea simbolică a divinităţii adorate în noaptea Lăsatului Secului de Paşte. În a
doua parte a ciclului (Săptămâna Caii lui Sântoader) viaţa intră în normal: spaţiul este purificat
cu ajutorul Cucilor, Sântoaderilor şi focurilor rituale (roata de foc, Hodăiţele etc.), se fac urări de
sănătate şi rod bogat, se împacă şi se iartă oamenii care dau dovadă de toleranţă şi îngăduinţă. Nu
lipsesc vrăjile şi descântecele de ursită, alimentele rituale (oul fiert sau copt, piftiile, plăcintele,
„cuci”, „brăduţi“, coliva lui Sântoader), actele de purificare a corpului şi altele.
După lunga perioadă a Câşlegilor dintre Crăciun şi Paşti, numită şi Dulcele Crăciunului,
fără interdicţii alimentare, liberă pentru orice distracţii, iată că omul trebuie să se gândească la
curăţirea trupului, pentru a da aripi sufletului.
În calendarul bisericesc, Lăsata Secului are două etape care conduc treptat către post:
Duminica Lăsatului sec de carne şi Duminica Lăsatului sec de brânză. Prima este numită şi
Duminica Înfricoşatei Judecăţi, când li se aminteşte creştinilor la slujbă să nu păcătuiască,
întrucât va veni cândva şi ceasul Judecăţii de apoi. Săptămâna dintre ele, pregătitoare pentru
post, poartă numele de Săptămâna Brânzei sau Săptămâna Albă, când se mănâncă lactate şi ouă.
Întrucât postul priveşte trupul, dar mai ales sufletul, acum este vremea iertăciunilor. Vecinii,
rudele, cunoscuţii se vizitează şi îşi cer iertare unii de la alţii, ca să intre curaţi în post. Cea de-a
doua este numită şi Duminica izgonirii lui Adam din rai. Desigur, semnificaţia este că noi
retrăim simbolic momentul pierderii raiului, pe care l-am putea recâştiga, tot simbolic, prin post.
Va urma Postul cel Mare. Acesta nu se limitează nicidecum la simpla interdicţie
alimentară, nu e o cură de slăbire, aşa cum se vulgarizează adesea. Postul înseamnă exerciţiu de
voinţă, dobândirea autocontrolului, înălţarea treptată a spiritului întru îndumnezeire. Duminicile
care vor urma reprezintă etape ilustrând simbolic, prin pilde, momente ale ultimei părţi din viaţa
pământească a Mântuitorului.

8. 8
Tradiții și obiceiuri din Muntenia
Prof. înv .primar Dogaru Marieta
Șc. Gimn. „Mihai Viteazul”, Fetești
Paştele este considerat în calendarul ortodox drept cea mai mare sărbătoare creştină.
Sărbătoarea Paştelui este marcată de obiceiuri şi tradiţii străvechi, pe care românii le respectă,
începând cu primenirea casei, pregătirea bucatelor, înnoirea hainelor până la ciocnirea ouălelor şi
luarea luminii Sfinte de la Biserică, în noaptea de Înviere.
Muntenia este una dintre zonele care mai păstrează încă nealterate tradițiile și obiceiurile.
Perioada Paștelui este încărcată de sărbătoare, fie că celebrează Învierea Domnului creștină ori
venirea primăverii precreștină. Înaintea Paștelui, de Paște și după Paște, muntenii sunt preocupați
cu respectarea tradițiilor, ținute si interpretate cu strictețe de ritual, căci de aceasta depinde
prosperitatea întregului an. Muntenia sărbatorește Lăzărelul, Olaria, Caloianul, Paparuda, Cucii.
În noaptea de Înviere, toţi românii merg la biserică pentru a lua lumina Sfântă. După
slujba de Înviere de la miezul nopţii are loc prima masă de Paşte în familie, atunci când
gospodinele aşează pe masă bunătăţile pregătite.
În a doua zi de Paşte, finii merg în vizită la naşi, unde duc bucate alese (o sticlă de vin, un
cozonac sau un tort) pentru a sărbătorii împreună Paştele.
O tradiţie foarte importantă este că, în Noaptea de Înviere, la ora 12 se stinge lumina în
Biserică, iar credincioşii vin şi iau lumină de la preot după care o duc acasă.
În prima zi de Paşte, imediat cum se trezesc, credincioşi se spală pe mâini şi pe faţă după
care trebuie să-şi facă semnul crucii de trei ori şi să ia o bucată din pască înmuiată în vin, apoi,
ciocnesc ouă roşii.
Paparuda este un obicei Muntenia şi se desfăşoară în a treia zi de Paşti, obicei pe care îl
întâlnim în comunitățile de lipoveni din localitățileBordușani, Luncavița, Văcăreni, Jijila. Acesta
constă în stropirea cu apă a unui alai de tinere sau de femei bătrâne împodobite cu flori sau cu
ramuri verzi. Alaiul este format din tineri mascaţi. Femeile se înfăşoară în ghirlande de boz,
brusture sau fag şi umblă prin sat de la casă la casă şi prin cântecul şi jocul lor invocă ploaia.
Ca şi Paparuda un alt obicei este Caloianul. Are loc în a treia zi de Paşte. În această zi se
face o păpuşă de lut, se îngroapă în câmp. După o perioadă de timp, păpuşa se dezgroapă şi se
rupte în bucăţi după care se împrăştie pe câmp. Acest ritual este făcut pentru belşugul, fertilitate
şi regenerarea vegetaţiei.
Lăzărelul sau întâmpinarea Primăverii în Muntenia
Lăzărelul este o sărbătoare care se ține înaintea Paștelui, în Sâmbăta Floriilor, aceasta mai
numindu-se și Sâmbăta lui Lazăr.Lazăr sau Lazarica este un zeu al vegetației care moare și
renaște în fiecare an, primăvara, simbolizând regenerarea naturii. La ceremonial participă copiii,
responsabili cu dansul ritualic și femeile care formează grupul de colindători.

9. 9
Scenariul obiceiului vorbește despre Lazăr care moare într-un accident în pădure, fiind plecat să
aducă hrana pentru animale. Mama sa și surorile fecioare îl bocesc strașnic, drept pentru care din
mormântul său se înaltă un copac falnic, cu ramuri bogate.Se mai spune despre Lazăr că ar fi
frate cu cucul, de care s-a rătăcit, de atunci strigându-se neîncetat unul pe altul.
Lazărul creștin, de Paște
Lazărul creștin, fratele Mariei și Martei, este săracul înviat din morți de Iisus, minune
care i-a determinat intrarea solemnă și entuziastă în Jerusalim, unde a fost întâmpinat cu ramuri
de palmier. Acest eveniment se sărbătorește in Duminica Floriilor, după învierea lui Lazăr din
Sâmbăta Floriilor.Atenție! Cine nu ține obiceiul și nu serbează Ziua lui Lazăr, nu are un an de
bun augur și se mai umple și de pistrui.
Olaria, obicei practicat în Sâmbăta de Florii - Obiceiul constă în aprinderea pe dealuri a
unor focuri din resturi vegetale sau din furajele consumate de animale în timpul iernii,
simbolizând purificarea vechii vegetații, pentru a face loc unei vegetații noi și prospere.
Rostogolirea pe dealuri a roților de căruță înfășurate în paie, simbolizând cursul soarelui pe cer,
simboliza și purificarea a tot ce a fost rău pentru comuniune. Astăzi, obiceiul se mai practică la
Visterna, Niculiţel şi Izvoarele.
Baterea alviţei este o altă practică magică de aflare a norocului şi a ursitei la Lăsatul
Secului de Paşti, sărbătoare care a asimilat un scenariu ritual de înnoire a timpului calendaristic.
Tinerii şi copiii adunaţi în cerc, încercau să prindă cu gura, fără ajutorul mâinii, alviţa prinsă cu o
sfoară de cuiul bătut în grinda centrală a podinei.
Cei care reuşeau, muşcau din ea, îşi puneau o dorinţă, crezându-se că vor fi însoţiţi de
noroc şi împliniri, iar tinerii se vor căsători.
O altă tradiţie specifică zonei, Cucii, reprezintă un ceremonial de fertilizare şi purificare a
spaţiului şi timpului în prima zi după Lăsatul Secului de Paşte. Obiceiul este o paradă a măştilor
de cuci şi cucoaice, urmat de o bătaie şi de horă. În vechime este atestat un obicei mai amplu, în
trei părţi. Prima se desfăşura în dimineaţa zilei de Lasata Secului, când cucoaicele (flăcăi
travestiţi în femei), cutreierau satele simulând bătaia cu chiuliciul (un bici în vârful căruia atârna
o opincă ruptă). A doua parte a obiceiului o constituia o piesă care o avea în centru pe „bunica
cucilor”, în jurul căreia se adunau, în mijlocul satului, miri şi mirese, ciobani şi ciobăniţe,
vânători şi vraci, constituind o paradă zgomotoasă. După ce trăgeau trei brazde simbolice, în
formă de cerc, unul dintre ei (de obicei mirele) era udat cu vin. Seara se desfăşura ultima parte a
carnavalului, când măştile erau rupte de pe cap, se trânteau la pământ, se călcau în picioare şi se
striga: „Să piară cu tine/Tot ce-i rău în mine/Şi să fie luminat/Cum am fost înturnat”. Sfârşitul
era, fireşte, hora”.
Un obicei pe care îl întâlnim în satul Dunărea, comuna Seimeni, și pe care oamenii
locului îl practică la îndemnul preotului din acest sat este acela că lumina Învierii este dusă în
noaptea sfântă și celor trecuți în neființă.Tot de la locuitorii acestui sat, care încearcă să păstreze
nealterate obiceiurile locului, am aflat despre obiceiul din sâmbăta înainte de Paști. Bătrânele
satului se trezesc la ora 3 noaptea și coc o pâine pe care o aduc dimineață, caldă, pâinea fiind
pentru cei ce au murit nepregătiți.

10. 10
Cu toate că aceste obiceiuri sunt foarte puțin cunoscute, ele fiind foarte vechi, acest lucru
nu reprezintă un impediment pentru unii dobrogeni de a le mai păstra.
Indiferent de obiceiurile și tradițiile pe care românii le au, în funcție de regiunile din care
provin, fiecare dintre ei sărbătoreste Paștele cu multă căldură și liniște sufletească, credință în
cele Sfinte și bucuria de a fi alături de cei dragi.
Bibliografie
1. M. Rădulescu-Codin, Sărbătorile poporului, 1909;
2. T. Pamfile, Mitologie românească, Ed. All, București, 1977;
3. I. Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești, Ed. Humanitas, Buc., 1998;
Tradiții și obiceiuri de iarnă și primăvară
Prof. Trepăduși Maria Elena
Lic. Tehn. Nicolae Stoica de Hațeg
Mehadia, Caraș-Severin
Deşi progresul schimbă zilnic viata societăţii si implicit ne obligă şi pe noi, ca
oameni sa ne schimbăm, e frumos să păstrăm datinile si obiceiurile strămoşeşti. Cea mai
bogată perioadă din an în datini si obiceiuri este perioada de iarnă începând cu Sfantul
Nicolae si terminând cu Sfântul Ion.
Parcă aceste obiceiuri fac o punte între generaţii bucurându-i deopotrivă pe cei
mari dar mai ales pe cei mici.
Voi descrie in rândurile ce urmează o datină, un obicei numit “colindatul’ care
începe pe 24 decembrie si poate continua 2-3 zile in funcţie de zona etnografică. La
colindat participă grupuri mai mari sau mai mici de copii, tineri sau chiar adulţi.
Colindatul se desfăsoară in curtea gazdelor, sub fereastră sau in casă. Colindătorii sunt
primiţi cu bucurie deoarece se crede ca acea casă care este colindată are parte de un an
viitor prosper, cu sănătate si bunăstare.
Colindătorii sunt recompensaţi cu nuci, mere, covrigi, dulciuri, bomboane, colaci şi
chiar bani.
În zona Banatului Montan în ajunul Crăciunului în noaptea dinspre 24-25 decembrie
nu se stinge focul in vatră, în sobă, pentru ca anul ce urmează să fie luminos si bogat.
În aceste zile se împodobeste bradul iar sub brad se pun un colac, un cârnat si o
sticlă cu rachiu, daruri pentru Moş Crăciun. Pentru calul acestuia se pune nutreţ, grăunţe şi
fân.
Tot în această noapte tinerii se adună în unele case în grupuri şi îşi pun măşti.
Fetele poartă măşti de băieţi si băieţii poartă măşti de fete. Începe jocul, dansul. Fetele cu
măşti de baiat iau cate o tânără la joc, iar băieţii cu măşti de fete iau câte un fecior. În
timpul jocului mascaţii sărută perechea aleasă.
În Maramureş are loc “ jocul moşilor” : colindarea gazdelor de către colindători
deghizaţi cu măşti. Aceştia urează sănătate şi fericire celor ce i-au primit in curte sau

11. 11
casă. Toţi colindătorii primesc căte un colac care simbolizează soarele, mere si nuci.
În ziua de Crăciun nu se spală nu se dă nimic cu împrumut. Animalele din
ogradă primesc mâncare din belşug. Se spune ca dacă adorm pe partea stângă va fi o
iarnă lungă si geroasă.
În Bucovina se crede că toate colindele sunt rostite pentru a alunga diavolii şi
pentru curăţirea satului de rele. Mare păcat este atunci când o gospodărie are uşa încuiată
în ajunul Crăciunului.
Din cadrul ritualului colindelor fac parte cântecele de stea, vifleemul, pluguşorul, sorcova.Se
joacă vasilica, jocuri cu măşti: ţurca, cerbul, brezaia.
Aceste frumoase tradiţiii şi obiceiuri se transmit de la o generaţie la alta, spre
mirarea străinilor care ne vizitează meleagurile. Acestea dau frumuseţe şi unicitate ţării
noastre, Moldova fiind zona privilegiată din acest punct de vedere.
În Banat, zona unde m-am născut şi unde trăiesc şi acum, in ziua de Crăciun, adică
25 Decembrie se merge cu ‘’ împărţitul ‘’ adica fiecare copil merge cu un colac şi un
cârnat în coşuleţ la rude, vecini, cunoscuţi. Primeşte în schimb alt colac şi alt cârnat şi
bani după posibilităţile gazdei. Colacul şi cârnatul sunt date de pomană morţilor pe care
fiecare îi are şi vrea să îi pomenească. Aşa adună fiecare copil bani pentru a-şi cumpăra
diverse lucruri. Este aşteptat preotul care sfinţeşte fiecare casă purtând icoana Maicii
Domnului, iar înainte de Sfântul Ion preotul vizitează din nou casele stropind cu busuioc
şi aghiazmă oameni, animale, gospodării pentru a fi feriţi de rele anul ce va să vie.
Femeile merg la cimitir unde aprind lumânări şi pomenesc pe cei dragi plecaţi în lumea
fără de dor, unii împodobesc crucile cu beteală, globuleţe mai ales dacă sunt copii cei
decedaţi şi mamele îşi alină durerea petrecând timp cu copiii lor plecati la cele veşnice.
Sărbătorile de iarnă se încheie odată cu Sfântul Ion, când noul an îşi intră în
drepturi şi copiii încep şcoala.
Începutul sărbătorii de Paste e marcată odată cu postul de 6 săptămâni.În săptămâna
Patimilor, ultima săptămână de post, la Joia Mare țăranii încetează lucrul la câmp, femeile coc
pasca, fac prăjiturile și vopsesc ouăle.În ziua de vineri, numită Vinerea neagră unele persoane nu
mănâncă nimic, țin așa numitul post negru. În noaptea de sâmbătă spre duminică oamenii se
spală cu apă curate, își pun haine noi, iau o lumânare și pornesc spre biserică. Spre sfârșitul
slujbei, alaiul în frunte cu preotul înconjoară biserica de trei ori cu lumânarile aprinse.Fiecare se
întoarce acasă cu lumânarea aprinsă și atunci pot mânca ouă roșii după urarea Cristos a înviat pe
care o spune persoana mai în vârstă și răspunsul Adevărat a înviat. În ziua de duminică, prima zi
de Paște, copiii rudelor, vecinilor vin cu Împărțitul, dar de data aceasta cu ou roșu și colac, pe
care îl dau de pomană morților din familia lor. Primesc la schimb alt colac și ou roșu de la gazdă
și bani.
A doua zi de Paști, după slujba de la biserică preotul și enoriașii merg la cimitir iar
fiecare merge la mormântul familiei sale unde ciocnește ouă, dă și primește ouă roșii de pomană
morților. Se întorc oamenii plecați peste mări și țări, se vizitează, servesc bucate din miel. Marți,
a treia zi de Paști nu se lucrează deși este zi de însemnătate mai mică.

12. 12
,,SATUL ŞI PORTUL POPULAR”
Prof. documentarist Iliuţă Adriana
Şc. Gimn. ,,Dragoș Marin”, Ştefan cel Mare
Judeţul Călărași
MOTTO:
“ Nu e datorie românească mai vrednică de a fi îndeplinită şi nu e osteneală mai de folos,
decât ca sa facem partasi pe cei tineri, pe care cei ce vin după noi, la bunurile sufletesti mostenite din
vechime, să le predăm lor ca pe o zestre de mare pret.Iar zestre mai de pret nu e alta ca averea de cuget
si simtire, inchisă si păstrată cu sfânta grija de-a lungul vremurilor, în adâncurile sufletului românesc si
creştinesc al moşilor si strămosilor noşti.”(G. Breazul)
Vremurile în care trăim, devenim fără să ne dăm seama interesaţi mereu de a cunoaşte şi de
a intra în contact cu oameni din toată lumea şi uităm de cele mai multe ori de cei care ne reprezintă ca
neam, de înţelepciunea poporului roman, de tradiţiile şi obiceiurile pe care bătrânii satului le-au păstrat
cu trudă.
Satul românesc a fost şi trebuie să rămână vatra stămoşească a neamului.Aici, de-a lungul
mileniilor au crescut şi s- au format generaţii de tineri care fie au învăţat meşteşugurile stămoşesti şi s-
au integrat în viaţa satului fie au luat drumul şcolilor înalte.
Din multiple aspecte pe care le ridică educaţia pentru societate în scoala, conform programei
activităţilor instructive, o atenţie deosebită trebuie să-i acordăm cunoaşterii de către elevi a valorilor
materiale şi spirituale ale poporului nostru, a satului românesc precum şi a obiceiurilor si traciţiilor
specifice.

13. 13
Dorinţa de a păstra peste veacuri, cultura românească, obiceiurile şi tradiţiile locale, dar şi
regretul că puţini mai sunt cei care încearcă să transmită mai departe tot ceea ce este al nosru din
străbuni.
Nimic nu poate descrie mai bine istoria şi specificul unei culturi decȃt costumul naţional.
Reprezentȃnd una dintre cele mai bine ȋnrădăcinate moşteniri lăsate de strămoşi, portul
tradiţional romȃnesc păstrează ȋncă spiritul autentic şi dragostea faţă de propria ţară. Prin
multitudinea de culori, croieli, cusături şi simboluri, acesta spune fascinanta poveste a teritoriului
şi istoriei Romȃniei de fiecare dată cȃnd este ȋmbrăcat.
Deşi la origine portul tradiţional este unul singur, există anumite elemente definitorii pentru
fiecare regiune ȋn parte. Acest lucru reprezintă dovada vie a multiculturalismului romȃnesc,
fiind, ȋn acelaşi timp şi martorul unităţii ȋn ciuda diferenţelor, care a caracterizat dintotdeauna
spiritul naţional.
Deşi costumul naţional a trecut prin numeroase schimbări şi efervescenţe de-a lungul
ȋndelungatei sale istorii, originea acestuia datează ȋncă din perioada celor mai vechi strămoşi ai

14. 14
spaţiului romȃnesc: geto-dacii. Dovezile unui port similar costumului naţional actual se găsesc
atȃt pe celebra Columnă a lui Traian din Roma, cȃt şi pe Tropaeum Traiani, monumentul roman
ridicat la Adamclisi, ȋn judeţul Constanta.
Astfel, se pare că atȃt femeile, cȃt şi bărbaţii de origine dacică aveau o vestimentaţie extrem
de similară portului popular romȃnesc. Majoritatea femeilor dace ȋşi acopereau părul cu o
năframă, purtȃndu-l strȃns ȋn coc sau ȋmpletit. Ca ȋmbrăcăminte, acestea purtau o camaşă de
pȃnză asemanătoare cu ia actuală şi o fusta din ţesătură foarte similară catrinţei.
Vestimentaţia bărbaţilor era compusă dintr-o tunică din cȃnepă şi pantaloni lungi , ȋncreţiţi,
care amintesc de portul popular specific zonei . Aceştia erau ȋncălţaţi cu clasicele opinci, care se
numară şi astăzi printre elementele specifice portului tradiţional.
Deşi, ȋn mare, portul popular este compus din aceleaşi elemente, există anumite aspecte care
diferă ȋn funcţie de zona etnografică. Această varietate a fost determinată de influenţele prezente
ȋn fiecare regiune, care au modificat ȋntr-o mai mica sau mai mare măsură atȃt folclorul, cȃt şi
specificul zonei respective.
Webgrafie
https://incotro.olx.ro/costumele-populare-romanesti-istorie-evolutie-diferente/
https://www.ienationala.ro/blog/index.php/2021/03/03/costumul-national-o-varietate-de-stiluri-simboluri-si-folclor/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Costume_populare_rom%C3%A2ne%C8%99ti

15. 15
IMPORTANŢA PĂSTRĂRII ŞI TRANSMITERII TRADIŢIILOR
POPULARE ÎN ACTIVITĂŢILE CU COPIII DE VÂRSTĂ PREŞCOLARĂ
ŞI ŞCOLARĂ
Prof. înv. preșc. DUMITRESCU IRINA
G.P.P. „Micul Prinţ”, Piteşti
„Creaţiile folclorice sunt „pietre scumpe” în sânul poporului” V.Alecsandri
Cultura este un sistem-instrument prin care o persoană este pusă într-o situaţie favorabilă
pentru a confrunta problemele specifice implicate de satisfacerea nevoilor. Sistemul socio-
cultural al organizaţiilor va reflecta sau va trebui să reflecte aspiraţia membrilor pentru
satisfacerea nevoilor prin muncă şi participarea la viaţa organizaţională.
Nici un popor nu poate exista fără comunicare,fără schimb de valori. Valorile fiecărui
neam vin din vechime,îl individualizează şi îl caracterizează.
Pentru a şti cine este, copilul trebuie să înveţe cine au fost strămoşii lui, căpătând astfel
sentimentul de apartenenţă la colectivitatea naţională.
Satul românesc este izvorul sensibilităţii şi spiritualităţii româneşti, de aceea el nu trebuie
să fie uitat. El trebuie să trăiască cu obiceiurile şi datinile sale, cu ocupaţiile şi portul oamenilor
săi.
Arta noastră populară, manifestată sub toate aspectele ei, prezintă o bogăţie nepreţuită de
comori pentru toţi cei care-şi iubesc patria şi neamul. Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare
eveniment important în viaţa poporului, continuând cu frumoasele costume pe care le îmbracă în
aceste împrejurări şi terminând cu dansurile, cântecele şi strigăturile nelipsite la aceste
datini,izvorul lor este nesecat pentru acela care încearcă să le cunoască şi să le adune pentru a le
dărui din nou, după cum spune şi Anton Pann:
„De la lume adunate ,
Şi-napoi la lume date.”
Zona Moldovei se înfăţişează ca un areal unitar de manifestări tradiţionale, unele dintre ele
fiind caracteristice tuturor regiunilor locuite de români. Copiii trebuie educaţi pentru a deveni
păstrători ai acestor nestemate, eventual chiar descoperitori de tradiţii noi.
Baladele, cântecele, doinele, şezătorile, arta ceramică, tesăturile populare, împletiturile din
nuiele, portul popular şi nu în ultimul rând dansurile populare alcătuiesc un inestimabil
patrimoniu spiritual.
În folclorul nostru trebuie să ţinem seama de fondul cultural-istoric pe care aceste obiceiuri
s-au dezvoltat devenind obiceiuri româneşti. Una dintre caracteristicile importante ale
obiceiurilor populare este ambiguitatea lor, pendularea în ceea ce am putea numi serios şi ceea ce
am putea numi săgalnic.
Ambiguităţii obiceiurilor i se adaugă un alt element important şi anume pluralitatea de
limbaje prin care se realizează. La realizarea unui scenariu contribuie limbajul verbal, muzical,

16. 16
coregrafic, gestic.etc. Dar şi sub aspect estetic,diferenţele esenţiale apar între posibilitîţile de
expresie a obiceiurilor şi cele ale spectacolului.
Copiii trebuie îndrumaţi să-şi îndrepte atenţia spre fondul străbun de valori artistice şi
documentare pentru a-l iubi, a-l aprofunda şi a-l răsplăti. Noi cadrele didactice trebuie să-i
îndrumăm în acest sens, să trezim în sufletul copiilor sentimente de adâncă dragoste,de admiraţie
şi de mândrie faţă de zona geografică în care s-a născut.
Dansurile populare, constituie un mijloc complex de educare a copiilor în spiritul dragostei
faţă comorile populare,de valorile artistice ale poporului .
HORA-este cunoscută pe tot teritoriul ţării noastre, fiind un joc specific românesc. Are
însă particularităţile ei în diferite zone ale ţării. Hora este lentă, uneori apăsată şi se desfăşoară pe
baza unui dialog ce se poartă printre strigături între flăcăii de pe marginea horei şi cel ce este cu
perechea sa la mijloc. Strigăturile sunt rostite în ritmul dansului şi dau mai multă vioiciune,
tinereţe şi frumuseţe horei. Dacă hora este domoală, jocul de doi, specific moldovenilor este vioi,
apăsat, simbolizând freamătul codrilor. Zbuciumate şi apăsate sunt şi jocurile de mână în grupe:
Brâul, Bătuta, dar şi cei de doi: Coasa, Ciobanşul,etc.
Este momentul să specificăm faptul că sărbătorile de iarnă au constituit şi vor
constitui prilej de adâncă trăire sufletească pentru toată populaţia acestui ţinut binecuvântat din
totdeauna.
Emoţiile copiilor îşi spun cuvântul încă de la sărbătoarea Sfântului Nicolae-Moşul
cerându-le copiilor cuminţenie, ascultare, înţelepciune pentru a le pune în ghetuţe curate, îngrijite
de ei, daruri.
În învăţământul primar și preșcolar există tradiţia ca în fiecare an să se organizeze serbarea
pomului de iarnă. Împodobirea pomului este un prilej de lucruri pentru micuții şi părinţii acestora
. Podoabele sunt lucrate de către copii împreună cu educatoarea/învățătorul în cadrul
activităţilor practice şi a centrului de interes-artă. Împodobirea bradului dezvoltă la copii gustul
estetic, astfel că fiecare doreşte ca podoabele sale să fie cât mai frumos aranjate. Bradul
simbolizează viaţă lungă, tânără, sănătoasă, iar podoabele lui dorinţa omului pentru bunăstare şi
frumuseţe. Faza pregătitoare pentru serbarea pomului de iarnă şi venirea lui Moş Crăciun cu
daruri este la fel de emoţionantă ca şi desfăşurarea în sine. Interesul copiilor pentru
repertorii,pentru vestimentaţia adecvată, pentru obiectele pe care le vor folosi este mare.
Obiceiurile pe care le folosim în învăţământul preşcolar / școlar sunt: ”Colindatul”,
”pluguşorul”, ”sorcova”, ”steaua”, ”jocul caprei”, ”jocul ursului”, ”jocul căluţilor” şi nelipsitele
dansuri populare.
La colindă participă toţi copiii din grupă, acestea sunt creaţii ale poporului, păstrate de
secole şi milenii, aduc din adâncul vremurilor-mărturia de credinţă a unui neam creştin.
La „jocul caprei” este mascat un copil în capră-îmbrăcat într-un cojoc întors pe dos,
împodobit cu fel de fel panglici colorate şi mărgele, iar masca este din lemn sau hârtie. Copilul
mascat execută diferite mişcări, pe cântec, iar ceilalţi copii din grupă recită versuri specifice
obiceiului. La fel ca „jocul cu capra” se desfăşoară şi „jocul ursului”, numai că aici pot participa
mai mulţi copii mascaţi.

17. 17
„Pluguşorul”-obicei foarte iubit de cei mici, este însuşit cu uşurinţă. Un copil spune textul
vestind sosirea Anului Nou cu clopoţelul,iar la îndemnul: ”Ia mai mânaţi, măi!”, toţi strigă: ”Hăi-
hăi!” ,se urează belşug, sănătate, etc.
La jocul „căluţilor participă numai băieţi, toţi îmbrăcaţi în costume naţionale, care
dansează „pe cântec”, căluţul confecţionat şi împodobit după specificul zonei (motocei, cordele,
clopoţei).
Sorcova şi steaua este specifică atât băieţilor cât şi fetelor, care recită textele specifice
acestor obiceiuri, însoţiţi de sorcovă (floare, crenguţă de brad, o împletitură de flori din hârtie) şi
stea.
Aceste obiceiuri le desfăşurăm la serbările pomului de iarnă în prezenţa lui Moş Crăciun,al
părinţilor şi invitaţilor, dar unele dintre ele sunt desfăşurate şi individual, deoarece sunt
cunoscute şi nu lipsesc din nici o familie.
Printre serbările desfăşurate –educatorul îl învaţă pe copil rostul intonaţiei, al
vestimentaţiei, al mişcărilor cerute de text, îl ajută să desprindă mesajul, fapt ce le trezeşte
copiilor atât mândria de a fi purtătorii mesajelor străbunilor,cât şi responsabilitatea că ei trebuie
să transmită mai departe aceste tradiţii.
Noi, educatorii trebuie să „sădim” încă din fragedă copilărie, în sufletele copiilor dragostea
pentru folclor, dans popular, cântec popular, pentru tot ceea ce au creat strămoşii noştri.
BIBLIOGRAFIE:
· „Educaţia pentru gândirea creatoare”-Editura Alfa,Piatra Neamţ,2003
· Artur Gorovei „Literatura populară”-Editura Minerva,Bucureşti,1985
BOBOTEAZA - TRADIȚII ȘI OBICEIURI
Liceul Tehnologic „Anghel Saligny”, Fetești
Prof. Stuparu Pompilia-Mariana
Boboteaza sau Botezul Domnului, sărbătoarea din 6 ianuarie cunoscută şi sub denumirile
“Arătarea Domnului” sau “Epifania”, marchează sfârşitul sărbătorilor dedicate Naşterii lui Iisus
Hristos. Boboteaza face parte din suita celor 12 sărbători creştine importante şi este menită să
reamintească cele petrecute la apa Iordanului, înainte ca Iisus să păşească în viaţa publică.
Biserica mai numeşte Boboteaza şi “Arătarea Domnului”, “Dumnezeiasca Arătare” sau
“Epifania”, aceasta din urmă denumire provenind din limba greacă şi însemnând “arătare”,
“descoperire”, “revelare”. De fapt, Boboteaza înseamnă înnoirea omului creştin.
După mersul cu Ajunul de Crăciun, cu uratul de Anul Nou, copiii mergeau cu “Chiralesa”
de Bobotează, dar în unele locuri se mai mergea cu uratul de Sfântul Ioan, fiind vizaţi doar cei
care purtau numele Sfântului. La Sfântul Ioan se încheie sărbătorile de iarnă, iar oamenii îşi intra
în ritmul normal al lucrurilor. În Răsărit, până în a doua jumătate a secolului al IV-lea, Naşterea

18. 18
Domnului era cinstită în aceeaşi zi cu Botezul, la 6 ianuarie. Boboteaza (6 ianuarie) şi Sfântul
Ioan (7 ianuarie) aproape că formează una şi aceeaşi sărbătoare.
Ajunul, adică ziua de 5 ianuarie, este zi de post negru, la fel ca Ajunul Crăciunului sau
Vinerea Mare dinaintea Paştilor. Tot în Ajunul Bobotezei, preoţii merg la casele credincioşilor
pentru a le aduce, prin stropirea cu apă sfinţită, binecuvântarea Sfintei Treimi.
Credincioşii şi preoţii consideră că apa de la Bobotează are o putere deosebită, pentru că a fost
sfinţită printr-o îndoită chemare a Sfântului Duh, iar sfinţirea are loc chiar în ziua în care
Mântuitorul s-a botezat în apele Iordanului.
Apa sfinţită la biserică în această zi şi luată de credincioşi nu se strică niciodată. Prin
agheasma se înţelege atât apă sfinţită, cât şi slujbă pentru sfinţirea ei. Agheasma mare se
săvârşeşte numai de Bobotează, spre deosebire de sfinţirea cea mică a apei, care are loc în
biserică în prima zi a fiecărei luni, iar în case, la sfeştanie. Totodată, Agheasma mare se poate
bea doar timp de opt zile, între 6 şi 14 ianuarie, altfel este necesară aprobarea preotului duhovnic
spre a fi folosită. La Bobotează se sfinţesc toate apele, iar preotul se duce la o apă în care aruncă
o cruce. Mai mulţi bărbaţi se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care va scoate crucea din
apă va avea noroc tot anul.
Sărbătoarea Bobotezei este cunoscută atât în Biserica Ortodoxă, cât şi în Biserica
Romano-Catolică. Botezul Domnului este amintit încă din secolul al II-lea d.Hr de Sfântul
Clement Alexandrinul şi în secolul al III-lea de Sfântul Grigorie Taumaturgul. Începând cu
secolul al IV-lea, cuvântări dedicate acestei sărbători găsim atât la părinţii răsăriteni, cât şi la cei
din Apus. De Biserica apuseană, Boboteaza a fost adoptată în secolul al IV-lea, fiind cunoscută şi
ca “Sărbătoarea celor trei magi”. Tot atunci au fost despărţite cele două mari sărbători: 25
decembrie fiind data stabilită pentru prăznuirea Naşterii Domnului, ca în Apus, şi 6 ianuarie
pentru Bobotează.
Boboteaza este o manifestare a celor trei elemente ale Treimii: Fiul este botezat în Iordan de
către Ioan, Sfântul Duh se coboară asupra lui Iisus în chip de porumbel, iar Tatăl din cer îl
declară că fiind Fiul Său.

19. 19
Obiceiuri de Bobotează
La români, ziua de Boboteaza cuprinde motive specifice sărbătorilor de Crăciun. Astfel,
în unele zone se colindă, se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se afla ursitul, se fac
prorociri despre noul an.
Sărbătoarea Botezului Domnului cuprinde, pe lângă sfinţirea apei, o serie de obiceiuri
populare, printre care o spectaculoasă întrecere de înot a bărbaţilor pentru a scoate din apă o
cruce aruncată în apă de preot şi cel practicat de fete, care pun busuioc sub pernă pentru a-şi visa
alesul.
Preotul va trece pe la toate casele cu „Iordanul” sfințind atât gospodăriile, cât și pe
locuitorii acestora. Se pregăteşte o masă asemănătoare cu masa din ajunul Crăciunului cu o faţă
de masă aleasă special pentru acest moment; sub faţa de masă se pune fân sau otavă (iarbă
cosită) și în fiecare colţ se pune câte un bulgăre de sare.
Dimineaţă, înainte de aprinderea focului, se strângeau cenuşa din sobă şi gunoiul din casă
pentru a fi păstrate până în primăvară, când se presărau pe straturile cu legume pentru a le face
rodnice şi a le proteja de insectele dăunătoare. Fânul de sub faţa de masă şi bulgării de sare se
adăugau în hrana animalelor pentru a le feri de farmece, de boli şi de duhurile rele.
În noaptea de Bobotează se deschid cerurile, iar Dumnezeu îi va îndeplini dorințele celui
care e martor la acest eveniment.
În trecut, fetele tinere și femeile necăsătorite puneau busuioc la streașina casei, iar dacă, a
doua zi, îl gaseau plin de chiciură, însemna că se vor mărita cu un băiat bogat.
Există și superstiția conform căreia dacă o femeie se împiedică și cade pe gheață, atunci,
în viitorul apropiat, va avea loc o căsătorie.
Cine va strănuta în ziua de ajun de Bobotează va fi norocos în anul ce urmează.
Există și o serie de superstiții referitoare la vreme: dacă în ajun plouă, înseamnă că va fi un an
ploios; dacă picură din streașină, înseamnă că va fi o vară ploioasă; dacă e brumă pe pomi, vor fi
poame multe.
La Bobotează se sfinţesc toate apele, iar preotul se duce la o apă unde va arunca o cruce.
Mai mulţi bărbaţi se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care reuşeşte să ajungă primul la
ea primeşte binecuvântarea preotului şi se consideră că va avea noroc tot anul. În vechime, cel
care găsea primul crucea şi o aducea la mal primea şi daruri de la domnitorul ţării şi era ţinut la
mare cinste de către ceilalţi.
Bibliografie
https://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/traditii-obiceiuri-boboteaza-68744.html
https://www.condoleante.ro/articole/boboteaza-botezul-domnului-traditii-obiceiuri-superstitii

20. 20
COSTUMUL POPULAR ROMÂNESC
Pârvu Mirela Geluța - secretar
Lic. Tehn. „Anghel Saligny”, Fetești
Costumul popular românesc reprezintă una dintre mărturiile de seamă ale culturii acestui
popor. De-a lungul istoriei, piesele de bază s-au menținut, iar progresul s-a remarcat mai ales în
înfrumusețarea ținutei și mai puțin în schimbările croielii.
Istoria costumului popular românesc
Costumul popular românesc își are rădăcinile în portul strămoșilor daci, geți și traci și se
aseamănă cu cel al altor popoare din Peninsula Balcanică. Cea mai veche mărturisire
iconografică a felului în care se îmbrăcau oamenii din spațiul românesc a fost descoperită în zona
Craiovei, sub forma unor figurine ceramice care datează din neolitic (10.000-4.500 de ani î.Hr.),
din epoca pietrei. Pe aceste statuete se disting desene ale croiului pieselor de bază: cămașa,
catrința, opregul cu ciucuri.
Alexandru Odobescu, autorul unui tratat de istoria arheologiei, remarca, la mijlocul secolului
al 19-lea, că există numeroase similitudini între costumul popular românesc și cel al dacilor, așa
cum este reprezentat el pe Columna lui Traian de la Roma. În acele reprezentații, cămașa cu
mâneci lungi era strânsă la mijloc și crestată la poale pe ambele părți, ițarii și opincile acopereau
picioarele, iar sarica atârna pe umeri. Femeile erau portretizate purtând văluri similare maramelor
româncelor. Mai târziu, într-un document descoperit în piatră în zona Adamclisi, reîntâlnim
cămașa încrețită la gât și fota.
Mai târziu, în epoca bronzului, dovezile arheologice atestă salbele purtate la gât și cusăturile
de pe haine. Pânza era cusută de bătrânele satului în casă, la războiul de țesut. Începând cu
secolul al 20-lea, apar pânzele fine, iar după anii ‘40, marchizetul, o pânză industrială.
Evoluția costumului popular românesc
În evoluția costumului popular românesc, se disting trei etape:
Prima etapă – au apărut diferențieri între oamenii care locuiau pe teritoriile românești și vecini.
De asemenea, apar primele diferențe în motive și stiluri între zonele țării, dar și culori sau
modele diferite în funcție de vârstă sau statutul social;
A doua etapă – are loc odată cu dezvoltarea economică și revoluția industrială. Materialele
începeau să fie create industrial și nu în casă. Portul popular încă era țesut în casă, însă
materialele se găseau mai ușor. În aceeași perioadă, au apărut primele piese cu influență urbană,
iar un exemplu în acest sens este înlocuirea maramei albe cu năframa;
A treia etapă – costumul popular a început să fie înlocuit de hainele comune, numite „de oraș” și
să nu mai fie purtate la sat decât ocazional (la biserică, nuntă, botez etc.). Astăzi, portul popular
se mai găsește în special pentru a promova tradiția în cadrul unor evenimente regionale sau al
sărbătorilor specifice anumitor zone.

21. 21
Varietatea costumului popular românesc și piesele
Chiar dacă, la început, materiile prime se produceau în gospodăriile țărănești, iar tehnica
era una modestă, modelele realizate erau de o măiestrie artistică uimitoare. Predominau
ornamentele și broderiile din fire colorate în culori vegetale.
De asemenea, erau folosite materiale tradiționale precum bumbacul, inul, cânepa,
borangicul (cel puțin în ultimii 200 de ani) și lâna. Cămășile erau croite din pânză de in, cânepă
sau bumbac, țesute în două ițe, iar ițarii se croiau din două sau patru ițe. În general, pânza cu fir
gros era folosită în Transilvania și Moldova, în timp ce în zone precum Oltenia, Dobrogea sau
Muntenia, firul era subțire și trebuia răsucit.
Costumul popular era diferit de la o regiune la alta, dar și în cadrul aceleiași zone.
Diferențele apărute depindeau de profesie, ocazie, anotimp, sex și vârstă. De exemplu, piesele
folosite pentru lucrul câmpului erau simple, fără ornamente. La femei, diferența majoră era
găteala capului, pentru a deosebi tinerele de femeile căsătorite.
De regulă, costumul popular femeiesc era format din cămașă, poală și piesa de la brâu în
jos (care varia de la o regiune la alta). Aceasta se numea, în funcție de zonă, „catrință”, „vălnic”,
„opreg” sau „fotă” și era țesută din lână cu ornamente mai simple sau mai complexe, în funcție
de ocazie. Găteala capului era compusă din maramă, năframă, ceapsă ori cunună. Indiferent de
materialul folosit (in, cânepă, lână), predomina culoarea albă.
Costumul popular bărbătesc, prin comparație, era mult mai simplu. Portul era format
dintr-o cămașă lungă, în estul și sudul țării, și ceva mai scurtă, dar mai largă, în vest și nord,
croită din pânză sau postav țesut în casă. Brâul și chimirul din piele erau așezate peste cămașă. În
sezonul rece, peste brâu se mai punea o haină de postav cu ornamente frumoase sau cojoace din
piele și pieptare. Tot iarna sau la munte, se mai purtau sarica sau căciula, cu motive care
aminteau de portul dacic.
Ornamentele erau simple și inspirate din natură: păsări, animale, flori. În costumele
populare, exista un echilibru în cromatică, iar culorile sobre erau combinate armonios cu nuanțe
de roșu, cafeniu închis, albastru, verde și violet. În general, femeile tinere purtau costume viu
colorate, bărbații – cel mult 2-3 culori, iar vârstnicii purtau ținute închise la culoare.
Indiferent de zona țării, costumul popular îmbina aspectul practic cu ornamentele
spectaculoase, modelele inedite și inspirația luată, de cele mai multe ori, din natură..
Costumul popular românesc reprezintă un motiv de mândrie, indiferent de localitatea în care
te-ai născut. Marile zone ale țării se aseamănă prin materialele folosite și prin motive, inspirate
mai ales din natură și se deosebesc prin culori și modele. Cunoașterea trecutului, inclusiv a
portului popular, ne ajută să ne aflăm rădăcinile și să ne înțelegem mai bine strămoșii. Doar prin
prețuirea acestor comori vom evita pierderea lor în negura vremii.

22. 22
Cum se întreţine o ie veche?
Prof. Pruteanu Steluța
Șc. Gimn. „Mihai Viteazul”, Fetești
Spălarea, curățarea și călcarea hainelor
brodate se face ținând cont de câteva reguli,
pentru o purtare îndelungată.
Obiectele textile imprimate cu
elemente de broderie se curata manual cu
apa calduta sau in masina de spalat, cu
detergenti obisnuiti, fara a se lasa la inmuiat.
Nu se recomanda folosirea inalbitorilor si
nici frecarea portiunilor brodate.
Hainele si alte textile ce contin
elemente de broderie se pot curata chimic,
dar cu atentie, in special articolele de culori
inchise. Este de preferat sa se evite
produsele chimice folosite pentru scoaterea
petelor.
Călcarea
Produsele brodate se calca pe spate, de preferat
intre doua bucati de material. Nu este
recomandata udarea broderiei inainte de
calcare.
Pe vremuri, avuția unui om consta și în numărul de costume populare care îl avea. Cu cât
aveau mai multe costume, erau considerate femei vrednice, harnice, cărora le-a plăcut să aibă cât
mai multe costume iar casa să le fie cât mai împodobită. În podoabele casei, la loc de cinste era
și costumul popular.
Ai un costum popular femeiesc vechi de peste 100 de ani ? Ia este cam ingalbenita si cu
cateva pete ? Este o lucratura deosebita pe o panza foarte fragile ? Această ie nu se poate curata
intr-o curatatorie chimica.Nu oricine le cunoaște atunci când cumpără
articole tradiționale, că ar trebui însoțite, în
fapt, și de instrucțiuni de folosire! Ia fiți atenți!
De exemplu, aveați habar că pentru a albi ia, o pui în congelator câteva ore? Hmm, atenție, nu
oricum.Dacă sunt costime populare mai vechi de 100 de ani, făcute din pânză de borangic,
trebuie spălate manual cu apă călduţă ca apa de vară şi cu nu pic de săpun lichid sau detergent
lichid. Se clăteşte cu apă cu oţet pentru a-i păstra culorile”.Ca să nu înălbească ia, iarna, după ce
se spală, fie la mână, fie la maşina de spălat, se clăteşte cu apă şi oţet şi apoi le scoate în ger ca
să îngheţe.

23. 23
OPTIMISM ÎN LUNA LUI ,,FLUIERICĂ”
Prof. Giurea Alina Dorinela
Lic. Tehn. „Anghel Saligny”, Fetești
În februarie nu prea avem motive să fim veseli,cer cenușiu,copaci dezgoliți,străzi
murdare…În banalitatea care ne înconjoară ,există o grămadă de semne care să ne readucă
zâmbetul.
Făurar, ,,Fluierică” din Ardeal este cineva care umblă prin lume hai-hui,fără să-și știe
prea bine rostul.Niciodată hotărât de vârsta pe care o are,între 28 și 29 este și nehotărât ca
fire.Între ploi și ninsori,nestatornicia lui anunță schimbarea de anotimpuri .
După ce vremea se mai înfurie trufașă,afară începe să miroasă a schimbare.Doar că posomorâți
ca vremea și îngrijorați nici nu observăm cum într-un colt de cer ,soarele ne privește cu căldură.
Zâmbim?Hai să încercăm…e luna lui Dragobete și curând vine primăvara!Fluierică ne
îmbie să respectăm datina oricât de capricios este el.
Să-l punem să ne cânte la ureche ,,Marile împliniri ale vieții sunt în primul rând,sufletești”.Asta
o spun înțelepții după lungi experiențe și cugetări, că Făurar al nostru e așa de mic față de frații
lui că nu este prea profund!
Vine și cât să bați din palme ,a și trecut.Poate că de aceea sărbătorește el iubirea,e încă tinerel.La
28 sau 29 este ca vântul schimbării.Trece cu o adiere fină și lasă în urmă oameni fericiți.
Și credeam că nu avem motive să fim veseli!
Din orice ne putem crea o oază de bucurie.E cerul plumburiu?
Da,dar în spate este soarele.E pământul înghețat și acoperit de zăpadă?
Dedesubt este colțul ierbii. Și dacă acum copacii sunt dezoliți,vine martie care-i îmbracă cu
podoaba frunzei și cu cântecul păsărilor.
Și dacă luăm în calcul tradiția,în,,luna lupilor”,frigul și gerul ne domină în primele două
săptămâni.
Deci,cu optimism ne uităm după primăvară.

24. 24
MÂNĂSTIREA SFÂNTULUI DIMITRIE BASARABOV
Drumul spre asceză începe în stâncă
Prof. Giurea Alina Dorinela
Lic. Tehn. „Anghel Saligny”, Fetești
A fost înființată de domnitorul valah Ioan Basarab I, întemeietorul Țării
Românești, pe o moșie a sa aflată la sud de Dunăre. Toată valea Lomului a înflorit
în acele secole, iar stâncile erau pline de chilii și biserici rupestre, în care locuiau
călugări, lucrători ai rugăciunii lui Iisus și iubitori de singurătate.
Însă această înflorire a monahismului isihast avea să primească o grea lovitură,
prin căderea Constantinopolului și cucerirea Balcanilor de turci. O primă atestare
documentară este din vremea Imperiului Otoman ,prin secolul al XV-lea.
În timpul războiului ruso-turc (176-1774), generalul Petru Saltikov s-a hotărât
să mute moaștele la București, pentru a le salva de urgia otomană. Un alt război
ruso-turc (177-1878), va distruge mânăstirea lui Basarab. Au scăpat doar peșterile
care erau săpate sus, în peretele de stâncă.
Renașterea străvechiului așezământ va fi făcută de un monah providential,
Hadji Hrisant, care se va așeza în ruinele mânăstirii, în anul 1937.
El era hotărât să trăiască singur, asemenea Sf.Dimitrie.
Și-a săpat o chilie, sus în stâncă, și o nouă biserică, în care s-a rugat până în anul
1961, când a trecut la Domnul. După el au venit și alți ucenici, astfel încât
Mânăstirea lui Basarab I sau Mânăstirea Basarabov este singura săpată în stâncă
din Bulgaria care încă mai are viețuitori.
Așa că, dacă vreți să porniți pe urmele sfinților, lăsați deoparte drumurile
asfaltate și toată „poleiala” lumii așa-zis civilizate și porniți spre locurile sălbatice!
Acolo, unde pentru mulți dintre sfinții lumii, a început drumul spre asceză.
Secolele care ne despart de ei nu au reușit să șteargă amprenta rugăciunilor pe care
ei le-au înălțat.

25. 25
Datini, tradiții și obiceiuri românești în luna martie
Prof.înv.primar Jurubiță Daniela
Liceul Tehnologic ,,Anghel Saligny”
Primăvara, ca o renaștere…
Se spune că Mart l-a poftit în ospeție pe fratele său mai mic, Prier (aprilie). Acesta, sfătuit de
Florar (mai), și-a luat cu sine atât căruța, cât și sania și luntrea, știindu-l pe Mart pus pe șotii.
Astfel, Prier a putut călători, în ciuda vremii schimbătoare. Mânios că i s-au zădărnicit planurile,
Mart a jurat să se răzbune, trimițând bruma care să veștejească podoabele cu care se fălește
Florar.
Ghioceii, primii vestitori ai primăverii, răsar devreme de sub stratul de zăpadă, pentru a
întâmpina noul anotimp. Albul lor curat semnifică puritate, dar și primul semn timid al vieții care
renaște sub razele calde ale soarelui. Aceleași raze vor călăuzi mai apoi natura spre explozia
culorilor și a formelor lumii vegetale. Românii cunosc și îndrăgesc această floare deosebit de
gingașă și frumoasă.
Adesea, la începutul lui martie, buchetul de ghiocei însoțește mărțișorul. El reprezintă o
tradiție românească ce datează din cele mai vechi timpuri. Firele – de lână, de ață, de mătase –
alb și roșu sunt împletite împreună. Odinioară, de ele se atârna un ban de aur sau de argint, a
cărui strălucire evoca lumina soarelui. Simbolistica mărțișorului cunoaște diverse interpretări,
cea mai răspândită fiind bazată pe faptul că, în folclorul nostru, anotimpurile sunt simbolizate
cromatic: primăvara este roșie, vara este verde, toamna este neagră, iar iarna este reprezentată
prin culoarea albă. A dărui mărțișoare este un gest de dragoste, prietenie, respect și apreciere.
Primăvara începe, după unii, cu prima zi a lunii martie, după alții – când se sfârșesc zilele babei
Dochia și anume la Alexii, 17 martie și durează până la Sf. Onofrei, 12 iunie. Alții pun ziua întâi
de primăvară după ce trec treisprezece săptămâni numărate din ziua de Crăciun.
Martie – Încolțitorul
În România, luna martie are denumirea populară Mărțișor. În luna martie (Mart) începe
primăvara, vremea se încălzește treptat. Este o lună capricioasă, legendele spunând că Mart a luat
câte o zi de la fiecare lună pentru a-și depăși toți frații.
În prima parte a lunii sunt zilele Babelor (zilele Martei sau Dochiei) și există o mulțime de
povești despre aceste zile, ilustrând lupta dintre iarnă și primăvară, dintre întuneric și lumină.
Martie mai este denumit și Germănar (Încolțitorul), natura începând să prindă viață și culoare.
Legenda spune că atunci când se va primăveri a început să tulbure liniștea firii, Soarele – sătul de
atâta iernat, a încercat să fugă spre miazăzi, spre căldură. Și ca să poată evada pe poarta cerului, a
pus câte o babă pe cei nouă cai ai caleștii sale, știind că acestea sunt ”mai rele decât diavolul” și
o să gonească caii de o să scoată sufletele din ei. Trecură astfel ca vântul de poarta Raiului, unde
păzitorul ei – Sân Toader, înghețat de frigul iernii, a băgat de seamă prea târziu ce s-a întâmplat.
Speriat, el a fugit în grajdurile cerului, a luat nouă bidivii puternici, a pus nouă moși să-i încalece
și a pornit în urmărirea Soarelui. Au căutat ei opt zile, dar i-au pierdut urma – căci babele

26. 26
afurisite mânau caii de se zdruncina cerul, lăsând să cadă pe Pământ ninsoare și viscol – prăpăd,
nu alta, iar moșii, mai blânzi și mai domoli, nu se puteau pune cu ele… A noua zi însă, moșul
Alexe i-a dat de urmă, și împreună cu ceilalți moși, au pornit să-l prindă pentru a-l obliga să
meargă pe drumul lui ceresc, lăsat de Dumnezeu. Și-n ziua când au găsit Soarele, Pământul cu
vietățile lui s-a trezit la viață. ”Și de aceea de la zilele Babei Dochia, cea mai strașnică babă, sunt
nouă zile până la Sân Toader și de la Sân Toader – nouă zile până la Alexe – omul lui Dumnezeu
și de la Alexe – nouă zile până la Buna-Vestire”. (Marcel Olinescu – ”Mitologia românească”).
Mărțișorul
Mărțișoarele sunt de două feluri, unul al satului și unul al orașului. Cel dintâi este vechi și
simplu, povestea lui începe cu ”a fost odată un șnur...” – două fire de lână, unul alb și unul roșu
sau unul alb și unul negru. Femeile făceau șnurul și îl legau la gâtul și la mâna copiilor și
tinerilor, dar îl purtau și adulții, se lega la coarnele vitelor, la poarta grajdului, la cloșcă. Se
formau astfel nenumărate cercuri magice care protejau ce era de protejat în gospodărie într-o
perioadă incertă: cândva, un început de an într-un vechi calendar, momentul reîntoarcerii
păsărilor călătoare, primăvară năvalnică pe cale să schimbe tot. Mai târziu, de șnur s-a atârnat o
monedă de argint sau de aur. Acesta e stadiul în care orașul a preluat mărțișorul. De fapt, el
exista și aici sub forma pe care am descris-o, prin preluare înțelegând înnoirile la care îl supune
orașul. Treptat, obiectul care atârnă de șnur poate să semnifice orice sau nimic. În ultimele două
decenii, mărțișorul devine adesea pretextul de a oferi un cadou mult mai consistent, care rezolvă
diverse obligații sociale. (Irina Nicolau – Ghidul sărbătorilor românești)
Legenda spune că, pe când în munții noștri trăiau uriași, o femeie bătrână cu numele Dochia
avea o fiică vitregă. Într-o iarnă cumplită, Dochia i-a dat fetei sale, pe care nu o prea avea la
inimă, o haină foarte murdară, cerându-i să o spele la râu până devine albă ca zăpada. Pe cât fata
o spăla mai tare, haina devenea mai neagră! Atunci a apărut un bărbat și a întrebat-o ce face. Ea
i-a povestit ce i se întâmpla. Tânărul avea o putere magică și i-a oferit fetei o floare roșie și albă,
după care a îndemnat-o să mai spele încă o dată veșmântul și apoi să se întoarcă acasă. Pânza a
devenit albă ca neaua. Bătrânei Dochia nu i-a venit să își creadă ochilor. Când a văzut floarea din
părul fetei a întrebat-o: De unde o ai? Este încă iarnă! Bătrâna crezu că primăvara a revenit și a
plecat cu turma pe munte. Pe parcursul călătoriei sale, și-a scos rând pe rând cele douăsprezece
cojoace pe care le purta, până când nu a mai rămas niciunul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cât de
frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse acum. Ningea și totul începuse să
înghețe. Când a ajuns în vârf, i s-a arătat tânărul numit Mărțișor care i-a spus: Vezi cât de rău
este să stai în frig și umezeală, tu, cea care ți-ai obligat fiica să spele iarna hainele la râu? Apoi
a dispărut. Fără alte veșminte cu care să se încălzească, Dochia a înghețat împreună cu oile sale,
transformându-se, conform legendei, în stană de piatră. Rocile se pot observa și astăzi pe
muntele Ceahlău și sunt o mărturie vie a acestui mit românesc.
Obiceiul mărțișorului este o secvență a unui ritual de înnoire a timpului și anului, primăvara,
la nașterea și moartea simbolică a Dochiei. După unele tradiții, firul mărțișorului, funie de 365
sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte. Asemănător
ursitoarelor care torc firul vieții copilului la naștere, Dochia toarce firul anului. De la români și

27. 27
aromâni, obiceiul mărțișorului a fost preluat și de alte popoare din centrul și sud-estul Europei.
Acest simbol al primăverii și al revenirii la viață este purtat la vedere o săptămână sau două. El
ne aduce optimism și credință.
Zilele Babei Dochia (1-9 martie)
Nu întâmplător Babele sunt în număr de 9, o cifră cu semnificații magice, des întâlnită în
vechiul calendar lunar carpatin. Sărbătoarea Dochiei deschide în spiritualitatea populară, șirul
unor bogate manifestări ce sunt departajate de câte 9 zile (Mucenicii, Alexiile, Blagovestenia).
Cea mai strașnică și mai capricioasă dintre Babe este Baba Dochia, care stă la cumpăna dintre
iarnă și vară, dintre anul vechi și anul nou. Vremea capricioasă din această perioadă este pusă pe
seama caracterului Babei Dochia, iar dacă se încălzește treptat se spune că ”Baba Dochia își
leapădă cojoacele”. Fiecare cojoc este luat de celelalte babe numite după zilele săptămânii:
Lunica, Martica, Marcuriana, Joița, Virița, Sitița și Domnica. Primele 3 zile ale lui martie se mai
numesc ”baba de primăvară” (1 martie), ”baba de vară” (2 martie) și ”baba de toamnă” (3
martie) și se spune că așa cum vor fi aceste zile, așa vor fi și cele trei anotimpuri. Ultima zi a
Babelor, 9 martie, se suprapune peste o mare sărbătoare creștină: cei 40 de mucenici de la
Sevastia. Pe 9 martie își serbează ziua numelui persoanele care nu au patroni printre sfinții din
calendar.
O altă sursă documentară ne spune că Baba Dochia era o soacră rea. Într-un an, de 1 martie
își trimite nora la munte, după fragi. Un moș, poate Dumnezeu, îi dă fetei o mână de fragi.
Dochia crede că a venit primăvara, își pune nouă cojoace unul peste altul, ia oile și urcă la
munte. Acolo, vreme de primăvară, capricioasă. Mai întâi se face cald – și Dochia își aruncă unul
câte unul cojoacele. Apoi cade o ploaie rece și baba, împreună cu oile, îngheață. Cu timpul,
sloiurile acestea s-au prefăcut în piatră. Le poate vedea oricine în Bucegi, li se spune Babele.
Mucenicii și focul viu:
De mucenici, pe 9 martie (echinocțiul de primăvară și începutul anului agrar în calendarul
iulian), focurile simbolizează arderea iernii și renașterea primăverii. Prin acest ritual magic
(practicat în Banat, Crișana, Muntenia, Oltenia, Dobrogea și sudul Moldovei), se dorea
sprijinirea Soarelui în depășirea momentului critic al echilibrului perfect între lumină și
întuneric. În curți și grădini se strângeau gunoaiele grajdurilor, uscăturile grădinii și se aprindea
focul cu ele. În Transilvania era obiceiul ca tinerii să sară peste foc pentru a li se îmbiba hainele
cu fum, acesta având rol de purificare. În alte zone, chiar și vitele erau trecute prin foc să fie
apărate de boli. După cum erau flăcările și direcția fumului, se făceau diferite previziuni asupra
vremii. Cu o cârpă arsă, se afumă gospodăria.
Se spune că pământul din prima brazdă trasă în sat este foarte căutat de vrăjitoare, fiind foarte
bun pentru farmece.
Femeile fac mucenici pe care îi numesc sfințișori sau bradoși. Sunt în formă de om (opturi)
sau de albină. Îi duc la biserică și îi împart la săraci. Tot acum în unele zone se fac un fel de turte
în chip de om fără ochi, numită Uitata. Ea se dă copiilor să o mănânce cu miere și se face pentru
morții care, din greșeală, nu au fost pomeniți peste an.

28. 28
Se spune că un om semăna mazăre în ziua celor 40 de Mucenici. Sfinții l-au văzut și au mers la
Dumnezeu să îi spună. Lui Dumnezeu i s-a făcut milă și le-a cerut să fie îngăduitori, să-l ierte, ba
mai mult, fiecare să-i sporească recolta. Omului i s-a înmulțit recolta de 40 de ori și s-a bucurat.
În următorul an, în aceeași zi, lăcomia îl trimite din nou pe câmp. Sfinții îl văd și iar se duc la
Dumnezeu cu plângere. Acum Dumnezeu le spune să nu-l mai ierte și fiecare să-i dea pentru
păcatul lăcomiei câte o săptămână de boală. A bolit omul timp de 40 de săptămâni, de nici nu a
putut să-și culeagă recolta de mazăre.
10 martie: Intrarea în Zilele Moșilor
Ca și babele, moșii sunt nouă la număr. Ei sunt buni: bat cu botele, cu maiul sau cu ciocanele
pe pământ, să intre gerul și să iasă căldura. Moșii sunt puși în legătură cu cei 40 de Sfinți. De
aceea, în unele zone, tinerii bat pământul făcând mătănii de 40 de ori, pentru fiecare sfânt o dată.
Dacă frigul scade și gheața se topește, oamenii pot începe să pescuiască.
Lăsatul secului, lăsatul lumii
În mod obișnuit, cuvântul sec, din sintagme precum “lăsatul secului” sau “mâncare de sec”,
este înțeles ca fiind sinonim cu uscat, fără grăsime, de post. “Lăsatul secului” ar însemna deci
începutul vremii de sec, lăsatul postului. Și totuși, nimic mai fals ca această etimologie populară,
în care accentul cade în primul rând pe calitatea mâncării, așa cum nu se întâmpla de fapt
în învățătura sfinților părinți!
Secul pe care îl lasă postul ortodox este seclum (saeculum), adică lumea, în sensul de
mondenitate, moda, obiceiuri lumești. E vorba aici nu de comunitate, de umanitate, ci de lumea
care nu-l cunoaște pe Dumnezeu, de lumea în toată strălucirea ei de tinichea, despre care Hristos
ne-a avertizat: “Eu mărturisesc despre ea că lucrurile ei sunt rele”. În ce constă această lume, o
va spune și ucenicul cel iubit, Apostolul Ioan, în felul său unic prin simplitate și concizie: “Tot
ce este de la lume, aceasta este: pofta trupului și pofta ochilor și trufia vieții”. El nu se referă aici
numai la păcate, ci la toate lucrurile zadarnice care ne ocupă viața și ne consumă timpul. Nu
omul este condamnat în cuvintele sfântului, ci nimicurile în care se risipește; ele alcătuiesc acum,
mai presus de orice, lumea. Este tot atâta efemeritate în viața lumii, cât și într-un banal ziar de
știri: astăzi îl parcurgi cu voluptate, pentru ca mâine să nu mai facă doi bani. Poate că acesta este
și cel mai mare păcat al lumii: pierderea de timp, risipirea ei atât de pătimașă în deșertăciuni.
Unul dintre cele mai tulburătoare versuri din Psalmi este și acesta: “Dumnezei sunteți, și toți fii
ai Celui Preaînalt, dar voi ca niște oameni muriți…”
De aceea, lăsatul secului este mai întâi de toate un îndemn la reculegere, la reînnoirea vieții
prin lăsarea păcatelor și a preocupărilor deșarte și prin întoarcerea spre Dumnezeu. Așa se spune
în frumoasele cântări bisericești de post: “Ziua postului părăsire de păcate să-ți fie, suflete și
către Dumnezeu plecare și apropiere”. Postul este prin excelență timp de rugăciune, de căință
și mărturisire a păcatelor, de înfrânare, de răbdare și mai ales de iertare. Înfrânarea de la
mâncarea “de frupt” este numai un aspect al postirii ortodoxe, cel văzut. Dar în Sinaxarul
Sâmbetei Albe, vorbindu-se despre “marea luptă a postului”, se arată treptele sale, ca într-o
scară: “Mai întâi, dragostea și depărtarea minții de la lucrările și faptele necuviincioase; apoi

29. 29
însuși postul, dar să nu postim numai de mâncări, ci să postim și cu limba și cu ochii și, ca să
spunem pe scurt, să ne oprim și să ne îndepărtăm de la orice faptă rea”.
Părinții nu au încetat să atragă atenția, chiar în cele mai aspre cuvinte, că, înțeles doar ca efort
alimentar, postul nu are nici o trecere religioasă: “De mâncare postind, suflete al meu, dar de
pofte necurățindu-te, în deșert te lauzi cu nemâncarea… Ca un mincinos vei fi urât de Dumnezeu
și demonilor celor răi te vei asemăna, căci nici ei nu mănâncă pururea…”; sau: “Eu, cel ce rămân
neîndreptat în toate, în zadar mă bucur de oprirea mâncării, că n-a zis Domnul să fie postul de
acest fel”. Nici atunci când este revendicat de la etimologia lui siccus, referirea nu se face la
calitatea mâncării (uscată, seacă), ci la sensul figurat al cuvântului, acela de cumpătare,
sobrietate. În fond, nu mâncarea este condamnata prin post, ci neînfrânarea, necumpătarea,
proasta ei folosință. Aceleași cântări de post vorbesc de “întunericul sațiului”. Masa de post
trebuie să fie în primul rând cumpătată, altfel “întunericul sațiului” poate la fel de bine să vină și
din mâncarea de fasole…
Postul ortodox nu este așadar un exercițiu alimentar, o dieta “purificatoare”, așa cum se
concepe în multe confesiuni ezoterice (după cum nu există în creștinism alimente necurate sau
interzise). El reprezintă însă un act spiritual superior, acela de a corecta viețuirea imediată și
instinctuală și de a orienta lumea după sensul ei înalt și singurul adevărat: acela de creație a lui
Dumnezeu.
Obiceiuri de Lăsata Secului de Paști
Lăsata Secului reprezintă o sărbătoare ce semnifică ultima zi, când se mai poate mânca „de
dulce”, înainte de a începe unul din cele patru mari posturi rânduite în Biserica Ortodoxă (Postul
Nașterii Domnului, Postul Sfintelor Paști, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel și Postul
Adormirii Maicii Domului).
Postul cel Mare sau Postul Sfintelor Paști, este singurul care are două Lăsata Secului, unul
pentru carne (Duminica Înfricoșătoarei Judecăți), celălalt pentru lactate, oua și pește (Duminica
Izgonirii lui Adam din Rai).
În lumea satului, Lăsata Secului de Paști păstrează acte rituale specifice unui început de An
Agrar celebrat la echinocțiul de primăvară. În acest sens, Prof. Ion Ghinoiu afirma: “prin fixarea
Paștelui în raport cu echinocțiul de primăvară și faza lunară, cele mai importante sărbători și
obiceiuri păgâne au fost împinse în afara ciclului pascal, la Lăsatul Secului și la Rusalii”.
Lăsata Secului este momentul de cumpănă dintre vechiul si noul An Agrar „un scenariu ritual
de îmbătrânire și înnoire a timpului, în care ritualurile și datinile pregătesc evenimentul și-l
consfințesc – adică sunt împărțite simetric întru-un ciclu de sărbători care au loc de-a lungul a
două săptămâni, o parte dintre ele fiind celebrate înaintea Lăsatului Secului în „Săptămâna
Nebunilor”, altele după, în săptămâna “Caii lui Sân Toader”.
Sărbătorile tradiționale desfășurate pe parcursul acestor două săptămâni, sunt despărțite simetric
de sărbătoarea nocturnă a Lăsatului de Sec, cunoscută sub diferite denumiri zonale: Strigătul
peste sat, Priveghiul cel Mare, Alimori, Hodăițe, etc. și păstrează anumite elemente care sunt
specifice nopții dintre ani.

30. 30
Obiceiuri ce premerg Lăsata Secului de Paști:
Revelionul Lăsatei Secului este considerat punctul central al ritualurilor desfășurate de-a
lungul a două săptămâni, are loc în sâmbăta sau duminica dinainte de Lăsata Secului de carne
(deci înaintea Săptămânii albe) o sărbătoare asemănătoare cu Revelionul care, în funcție de
zonele geografice, poartă denumiri diferite precum: La Zăpostit (Lăsatul Secului), Priveghiul cel
Mare (priveghi – termen care definește orice petrecere nocturnă), Alimori (nume dat roții de foc,
cu altă semnificație specială), Hodăițe (nuia cu două crengi între care se pun paie, pănuși de
porumb, fân și se dă foc), Opaiț (denumirea vine de la arhaicul instrument de iluminat) dar în
esență tradiția este similară.
Sărbătoarea se desfășura o noapte întreagă, sub cerul liber și era un prilej colectiv de veselie
a întregii comunități sătești, la care toți trebuiau să ia parte. Ca în toate marile evenimente
colective din viața satului, și acum se aprind pe dealuri focuri rituale (fiecare aducând lemne,
paie sau coceni de porumb) în jurul cărora se strâng, cu mic, cu mare și petrec până dimineața, se
cântă, se chiuie, se joacă, se fac „strigături peste sat” asemănătoare cu cele de la Anul Nou sau
din sâmbăta Paștelui. Scopul lor era identic – prin comunicarea faptelor urâte făcute de diferiți
membri ai comunității sătești, ei erau iertați și purificați. În Maramureș, „strigatul peste sat” se
încheia cu versurile: „cele bune să se-adune, cele rele să se spele”. Dacă cineva lipsea de la
ceremonia obștei, era întrebat în ziua următoare: „din ce cauză n-ai fost aseară la priveghi, că
Dumnezeu știe, mai trăi-vom până la alt an?”.
Punctul culminant al serbării era incinerarea în câmp liber a unei păpuși făcute din paie.
După unii cercetători aceasta presupune ca în vremuri ancestrale, la ceremoniile înnoirii
timpului, existau jertfe umane. Pe de altă parte, obiceiul Păpușii din paie – existent aproape la
toate popoarele și practicat și acum, sugerează că de fapt ar fi o practică de stimulare magică a
fertilității pământului.
Săptămâna Nebunilor coincide cu “Săptămâna brânzei”, denumită și “Săptămâna albă”, în care,
pentru a se putea pregăti treptat intrarea în Postul Mare, după ospețele din “Câșlegii de Iarnă”
(perioada între Crăciun si Lăsatul Secului, când se fac petreceri, nunți, oamenii se distrează, se
mănâncă de toate – de fapt se fac abuzuri), se elimina din alimentație carnea și „clisa” (slănina)
și sunt admise brânzeturi, lactate și ouă.
Numele de „Săptămâna Nebunilor” are două semnificații. Pe de o parte, în unele zone ale
țării ca Banat, Muntenia, Transilvania – era perioada îngăduită să se căsătorească, cei care n-au
reușit să facă asta în timpul petrecerilor – deci a Câșlegilor. Cea de-a doua – Săptămâna
Nebunilor este legată de crearea imaginii de îmbătrânire, moarte si renaștere a timpului
calendaristic – identic acum la Anul Nou Agrar, cu cel al Anului Nou calendaristic.
În Joia Furnicilor situată în Săptămâna Albă, femeile aduceau ofrande acestor insecte,
făcând o turtă din făină sau mălai, pe care o ungeau cu unt sau brânză și o puneau pe un mușuroi,
crezând astfel că acestea nu vor face pagube în timpul verii.
Legarea grânelor este o datină celebrată de Lăsata Secului, pentru ca pasările și toate
dăunătoarele să nu distrugă recolta. Tradiția este ca peste zi să nu se pună deloc mâna pe cereale
și nici să se dea din acestea de mâncare la păsări și animale, deoarece superstiția este că atunci

31. 31
recolta va fi distrusă pe câmp de păsări și dăunători. Seara însă, se iau grăunțe diferite în gură, se
iese în curte și stând cu ochii închiși se scuipă la orătăniile curții, apoi se spune: ”cum nu văd eu
acuma nimic, așa să nu vadă nici pasările holda mea”.
Baterea alviței (halviței) reprezintă un alt obicei de Lăsata Secului, de fapt o ceremonie
practicată în sudul țării. Este tot un prilej de mare veselie colectivă, o petrecere tinerească
organizată mai ales de către adolescenți. Alvița legată cu o sfoară, este plimbată prin fața
tinerilor, care organizați pe echipe de câte doi, cu mâinile legate la spate, încearcă s-o prindă cu
gura, lucru extrem de dificil, cel mai ades reușind doar să se murdărească pe față și pe haine.
Vergelul sau refenelele sunt petreceri din comunitatea satului, care au loc în duminica
Lăsatei Secului. Este de fapt ultimul prilej de distracție colectivă, înainte de a se intra în perioada
Postului Paștilor. Sărbătoarea are loc după asfințitul soarelui și este legată prin tematica de
ceremonialul Mascaților, dar se reduce doar la un schimb de strigături satirice, chiar răutăcioase
– refrenele – între fetele bătrâne și „tomnaticii” ce au rămas necăsătoriți.
Obiceiuri de după Lăsata Secului de Paști
În Săptămâna Caii lui Sântoader, a doua parte a ciclului, viața intră în normal: spațiul este
purificat cu ajutorul Sântoaderilor și focurilor rituale: roata de foc, Hodăițele, etc. Cu acest prilej
se fac urări de sănătate și rod bogat, oamenii se împacă, etc. Aceste zile, cu obiceiuri, acte rituale
și practici magice, poartă diferite denumiri: Marțea Sântoaderului, Vinerea Sântoaderului, Joia
Iepelor, Sâmbăta Sântoaderului.
Se spune despre Sântoaderi ca sunt o herghelie divină, formată din opt feciori frumoși,
îmbrăcați în costume populare de sărbătoare, cu copite în opinci și cozi de cal în cioareci,
condusă de Sântoaderul cel Mare sau Sântoaderul cel Șchiop. Despre Caii lui Sântoader se
credea că intră prin casele cu șezători și iau fetele la joc, zboară cu ele, le lovesc cu copitele, etc.
De aceea, fetele nu părăsesc locuința în Săptămâna Caii lui Sântoader, nu merg la șezătoare.
Sărbătoarea cucilor este o datină de primăvară cu rol de purificare. Cucii sunt de fapt flăcăi
ce poartă fuste, mascați cu o glugă special alcătuită, din pânză de cânepă, cu aplicații din lână,
broderii, hârtie colorată, fulgi, pene și două coarne înalte, legate între ele ca o scară. Ei au un
clopot în spate și un băț în mână, iar în dimineața de Lăsata Secului, sau a doua zi, alergau după
copii și femei, uneori chiar îi trânteau. După amiaza purtau o nuia de care era legată o opincă, cu
care atingeau pe trecători. Spre seară mergeau pe la casele oamenilor și încingeau hore.
Superstițiile legate de ei sunt multe, cea mai importantă este: „Dacă omul sau oricine nu primește
vreo lovitură de la cuci în această zi, se zice că acela nu va fi sănătos peste an”.
Lunea curată, prima zi după Lăsatul Secului, era consacrată preparării borșului, aliment
nelipsit din Postul Paștelui. Metoda preparării nu era întâmplătoare ci se făceau “vrăji,
descântece, gesturi și formule magice care garantau fermentarea, puritatea și calitatea
tămăduitoare de boli, la trecerea de la iarnă la primăvară (Bucovina, Moldova, Transilvania).
Marțea vaselor denumea ziua în care vasele folosite pentru mâncarea “de dulce” se spălau cu
leșie pentru a fi purificate în vederea mâncării de post, se procura “piatra vânătă” (pentru
stropirea viței de vie împotriva manei), se strângea zăpada netocită, pentru a se face apa folosită

32. 32
în rituri magice de înfrumusețare, sau pentru a se stropi ritual podelele când se măturau, se
făceau farmece și vrăji.
Miercurea strâmbă era o sărbătoare ținută, mai ales în Oltenia, pentru sănătatea oamenilor,
mai ales pentru prevenirea paraliziilor.
Joia iepelor era celebrată prin diferite interdicții de muncă, pentru a asigura sănătatea
animalelor, mai ales a cailor. O întâlnim în sate din Oltenia, Muntenia și Moldova.
Vinerea Sântoaderului, vinerea de după Lăsatul Secului de Paște îi este dedicată unuia dintre
Caii lui Sântoader și este așteptată cu interes de fetele nemăritate și de tinerele neveste. Înainte
de răsăritul soarelui, fetele scot rădăcina omanului, iarba cu întrebuințări în medicina populară, în
vrăji și în descântece.
Din relatările prof. Ion Ghinoiu aflăm: „Planta cunoscută și sub numele de Iarba Mare era
invocată în ziua de vineri, după Lăsatul Secului de Paști, să dea frumusețe și păr bogat fetelor și
nevestelor. Dimineața, înainte de răsăritul soarelui, fetele căutau și scoteau din pământ rădăcina
Homanului, cinsteau cu sare și pâine pământul în care a crescut și-l invocau pe Sântoaderul cel
Mare: „Toadere, Sântoadere,/ Dă cosița fetelor/ Cât e coada iepelor!”.
Sâmbăta Sântoaderului se spune că aparține celui mai puternic și afurisit dintre Caii lui
Sântoader. Este ziua când se spală părul cu apa amintită, se tunde părul de pe fruntea vacilor (
invocând același descântec de mai sus, pentru a creste părul fetelor) – ele nu au voie sa iasă din
casă fără a fi spălate” deoarece le mănâncă caii părul”, este ziua când fetele (trecute de 14 ani) își
despart părul cu cărare la mijloc, semn că pot să fie introduse de flăcăi în hora satului.
Se fac mâncăruri speciale (boabe de grâu sau porumb fierte și îndulcite cu miere) se fac colaci
din făină de grâu – denumiți Brândușei, care se dau de pomană. Se face colivă de sufletul
morților, denumită Coliva lui Sântoader și se duce la biserică și cimitir. Credința este că dacă o
parte este păstrată și mâncată peste an, te apără de friguri.
Însurățitul și înfârtățitul
La data când era sărbătorit Sântoaderul se separau nu numai vârstele, ci, de cele mai multe
ori și sexele. În satele din Munții Apuseni, fetele de la 14 ani în sus, se spălau în seara de
Sântoader, pe cap, cu leșie din pârlangină, iarba cu miros plăcut, pe care o purtau nevestele și
fetele în sân. Spălarea și aranjarea părului marcau trecerea rituală a unui important prag:
împlinirea vârstei de 14 ani și intrarea lor în categoria fetelor de măritat. Din acel moment, fetele
erau considerate apte pentru căsătorie”.
Printr-un ritual complex, numit „prinsul Suratelor” în Muscel, Argeș, Dâmbovița, „înfrățitul și
însurățitul” în unele zone ale Olteniei, însoțirea” în Țara Hațegului, „prinsul verilor și văruțelor”
în sudul Transilvaniei, se realiza despărțirea copilăriei de tinerețe. Gestul ritualic reprezintă un
legământ juvenil legat până la moarte, pe alte criterii decât cele de rudenie (prietenie, sex,
afinitate sufletească), la Sântoader dar și la alte sărbători, precum Moșii de Vară, Mătcălăul,
Rapotinul Țestelor.
Încurcatul cailor reprezintă un obicei efectuat în sudul țării, de fapt se alergau caii cu rol
ritual și practic. Ritual – simboliza alungarea spiritelor malefice ale iernii. Practic – pe de o parte

33. 33
să se vadă vrednicia îngrijitorilor cailor, pe de altă parte calitatea rasei calului. În București, pe
vremuri această tradiție se efectua la Bucur Obor, în Colentina și în Cotroceni.
Alexiile:
O legendă povestește că, deoarece omul avea mult de suferit din cauza insectelor, Dumnezeu
le-a adunat pe toate și le-a închis într-o cutie și l-a chemat pe Alexie s-o arunce în apa mării.
Ajuns la destinație, Alexie nu a putut rezista curiozității și a deschis cufărul, astfel încât toate
acestea s-au răspândit din nou pe Pământ. Pentru că nu a ascultat de Dumnezeu, Alexie a fost
transformat în cocostârc și pedepsit să adune, între 17 martie și 14 septembrie, insectele
împrăștiate. Legenda conține și un sâmbure de adevăr căci în preajma acestei zile este perioada
întoarcerii berzelor și cocostârcilor. Pescarii susțin că Sfântul Alexie este cel care aduce peștii
din adâncurile unde au iernat, la suprafața apelor. Ei țin post toată ziua, iar seara chefuiesc în
cinstea sfântului, pentru a avea noroc la pescuit. Există credința că, dacă mănânci un peștișor
crud în această zi, vei avea juvelnicul plin tot anul.
17 martie: Alexie, omul lui Dumnezeu; Ziua șarpelui
În această zi se deschide pământul și încep să iasă gângăniile. Pământul se va reînchide de
Ziua Crucii. De Alexii oamenii curăță pomii din livadă și pescarii mănâncă de dimineață, pe
inima goală, un pește viu ca să aibă noroc peste an. Broaștele încep să orăcăie. Fiind și ziua
șarpelui, există o atenție specială față de acest animal ambiguu: periculos, dar nu întotdeauna,
animal și totuși născut din ou, care moare greu, face rău vitelor. Relația cu șarpele trebuie
păstrată sub control. În această zi nu ai voie să îi spui pe nume. Dacă te referi la șarpe trebuie să
zici: cel care se târăște, cureaua, domnul, Vasile. Broaștele se bucură de aceeași atenție – li se
spune iepe. În cazul în care omul greșește și rostește de ziua șarpelui cuvântul șarpe, trebuie să
spună descântecul: ”Idiță, idiță, / Ține-te de pieliță. / Pielița de carne, / Carnea de os, / Osul dă
veninul jos. / Descântecul să fie de folos.”
Povestea lui Alexie
Dumnezeu tocmai curățise pământul de gângănii și lighioane și le pusese într-un cufăr. Trece
Alexie pe acolo. Dumnezeu îl întreabă unde se duce și el răspunde că spre mare. Atunci, foarte
bine, zice Dumnezeu, ia și cufărul acesta și aruncă-l în mare. Cară Alexie cufărul, îl cară, dar
curiozitatea îi dă târcoale. Ajuns la mare, nu mai poate, îl deschide. Lighioanele țâșnesc și se
risipesc pe pământ. Omul încearcă să le adune. Ca să-l pedepsească și în același timp să le poată
aduna mai bine, Dumnezeu îl preface în cocostârc.
25 martie: Buna vestire
Obiceiuri de Blagovestenie:
În fiecare an, la 25 martie, prăznuim prima sărbătoare închinată Maicii Domnului, Buna
Vestire sau popular Blagovestenia (termenul slav corespunzător celui de Bunavestire). Este
praznicul în amintirea zilei în care Sf. Arhanghel Gavriil i-a vestit Sfintei Fecioare că va naște pe
Mesia. Ea a fost așezată cu nouă luni înainte de nașterea cu trup a Domnului, adică la 25 martie.
Sărbătoarea Blagovestenie, situată în imediata apropiere a echinocțiului de primăvară, când
încep să vină primele păsări călătoare, este cunoscută și sub denumirea de Ziua cucului. Această
zi, în care oamenii societății tradiționale bucovinene sărbătoreau o pasăre (cucul), este o

34. 34
reminiscență a unui vechi calendar popular, probabil lunar, deoarece ea este separată prin 9 zile
de sărbătoarea ce o precede, Alexiile.
Blagovestenia oferea oamenilor prilejul pentru prognozarea timpului calendaristic, pentru
practicarea unor ritualuri de îndepărtare a forțelor malefice, de divinație și de prognozare a
duratei vieții.
Se credea că în această zi nu este bine să umbli flămând și fără de bani asupra ta. Pentru a
întâmpina sosirea cucului, oamenii se pregăteau, din timp, cu bani. În momentul în care auzeau
cucul cântând, ei aruncau banii în direcția din care se auzea cântecul și rosteau versuri pe un ton
interogativ, numărând glasurile cucului, deoarece se considera ca fiecare „glas” corespunde unui
an de viață. Dacă pasărea îi cânta cuiva din față, era semn îmbucurător, semn că toată vara îi va
merge bine, dar dacă pasărea cânta din spate sau lateral-stânga, atunci semnul era potrivnic
pentru cel care îl asculta.
Se urmărea cu multă atenție locul unde cânta prima dată cucul, iar creanga pe care a stat el se
tăia și se punea în lăutoarea fetelor, pentru a fi îndrăgite de flăcăi așa cum cucul era îndrăgit de
către toți oamenii. În unele sate se obișnuia să se vâneze cucul de Blagoveștenie, capul acestuia
fiind conservat în sare pentru ca mai apoi să fie purtat de fete în sân, la hore. Tinerele credeau că
vor fi invitate, astfel, des la joc și repetau mereu în gând: „Cum nu stă cucul în loc, /Așa să nu
stau eu în joc”.
În această zi se scoteau și stupii de la iernat. Aceștia erau trecuți pe deasupra unui foc, pentru
purificare, se afumau și se stropeau cu agheasmă pentru a fi încărcați de fertilitate și de
fecunditate și pentru a fi apărați de luarea manei.
De Blagovestenie nu se puneau cloștile pe ouă, obicei păstrat și astăzi, se opreau morile de apă,
iar oamenii nu aveau voie să se certe. Femeile aprindeau focuri în fața casei, punând alături de
foc o cofiță cu apă pentru ca îngerii păzitori să vină să se încălzească și să-și potolească setea.
Ziua de Blagovestenie era și un important moment pentru prognozarea vremii, pentru
eșalonarea muncilor agricole de primăvară. Și tot acum ciobanii se urcau pe stogurile de fân și
amenințau iarna cu topoarele, crezând că în felul acesta primăvara va sosi mai repede.
Importanța sărbătorii este marcată și de sacrificiul peștelui care se consuma ritual, indiferent dacă
ziua era de post sau de dulce.
Riturile săvârșite în această zi se mai întâlnesc în unele sate izolate din zona montană, unde
oamenii continuă să considere că în acest mod natura este readusă la viață, se intra din plin în
sezonul lucrărilor agricole de primăvară și se pregătește noul an pastoral.
Bibliografie
Agenția Națională a Zonei Montane
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

35. 35
Portul românesc
Prof. Sârbu Mihaela
Liceul Tehnologic „Anghel Saligny”, Fetești
În mare, costumele populare românești se împart în șapte regiuni folclorice, numărul
zonelor variind între 40 și 120.
Confecționarea bluzei tradiționale romanești a pornit de la materiile prime produse în
gospodăriile țăranilor și a evoluat odată cu trecerea timpului, în ateliere sau fabrici pe întreg
globul pământesc.
Ca și atunci și acum costumele populare, au aceeași structură pe tot teritoriul țării dar se
deosebesc de la o regiune la alta prin amănunte diferite, cum ar fi: croială, forma și culoarea.
Cele șapte mari regiuni folclorice sunt:
1. Transilvania
2. Câmpiile de vest: Câmpia Mureșului Inferior, Câmpia Crișurilor (Crișul Negru, Crișul
Alb, Crișul Repede), Câmpia Someșului inferior (Țara Oașului)
3. Banat: Lunca Timișului și Caraș-Severin.
4. Țara Românească: Oltenia și Muntenia.
5. Zona Dunării inferioare: Bărăganul, Dobrogea și sudul Moldovei.
6. Moldova, Basarabia, Bucovina și Transnistria.
7. Balcani
O imagine ampla cu implicație tradițională o găsim în bluzele derivate din faimoasele ii
românești, prin materialele fine ca borangicul, sau mai pline, colorate, cu imprimeuri florale.
Ia românească și ia modernă interpretată, poate fi pusă în valoare de accesorii tot din
materiale naturale. Cămașa românească, la început a fost confecționată din in topit, cânepă și
lână. Mai târziu pentru o întreținere și producție mai ușoară, a început sa fie lucrata dintr-un
material renumit, bumbacul.
Ia tradițională era brodata manual, având motive cu inspirație din natură, cele mai des
folosite fiind florile.
Ii-le se confecționau la șezători de către femeile din sat. Șezătorile erau întâlniri unde se
cânta și se confecționau haine. Fetele tinere și frumoase, tocmai bune de măritiș își demonstrează
măiestria în fața focului. Țăranii purtau întotdeauna, cele mai bune și arătoase haine populare, în
fiecare duminică la biserică, dar mai ales la hore. Horele din acele vremuri, erau adunările
tinerilor dar și a celor mai vârstnici, ce se țineau ziua, unde dansau și se cucereau. Cămășile
românești în care erau îmbrăcați, difereau de la o regiune la alta nu numai prin textura
materialelor, ci și prin modelele și broderiile lucrate manual.

36. 36
Ia tradițională ca tip de cămașă se deosebește prin trei elemente: tipul de deschidere a
gulerului, modul de tăiere și structura al tiparului și metoda de inserție a mânecilor.
La începuturi ia românească avea o croială lungă, făcută dintr-o singura bucata. În timp, în
anumite regiuni s-a separat într-o bluza (ciupag, spacel, ie) și fusta numita poale. Au apărut doua
tipuri de cămăși, dreapta sau încrețită la gat, fără a avea gulere, se strângeau cu nasturi sau
șnururi.
Ia este o bluză, componentă a costumului tradițional românesc, purtată de femei, copii și
bărbați. Este confecționată din pânză albă de bumbac, in sau borangic. Este împodobită
cu broderii în motive populare românești mai ales la mâneci, pe piept și la gât. Unele ii sunt
împodobite și cu mărgele sau paiete.
Model de ie brodata în funcție de zonă:
Elementele de bază în compoziția iei sunt:
 Umărul încrețit și altiță (care este banda lată, bogat decorată pe mânecă ce are
elementul definitoriu al modelului și care nu se repetă în nici o altă parte a iei)
 Râurile (benzile drepte sau oblice pe piept și mâneci)
 Bibilurile sau cheițele (cusături de îmbinare a bucăților de material
Străbătută în secolele precedente de vechile drumuri comerciale care legau Orientul de
Occident şi de binecunoscutele trasee ale transhumanţei oierilor transilvăneni, care îşi iernau
turmele în bălţile Dunării, Muntenia a beneficiat de timpuriu de un statut privilegiat în ceea ce
priveşte schimburile culturale interzonale şi accesul
la diverse categorii de materiale noi, vândute prin
sate de către “marghidani” (vânzători ambulanţi).
Ansamblu vestimentar de o remarcabilă
valoare artistică, costumul tradiţional din Muntenia,
indiferent de zona etnografică, a contribuit
semnificativ la afirmarea portului popular ca formă
semnificativă a creaţiei ţărăneşti şi dezvoltarea
patrimoniului etnografic românesc. Varietatea
soluţiilor plastico-decorative, rafinatele armonii
cromatice şi originalitatea interpretărilor diverselor
categorii de motive au generat o expresie estetică
inconfundabilă pentru fiecare tip de piesă.
Costume populare din regiunea Muntenia