Hidrații de carbon
Proiect elaborat de: Dadu Anastasia, Ciubrei Ana
Profesor: Baerle Iulia
Instituția: Liceul Teoretic ,,Principesa Natalia Dadiani”
Clasa: a 9-a “C”
Cuprins
1. Noțiune
2. Caracterizarea
3. Diversitatea
4. Proprietăți fizice
5. Clasificarea
6. Scurt istoric
7. Obținerea
8. Răspândirea în natură
- Glucoza
- Fructoza
- Zaharoza
- Celuloza
- Amidonul
9. Utilizarea / Importanța
fiziologică
10. Bibliografie
Noțiune
Definiție:
Compușii organici a căror
moleculă conține atomi de carbon
hidrogen și oxigen în care
hidrogenul și oxigenul sunt în
raport de 2 : 1
Formula Generala:
CnH2nOn sau Cn(H2O)n
Alimente ce sunt
valoroase in zaharide sunt:
pâinea integrală, pâinea
neagră, fulgii de ovaz,
grișul, cartofii, fructele și
legumele cu păstăi.
Caracterizarea
✗ Numele de zaharide sau glucide se
datorează gustului dulce al unora
dintre ele (lat. saccharum - „zahăr",
gr. glycos - „dulce"). Chimiştii
optează pentru denumirea provenită
din formula Cn(H2O)n - hidrat de
carbon, iar biologiștii îi dau preferinţă
celei care indică proprietatea
gustativă - zaharide, glucide. Însă
toate aceste trei denumiri sunt
convenţionale.
✗ Hidraţii de carbon reprezintă una
dintre cele mai importante şi
răspândite clase de compuşi
organici naturali, alcătuind cca
80% din masa uscată a
componentelor regnului vegetal.
✗ Unii hidraţi de carbon stau la baza
obţinerii produselor alimentare,
alţii sunt folosiţi ca material de
construcţie sau combustibil.
Fructoza
Celuloza
Glucoza
Amidonul
Zaharoza
Diversitatea hidraților
de carbon
Proprietăți fizice
x Glucoza Zaharoza Amidon
Culoare incoloa incolora alb
Gust dulce dulce fara gust
Solubil
in apă
solubila solubila insolubil
Clasificarea hidraților de carbon
Polizaharide
Monozaharide Dizaharide
glucoza
(zahar din poama)
fructoza
C6
H12
O
(nu se supune hidrolizei)
zaharoza
(zahăr din sfeclă sau
trestie de zahar)
C12
H22
O11
(hidrolizează în 2 molecule
de monozaharide)
amidonul
celuloza
(-C6
H10
O5
-)n
(hidrolizează într-un
număr mare de molecule
de monozaharide)
Cu cât este mai mare masă moleculară a hidratilor de carbon cu atât este mai
mică solubilitatea lor și sunt mai puțin dulci
Scurt Istoric
1. În antichitate primul hidrat de
carbon (mai corect amestec de
hidrați de carbon) cunoscut de om,
a fost mierea.
2. Originea trestiei de zahăr este
controversată între India și China.
3. Europenii o făcut cunoștință cu
zahărul din trestie datorită
campaniilor lui Alexandru
Macedon în anul 327 înaintea erei
noastre.
4. Amidonul era cunoscut încă din
timpurile grecilor antici.
1. Zahărul din sfeclă în stare pură
a fost descoperit în 1747 de
chimistul german Marggraf.
2. În anul 1811 chimistul
Kirchhoff pentru prima dată a
obținut glucoză prin hidroliza
amidonului.
3. Formula empirică corectă a
glucozei pentru prima dată a
fost propusă de chimistul
suedez Berzelius în anul 1837
C6
H12
O6
Obtinerea Glucozei
✗ Prin procesul de fotosinteză:
6 CO2 + 6 H2O → 6 O2 + C6H12O6 -Q
(prezența luminii solare)
✗ Hidroliza amidonului:
(-C6
H10
O5
-)n
+ (n-1)H2
O → nC6
H12
O6
Răspândirea
În Natură
Glucoza
1. Reprezintă combustibilul specific
pentru creier și sistemul nervos.
2. Menținerea constantă a
temperaturii corpului.
3. Ajută la contractarea mușchilor.
4. Menținerea în funcțiune a
sistemului digestiv și respirator.
5. Concentrația normală de glucoză
în sânge este de 0,06 până la
0,11%
Glucoza se întrebuințează la prepararea
alcoolului etilic, a dioxidului de carbon și la
prepararea produselor zaharoase în locul
zahărului etc.
Fructoza
1. Fructoza este răspândită în toate
organele regnului vegetal
2. Apare în stare liberă în fructe,
struguri și miere.
3. Deși are aceeași formula chimica,
fructoza este diferită față de
glucoză prin modul de legare a
atomilor.
4. Fructoza are 2 grupări de alcool
primar, pe când glucoza are doar o
singură grupare de alcool primar
Fructoza se întrebuințează la înlocuirea
altor produse care conțin zahăr și în special
în alimentația celor care suferă de diabet
Zaharoza
1. Zaharoza este întâlnită în special
la sfecla de zahar 12-23% și în
trestia de zahar 20-27%, fiind cea
mai comuna formă de zahăr
utilizată in alimentație.
2. În natură zaharoza se găsește în
morcovi sau în știuleții necopți.
3. În frunzele și semințele plantelor.
4. În fructe: caise, piersici, pere.
5. În sucurile de mesteacăn, de
palmier și de arțar.
Se întrebuințează în alimentație, fiind o
substanță cu o mare valoare alimentară,
asimilată ușor de organism.
Celuloza
1. Polizaharid cu funcții structurale la
plante.
2. Substanță macromoleculară naturală
din clasa glucidelor.
3. Formează pereții celulelor vegetale și
conferă plantei rezistență și
elasticitate.
4. Conținutul celulozei în reprezentanții
regnului vegetal variază.
5. Fibrele de bumbac, ce in și de cânepă
sunt alcătuite din celuloză până la
98%, iar lemnul conține circa 50% de
celuloză.
6. Mostre de celuloză pură obținute prin
purificarea geloziei naturale sunt vata
și hârtie de filtru.
Amidonul
1. Polizaharid de rezervă la plante,
care se formează în procesul de
fotosinteze si se depoziteaza.
2. Amidonul se obține din cartofi sau
făină de grau.
3. Se găsește in semințele, fructele și
tuberculii plantelor.
4. Se folosește in industria alimentară
și chimică.
5. Este o polizaharidă care se găsește
în toate celulele organismului, fiind
depozitată mai ales în ficat.
6. Se mai găsește și în muschi, creier
și nervi.
Utilizarea / Importanța fiziologică
Hârtie și fibre
Alimentație
Construcție
Explozivi
Substanță structurală
Substanță de rezervă
Funcție de protecție
Funcție energetică
Carbohidrați
Pentru sănătatea
dumneavoastră consumați
minim 5 fructe și legume pe zi
surse utilizate:
● https://www.slideshare.net/bivollenutsatudor/zaharidele?next_slideshow=1
● https://www.youtube.com/watch?v=-9LjMpBXS0g
● https://www.youtube.com/watch?v=5mvP8ead3ak
● https://images.google.com/

hidrații de carbon.pdf

  • 1.
    Hidrații de carbon Proiectelaborat de: Dadu Anastasia, Ciubrei Ana Profesor: Baerle Iulia Instituția: Liceul Teoretic ,,Principesa Natalia Dadiani” Clasa: a 9-a “C”
  • 2.
    Cuprins 1. Noțiune 2. Caracterizarea 3.Diversitatea 4. Proprietăți fizice 5. Clasificarea 6. Scurt istoric 7. Obținerea 8. Răspândirea în natură - Glucoza - Fructoza - Zaharoza - Celuloza - Amidonul 9. Utilizarea / Importanța fiziologică 10. Bibliografie
  • 3.
    Noțiune Definiție: Compușii organici acăror moleculă conține atomi de carbon hidrogen și oxigen în care hidrogenul și oxigenul sunt în raport de 2 : 1 Formula Generala: CnH2nOn sau Cn(H2O)n Alimente ce sunt valoroase in zaharide sunt: pâinea integrală, pâinea neagră, fulgii de ovaz, grișul, cartofii, fructele și legumele cu păstăi.
  • 4.
    Caracterizarea ✗ Numele dezaharide sau glucide se datorează gustului dulce al unora dintre ele (lat. saccharum - „zahăr", gr. glycos - „dulce"). Chimiştii optează pentru denumirea provenită din formula Cn(H2O)n - hidrat de carbon, iar biologiștii îi dau preferinţă celei care indică proprietatea gustativă - zaharide, glucide. Însă toate aceste trei denumiri sunt convenţionale. ✗ Hidraţii de carbon reprezintă una dintre cele mai importante şi răspândite clase de compuşi organici naturali, alcătuind cca 80% din masa uscată a componentelor regnului vegetal. ✗ Unii hidraţi de carbon stau la baza obţinerii produselor alimentare, alţii sunt folosiţi ca material de construcţie sau combustibil.
  • 5.
  • 6.
    Proprietăți fizice x GlucozaZaharoza Amidon Culoare incoloa incolora alb Gust dulce dulce fara gust Solubil in apă solubila solubila insolubil
  • 7.
    Clasificarea hidraților decarbon Polizaharide Monozaharide Dizaharide glucoza (zahar din poama) fructoza C6 H12 O (nu se supune hidrolizei) zaharoza (zahăr din sfeclă sau trestie de zahar) C12 H22 O11 (hidrolizează în 2 molecule de monozaharide) amidonul celuloza (-C6 H10 O5 -)n (hidrolizează într-un număr mare de molecule de monozaharide) Cu cât este mai mare masă moleculară a hidratilor de carbon cu atât este mai mică solubilitatea lor și sunt mai puțin dulci
  • 8.
    Scurt Istoric 1. Înantichitate primul hidrat de carbon (mai corect amestec de hidrați de carbon) cunoscut de om, a fost mierea. 2. Originea trestiei de zahăr este controversată între India și China. 3. Europenii o făcut cunoștință cu zahărul din trestie datorită campaniilor lui Alexandru Macedon în anul 327 înaintea erei noastre. 4. Amidonul era cunoscut încă din timpurile grecilor antici. 1. Zahărul din sfeclă în stare pură a fost descoperit în 1747 de chimistul german Marggraf. 2. În anul 1811 chimistul Kirchhoff pentru prima dată a obținut glucoză prin hidroliza amidonului. 3. Formula empirică corectă a glucozei pentru prima dată a fost propusă de chimistul suedez Berzelius în anul 1837 C6 H12 O6
  • 9.
    Obtinerea Glucozei ✗ Prinprocesul de fotosinteză: 6 CO2 + 6 H2O → 6 O2 + C6H12O6 -Q (prezența luminii solare) ✗ Hidroliza amidonului: (-C6 H10 O5 -)n + (n-1)H2 O → nC6 H12 O6
  • 10.
  • 11.
    Glucoza 1. Reprezintă combustibilulspecific pentru creier și sistemul nervos. 2. Menținerea constantă a temperaturii corpului. 3. Ajută la contractarea mușchilor. 4. Menținerea în funcțiune a sistemului digestiv și respirator. 5. Concentrația normală de glucoză în sânge este de 0,06 până la 0,11% Glucoza se întrebuințează la prepararea alcoolului etilic, a dioxidului de carbon și la prepararea produselor zaharoase în locul zahărului etc.
  • 12.
    Fructoza 1. Fructoza esterăspândită în toate organele regnului vegetal 2. Apare în stare liberă în fructe, struguri și miere. 3. Deși are aceeași formula chimica, fructoza este diferită față de glucoză prin modul de legare a atomilor. 4. Fructoza are 2 grupări de alcool primar, pe când glucoza are doar o singură grupare de alcool primar Fructoza se întrebuințează la înlocuirea altor produse care conțin zahăr și în special în alimentația celor care suferă de diabet
  • 13.
    Zaharoza 1. Zaharoza esteîntâlnită în special la sfecla de zahar 12-23% și în trestia de zahar 20-27%, fiind cea mai comuna formă de zahăr utilizată in alimentație. 2. În natură zaharoza se găsește în morcovi sau în știuleții necopți. 3. În frunzele și semințele plantelor. 4. În fructe: caise, piersici, pere. 5. În sucurile de mesteacăn, de palmier și de arțar. Se întrebuințează în alimentație, fiind o substanță cu o mare valoare alimentară, asimilată ușor de organism.
  • 14.
    Celuloza 1. Polizaharid cufuncții structurale la plante. 2. Substanță macromoleculară naturală din clasa glucidelor. 3. Formează pereții celulelor vegetale și conferă plantei rezistență și elasticitate. 4. Conținutul celulozei în reprezentanții regnului vegetal variază. 5. Fibrele de bumbac, ce in și de cânepă sunt alcătuite din celuloză până la 98%, iar lemnul conține circa 50% de celuloză. 6. Mostre de celuloză pură obținute prin purificarea geloziei naturale sunt vata și hârtie de filtru.
  • 15.
    Amidonul 1. Polizaharid derezervă la plante, care se formează în procesul de fotosinteze si se depoziteaza. 2. Amidonul se obține din cartofi sau făină de grau. 3. Se găsește in semințele, fructele și tuberculii plantelor. 4. Se folosește in industria alimentară și chimică. 5. Este o polizaharidă care se găsește în toate celulele organismului, fiind depozitată mai ales în ficat. 6. Se mai găsește și în muschi, creier și nervi.
  • 16.
    Utilizarea / Importanțafiziologică Hârtie și fibre Alimentație Construcție Explozivi Substanță structurală Substanță de rezervă Funcție de protecție Funcție energetică Carbohidrați
  • 17.
    Pentru sănătatea dumneavoastră consumați minim5 fructe și legume pe zi surse utilizate: ● https://www.slideshare.net/bivollenutsatudor/zaharidele?next_slideshow=1 ● https://www.youtube.com/watch?v=-9LjMpBXS0g ● https://www.youtube.com/watch?v=5mvP8ead3ak ● https://images.google.com/