Documentul conține teste grilă pentru evaluarea fiziokinetoterapiei, centrate pe bilantul articular și muscular. Acesta detaliază metode de apreciere a amplitudinii de mișcare a articulațiilor, inclusiv tehnici precum goniometria, și oferă întrebări cu răspunsuri corecte pentru examinare. Bibliografia include lucrări fundamentale în domeniu, evidențiind importanța evaluării corecte în kinetoterapie.

1. TESTE GRILĂ FIZIOKINETOTERAPIE 2006
TESTE GRILĂ EVALUAREA ÎN KINETOTERAPIE
TEMA 1. BILANŢUL ARTICULAR UTILIZAT ÎN CADRUL EVALUĂRII DEFICITULUI FUNCŢIONAL
Bibliografie:
1. Roxana Popescu, Luminiţa Marinescu, Bazele fizice şi anatomice ale kinetologiei. Testarea musculo- articulară. Editura
AGORA, Craiova, 1999, pag 43-75.
1.
e.
Aprecierea amplitudinii de mişcare articulară se
poate realiza:
a.
b.
c.
d.
e.
goniometric
radiologic
fotografic
prin firul cu plumb
subiectiv, prin unghiuri imaginare
Corect: a, b, d
5.
Valoarea mobilităţii unei articulaţii poate fi
comparată cu:
a.
b.
c.
d.
e.
cea a articulaţiei simetrice la nivelul membrelor
valoarea standard
valoarea generală a mobilităţii pe anumite tipuri
de patologii
cea a articulaţiilor supraiacente
cea a articulaţiilor subiacente
c.
d.
e.
6.
b.
c.
d.
e.
aprecierea amplitudinii de mişcare a rahisului
cervical
aprecierea amplitudinii de mişcare a piciorului
aprecierea amplitudinii de mişcare a şoldului
aprecierea amplitudinii de mişcare a pronaţiei şi
supinaţiei
aprecierea amplitudinii de mişcare a rahisului
dorso-lombar
Care sunt mişcările proprii ale umărului:
a.
b.
c.
d.
e.
Selectaţi cazurile în care se folosesc poziţii de
start preferenţiale, altele decât poziţia zero de
testare articulară:
a.
Selectaţi enunţurile adevărate incluse în regulile
generale ale bilanţului articular:
a.
b.
c.
d.
cotul şi genunchiul nu au mişcări de extensie
relaxarea şi instruirea pacientului
aşezarea pacientului în poziţia preferată de acesta
aplicarea goniometrului pe partea externă a
articulaţiei testate(cu excepţia supinaţiei)
antepulsie
retropulsie
extensie
ridicare
coborâre
Corect: a, b, d, e
7.
Cum se apreciază amplitudinea mişcărilor
proprii ale umărului:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: b, c, d
4.
deformarea articulară
modificările de temperatură ale tegumentului
supraiacent
deviaţiile în ax
tonusul muscular
forţa musculară
Corect: a, b, c
Corect: a, b
3.
Ce alte elemente, în afara amplitudinii de
mişcare se apreciază la examenul obiectiv al
unei articulaţii:
a.
b.
Corect: a, b, d, e
2.
aplicarea goniometrului în poziţie cât mai comodă
pentru pacient
goniometric
cu ajutorul firului cu plumb
prin măsurarea distanţei în centrimetri
prin măsurarea distanţei în milimetri
prin raportarea la valorile umărului opus
Corect: c
8.
Care afirmaţii sunt adevărate pentru aprecierea
mobilităţii scapulo- humerale:
a.
b.
c.
d.
e.
abducţia şi adducţia se realizează în plan frontal
anteducţia se realizează în plan sagital
rotaţiile se realizează în jurul unui ax orizontal
rotaţiile se realizează în plan orizontal
anteducţia se realizează în plan frontal

2. Corect: a, b, d
9.
Pentru măsurarea abducţiei în articulaţia
scapulo- humerală, goniometrul se plasează:
a.
b.
c.
d.
e.
cu braţul fix pe linia axilară posterioară
cu braţul fix pe linia axilară medie
cu braţul mobil pe faţa posterioară a braţului
cu braţul mobil pe faţa medială a braţului
indiferent, astfel încât pacientul să aibă o poziţie
comodă
14. Mişcarea de pronosupinaţie este realizată de
articulaţiile:
a.
b.
c.
d.
e.
radiocubitală superioară
radiocubitală inferioară
humero-cubitală
radio-carpiană
toate articulaţiile de la nivelul antebraţului
Corect: a, b
15. Mişcarea de supinaţie este mişcarea de:
Corect: a, c
10. Pentru măsurarea rotaţiilor în articulaţia
scapulo-humerală:
a.
b.
c.
d.
e.
goniometrul se plasează cu braţul fix orizontal
goniometrul se plasează cu braţul mobil pe linia
mediană a feţei mediale a antebraţului
goniometrul se plasează cu braţul mobil pe linia
mediană a feţei posterioare a antebraţului
pozitia 0 este în şezând
pozitia 0 este în decubit dorsal
Corect: a, c, e
11. Care enunţuri sunt false despre amplitudinea
mişcărilor în articulaţia scapulo- humerală:
a.
b.
c.
d.
e.
abducţia 180º
extensia (retroducţia) 30º
rotaţia internă 70º
rotaţia externă 90º
flexia 180º
Corect: b, c
12. Care este poziţia de start pentru goniometria
flexiei cotului:
a.
b.
c.
d.
e.
poziţia şezând cu braţul întins
în decubit dorsal cu cotul în extensie completă
în ortostatism cu cotul în extensie completă
în decubit ventral cu cotul în extensie completă
poziţia şezând cu braţul flectat
Corect: b, c
13. Care afirmaţii sunt adevărate, referitor la
bilanţul articular al cotului:
a.
b.
c.
d.
e.
la femei se poate întâlni cubitus varus fiziologic
extensia nu e posibilă din poziţia anatomică
la femei şi copii cu hiperlaxitate ligamentară
poate fi o hiperextensie de 5º-10º
flexia activă are o amplitudine de 145º
flexia activă are o amplitudine de 180º
Corect: b, c, d
a.
b.
c.
d.
e.
rotaţie spre interior
orientare a palmei în sus
rotaţie internă a pumnului
orientare a palmei în jos
orientarea palmei cu policele la zenit
Corect: b
16. Cum se poziţionează goniometrul pentru
aprecierea pronaţiei:
a.
b.
c.
d.
e.
braţul fix pe faţa palmară a pumnului, paralel cu
humerusul
braţul fix pe faţa dorsală a pumnului, paralel cu
humerusul
braţul mobil de-a lungul stiloidelor
braţul mobil de-a lungul metacarpianului 3
braţul mobil de-a lungul metacapianului 1
Corect: b, c
17. Complexul articular al pumnului este format
din:
a.
b.
c.
d.
e.
articulaţia mediocarpiană
articulaţia radio-carpiană
articulaţia carpo-metacarpiană
articulaţia metacarpo-falangiană
articulaţiile interfalangiene
Corect: a, b
18. Care mişcări sunt posibile la nivelul pumnului:
a.
b.
c.
d.
e.
flexia şi extensia
înclinarea cubitală şi deviaţia radială
abducţia şi adducţia
rotaţie pasivă
circumducţia
Corect: a, b, c, e
19. Selectaţi enunţurile adevărate în legătură cu
bilanţul articular al articulaţiilor
metacarpofalangiene:
a.
flexia activă are o amplitudine de 90º

3. b.
c.
d.
e.
flexia independentă a degetelor din art. MCF este
ajutată de ligamentul palmar
lateralitatea este mişcarea de abducţie şi adducţie
a degetelor 2-5 faţă de axa ce trece prin medius
lateralitatea are o amplitudine de 15º-20º
nu se realizează circumducţie
Corect: a, c, d
20. Care enunţuri sunt false, privind bilanţul
articulaţiei trapezoido- metacarpiene:
a.
b.
c.
d.
e.
abducţia se realizează în planul palmei
flexia se realizeze într-un plan perpendicular pe
planul palmei
flexia are 15º
abducţia are 60º-70º
participă la mişcarea de opozabilitate
Corect: a, b
TEMA NR. 2. Bilanţul muscular al membrului inferior
Bibliografie:
1. Roxana Popescu, Luminiţa Marinescu, Bazele fizice şi anatomice ale kinetologiei. Testarea musculo- articulară. Edit.
AGORA, Craiova,1999, pag 76-79, 105-120.
21. Care sunt condiţiile obligatorii pentru realizarea
unui bilanţ muscular:
a.
b.
c.
d.
e.
să preceadă bilanţul articular
pozitionarea corectă a pacientului
asigurarea unui microclimat de confort termic
înregistrarea valorilor în sistem internaţional 0-5
pacient cooperant
b.
c.
d.
e.
muşchiul se contractă (vizibil sau palpabil), dar
forţa e insuficientă să deplaseze segmentul pe
toată amplitudinea într-un plan fără gravitaţie
muşchiul nu prezintă contracţii
muşchiul deplasează segmentul doar pe o anumit
sector de mobilitate articulară în plan
antigravitaţional
muşchiul deplasează segmentul în plan
antigravitaţional
Corect: b, c, d, e
Corect: b
22. Selectaţi afirmaţiile adevărate, privind
obiectivele bilanţului muscular:
a.
b.
c.
d.
e.
realizarea unui diagnostic neurologic
realizarea unui diagnostic funcţional corect
evaluarea corectă a amplitudinii de mişcare pentru
stabilirea prognosticului funcţional
alcătuirea şi evaluarea programului de recuperare
aprecierea end-feel
25. Regulile bilanţului muscular, în sistemul 0-5,
prevăd:
a.
b.
c.
Corect: a, b, d
d.
23. Care sunt posibilele erori care pot sa apară în
cursul bilanţului muscular:
a.
b.
c.
d.
e.
substituţie musculară
limitarea amplitudinii de mişcare
variaţiile forţei musculare funcţie de vârstă, sex,
gradul de antrenament
variaţiile forţei musculare funcţie de patologia
locală
facilitarea amplitudinii de mişcare
Corect: a, c
24. Ce semnifică valoarea 1 a forţei musculare:
a.
muşchiul se contractă, deplasând segmentul pe
toată amplitudinea într-un plan fără gravitaţie
e.
poziţionarea corectă pentru mişcările realizate
antigravitaţional pentru forţa 3, 4, 5
stabilizarea regiunii distale a segmentului ce este
deplasat de muşchiul respectiv
pentru aprecierea forţelor 3-5, rezistenţa se opune
în treimea distală a segmentului spre capătul
cursei de mişcare
stabilizarea regiunii proximale a segmentului ce
este deplasat de muşchiul respectiv
stabilizarea regiunii distale a segmentului ce este
deplasat de muşchiul respectiv
Corect: a, c, d
26. Care sunt muşchii care realizează abducţia
şoldului:
a.
b.
c.
d.
e.
fesierul mijlociu
fesierul mic
iliac
fesierul mare
tensorul fasciei late
Corect: a, b, e

4. 27. Selectaţi enunţurile greşite în ce priveşte testarea
muşchiului psoasiliac:
a.
b.
c.
d.
e.
poziţia FG de testare este cu pacientul în decubit
heterolateral cu genunchiul în flexie
se stabilizează bazinul
se execută flexia coapsei cu genunchiul flectat
poziţia AG este cu pacientul în decubit ventral
pentru forţa 3,4,5 se opune rezistenţă în treimea
distală a coapsei pe faţa anterioară
Corect: a, c, d
32. Care sunt muşchii care realizează flexia dorsală
apiciorului:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: a, c, d
28. Ce muşchi realizează rotaţia externă a şoldului:
a.
b.
c.
d.
e.
psoas
obturator intern şi extern
gemen superior şi inferior
piramidal şi pătrat femural
tensor fascia latae
gambierul anterior
gambierul posterior
extensor propriu al halucelui
lungul peronier
extensor comun al degetelor
Corect: a, c, e
33. Mişcarea de inversie a piciorului este realizată
de următorii muşchi:
a.
b.
c.
d.
e.
gemenul intern
gambierul posterior
lumbricali
extensor comun al degetelor
flexorul comun al degetelor
Corect: b, c, d
29. Care sunt afirmaţiile corecte pentru testarea
muşchilor adductori ai şoldului:
a.
b.
c.
d.
e.
poziţia FG este cu pacientul în decubit dorsal cu
ambele membre inferioare în abducţie şi cu
genunchii în extensie
se stabilizează pelvisul
pentru F1 se palpează muşchii pe faţa anterioară a
coapsei
pentru F2 se palpează muşchii pe faţa laterală a
coapsei
se identifică contracţii pentru valoarea 1 la
palparea muşchilor pe faţa posterioară a coapsei
Corect: a, b
30. Care sunt afirmaţiile corecte pentru testarea
muşchilor rotatori interni ai şoldului:
a.
b.
c.
d.
e.
se stabilizează pelvisul
poziţia FG este în decubit dorsal cu membrul
inferior de testat cu şoldul şi genunchiul flectate
la 90 grade
din FG, valoarea este 2 dacă face rotaţia internă a
coapsei, deplasând gamba spre exterior
în AG se opune rezistenţă în treimea distală a feţei
interne a gambei
se stabilizează gamba
Corect: b, c, d
31. Care sunt muşchii care realizează flexia gambei:
a.
b.
c.
d.
e.
biceps femural
drept anterior
semitendinos
semimembranos
cvadriceps
Corect: b
34. Mişcarea de eversie este realizată de următorii
muşchi:
a.
b.
c.
d.
e.
scurtul peronier
lungul peronier
pedios
extensor al halucelui
extensor comun al degetelor
Corect: a, b
35. Selectaţi afirmaţiile corecte pentru testarea
muşchiului triceps sural:
a.
b.
c.
d.
e.
realizează flexia dorsală a piciorului
se stabilizează gamba
se stabilizează genunchiul
poziţia FG este în decubit homolateral, cu
genunchiul flectat şi piciorul în poziţie neutră
se opune rezistenţă în treimea distală a piciorului
pe faţa plantară
Corect: b, d, e
36. Selectaţi afirmaţiile corecte pentru testarea
muşchiului cvadriceps:
a.
b.
c.
d.
e.
este alcătuit din: dreptul anterior, vastul intern,
vastul extern şi vastul intermediar
în timpul testării se stabilizează pelvisul
în timpul testării se stabilizează coapsa
poziţia FG este în decubit homolateral cu
genunchiul flectat la 90º
poziţia AG este în decubit ventral cu genunchiul
flectat
Corect: a, c, d

5. 37. Următoarele afirmaţii sunt corecte cu o excepţie.
Care este aceasta:
a.
b.
c.
d.
e.
muşchii ischiogambieri fac flexia gambei
poziţia AG pentru cvadriceps este în şezând la
marginea planului de testare cu picioarele atârnate
pentru muşchiul gambier posterior se opune
rezistenţă pe marginea externă a piciorului
pentru muşchiul iliopsoas se opune rezistenţă pe
faţa anterioară a coapsei în treimea distală
muşchiul iliopsoas face flexia coapsei pe bazin
38. Selectaţi afirmaţiile corecte pentru testarea
muşchilor abductori ai şoldului:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: c
se stabilizează pelvisul
poziţia FG este în decubit dorsal cu genunchiul
flectat
poziţia AG este în decubit heterolateral cu
genunchiul extins pentru membrul testat şi cu
şoldul şi genunchiul membrului de sprijin flectate
se palpează muşchii (pentru forţa 1) pe faţa
anterioară a coapsei
se palpează muşchii (pentru forţa 2) pe faţa
laterală a coapsei
Corect: a, c
TEMA NR. 3 EVALUAREA ALINIAMENTULUI ŞI POSTURII ORTOSTATICE
Bibliografie:
1. Roxana Popescu, Luminiţa Marinescu, Bazele fizice şi anatomice ale kinetologiei. Testarea musculo- articulară. Edit.
AGORA, Craiova,1999, pag 125-128.
39. Care sunt factorii care influenţează postura şi
aliniamentul segmentelor corpului:
a.
b.
c.
d.
e.
ereditatea
alimentaţia
obişnuinţa ( posturi vicioase)
afecţiuni ale aparatului locomotor
boli generale ale organismului
42. Prin ce repere anatomice nu trece firul cu plumb
la examinarea din spate, pentru înclinările
laterale:
a.
b.
c.
d.
e.
apofiza spinoasă C7
trohanter
pliul interfesier
pe marginea axilară a omoplatului
între condilii interni ai genunchilor
Corect: a, c, d, e
40. Care sunt elementele care intervin în aspectul
general morfologic al corpului:
a.
b.
c.
d.
e.
atitudinea corpului
creşterea în raport cu vârsta şi sexul
dezvoltarea organismului raportat la
caracteristicile vârstei şi sexului
forţa musculară
rezistenţa musculară
Corect: b, d
43. Prin ce repere anatomice nu trece firul cu plumb
la examinarea din lateral, pentru înclinările
sagitale:
a.
b.
c.
d.
e.
anterior de umăr
lateral de trohanter
de-a lungul liniei albe
medial de condilii interni femurali
la nivelul liniei Chopart
Corect: a, b, c
Corect: c, d
41. Poziţia ortostatică se evaluează prin:
a.
b.
c.
d.
e.
aprecierea liniei gravitaţiei în plan frontal şi
sagital cu firul cu plumb
măsurarea înălţimii şi a taliei şezând
evaluarea alinierii segmentelor din faţă, din lateral
şi din spate
aprecierea liniei gravitaţiei în plan orizontal cu
firul cu plumb
aprecierea liniei gravitaţiei în plan oblic cu firul
cu plumb
Corect: a, c
44. La examinarea din faţă se pot aprecia:
a.
b.
c.
d.
e.
linia mamelonară
linia spinelor scapulare
linia spinelor iliace antero-superioare
genu recurvatum
halus valgus
Corect: a, c, e
45. La examinarea din lateral se pot întâlni
următoarele modificări patologice:
a.
b.
genu valgum
genu flexum

6. c.
d.
e.
cifoză dorsală accentuată
hipolordoză lombară
picior plat
Corect: b, c, d, e
46. La examinarea din posterior se pot întâlni
următoarele modificări patologice:
a.
b.
c.
d.
e.
atitudine scoliotică
scolioză structurală
flexum de şold
picior var
picior scobit
Corect: a, b, d
47.
La examinarea din spate se pot aprecia:
a.
b.
c.
d.
e.
linia tendoanelor ahiliene
linia spinelor scapulare
bolta longitudinală a piciorului
bolta orizontală a piciorului
relieful genunchiului
Corect: a, b

7. TESTE GRILĂ ELECTROTERAPIE
Bibliografie
1. Rădulescu A.: Electroterapia, Editura Medicala, Bucureşti, 1993.
2. Popescu R., Bighea A.: Curs de Medicină Fizică, Balneoclimatologie şi Recuperare Medicală, Editura ACSA Craiova,
1995
1.
După natura particulelor încărcate electric,
curentul electric poate fi:
a.
b.
c.
d.
e.
de conducţie
de convecţie
de conversie
de deplasare
de polaritate sau molecular
Corect: b, d
6.
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: a, b, d, e
2.
Intensitatea curentului electric:
a.
b.
c.
d.
e.
reprezintă fluxul densităţii pe unitatea de timp
reprezintă fluxul densităţii pe unitatea de
suprafaţă
se măsoară în amperi
se măsoară în volţi
se măsoară în amperi/m2
7.
d.
e.
soluţiile electrolitice
sângele
fanerele
umorile
aponevrozele
8.
în circuit continuu se măsoară în ohmi
în circuit continuu se măsoară în volţi
în circuit alternativ poartă numele de impedanţă
este invers proporţională cu intensitatea curentului
este direct proporţională cu intensitatea curentului
Corect: a, c, d
5.
Masa de substanţă depusă la un electrod:
a.
b.
c.
d.
e.
Rezistenţa electrică:
a.
b.
c.
d.
e.
1 volt este:
a.
b.
c.
d.
e.
puterea egală cu unitatea aplicată la capetele unui
conductor
tensiunea egală cu unitatea aplicată la capetele
unui conductor
=1 amper x 1 hertz
=1 amper x 1 ohm
=1 watt x 1 joule
sisteme omogene solide, lichide sau gazoase
constituite din cel puţin două substanţe
constituite din substanţe care îşi păstrează
individualitatea chimică
formate dintr-un solvent şi un dizolvant
formate dintr-un solvent şi un dizolvat
Corect: a, c, d, e
Corect: a, b, d
4.
Soluţiile sunt:
a.
b.
c.
Structuri foarte bune conducătoare de curent din
corpul omenesc sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
determină efecte calorice
determină scăderea rezistenţei
determină efecte luminoase
determină scăderea conductibilităţii
determină efecte electromagnetice
Corect: a, c, e
Corect: a, c
3.
Transformarea energiei electrice în alte forme de
energie:
rezultă din Legea I a lui Faraday
este proporţională cu cantitatea de electricitate
rezultă din Legea a II-a a lui Faraday
este proporţională cu echivalentul electrochimic
este invers proporţională cu echivalentul
electrochimic
Corect: a, b, d
9.
Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate?
a.
b.
c.
d.
e.
un ţesut este un conductor uniform
cu cat un segment este situat mai departe de
electrozi, intensitatea curentului ajuns la el este
mai mică
pe regiunea cuprinsă între electrozi, intensitatea
curentului este egală
cantitatea cea mai mare de curent trece prin
zonele ce opun rezistenţa cea mai mică
conductibilitatea electrică a unui ţesut este direct
proporţională cu conţinutul lui în apă
Corect: b, d, e

8. 10. Masa de substanţă depusă la un electrod:
a.
b.
c.
d.
e.
rezultă din Legea I a lui Faraday
este proporţională cu cantitatea de electricitate
rezultă din Legea a II-a a lui Faraday
este proporţională cu echivalentul electrochimic
este invers proporţională cu echivalentul
electrochimic
Corect: a, b, d
11. Care sunt calităţile stimulului electric pentru a
declanşa o excitaţie ?
a.
b.
c.
d.
e.
intensitate maxim suportabilă
intensitatea să fie egală cu timpul
să acţioneze un anumit timp minim
intensitate sub prag, timp de 1 minut
intensitatea sa depăşească “pragul”
Corect: a, b, c
16. Ce este restituţia? (refacerea potenţialului de
repaus)
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: a, c, e
17. Stimularea electrică se produce astfel:
a.
b.
Corect: c, e
12. Potenţialul de repaus este determinat de:
a.
b.
c.
d.
e.
raportul Na+ extracelular/ intracelular de 12/1
raportul Na+ intracelular/extracelular de 12/1
raportul K+ extracelular/ intracelular de 1/38
raportul K+ intracelular/extracelular de 1/38
raportul Na+/ K+ egal cu 1
c.
d.
e.
18. Ce semnificaţie are electrotonusul ?
a.
b.
a.
b.
c.
d.
e.
migrarea masivă a Na+ dinspre exteriorul spre
interiorul membranei
creşterea foarte mare a permeabilităţii pentru K+
viteza de migrare transmembranară a Na+ este de
7 ori mai mare decât cea a K+
reducerea potenţialului de repaus la -65mV
declanşarea potenţialului de acţiune
Corect: a, c, d, e
14. Ce reprezintă reobaza ?
a.
b.
c.
d.
e.
intensitatea minimă necesară declanşării excitaţiei
permeabilitatea celulară
intensitatea “prag”
potenţialul de acţiune al celulei
pozitivitatea crescută din interiorul membranei
Corect: a, c
15. Ce este repolarizarea ?
a.
b.
c.
d.
e.
procesul de revenire la potenţialul de membrană
inactivarea mecanismului de transport al sodiului
creşterea fluxului de ieşire a K+ din celulă
creşterea fluxului de intrare a K+ în celulă
modificarea durează 19 ms
la variaţii ale intensităţii curentului într-o perioadă
scurtă de timp
la variaţii ale intensităţii curentului într-o perioadă
lungă de timp
la intensitate sub valoarea “prag“
la intensitate peste valoarea “prag“
la intensităţi mari ale curentului în timp prelungit
Corect: a, d
Corect: a, c
13. Stimularea membranei celulare permite
următoarele:
prin pompa de Na-K , Na+ suplimentar iese din
celulă
prin pompa de Na-K , Na+ suplimentar intră în
celulă
prin pompa de ioni, K+ se reîntoarce în celulă
prin pompa de ioni, K+ iese din celulă
refacerea potenţialului de repaus de –80 mV
c.
d.
e.
modificările caracteristice ale proprietăţilor fizice
ale ţesuturilor determinate de sensul curentului
modificările caracteristice ale proprietăţilor
fiziologice ale ţesuturilor determinate de sensul
curentului
catelectrotonusul semnifică creşterea
excitabilităţii tisulare (la catod)
pragul de excitabilitate este mai coborât la catod
excitaţia la catod este la deschiderea circuitului
Corect: a, b, c, d
19. Masurarea excitabilităţii unui nerv/muschi se
face prin:
a.
b.
c.
d.
e.
închiderea unui curent continuu
aplicarea unui stimul dreptunghiular
aplicarea unui stimul subliminal
aplicarea impulsurilor de curent “în treaptă“
aplicarea unui stimul triunghiular
Corect: a, b
20. Parametrii electrofiziologici uzuali sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
temperatura
reobaza
timpul util
cronaxia
cronofagia
Corect: b, c, d

9. 21. Condiţiile esenţiale de răspuns la stimularea
electrică sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
intensitatea curentului
timpul util
bruscheţea curentului aplicat
creşterea lentă a intensităţii
impulsul să fie triunghiular, trapezoidal sau
exponenţial
Corect: a, b, c, d
26. Curentul galvanic reprezintă:
a.
b.
c.
d.
e.
o deplasare de sarcini electrice de-a lungul unui
conductor
deplasarea electronilor de-a lungul unui conductor
deplasarea ionilor de-a lungul unui conductor
producerea de curent electric variabil
producerea de curent electric continuu
Corect: a, b, c
Corect: a, b, c, e
22. Acomodarea este:
a.
b.
c.
d.
e.
o proprietate a muşchilor normal inervaţi
oprită de un curent cu pantă bruscă
absentă la muşchii denervaţi
proporţională cu forţa
măsurată cu coeficientul de acomodare
Corect: a, b, c, e
23. Frecvenţa stimulilor este importantă în
producerea excitaţiei electrice pentru că:
a.
b.
c.
d.
e.
frecvenţa stimulilor este proporţională cu
intensitatea
există o perioadă de timp refractară la o nouă
excitaţie
musculatura netedă nu reacţionează la impulsuri
izolate
musculatura netedă reacţionează la sumaţia
temporară a impulsurilor
organele inervate de parasimpatic necesită o
frecvenţă mai mare a excitaţiilor
Corect: b, c, d, e
27. Efectele fiziologice ale curentului galvanic
a.
b.
c.
d.
e.
acţiunea analgezică se produce la nivelul polului
pozitiv
acţiunea analgezică se produce la nivelul polului
negativ
acţiunea analgezică se produce la nivelul ambilor
poli
la polul pozitiv, membranele celulare se
hiperpolarizează
la polul pozitiv, scade excitabilitatea
Corect: a, d, e
28. Acţiunea curentului galvanic asupra fibrelor
nervoase motorii
a.
b.
c.
d.
e.
polul negativ produce o creştere a pragului de
excitaţie
polul negativ este utilizat ca electrod activ
polul negativ produce o scădere a pragului de
excitaţie
creşterea bruscă a intensităţii curentului determină
o contracţie musculară promptă
polul negativ produce scăderea excitabilităţii
24. Creşterea excitabilităţii se produce :
a.
b.
c.
d.
e.
fiziologic, în perioada de revenire lentă la
potenţialul de repaus
prin scăderea ionilor de calciu
prin creşterea ionilor de calciu
în spasmofilie
prin substanţe anestezice.
Corect: b, c, d
29. Efectele curentului galvanic asupra sistemului
nervos central:
a.
b.
Corect: a, b, d
c.
25. Ce este conductibilitatea şi cum se manifestă ?
a.
b.
c.
d.
e.
proprietatea membranei excitabile de a conduce
unda de depolarizare
în fibrele amielinice excitaţia se transmite din
aproape in aproape
în fibrele mielinizate excitaţia se transmite
saltator
sensul de propagare al excitaţiei în axonii
nemielinizaţi şi mielinizaţi este bidirectional
sensul de propagare al excitaţiei în axonii
nemielinizati si mielinizati este unidirectional
d.
e.
galvanizarea ascendentă - polul pozitiv cranial şi
negativ caudal
galvanizarea descendentă - polul pozitiv cranial şi
negativ caudal
galvanizarea ascendentă - apare creşterea
excitabilităţii
organele de simţ nu reacţionează la aplicarea
curenului galvanic
galvanizarea descendentă - apare creşterea
excitabilităţii
Corect: b, c
30. Efectele terapeutice ale aplicării curentului
galvanic
a.
vasoconstrictor

10. b.
c.
d.
e.
analgezic la polul pozitiv
hiperemie activă la nivelul circulaţiei superficiale
şi profunde
analgezic la nivelul electrodului negativ
antialgic prin creşterea excitabilităţii nervoase la
nivelul polului pozitiv
Corect: b, c
Corect: a, c, e
36. Contraindicaţiile galvanoterapiei
a.
b.
c.
d.
e.
31. Modalităţi de aplicare a galvanizărilor
a.
b.
c.
d.
e.
cu ajutorul unor electrozi sub formă de plăci
baie galvanică parţială
baie galvanică generală
iontoforeza
nici una din cele de mai sus
Corect: a, b, c, d
Corect: d, e
37. Curenţii de joasă frecvenţă sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
32. Galvanizarea simplă în scop antialgic:
a.
b.
c.
d.
e.
electrodul activ este electrodul negativ
electrodul activ este electrodul pozitiv
electrodul activ este de dimensiuni mai reduse
electrodul activ este indiferent
electrodul activ este de dimensiuni mai mari
Corect: b, c
33. Modalităţi de aplicare a curentului galvanic:
a.
b.
c.
d.
e.
intensitatea se reglează la ”înţepătură”
aşezarea electrozilor se face longitudinal
nu se utilizează stratul hidrofil între electrod şi
tegument
pacientul va fi poziţionat în posturi antialgice
electrodul se aplică pe zona păroasă a capului
Corect: b, d
34. Băile galvanice
a.
b.
c.
d.
e.
temperatura apei va fi mai mare de 39ºC
temperatura apei va fi 34-38°C
direcţia curentului va fi numai ascendentă
durata şedinţelor va fi de 10-30 minute
ritmul şedinţelor la 3 zile
artrite
distonii neurovegetative
nevralgii şi nevrite diferite
eczeme
supuraţii
forme de curent continuu
curenţi cu impulsuri dreptunghiulare
impulsuri triunghiulare
curent galvanic
impulsuri exponenţiale
Corect: b, c, e
38. Tehnica de aplicare a curenţilor de joasă
frecvenţă
a.
b.
c.
d.
e.
electrozii nu se plasează la nivelul inserţiilor
musculare
electrozii se plasează la nivelul zonei de trecere
muşchi-tendon
electrodul pozitiv se plasează proximal de
muşchiul afectat
electrodul pozitiv se plasează pe muşchiul afectat
la nivelul plăcii neuromotorii
electrodul negativ se plasează pe muşchiul afectat
la nivelul plăcii neuromotorii
Corect: b, c, e
39. Electrostimularea selectivă a muşchiului
denervat se face cu:
a.
b.
c.
d.
e.
Curenţi exponenţiali de joasă frecvenţă
Curenţi de medie frecvenţă
Impuls cu durata de 500 ms cu panta de creştere
de 1000 m
Impuls cu durata de 200 ms urmat de pauză de
600 ms
Ultrasunet
Corect: b, d
Corect: a, d
35. Avantajele aplicării iontoforezei
a.
b.
c.
d.
e.
este posibilă o acţiune locală reflexă la nivelul
dermatomioamelor
cantitatea de substanţă care pătrunde este
necontrolabilă
au efect local demonstrat şi recunoscut
cantitatea de substanţă care pătrunde nu poate fi
dozată
se cumulează cu efectul analgezic al curentului
galvanic
40. Musculatura total denervată
a.
b.
c.
d.
e.
răspunde selectiv la stimularea prin impulsuri
exponenţiale de lungă durată
răspunde neselectiv la stimularea prin impulsuri
exponenţiale de scurtă durată
răspunde la impulsuri de scurtă durată
nu răspunde selectiv la stimularea prin impulsuri
exponenţiale de scurtă durată
răspunde la impulsuri cu panta de creştere rapidă

11. Corect: a
41. Tehnica de aplicare a electrostimulării pentru
musculatura total denervată
a.
b.
c.
d.
e.
în tehnica bipolară electrodul negativ se aplică
proximal, electrodul pozitiv distal
în tehnica bipolară electrodul negativ se aplică
distal, electrodul pozitiv proximal
tehnica bipolară este indicată la denervările
accentuate
în tehnica monopolară, electrodul negativ se
aplică pe muşchiul afectat
nu se recomandă masajul sau curentul galvanic
înainte de stimulare
Corect: b, c, d
42. Principiul de acţiune al terapiei musculaturii
spastice:
a.
b.
c.
d.
e.
se induce un efect de inhibiţie a motoneuronilor
muşchilor spastici
nu se produce relaxare
se aplică două circuite de excitaţie separate,
sincronizate
se utilizează un electrod
nu este indicată în tratamentul paraliziilor spastice
Corect: a, c
43. Curenţii diadinamici au efecte:
a.
b.
c.
d.
e.
contracţii musculare în muşchii denervaţi
analgetice
hiperemiante
dinamogene
nu are efect excitomotor
Corect: b, c, d
44. Curenţii Träbert:
a.
b.
c.
d.
e.
nu sunt indicaţi în lombalgii
au efect analgetic şi hiperemiant
electrodul negativ se plasează pe locul dureros
timpul de aplicare este de 30 minute
au durata de 2 ms urmaţi de o pauză de 5 ms
Corect: b, c, e
b.
c.
d.
e.
a.
b.
c.
d.
e.
este un curent cu impulsuri dreptunghiulare de
joasă frecvenţă
polul pozitiv este activ
polaritatea electrozilor nu are importanţă
plasarea electrozilor se face pe zona dureroasă
aplicaţia poate dura mai multe ore
Corect: a, c, d, e
curenţii de medie frecvenţă nu prezintă acţiune
vasoactivă
curenţii de medie frecvenţă produc contracţii
asupra musculaturii scheletice şi muşchilor netezi
singura formă de aplicare este cu un curent unic
de medie frecvenţă
curenţii de medie frecvenţă produc analgezie
curenţii de medie frecvenţă produc contracţii
musculare dureroase
Corect: b, d
47. Efectele fiziologice ale curenţilor interferenţiali
a.
b.
c.
d.
e.
excitomotor pe muşchi sănătoşi, normoinervaţi
decontracturant
vasoconstrictor
analgetic
excitomotor pe musculatura netedă
Corect: a, b, d, e
48. Contraindicaţii ale aplicării electroterapiei prin
curenţi interferenţiali:
a.
b.
c.
d.
e.
procese inflamatorii articulare
afecţiuni febrile de diferite etiologii
tuberculoza activă
neoplazii
caşexie
Corect: b, c, d, e
49. Tehnici de aplicare a curenţilor interferenţiali
a.
b.
c.
d.
e.
tehnica interfero triplex
tehnica statică
tehnica cinetică
tehnica mixtă
nici una din cele de mai sus
Corect: b, c
50. La aplicaţia de curenţi interferenţiali:
a.
b.
c.
45. TENS
a.
46. Sunt adevărate următoarele afirmaţii:
d.
e.
la începutul şedinţei intensitatea se creşte lent şi la
sfârşit se scade brusc
la începutul şedinţei intensitatea se creşte lent şi la
sfârşit se scade tot lent
este necesară creşterea intensităţii pe parcursul
procedurii
nu este necesară creşterea intensităţii pe parcursul
procedurii
intensitatea se dozează pentru obţinerea senzaţiei
de furnicătură
Corect: b, d, e

12. 51. Procedeul curenţilor interferenţiali:
a.
b.
c.
d.
e.
se bazează pe încrucişarea a doi curenţi de medie
frecvenţă, cu frecvenţe diferite
se bazează pe încrucişarea a patru curenţi de
medie frecvenţă, cu frecvenţe diferite
prin interferenţă va rezulta tot un curent de medie
frecvenţă, dar cu amplitudine variabilă
prin interferenţă va rezulta un curent de joasă
frecvenţă, între 1 şi 100 Hz
la locul interferenţei direcţia şi intensitatea
curentului se modifică repetitiv
Corect: a, c, e
52. Acţiunile fiziologice ale undelor scurte sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
efecte calorice de profunzime fără a produce
leziuni cutanate
analgetic
miorelaxant-antispastic
activarea metabolismului
nici una de mai sus
Corect: a, b, c, d
53. Modalităţi de aplicare a undelor scurte
a.
b.
c.
d.
e.
metoda interfero- triplex
metoda în câmp condensator
metoda cu frecvenţe modulate
metoda în câmp inductor
metoda în cuplaj indirect
Corect: b, d
54. În terapia cu unde scurte, electrozii pot fi
poziţionaţi:
a.
b.
c.
d.
e.
în acelaşi plan
transversal
longitudinal
oblic
în oricare din poziţiile de mai sus
Corect: b, c
55. Dozarea intensităţii câmpului de unde scurte.
Notaţi afirmaţiile adevărate:
a.
b.
c.
d.
e.
doza I atermică are efect revulsiv
doza III se aplică în afecţiunile acute
doza II este oligotermică cu acţiune antispastică
doza I, II se recomandă în stadiile acute
numărul şedinţelor este fix
b.
c.
d.
e.
undele scurte se pot aplica la pacienţi cu
pacemakere, sau obiecte metalice
se recomandă undele scurte la pacientele cu
sarcină
se evită zonele cu sensibilitate cutanată
pacientul trebuie supravegheat permanent
Corect: b, c
57. Terapia cu înaltă frecvenţă pulsatilă are
următoarele efecte:
a.
b.
c.
d.
e.
ameliorează osteoporoza
accelerează vindecarea unor plăgi
creşte spasmele musculaturii netede
previne şi tratează cicatricile cheloide
accentuează edemul tisular
Corect: a, b, d
58. Sunt adevărate următoarele afirmaţii referitoare
la aplicaţia Diapulse:
a.
b.
c.
d.
e.
se indică în afecţiunile pelvine inflamatorii
cronice: anexite, parametrite, metroanexite
se indică în herpes zoster
vindecă fracturile într-un timp cu 10% mai scurt
4-8 aplicaţii în suferinţele acute şi subacute
10-14 aplicaţii în suferinţele cronice
Corect: a, b, d, e
59. Avantajele utilizării terapiei de înaltă frecvenţă
pulsatilă
a.
b.
c.
d.
e.
produce efecte calorice locale, hipertermie
se poate utiliza la pacienţii cu pace maker cardiac
poate fi aplicat la orice vârstă, fără riscul de a
provoca tulburări trofice
poate fi tratată orice regiune a corpului
nu produce nici o stare de discomfort
Corect: c, d, e
60. Sunt false următoarele afirmaţii privind tehnica
terapiei cu unde scurte;
a.
b.
c.
d.
e.
electrozii se aplică direct pe piele
electrozii se aplică la 2-3 cm faţă de regiunea de
tratat
poziţia electrozilor nu are importanţă
efectul de vârf se produce la nivelul suprafeţelor
plane
electrozii au dimensiuni diferite, electrodul activ
fiind de dimensiuni mai reduse
Corect: c, d
Corect: a, c, d
56. Sunt false următoarele afirmaţii:
a.
la metoda în câmp condensator se poate aplica
tratamentul pe regiuni acoperite de vestimentaţie
61. Efectele fizico-chimice ale ultrasunetului sunt:
a.
efectul mecanic

13. b.
c.
d.
e.
efectul termic
efectul de cavitaţie
efectul de difuziune
efectul radioactiv
67. Alegeţi formularea corectă:
a.
b.
Corect: a, b, c, d
62. Acţiunea biologică a ultrasunetului determină:
a.
b.
c.
d.
e.
scăderea permeabilităţii membranelor celulare
hiperemie tegumentară
efecte fibrolitice
creşterea metabolismului celular
la doze mari, produc distrucţii celulare şi rupturi
capilare
c.
d.
e.
Corect: a, c, d
Corect: b, c, d, e
63. Efectele fiziologice ale ultrasunetului sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
analgetice
excito-motorii
miorelaxante
hiperemiante
sedative
nu este indicată succesiunea terapeutică masajultrasunet sau ultrasunet-masaj
pacienţilor prezentând stări febrile li se
recomandă tratament cu ultrasunet paravertebral
toracic
aplicaţiile cu ultrasunet pot precede şedinţele de
kinetoterapie, datorită acţiunii analgetice şi
miorelaxante
se poate recomanda terapia combinată ultrasunetcurenţi de joasă frecvenţă
este indicată aplicarea concomitentă a
roentgenterapiei cu ultrasonoterapia pe aceeaşi
regiune
68. Intensitatea energiei ultrasonore, utilizată în
practică, depinde de:
a.
b.
c.
d.
e.
regiunea de tratat
profunzimea locului de tratat
forma de cuplaj
tensiunea de reţea
starea generală a pacienţilor
Corect: a, c, d
Corect: a, b, c, e
64. Modalităţi de aplicare a ultrasunetului:
a.
b.
c.
d.
e.
segmentare indirecte, pe zone paravertebrale
corespunzătoare rădăcinilor nervoase medulare
segmentare directe pe cale neurală
aplicaţii reflexe pe dermatoamele corespunzătoare
organelor interne
aplicaţii reflexe la distanţă pe ganglionii simpatici
aplicaţii pe proeminenţele osoase
69. Indicaţiile ultrasonoterapiei sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
reumatism degenerativ
fracturi recente
cicatrici cheloide
TBC
afecţiuni neurologice
Corect: a, b, c, e
Corect: a, b, c, d
65. Metodele de aplicare ale ultrasunetului sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
prin câmp inductor
cuplaj direct, utilizând o substanţă de contact
prin strat hidrofil
cuplaj direct utilizând substanţe medicamentoase
cuplaj indirect prin intermediul apei
70. Contraindicaţiile ultrasonoterapiei sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
stări inflamatorii
neoplazii
stare generală alterată
boala artrozică
tromboflebite
Corect: a, b, c, e
Corect: b, d, e
66. Alegeţi formele de ultrasunet utilizate în terapie:
a.
b.
c.
d.
e.
în câmp inductor
în regim continuu
în câmp condensator
în regim discontinuu
toate răspunsurile sunt incorecte
Corect: b, d

14. TESTE GRILĂ HIDROTERMOTERAPIE ŞI BALNEOLOGIE
Bibliografie:
1.
2.
3.
4.
5.
1.
T. Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală, Bucureşti, 1987;
Roxana Popescu, Simona Pătru, Hidrotermoterapie şi Balneologie, Editura Medicală Universitară, Craiova, 2003;
Roxana Popescu, Adrian Bighea, Noţiuni practice de medicină recuperatorie, Editura Agora, 1997.
Antoaneta Creţu, Ghid clinic şi terapeutic fizical-kinetic în bolile reumatice
b.
O singură afirmaţie din cele enumerate mai jos
este falsă. Care?
a.
b.
c.
d.
e.
Iradierea este transferul de energie calorică prin
radiaţii infraroşii
Convecţia are două componente: internă şi
externă
Evaporarea se activează în condiţii de confort
termic şi căldură umedă
Evaporarea constă în: secreţie sudoripară,
perspiraţie insensibilă şi evaporare la nivelul
suprafeţelor respiratorii
Conducţia este transferul de căldură prin contact
direct între obiecte cu temperaturi diferite
c.
d.
e.
Corect: b
5.
Alegeţi răspunsul corect:
a.
b.
c.
d.
e.
Tipul constituţional microkinetic încadrează
persoanele cu extremităţi calde şi tendinţă la
vasodilataţie periferică
Reacţia dermovasculară reprezintă modalitatea de
răspuns a circulaţiei superficiale la aplicarea
locală a factorului termic
Aplicaţiile termice de scurtă durată scad
excitabilitatea nervilor periferici
Aplicaţiile calde de lungă durată cresc
randamentul muscular
Băile fierbinţi uşurează munca inimii, iar băile
moderat reci solicită foarte mult cordul
Corect: b
3.
6.
Funcţiile zonei periferice sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
7.
Alegeţi răspunsurile corecte:
a.
De indiferenţă
Rece
Caldă
Hipertermă
Intens hipertermă
b.
c.
d.
e.
O singură afirmaţie din cele enumerate mai jos
este falsă. Care?
a.
Băile de mâini determină vasodilataţie
coronariană şi bronhodilataţie
De receptor caloric
De tampon termic
De comutator
De organ efector al termogenezei într-un mediu
cald
De izolator caloric variabil
Corect: a, b, c, e
Corect: a
4.
Tegument
Organe interne toraco-abdominale
Ţesut celular subcutanat
Muşchi
Organe intracraniene
Corect: a, c, d
Baia cu peria se efectuează la temperatura:
a.
b.
c.
d.
e.
Zona periferică este alcătuită din:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: c
2.
Băile alternante de mâini activează circulaţia
periferică şi descongestionează organele
intraabdominale
Băile Hauffe la membrele superioare sunt indicate
în arteriopatii obstructive ale membrelor
inferioare
Băile calde de şezut sunt indicate în colici uterine,
vezicale, intestinale
Băile reci de şezut sunt contraindicate în cistite
Termogeneza se realizează prin reacţii chimice
celulare tip redox
Termoliza se realizează prin procese fizice
Termogeneza netremurândă intervine la
temperaturi mai mici de 14˚ C
Frisoanele sunt mecanisme de urgenţă în
termogeneză, mari consumatoare de energie
Tremurăturile sunt contracţii individuale ale
fibrelor musculare
Corect: a, b, d
8.
Termoreceptorii periferici sunt:
a.
Receptorii de tip A

15. b.
c.
d.
e.
Corpusculii Krause şi Ruffini
Receptorii de tip B
Terminaţiile nervoase libere amielinice din
tegumente şi mucoase
Terminaţiile nervoase libere de la nivelul
viscerelor
Corect: b, d, e
9.
Corect: a, e
14. Baia de sare are următoarele efecte:
a.
b.
c.
d.
e.
Aplicaţii generale de căldură sunt contraindicate
în:
a.
b.
c.
d.
e.
Afecţiuni reumatismale degenerative
Sechele posttraumatice
Afecţiuni neurologice însoţite de spasticitate
TBC
Tumori maligne
Corect: d, e
10. Efectele aplicaţiilor locale de căldură sunt
următoarele:
a.
b.
c.
d.
e.
Antialgic
Rezorbtiv
Spasmolitic
De asuplizare
Hemostatic
Corect: a, b, c, d
11. Crioterapia are următoarele efecte:
a.
b.
c.
d.
e.
Creşte metabolismul local
Scade temperatura cutanată, subcutanată şi
musculară
Antiinflamator
Antispastic
De asuplizare
Corect: c, d, e
15. Efectele băilor cu CO2 sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
a.
b.
c.
d.
e.
Locale
Ascendente
Alternante
Parţiale
Generale
Corect: a, d, e
13. Băile calde includ:
a.
b.
c.
d.
e.
Baia de 36˚ C
Baia cu valuri
Baia de jumătate
Baia de imersiune
Baia de 37˚ C
Hipotensor
Sedativ
De antrenare economică a cordului
Realizează un masaj fin la nivelul tegumentelor
Astringent asupra tegumentelor
Corect: a, b, c, d
16. Alegeţi răspunsurile corecte:
a.
b.
c.
d.
e.
Afuziunile sunt proceduri prin care asupra
corpului se proiectează o coloană de apă fără
presiune
Duşul scoţian este un duş sul sub formă alternantă
Perierile pot fi: complete, parţiale, uscate şi
umede
Compresele stimulante au o durată de aplicare de
6 ore
Duşurile sunt proceduri prin care se aplică apă,
aburi, aer cald cu jetul foarte aproape de tegument
Corect: a, b, c, d
17. Alegeţi răspunsurile corecte:
a.
Corect: b, c, d
12. În funcţie de suprafaţa pe care se aplică factorul
termic, procedurile de termoterapie se împart în:
Creşte capacitatea de apărare a organismului
Efect hemostatic
Antiinflamator
Creşte eliminarea de acid uric
Vasodilataţie cutanată
b.
c.
d.
e.
Tehnicile de aplicare a parafinei sunt: pensulare,
baie de parafină pentru mâini şi picioare, feşi
parafinate, plăci de parafină
Temperatura la care se utilizează este de 70˚C
Parafina are proprietăţi termopexice
Împachetările cu parafină sunt indicate în artroze,
sechele posttraumatice ale aparatului locomotor,
articulaţii inflamate
Se poate refolosi cu condiţia să fie sterilizată
Corect: a, c, e
18. Termoterapia contrastantă cuprinde:
a.
b.
c.
d.
e.
Hidroterapia mică
Hidroterapia mare
Hidrofoare
Cataplasme
Cura Kneipp
Corect: a, b, e

16. 19. Balneaţia cu ape minerale clorurate sodice este
indicată în:
a.
b.
c.
d.
e.
Afecţiuni reumatismale degenerative
Afecţiuni ORL şi bronhopulmonare
Afecţiuni ginecologice
Reumatisme abarticulare
Afecţiuni neurologice şi posttraumatice
Corect: a, c, d, e
20. Modalităţile de terapie cu nămoluri teraputice
sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Cataplasme
Oncţiuni
Împachetări
Băi
Aerosoli
Corect: a, b, c, d

17. TESTE GRILĂ METODOLOGIA DE KINETOTERAPIE
Bibliografie
1. Sbenghe T: Kinesiologia-ştiinţa mişcării., Editura Medicală, Bucureşti, 2002
2. Sbenghe, Kinetologia profilactică, terapeutică şi de recuperare, Ed.Medicală, 1987.
3. Popescu R., Bighea A.: Curs de Medicină Fizică, Balneoclimatologie şi Recuperare Medicală, Editura ACSA Craiova,
1995
4. Sidenco E L: Bilanţul articular şi muscular. Ed A.P.P. Bucureşti 1999.
5. Nemeş I. D. A: Metode de explorare şi evaluare în kinetoterapie. 2001, Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara, ISBN 9738109-87-6.
6. Kiss I: Fiziokinetoterapie şi recuperare medicală. Ed Med., Bucureşti, 2002, ISBN 973-39-0338-8.
7. Zdrenghea D, Branea I: Recuperarea bolnavilor cardiovasculari, Ed. Clusium, Cluj Napoca, 1995
1.
Capacitatea de mişcare articulară se apreciază
prin:
a.
b.
c.
d.
e.
5.
Bilanţul muscular apreciază:
a.
b.
c.
d.
e.
bilanţ clinic
istoricul bolii
disponibilităţile de comunicare
bilanţ articular
bilanţ muscular
tonusul muscular
gradul maxim de mobilitate
forţa musculară
unghiul funcţional
rezistenţa musculară
Corect: a, c, e
Corect: d
2.
a.
b.
c.
d.
e.
hipotrofii musculare
laxitatea ligamentară care poate duce la
hiperextensie (ex. genu recurvatum)
contractura în flexie cu apariţia unui flexum, care
în stadiul ireductibil face imposibilă extensia.
laxitate complexă capsulo-ligamentară
atrofii musculare
Corect: b, c, d
3.
b.
c.
d.
e.
În analiza mobilităţii articulare se apreciază:
a.
b.
c.
d.
e.
gradul maxim de mobilitate
unghiul funcţional
forţa musculară
spasticitatea
abilitatea
Corect: a, b
0-1
0-5
0-10
0-100
0-3
Corect: b
7.
Care din următoarele tehnici aparţin
imobilizării:
a.
b.
c.
d.
e.
prin testarea forţei musculare a muşchilor
adiacenţi unei articulaţii.
cu ajutorul goniometrului.
prin comparaţie cu mobilitatea normală
contralaterală
cu ajutorul artroscopului
cu ajutorul firului cu plumb
Corect: b, c, e
Bilanţul muscular are un sistem de cotare
internaţională. Sistemul are scala:
a.
b.
c.
d.
e.
Bilanţul articular se realizează:
a.
4.
6.
Odată cu bilanţul articular se pun în evidenţă:
poziţia de corecţie
punerea în repaus
posturile de facilitare
contenţia
contracţia izometrică
Corect: b, d
8.
Tehnicile anakinetice apelează la:
a.
b.
c.
d.
e.
mobilizare pasivă
imobilizare
posturare
contracţie izometrică
contracţie izotonă
Corect: b, c

18. 9.
Care din următoarele modalităţi tehnice aparţin
mobilizărilor pasive:
a.
b.
c.
d.
e.
mobilizarea liberă
contracţia izometrică
relaxarea musculară
mobilizarea pasivă pură asistată
mobilizarea auto-pasivă
Corect: d, e
10. Mobilizarea pasivo-activă aparţine:
a.
b.
c.
d.
e.
tehnicilor anakinetice
mobilizărilor active
tehnici kinetice statice
mobilizărilor pasive
tehnicilor de facilitare
Corect: d
11. Contracţia reflexă din cadrul mobilizărilor
active reflexe este provocată prin:
a.
b.
c.
d.
e.
reflex de întindere (stretch-reflex)
mişcarea voluntară cu modificarea lungimii
muşchiului
reflex de echilibru
reflexe de poziţie
creşterea tensiunii muşchiului
Corect: a, c, d
12. Mobilizarea activă liberă este o tehnică în
cadrul:
a.
b.
c.
d.
e.
mobilizării active reflexe
mobilizării pasive
kineziei statice
mobilizării active voluntare
tehnicilor anakinetice
Corect: d
13. Care din următoarele modalităţi tehnice aparţin
mobilizărilor active voluntare:
a.
b.
c.
d.
e.
mobilizarea activă liberă
mobilizarea activo-pasivă
mobilizarea pasivo-activă
mobilizarea activă cu rezistenţă
contracţia izokinetică
Corect: a, b, d
14. Care din următoarele modalităţi tehnice aparţin
mobilizărilor pasive:
a.
b.
c.
mobilizarea pasivă mecanică
manipulările
tracţiunile
d.
e.
mobilizarea activă reflexă
mobilizarea autopasivă
Corect: a, b, c, e
15. Care din următoarele modalităţi tehnice aparţin
mobilizărilor pasive:
a.
b.
c.
d.
e.
contracţia izometrică
relaxarea
tracţiunile
mobilizarea pasivo-activă
mobilizarea pasivă pură asistată
Corect: c, d, e
16. Stretchingul are următoarele avantaje:
a.
b.
c.
d.
e.
scade flexibilitatea ţesuturilor
creşte abilitatea de a învăţa sau performa diferite
mişcări
determină relaxarea fizică şi psihică
determină o conştientizare asupra propriului corp
creşte riscul de traumatisme ale aparatului
locomotor prin muncă sau sport
Corect: b, c, d
17. Care din următoarele reguli pentru stretching
sunt adevărate?
a.
b.
c.
d.
e.
încălzirea prealabilă a ţesutului
aplicarea unor tehnici de relaxare
poziţionarea corectă a pacientului
iniţial se întinde doar o singură articulaţie, apoi se
poate executa stretching peste 2 sau 3 articulaţii
se începe cu articulaţiile proximale şi apoi cele
distale
Corect: a, b, c, d
18. Ce tipuri de stretching pentru muşchi
cunoaşteţi?
a.
b.
c.
d.
e.
izotonic
balistic
dinamic
activ sau stato-activ
static sau pasiv
Corect: b, c, d, e
19. Mişcările jocului articular sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
rulare
alunecare
flexia
compresie
tracţiune
Corect: a, b, d, e

19. 20. Efectele jocului articular sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
asigură mişcările segmentelor în articulaţiile
periferice
asigură o repartiţie fiziologică a lichidului
sinovial
permite formarea de aderenţe în articulaţie
transmite impusuri aferente ale controlului
proprioceptiv de la nivel articular
efect antialgic
Corect: a, b, d, e
21. Indicaţiile refacerii jocului articular sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
ameliorarea sensibilităţii locale
limitarea mişcărilor articulare prin afectare
capsulară articulară
dureri articulare
menţinerea unei biologii normale articulare
rol profilactic în imobilizările prelungite mai ales
prin paralizii
Corect: b, c, d, e
d.
e.
Corect: a, c, e
25. Capacitatea de a manifesta valori mari de forţă
în cea mai mică unitate de timp se numeşte:
a.
b.
c.
d.
e.
c.
d.
e.
poziţia pacientului să fie comodă, relaxată
poziţia articulaţiei care va fi mobilizată să permită
o cât mai bună relaxare locală
kinetoterapeutul să aibă o poziţie comodă cu
posibilitate de abordare uşoară a pacientului
mâna kinetoterapeutului care face mobilizarea nu
va avea contact cu articulaţia
segmentul articular care nu va fi mobilizat va
trebui stabilizat printr-o curea, de către un ajutor,
sau de o mână a kinetoterapeutului
forţă maximă relativă
forţă maximă absolută
forţă explozivă
forţă dinamică
forţă de rotaţie
Corect: c
26. Mărimea forţei musculare depinde de mai mulţi
parametri, dintre care:
a.
b.
c.
d.
e.
22. În timpul mobilizărilor vom ţine seama de o
serie de reguli:
a.
b.
impulsul cortical
impulsul manipulativ
diametrul de secţiune al muşchiului
numărul unităţilor motorii în acţiune
frecvenţa impulsurilor nervoase
tipul articulaţiei
aranjamentul fibrelor musculare
Corect: a, b, c, e
27. Dezavantajele contracţiilor izometrice sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
măresc munca ventriculului stâng, tensiunea
arterială, frecvenţa cardiacă
ameliorează supleţea ţesuturilor periarticulare
tonifică în special fibrele musculare activate la
unghiul la care s-a produs izometria
antrenează muşchi pentru o contracţie mai lentă
nu ameliorează coordonarea pentru mişcări mai
complexe
Corect: a, c, d, e
Corect: a, b, c, e
23. Tehnica oscilaţiei gradate. Alegeţi gradele
corecte:
a.
b.
c.
d.
e.
Gradul 1: amplitudini maxime ritmice la începutul
excursiei de mişcare
Gradul 2: mişcări mai ample care însă nu ating
extremele valorilor de mobilitate
Gradul 3: mişcări ample spre excursia maximă, la
nivelul rezistenţei tisulare
Gradul 4: la fel ca la gradul 3, dar cu mici oscilaţii
Gradul 5:mici amplitudini la limita mobilităţii
care forţează rezistenţa tisulară (stretching)
Corect: b, c, d, e
24. Tehnica manipulării. Alegeţi cei 3 timpi corecţi:
a.
b.
c.
punerea în poziţie
punerea în relaxare
punerea în tensiune
28. Avantajele contracţiilor izometrice:
a.
b.
c.
d.
e.
sunt foarte eficiente
reduc edemul prin efect de pompă
tehnica este simplă
durata exerciţiilor este scurtă
solicită articulaţiile
Corect: a, b, c, d
29. Care din următoarele afirmaţii este falsă cu
privire la contracţia izometrică?
a.
b.
c.
d.
e.
muşchiul nu-şi schimbă lungimea
fibra musculară îşi măreşte tensiunea
se scutură ritmic membrul respectiv
creşteri marcate ale forţei şi rezistenţei musculare
se suspendă circulaţia muşchiului
Corect: c, d

20. 30. Pentru a creşte forţa musculară se execută:
a.
b.
c.
d.
e.
exerciţii izometrice
tehnici de facilitare proprioceptivă
neuromusculară pentru a creşte direct forţa
musculară
posturile declanşatoare de reflexe tonice
exerciţii dinamice cu rezistenţă
coordonările paliative
35. Tehnica De Lorme-Watkins are în structură
următoarele seturi de exerciţii:
a.
b.
c.
d.
e.
setul I: 10 ridicări cu ½ 10 RM
setul II: 10 ridicări cu ¾ 10RM
setul III: 10 ridicări cu 10 RM
setul IV: 5 ridicări cu ½ 10 RM
setul V : 5 ridicări cu ½ 10 RM
Corect: a, b, c
Corect: a, c, d
31. Exerciţiile izometrice practicate pentru creşterea
forţei musculare sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
exerciţii unice scurte izometrice zilnice
exerciţiul maximal scurt
exerciţii repetitive scurte izometrice zilnice
exerciţii rezistive regresive
exerciţiul maximal cu repetiţie
36. În cazul tehnicii de Lorme-Watkins
a.
b.
c.
d.
e.
între seturi se intercalează o pauză de 2-4 minute
între seturi se intercalează o pauză de 10 minute
cele 3 seturi se execută o data pe zi, de 4 ori pe
săptămână
în ziua a 5-a se retestează 10 RM
seturile se execută de 5 ori pe zi
Corect: a, c, d
Corect: a, c
32. Exerciţiile unice scurte izometrice zilnice
constau în:
a.
b.
c.
d.
e.
o contracţie de 6 secunde pe zi
20 de contracţii a 6 secunde cu o pauza de 20 de
secunde intre ele-o şedinţă pe zi
grupaj de 3 contracţii a 6 secunde, cu o pauză de
30-60 de secunde între contracţii
o contracţie de 12 secunde pe zi
o contracţie de 10 secunde pe zi
37. Din câte seturi de exerciţii este compusă schema
tehnicii Oxford?
a.
b.
c.
d.
e.
2 seturi
3 seturi
5 seturi
4 seturi
5 seturi
Corect: d
38. În cazul exerciţiilor regresive:
Corect: a
33. Dintre exerciţiile dinamice cu rezistenţă fac
parte:
a.
b.
c.
d.
e.
exerciţiul maximal scurt
exerciţiul maximal cu repetiţie
exerciţiile rezistive regresive
exerciţiile repetitive scurte izometrice
grupajul de 3 contracţii a 6 secunde
a.
b.
c.
d.
e.
muşchiul oboseşte treptat
progresia este asigurată prin retestarea 10RM la 57 zile
numărul de repetări într-o repriză depinde de
greutate
schimbarea frecventă a greutăţilor face ca tehnica
să nu fie agreată de pacient şi de kinetoterapeut
se obţine o performanţă aproape maximă pentru
starea fiziologică a muşchiului în momentul
respectiv
Corect: a, b, c
Corect: a, b, d, e
34. Exerciţiul maximal cu repetiţie :
a.
b.
c.
d.
e.
se urmăreşte prin creşterea progresivă a
greutăţilor
se testează acea greutate care poate fi ridicată
de10 ori
la 5-7 zile se retestează noua rezistenţă pentru 10
RM
se execută 4 seturi de 10 RM pe zi de trei ori pe
săptămână
se numeşte tehnica Oxford
Corect: a, b, c, d
39. Schema tehnicii Oxford este compusă din:
a.
b.
c.
d.
e.
setul I: 10 ridicări cu 10 RM
setul II: 10 ridicări cu 90% 10 RM
setul III: 10 ridicări cu 80% 10 RM
setul IV: 10 ridicări cu 70% 10 RM
setul V: 10 ridicări cu 5 RM
Corect: a, b, c, d
40. Schema exerciţiilor cu 10 rm (repetiţii minime)
este:
a.
seria I: de 10 ridicări cu 2 x 10 rm

21. b.
c.
d.
e.
seria II: de 10 ridicări cu 1,5 x 10 rm
seria III: de 10 ridicări cu10 rm
seria IV: de 5 ridicări cu 2 x 5 rm
seria V : de 5 ridicări cu 2 x 5 rm
b.
c.
d.
e.
capacitatea de a susţine un efort
capacitatea muşchiului de a susţine o contracţie
capacitatea muşchiului de a executa o activitate
sau exerciţiu pe o perioadă prelungită de timp
incapacitatea muşchiului de a susţine o contracţie
Corect: a, b, c
Corect: b, c, d
41. Exerciţiile dinamice cu rezistenţă sunt indicate
pentru :
a.
b.
c.
d.
e.
hipertofia musculară
hipotrofia musculară
ameliorarea mobilităţii articulare
creşterea rezistentei musculare
scăderea rezistentei musculare
46. Rezistenţa musculară depinde de:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: a, b, c, d
Corect: a, c, d
42. Izometria este exerciţiul:
a.
b.
c.
d.
e.
care nu reuşeşte să realizeze creşterea forţei
musculare
care asigură creşterea cea mai rapidă a forţei
musculare
solicită articulaţia
realizează o hipertrofie musculara
realizează o hipotrofie musculară
Corect: b, d
47. Testarea rezistenţei muşchiului se face:
a.
b.
c.
d.
e.
43. Exerciţiile dinamice cu rezistenţă presupun:
a.
b.
c.
d.
e.
viteza mişcărilor nu are importanţă
durata exerciţiilor nu reprezintă un parametru de
dozare
urmărirea atentă, zilnică a semnelor de oboseală
musculară
durata exerciţiilor este un parametru de dozare
la începutul exerciţiilor se testează forţa grupului
muscular simetric
Corect: c, d, e
44. În situaţiile deficitelor mari de forţă musculară
este necesar să se apeleze şi la:
a.
b.
c.
d.
e.
posturi declanşatoare de reflexe tonice
întinderea prelungită la muşchii posturali
extensori slabi
tehnici de facilitare pentru întărirea musculaturii
elemente facilitatorii de creştere a răspunsului
motor
nu se utilizează tehnici de facilitare pentru
întărirea musculaturii
a.
“o rezistenţă locală”, executată de un segment cu
½ din masa musculară a corpului
testarea se face cu greutăţi între 60-70% din forţa
maximă
prin testarea capacităţii de menţinere a unei
contracţii
testarea se face cu greutăţi între 15%-40% din
forţa maximă cronometrându-se timpul menţinerii
contracţiei
testarea se face cu greutăţi între 50%-60% din
forţa maximă
calculând numărul de repetări posibile la
încărcare şi la un ritm de metronom precizat
Corect: b, c, e
48. Pentru a realiza creşterea rezistenţei musculare:
a.
b.
c.
d.
e.
scădem durata exerciţiilor
creştem durata exerciţiului
utilizăm terapia ocupaţională
se lucrează la intensităţi mai joase de efort dar
prelungite în timp
se lucrează la intensităţi mari de efort
Corect: b, c, d
49. Bolnavii care beneficiază de antrenamentul la
efort sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
bolnavii cardiovasculari, mai ales coronarienii
după infarctul de miocard
bolnavii respiratori
sechelarii unor afecţiuni ale aparatului locomotor
sedentarii
bolnavi cu bloc atrio-ventricular de gradul III
Corect: a, b, c, d
Corect: a, c, d
45. Rezistenţa musculară reprezintă :
forţa musculară
valoarea circulaţiei musculare
integritatea metabolismului muscular
starea generală a organismului
pH-ul sângelui
50. Metodele antrenamentului la efort utilizează:
a.
b.
electroterapia
mersul

22. c.
d.
e.
urcatul scărilor şi pantelor
terapia ocupaţională
crioterapia
Corect: b, c, d
51. Cea mai modernă exprimare a intensităţii unui
efort se face prin:
a.
b.
c.
d.
e.
urcatul scărilor
alergare
echivalentul metabolic
covorul rulant
bicicleta ergometrică
Corect: b
56. Metodica unei şedinţe de antrenament la efort
împarte programul în:
a.
b.
c.
d.
e.
prima parte 6-15 minute încălzire
partea a doua alcătuită din exerciţiul propriu-zis
de efort
partea a treia marchează trecerea la starea de
repaus, durează 20 minute
partea a treia marchează trecerea la starea de
repaus, durează 5-10 minute
partea a treia durează 25 minute
Corect: a, b, d
Corect: c
52. Suportabilitatea efortului se urmăreşte pe baza
semnelor clinice care apar:
a.
b.
c.
d.
e.
tahicardia
durerile precordiale
cefalee
transpiraţii reci
oboseala
57. Antrenamentul la efort are ca efecte:
a.
b.
c.
d.
e.
creşte rezistenţa vasculară periferică
scade amplitudinea denivelării segmentului ST la
efort
scade nivelul catecolaminelor serice şi al lipidelor
serice
creşte extracţia de O2 la nivelul ţesuturilor
creste amplitudinea denivelării segmentului ST la
efort
Corect: a, b, d
Corect: b, c, d
53. Intensitatea efortului la cardiaci şi pulmonari se
recomandă a fi:
a.
b.
c.
d.
e.
30-40% din consumul maxim de oxigen
40-50% din consumul maxim de oxigen
20-30% din consumul maxim de oxigen
60-80% din consumul maxim de oxigen
60-80% din capacitatea funcţională testată a
pacientului
Corect: d, e
54. Durata efortului în cazul antrenamentului la
efort este de:
a.
b.
c.
d.
e.
3 minute de efort urmate de o pauză de 30-180
secunde, ciclu care se repetă la 30-60 minute
5 minute de efort
10 minute de efort
15 minute de efort
7 minute de efort
Corect: a
55. Frecventa şedinţelor de efort la pacienţii cardio
pulmonari este de:
a.
b.
c.
d.
e.
1 pe săptămână
2, 2-3 pe săptămână
5 pe săptămână
6 pe săptămână
10 pe săptămână
58. Antrenamentul pentru refacerea coordonării se
face după anumite reguli:
a.
b.
c.
d.
e.
exerciţiile de coordonare trebuie să se execute de
câteva ori pe zi, fără întrerupere, până ce
coordonarea este obţinută
orice contracţie a muşchiului care nu este
necesară unei activităţi date trebuie evitată
se vor utiliza explicaţii verbale, înregistrări
cinematice, desene
antrenamentul se opreşte la orice semn de
oboseală sau plictiseală
este necesară o forţă mare pentru o mişcare de
precizie
Corect: a, b, c, d
59. Kinetoterapia respiratorie cuprinde:
a.
b.
c.
d.
e.
relaxarea
posturarea
gimnastica corectoare
educarea tusei
refacerea abilităţilor
Corect: a, b, c, d
60. Posturile de drenaj bronşic se execută:
a.
b.
c.
înainte de masă
după masă
seara

23. d.
e.
dimineaţa
dimineaţa, seara, înainte de masă
Corect: a, c, d, e
61. Reeducarea respiratorie are următoarele
componente:
a.
b.
c.
d.
e.
dirijarea aerului la nivelul căilor respiratorii
superioare
reeducarea respiraţiei costale
reeducarea respiraţiei diafragmatice
controlul şi coordonarea respiraţiei
corijarea curburilor patologice
Corect: a, b, c, d
62. Controlul şi coordonarea respiraţiei are
următoarele componente:
a.
b.
c.
d.
e.
controlul ritmul respirator
controlul volumului curent
raportul intre timpii respiratori
controlul fluxului de aer
raportul gazelor din aerul inspirat
Corect: a, b, c, d
63. În programele de recuperare ale bolnavilor
cardiovasculari, efortul lor este cel mai mult
limitat de:
a.
b.
c.
d.
e.
medicaţia specifică afecţiunii
pragul angios restant
valorile crescute ale TA
valorile crescute ale frecvenţei cardiace
valorile crescute ale frecvenţei respiratorii
Corect: b
64. În perioada de la 8-12 săptămâni postinfarct,
nivelul de solicitare al exerciţiilor fizice corelat
cu frecvenţa cardiacă este de:
a.
b.
c.
d.
e.
30% din frecvenţa maximă
50% din frecvenţa maximă
70%-80% din frecvenţa maximă
100% din frecvenţa maximă
90% din frecvenţa maximă
Corect: c
65. Obiectivele terapeutice ale pacienţilor
coronarieni se pot realiza:
a.
b.
c.
d.
e.
medicamentos
chirurgical
antrenament fizic
drenajul de postură
reeducarea tusei
Corect: a, b, c
66. Obiectivele fazei a II-a şi a III-a a programului
de recuperare a coronarienilor sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
reantrenarea la efort
readaptarea la viaţa cotidiană
readaptarea socio-profesională
nici una din variantele de mai sus
pensionarea pacienţilor
Corect: a, b, c
67. Imobilizarea prelungită la pat a pacienţilor
coronarieni este urmată de multiple complicaţii:
a.
b.
c.
d.
e.
decondiţionarea cardio-vasculară
stază venoasă şi bronşică
tulburări trofice
ameliorarea fracţiei de ejecţie
decompensări psihice
Corect: a, b, c, e
68. Se consideră infarct miocardic necomplicat în
următoarele situaţii:
a.
b.
c.
d.
e.
infarctul miocardic cu hipotensiune arterială
infarctul miocardic fără durere cardiacă
persistentă sau recurentă
infarctul miocardic fără disritmii semnificative
infarctul miocardic fără insuficienţă cardiacă
infarct miocardic cu anevrism ventricular
Corect: b, c, d
69. Parametrii urmăriţi în recuperarea după infarctul
miocardic acut necomplicat sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
frecvenţa cardiacă
EKG
tensiune arterială
monitorizarea holter
toţi parametrii de mai sus
Corect: a, c
70. În testarea de efort la cicloergometru, creşterea
progresivă a intensităţii efortului la fiecare
treaptă de efort este de:
a.
b.
c.
d.
e.
10W
25-30W
40W
50W
20W
Corect: b

24. 71. Criteriile de terminare a testului de efort sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
durerea anginoasă suportabilă
extrasistolia ventriculară agravată la efort (peste
25% din bătăi)
tahicardiile ectopice supraventriculare sau
fibrilaţia ventriculară
tulburările de conducere atrio-ventriculare sau
intraventriculare
creşterea TA peste 230/130mmHg
Corect: b, c, d, e
72. Ritmul minim de antrenament la pacientul
coronarian în faza a II-a a infarctului miocardic
acut este de:
a.
b.
c.
d.
e.
5 şedinţe/săptămână
2 şedinţe/săptămână
3 şedinţe/săptămână
4 şedinţe/săptămână
zilnic
Corect: c
73. Complicaţiile posibile ale testării la efort sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
infarctul miocardic acut, oprirea cardiacă, decesul
hipotensiunea
insuficienţa respiratorie
insuficienţa circulatorie cerebrală acută
insuficienţa cardiacă congestivă
Corect: a, b, d, e
74. Contraindicaţii testării la efort sunt.
a.
b.
c.
d.
e.
infarctul miocardic acut în primele 6 zile de
evoluţie
angină pectorală de efort
insuficienţa ventriculară stângă simptomatică
severă
hipertensiunea arterială (TAS 170 mmHg sau
TAD 100 mmHg)
stenoză aortică severă
Corect: a, c, e

25. TESTE GRILĂ KINETOPROFILAXIE
Bibliografie:
1. Tudor Sbenghe, Bazele teoretice şi practice ale kinetoterapiei, Editura Medicală Bucureşti, 1999, pag 325 -336, 345-357.
1.
Antrenamentul aerobic se realizează printr-un
program de exerciţii:
a.
b.
c.
d.
e.
cu o anumită durată
cu o anumită frecvenţă
aplicate consecvent
de intensităţi întâmplătoare
la temperatura de 37º
Corect: b, c
6.
a.
b.
c.
d.
Corect: a, b, c
2.
e.
Efectele adaptative la nivelul organismului sunt
prezente:
a.
b.
c.
d.
e.
în timpul efortului prin exerciţiu fizic
în repaus
în cazul adaptării la altitudini diferite
în cazul exerciţiilor anaerobe
în somn
7.
organismului ca întreg
aparatului cardio-vascular
analizatorilor
aparatului respirator
fanerelor
e.
8.
vârsta
sexul
coeficientul de inteligenţă
nivelul de fitness iniţial
abilităţile individuale
Corect: c
5.
Efectele adaptative la nivelul muşchilor se
manifestă prin:
a.
b.
c.
d.
e.
creşterea consumului de glicogen muscular
aport crescut de oxigen local
hipertrofie musculară
hipotrofie musculară
hipotonie musculară
Adaptările cardio-vasculare în repaus
înregistrează următoarele modificări ale
parametrilor:
a.
b.
c.
d.
e.
Dintre factorii care condiţionează răspunsurile
adaptative individuale la antrenamentul aerobic,
fac excepţie:
a.
b.
c.
d.
e.
uşor cuantificabile
greu cuantificabile
exprimă un nivel crescut de fitness
apar doar la anumiţi pacienţi, în funcţie de
parametrii cardiaci iniţiali
exprimă un nivel crescut al VO2 max
Corect: a, c
Corect: a, b, d
4.
Adaptările cardio-vasculare în repaus sunt:
a.
b.
c.
d.
Modificările adaptative apar la nivelul:
a.
b.
c.
d.
e.
mai mare la tineri
mai mare la vârstnici
aceeaşi pentru toate categoriile de vârstă
aceeaşi pentru indivizii cu aceeaşi greutate şi
înălţime
independentă de alimentaţie
Corect: a
Corect: a, b
3.
Creşterea VO2 max prin kinetoprofilaxie în
regim aerobic este:
scăderea frecvenţei cardiace
scăderea volumului sanguin circulant
scăderea valorilor tensionale
creşterea volumului bătaie cardiac
scăderea volumului bătaie cardiac
Corect: a, c, d
9.
Adaptările cardio-vasculare manifestate în
timpul efortului fizic se caracterizează prin:
a.
b.
c.
d.
e.
creşterea consumului de oxigen miocardic
scăderea volumului bătaie cardiac
creşterea debitului cardiac corespunzător
cerinţelor efortului
scăderea consumului de oxigen la nivelul
miocardului
creşterea consumului de oxigen la nivelul
miocardului
Corect: c, d

26. 10. Modificările adaptative sanguine prin
antrenament aerobic nu sunt reprezentate de:
a.
b.
c.
d.
e.
creşterea valorilor colesterolului
scăderea valorilor trigliceridelor
scăderea cantităţii de hemoglobină
scăderea hematocritului
scăderea trombocitelor
Corect: a, c, d, e
11. Antrenamentul aerobic este indicat la pacienţii
cu afecţiuni coronariene deoarece prin
modificările adaptative sanguine:
a.
b.
c.
d.
e.
scade riscul trombotic
creşte riscul trombotic
creşte fibrinoliza
previne apariţia ischemiilor coronariene
scade fibrinoliza
15. Antrenamentul aerobic se realizează prin
următoarele tipuri de activităţi fizice:
a.
b.
c.
d.
e.
orice exerciţiu fizic care se face cu consum
energetic în prezenţa oxigenului
orice exerciţiu fizic care se face cu consum
energetic în absenţa oxigenului
numai activităţi sportive specifice
activităţi cotidiene
orice activitate sportivă
Corect: a, d
16. Antrenamentul aerobic în kinetoprofilaxie
exclude următoarele tipuri de activităţi:
a.
b.
c.
d.
e.
Mersul cu ritm rapid
Efortul la covor rulant
Pedalarea la bicicleta ergometrică sau simplă
Exerciţii cu greutăţi
Baschet de performanţă
Corect: a, c, d
Corect: e
12. Modificările adaptative respiratorii apărute în
antrenamentul aerobic sunt reprezentate de:
a.
b.
c.
d.
e.
creşterea frecvenţei respiratorii în mod special
creşterea volumelor respiratorii
scăderea volumelor respiratorii
scăderea capacităţii de difuziune alveolo-capilară
creşterea travaliului respirator
17. Parametrii care caracterizează antrenamentul
aerobic sunt următorii:
a.
b.
c.
d.
e.
intensitatea
durata
frecvenţa
variaţia
temperatura
Corect: b
Corect: a, b, c, d
13. Efectele adaptative la nivel psihic prin
antrenament aerobic:
a.
b.
c.
d.
e.
nu apar decât la pacienţii cu tulburări emoţionale
sunt prezente la orice pacient
sunt utile în managementul stresului
sunt utile pentru creşterea performanţelor
cognitive
stimulează atenţia
18. Factorii care condiţionează alegerea exerciţiilor
aerobice sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: a, b
Corect: b, c, d, e
14. Efectele adaptative obţinute prin antrenamentul
aerobic în kinetoprofilaxia primară sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
ireversibile
reversibile
durează maxim o săptămână
menţinute numai dacă se menţine permanent un
anumit grad de antrenament
menţinute numai dacă se execută sporadic
exerciţii aerobice
Corect: b, d
abilităţile individuale
musculatura vizată
preferinţa terapeutului
temperatura corporală
presiunea atmosferică
19. Notaţi semnificaţiile adevărate în legătură cu
numărul de seturi pentru exerciţiile aerobice:
a.
b.
c.
d.
e.
se începe cu un set pentru fiecare exerciţiu
se creşte din 3 în 3
se creşte progresiv, până la maxim 6 seturi
se creşte din 5 în 5
se creşte din 10 în 10
Corect: a, c
20. Ordinea aplicării exerciţiilor aerobice începe cu:
a.
b.
grupele musculare mici
grupele musculare mari

27. c.
d.
e.
cu membrele superioare
cu membrele inferioare
cu hemicorpul drept
Corect: b, c
21. Variaţia programului aerobic semnifică
modificarea:
a.
b.
c.
d.
e.
poziţionării segmentelor mobilizate
raportului durata exerciţiilor/durata intervalelor de
repaus
tipului de exerciţiu
orelor la care se realizează antrenamentul
numărului de participanţi la antrenament
Corect: a, b, c
22. Conform principiului încărcării, intensitatea
antrenamentului aerobic trebuie să fie:
a.
b.
c.
d.
e.
la acelaşi nivel cu activităţile cotidiene
peste pragul stimulului de antrenament
crescută progresiv
scăzută progresiv
crescută brusc ca să poată produce creşterea forţei
musculare
Corect: b, c
23. De obicei raportul intensitate/durată, utilizat în
antrenamentul aerobic, este:
a.
b.
c.
d.
e.
direct proporţional
invers proporţional
aleator
dependent de greutatea pacientului
dependent de înălţimea pacientului
Corect: b
24. Frecvenţa antrenamentului aerobic este:
a.
b.
c.
d.
e.
de 3-4 ori/ săptămână
de 3-4 ori pe zi
o dată/ săptămână
în funcţie de efortul total realizat
zilnic
Corect: a, d
25. Exerciţiul aerobic muscular poate fi:
a.
b.
c.
d.
e.
static
dinamic
izokinetic
izometric
izomorf
Corect: a, b, c, d
26. Specificaţi care dintre tipurile de antrenament
aerobic nu se foloseşte singur, deoarece nu
determină creşterea VO2 max:
a.
b.
c.
d.
e.
de anduranţă
de flexibilitate
de forţă
submaximal
supramaximal
Corect: b
27. Structura unui antrenament aerobic în
kinetoprofilaxie cuprinde următoarele perioade,
cu excepţia:
a.
b.
c.
d.
e.
adaptarea la microclimat
adaptarea la macroclimat
încălzirea
exerciţiile
răcirea
Corect: a, b
28. Selectaţi enunţurile afirmative despre efectele
perioadei de încălzire a antrenamentului aerobic:
a.
b.
c.
d.
e.
creşte fluxul sanguin muscular
previne lezarea aparatului neuro-mio-artrokinetic
previne tulburărilr de ritm cardiac şi de irigaţie
coronariană
creşte performanţa musculară
scade performanţa musculară
Corect: a, b, c, d
29. Tipurile de antrenament aerobic pot fi:
a.
b.
c.
d.
e.
antrenament continuu
antrenament cu intervale
antrenament continuu cu intervale
antrenament cu circuit
antrenament în circuit cu intervale
Corect: a, c, d, e

28. TESTE GRILĂ MASAJ
Bibliografie:
1. I D Nemeş, A Gogulescu, M Jurca - Masoterapie. Masaj şi tehnici complementare.Edit. Orizonturi Universitare,
Timişoara, pag. 17 - 21
1.
Selectaţi care sunt efectele generale ale
masajului:
a.
b.
c.
d.
e.
creşterea metabolismului bazal
scăderea metabolismului bazal
ameliorarea stării generale
hiperemie
creşterea fluxului urinar
Corect: b, c, d
6.
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: a, c, e
2.
Selectaţi care sunt efectele locale ale masajului:
a.
b.
c.
d.
e.
decontracturant
rezorbtiv
creşterea temperaturii centrale a corpului
scăderea temperaturii centrale a corpului
hiperemiant
7.
directe
indirecte
reflexogene
numai reflexe
toate răspunsurile de mai sus
d.
e.
8.
scăderea secreţiei glandelor sudoripare
descuamare
inhibarea creşterii celulelor tinere
vasodilataţie activă
vasoconstricţie activă
Corect: b, d
5.
Asupra ţesutului celular subcutanat masajul
produce următoarele efecte:
a.
b.
c.
d.
e.
scade afluxul de sânge
stimulează refacerea elasticităţii ţesutului
conjunctiv
îmbunătăţeşte schimburile nutritive şi eliminarea
reziduurilor
scade masa de ţesut gras
creşte masa de ţesut muscular
Care afirmaţii sunt adevărate privind efectele
masajului la nivel circulator:
a.
b.
c.
d.
e.
Asupra tegumentului masajul produce
următoarele efecte:
a.
b.
c.
d.
e.
stimulează creşterea supleţei acestora
stimulează propriocepţia
determină staza sanguină şi limfatică cu scop
nutritiv
stimulează circulaţia locală
inhibă circulaţia locală
Corect: a, b, d
Corect: a, b. c
4.
Care afirmaţii sunt adevărate privind efectele
masajului la nivelul tendoanelor?
a.
b.
c.
După modul de acţiune al tipului de masaj
folosit, efectele pot fi:
a.
b.
c.
d.
e.
creşte contractilitatea
scade conductibilitatea
creşte performanţa musculară
scade performanţa musculară
stimulează refacerea postefort
Corect: a, c, e
Corect: a, b, e
3.
Care afirmaţii sunt adevărate privind efectele
masajului asupra muşchilor?
la nivelul circulaţiei capilare inhibă
vasomotricitatea
la nivel venos creşte viteza de circulaţie
la nivel venos scade uşor presiunea venoasă
creşterea fluxului sanguin la nivel arteriolar
scăderea fluxului sanguin la nivel arteriolar
Corect: b, d
9.
Care afirmaţii sunt adevărate privind efectele
fiziologice ale masajului?
a.
b.
c.
d.
e.
decontracturant
stimulant muscular
analgetic
inhibarea circulaţiei
stimularea eliminării reziduurilor
Corect: a, b, c, e
10. Care sunt contraindicaţii temporare pentru
masaj?
a.
procese inflamatorii acute

29. b.
c.
d.
e.
procese inflamatorii cronice
tromboflebita
neoplazii
boli acute ale organelor interne
Corect: a, c, e
11. Care afirmaţie nu este adevărată pentru netezire?
a.
b.
c.
d.
e.
efect relaxant
efect stimulant
se aplică numai la sfârşitul altor manevre de
masaj
se aplică la începutul şedinţei de masaj
se aplică intercalată între alte manevre
Corect: c
12. Netezirea prezintă următoarele variante tehnice:
a.
b.
c.
d.
e.
cu regiunea tenară
cu faţa dorsală a degetelor, uşor flectate
cu faţa dorsală a mâinii
cu pumnul închis
cu cotul
Corect: a, b, c
13. Fricţiunea-care afirmaţii sunt adevărate:
a.
b.
c.
d.
e.
vizează ţesutul subcutanat
vizează ţesuturile moi periarticulare
vizează ţesutul muscular în special
vizează osul
are efecte reflexogene
Corect: a, b, e
14. Fricţiunea prezintă următoarele variante tehnice:
a.
b.
c.
d.
e.
cu vârful policelui sau al indexului
cu rădăcina mâinii
prin lovirea ritmică a ţesuturilor
prin rularea tegumentului
intensitatea depinde de unghiul de aplicare
Corect: a, b, e
15. Care afirmaţii sunt adevărate pentru frământat?
a.
b.
c.
d.
e.
se adresează în special muşchilor
constă într-o comprimare gradată a ţesuturilor
se realizează prin ridicarea, torsiunea şi presarea
ţesuturilor pe planurile subiacente
creşte schimburile nutritive şi eliminarea toxinelor
ameliorează mobilitatea articulară
Corect: a, c, d
16. Frământatul prezintă următoarele variante
tehnice:
a.
b.
c.
d.
e.
cuta plimbată
circular
masajul rindea
ciupituri
pieptănatul
Corect: a, b, c, d
17. Care afirmaţii sunt adevărate pentru batere?
a.
b.
c.
d.
e.
constă din presiunea ritmică
constă din lovirea ritmică a ţesuturilor superficiale
sau profunde
determină hiperemie locală
are efect reflex
nu are efect reflex
Corect: b, c, d
18. Care sunt variantele tehnice ale baterii?
a.
b.
c.
d.
e.
percutatul
tocatul
tocatul tangenţial
bătătoritul
măngăluirea
Corect: a, b, c, d
19. Vibraţiile se caracterizează prin:
a.
b.
c.
d.
e.
imprimarea unor mişcări oscilatorii ritmice asupra
ţesuturilor
se pot realiza manual
se realizează numai cu aparate vibratorii
stimulează circulaţia şi propriocepţia locală
se pot face cu vârful unui deget sau cu trei degete
reunite
Corect: a, b, d, e

30. TESTE GRILĂ TERAPIE OCUPAŢIONALĂ
Bibliografie:
1. Adriana Sarah Nica, Compendiu de Medicină fizică şi Recuperare, Editura Universitară „Carol Davila”, Bucureşti, 1998,
pagini 119-128
2. Daiana Popa, V. Popa, Terapie ocupaţională pentru bolnavii cu deficienţe fizice, Editura Universităţii din Oradea, 2003,
paginile 101-128, 145-158, 159-186, 188-242, 281-293, 306-317, 331-356
3. T. Sbenghe, Kinesiologie-ştiinţa mişcării, Editura Medicală, Bucureşti, 2002, pagini 470-512
1.
Care dintre definiţiile următoare sunt adevărate
pentru terapia ocupaţională:
a.
b.
c.
d.
e.
Formă de tratament care foloseşte activităţi şi
metode specifice, pentru a dezvolta, ameliora sau
reface capacitatea de a desfăşura activităţile
necesare vieţii individului, de a compensa
disfuncţii şi de a diminua deficienţe fizice
Profesie care ajută o persoană cu incapacitate să
îşi câştige potenţialul maxim pentru independenţă
şi productivitate în propria viaţă
Îndrumă indivizii să se ajute singuri, să facă ce
trebuie cu ce pot
Arta practică de a promova dependenţa
funcţională prin utilizarea activităţilor cotidiene
fără a modifica echipamentul sau mediu, când
este necesar
Nu foloseşte activităţi pentru creşterea şi
restaurarea stării fizice şi psihice a unei persoane
la nivel disfuncţional al vieţii cotidiene
Corect: a
4.
Una dintre metode nu reprezintă o metodă de
evaluare în terapia ocupaţională:
a.
b.
c.
d.
e.
Observaţia
Orarul zilnic
Interviul
Documentul medical
Alcătuirea planului terapeutic
Corect: e
5.
Cele enumerate mai jos reprezintă activităţi
ocupaţionale, cu o excepţie:
a.
b.
c.
d.
e.
Autoîngrijirea zilnică
Activităţile educaţionale
Jocul şi sportul
Hobby-uri diverse
Refacerea balansului
Corect: a, b, c
2.
Subordonarea unui obiectiv funcţional lucrativ
pentru acţiunea terapiei ocupaţionale se
realizează prin următoarele trei direcţii de lucru:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: e
6.
Impunerea anumitor activităţi individului
Adaptarea activităţilor astfel încât individul “să
facă” ce ar trebuie “cu ce poate”
Adaptarea mediului înconjurător la deficitul
funcţional al pacientului
Plasarea individului într-un anumit mediu
înconjurător, preexistent
Adaptarea manierei unui individ de a realiza o
sarcină, un scop lucrativ
Pacientul care va urma un program de terapie
ocupaţională trebuie să fie evaluat complet,
evaluare ce cuprinde:
a.
b.
c.
d.
e.
Evaluarea tegumentului
Evaluarea aparat neuro-mio-artrokinetic
Evaluarea funcţională (generală, adaptată la viaţa
personală, profesională)
Bilanţul posibilităţilor de adaptare
Nici unul dintre aspectele cuprinse la punctele a,
b, c, d
Corect: a, b, c, d
Corect: b, c, e
3.
Principiul de bază, specificul terapiei
ocupaţionale este:
a.
b.
c.
d.
e.
Mobilizarea atenţiei pacientului pe o activitate
fizică şi manuală, care este atrăgătoare psihologic
şi care îl solicită din punct de vedere somatic,
psihic sau mental
Stimularea şi dirijarea activităţilor
Creşterea şi menţinerea forţei musculare
Refacerea şi menţinerea amplitudinii de mişcare
Redobândirea controlului muscular
7.
Categoriile de pacienţi care beneficiază de
metodele terapiei ocupaţionale sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Limitate
Doar pacienţii cu afecţiuni locomotorii
Pacienţii neurologici
Pacienţii cu afecţiuni senzoriale
Foarte multe categorii de pacienţi
Corect: c, d, e

31. 8.
Programele de terapie ocupaţională oferă:
a.
b.
c.
d.
e.
Evaluarea clinică a pacientului
Evaluarea complexă a stării pacientului şi
aplicarea unei asistenţe specifice
Dezvoltă, ameliorează, susţine sau reface
abilităţile fizice pentru viaţa cotidiană, pentru
muncă sau activităţi productive, de vacanţă
Menţine constante performanţele cognitive,
senzitivo-senzioriale, psiho-sociale
Identifică şi facilitează angajarea pacientului în
ocupaţii sănătoase, lipsite de risc
Corect: a, c, d
13. Modalităţile de gradare în cadrul activităţilor
esenţiale pentru amplitudine de mişcare sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: b, c, e
9.
Principalele tehnici de bază utilizate în terapia
ocupaţională sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Olăritul
Prelucrarea lemnului şi fierului
Împletitul nuielelor, rafiei, papurei etc.
Ţesutul la război, gherghef
Marochinăria
Corect: a, b, e
14. Scopurile metodelor neesenţiale folosite în
programul de terapie ocupaţională sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: a, b, c, d
10. Tehnicile de exprimare utilizate în terapia
ocupaţională cuprind:
a.
b.
c.
d.
e.
Preocupări cu caracter artistic
Preocupări cu rol de comunicare
Jocurile distractive
Bucătărie-cofetărie
Cartonajul şi tipografia
Distanţarea obiectelor de manipulat
Mărimea obiectelor şi sculelor (pentru
prehensiune)
Schimbarea planului de lucru
Lucrul cu manşete de plumb din ce în ce mai
grele
Poziţionarea echipamentului
A antrena forţa şi rezistenţa musculară
A reface amplitudinea de mişcare
A crea scheme practice de mişcare
A antrena abilităţi sensoriomotorii
A dezvolta capacităţi perceptuale şi cognitive
Corect: c, d, e
15. Gestualităţile din ADL-uri (activităţi
neesenţiale) deseori folosite în programul de
terapie ocupaţională sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Ridicat-aşezat de pe scaun
Intrat-ieşit din baie (cada de baie)
Spălat-bărbierit-pieptănat-şters cu prosopul
Elemente din gestica mâncatului, îmbrăcatului
Împingerea cu piciorul pe podea a unor obiecte
Corect: a, b
11. În terapia ocupaţională modernă există
următoarele tipuri de metode de lucru:
a.
b.
c.
d.
e.
Metode sportive
Metode esenţiale
Metode neesenţiale
Metode facultative
Metode ajutătoare
Corect: b, c, e
12. În alegerea activităţilor semnificative
(esenţiale), care au un scop final, se ţine seama
de mai multe condiţii:
a.
b.
c.
d.
e.
Să se justifice pentru un anumit pacient, să fie
acceptată
Să nu solicite o participare activă fizică şi mintală
Să realizeze recuperare deficitelor prezentate de
pacient
Să dezvolte abilităţi care să mărească performanţa
de viaţă
Să promoveze dependenţa pacientului, indiferent
starea sa funcţională
Corect: a, b, c, d
16. Categoriile de metode ajutătoare din
componenţa programului de terapie
ocupaţională sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Activităţile de tip ADL
Activităţile de tip I-ADL
Exerciţiile terapeutice
Fizioterapia
Ortezarea
Corect: c, d, e
17. Nivelele de probleme care alcătuiesc planul
terapeutic într-u program de terapie
ocupaţională prezintă următoarea succesiune
logică:
a.
Determinarea „scopului final” → identificarea
„ariei de performanţă”→ identificarea deficitelor
din „componenta de performanţă” prin evaluare

32. b.
c.
d.
e.
Determinarea „scopului final” → identificarea
deficitelor din „componenta de performanţă” prin
evaluare → identificarea „ariei de performanţă”
Identificarea „ariei de performanţă”→
determinarea „scopului final” → identificarea
deficitelor din „componenta de performanţă” prin
evaluare
Identificarea „ariei de performanţă”→
identificarea deficitelor din „componenta de
performanţă” prin evaluare → determinarea
„scopului final”
Identificarea deficitelor din „componenta de
performanţă” prin evaluare → determinarea
„scopului final” → identificarea „ariei de
performanţă”
c.
d.
e.
Corect: a, b, c, d
22. I-ADL-urile includ:
a.
b.
c.
d.
e.
a.
b.
c.
d.
e.
Activităţi de tip ADL
Componenta senzomotorie
Componenta cognitivă
Componenta psihosocială
Componenta profesională
Corect: b, c, d
23. Importanţa analizării ADL-urilor în terapia
ocupaţională rezidă în următoarele aspecte:
a.
b.
c.
d.
e.
19. Care dintre următoarele aspecte se încadrează în
componenta senzomotorie:
a.
b.
c.
d.
e.
Memorie
Atenţie
Self-control
Toleranţă la efort
Control motor
Corect: d, e
20. ADL-urile, definite ca abilităţi de bază legate de
activităţile obişnuite zilnice ale omului, se
grupează în următoarele categorii:
a.
b.
c.
d.
e.
De autoîngrijire
De mobilitate
De forţă
De comunicare
De manipulare
Corect: a, b, d, e
21. I-ADL-urile reprezintă o categorie aparte a
ADL-urilor deoarece:
a.
b.
Sunt mai elaborate
Necesită o participare mai mare a proceselor
cognitive
Activitatea casnică
Deprinderi pentru convieţuirea în comunitate
Autoîngrijirea sănătăţii
Măsuri de securitate şi manipularea obiectelor din
mediu
Alimentarea şi toaleta
Corect: a, b, c, d
Corect: a
18. În metodologia de lucru în terapia ocupaţională
se descriu următoarele „componente de
performanţă”:
Fac referire la abilităţile tehnice, sociale,
complexe de mediu
Caracterizează individul independent
Reprezintă un mijloc de evaluare exclusiv în
terapia ocupaţională
Contribuie la precizarea diagnosticului pozitiv de
boală
Nu exprimă nivelul de performanţă al unui individ
Arată nivelul de performanţă al individului, ca o
linie de pornire de la care pot fi măsurate
progresele sau regresele
Reprezintă un ghid pentru modificările care
trebuie făcute în activitatea de rutină a individului
Contribuie la precizarea diagnosticului funcţional
şi a prognosticului, cu exprimarea nivelului de
incapacitate
Corect: c, d, e
24. Programul pentru refacerea ADL-urilor în
cadrul terapiei ocupaţionale este complex,
făcând referire la următoarele aspecte:
a.
b.
c.
d.
e.
Executare pentru antrenare a diverselor ADL-uri
deficitare
Obişnuirea pacientului cu mijloace ajutătoare
pentru realizarea ADL-urilor
Modificări în mediul ambiant al pacientului
Deprinderea acelor ADL-uri care nu sunt
deficitare, cu neglijarea acestora din urmă
Menţinerea constantă a mediului ambiant, fără
modificări ale sale
Corect: a, b, c
25. Secvenţa activităţilor în antrenamentul gradat
pentru autoîngrijire din cadrul antrenamentului
pentru ADL este următoarea:
a.
Alimentaţie, pieptănat, continenţa sfincteriană,
transferurile, toaleta personală, dezbrăcatul,
îmbrăcatul, baia sau duşul

33. b.
c.
d.
e.
Alimentaţie, transferurile, toaleta personală,
dezbrăcatul, îmbrăcatul, pieptănat, continenţa
sfincteriană, baia sau duşul
Alimentaţie, pieptănat, continenţa sfincteriană,
dezbrăcatul, îmbrăcatul, transferurile, toaleta
personală, baia sau duşul
Alimentaţie, pieptănat, îmbrăcatul, continenţa
sfincteriană, transferurile, toaleta personală,
dezbrăcatul, baia sau duşul
Alimentaţie, baia sau duşul, pieptănat, continenţa
sfincteriană, transferurile, toaleta personală,
dezbrăcatul, îmbrăcatul
28. Corectarea deficitului de transfer se face prin
învăţarea pacientului cu una dintre următoarele
tehnici de transfer adecvate pentru deficitul lor
funcţional:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: a, b, c
Corect: a
26. Dintre adaptările locuinţei care permit facilitarea
îmbăiatului la un pacient cu limitare de forţă şi
mobilitate, care urmează un program de terapie
ocupaţională, fac parte:
a.
b.
c.
d.
e.
Bara fixă de sprijin pe peretele de lângă cada de
baie
Taburete plasat în interiorul căzii de baie
Covoraşe cu ventuze pentru prevenirea alunecării,
plasate în interiorul şi lângă cada de baie
Robinete cu filet
Duş fix cu furtun rigid şi capăt cu mâner
Corect: a, b, c
27. Terapia ocupaţională este performată la
pacientul vârstnic după evaluarea completă a
acestuia şi încadrarea sa într-una din
următoarele 3 categorii:
a.
b.
c.
d.
e.
Persoană vârstnică sănătoasă, cu incapacitate
funcţională fizică şi psihologică determinată de
sindromul de dezadaptare
Persoană vârstnică sănătoasă, fără incapacitate
funcţională fizică şi psihologică determinată de
sindromul de dezadaptare
Persoană vârstnică relativ activă cu independenţă
conservată, care face boală cu caracter
disfuncţional
Persoană vârstnică relativ activă cu independenţă
conservată, care face boală fără caracter
disfuncţional
Persoană vârstnică care prezintă o încărcătură
disfuncţională cumulativă
Corect: a, c, e
Transferul independent, din şezând în ortostatism,
din scaunul cu rotile pe u scaun obişnuit, din
scaunul cu rotile în pat
Transferurile asistate de una sau două persoane
Transferurile prin liftare, cu sau fără scripeţi
Transferul coordonat verbal de o persoană
Transferul prin liftare cu orteze
29. Obiectivele generale ale programului de terapie
ocupaţională la un pacient cu sechele
posttraumatice nu includ:
a.
b.
c.
d.
e.
Obţinerea cât mai rapidă a independenţei
funcţionale
Recuperarea mobilităţii în contextul unghiurilor
funcţionale
Creşterea statusului algo-disfuncţional
Readaptarea pacientului la activitatea anterioară
Creşterea indicelui de calitate a vieţii
Corect: c
30. Derularea programului de terapie ocupaţională
la un pacient cu sechele posttraumatice se face
prin ameliorarea gestualităţii cotidiene în
diverse secţiuni, cu excepţia:
a.
b.
c.
d.
e.
Mediul menajer cotidian
Aspectele de toaletă
Activităţile domestice
Activităţile ateliere şi grădinărit
Sala de operaţii
Corect: e
31. Programul de terapie ocupaţională la pacientul
neurologic se derulează etapizat şi urmăreşte:
a.
b.
c.
d.
e.
Refacerea independenţei maxime
Recuperarea specifică
Pregătirea pentru revenirea în mediul familial şi
profesional
Menţinerea cât mai mult posibil a dependenţei
pacientului de alte persoane
Pregătirea pentru scoaterea pacientului din mediul
său de viaţă anterior
Corect: a, b, c
32. În cadrul unui program de terapie ocupaţională
la un pacient neurologic nu se urmăreşte:
a.
Îmbrăcarea şi toaleta zilnică

34. b.
c.
d.
e.
Transferurile şi deplasările
Posibilităţile de alimentare
Monitorizarea valorilor tensiunii arteriale
Capacitatea de comunicare
Corect: d
33. Cele mai importante categorii de aparatură
tehnică ajutătoare din terapia ocupaţională sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Ortezele
Protezele
Medicamentele
Furculiţa, cuţitul, lingura adaptate
Mijloacele tehnice ajutătoare pentru îmbrăcat
Corect: a, b, d, e
34. La pacientul protezat pentru amputaţie de
membru superior, programul de terapie
ocupaţională urmăreşte:
a.
b.
c.
d.
e.
Utilizarea cât mai puţin a membrului superior
protezat în activităţile cotidiene
Scoaterea din mediul profesional a pacientului, cu
recomandarea repausului
Exerciţii de apropiere a obiectelor
Programe care să asigure prehensiunea activă şi
pasivă, menţinerea prin presiune pe obiect
Exerciţii de desprindere de obiect
Corect: c, d, e
35. Diagonala D1 flexie pentru extremitatea
superioară (flexia, adducţia, rotaţie externă
umăr) din cadrul metodei Kabat se regăseşte în
următoarele activităţi funcţionale:
a.
b.
c.
d.
e.
Mâna la gură în timpul alimentaţiei
Lovitura de tenis (forehand)
Pieptănatul părului pe o parte a capului, cu mâna
opusă
Rostogolirea din decubit dorsal în decubit ventral
Toate activităţile de la punctele a, b, c, d
Corect: e
36. Diagonala D1 extensie pentru extremitatea
superioară (extensia, abducţia, rotaţie internă
umăr) din cadrul metodei Kabat se regăseşte în
următoarele activităţi funcţionale:
a.
b.
c.
d.
e.
Pieptănatul părului pe o parte a capului, cu mâna
opusă
Lovitura de tenis (backhand)
Deschiderea uşii la maşină dinăuntru
Rostogolirea din decubit ventral în decubit dorsal
Mâna la faţă când se şterge cu prosopul
Corect: b, c, d
37. Diagonala D2 flexie pentru extremitatea
superioară (flexia, abducţia, rotaţie externă
umăr) din cadrul metodei Kabat nu se regăseşte
în următoarele activităţi funcţionale:
a.
b.
c.
d.
e.
Pieptănatul părului pe o parte a capului, cu mâna
de aceeaşi parte
Pieptănatul părului pe o parte a capului, cu mâna
opusă
Ridicarea rachetei la serviciu, în cadrul jocului de
tenis
Înotul pe spate
Rostogolirea din decubit ventral în decubit dorsal
Corect: b, e
38. Diagonala D2 extensie pentru extremitatea
superioară (extensia, adducţia, rotaţie internă
umăr) din cadrul metodei Kabat se regăseşte în
următoarele activităţi funcţionale:
a.
b.
c.
d.
e.
Aruncarea la baseball
Încheierea nasturilor laterali cu mâna de partea
opusă
Lovirea mingii la serviciu (în jocul de tenis)
Ridicarea rachetei la serviciu, în cadrul jocului de
tenis
Înotul pe spate
Corect: a, b, c
39. Diagonala D1 flexie pentru membrul inferior
(flexie, adducţie, rotaţie externă şold) din cadrul
metodei Kabat se regăseşte în următoarele
activităţi funcţionale:
a.
b.
c.
d.
e.
Încălţarea unui pantof cu piciorul încrucişat
Răsturnarea din decubit dorsal în decubit lateral
Lovirea mingii de fotbal
Îmbrăcarea pantalonilor
Rostogolirea din decubit ventral în decubit dorsal
Corect: a, b, c
40. Diagonala D1 extensie pentru membrul inferior
(extensie, abducţie, rotaţie internă şold) din
cadrul metodei Kabat nu se regăseşte în
următoarele activităţi funcţionale:
a.
b.
c.
d.
e.
Lovirea mingii de fotbal
Îmbrăcarea unui crac al pantalonului
Rostogolirea din decubit ventral în decubit dorsal
Încălţarea unui pantof cu piciorul încrucişat
Răsturnarea din decubit dorsal în decubit lateral
Corect: a, d, e
41. Diagonala D2 flexie pentru membrul inferior
(flexie, abducţie, rotaţie internă şold) din cadrul

35. metodei Kabat se regăseşte în următoarele
activităţi funcţionale:
a.
b.
c.
d.
e.
Lovirea mingii de fotbal
Îmbrăcarea unui crac al pantalonului
Rostogolirea din decubit ventral în decubit dorsal
Lovitura de karate
Aproprierea călcâielor în înotul bras
45. Modalităţile de a încorpora membrul superior la
pacientul hemiplegic în activitatea funcţională,
într-un program de terapie ocupaţională, sunt:
a.
b.
c.
d.
Corect: d, e
e.
42. Diagonala D1 extensie pentru membrul inferior
(extensie, abducţie, rotaţie internă şold) din
cadrul metodei Kabat se regăseşte în
următoarele activităţi funcţionale:
a.
b.
c.
d.
e.
Încălţarea unui pantof cu piciorul încrucişat
Răsturnarea din decubit dorsal în decubit lateral
Începutul mersului
Şezut alungit cu picioarele încrucişate
Lovirea mingii de fotbal
Corect: c, d
43. Corespondenţele corecte între activităţile
funcţionale şi schemele bilaterale simetrice în
cadrul metodei Kabat sunt următoarele:
a.
b.
c.
d.
e.
Schema bilaterală simetrică D2 extensie ↔
dezbrăcarea puloverului
Schema bilaterală simetrică D2 flexie ↔ ridicarea
unei cărţi grele de pe un raft înalt al bibliotecii
Schema bilaterală simetrică D1 extensie ↔
desprinderea de pe scaun
Schema bilaterală simetrică D2 extensie ↔
desprinderea de pe scaun
Schema bilaterală simetrică D2 extensie ↔
ridicarea unei cărţi grele de pe un raft înalt al
bibliotecii
Corect: a, b, c
44. Schemele reciproce în metoda Kabat, în care
membrele perechi efectuează mişcări în acelaşi
timp, în scheme opuse cu efect stabilizator
asupra capului, gâtului şi trunchiului, au
exprimare în activităţi funcţionale de tipul:
a.
b.
c.
d.
e.
Mersul
Aruncarea mingii la baseball
Înotul indian
Mersul pe o bară cu membrele superioare unul în
flexie şi altul în extensie
Toate activităţile cuprinse la punctele a, b, c, d
Corect: e
Activităţile bilaterale
Posturarea antalgic, antideclivă
Ghidarea membrului superior paralizat de către
terapeut
Ghidarea prin mişcări brutale a membrului în
diferitele activităţi
Încărcarea pe membrul superior plegic în timpul
desfăşurării activităţii
Corect: a, c, e
46. Activităţile terapeutice promovate în programul
de terapie ocupaţională pentru recuperarea
membrului superior la pacientul hemiplegic
sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Clădirea conurilor
Aranjarea unui mozaic de cuburi
Adunarea unor boabe de fasole
Tricotatul
Pedalarea la cicloergometru
Corect: a, b, c
47. Mijloacele prin care se realizează obiectivele
terapiei neuroevolutive aplicate în îngrijirea
permanentă a pacientului hemiplegic sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Rearanjarea locuinţei
Abordarea pacientului
Antrenamentul pentru ADL
Poziţionarea în pat
Toate mijloacele precizate anterior
Corect: e
48. Ordinea valorii terapeutice a poziţiilor de bază
din cadrul programului recuperator al pacientul
hemiplegic este următoarea:
a.
b.
c.
d.
e.
Decubit lateral de partea paralizată → decubit
lateral de partea sănătoasă → decubit dorsal
Decubit lateral de partea paralizată → decubit
dorsal → decubit lateral de partea sănătoasă
Decubit lateral de partea sănătoasă → decubit
lateral de partea paralizată → decubit dorsal
Decubit lateral de partea sănătoasă → decubit
dorsal → decubit lateral de partea paralizată
Decubit dorsal → decubit lateral de partea
paralizată → decubit lateral de partea sănătoasă
Corect: a

36. 49. Măsurătorile necesare pentru prescrierea
scaunului rulant sunt următoarele:
a.
b.
c.
d.
e.
Înălţimea braţelor
Înălţimea spatelui
Adâncimea şezutului
Înălţimea pacientului
Circumferinţa (talia) pacientului
Corect: a, b, c
50. Aspectele care trebuie luate în considerare
pentru ca pacientul să îşi poată propulsa singur
scaunul rulant sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Existenţa unei mobilităţi adecvate la nivelul
coloanei vertebrale
Existenţa unei forţe suficiente de prehensiune
bilaterală
Forţă musculară la nivelul braţelor
Forţă musculară la nivelul coapselor şi gambelor
Rezistenţă fizică la efort, suficientă pentru a
permite manevrarea independentă a scaunului
rulant
Corect: b, c, e
51. Poziţionarea şi aliniamentul corect în scaunul
rulant au următoarele obiective:
a.
b.
c.
d.
e.
Prevenirea diformităţilor
Creşterea tonusului muscular
Evitarea escarelor
Promovarea funcţiei
Menţinerea unei funcţii respiratorii optime
Corect: a, c, d, e
52. Tehnicile comune de transfer pentru pacientul
aflat în scaun rulant, componente ale
programului de terapie ocupaţională, sunt în
număr de 4 cu o excepţie, şi anume:
a.
b.
c.
d.
e.
Transfer prin pivotare din poziţie ortostatică
Transferul cu ajutorul scândurii de alunecare
Transfer prin pivotare cu genunchii flectaţi
Transfer dependent de 4 persoane
Transfer dependent de 2 persoane
Corect: d
53. Care dintre următoarele aspecte sunt adevărate
pentru transferul asistat de 2 persoane la
pacientul aflat în scaun rulant:
a.
b.
Se utilizează la pacienţii cu afecţiuni
reumatismale inflamatorii
Permite un control mai bun asupra extremităţilor
superioare
c.
d.
e.
Un terapeut se plasează în faţă iar celălalt în
spatele pacientului
Se utilizează la pacienţii neurologici
Permite un control mai bun asupra feselor şi
trunchiului
Corect: c, d, e
54. Îmbrăcarea la pacientul hemiplegic sau cu
amputaţie de membru superior, în cadrul unui
program de terapie ocupaţională, presupune
următoarele aspecte:
a.
b.
c.
d.
e.
Hainele se plasează la îndemâna pacientului
Pacientul se află în poziţie şezândă, sigură, pentru
a preveni manifestările tulburărilor de balans
Se începe îmbrăcatul cu braţul şi piciorul afectate,
iar dezbrăcatul cu braţul şi piciorul neafectate
Există mai multe metode de îmbrăcare /
dezbrăcare pentru cămăşile cu nasturi
Se recomandă obiecte de îmbrăcăminte cu cât mai
multe accesorii
Corect: a, b, c, d
55. Îmbrăcarea pantalonilor la pacientul hemiplegic,
în cadrul unui program de terapie ocupaţională,
presupune următoarele aspecte:
a.
b.
c.
d.
e.
Dacă îmbrăcarea se face cu pacientul plasat în
scaunul rulant, acesta va sprijini picioarele pe sol
şi nu pe suportul scaunului
Măsura pantalonilor să fie mai mare cu un număr
şi suficient de largi jos
Pantalonii se îmbracă după ce au fost puse
şosetele, dar înainte de a se încălţa
Se îmbracă iniţial membrul inferior sănătos, apoi
cel afectat
Pentru a evita căderea pantalonilor la trecerea
peste şold se recomandă ca mâna afectată să fie
ţinută pe lângă trunchi
Corect: a, b, c
56. Succesiunea care trebuie respectată la
îmbrăcarea pacientului cu paraplegie, aflat în
scaun rulant este următoarea:
a.
b.
c.
d.
e.
Şosete, cămaşă sau rochie, lenjerie de corp,
pantaloni sau indispensabili, pantofi
Şosete, lenjerie de corp, pantaloni sau
indispensabili, pantofi, cămaşă sau rochie
Şosete, pantofi, lenjerie de corp, pantaloni sau
indispensabili, cămaşă sau rochie
Şosete, pantaloni sau indispensabili, pantofi,
lenjerie de corp, cămaşă sau rochie
Şosete, pantaloni sau indispensabili, pantofi,
cămaşă sau rochie, lenjerie de corp

37. Corect: b
57. Etapele unui program de terapie ocupaţională
performat la un pacient paraplegic sunt
următoarele:
a.
b.
c.
d.
e.
Obţinerea autonomiei şi performarea activităţilor
în pat
Performarea activităţilor în poziţie şezândă
Performarea activităţilor în poziţie verticală
Recuperarea independenţei pacientului
Deplasarea permanentă şi derularea activităţilor
numai în scaunul rulant
Corect: a, b, c, d
58. Etapele unui program de terapie ocupaţională
performat la un pacient tetraplegic sunt
următoarele:
a.
b.
c.
d.
e.
Refacerea unei independenţe maxime pentru
alimentare, comunicare, toaletă, îmbrăcare,
transferuri, deplasări
Recuperarea specifică în funcţie de nivelul
lezional
Pregătirea pentru reinserţia socială şi profesională
Performarea activităţilor în poziţie verticală
Deplasarea permanentă şi derularea activităţilor
numai în scaunul rulant
Corect: a, b, c
59. Criteriile minime pentru îmbrăcare la pacientul
cu tetraplegie sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Existenţa unei forţe musculare de valoare -3 sau 3
la muşchii deltoid, trapez mijlociu şi superior,
rotatorii umărului, romboizi, biceps, supinatori,
extensori radiali ai carpului
Existenţa unei forţe musculare de valoare 3 sau 4
la muşchii deltoid, trapez mijlociu şi superior,
rotatorii umărului, romboizi, biceps, supinatori,
extensori radiali ai carpului
O amplitudine articulară de 0º-90º abducţie şi
flexia umăr, 0º-80º rotaţia internă umăr, 0º-30º
rotaţia externă umăr, 15º-140º flexia cotului
Imposibilitatea balansului din şezând în pat sau în
cărucior
Prehensiunea cu degetele cu ajutorul unei prize
realizate prin tenodesis sau cu ajutorul ortezei de
mâna cu balama
b.
c.
d.
e.
Corect: a, b, e
61. La pacientul cu traumatism vertebro-medular cu
nivel lezional la nivel C3-C4 se descriu
următoarele capacităţi / limite funcţionale:
a.
b.
c.
d.
e.
a.
Se recomandă maşina de bărbierit electrică
Dependenţă totală în sfera ADL-uri
Pacientul poate utiliza scaunul electric comandat
cu bărbia sau penumatic
Este necesară asistarea respiratorie temporară sau
permanentă
Sunt posibile activităţi comandate cu ajutorul
gurii (întoarcerea paginilor, dactilografiere,
jocuri)
Pacientul necesită supraveghere şi îngrijire atentă
în permanenţă
Corect: b, c, d, e
62. La pacientul cu traumatism vertebro-medular cu
nivel lezional la nivel C7-T1 se descriu
următoarele capacităţi / limite funcţionale:
a.
b.
c.
d.
e.
Transferul dependent din pat în scaun rulant şi
invers
Întoarcerea în pat de pe o parte pe alta şi ridicarea
în şezut
Nu îşi poate asigura independent igiena personală,
îmbrăcarea
Se poate alimenta independent cu echipamente de
asistenţă
Nu poate şofa un automobil cu adaptări
Corect: b, d
63. La pacientul cu traumatism vertebro-medular cu
nivel lezional la nivel T10-L2 se descriu
următoarele capacităţi / limite funcţionale:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: b, c, e
60. Activităţile de igienă şi toaletă personală la
pacientul hemiplegic, în cadrul unui program de
terapie ocupaţională, presupune următoarele
aspecte:
Scaun special în cabina de duş
Covor care alunecă
Burete fără mâner lung, săpun normal
Bare de sprijin fixate la marginea căzii
Independenţă pentru majoritatea activităţilor
Independenţă în autoîngrijire, igienă, sport
Independenţă în activităţi profesionale şi casnice
Ambulaţie posibilă, cu dificultăţi, folosind orteze
şi mijloace ajutătoare de mers
Este posibilă ambulaţia independentă cu orteze
scurte de picior şi cârje
Corect: b, c, d
64. Activităţile ocupaţionale indicate la pacientul cu
poliartrită reumatoidă sunt:
a.
b.
Rezistive
Promovează mobilizarea articulaţiei pe un anumit
sector de mişcare

38. c.
d.
e.
Atractive
Astfel alese încât ţin seama de toate articulaţiile
afectate
Nonprotective pentru articulaţii
c.
d.
e.
Activităţile recomandate pentru paciente sunt cele
casnice
Activităţile recomandate pentru pacienţi sunt de
tipul olărit, tâmplărie, împletit nuiele, ţesut
Nu trebuie respectat aspectul funcţional
Corect: c, d
Corect: a, b, c, d
65. Principiile care stau la baza terapiei
ocupaţionale în reumatismele inflamatorii sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
protecţia articulară
principiul conservării energiei
evitarea oricărei activităţi
simplificarea activităţilor
principiul progresivităţii
69. Principalele aspecte kinetice de care trebuie
ţinut seama într-un program de terapie
ocupaţională aplicat la un pacient care a suferit
leziuni traumatice la nivelul mâinii sunt:
a.
Corect: a, b, d
66. Principiile de protecţie articulară care rtebuie
respectate la pacientul cu poliartrită reumatoidă
care urmează un program de terapie
ocupaţională sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Menţinerea forţei musculare şi a amplitudinii de
mişcare (în cursul ADL-urilor toate articulaţiile
trebuie mobilizate pe amplitudinea maximă)
Evitarea poziţiilor şi a penselor care favorizează
deformările articulare
Folosirea fiecărei articulaţii în planul său
anatomic cel mai stabil şi mai funcţional
Utilizarea articulaţiilor celor mai puternice pentru
diferite activităţi
Folosirea şi menţinerea articulaţiilor în poziţii fixe
prelungite
b.
c.
d.
e.
Corect: a, b, c
70. Activitatea aleasă în programul de terapie
ocupaţională la pacientul cu traumatisme la
nivelul membrelor inferioare respectă
următoarele indicaţii:
a.
b.
Corect: a, b, c, d
67. În cadrul evaluării la pacientul cu durere
lombară pentru aplicarea unui program de
terapie ocupaţioanală trebuie observate
următoarele activităţi:
a.
b.
c.
d.
e.
Îmbrăcatul, toaleta, autoîngrijirea
Mobilitatea în scaun
Transferurile
Spălatul vaselor şi pregătirea mâncării
Ridicarea şi transportul obiectelor foarte uşoare
Corect: a, c, d
68. La un pacient cu traumatism la nivelul umărului,
programul de terapie ocupaţională din cadrul
asistenţei medicale de recuperare se
caracterizează prin:
a.
b.
Activităţi care se derulează în condiţii de
indoloritate
Activităţi care se derulează din suspendare,
aparatele de imobilizarea asigurând mâinii o
mobilizare facilă
Obţinerea unei amplitudini de mişcare şi a unei
prehensiuni adecvate în condiţiile unei forţe
musculare optime pentru grupele musculare
flexoare şi extensoare ale mâinii
Limitarea participării muşchilor interosoşi, cu rol
în stabilizarea regiunii metacarpofalangiene
Stimularea comenzii centrale prin promovarea
mişcărilor spontane uzuale
Deplasări articulare maxime de la început, imediat
posttraumatic
Promovarea prehensiunii de forţă
c.
d.
e.
În cursul derulării sale se evită atitudinile vicioase
ale trunchiului şi membrelor
În cursul derulării sale se evită poziţia de
rotaţie când pacientul este aşezat
Se preferă activităţile de tip ţesut,
macrame, cartonaj
Se indică folosirea unor mijloace
ajutătoare de tip microcontacte
Activitatea poate solicita cu încărcare
oricare dintre segmentele membrelor inferioare
Corect: a, b, c, d

39. TESTE GRILĂ ORTEZARE - PROTEZARE
Bibliografie:
1. Roxana Popescu, Rodica Trăistaru, Recuperarea membrului superior ortezat şi protezat, Editura Medicală Universitară
Craiova, 2002, pagini 7-27, 44-90, 111-164, 190 - 274
2. T. Sbenghe, Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor, Editura Medicală, Bucureşti., 1981;
pagini 309-313, 362-365, 408 - 414
3. T. Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală, Bucureşti., 1987; pagini 517-519
4. T. Sbenghe, Kinesiologie-ştiinţa mişcării, Editura Medicală, Bucureşti, 2002, pagini 488-490
5. Delia Cinteză, Daniela Poenaru, Ortezarea în recuperarea medicală, Editura Vox, Bucureşti, 2004
1.
c.
Care dintre următoarele definiţii caracterizează
noţiunea de orteză:
a.
b.
c.
d.
e.
mijloc / dispozitiv extern folosit pentru
modificarea caracteristicilor structurale şi
funcţionale ale sistemului neuro - mioartrokinetic,
cu menţinerea sau refacerea funcţiei segmentului
la care este aplicată
aparat sau dispozitiv de substituţie artificială
folosit pentru înlocuirea diferitelor segmente
absente sau organe ale corpului
dispozitiv adăugat corpului unei persoane pentru a
susţine, a poziţiona, a imobiliza, a corecta
diformităţi, a asista forţa musculară, a modifica
tonusul muscular sau a promova mişcarea unor
segmente
modalitate fizică pentru creşterea forţei şi
rezistenţei musculare
una dintre cele mai importante exerciţii din
kinetoterapia pasivă
d.
e.
Corect: b, c, d, e
4.
c.
b.
c.
d.
e.
imobilizarea sau susţinerea unei articulaţii sau
unui segment al corpului, asigurând astfel
prevenirea / corectarea deformărilor şi menţinerea
articulaţiei într-o poziţie cât mai funcţională
îmbunătăţirea funcţiei articulare în condiţiile unei
asistări corespunzătoare a mobilităţii la acel nivel,
cu posibilitatea aplicării unei tracţiuni
controlul unei mişcări direcţionate
durerea şi presiunea în segmentul respectiv prin
transferul de forţă de la o zonă topografică la alta
protecţie a structurilor segmentului respectiv
(muşchi, ligamente, oase, nervi, vase) pe toată
perioada programului de recuperare
Corect: d
3.
d.
e.
Ortezele au rol multiplu în recuperarea
medicală, dar nu asigură:
a.
Oricare dintre ortezele folosite în practica
medicală trebuie să prezintă următoarele calităţi:
a.
b.
grele, cu durabilitate scăzută
confortabile, tolerate corespunzător
Oricare dintre protezele folosite în practica
medicală trebuie să prezintă următoarele calităţi:
a.
b.
Corect: a, c
2.
acceptabile din punct de vedere cosmetic, mai
ales pentru cele folosite la extremitatea distală a
membrului superior
uşor de întreţinut şi de curăţat; simple, în sensul
facilităţii (uşurinţei) montării / demontării (“pus /
scos”) corecte
utile, să servească în realitate scopului propus,
ajustabile diferitelor faze evolutive ale suferinţei
respective
confecţionată din material dur, rezistent
acceptabilă din punct de vedere cosmetic, fără
determinarea modificărilor trofice la nivelul
bontului
să posede relief adaptat segmentului protezat şi
caracteristicilor bontului cu care trebuie să se
articuleze
uşor de întreţinut, de aplicat la nivelul bontului
să nu se modifice în raport cu evoluţia afecţiunilor
asociate
Corect: b, c, d
5.
Ortezele se confecţionează din următoarele
materiale, cu o excepţie:
a.
b.
c.
d.
e.
metalul (oţel călit - inoxidabil, aliaj de aluminiu)
plasticul
pielea
hârtia
fibrele sintetice, materiale plastifiabile
Corect: d
6. Fiecare orteză este prezentată în detaliu, prin
intermediul mai multor fotografii (din diferite
unghiuri) şi însoţită de o fişă tehnică, care
cuprinde următoarele elemente:
a.
b.
numele şi tipul ortezei-statică sau dinamică,
temporară sau definitivă
indicaţiile sale terapeutice, obiectivele montării
sale la un anumit segment

40. c.
d.
e.
descrierea materialului din care este
confecţionată, durata în care se poate realiza,
dificultatea de execuţie
alte menţiuni sau remarci cu privire la orteza
respectivă
date despre pacientul la care urmează a fi aplicată
Corect: a, b, c, d
7.
Aspectele motivaţionale care permit încadrarea
ortezelor în orteze statice sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
menţinerea tonusului şi forţei musculare
corectarea deformărilor din afecţiunile
neurologice prin deficitul muscular
prevenirea şi corectarea contracturilor musculare
stretching-ul pasiv
stabilizarea articulară analitică şi globală, mai
precis în lanţ cinematic
Corect: c, d, e
8.
Aspectele motivaţionale care permit încadrarea
ortezelor în orteze dinamice sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
imobilizarea, limitare activităţii articulare
prevenirea deformărilor secundare dezechilibrelor
musculare
stimulare senzorială, în principal proprioceptivă
menţinerea schemelor de mişcare
posturarea corectă şi păstrarea aliniamentului
articular
11. Selectarea protezei optime pentru pacientul cu
amputaţie de membru se realizează în baza unor
criterii, cu excepţia:
a.
b.
c.
d.
e.
nivelul amputaţiei membrului respectiv
starea aparatelor cardiovascular şi respirator ale
pacientului, precum şi statusul cognitiv cu
motivaţia personală
activităţile-vocaţionale şi nevocaţionale-pe care
pacientul le anticipează
existenţa sau nu a antecedentelor heredocolaterale de amputaţie
resursele financiare şi tehnice de care dispune
persoana în cauză
Corect: d
12. La nivelul membrului superior, ortezele sunt
indicate pentru refacerea funcţionalităţii
normale, prin:
a.
b.
c.
d.
e.
asistarea sau suportul musculaturii deficitare (cu
forţă scăzută); substituirea musculaturii paralizate
protejarea zonelor algice şi / sau deformate de
solicitări importante
corectarea / minimalizarea deformărilor sau
tulburărilor de aliniament existente, cu asigurarea
unui aliniament corect al axelor biomecanice
prevenirea mobilităţii pe direcţii corecte,
controlate, asigurând conservarea energiei şi
prevenirea mişcărilor anormale
imposibilitatea montării altor dispozitive asistate,
supravegheate
Corect: b, c, d
9.
Principalele condiţii patologice care presupun în
cadrul asistenţei medicale complexe şi ortezarea
sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
leziunile de neuron motor central sau periferic
suferinţe ortopedico-traumatice diverse
afecţiuni reumatismale
complicaţiile după arsuri
afectări tegumentare grave, cu edem fluctuant
Corect: a, b, c, d
10. Principalele condiţii patologice care presupun în
cadrul asistenţei medicale complexe şi
protezarea sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Amputaţiile membrelor inferioare
Traumatismele
Tumorile benigne
Malformaţiile dobândite
Osteosarcoamele
Corect: a, b, e
Corect: a, b, c
13. Principalele criterii în funcţie de care se clasifică
ortezele sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Clasic (gruparea în două mari categorii-statice şi
dinamice)
Anatomic (în funcţie de segmentul ce urmează a
fi ortezat)
Clinico-funcţional
Materialul din care sunt confecţionate
Denumirea firmei producătoare
Corect: a, b, c
14. Radiculopatiile cervicale inferioare, paralizia de
plex brahial, paralizia de nerv circumflex,
hemiplegia, tetraplegia, miopatiile, atrofia
spinală pseudomiopatică beneficiază în
programul de recuperare de ortezare şi fac parte
din categoria afecţiunilor:
a.
b.
c.
d.
Reumatismale degenerative
Reumatismale inflamatorii
Ortopedico-traumatice
Neurologice

41. e.
Cardio-vasculare
Corect: d
15. Cele mai importante afecţiuni reumatismale cu
localizare la nivelul centurii scapulare care
beneficiază de ortezare a umărului sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Capsulita adezivă sau umărul „îngheţat”
Suferinţa articulaţiei acromioclaviculare
Boli inflamator-imune
Reumatismul abarticular
Sindrom postcombustional
Corect: c, d
18. Orteză complexă pentru membrul superior în
care este inclusă şi orteza dinamică pentru umăr
are rol multiplu pentru:
a.
b.
c.
d.
e.
16. Rolul ortezei statice de tipul stabilizatorului
pentru abducţia umărului este complex,
incluzând:
a.
b.
c.
d.
e.
mobilizarea braţului şi umărului, practic a
întregului membru superior
prevenirea contracturii muşchilor adductori ai
umărului
reducere a dezechilibrelor biomecanice la nivelul
centurii scapulare, a consecinţelor acestora
(subluxaţia umărului, retracţiile musculare)
prevenirea stretchingului muşchilor rotatori
interni simultan cu asuplizarea muşchiului deltoid
şi a “coafei rotatorilor”
asistarea şi stimularea muşchilor membrului
superior în raport cu derularea recuperării, când
există o paralizie de plex brahial
Corect: b, c, e
Corect: a, b, e
19. Unul dintre aspectele de mai jos nu
caracterizează orteza dinamică pentru balansul /
mobilizarea antebraţului (BFO = balanced
forearm orthoses):
a.
b.
c.
d.
17. Care din următoarele aspecte caracterizează
eşarfa de umăr:
a.
b.
c.
d.
e.
este inclusă în categoria ortezelor dinamice
permite mobilizării algice după variate injurii
musculare sau capsulare, la pacienţii cu umăr
dureros sau în luxaţiile de umăr
prevenirea suprastretching-ului (overstretchingului) musculaturii sau ligamentelor în programul
kinetic derulat la pacienţii cu paralizie de plex
brahial
ameliorarea durerii la nivelul umărului în
sindromul algoneurodistrofic uni- (umăr) sau
bipolar (umăr - mână) din diferite afecţiuni
(neurologice sau posttraumatice), asigurând şi
menţinerea antideclivă a extremităţii distale
(mână, antebraţ), mai ales când acesta prezintă
modificări trofice
protejarea braţului, cu evitarea unor poziţii
inadecvate dar cu asigurarea poziţionării mâinii în
câmpul vizual al pacientului
Corect: c, d, e
asistarea mişcărilor la nivelul centurii scapulare şi
braţului astfel încât funcţionalitatea mâinii şi
pumnului să fie cât mai aproape de cea fiziologică
prevenirea contracturii musculaturii membrului
superior
conservarea funcţiilor neafectate ale membrului
superior, avându-se în vedere că funcţia principală
este prehensiunea alături de mişcarea de pronosupinaţie a extremităţii distale
reducerea aspectelor dinamice ale funcţionalităţii
membrului superior,
înlăturarea riscului traumatismelor secundare
mişcărilor anormale, a tracţiunii pe rădăcinile
nervoase
e.
indicată la pacientul cu suferinţă neurologică, fără
o bună stabilitate şi un control motor schiţat al
trunchiului
deosebit de utilă când există posibilitatea
suspendării eşarfei, prin intermediul a două benzi
sau curele, deasupra capului pacientului
poate fi montată la scaunul cu rotile, cu care se
mobilizează pacientul neurologic (tetraplegic,
distrofie neuromusculară severă)
articulat cu orteza, se aplică un dispozitiv sub
formă de jgheab pe mânerul scaunului, ceea ce
permite ca printr-un efort muscular minim la
nivelul centurii scapulohumerale şi trunchiului,
pacientul poate să-şi mobilizeze, în plan orizontal,
braţul, să-şi flecteze cotul şi să ajungă cu mâna la
gură
tip aparte de orteză dinamică pentru membru
superior
Corect: a
20. Ortezarea umărului la pacientul hemiplegic
permite:
a.
b.
c.
în perioada flască a hemiplegiei, ortezarea de
repaus asigură poziţionarea corectă a umărului, cu
braţul în abducţie de 450 şi uşor anteflectat
în etapele de recuperare, ortezarea dinamică
asigură derularea kinetoterapiei corespunzătoare
(tehnicile de facilitare neuroproprioceptive,
exerciţii de redresare şi echilibru, de antrenare a
simetriei corporale etc.)
derularea stretching-ului rapid pentru corectarea
spasticităţii

42. d.
e.
derularea stretching-ului lent necesar asuplizării
structurilor ţesutului moale din regiunea mâinii
promovarea contracturilor generate de
dezechilibrele tonusului muscular şi la nivelul
centurii scapulohumerale
24. La un pacient cu tendinopatie a coafei
rotatorilor, ruptura sub 1 cm, programul de
recuperare în care este inclusă şi ortezarea
cuprinde:
a.
Corect: a, b
21. Orteza helicoidală a membrului superior este:
a.
b.
c.
d.
e.
o orteză funcţională statică
indicată când paralizia de plex brahial este
definitivă, severă şi nu există posibilitatea altor
atitudini terapeutice (ortopedico-chirurgicale)
indică la pacienţii cu paralizie de plex brahial cu
sau fără conservarea unei mâini funcţionale
orteza care-i permite pacientului să-şi utilizeze
optim restantul funcţional muscular
orteză care necesită o purtare permanentă,
independent de programul de recuperare sau de
intervenţiile chirurgicale ulterioare
b.
c.
d.
e.
Corect: b, c, d
22. Ortezarea umărului instabil, la pacienţii cu
luxaţie sau subluxaţie a umărului, presupune:
a.
b.
c.
d.
e.
respectarea poziţiei funcţionale, timp de 7-10 zile
obţinerea stării antalgice
prevenirea redorii articulare, care predispune la
dezvoltarea sindromului dureros cronic
iniţierea programului de recuperare pentru
refacerea mobilităţii articulare (prin intermediul
exerciţiilor globale de mobilizare pe abducţieflexie-rotaţie externă) şi a controlului motor al
umărului
toate aspecte cuprinse la punctele a, b, c, d
Corect: b, c, d
25. Un umăr endoprotezat, trebuie să posede,
imediat postoperator:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: e
23. Ortezarea umărului la pacientul cu poliartrită
reumatoidă presupune:
a.
b.
c.
d.
e.
orteza des utilizată este cea care asigură rotaţia
externă şi abducţia umărului, fiind necesară mai
ales la pacienţii cu ambii umeri afectaţi sau / şi cu
tendinţa la redoare marcată
orteza des utilizată este cea care asigură rotaţia
internă şi adducţia umărului, fiind necesară mai
ales la pacienţii cu ambii umeri afectaţi sau / şi cu
tendinţa la redoare marcată
menţinerea braţului în poziţie funcţională, cu
evitarea poziţiei “protectoare” din perioadele
dintre şedinţele kinetice
asigurarea igienei corespunzătoare a regiunii
axilare, evitându-se astfel posibilele infecţii, cu
impact negativ asupra evoluţiei bolii
asistarea unora dintre exerciţiile kinetice
Corect: a, c, d, e
imobilizare în eşarfă, în poziţie antalgică, 2-3
săptămâni (primele din cele 6 săptămâni ale fazei
de protecţie din cadrul recuperării)
imobilizare în eşarfă, în poziţie funcţională,
confortabilă, 1-2 săptămâni (primele din cele 6
săptămâni ale fazei de protecţie din cadrul
recuperării)
ortezarea este suprimată în timpul exerciţiilor
kinetice (ex. de tip Codman, ex. active asistate cu
ajutorul unui baston în L, scripetoterapie, ex.
izometrice pentru m. abductori şi rotatori ai
umărului, m. flexori ai umărului şi cotului)
ortezarea este suprimată în timpul crioterapiei,
electroterapiei
ortezarea se menţine în timpul crioterapiei,
electroterapiei
o mişcare de abducţie de 90ºşi o rotaţie externă de
cel puţin 20º
o mişcare de abducţie de 60ºşi o rotaţie externă de
cel puţin 10º
o mişcare de abducţie de 30ºşi o rotaţie externă de
cel puţin 20º
o mişcare de abducţie de 60ºşi o rotaţie externă de
cel puţin 20º
o mişcare de abducţie de 90ºşi o rotaţie externă de
cel puţin 60º
Corect: a
26. Principalele indicaţii pentru endoprotezarea
parţială a umărului sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
incongruenţă glenohumerală cronică dureroară la
pacientul cu poliartrită reumatoidă
fracturi complexe cervicocefalice recente
leziuni capitale vechi postfractură
leziuni capitale vechi la pacientul cu boală
reumatismală inflamator-imună
osteonecroza avasculară a capului humeral
Corect: b, c, d, e
27. Criteriile care sunt luate în considerare pentru
artroplastia de umăr sunt:
a.
b.
distrucţia suprafeţelor osoase articulare de către
procesul patologic inflamator-imun
durere permanentă la nivelul umărului cu impact
funcţional semnificativ (perturbarea ADL-urilor),

43. c.
d.
e.
b.
necontrolate prin măsuri terapeutice
conservatoare
algoneurodistrofia unipolară a umărului
afectarea bilaterală a umerilor, pacientul aflânduse în stadiu avansat al bolii, cu disfuncţie şi
handicap multiplu, de cele mai multe ori fără o
acuză algică semnificativă
distrucţia suprafeţelor osoase articulare de către
procesul patologic inflamator-imun
c.
d.
e.
durata unei şedinţe kinetice este variabilă, de 510-15-20 minute
frecvenţa şedinţelor kinetice în cursul unei zile
este de 5 ori, chiar de mai multe ori dacă starea
pacientului o permite
exerciţiile de tip stretching pasiv şi decoaptare
(tracţiune-glisare) sunt indicate folosesc în
programul kinetic
programul kinetic se derulează doar în condiţii de
spitalizare
Corect: b, c, d, e
Corect: a, b, c
28. Sunt descrise următoarele contraindicaţii pentru
endoprotezarea umărului:
a.
b.
c.
d.
e.
procesul infecţios localizat la nivelul structurilor
articulare şi periarticulare ale umărului
paralizia completă a muşchiului deltoid şi / sau a
coafei rotatorilor
radiculopatiile cervicale, cu manifestări complexe
(mai ales deficit de forţă musculară pentru
muşchiul deltoid şi muşchii spinali, cu expresie
electromiografică)
prezenţa complianţei pacientului
asocierea suferinţei reumatismale degenerative la
nivelul genucnhilor
Corect: a, b, c
29. O endoproteză totală de umăr, corect montată,
prezintă o funcţionalitate foarte mult
asemănătoare cu a umărului sănătos,
comportamentul cinematic constând din trei
timpi esenţiali:
a.
b.
c.
d.
e.
primul timp-rularea-glisarea, cu deschiderea
spaţiului scapulo-humeral (permite o anteflexie de
40º-50º
primul timp-rularea-glisarea, cu închiderea
spaţiului scapulo-humeral (permite o anteflexie de
40º-50º
al doilea timp-bascularea scapulei (anteflexia se
continuă până la 90º-100º
al doilea timp-bascularea scapulei (anteflexia se
continuă până la 60º-80º
al treilea timp-deschiderea spaţiului scapulohumeral (completarea flexiei până la 140º-160º
31. Luxaţiile cotului, fracturile diafizei humerale,
ruptura ligamentului colateral ulnar, injuriile
cotului la sportivi beneficiază de ortezare şi
reprezintă suferinţe de tip:
a.
b.
c.
d.
e.
neurologic
reumastimale inflamatorii
reumatismale degenerative
postcombustionale
ortopedico-traumatice
Corect: e
32.
Ortezele statice pentru cot şi umăr sunt indicate
pentru imobilizarea articulară şi corecta
poziţionare a membrului superior (refacerea
aliniamentului dacă este necesar), cu scopul
multiplu:
a.
b.
c.
d.
e.
de a promova durerea
de a menţine deformaţiile structurilor
periarticulare şi articulare
de a controla mobilitatea activă (să o
îmbunătăţească atât pe flexie, cât şi pe extensie,
când este necesar, sau din contră să limiteze
tendinţa la hipermobilitate, prin asigurarea
stabilităţii articulare corespunzătoare)
de a suplini deficitul musculo-ligamentar, cu
protejarea de injuriile variate (cu precădere de
stresul articular) şi gradarea forţei exercitate pe
braţ şi antebraţ
de a furniza condiţiile optime pentru refacerea
tegumentului
Corect: c, d, e
Corect: a, c, e
30. Principiile reeducării kinetice postoperatorii în
cazul unui pacient cu umăr endoprotezat sunt
următoarele:
a.
programul kinetic este parte componentă a
programului de reabilitare complex, etapizat, fiind
fundamentat pe gesturi blânde, simple şi
respectând principiul indolorităţii
33. Atitudinile kinetice din cadrul fazei a II a
programului de recuperare la un pacient cu
luxaţie de cot sunt:
a.
b.
imobilizarea într-o orteză / atelă din material
termoformabil, adaptată amplitudinii mişcării de
extensie (care creşte progresiv); orteza / atela nu
sunt folosite în cursul programului kinetic
orteza este menţinută 2 săptămâni în luxaţiile
stabile, apoi doar nocturn încă o săptămână

44. c.
d.
e.
mobilizarea activă ajutată şi activă a cotului în
limitele amplitudinilor de mişcare nedureroasedupă 2 –3 şedinţe sunt permise auto-mobilizările
în condiţii de ortezare
exerciţii de tip stretching pentru toate grupele
musculare ale cotului, cu prudenţă
exerciţii active rezistive
Corect: a, b, c, d
34. Artroliza într-o redoare de cot se aplică avânduse în vedere următoarele obiective:
a.
b.
c.
d.
e.
obţinerea dolorităţii
obţinerea unei amplitudini funcţionale maxime
(pentru flexie o amplitudine cuprinsă între 3001200, sector care reprezintă funcţionalitatea utilă)
refacera mişcărilor de flexie şi pronaţie, esenţiale
în funcţionalitatea membrului superior.
obţinerea unei amplitudini de mişcare la nivelul
cotului cât mai aproape de cea fiziologică, în
limita sectorului de funcţionalitate, în 3-6 luni
postoperator
obţinerea unei amplitudini de mişcare la nivelul
cotului cât mai aproape de cea fiziologică, în
limita sectorului de funcţionalitate, în 6-9 luni
postoperator
e.
Corect: b, c, d, e
37. Oricare dintre membrii echipei recuperatorii
trebuie să ţină seama de următoarele aspecte în
derularea programului de reabilitare la pacientul
cu endoproteză de cot:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: b, c, d
35. Principalele indicaţii pentru endoprotezarea
cotului (în concordanţă cu procedurile de
reconstrucţie ale celorlalte articulaţii ale
membrelor) sunt următoarele:
a.
b.
c.
d.
e.
poliartrita reumatoidă stadiul I şi II sau cu
sinovectomie (pentru un proces sinovial agresiv,
distructiv) şi rezecţie a capului radial fără efecte
favorabile
anchiloza cotului în poziţii nefuncţionale la
pacienţii cu poliartrită reumatoidă sau la tinerii cu
artrită cronică juvenilă
artrodeza în poziţie nefuncţională, cu impact
negativ funcţional semnificativ
traumatismele la nivelul cotului cu pierderea
stabilităţii osoase a articulaţiei şi / sau limitarea
algică semnificativă a amplitudinii de mişcare
artroza cotului
a.
b.
c.
d.
indoloritatea
afectarea (de tip neuropraxie) a nervului ulnar
redoarea sau instabilitatea de cot
cicatrizarea tardivă şi necorespunzătoare a plăgii
postoperatorii
repausul imediat al cotului endoprotezat trebuie să
fie unul decliv, pentru reducerea cât mai lentă a
edemului postoperator
mişcarea activă a cotului este practic permisă
imediat ce edemul şi durerea postoperatorie încep
să se remită
regula de bază este progresivitatea şi blândeţea,
fiind proscrise mobilizarea intempestivă şi flexia
peste 90° în primele 21 zile, pentru a permite
vindecarea tricipitală
în perioadele de repaus dintre terapia fizicală,
cotul va fi suspendat în poziţii alternative de
flexie 90° şi extensie maximală, timp de 4
săptămâni; după această perioadă, pacientul poate
începe activitatea fizică uzuală, zilnică,
adaptându-se progresiv la ea în funcţie de
toleranţa cotului operat
se indică cât mai multe mişcări pasive, cu
tracţiuni în axul membrului superior
Corect: b, c, d
38. Dintre principii generale care trebuie respectate
în ortezarea mâinii face excepţie:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: b, c, d
36. Complicaţiile postoperatorii ale endoprotezării
cotului sunt:
decimentarea, ruptura endoprotezei sau
disocierea părţilor componente
orteza trebuie să corespundă cât mai fix
conturului mâinii şi antebraţului
lungimea ortezei să fie suficient de lungă (există
şi excepţii), prelungindu-se de cele mai multe ori
până în 1/3 proximală a antebraţului
lăţimea ortezei la nivelul antebraţului trebuie să
fie suficientă pentru asigurarea stabilităţii sale
orteza să asigură o extensie de minim 15º– 30ºla
nivelul gâtului mâinii, cu particularizare în funcţie
de scopul ortezei
arcurile anatomice ale mâinii nu sunt absolut
respectate de forma ortezei iar degetele sunt
plasate rareori în poziţie funcţională
Corect: e
39. Terapeutul care execută orteza pentru complexul
mâinii trebuie:
a.
să cunoască noţiunile fundamentale de anatomie
şi biomecanică ale mâinii (! semnificaţia gestuală
a unghiurilor funcţionale) precum şi noţiunile
semiologice minime corelate cu suferinţa
respectivă

45. b.
c.
d.
e.
să cunoască mecanismele de deformare şi de
corectare pentru aspectele patologice care sunt
posibile la nivelul complexului mâinii
să dovedească discernământ în alegerea
programului kinetic şi să posede noţiuni de terapie
ocupaţională
să nu explice pacientului rolul aplicării etapizate a
educaţiei gestuale cu ajutorul ortezelor în cadrul
programului kinetic general
să adapteze / schime tiparul ortezei în funcţie de
dinamica suferinţei
Corect: a, b, c, e
42. Orteza în paralizia / pareza de nerv median
prezintă următoarele aspecte definitorii, cu
excepţia:
a.
b.
c.
d.
e.
40. Orteza în paralizia / pareza de nerv radial
prezintă următoarele aspecte definitorii:
a.
b.
c.
d.
e.
combate tendinţa la retracţie a tendoanelor
muşchilor flexori
combate tendinţa la retracţie a tendoanelor
muşchilor extensori
asigurară utilizarea convenabilă a mâinii, prin
susţinerea activităţii aparatului extensor al mâinii
este indicată o orteză cu suport dorsal pentru gâtul
mâinii şi accesorii care să controleze extensia la
nivelul articulaţiilor metacarpofalangiene
dacă muşchii extensori ai pumnului sunt indemni
sau refăcuţi, este necesară o orteză statică pentru
extensia în articulaţiile metacarpofalangiene,
plasată tot pe faţa dorsală a mâinii
Corect: a, c, d
41. Orteza în paralizia / pareza de nerv cubital
prezintă următoarele aspecte definitorii:
a.
b.
c.
d.
e.
are rol de substituţie pentru muşchii lombricali
corectează hiperextensia în articulaţia
metacarpofalangiană la nivelul ultimelor două
degete (stoparea extensiei tuturor articulaţiilor
metacarpofalangiene în pareza musculaturii
intrinseci a mâinii)
este indicată orteza de tip bară lombricală, pentru
degetele IV, V, prin intermediul căreia se
blochează dorsal articulaţiile
metacarpofalangiene, fixată cu o bandă adezivă la
nivel palmar
deficitul de adducţie al policelui este uşor
controlabil
corectează hiperflexia în articulaţia
metacarpofalangiană la nivelul ultimelor două
degete (stoparea extensiei tuturor articulaţiilor
metacarpofalangiene în pareza musculaturii
intrinseci a mâinii)
Corect: a, b, c
asistă flexia dorsală a pumnului şi opoziţia
policelui
asistă extensia degetelor
sunt folosite orteze statice (sub formă de bară în
C) şi orteze dinamice pentru police
când deficitul motor este minim, pacientul preferă
să folosească orteză doar în mişcările de fineţe,
mai ales atunci când pensele laterale policidigitale sunt posibile
pentru deformările degetelor II şi III sunt indicate
ortezele statice de tipul benzilor adezive sau
suporţilor externi
Corect: b
43. În leziunile de nervi periferici ale membrului
superior, cu expresie clinico-funcţională la
nivelul compexului mâinii, ortezarea se aplică
pentru:
a.
b.
c.
d.
e.
prevenirea deformărilor determinate de
asinergismul muscular
refacerea amplitudinii maxime de mişcare pasivă
pentru sectorul afectat şi restabilirea / menţinerea
amplitudinii maxime de mişcare activă, a forţelor
musculare optime în teritoriile neafectate
poziţionarea complexului mâinii astfel încât să
poată fi utilizată optim
substituirea parametrilor musculari din teritoriile
nervoase interesate
inhibarea parametrilor musculari din teritoriile
nervoase interesate
Corect: a, b, c, d
44. La pacientul cu mână reumatoidă, ortezele de
repaus asigură:
a.
b.
c.
d.
e.
limitarea durerii în contextul combaterii
procesului inflamator prin repaus articular
prevenirea / corectarea deviaţiilor articulare, a
dezvoltării poziţiilor vicioase, a deformaţiilor la
nivelul pumnului, degetelor
menţinerea în poziţie neutră de lucru a mâinii
menţinerea durerii
prevenirea poziţiei neutre de lucru a mâinii
Corect: a, b, c
45. Stabilizatorii digitali, stabilizatorii policelui,
stabilizatori pentru deget-mână-pumn / gâtul
mâinii, orteze pentru reducerea hipertoniei,
orteze de tip mânuşă fac parte din categoria de
orteze:
a.
statice, de repaus sau de protecţie

46. b.
c.
d.
e.
dinamice
funcţionale
de substituţie
susţinători instrumentali
Corect: a
46. Gâtul mâinii în uşoară flexie, asociată deseori cu
înclinarea ulnară moderată şi semipronaţie,
policele în extensie-adducţie moderată, degetele
II → V în poziţie indiferentă (uşoară flexie în
articulaţiile metacarpofalangiene şi
interfalangiene), muşchii regiunii tenare sunt în
repaus când poziţia policelui este de
40ºantepulsie şi 20º abducţie definesc:
a.
b.
c.
d.
e.
poziţia funcţională a complexului mâinii
poziţia funcţională a antebraţului distal
poziţia antalgică a complexului mâinii
poziţia antalgică a antebraţului
poziţia de repaus nocturnă
Corect: c
47. Orteza Bichat, uşor acceptată de pacient şi
deseori folosită în reabilitare la pacienţii cu
leziuni ale nervului radial, asigură următoarea
poziţionare a complexului mâinii:
a.
b.
c.
d.
e.
pumnul în flexie 30º cu uşoară înclinaţie cubitală
pentru facilitarea opoziţiei policelui
pumnul în extensie 30º cu uşoară înclinaţie
cubitală pentru facilitarea opoziţiei policelui
articulaţiile metacarpofalangiene în flexie
30º(există un susţinător la nivelul primei flange,
în structura ortezei)
articulaţiile interfalangiene libere, asigurând
mişcarea de extensie a degetelor prin contracţia
muşchilor interosoşi şi lombricali
policele liber, cu o „contrarezistenţă” la nivelul
articulaţiei metacarpofalangiene, cu ajutorul
căreia este evitată tendinţa la subluxaţie a acestei
articulaţii
e.
Corect: b, c, d
49. Ortezele pentru membrul inferior sunt indicate
pentru:
a.
b.
c.
d.
e.
a.
b.
c.
d.
statusul noninfecţios articular sau cu altă
localizare
afecţiuni neurologice diverse, cu impact clinicofuncţional la nivelul complexului mâinii
absenţa structurilor osoase (insuficienţa
capitalului osos) şi a stabilităţii ligamentare
corespunzătoare pentru consolidarea endoprotezei
pacientul tânăr / copil la care sunt prezente
cartilajele de creştere (endoprotezare este posibilă
numai după închiderea cartilajelor de creştere)
asistarea mersului şi controlul mişcării
reducerea durerii şi a încărcării articulare prin
greutatea corpului
maximizarea efectelor deformărilor articulare
existente
minimalizarea efectelor deformărilor articulare
existente
creşterea încărcării articulare prin greutatea
corpului
Corect: a, b, d
50. Ortezele pentru membrul inferior trebuie să fie
centrate astfel:
a.
b.
c.
d.
e.
orteza de gleznă centrată la nivelul maleolei
mediale
orteza de genunchi la nivelul proeminenţei condil
femural medial
orteza de şold astfel încât să permită pacientului o
flexie de 90º la nivelul şoldului
orteza de genunchi la nivelul proeminenţei condil
femural lateral
orteza de gleznă centrată la nivelul maleolei
laterale
Corect: a, b, c
51. Rolul ortezelor de picior este în funcţie de tipul
de orteză. Astfel:
a.
b.
c.
Corect: b, c, d, e
48. Contraindicaţiile pentru endoprotezare la nivelul
complexului mâinii includ următoarele aspecte:
pacientul cooperant
d.
e.
Orteza statică menţine segmentul de corp
disfuncţional într-o anumită poziţie
Orteza dinamică inhibă mişcarea segmentului de
corp, asigurând o funcţionalitate optimă
Orteza biomecanică sau funcţională are rol
multiplu (controlul mişcărilor excesive, plasarea
piciorului în neutralitate subtalară în faza de
sprijin a mersului, absorbţia şocului la atacul cu
talonul)
Ortezele acomodative asigură amortizarea
şocurilor, distribuirea uniformă a presiunilor
Ortezele acomodative asigură solicitarea
reliefurilor osoase şi accentuarea frecării
suprafeţelor plantare
Corect: a, c, d
52. Endoproteza cefalică la nivelul şoldului este
indicată la pacientul cu:
a.
b.
fractură de acetabul
fractură de col femural

47. c.
d.
e.
osteonecroză aseptică de cap femural
pseudartroza postfractură de cap femural
fractura intertrohanteriană
Corect: b, c, d
53. Proteza totală de şold este indicată în marile
degradări anatomo-funcţionale ale şoldului,
dintre care mai importante sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Coxartroze secundare sau primitive decompensate
Sechele posttraumatice şi artrodeza de necesitate
la vârste tinere
Reumatismul cronic inflamator
Procesul infecţios local
Periartrita coxofemurală
Corect: a, b, c
54. Avantajul endoprotezării şoldului cu proteză
totală cimentată se exprimă prin:
a.
b.
c.
d.
e.
Fixarea biologică prin contactul intim biologic la
interfaţa implant-os
Fixare definitivă de la început
Posibilitatea de a relua mersul cu încărcare, la
câteva zile postoperator
Reluarea tardivă a mersului cu încărcare
Refacerea părţilor moi ale şoldului
Corect: b, c, e
55. Aşezarea şi ridicarea de pe scaun la pacientul cu
endoproteză de şold comportă următoarele
aspecte definitorii:
a.
b.
c.
d.
e.
scaunul folosit de pacient se recomandă a fi cu
înălţime cât mai mică, astfel încât flexia la nivelul
genunchiului şi şoldului să fie peste 90º
la aşezare, pacientul se îndepărtează cât poate de
mult cu călcâiele de scaun, se lasă cât mai repede
cu greutatea mai mult pe membrul inferior afectat
pe scaun
la ridicarea de pe scaun, apropie călcâiele, cu
membrul inferior operat cât mai aproape de scaun,
deplasează şezutul la marginea scaunului şi se
ridică cu sprijin cât mai mult în membrul inferior
neprotezat
la aşezare, pacientul se apropie cât poate de mult
cu călcâiele de scaun, se lasă pe scaun cât mai
uşor cu greutatea mai mult pe membrul inferior
sănătos
la ridicarea de pe scaun, apropie călcâiele, cu
membrul inferior sănătos cât mai aproape de
scaun, deplasează şezutul la marginea scaunului şi
se ridică cu sprijin cât mai mult în membrul
inferior neprotezat
Corect: d, e
56. În cadrul programului kinetic performat la un
pacient cu endoproteză de şold se derulează
exerciţii pentru grupele musculare:
a.
b.
c.
d.
e.
fesiere
cvadricipitale
paravertebrali
ale membrelor superioare
sternocleidomastoidieni
Corect: a, b, c, d
57. Obiectivele programului de recuperare aplicat la
un pacient cu artroplastie totală şold sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
creşterea forţei musculare
menţinerea atitudinilor preoperatorii ale
membrului inferior
menţinerea mobilităţii articulare şi evitarea
instalării atitudinilor vicioase
recuperarea completă a genunchiului
evitarea sau tratarea sechelelor tromboflebitei
postoperatorii şi prevenirea edemului
Corect: a, c, d, e
58. Postoperator, la pacientul cu artroplastie totală
cimentată de şold sunt indicate mobilizările
asistate la nivelul şoldului operat din ziua a 5-a,
pentru:
a.
b.
c.
d.
e.
flexie şi adducţie
flexie şi abducţie
extensie şi rotaţie
rotaţie
extensie şi adducţie
Corect: b
59. Pacientul cu artroplastie totală necimentată la
nivelul şoldului nu are voie să:
a.
b.
c.
d.
e.
încarce membrul inferior operat şi nu are voie să
şofeze înainte de 6-8 săptămâni
solicite mult grupele musculare abductoare ale
şoldului
solicite prin exces de forţă sau amplitudine de
mişcare endoproteza
meargă cu sprijin în cadru, apoi în baston
facă kinetoterapie în programul de recuperare
Corect: a, b, c
60. Care dintre următoarele aspecte nu reprezintă
indicaţie pentru artroplastia parţială de
genunchi:
a.
b.
c.
distrugere articulară moderată
dureri persistente
aparat ligamentar distrus

48. d.
e.
deviaţii axiale peste 20º
pacient cu vârsta peste 60 ani
e.
Corect: c, d
61. În programul de recuperare postoperator într-o
artroplastie parţială de genunchi contracţia
izometrică a muşchiului cvadriceps se iniţiază:
a.
b.
c.
d.
e.
Din a treia zi postoperator
Din a patra zi postoperator
Chiar din ziua operaţiei
La 3-4 săptămâni postoperator
Este contraindicată
persoane sub 50 ani, cu modificări de aliniament
la nivelul genunchiului
Corect: a, b, c
64. Pentru care dintre grupele musculare sunt
indicate exerciţiile de tip izometric în programul
kinetic preoperator la pacientul cu endoproteză
de genunchi:
a.
b.
c.
d.
e.
fesier mare
cvadriceps
triceps sural
ischiogambieri
tibial anterior
Corect: c
62. Reluarea mersului la pacientul cu artroplastie
genunchi cu endoproteză parţială nu se face în
modul următor:
a.
b.
c.
d.
e.
5-6 şedinţe de mobilizare activă a genunchiului,
aflat în gips bivalv în extensie, din ziua 3-a sau 4a; mersul în cârje fără sprijin la 2 săptămâni;
încărcare egală cu membrele inferioare la 3-4
săptămâni, cu sprijin în cârjă sau baston; mersul
normal cu sprijin total în membrul inferior operat,
cu indicaţia folosirii bastonului totuşi, la 3 luni
postoperator
mersul în cârje cu sprijin la 2 săptămâni; încărcare
inegală cu membrele inferioare la 4 săptămâni, cu
sprijin în cârjă sau baston; mersul normal cu
sprijin total în membrul inferior operat la 4 luni
postoperator
mersul în cârje cu sprijin la 4 săptămâni; încărcare
inegală cu membrele inferioare la 5 săptămâni, cu
sprijin în cârjă sau baston; mersul normal cu
sprijin total în membrul inferior operat la 3 luni
postoperator
mersul în cârje cu sprijin la 3 săptămâni; încărcare
egală cu membrele inferioare la 5 săptămâni, cu
sprijin în cârjă sau baston; mersul normal cu
sprijin total în membrul inferior operat la 4 luni
postoperator
încărcare egală cu membrele inferioare la 4
săptămâni, cu sprijin în cârjă sau baston; mersul
normal cu sprijin total în membrul inferior operat
la 4 luni postoperator
Corect: b, c
65. Din săptămâna a 6 –a postoperator la pacientul
cu artroplastie de genunchi sunt permise:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: c, d, e
66. Metodele şi mijloacele programului de
recuperare la pacientul cu artroplastie de gleznă
sunt astfel alese încât asigură:
a.
b.
c.
d.
e.
a.
b.
c.
d.
gonartroza decompensată care interesează toate
structurile genunchiului
deviaţiile axiale importante, peste 20º
flexumul ireductibil
instabilitatea marcată, intens dureroasă
combaterea durerii, tulburărilor trofice,
complicaţiilor posibile
refacerea funcţionalităţii gleznei şi consolidarea
regiunii piciorului
o schemă de mers cât mai normală, cu evitarea
şchiopătatului
menţinerea statusului clinico-funcţional iniţial
o schemă de mers antalgică
Corect: a, b, c
67. Încălţămintea indicată la pacientul cu hallux
valgus se caracterizează prin:
a.
b.
Corect: b, c, d, e
63. Indicaţiile mai importante pentru artroplastia
totală de genunchi sunt:
alergarea
ridicare şi purtare de greutăţi mari
şofatul
exerciţii în lanţ cinematic închis pentru
coordonare şi control motor al membrului inferior
pedalare la cicloergometru
c.
d.
e.
căpută moale, largă şi rotunjită cu decupaj
pelotă laterală în dreptul articulaţiei
metatarsofalangiene a halucelui
toc înalt
pelotă metatarsiană sau sesamoidă
susţinător al arcului longitudinal lateral
Corect: a, b, d

49. 68. Tehnica prescrierii înălţătorului plantar la un
pacient cu picior echin presupune:
a.
b.
c.
d.
e.
Un înălţător calcanean de 1,8-2,5 cm înălţime
dacă dorsiflexia este de 0º
Un înălţător calcanean mai mic de 1,8 cm înălţime
dacă dorsiflexia este mai mare de 0º
Înălţătorul calcanean cu înălţime mai mică de 1
cm se va purta în interiorul pantofului
La nivelul piciorului opus este indicat un înălţător
asemănător pentru a evita diferenţa de lungime a
membrelor inferioare
Înălţătorul calcanean va fi indicat doar la nivelul
piciorului echin
Corect: a, b, c, d
69. Ortezele pentru gleznă-picior se grupează în
două mari categorii, în funcţie de articulaţia care
solidarizează între ele cele două componente
(gambieră şi podală):
a.
b.
c.
d.
e.
Orteze fixe, rigide, din material plastice
Ortezele hibride, dinamice, din metal
Orteze funcţionale
Orteze mobile
Orteze de repaus
Corect: a, b
70. Principalele indicaţii ale ortezelor genunchigleznă-picior sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Deformări primare ale genunchiului cu modificări
secundare ale complexului gleznă-picior
Genu recurvatum, peste 25º
Instabilitate anterioară a genunchiului
Contracturi severe în flexie ale genunchiului
Hipotrofie muşchi cvadriceps
72. La piciorul spastic se indică ortezele de reducere
a tonusului care se caracterizează prin:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: b, c, d
73. Dispozitivele externe folosite pentru a susţine
sau corecta postura şi aliniamentul coloanei
vertebrale definesc:
a.
b.
c.
d.
e.
a.
b.
c.
d.
e.
Orteza mobilă, fixată în poziţie neutră sau câteva
grade de flexie plantară
Orteza mobilă cu stop pe flexie plantară şi
asistarea dorsiflexiei pe un anumit sector
Orteză dinamică
Orteză cu arc de mişcare limitat
Orteză adaptată
Corect: a, b
Ortezele de genunchi-gambă-picior
Ortezele complexului mâinii
Ortezele spinale
Ortezele de umăr
Ortezele gleznă-picior
Corect: c
74. Ortezele cervicale, cu rol preponderent de
menţinere a memoriei kinestezice şi de relaxare
a ţesuturilor moi din regiunea cervicală, se
grupează în:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: a, b, c, d
71. Ortezarea membrului inferior afectat la
pacientul hemiplegic în stadiu flasc cuprinde
două modalităţi prin care se obţin stimularea
tonusului muscular şi antrenamentul
proprioceptiv:
Favorizează poziţia de recurvatum la nivelul
genunchiului
Sisteme cu trei puncte de presiune
Corectează biomecanic varul calcanean şi
supinaţia antepiciorului, cu refacerea rulării
plantei pe sol în schema de mers
Permit mişcarea liberă a şoldului şi genunchiului
Asigură un sector important de mişcare a
complexului gleznă-picior
Orteze cervicale propriu-zise (colarul uşor şi
colarul rigid)
Orteze cervicocefalice (colarul Philadelphia)
Orteze cervicotoracice (orteza tip SOMI, orteza
halo)
Orteze toracolombare
Orteze toracolombosacrate
Corect: a, b, c
75. Orteza William se caracterizează prin:
a.
b.
c.
d.
e.
Este o orteză spinală simplă, dinamică
Este o orteză dinamică pentru membru superior
Controlează extensia şi inflexiunile laterale ale
coloanei dorso-lombare
Este alcătuită dintr-o bandă elastică la nivel
abdominal, două benzi rigide (pelvină şi toracică)
unite prin două benzi laterale şi prin benzi mai
subţiri, oblice
Este indicată la pacientul cu spondiloliză,
spondilolisteză
Corect: a, c, d, e

50. TESTE GRILĂ KINETOTERAPIA DE RECUPERARE NEUROMOTORIE ŞI
PROPRIOCEPTIVĂ
Bibliografie:
1. T. Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală, Bucureşti., 1987; pagini 191 - 228
2. T. Sbenghe, Kinesiologie-ştiinţa mişcării, Editura Medicală, Bucureşti, 2002, pagini 142-158, 331-343
3. Roxana Popescu, Rodica Trăistaru, P. Badea, Ghid de evaluare clinică şi funcţională în recuperarea medicală, Editura
Medicală Universitară, Craiova, 2004, volumul II, pagini 333 - 483
1.
a.
b.
c.
d.
e.
Aria 4 (aria cortexului motor primar) are rolul de
a sintetiza informaţiile de la diferite zone ale
sistemului nervos central, de a genera şi transmite
comanda motorie centrală spre etajele inferioare,
cu iniţierea şi modularea mişcării voluntare
Aria 6 (aria cortex premotor) are rolul de a orienta
corpul şi membrele înainte de mişcare, de a învăţa
mişcări noi
Aria 6 suplimentară are rolul de a planifica
mişcările care asigură corectitudinea secvenţelor
activităţii musculare pentru mişcări cu abilitate
mică
Ariile 5 şi 8 (cortexul parietal posterior) au rolul
de analizare a informaţiilor senzitivo-senzoriale
pentru acordarea mişcării cu mediul înconjurător
şi de a imagina mişcările
Ariile 1-3 (cortexul somatosenzitiv primar) au
rolul de a primi aferenţe de la periferie
Corect: a, b, e
2.
d.
e.
b.
c.
d.
e.
Analiza informaţiilor de la văz, auz, tact în
emisferul stâng
Analiza informaţiilor de la tact, propriocepţie,
vorbire în emisferul drept
Analiza secvenţialităţii sunetelor şi a actelor
motorii în emisferul stâng
Analiza conţinutului informaţiilor spaţiale
globale, aprecierea întregului corp în emisferul
drept
Analiza ritmului vocii, a locului ocupat de corp în
spaţiu în emisferul drept
Corect: a, c, d, e
Rolul tractului piramidal este complex, şi
anume:
a.
b.
Controlează motricitatea voluntară, având rol în
declanşarea intenţională a activităţii aparatului
motor muscular, cu predilecţie pentru musculatura
distală
Rol activator direct, facilitator pentru
motoneuronii medulari
Rol activator indirect pentru motoneuronii
medulari
Rol în menţinerea tonusului muscular prin
influenţarea motoneuronului alfa fazic
Rol în menţinerea tonusului muscular prin
influenţarea motoneuronului alfa tonic
Corect: a, b, e
4.
Rolul tractului extrapiramidal este complex, şi
anume:
a.
b.
c.
d.
e.
Reglează tonusul muscular al posturii
Reglează tonusul muscular al membrelor
Reglează mişcările complexe voluntare
Controlează dimensiunea, amplitudinea mişcării
voluntare declanşate de sistemul piramidal
Rol facilitator sau inhibitor asupra motoneuronilor
medulari
Corect: a, d, e
5.
Rolul celor două emisfere cerebrale este:
a.
3.
c.
Care dintre următoarele afirmaţii reale
caracterizează cortexul sensoriomotor:
Ajustarea permanentă a tonusului postural de
către bucla gamma este posibilă în baza mai
multor aspecte, cu excepţia:
a.
b.
c.
d.
e.
Comenzii extrapiramidale
Comenzii piramidale
Modularii cerebeloase
Modulării formaţiunii reticulate
Modulării aparatului vestibular
Corect: b
6.
Principalele aspecte funcţionale care definesc
cerebelul sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Aparat de timp-opreşte mişcarea la locul şi
momentul dorit
Aparat de învăţare-circuitele cerebelului se
modifică prin experienţă
Aparat de învăţare-inputurile repetate slăbesc
sinapsele
Aparat coordonator-integrează mişcările unor
articulaţii într-un lanţ cinematic complex şi
coerent
Aparat coordonator-nu influenţează semnificativ
abilităţile
Corect: a, b, d

51. 7.
adică menţinerea liniei gravitaţionale a corpului
în afara poligonului de sprijin
Ganglionii bazali au rol important şi complex în
controlul mişcării, definit prin mai multe
aspecte, cu excepţia:
a.
b.
c.
d.
e.
Modularea mişcării active comandate de scoarţă
Implicarea în procesul de planificare motoriedirecţia, viteza, amplitudinea de mişcare
Corpul amigdalian conduce automatismul,
coordonarea şi tonusul muscular în repaus şi
mişcare
Corpul striat conduce „jocul” elementelor
sistemului locomotor şi ale musculaturii mimicii
Corpul striat acţionează unitar deşi componentele
sale au funcţii antagoniste
Corect: a, c
10. Aspectele definitorii ale controlului muscular
sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Tonusul şi forţa musculară
Mişcarea normală, activă, voluntară
Mişcarea involuntară
Abilitatea de mişcare
Antrenamentul la efort
Corect: a, b, c, d
Corect: c
8.
Etapele pe care le parcurge dezvoltarea
controlului motor se derulează în următoarea
ordine:
a.
b.
c.
d.
e.
Mobilitatea → stabilitatea → mobilitatea
controlată → abilitatea
Mobilitatea → mobilitatea controlată →
stabilitatea → abilitatea
Mobilitatea → abilitatea → mobilitatea controlată
→ stabilitatea
Mobilitatea → stabilitatea → abilitatea →
mobilitatea controlată
Mobilitatea → mobilitatea controlată → abilitatea
→ stabilitatea
Corect: a
9.
Definiţia corectă a celor trei procese prin care se
exprimă controlul motor este:
a.
b.
c.
d.
e.
Controlul muscular, corelat cu contracţia
musculară şi cu mişcarea segmentului respectiv,
reprezintă abilitatea de a activa un grup limitat de
unităţi motorii ale unui singur muşchi, fără a fi
activaţi şi alţi muşchi
Controlul muscular, corelat cu contracţia
musculară şi cu mişcarea segmentului respectiv,
reprezintă abilitatea de a activa un grup limitat de
unităţi motorii ale unui singur muşchi, fiind
activaţi şi alţi muşchi
Coordonarea, controlată de cerebel, se defineşte
prin combinarea activităţii unui număr minim de
muşchi în cadrul unei scheme de mişcare
continuă, lină, în ritm normal, cu forţă adecvată
pentru derularea respectivei activităţi
Coordonarea, controlată de cerebel, se defineşte
prin combinarea activităţii unui număr minim de
muşchi în cadrul unei scheme de mişcare
întreruptă, aritmică, cu forţă adecvată pentru
derularea respectivei activităţi
Echilibrul sau balansul reprezintă inabilitatea de a
menţine sau de a mobiliza corpul fără a cădea,
11. Cele mai importante modalităţi kinetice folosite
pentru antrenarea controlului muscular sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Stretching-ul şi excitaţia cutanată, în cadrul
metodei Kabat
Stretching-ul şi excitaţia cutanată, în cadrul
metodei Rood
Activarea imaginativă
Antrenarea percepţiei contracţiei
Electrostimularea neuromusculară, chiar în
absenţa complianţei pacientului
Corect: b, c, d
12. Şedinţa kinetică derulată pentru antrenarea
controlului muscular se caracterizează prin:
a.
b.
c.
d.
e.
3-5 contracţii musculare pentru muşchiul care se
lucrează
status de indoloritate al pacientului
absenţa senzaţiei de oboseală
în cursul unei şedinţe se lucrează doar un singur
muşchi
în cursul zilei se poate derula o singură şedinţă
kinetică
Corect: a, b, c
13. Modalităţile kinetice care fundamentează
programul kinetic aplicat pentru refacerea /
antrenarea coordonării sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Tehnici de facilitarea neuromotorii proprioceptive
Mobilizările articulare din cadrul metodei Frenkel
Gestualitatea necoordonată
Terapia ocupaţională
Coordonările paliative
Corect: a, b, d, e
14. Legile formulate de Kottke care trebuie luate în
considerare în alcătuirea programului kinetic
pentru antrenarea coordonării sunt:
a.
Şedinţele kinetice se execută o singură data pe zi

52. b.
c.
d.
e.
Se evită contracţiile musculare care nu sunt
necesare în activitatea pentru care se doreşte
antrenamentul coordonării
Nu trebuie folosite modalităţi de întărire a
percepţiei senzoriale adecvate pentru engrama
corectă
Complianţa pacientului, cu concentrarea acestuia
nu sunt absolut necesare
Exerciţiile nu se derulează cu rezistenţă şi nu
necesită forţă mare (se lucrează cu forţă
musculară chiar sub 10% din forţa maximă a
muşchiului respectiv)
Corect: b, e
e.
Corect: c
18. Recuperarea coordonării la pacienţi cu disfuncţii
cerebeloase presupune:
a.
b.
c.
d.
e.
15. Principiile kinetice care stau la baza
programului de recuperare a echilibrului sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Pentru antrenarea unuia din sistemele
responsabile cu menţinerea echilibrului se
suspendă un altul pentru a-l forţa pe primul să
intre cât mai mult în acţiune
Antrenamentul se începe pe suprafeţe stabile, apoi
se derulează pe suprafeţe instabile
Se variază înălţimea centrului de greutate în
cursul exerciţiilor
Membrele superioare şi trunchiul se utilizează ca
elemente stabilizatoare sau destabilizatoare pentru
echilibru
Câştigarea unei abilităţi motorii funcţionale nu se
face prin antrenament şi experienţă, într-un mediu
corespunzător
a.
b.
c.
d.
e.
Stimuli senzitivi proprioceptivi, exteroceptivi
tactili şi senzoriali
Variate „permutări” de mişcare, posibile prin
contracţia muşchilor agonişti, sinergişti,
stabilizatori, antagonişti
Integritatea componentelor motorii ale
echilibrului
Abilitatea de a stabiliza un segment al corpului
simultan cu mobilizarea celorlalte în cursul unei
mişcări uşoare, fine
Inabilitatea de a stabiliza un segment al corpului
simultan cu mobilizarea celorlalte în cursul unei
mişcări uşoare, fine
Corect: a, c, d
17. Termenul care desemnează tulburările de
coordonare este:
a.
b.
c.
d.
Asinergie
Adiadocochinezia
Ataxia
Hipotonia
Mişcare rapidă, unică, cu încărcare la extremitatea
superioară şi inferioară
Tehnici de facilitare (stabilizarea ritmică,
izometria alternantă) pentru tonifierea
musculaturii stabilizatoare
Exerciţiile metodei Frenkel
Alergarea
Terapia ocupaţională
Corect: b, c, e
19. Exerciţiile în cadrul metodei Frenkel se
derulează în conformitate cu următoarele reguli:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: a, b, c, d
16. Mişcările sunt coordonate atunci când există:
Hipermetria
Iniţierea este totdeauna de partea afectată, apoi de
partea sănătoasă
Iniţierea este totdeauna de partea sănătoasă sau
mai puţin afectată, apoi de partea contralaterală
Fiecare exerciţiu se derulează iniţial cu ochii
deschişi, sub control vizual, apoi cu ochii închişi
Oricare exerciţiu se derulează lent, cu multă
răbdare, cu repetare de 4-5 ori, în ordinea
corespunzătoare
Exerciţiile se derulează cât mai rapid, cu multă
răbdare, cu repetare de 4-5 ori, în ordinea
corespunzătoare
Corect: b, c, d
20. Testele Romberg sensibilizat, unipodal şi al
stresului postural reprezintă teste pentru
aprecierea:
a.
b.
c.
d.
e.
Forţei musculare
Rezistenţei musculare
Tonusului muscular
Amplitudinii de mişcare funcţională
Echilibrului din ortostatism static
Corect: e
21. Testarea echilibrului din ortostatism activ se
face cu ajutorul următoarelor teste:
a.
b.
c.
d.
e.
Testul întinderii membrelor superioare
Testul controlului motor
Testul „brânciului”
Testul transferului, al deplasării ritmice a greutăţii
corpului anterior-posterior, stânga-dreapta
Testul Romberg
Corect: a, d

53. 22. Refacerea şi menţinerea echilibrului se
derulează în două etape, acestea fiind:
a.
b.
c.
d.
e.
Antrenarea controlului motor
Antrenarea sistemelor senzitivo-senzoriale
Controlul amplitudinii de mişcare
Controlul centrului de greutate
Antrenarea abilităţii
27. Conţinutul principalelor tehnici de facilitarea
neuromusculară proprioceptivă speciale este
următorul:
a.
Corect: b, d
b.
23. Ordinea posturilor pentru exerciţiile kinetice
derulate pentru controlul centrului de greutate
este:
a.
b.
c.
d.
e.
De la posturile stabile la cele mai puţin stabile
De la porturile instabile la cele stabile
Patrupedie → în genunchi → şezând lungit →
şezând scurtat → ortostatism
Patrupedie → în genunchi → şezând scurtat →
şezând lungit → ortostatism
Patrupedie → ortostatism → şezând lungit →
şezând scurtat → în genunchi
c.
d.
Corect: a, c
24. Principalele strategii dinamice care trebuie
antrenate pentru echilibru sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Strategia coloanei vertebrale
Strategia gleznelor
Strategia genunchilor
Strategia şoldurilor
Strategia paşilor
e.
Corect: b, d, e
25. Tehnicile de facilitarea neuromusculară
proprioceptivă se clasifică în:
a.
b.
c.
d.
e.
Fundamentale (de bază)
Particulare
Speciale
Specifice
Generale
Corect: a, c, d
26. Următoarele tehnici de facilitare
neuromusculară proprioceptivă fundamentale se
folosesc deseori în practica kinetică, cu o
excepţie:
a.
b.
c.
d.
e.
Prizele mâinilor
Comenzile, comunicarea
Întinderea (stretch-reflexul)
Inversarea lentă
Tracţiunea şi compresiunea
Corect: d
inversarea lentă (contracţie izotonă) - contracţii
concentrice ritmice ale tuturor agoniştilor şi
antagoniştilor dintr-o schemă de mişcare, fără
pauză între inversări; inhibă contracţia agonistului
spre sfârşitul mişcării, dar pregăteşte antagonistul
(reflex miotatic, circuit Renshaw).
inversare lentă cu opunere (contracţie izometrică)
- variantă a inversării lente în care se introduce
gradat contracţia izometrică la sfârşitul
amplitudinii mişcării (contracţie izotonăizometrică-izotonă - izometrică); creşte forţa de
contracţie agonistă.
contracţii repetate: se execută contracţii
concentrice pe musculatură unei direcţii de
mişcare care este slabă (întinderi rapide declanşează reflexul miotatic de extensie, se
opune apoi rezistenţa pentru realizarea unei
contracţii izometrice, cu stimularea buclei gama
musculare).
secvenţialitate pentru întărire: când un component
dintr-o mişcare este slab se execută schema de
mişcare cu contracţie izotonă până în punctul
unde există componentă musculară puternică; în
acel punct se face contracţie izometrică tot pe
musculatura puternică, timp în care musculatura
slabă continuă mişcarea izotonă, putându-se
asocia periodic întinderi rapide; punctul este situat
în zona de mijloc a arcului de mişcare pentru
muşchii flexori sau în zona scurtată.
inversare agonistică: se execută mişcarea
concentrică pe toată amplitudinea, contra unei
rezistenţe tolerate; la amplitudinea maximă se
face o mişcare de revenire pe o distanţă mică tot
cu rezistenţă (contracţie concentrică), apoi din
nou mişcarea iniţială, până la capăt; se repetă.
Corect: a, c, d
28. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate
pentru tehnicile de facilitarea neuromusculară
proprioceptivă specifice:
a.
b.
c.
Pentru promovarea mobilităţii se folosesc:
iniţierea ritmică, mişcarea activă de relaxareopunere, relaxare-opunere, relaxare-contracţie,
stabilizare ritmică, rotaţie ritmică
Pentru promovarea mobilităţii se folosesc:
iniţierea ritmică, mişcarea activă de relaxareopunere, izometrie alternantă, relaxare-contracţie,
stabilizare ritmică, rotaţie ritmică
Pentru promovarea stabilităţii se folosesc:
contracţii izometrice în zona scurtată, iniţierea
ritmică, mişcarea activă de relaxare-opunere,
stabilizare ritmică, rotaţie ritmică

54. d.
e.
Pentru promovarea stabilităţii se folosesc:
contracţii izometrice în zona scurtată, izometrie
alternantă
Pentru promovarea abilităţii se folosesc:
inversarea agonistică, progresia cu rezistenţă,
secvenţialitatea normală, repetiţia
e.
musculaturii de pe faţa opusă a direcţiei de
mişcare
Stretching-ul isometric este combinarea celui
pasiv cu o contracţie isometrică în poziţia de
întindere pasivă realizată de terapeutul fizical.
Corect: b, c, e
Corect: a, d, e
29. Elementele de facilitarea proprioceptive sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
întinderea / stretching-ul
rezistenţa aplicată unei mişcări (prin greutatea
corporală, manual, mecanic)
vibraţia
telescoparea / compresiunea şi tracţiunea
accelerarea, rostogolirea, balansarea ritmică.
Corect: a, b, c, d, e
33. Modul corect de aplicare a stretching-ului
presupune:
a.
b.
c.
d.
e.
30. Elementele de facilitarea telereceptive sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Văzul
Auzul
Stimularea sinusului carotidian
Olfacţia
Presiunile pe tendoanele lungi
Corect: a, b, d
31. Pentru refacerea mobilităţii articulare prin
interesarea ţesutului moale se folosesc
următoarele metode kinetice specifice:
a.
b.
c.
d.
e.
Mobilizările
Manipulările
Stretching-ul pentru ţesutul moale
Inhibiţia activă pentru toate structurile ţesutului
moale
Inhibiţia activă pentru muşchi
Corect: c, e
32. Care dintre următoarele aspecte definitorii ale
diferitelor tipuri de stretching sunt adevărate:
a.
b.
c.
d.
În timpul stretching-ului balistic tensiunea
musculară este de 10 ori mai mare faţă de o
întindere obişnuită
Stretching-ul dinamic se realizează prin mişcări
voluntare lente ale segmentului încercând să se
treacă blând peste punctul maxim al amplitudinii
posibile de mişcare
Stretching-ul activ presupune o mişcare voluntară
spre amplitudinea de mişcare maxim posibilă, cu
menţinerea poziţiei 10-15 secunde, prin contracţia
agoniştilor, fără ajutor extern
Stretching-ul static, cu durată de minim 6
secunde, se realizează de către terapeut sau cu un
echipament, cu obţinerea unei întinderi active a
Se începe cu articulaţiile distale, apoi se trece spre
cele proximale
Se întinde doar câte o articulaţie iniţial, apoi se
trece spre cele proximale
Se realizează concomitent o tracţiune uşoară în
ax, pentru evitarea compresiei articulare
Trebuie evitat overstretching-ul (supraîntinderea)
Toate aspectele precizate la punctele a, b, c, d
Corect: e
34. Stretching-ul este contraindicat în următoarele
situaţii:
a.
b.
c.
d.
e.
Când limitarea amplitudinii de mişcare este de
cauză musculară
După o fractură veche, corect consolidată
În prezenţa unui proces inflamator acut sau
infecţios intraarticular sau periarticular
În prezenţa unui hematom sau a altor leziuni ale
ţesutului moale
La pacientul cu scădere severă de forţă musculară
Corect: c, d, e
35. Inhibiţia activă se aplică pentru refacerea
amplitudinii de mişcare compromisă de
contractura musculară la pacientul cu:
a.
b.
c.
d.
e.
Muşchi normal inervat
Muşchi denervat
Muşchi aflat sub control voluntar normal
Miopatie severă
Spasticitate piramidală
Corect: a, c
36. Dintre tehnicile enumerate două nu se folosesc
pentru obţinerea inhibiţiei active:
a.
b.
c.
d.
e.
Tehnica hold - relax (contracţie - relaxare)
Tehnica hold-relax - contraction (contracţierelaxare - contracţie)
Tehnica contracţiei agonistului
Tehnica Oxford
Tehnica Delorme Watkins
Corect: d, e

55. 37. Indicaţiile pentru mobilizarea articulaţiei
periferice sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Scăderea sindromului algic articular
Menţinerea feedback-ului proprioceptiv articular
Scăderea feedback-ului proprioceptiv articular
Creşterea mişcărilor articulare prin afectare
articulară capsulară
Rol profilactic în cazul imobilizărilor prelungite,
mai ales la pacientul cu paralizie
Corect: a, b, e
38. Principiile de bază care „controlează” facilitarea
proprioceptivă sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Acţionare iniţial de partea afectată
Acţionare iniţial de partea sănătoasă
Respectarea liniilor de mişcare în diagonală şi
spirală
Iniţierea se face de la nivelul capului şi gâtului,
continuând cu genunchiul, indiferent scopul
funcţional urmărit
Creierul uman diferenţiază atât noţiunea de
mişcare cât şi pe cea musculară
b.
c.
d.
e.
Corect: e
42. În exerciţiile de tip Kabat se ţine seama de
următoarele aspecte kinetice fundamentale:
a.
b.
c.
d.
e.
a.
b.
c.
d.
e.
Mecanismelor reflexe elementare
Modificărilor de repartiţie tonică prin schimbări
ale poziţiei corpului
Sincineziilor, în mod diferenţiat
Intervenţiilor reflexe periferice
Electroterapiei
Corect: a, b, c
40. Obţinerea facilitării în metoda Kabat se
realizează prin:
a.
b.
c.
d.
e.
folosirea unor scheme globale de mişcare
folosirea unor scheme de mişcare locale
opunerea unei rezistenţe maxime la mişcarea
dorită a fi executată de pacient
opunerea unei rezistenţe minime la mişcarea
dorită a fi executată de pacient
alternarea antagoniştilor în reeducarea mişcărilor
active prin mecanismul inducţiei succesive descris
de Sherrington
Corect: a, c, e
41. Facilitarea proprioceptivă a activităţii musculare
în cadrul metodei Kabat este asigurată de o serie
de manevre care se aplică în timpul mişcărilor
active pe diagonală, şi anume:
a.
contactul manual şi comanda verbală
Pentru fiecare segment al corpului există două
diagonale de mişcare
Fiecare diagonală de mişcare are două scheme
antagonice
Fiecare diagonală de mişcare are trei scheme
antagonice
Fiecare schemă presupune o mişcare cu trei
componente
Fiecare schemă presupune o mişcare cu două
componente
Corect: a, b, d
Corect: b, c, d
39. Elementul unificator al tehnicilor de facilitarea îl
reprezintă utilizarea:
stimulii de întindere (aplicaţi în schema de
mişcare în care grupul muscular antagonist este în
scurtare maximă)
tracţiunea şi fixarea articulară
sincronizarea normală (contracţia muşchilor în
secvenţe desprinse din mişcări coordonate, cu
derulare cursivă)
toate aspectele precizate la punctele anterioare
43. În exerciţiile de tip Kabat se ţine seama că două
mişcări nu se asociază niciodată, indiferent
schema de mişcare:
a.
b.
c.
d.
e.
Flexie cu rotaţie externă, totdeauna la membrul
superior
Extensie cu rotaţie internă, totdeauna la membrul
superior
Adducţie cu rotaţie externă, totdeauna, la
membrul inferior
Flexie cu rotaţie externă, totdeauna la membrul
inferior
Abducţie cu rotaţie internă, totdeauna, la membrul
inferior
Corect: d
44. În recuperarea hemiplegicului, metoda Kabat
este utilă dacă sunt luate în considerare
următoarele aspecte:
a.
b.
c.
d.
dezvoltarea neuromotorie se face în sens craniocaudal şi proximo-distal
utilizarea activităţii reflexe întărită de reflexele
posturale şi corelată cu receptorii senzitivi şi
auditivi
importanţa mişcărilor ritmice, a combinaţiilor
bilaterale simetrice, asimetrice, homolaterale, cu
alternarea reciprocă în diagonale a amplitudinii de
flexie şi extensie pe verticală, abducţie-adducţie
pe orizontală şi a rotaţiilor pe diagonală
pronaţia antebraţului inhibă extensia cotului

56. e.
reflexul tonic lombar facilitează extensia globală
a trunchiului şi membrului inferior
d.
e.
Corect: a, b, c, e
45. Exerciţiile de tip Bobath, cu largă aplicabilitate
la pacientul hemiplegic / hemiparetic, au
următoarele scopuri / obiective:
a.
b.
c.
d.
e.
limitarea excesului de activitate tonică-reflexă
perturbatoare a schemei motorii normale
inhibarea sau suprimarea activităţii tonic reflexe
anormale
modificarea tonusului muscular
facilitarea integrării reacţiilor superioare de
“ridicare şi echilibru”, în secvenţa dezvoltării lor
reale
activarea reflexelor posturale, recâştigând
controlul asupra mişcărilor izolate
Corect: a, b, c, d
48. Exerciţiile din metoda Rood se fundamentează
pe următoarele aspecte neurofiziologice:
a.
b.
c.
d.
Corect: a, b, d, e
46. Aspectele de bază necesare a fi respectate în
aplicarea exerciţiilor de tip Bobath sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
respectarea ordinii poziţiilor fundamentale reflexinhibitorii (se începe totdeauna cu poziţionarea
capului şi gâtului) care sunt, de cele mai multe
ori, diametral sau parţial opuse poziţiilor pe care
le adoptă pacientul în mod spontan
nu se suprapun schemele anormale peste cele
normale şi nu se repetă o mişcare incorectă
parazitată de sincinezie până când schema
sincinetică nu este voliţional controlată
poziţiile de inhibiţie reflexă combat spasticitatea,
obţinându-se atenuarea tonusului muscular
anormal şi o coordonare motrică superioară
posturarea pacientului se face cu respectarea
acelor poziţii adoptate de acesta
controlul permanent al punctelor cheie
(articulaţiile) localizate axial (coloana vertebrală
cu centurile scapulară şi pelvină) şi distal (degetepumn, degete-tibiotarsian).
Corect: a, b, c, e
47. Care din următoarele afirmaţii referitoare la
exerciţiile de tip Bobath sunt adevărate:
a.
b.
c.
Iniţial se derulează exerciţii pentru obţinerea
controlului activ al poziţiei, cu eliminarea acţiunii
gravitaţiei
Urmează exerciţii pentru obţinerea controlului
activ al diferitelor combinaţii posturale care
necesită o mişcare finalizată, acţionând contra
gravitaţiei
Se vor diversifica apoi exerciţiile fizice pentru
obţinerea controlului asupra coordonării
mişcărilor
În final se lucrează exerciţii pentru redobândirea
reacţiilor de echilibru
Ordinea menţionată pentru exerciţiile de la
punctele a, b, c şi d nu este important a fi
respectată
e.
Se facilitează contracţiile voluntare maxime, prin
activarea aferentă gamma, cu reglementarea
activităţii fusurilor neuromusculare
Este necesar un “input” corect pentru obţinerea
unui răspuns motor corect
Cea mai eficientă stimulare cutanată se realizează
prin perierea tegumentului sau prin trecerea
rapidă a unor cuburi de gheaţă
Fiecare mişcare care se execută trebuie să aibă o
finalizare prestabilă, iar senzaţiile care se percep
în tot cursul mişcării constituie elemente de bază
ale învăţării motorii
Toate aspectele anterioare sunt adevărate
Corect: e
49. Receptorii stimulaţi mai frecvent în cadrul
exerciţiilor metodei Rood sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Receptorii cutanaţi
Fusul neuromuscular
Organul tendinos Golgi
Mecanoreceptorii din derm şi articulaţii
Receptorii olfactivi
Corect: a, b, c, d
50. Stimularea receptorilor cutanaţi în cadrul
exerciţiilor metodei Rood se realizează prin:
a.
b.
c.
d.
e.
Periere rapidă, uşoară, superficială
Periere rapidă, profundă
Aplicaţii de rece (gheaţă) pentru perioadă scurtă
Aplicaţii de cald pentru perioadă lungă
Netezirea lentă, uşoară, ritmică
Corect: a, c, e

57. TESTE GRILĂ TEHNICI DE KINETOTERAPIE PENTRU FORŢĂ ŞI REZISTENŢĂ
MUSCULARĂ.
Bibliografie:
1. T. Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală, Bucureşti., 1987; pagini 282-286;
310-318
2. T. Sbenghe, Kinesiologie-ştiinţa mişcării, Editura Medicală, Bucureşti, 2002, pagini 162-222, 243-247, 514-599
3. *** Caiet documentar, Ministerul Sănătăţii, Institutul de Medicină fizică, balneoclimatologie şi recuperare medicală,
Kinetoterapia în recuperare afecţiunilor aparatului locomotor, Editura Medicală, Bucureşti, 1981
1.
Forţa musculară, element caracteristic
muşchiului exprimat prin contracţia musculară,
este condiţionată de următorii factori musculari:
a.
b.
c.
d.
e.
5.
Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate
pentru valoarea forţei musculare:
a.
Mecanica muşchiului-lungime, schimbare în
lungime, puterea muşchiului
Arhitectura muşchiului-aranjamentul fibrei
musculare, aranjamentul întregului muşchi
Numărul recrutărilor unităţilor motorii
Inserţiile musculare
Ritmul de descărcare a potenţialelor de acţiune
sosite la muşchi
b.
c.
d.
e.
Corect: a, b, d
2.
Evaluarea obiectivă cantitativă a forţei
musculare se realizează prin următoarele
modalităţi:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: b, d, e
6.
b.
c.
d.
Amplitudinea de mişcare
Forţa musculară
Circulaţia musculară
Integritatea metabolismului muscular
Factorii nervoşi
Corect: a
4.
e.
Care din următoarele aspecte nu condiţionează
rezistenţa musculară:
a.
b.
c.
d.
e.
Energia necesară pentru întreaga activitate
musculară se extrage din:
a.
b.
c.
d.
e.
Glucoză
Aminoacizi
Acizi graşi liberi
Lipide
Enzime mitocondriale şi sarcoplasmatice
Corect: a, c, d
Travaliul muscular este maxim când:
a.
Examen clinico-funcţional
Măsurarea suprafeţei de secţiune musculară
Manometrie
Testare musculară manuală
Examen electromiografic
Corect: b, c, e
3.
Valoarea forţei musculare este independentă de
lungimea muşchiului
Forţa musculară variază cu variaţia de lungime a
muşchiului
Valoarea minimă a forţei musculare este realizată
la mijlocul lungimii muşchiului
La mijlocul lungimii muşchiului, forţa musculară
este dată de două componente (musculară şi
matriceală conjunctivală)
Valoarea maximă a forţei musculare este realizată
la mijlocul lungimii muşchiului
Forţa musculară este egală cu 1/2 din forţa
maximă
Forţa musculară este egală cu 1/3 din forţa
maximă
Forţa musculară este egală cu 1/4 din forţa
maximă
Velocitatea este egală cu 1/3 din velocitatea
maximă
Velocitatea este egală cu 1/4 din velocitatea
maximă
Corect: b, e
7.
Substratul creşterii forţei musculare, obiectiv
fundamental în kinetoterapie, este reprezentat
numai prin:
a.
b.
c.
d.
e.
Substrat morfologic
Substrat funcţional-sumaţie spaţială
Substrat funcţional-sumaţie temporală
Substrat funcţional-sincronizare crescută
Substrat morfologic, sumaţie spaţială, temporală
(sincronizare crescută)
Corect: e

58. 8.
În programul kinetic se contraindică sau necesită
precauţii aplicarea exerciţiului rezistiv în
următoarele situaţii:
a.
b.
c.
d.
e.
Procesul inflamator articular şi / sau muscular
Status algic intens preexistent sau întreţinut /
apărut în cursul exerciţiului cu persistenţa unui
interval de 24 ore după exerciţiu
Manevra Valsalva sau derularea pe inspir a
exerciţiului la pacienţii cu patologie
cardiovasculară
Oboseala musculară locală şi generală
Nici unul dintre aspectele menţionate la punctele
anterioare
Corect: a, b, c, d
9.
Condiţiile minime care trebuie realizate într-un
exerciţiu rezistiv fundamentat pe contracţie
isometrică pentru creşterea şi menţinerea forţei
musculare sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Intensitatea să corespundă unui minim de 35% din
tensiunea musculară maximă
Durata să fie cuprinsă între 30-60 secunde
Ritmicitatea contracţiei isometrice - se preferă
tipul exerciţiu repetitiv scurt isometric zilnic
(ERSIZ)
Lungimea muşchiului la care se realizează
contracţie trebuie adaptată
Concentraţia voliţională nu are importanţă
Corect: a, c, d
10. Condiţiile minime care trebuie realizate într-un
exerciţiu rezistiv fundamentat pe contracţie
izotonă pentru creşterea şi menţinerea forţei
musculare nu includ:
a.
b.
c.
d.
e.
Contracţia dinamică creşte forţa musculară dacă
raportul dintre capacitatea muşchiului şi valoarea
rezistenţei este adecvat
Uzual se foloseşte o rezistenţă moderată (35-40%
din cea maximă) care creşte progresiv
Ritmicitatea contracţiei izotone
Viteza derulării exerciţiului se află în relaţie
directă cu rezistenţa
Coordonarea musculară este necesară
Corect: d
11. Principalele dezavantaje ale exerciţiilor isotone
cu rezistenţă sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Solicită articulaţia
Determină dureri articulare şi musculare
Afectează osul patologic
Pot declanşa sinovite traumatice
Creşte nu doar forţa musculară dinamică dar şi pe
cea isometrică
Corect: a, b, c, d
12. Exerciţiile culturiste:
a.
b.
c.
d.
e.
se bazează pe exerciţii analitice executate cu
încărcare progresivă
utilizează exerciţiile isometrice şi combinate
baza o reprezintă exerciţiile dinamice cu
rezistenţă
ordinea de lucru a grupelor musculare este de jos
în sus
asigură în timp o hipotrofie musculară
Corect: a, b, c
13. In cazul metodei culturiste care din aspecte nu
sunt caracteristice:
a.
b.
c.
d.
e.
se execută 7 antrenamente pe săptămână, de câte
180 de minute fiecare
se execută 3 - 7 antrenamente pe săptămână
durata unui antrenament este cuprinsă între 50120 minute pentru toate grupele musculare
pentru bolnavi, totul se reduce la nivelul
capacităţii funcţionale musculare individuale
nu asigură o dezvoltare progresivă a forţei
musculare
Corect: a, e
14. In situaţiile deficitelor mari de forţă musculară
(valoare 0,1 sau 2 la testing muscular manual)
este necesar să se apeleze şi la:
a.
b.
c.
d.
e.
posturi declanşatoare de reflexe tonice
întinderea prelungită la muşchii posturali
extensori slabi
tehnici de facilitare pentru întărirea musculaturii
elemente facilitatorii de creştere a răspunsului
motor
se contraindică tehnici de facilitare pentru
întărirea musculaturii
Corect: a, c, d
15. Mişcarea activă asistată este utilizată în cazurile
cu forţă musculară:
a.
b.
c.
d.
e.
–2 la testing muscular manual
2 la testing muscular manual
–3 la testing muscular manual
3 la testing muscular manual
+3 la testing muscular manual
Corect: b, c, d
16. Mişcarea activă cu rezistenţă se aplică în
antrenarea muşchilor cu forţă musculară:
a.
b.
+2 la testing muscular manual
+3 la testing muscular manual

59. c.
d.
e.
-5 la testing muscular manual
-4, 4, +4 la testing muscular manual
2 la testing muscular manual
c.
d.
e.
Corect: b
Corect: b, c, d
17. Aspectele importante ale antrenării muşchilor
sănătoşi prin electrostimulare musculară
isometrică (ESMI) sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Creşterea de forţă musculară se face prin valori de
forţă isometrică mai joase decât valorile
contracţiei voluntare isometrice
ESMI activează preferenţial unităţi motorii mici
După 5 săptămâni de activare creşte forţa
musculară cu 15% pe muşchiul contralateral celui
stimulat
Creşte oboseala musculară
Aplicată cu succes la pacienţii care nu reuşesc să
realizeze contracţii voluntare suficiente
Corect: a, c, e
18. Rezistenţa generală a organismului se defineşte
prin:
a.
b.
c.
d.
e.
Abilitatea organismului de a continua timp
îndelungat o activitate fizică aerobică, cu apariţia
oboselii
Capacitatea organismului de a efectua activităţi
fizice complexe, cu intensitate redusă, pe o
perioadă de timp mai mare
Abilitatea organismului de a continua timp
îndelungat o activitate fizică aerobică, fără
apariţia oboselii
Măsură a fitness-ului exprimat prin consumul
maxim de oxigen
Abilitatea organismului de a continua timp
îndelungat o activitate fizică anaerobică, fără
apariţia oboselii
Corect: b, c, d
19. In cadrul reantrenării la efort este necesar să se
ţină seama de:
a.
b.
c.
d.
e.
mijloacele de antrenare fizică care se pot aplica
pacientului
statusul clinico-funcţional al subiectului
nivelul de efort al pacientului
starea psihică a pacientului
vârsta pacientului
Corect: a, b, c
20. Ca metode ale antrenamentului la efort nu se
utilizează:
a.
b.
mersul pe jos
termoterapia
jogging-ul
înotul
ciclismul
21. Parametrii care sunt necesari a fi precizaţi
pentru exerciţiile fizice din componenţa unui
antrenament pentru rezistenţa generală a
organismului sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Intensitate
Frecvenţă / ritm
Durata
Modalitatea de execuţie, tipul de contracţie
musculară
Menţiuni speciale sau particulare, totdeauna
Corect: a, b, c, d
22. Structura antrenamentului aerobic pentru forţă
include un set de exerciţii care nu se
caracterizează prin:
a.
b.
c.
d.
e.
Mai multe tipuri de mişcări legate între ele care se
repetă până la obţinerea senzaţiei de oboseală
Setul de exerciţii este alcătuit din repetarea a 8-10
exerciţii
Rezistenţa (încărcarea) (1 RM) care va declanşa
oboseala după cele 8-10 repetiţii se stabileşte prin
tatonare
Este indicată intensitate înaltă (1-6 RM încărcare)
Este indicată intensitate uşoară (18-30 RM)
Corect: e
23. Principalele componente ale antrenamentului
aerobic pentru anduranţă sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Perioada de încălzire („warm-up”) cu durata de 510 minute
Perioada de încălzire („warm-up”) cu durata de
15-20 minute
Perioada derulării exerciţiilor propriu-zise
(contracţii isometrice, izotonice, stretching) cu
durata de 20-30 minute
Perioada de revenire („cool - down”) cu durata de
5-8 minute
Perioada de revenire („cool - down”) cu durata de
10-15 minute
Corect: a, c, d
24. Stabilirea intensităţii exerciţiului fizic din
antrenamentul la efort se face în raport cu ritmul
cardiac (RC) care se calculează după mai multe
formule, mai des utilizate fiind:
a.
b.
RC max. = 220-vârsta (în ani)
RC max. = 200 - vârsta (în ani)

60. c.
d.
e.
RC max. = 215 - vârsta (în ani) x 0,66
(RC max.-RC repaus) x 85% + RC repaus = RC
ţintă
RC max. = 210 - vârsta (în ani)
Corect: a, c, d
25. Programul de antrenare aerobică pentru
anduranţă respectă următorii parametri:
a.
b.
c.
d.
e.
Intensitate medie sau chiar sub medie (în jur de
40% din intensitate maximă)
Durata şedinţei ajunge până la 2 ore
Şedinţa se poate repeta de 2-3 ori / săptămână
Durata şedinţei ajunge până la 1 oră
Şedinţa se poate repeta de 4-5 ori / săptămână
Corect: a, d, e
26. Cele mai indicate exerciţii din componenţa
antrenamentului pentru anduranţă sunt
reprezentate prin:
a.
b.
c.
d.
e.
Exerciţii rezistive maximale
Exerciţii rezistive submaximale, continue, ritmice,
izotone, care implică grupe musculare restrânse
Exerciţii rezistive submaximale, continue, ritmice,
izotone, care implică grupe musculare extinse
Exerciţii rezistive submaximale, continue,
aritmice, izotone, care implică grupe musculare
restrânse
Exerciţii rezistive maximale, continue, ritmice,
izotone, care implică grupe musculare restrânse
refacerea
abilităţii
e.
ameliorarea condiţiei psihice
scăderea indicelui tensiune-timp
creşterea suprafeţei alveolo-capilare de schimb
apariţia unor modificări favorabile în sistemul
coagulare - fibrinoliză
creşterea indicelui tensiune - timp
a.
b.
c.
d.
e.
28. Refacerea forţei şi rezistenţei musculare la
nivelul centurii scapulare presupune:
a.
b.
c.
d.
e.
Un status de doloritate la nivelul umărului
Existenţa unei amplitudini de mişcare optime,
funcţionale
Exerciţiile rezistive se derulează iniţial analitic,
apoi global
Poziţia de start pentru exerciţii este cu încărcare
gravitaţională pentru trenul superior
Ulterior refacerii forţei musculare se efectuează
exerciţii în lanţ cinematic deschis şi închis pentru
şi
În testarea musculară manuală se ţine seama că
forţa muşchilor flexori este mai mare în pronaţie
decât în supinaţie şi când braţul este vertical,
ascendent
Programul se derulează în două etape
Mobilitatea cotului este esenţială în program,
fiind dobândită prin mobilizări active
Se lucrează mai ales grupele musculare flexoare şi
pronatore
Exerciţiile desprinse din programele de terapie
ocupaţională nu sunt indicate
Corect: a, b, c, d
30. Refacerea forţei şi rezistenţei musculare la
nivelul complexului mâinii la pacientul cu
poliartrită reumatoidă presupune:
a.
b.
c.
e.
Tonifierea muşchilor interosoşi şi lumbricali
pentru corectarea deviaţiei cubitale degete
Tonifierea muşchiului extensor al carpului pentru
corectarea deformării degetelor în „gât de lebădă”
Tonifierea muşchiului flexor superficial al
degetelor pentru corectarea deformării degetelor
în „butonieră”
Tonifierea muşchilor flexor profund, lung
abductor şi opozant al policelui pentru corectarea
deformării în „Z” a policelui
Tonifierea muşchilor extensor lung şi scurt
abductor al policelui pentru corectarea deviaţiei
cubitale degete
Corect: a, b, d
31. Refacerea forţei şi rezistenţei musculare la
nivelul centurii pelvine presupune:
a.
Corect: e
controlate
29. Refacerea forţei şi rezistenţei musculare la
nivelul cotului presupune:
d.
a.
b.
c.
d.
mişcării
Corect: b, c, d, e
Corect: c
27. Efectele antrenamentului la efort sunt complexe,
cu o excepţie:
stabilităţii,
b.
c.
d.
e.
Tonifierea musculaturii hipotone (muşchii fesier
mijlociu, cvadriceps, fesier mare)
Tonifierea musculaturii hipotone (muşchii
adductori, rotatori externi, iliopsoas)
Asuplizarea musculaturii cu tendinţa la retractură
(muşchii adductori, rotatori externi, iliopsoas)
Asuplizarea musculaturii cu tendinţa la retractură
(muşchii fesier mijlociu, cvadriceps, fesier mare)
Restabilirea echilibrului funcţional al grupelor
musculare periarticulare antagoniste
Corect: a, c, e

61. 32. Exerciţiile isometrice pentru muşchiul
cvadriceps sunt esenţiale în refacerea forţei şi
rezistenţei musculare deoarece:
a.
b.
c.
d.
e.
Sunt uşor de performat
Determină o forţă de reacţie minimă în articulaţia
genunchiului
Sunt activaţi şi muşchii biceps femural, fesier
mijlociu
Nu sunt activaţi alţi muşchi
Asigură o incoordonare motorie cu un impact
funcţional important
Corect: a, b, c
33. Principalele grupe musculare care trebuie
tonifiate pentru refacerea echilibrului muscular
al piciorului sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Muşchiul triceps sural
Muşchiul cvadriceps
Muşchii tibiali
Muşchii peronieri
Muşchii ischiogambieri
Corect: a, c, d
34. Antrenamentul pliometric presupune:
a.
b.
c.
d.
e.
Schema de antrenare a mobilităţii articulare
Schema de antrenare a forţei musculare prin
contracţii secvenţiale excentrice - concentrice
Schema de antrenare a forţei musculare prin
contracţii secvenţiale excentrice-concentrice isometrice
Rapiditatea de dezvoltare a forţei la nivelul
muşchilor extensori ai genunchilor
Lentoarea de dezvoltare a forţei la nivelul
muşchilor extensori ai genunchilor
Corect: b, d
35. Avantajele exerciţiilor pliometrice sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Forţa musculară obţinută este superioară celorlalte
modalităţi dinamice de refacere a forţei musculare
Se obţine o sincronizare a unităţilor motorii ale
muşchiului
Este favorizată coordonarea musculară
Nu există risc al leziunilor structurilor tendinoase
Nu necesită prudenţă în derulare
Corect: a, b, c

62. TESTE GRILĂ RECUPERAREA ÎN ORTOPEDIE, TRAUMATOLOGIE ŞI
MEDICINĂ SPORTIVĂ
Bibliografie
1.
2.
3.
4.
5.
6.
Tudor Sbenghe, Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor, Editura Medicală, 1981
Roxana Popescu, Adrian Bighea, Noţiuni practice de medicină recuperatorie, Editura Agora, 1997
Iaroslav Kiss, Recuperarea neuromotorie prin mijloace fizical-kinetice, Editura Medicală, 1985
Kinésiologie scientifique ( kinétotherapie, traumatologie et médicine du sport)
Andrei Voinea, Corneliu Zaharia, Elemente de chirurgie ortopedică, Editura Militară, 1985
Roxana Popescu, Rodica Trăistaru, Recuperarea membrului superior ortezat şi protezat, Editura Medicală
Universitară, Craiova, 2002
7. Clement Baciu şi colab, Kinetoterapia pre- şi postoperatorie, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1981
1.
c.
d.
e.
Sechelele osoase posttraumatice cuprind:
a.
b.
c.
d.
e.
edemul posttraumatic, plaga granulară, plaga
grefată, cicatricea patologică
pseudartroza, calusul vicios, osificarea
subperiostală, osteoporoza de imobilizare,
osteonecroza aseptică, algoneurodistrofia
redoare articulară, hipotrofie musculară,
osteoporoza de imobilizare, scăderea
capacităţii cardio-pulmonare
rupturi musculare, rupturi de tendon, hematom
muscular, contracturi musculare, atrofie
musculară
osteoporoză generalizată, redoare articulară,
denervări parţiale, tulburări circulatorii
Corect: d
5.
După intervenţii chirurgicale asupra coloanei
lombo-sacrate, adresate structurilor osteoarticulare, fără fixarea acestora (laminectomii
etc.), etapa de reluare progresivă a mişcărilor
segmentului lombo-sacrat durează:
a.
b.
c.
d.
e.
b.
c.
d.
e.
6.
10-20 zile
20-40 zile
30-60 zile
60-90 zile
90-120 zile
exerciţiile pasive
exerciţiile autopasive
exerciţiile izometrice
exerciţiile de tip Codman
mobilizările active
Corect: e
4.
După intervenţia chirurgicală pentru ruptura
tendonului distal al bicepsului tratamentul
recuperator durează:
a.
b.
1-3 săptămâni
4-6 săptămâni
În recuperarea sechelelor cutanate
posttraumatice, menţinerea funcţionalităţii şi
troficităţii segmentului se realizează prin:
a.
b.
c.
În faza I a recuperării umărului cu artroplastie
sunt contraindicate:
a.
b.
c.
d.
e.
scădere ponderală, tonifierea stabilizatorilor
genunchiului
scădere ponderală, creşterea stabilităţii pasive
şi active a genunchiului, încălţăminte
ortopedică corectoare, kinetoterapie
corecţii ortopedice, kinetoterapie pasivă,
termoterapie, reflexoterapie
imobilizare în aparat gipsat, urmată de
recuperarea mersului
asigurarea stabilităţii pasive şi active a
genunchiului, reeducarea mersului
Corect: b
Corect: c
3.
În cazul deviaţiilor axiale posttraumatice ale
genunchiului se recomandă:
a.
Corect: b
2.
6-8 săptămâni
8-12 săptămâni
mai mult de 16 săptămâni
d.
e.
ultrasunete, căldură moderată locală,
radioterapie
diapulse, ultraviolete, curenţi diadinamici,
imobilizarea segmentului
mobilizări pasive şi active, contracţii
izometrice
masaj pentru circulaţia veno-limfatică,
hidrokinetoterapie
îngrijirea şi supravegherea chirurgicală a plăgii
Corect: c, d
7.
Pentru recuperarea forţei segmentelor
neafectate de paralizie (în cadrul sechelelor
posttraumatice ale nervilor periferici) se
recomandă:
a.
b.
c.
d.
e.
exerciţii cu rezistenţă
exerciţii izometrice
electroterapie excitomotorie
masaj profund
curenţi de medie frecvenţă

63. Corect: a, b
8.
Atrofia musculară se poate produce prin:
a.
b.
c.
d.
e.
denervare
imobilizare
ischemia musculară
ruptura fibrelor musculare
ruptura de tendon muscular
Corect: a, b
9.
În perioada de imobilizare la pat pentru
sechele generale posttraumatice, kinetoterapia
va cuprinde:
a.
b.
c.
d.
e.
scripetoterapie şi mobilizări pasive ale
segmentelor imobilizate
contracţii izometrice sub gips
hidrokinetoterapie la bazin
exerciţii active cu rezistenţă
mobilizări pentru toate articulaţiile accesibile
Corect: b, e
10. Obiectivele recuperării sechelelor articulare
posttraumatice sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
combaterea durerii şi inflamaţiei
refacerea mobilităţii şi stabilităţii
evaluarea deficitului motor şi senzitiv
refacerea abilităţilor
recomandări privind tratamentul balneoclimatic
c.
d.
e.
reflexoterapie cu ultrasunete
diapulse, magnetodiaflux local
aplicaţii locale de parafină
Corect: a, c, d
14. Dacă reducerea mobilităţii articulare este
determinată de retractură musculară, refacerea
flexibilităţii musculare (în cazul sechelelor
posttraumatice musculare) se poate realiza
prin:
a.
b.
c.
d.
e.
repaus tendinos, medicaţie antialgică, terapie
fizicală antalgică
masaj, căldură, tracţiuni
manipulări facilitate
ultrasunete în doze mari
ionogalvanizări sclerolitice
Corect: b, c, d
15. În recuperarea sechelelor posttraumatice,
dintre formele de hidrotermoterapie sunt
utilizate şi pentru efectul produs prin
mecanism reflex:
a.
b.
c.
d.
e.
băile generale la 38,5ºC
băile alternante la temperaturi mai mici de
38ºC
împachetările cu parafină
aplicaţiile locale de rece
băile cu bule
Corect: c, d
Corect: a, b, d
11. Pentru refacerea stabilităţii în recuperarea
sechelelor articulare posttraumatice,
articulaţia trebuie să fie:
a.
b.
c.
d.
e.
indoloră, chiar în condiţii de musculatură slabă
fixată de o musculatură puternică
indoloră şi protejată de capsule şi ligamente
integre
stabilizată prin orteze
dureroasă, dar cu capsule şi ligamente integre
Corect: b, c
12. În osificările subperiostale posttraumatice nu
sunt recomandate:
a.
b.
c.
d.
e.
mobilizările active
imobilizarea completă (cu excepţia fracturilor)
diapulse
mobilizările şi întinderile pasive
recuperarea mobilităţii articulare
16. Avantajele contracţiilor izometrice utilizate în
refacerea forţei de contracţie sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: a, c, d, e
17. Tratamentul recuperator al hematomului
muscular în faza granulomatoasă se realizează
prin:
a.
b.
c.
d.
Corect: b, d
13. Tratamentul recuperator al algoneurodistrofiei
de stadiu I cuprinde:
a.
b.
repaus, comprese reci cu sulfat de magneziu
Sollux cu filtru albastru, terapie ocupaţională
eficienţa crescută, tehnica simplă
nu ameliorează supleţea articulară, nu creează
feed-back
nu dau dureri articulare şi oboseală
necesită timp scurt de execuţie
determină creşterea diametrului muşchiului
e.
punerea în repaus a muşchiului, bandaj
compresiv, crioterapie
electroterapie antalgică şi excitomotorie,
kinetoterapie cu rezistenţă
combaterea edemului şi stazei venoase din
zona lezată
masaje, căldură, antiinflamatoare pe cale
generală
electroterapie antalgică şi excitomotorie,
reluarea funcţiei musculare fără rezistenţă
Corect: a, c, e

64. 18. Recuperarea sindromului motor din cadrul
sechelelor posttraumatice ale nervilor
periferici are ca obiective:
a.
b.
c.
d.
e.
evitarea apariţiei deformărilor şi atitudinilor
vicioase
evitarea atrofiei muşchilor paralizaţi şi
creşterea funcţiei fibrelor musculare restante
sănătoase
combaterea şi prevenirea durerii
refacerea imaginii kinestezice şi recâştigarea
coordonării mişcărilor
recuperarea mobilităţii şi forţei segmentelor
neafectate de paralizie
Corect: a, b, d, e
19. Pentru evitarea atrofiei muşchilor paralizaţi
(în cadrul sechelelor posttraumatice ale
nervilor periferici) se poate recurge la:
a.
b.
c.
d.
e.
căldură
electrostimularea muşchiului denervat
atele de postură
curenţi de medie frecvenţă
mobilizări active şi active cu rezistenţă
Corect: a, b, c, d
23. Forme de terapie fizicală utilizate în
recuperarea sechelelor posttraumatice, care
pot acţiona prin mecanism reflex sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
ionogalvanizările, ultrasunetele, kinetoterapia
pasivă
ionogalvanizările, ultrasunetele, masajul
fototerapia, hidrotermoterapia
curenţi de înaltă frecvenţă, diapulse
fototerapia, termoterapia, climatoterapia
Corect: b, c, d
24. Enumeraţi forme de terapie miorelaxantă
utilizate în recuperarea sechelelor
posttraumatice:
a.
b.
c.
d.
e.
masajul, căldura prelungită
întinderea, manipulările facilitate
aplicaţiile generale şi locale reci
undele scurte, kinetoterapia activă cu
rezistenţă
ultrasunetele
Corect: a, b, e
Corect: b, d
20. Recuperarea sindromului vasculotrofic din
cadrul sechelelor posttraumatice ale nervilor
periferici poate beneficia de:
a.
b.
c.
d.
e.
băi călduţe cu vârtejuri de apă
aplicaţii locale reci
împachetări locale sau generale cu parafină
hidroterapie alternantă la temperaturi mai
mici de 38º C
mofete parţiale
25. Examenul bolnavului cu sechele
posttraumatice ale coloanei vertebrale,
efectuat de către terapeut, trebuie să
cuprindă:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: a, d, e
21. În cadrul tratamentului recuperator al
sechelelor generale posttraumatice, în
perioada de imobilizare la pat se recomandă:
a.
b.
c.
d.
e.
posturi de facilitare a circulaţiei venolimfatice şi pentru drenaj bronşic
masaj şi gimnastică vasculară
kinetoterapie respiratorie şi aerosoloterapie
climatoterapie şi tratament balnear
curenţi de medie frecvenţă şi electrostimulări
Corect: a, b, c, d
26. Tratamentul recuperator al bolnavului
posttraumatic cu fractură-luxaţie de coloană
cervicală în perioada de purtare a Minervei,
cuprinde:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: a, b, c, e
22. Mijloace fizicale folosite în managementul
durerii în cadrul tratamentului recuperator al
sechelelor posttraumatice sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
aplicaţii calde şi reci, imobilizări
TENS, stimulare nervoasă periferică
Masaj
exerciţii corectoare, stretching
medicaţie antialgică şi antiinflamatorie
evaluarea respiratorie şi cardiovasculară
evaluarea respiratorie, a amplitudinii tuturor
articulaţiilor implicate, a forţei musculară
aprecierea gradului de spasticitate
aprecierea prezenţei edemelor
testarea biologică şi radiologică
exerciţii de echilibrare
mobilizări ale membrelor superioare
izometrie pentru menţinerea tonusului dorsolombar
gimnastică respiratorie abdominală
reprofesionalizare pentru asigurarea
independenţei bolnavului
Corect: a, b, c, d
27. În perioada de imobilizare la pat a bolnavului
cu sechele posttraumatice ale coloanei
vertebrale se recomandă:
a.
b.
c.
electroterapie de înaltă frecvenţă
termoterapie locală sau generală
terapie respiratorie

65. d.
e.
mişcări pasive
mişcări active
c.
d.
e.
exerciţii active
electroterapie antalgică
electroterapie excitomotorie
Corect: c, d, e
Corect: a, b, c
28. Pentru prevenirea escarelor la pacienţii cu
leziuni posttraumatice medulare se vor
recomanda:
a.
b.
c.
d.
e.
întoarcerea pacientului la fiecare 3 ore
inspectarea tegumentului de către pacient
protejarea împotriva căldurii excesive
evitarea traumatismelor prilejuite de
transferuri şi ridicări
electroterapie antialgică şi vasculoactivă,
masaj decontracturant
33. Din săptămâna 8-9 după artroplastia parţială
de umăr, tratamentul recuperator (faza III)
cuprinde:
a.
b.
c.
d.
e.
exerciţii de tip Codman şi rotaţii autopasive
hiperextensii autopasive, rotaţii active
mobilizări ale cotului, scripetoterapie
exerciţii de tip stretching
exerciţii active cu rezistenţă
Corect: d, e
Corect: a, b, c, d
29. Mijloace de reeducare micţională la bolnavii
cu leziuni posttraumatice ale coloanei
vertebrale sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
masajul superficial, electroterapia de joasă
frecvenţă, psihoterapia
termoterapia locală, hidrokinetoterapia,
curenţii de medie frecvenţă
curenţi de joasă frecvenţă pentru stimulare
transvezico-pelvină
curenţi de medie frecvenţă şi câmpuri
magnetice de joasă frecvenţă
crenoterapia cu ape sulfuroase hipotone
34. În faza IV a recuperării umărului
posttraumatic, kinetoterapia cuprinde:
a.
b.
c.
d.
e.
manevre de decoaptare capsulo-ligamentară,
exerciţii de facilitare proprioceptivă
exerciţii autopasive la scripete şi exerciţii
active pentru creşterea mobilităţii
exerciţii cu rezistenţă pentru creşterea forţei
musculare, exerciţii de coordonare
exerciţii izometrice executate pe principii ale
facilitării proprioceptive
kinetoterapie respiratorie de tip costal
superior şi de tip abdominal
Corect: a, b, c
Corect: c, d, e
30. Etapele de recuperare a bolnavilor cu fracturiluxaţii de coloană dorso-lombară conform
metodei Magnus, sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
imobilizarea conştientizată a coloanei
decubit pe pat tare
verticalizarea
recuperarea
reeducarea mersului
35. Definiţi cauze posibile ale limitării de
mobilitate a cotului posttraumatic:
a.
b.
c.
d.
e.
organizarea colagenică consecutivă edemului,
calusul vicios
leziuni de vase şi nervi
retracţii musculo-tendo-ligamentare, cicatrici
retractile
artrita posttraumatică
osteomul periarticular, fragmente osoase
intraarticulare
Corect: b, c, d
Corect: a, c, d, e
31. Complicaţii ale utilizării pe termen lung a
ortezelor sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
atrofii, fibroze
contracturi musculare, ale fasciilor şi
ligamentelor
tulburări micţionale
iritaţii cutanate
dependenţă psihologică
Corect: a, b, d, e
32. Metodele prin care se realizează
rearmonizarea mecanică a umărului
posttraumatic sunt:
a.
b.
posturi
mobilizări pasive cu tracţiuni
36. Pentru recâştigarea mobilităţii cotului
posttraumatic după suspendarea imobilizării
se recurge la următoarele mijloace:
a.
b.
c.
d.
e.
terapie fizicală antialgică, masaj,
electroterapie excitomotorie
mişcări pasive cu ajutorul scripeţilor, reglate
de durere
mobilizări pasive, cu purtarea de greutăţi în
mână
mişcări active analitice, de reeducare globală
a cotului şi de facilitare neuro-musculară
proprioceptivă
exerciţii de tip Codman şi întinderi pasive
Corect: b, d

66. 37. Faza III a programului recuperator la bolnavii
cu artroplastie de cot cuprinde:
a.
b.
c.
d.
e.
ortezare discontinuă
exerciţii active şi pasive la nivelul cotului
ortezare continuă
numai mobilizări active
doar mobilizări pasive
Corect: a, b
38. În faza I a reeducării mâinii după intervenţii
chirurgicale pentru leziuni ale tendoanelor
flexorilor degetelor, posturarea optimă a
complexului mâinii presupune:
a.
b.
c.
d.
e.
40º flexie pentru gâtul mâinii
45º flexie în articulaţiile metacarpofalangiene
90º flexie în articulaţiile interfalangiene
proximale
flexie completă în articulaţiile interfalangiene
distale
flexie 90º a cotului
Corect: a, b, c, d
39. Terapia ocupaţională în recuperarea mâinii
posttraumatice vizează:
a.
b.
c.
d.
e.
redobândirea abilităţilor în scopul asigurării
independenţei bolnavului
recuperarea mobilităţii articulare la nivel axial
şi periferic
refacerea forţei şi a rezistenţei musculare
evaluarea necesităţii unor facilităţi de muncă
prin realizarea unor adaptări la restantul
funcţional
dezvoltarea unor noi vocaţii profesionale
d.
e.
reeducarea membrului superior în lanţ kinetic
închis
reeducarea coloanei vertebrale cervico-dorsale
Corect: a, b, c
42. Obiectivele recuperării şoldului posttraumatic
sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
combaterea durerii
refacerea stabilităţii
recuperarea mobilităţii
reluarea precoce a mersului
refacerea aliniamentului şi posturii corpului
Corect: a, b, c
43. În recuperarea bolnavului cu artroplastie
totală de şold se vor evita:
a.
b.
c.
d.
e.
adducţia şoldului
abducţia de şold
flexia şoldului
rotaţiile şoldului
extensia şoldului
Corect: a, d
44. Metodele de recuperare a stabilităţii pasive a
genunchiului posttraumatic sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
tonifierea musculaturii stabilizatoare a
genunchiului
creşterea rezistenţei ligamentare
respectarea regulilor de igienă a genunchiului
ortezarea genunchiului
artroplastia genunchiului
Corect: a, b, c, d
Corect: a, d, e
40. În sechelele posttraumatice ale mâinii,
întinderile sunt indicate în:
a.
b.
c.
d.
e.
fracturi intraarticulare la nivelul articulaţiilor
metacarpofalangiene
aderenţe ale ţesuturilor moi şi ale tendoanelor
redoare articulară prin retracţii
capsuloligamentare
cicatrici şi grefoane postoperatorii
hipercorecţii ale unor deformări pentru care se
aplică atele seriate
45. După îndepărtarea gipsului utilizat pentru
imobilizarea genunchiului în cazul rupturii
aparatului extensor cvadricipital, se va
recurge la:
a.
b.
c.
d.
e.
exerciţii de mobilizare a genunchiului, cu
accent pe mobilizările active
tonifierea cvadricepsului prin izometrie şi
exerciţii rezistive cu încărcare progresivă
mobilizări pasive în poziţii extreme
ortezarea genunchiului şi exerciţii izometrice
masaj profund şi mobilizări pasive controlate
de durere
Corect: b, c, d, e
Corect: a, b
41. Recuperarea pacienţilor cu fractură de şold
presupune, alături de posturări pentru evitarea
deviaţiilor şi de mobilizări precoce:
a.
b.
c.
prevenirea edemului, tromboflebitelor,
tulburărilor trofice
aplicarea de diapulse pentru grăbirea
consolidării focarului de fractură
atenţie pentru reeducarea genunchiului şi
cvadricepsului
46. Recuperarea echilibrului muscular al
piciorului posttraumatic presupune:
a.
b.
c.
d.
recuperarea mobilităţii şi forţei musculare
tonifiere musculară analitică
exerciţii de coordonare, de refacere a feedback-ului senzitivo-motor
metode fizicale de combatere a durerii şi
retracţiilor tendinoase

67. e.
recuperarea exclusivă a forţei şi rezistenţei
musculare
Corect: b, c
47. Tratamentul recuperator al entorselor instabile
fără smulgeri osoase presupune:
a.
b.
c.
d.
e.
imobilizare în aparat gipsat
diapulse, roentgen-terapie
electroterapie excitomotorie
posturi antideclive pe perioada imobilizării în
aparat gipsat
mobilizări ale degetelor, genunchiului şi
şoldului
Corect: a, b, d, e
48. Recuperarea funcţională după intervenţiile
chirurgicale practicate pentru rupturi ale
tendonului achilean presupune după
îndepărtarea aparatului gipsat:
a.
b.
c.
d.
e.
electroterapie antalgică, masaj decontracturant,
kinetoterapie activă a piciorului şi gleznei
posturi antideclive, baie cu vârtejuri, diapulse,
masaj
hidrokinetoterapie pentru remobilizarea
articulaţiei gleznei
tratamentul edemului (posturi antideclive,
bandaje elastice, baie cu vârtejuri, diapulse,
masaj), tonifierea tricepsului sural
remobilizarea gleznei prin hidrokinetoterapie,
întinderea tricepsului şi tendonului acestuia
(când a apărut retracţia)
Corect: d, e

68. TESTE GRILĂ RECUPERAREA REUMATOLOGICĂ
1.
c.
Din grupa afecţiunilor reumatismale
degenerative fac parte:
a.
b.
c.
d.
e.
d.
Gonartroza
Periartrita scapulo-humerală
Tendinitele
Periartrita coxo-femurală
Miozitele
e.
Corect: b
6.
Corect: a
2.
b.
c.
d.
e.
PR este o afecţiune reumatismală inflamatorie, cu
evoluţie cronică progresivă
PR afectează cu predilecţie articulaţiile mici
(mâini, picioare)
PR evoluează către deformare şi anchiloză
articulară
În PR redoarea matinală durează cel puţin o oră
În stadiul III al PR se instalează anchiloza
fibroasă sau osoasă
7.
e.
O singură afirmaţie cu privire la spondiloza
cervicală din cele enumerate mai jos este falsă.
Care?
a.
b.
Alegeţi răspunsul fals. Caracterele comune ale
spondilartritelor seronegative sunt următoarele:
a.
b.
c.
d.
c.
Prezenţa factorului reumatoid
Absenţa nodulilor subcutanaţi
Prezenţa artritelor periferice
Afectarea articulaţiilor sacroiliace şi a coloanei
vertebrale
Afectarea tegumentelor şi mucoaselor
d.
e.
Obiectivele kinetoterapiei în spondilita
anchilozantă sunt cele enumerate cu o singură
excepţie:
a.
b.
c.
d.
e.
5.
Obiectivele tratamentului în boala artrozică sunt
următoarele, cu excepţia:
a.
b.
8.
Combaterea durerii
Reeducarea respiratorie
Alegeţi răspunsul fals. Discopatia lombară de
fază IV se manifestă astfel:
a.
b.
c.
Menţinerea / corectarea posturilor şi
aliniamentului corpului
Menţinerea / ameliorarea mobilităţii articulare şi
tonusului muscular
Prevenirea poziţiilor vicioase
Prevenirea disfuncţiei ventilatorii restrictive
Redimensionarea obiectivelor casnice
Corect: e
Este contraindicat masajul la nivel paravertebral
cervical
Electroterapia include galvanizări, CDD, curenţi
de medie frecvenţă şi înaltă frecvenţă
Împachetările cu parafină „pelerină” au efect
benefic
Exerciţiile urmăresc refacerea tonusului
musculaturii extensoare
Tratamentul chirurgical este indicat în formele cu
tulburări neurologice severe şi progresive
Corect: a
Corect: a
4.
Subfebrilitate
Redoare de inactivitate
Senzaţie de instabilitate la nivelul genunchiului
Chist Baker
Tulburări de statică la nivelul genunchiului
Corect: a
Corect: e
3.
Clinica gonartrozei este caracterizată de
următoarele elemente, cu excepţia unuia singur:
a.
b.
c.
d.
e.
Alegeţi răspunsul fals:
a.
Recuperarea mobilităţii articulare şi a tonusului
muscular
Prevenirea deteriorării în continuare a cartilajului
articular
Ameliorarea circulaţiei locale
d.
e.
60-70% din pacienţi sunt asimptomatici
Lombalgie cronică mecanică, meteorodependentă
Lumbago acut cu pseudosciatică, după ridicare de
greutăţi
Sciatica vârstnicului cu Lasseque pozitiv
Sindrom de coadă de cal
Corect: d
9.
Alegeţi răspunsul fals. Reumatismul abarticular
cuprinde următoarele entităţi clinice:
a.
b.
c.
d.
e.
Gonartroza
Periartrita scapulo-humerală
Periartrita coxofemurală
Algoneurodistrofia
Maladia Dupuytren

69. Corect: a
10. Alegeţi răspunsurile corecte. La inspecţia
tegumentelor pacienţilor cu sindrom reumatoid
se pot evidenţia:
a.
b.
c.
d.
e.
Leziuni eritemato-scuamoase în psoriazis
Noduli reumatoizi în spondilita anchilozantă
Noduli Bouchard şi Heberden în boala artrozică
Tofi gutoşi în poliartrita reumatoidă
Eritem facial „în fluture” în lupusul eritematos
diseminat
Corect: a, c, e
11. Mobilitatea coloanei cervicale este evaluată
prin:
a.
b.
c.
d.
e.
Indicele Schöber
Indicele tragus-acromion
Indicele Ott
Indicele menton-stern
Indicele occiput-perete
Corect: a, b, c
15. În poliartrita reumatoidă se pune accent pe
tonifierea:
a.
b.
c.
d.
e.
Extensorilor degetelor
Flexorului superficial al degetelor
Flexorilor antebraţului
Flexorilor coapsei şi gambei
Musculaturii intrinseci a mâinii
Corect: a, b, e
16. Sindromul Reiter:
a.
b.
c.
d.
e.
Este artrita reactivă
Este caracterizat de triada: conjunctivă, artrită,
uretrită
Nu este însoţit de manifestări generale
Sunt contraindicate procedurile de electroterapie
şi termoterapie
Poate evolua către spondilita anchilozantă
Corect: a, b, e
Corect: b, d, e
12. Poliartrita reumatoidă este caracterizată de
următoarele deformări articulare:
a.
b.
c.
d.
e.
Deviaţia cubitală a degetelor şi mâinii
Police în „Z”
Flexum de cot
Genu recurvatum
Genu flexum
Corect: a, b, c, e
17. Care din următoarele afirmaţii cu privire la
artrita psoriazică sunt adevărate:
a.
b.
c.
d.
e.
13. În poliartrita reumatoidă, posturarea mâinii cu
ajutorul ortezelor se realizează astfel:
a.
b.
c.
d.
e.
Pumn în extensie 10-20˚
Deviaţia cubitală a mâinii şi degetelor
Flexie uşoară a metacarpofalangienelor
Police în abducţie şi opoziţie
Interfalangiene proximale în extensie
Corect: a, c, d
14. Alegeţi răspunsurile corecte. În poliartrita
reumatoidă:
a.
b.
c.
d.
e.
Se evită poziţiile sau activităţile ce solicită
flexorii degetelor
Se recomandă purtarea de susţinători plantari
Se evită poziţia şezândă pe scaune sau fotolii
joase
Se recomandă exerciţiile care antrenează
prehensiunea de forţă
Cura balneară se adresează tuturor formelor de
poliartrită reumatoidă
Manifestările cutanate constau în plăci eritematoscuamoase pe coate, genunchi, trunchi
Este însoţită de manifestările extraarticulare:
oculare, cardiace, respiratorii
În majoritatea cazurilor apar manifestările
articulare şi apoi cele cutanate
Cea mai frecventă formă este artrita mutilantă
Unul dintre obiectivele de tratament este
prevenirea deformărilor şi anchilozelor articulare
Corect: a, b, e
18. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate:
a.
b.
c.
d.
e.
În spondilita anchilozantă cura balneară este
indicată în special în staţiunile de pe litoralul
Mării Negre
Spondilita anchilozantă afectează cu
preponderenţă sexul feminin
Caracteristice spondilita anchilozantă sunt
lombosacralgiile în a doua jumătate a nopţii, cu
iradiere în basculă
Tabloul clinic al spondilita anchilozantă include şi
disfuncţia ventilatorie restrictivă
În stadiile avansate ale spondilita anchilozantă se
poate instala „poziţia de schior”
Corect: a, c, d, e
19. În timpul activităţilor cotidiene spondiliticul
trebuie să păstreze anumite posturi:
a.
Decubit dorsal pe pat tare, cu pernă sub cap

70. b.
c.
d.
e.
Şezând pe scaun cu spătar înalt şi păstrarea
contactului permanent al spatelui cu spătarul
Masa de lucru la nivelul pieptului, cu antebraţele
pe masă
Evitarea şederii prelungite în fotoliu
În ortostatism păstrarea distanţei maxime xifoidpube
24. Igiena ortopedică a şoldului constă în:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: b, d, e
Corect: b, c, d, e
20. În spondilita anchilozantă menţinerea sau
creşterea tonusului muscular se realizează în
special la nivelul anumitor grupe musculare:
a.
b.
c.
d.
e.
Ischiogambieri
Iliopsoas
Adductorii coapsei
Erectorii capului şi trunchiului
Muşchii abdominali
25. Indicaţiile curei balneare în coxartroză sunt
reprezentate de:
a.
b.
c.
d.
e.
a.
b.
c.
d.
e.
Se începe cât mai precoce şi are continuitate
absolută
Ocupă primul loc în ierarhia formelor de
tratament fizical
Pune accent pe exerciţiile de flexie la nivelul
coloanei vertebrale şi centurilor
Cuprinde exerciţii pentru reeducarea respiraţiei
toracice şi abdominale
Kinetoterapia este adaptată stadiului evolutiv
Corect: a, b, d, e
22. Care dintre următorii factori favorizează
deteriorarea cartilajului articular:
a.
b.
c.
d.
e.
Menopauza
Obezitatea
Vârsta peste 50 ani
Sexul feminin
Rasa neagră
Corect: a, b, c
23. Tabloul clinic al coxartrozei cuprinde:
a.
b.
c.
d.
e.
Durere la nivelul genunchiului
Redoare de inactivitate
Durere la nivelul peritrohanterian, fesier, inghinal,
pe faţa anterioară a coapsei
Mers şchiopătat
Parestezii pe faţa anterioară a coapsei
Corect: a, b, c, d
Formele acute
Formele subacute
Coxartroza la debut
Coxartroza operată
Forme cu redoare strânsă şi atitudine vicioasă
ireductibilă
Corect: c, d
Corect: b, d, e
21. Alegeţi răspunsurile corecte privitoare la
programul de kinetoterapie din spondilita
anchilozantă:
Mers şi ortostatism prelungit
Greutate corporală ideală
Mers pe teren accidentat
Mers cu sprijin în baston
Evitarea urcării şi coborârii scărilor
26. Igiena ortopedică a genunchiului constă în:
a.
b.
c.
d.
e.
Evitarea tocurilor înalte
Evitarea traumatismelor directe
Repaus prelungit
Medicaţie antialgică
Descărcarea de greutate a genunchiului
Corect: a, b, e
27. Procedurilor de electroterapie antialgică în
gonartroză includ:
a.
b.
c.
d.
e.
Comprese reci cu sulfat de magneziu
Împachetări cu parafină
Curenţi de joasă frecvenţă
Curenţi de medie frecvenţă
Biostimulare laser
Corect: c, d, e
28. Kinetoterapia în gonartroză constă în:
a.
b.
c.
d.
e.
Posturări în flexie a genunchiului
Tonifierea cvadricepsului, a tricepsului sural
Mobilizări articulare pentru refacerea extensiei
complete
Exerciţii în lanţ kinetic închis
Exerciţii pentru coordonare
Corect: b, c, d, e
29. Spondilodiscartroza cervicală are manifestări
clinice polimorfe:
a.
b.
c.
d.
e.
Cervicalgie iradiată occipital, în vertex, în umeri
Nevralgie cervico-brahială
Sindrom Barré-Lieou
Puncte dureroase la nivelul umărului
Vertij, fosfene, acufene

71. Corect: a, b, c, e
30. Obiectivele de tratament recuperator în
spondilodiscartroza lombară sunt următoarele:
a.
b.
c.
d.
e.
Reeducarea respiratorie
Combaterea durerii
Corectarea dezechilibrului muscular între agonişti
şi antagonişti
Restabilirea controlului adecvat al mişcării
Profilaxia recidivelor
35. PSH (umărul dureros simplu) se caracterizează
prin:
a.
b.
c.
d.
e.
Durere de intensitate mare
Limitarea mare a mobilităţii pasive
Substratul anatomopatologic este capsulita
retractilă
Aspect radiologic normal
Evoluţie favorabilă la aplicarea curenţilor de joasă
frecvenţă
Corect: d, e
Corect: b, c, d, e
31. Tratamentul fizical al spondilodiscartrozei
lombare cuprinde:
a.
b.
c.
d.
e.
Masaj sedativ lombosacrofesier
Băi galvanice, 4 celulare
Curenţi diadinamici în special în lumbago
musculo-ligamentar
Împachetări cu parafină lombar în formele acute
Băi simple la 36-37˚ în cazul radiculopatiilor
reziduale
Corect: a, c, e
32. Kinetoterapia din perioada acută a discopatiei
lombare urmăreşte:
a.
b.
c.
d.
e.
Asuplizarea trunchiului inferior
Relaxarea musculaturii lombare contracturate
Relaxare generală
Scăderea iritaţiei radiculare
Creşterea tonusului vagal
Corect: b, c, d, e
33. „Şcoala spatelui” constă în:
a.
b.
c.
d.
e.
Conştientizarea poziţiei neutre a coloanei lombare
şi bazinului
Înzăvorârea coloanei lombare
Menţinerea forţei musculare agonişti şi
antagonişti
Programul Williams fazele I şi II
Relaxarea musculaturii lombare contracturate
Corect: a, b, c
34. Tratamentul chirurgical în hernia de disc
lombară este indicat în cazul:
a.
b.
c.
d.
e.
Durerilor care nu cedează la tratament
conservator
Recidivelor frecvente
Manevrei Lassèque pozitivă la valori mici
Apariţiei sau agravării unui deficit motor
Apariţiei sindromului de „coadă de cal„
Corect: a, b, d, e
36. PSH (umărul pseudoparalitic) se caracterizează
prin:
a.
b.
c.
d.
e.
Durere de intensitate mare
Mobilitate activă absentă
Mobilitate pasivă normală
Absenţa tulburărilor de sensibilitate
Modificări ale reflexelor osteotendinoase
Corect: b, c, d

72. TESTE GRILĂ RECUPERARE RESPIRATORIE
BIBLIOGRAFIE:
1. Adriana Sarah Nica, Compendiu de Medicină fizică şi Recuperare, Editura Universitară „Carol Davila”, Bucureşti, 1998,
pagini 229-232
2. T. Sbenghe, Recuperarea medicală la domiciliul bolnavului, Editura Medicală, Bucureşti, 1996, pagini 186-246
3. T. Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală, Bucureşti, 1987, pagini 292-305
1.
b.
Care dintre următoarele mecanisme de
producere reversibile nu caracterizează
disfuncţia ventilatorie obstructivă:
a.
b.
c.
d.
e.
hipersecreţia (hipercrinia) şi vâscozitatea crescută
(discrinia) a mucusului bronşic
bronhospasm
edemul mucoasei
îngustarea dinamică din expir
procese fibrotice bronşice şi peribronşice
c.
d.
e.
Corect: a, c
5.
Corect: e
2.
Care dintre următoarele mecanisme de
producere ale disfuncţiei ventilatorii obstructive
sunt ireversibile:
a.
b.
c.
d.
e.
3.
b.
c.
d.
e.
mărirea diametrului bronşic, prin ţintirea
mecanismelor reversibile
mărirea diametrului bronşic, prin ţintirea
mecanismelor ireversibile
scăderea vitezei fluxului aerului
creşterea vitezei fluxului aerului
controlul fluxului de aer
Corect: a, c, e
4.
Concluziile terapeutice şi de recuperare care
trebuie luate în considerare în corelaţie directă
cu perturbarea volumelor pulmonare-unul dintre
procesele fiziopatologice determinate de
sindromul obstructiv-sunt:
a.
mărirea diametrului bronşic, prin ţintirea
mecanismelor reversibile
reeducarea ritmului respirator
reeducarea raportului inspir / expir
scăderea obstrucţiei dinamice din expir
creşterea obstrucţiei dinamice din expir
reeducarea ritmului respirator
Corect: a, b
6.
Concluziile terapeutice şi de recuperare care
trebuie luate în considerare în corelaţie directă
cu perturbarea fluxului aerian-unul dintre
procesele fiziopatologice determinate de
sindromul obstructiv-sunt:
a.
Concluziile terapeutice şi de recuperare care
trebuie luate în considerare în corelaţie directă
cu perturbarea distribuţiei aerului
intrapulmonar-unul dintre procesele
fiziopatologice determinate de sindromul
obstructiv-sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
hipertrofia şi hiperplazia glandelor bronşice
procesele fibrotice bronşice şi peribronşice
atrofia peretelui bronşic şi pierderea de căi aeriene
bronhospasm
scăderea reculului elastic
Corect: a, b, c, e
mărirea diametrului bronşic, prin ţintirea
mecanismelor ireversibile
scăderea obstrucţiei dinamice din expir
creşterea obstrucţiei dinamice din expir
reeducarea ritmului respirator
Un schimb gazos fiziologic la nivelul
membranei alveolo-capilare este dependent de
normalitatea celor 2 factori determinanţiventilaţia alveolară şi circulaţia capilară, al căror
raport este egal cu:
a.
b.
c.
d.
e.
0,5
0,6
0,7
0,8
0,9
Corect: d
7.
Concluziile terapeutice şi de recuperare care
trebuie luate în considerare în corelaţie directă
cu perturbarea schimburilor gazoase alveolareunul dintre procesele fiziopatologice
determinate de sindromul obstructiv-sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
reeducarea raportului inspir / expir
scăderea obstrucţiei dinamice din expir
corectarea inegalităţii de distribuţie
oxigenoterapia
ventilaţia mecanică
Corect: c, d

73. 8.
Musculatura respiratorie îşi măreşte travaliul
(pentru a genera o creştere a presiunii coloanei
de aer care străbate căile aeriene cu rezistenţă
crescută în sindromul obstructiv) prin
următoarele modalităţi:
a.
b.
c.
d.
e.
creşterea tensiunii de contracţie a muşchilor în
activitate
scăderea tensiunii de contracţie a muşchilor în
activitate
intrarea în contracţie a muşchilor inspiratori de
rezervă (muşchi de obicei inactivi în respiraţia de
repaus)
intrarea în contracţie a muşchilor expiratori
(muşchi de obicei inactivi în respiraţia de repaus)
intrarea în contracţie a muşchiului diafragm
Corect: a, c, d
9.
Creşterea costului ventilator de câteva ori în
sindromul obstructiv se traduce sub raport clinic
prin:
a.
b.
c.
d.
e.
cefalee
dispnee
tuse
expectoraţie
febră
Corect: b
10. Concluziile terapeutice şi de recuperare care
trebuie luate în considerare în corelaţie directă
cu perturbarea travaliului ventilator-unul dintre
procesele fiziopatologice determinate de
sindromul obstructiv-sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
tonifierea musculaturii respiratorii
reeducarea ritmului respiraţiei
reeducarea frecvenţei respiraţiei
scăderea obstrucţiei
oxigenoterapie
Corect: a, b, c, d
11. Apariţia hipoxemiei exprimă instalarea
insuficienţei pulmonare denumită:
a.
b.
c.
d.
e.
insuficienţă pulmonară parţială
insuficienţă pulmonară de distribuţie
insuficienţă pulmonară de perfuzie
insuficienţă pulmonară totală
insuficienţă pulmonară gravă
Corect: a, b
12. Reversibilitatea hipertensiunii arteriale
pulmonare (HAP) la administrarea de oxigen se
explică prin următoarea succesiune de
fenomene:
a.
b.
c.
d.
e.
administrarea de oxigen → scade hipoxemia →
scade vasoconstricţia capilară → scade HAP
administrarea de oxigen → creşte hipoxemia →
scade vasoconstricţia capilară → scade HAP
administrarea de oxigen → creşte hipoxemia →
creşte vasoconstricţia capilară → scade HAP
administrarea de oxigen → scade hipoxemia →
creşte vasoconstricţia capilară → scade HAP
administrarea de oxigen → menţine hipoxemia →
accentuează vasoconstricţia capilară → scade
HAP
Corect: a
13. Reperele clinice ale bronşitei cronice sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
tusea
cefalee
expectoraţia
febra şi frisonul
semnele sindromului obstructiv în funcţie de
gradul disfuncţiei ventilatorii
Corect: a, c, e
14. În definiţia astmul bronşic ca boală respiratorie
cronică trebuie luate în considerare următoarele
aspecte:
a.
b.
c.
d.
e.
hiperreactivitatea bronşică
crize paroxistice de dispnee care dispar spontan
crize paroxistice de dispnee care dispar la un
bronhodilatator
tahicardie
creşteri ale valorilor tensionale
Corect: a, b, c
15. Dispneea este un simptom subiectiv definită ca
o:
a.
b.
c.
d.
e.
senzaţie de tensiune toraco-pulmonară inadecvată
percepere anormală a unei jene respiratorii
senzaţie de disconfort abdominal
percepere anormală a bătăilor inimii
senzaţie de astenie fizică
Corect: a, b
16. Caracteristicile programului de recuperare
medicală la pacientul cu disfuncţie ventilatorie
obstructivă sunt:
a.
b.
c.
d.
complexitatea metodelor
simplicitatea metodelor
continuitatea aplicării lor
intermitenţa aplicării lor

74. e.
absenţa măsurilor de profilaxie din componenţa
programului
d.
e.
Corect: a, c
17. Din metodele programului de recuperare
medicală aplicat la pacientul cu disfuncţie
ventilatorie obstructivă nu face parte:
a.
b.
c.
d.
e.
îndepărtarea factorilor de risc bronho-pulmonari
corectarea factorilor patologici extrapulmonari de
întreţinere sau agravare a disfuncţiei ventilatorii
obstructive
dezobstrucţia bronşică
creşterea costului ventilaţiei şi relaxarea
musculaturii respiratorii
ameliorarea distribuţiei intrapulmonare a aerului
Corect: d
18. Principalele modalităţi terapeutic-recuperatorii
prin care se reuşeşte evacuarea secreţiilor
bronşice, cu scopul de a dezobstrua căile
respiratorii la pacientul cu disfuncţie ventilatorie
obstructivă sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
umidifierea bronşică
drenajul de postură şi educarea tusei
utilizarea mucokineticelor şi a medicaţiei
specifice pentru pacientul cu disfuncţie
ventilatorie obstructivă
posturarea relaxantă
exerciţii respiratorii abdominale
Corect: a, b, c
19. Reeducarea tusei cuprinde următoarele
componente:
a.
b.
c.
d.
e.
poziţionarea corpului în timpul tusei, au adoptarea
poziţiilor de facilitare a tusei
poziţionarea corpului în timpul tusei, au adoptarea
altor poziţii cu evitarea celor de facilitare a tusei
controlul respiraţiei în accesul de tuse
controlul respiraţiei numai perioadele fără acces
de tuse
emiterea unei tuse cu sunet „rotund”, „surd”
Corect: a, c, e
20. Kinetoterapia respiratorie performată pentru
reducerea rezistenţei din expir-element de bază
al scăderii travaliului ventilator la bolnavii
obstructivi-cuprinde următoarele aspecte:
a.
b.
c.
expirul numai pe gură
expirul cu buzele strânse, ca pentru fluierat sau cu
pronunţarea consoanelor de tipul h, s, f, pf
îndepărtarea narinelor cu ajutorul policelui şi
indexului
reeducarea respiraţiei diafragmatice
tonifierea musculaturii respiratorii
Corect: a, b, c
21. Respiraţia abdominală se învaţă în diferite
posturi ale pacientului obstructiv pulmonar,
ordinea corectă a acestora fiind:
a.
b.
c.
d.
e.
decubit dorsal, şezând, ortostatism, mers
şezând, ortostatism, mers, decubit dorsal
decubit dorsal, ortostatism, mers, şezând
şezând, ortostatism, mers, decubit dorsal
ortostatism, mers, decubit dorsal, şezând
Corect: a
22. Efectele favorabile ale relaxării generale la
pacientul cu disfuncţie ventilatorie obstructivă
sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
reechilibrarea tonusului muscular general şi al
musculaturii respiratorii, cu instalarea eutoniei
limitarea cererii de oxigen a organismului şi a
producţiei de bioxid de carbon
diminuă semnificativ starea de „tensiune
inadecvată”
permite ventilaţia asistată
limitează efortul fizic
Corect: a, b, c
23. Tehnicile de lucru prin care se realizează
antrenarea muşchiul diafragm ca principal
muşchi inspirator constau din:
a.
b.
c.
d.
e.
posturare în Trendelenburg cu o greutate pe
abdomen
folosirea borcanelor Pescher
folosirea unei sticle cu un tul de plastic introdus în
ea şi în care se suflă continuu pentru a produce
bule
exerciţii de respiraţie la nivelul nasului
gimnastica corectoare
Corect: a, b, c, d
24. Controlul şi coordonarea respiraţiei-unul dintre
cele mai importante capitole din kinetoterapia
respiratorie la pacientul cu disfuncţie
ventilatorie obstructivă-include următoarele
aspecte:
a.
b.
c.
d.
e.
reducerea ritmului respirator
creşterea ritmului respirator
controlul volumului curent
controlul fluxului de aer
obţinerea unui raport între timpii respiratori
(inspir / expir) egal cu 1 / 2-1 / 2,5

75. Corect: a, c, d, e
25. Condiţia fizică a pacientului pulmonar este
rezultatul:
a.
b.
c.
d.
e.
leziunilor bronhopulmonare
stării de antrenament la efort a pacientului
mediului ambiant
condiţiilor meteo
funcţiei reno-urinare a pacientului
30. În ortostatism, pacientului dispneic i se
recomandă adoptarea următoarei posturi
facilitatorii:
a.
b.
c.
d.
e.
spate rezemat de perete
coloana cifozata
membrele superioare la zenit
membre inferioare extinse
membrele inferioare uşor flectate din genunchi
Corect: a, b, e
Corect: a, b
26. Introducerea antrenamentului de efort la
pacienţii cu disfuncţie ventilatorie obstructivă
determină creşterea toleranţei la efort prin:
a.
b.
c.
d.
e.
ameliorarea ventilaţiei printr-o mai bună
coordonare a „pompei” toraco-abdominale
reducerea suprafeţei de schimb alveolo-capilar
reducerea extracţiei periferice a oxigenului
ameliorarea performanţei cardiace prin efortul
dozat
ameliorarea condiţiei psihice
Corect: a, d, e
27. Cele mai utilizate modalităţi de antrenament la
efort performate la pacienţii cu disfuncţie
ventilatorie obstructivă sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
antrenamentul prin mers (cura de teren)
antrenamentul la scăriţă
exerciţii fizice rezistive, progresive, intense
antrenamentul la piscină
antrenamentul prin terapie ocupaţională
31. În decubit dorsal, pacientului dispneic i se
recomandă adoptarea următoarei posturi
facilitatorii:
a.
b.
c.
d.
e.
capul aşezat pe o pernă mică, patul fiind înclinat
la 45º
braţele în abducţie la 30º-40º
şoldurile şi genunchii în extensie
şoldurile şi genunchii în uşoara flexie
antebraţele stau în sprijin pe două perne
Corect: a, b, d, e
32. Pacientului dispneic îi sunt caracteristice
următoarele posturi / poziţii facilitatorii:
a.
b.
c.
d.
e.
în şezând "postura rezemat de spătar"
poziţia Trendelenburg
spate rezemat de perete, coloana cifozată, umerii
căzuţi, membre inferioare uşor flectate
în şezând "postura aplecat înainte"
posturarea conform sistemului celor "5 perne în
scară"
Corect: c, d, e
Corect: a, b, d, e
28. Obiectivele kinetoterapiei respiratorii sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
corijarea curburilor patologice ale gâtului şi
poziţiei capului
corijarea poziţiei umerilor şi scapulei
corijarea curburilor patologice ale coloanei
dorsale şi lombare
conservarea poziţiei şi mobilităţii existente ale
bazinului
tonifierea diafragmului şi musculaturii respiratorii
Corect: a, b, c, e
29. Posturarea in kinetoterapia respiratorie cuprinde:
a.
b.
c.
d.
e.
posturi relaxante
posturi facilitatorii
posturi de drenaj
posturi corective
posturi antideclive
33. Aspectele care caracterizează posturile de drenaj
bronşic sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: a, c, d, e
34. Gimnastica corectoare privind corijarea
curburilor patologice ale coloanei dorsale nu
urmăreşte:
a.
b.
c.
d.
Corect: a, b, c
durează aproximativ 40 minute pentru întreg
plămânul
se efectuează după masă
se efectuează înainte de masă
sunt urmate de tapotament
sunt urmate de vibromasaj
decontracturarea musculaturii spinale si tonifierea
musculaturii abdominale
asuplizarea coloanei dorso-lombare
diminuarea cifozei, mobilizarea si tonifierea
centurii scapulare
creşterea lordozei lombare

76. e.
întinderea şi decontracturarea musculaturii
spatelui
Corect: d
35. În aplicarea programului de gimnastică
corectoare pentru corijarea curburilor patologice
ale gâtului şi poziţiei capului nu se urmăreşte:
a.
b.
c.
d.
e.
asuplizarea
decontracturarea
corectarea lordozei cervicale
tonifierea musculaturii cefei
accentuarea lordozei cervicale
Corect: a, b, c, d
40. Tehnicile utilizate pentru programele de
recuperare respiratorie sunt variate dar nu
includ:
a.
b.
c.
d.
e.
proceduri de electroterapie
hidroterapia sub formă de aerosoli, cu sau fără
medicaţie
hidroterapia de tip general sau local
kinetoterapie
electrostimularea nervilor periferici ai membrelor
inferioare
Corect: e
Corect: e
36. Scăderea volumului curent la pacientul cu
disfuncţie ventilatorie restrictivă se explică prin:
a.
b.
c.
d.
e.
scăderea stimulilor ventilatori
creşterea numărului stimulilor ventilatori
imposibilitatea mobilizării sistemului de către o
musculatură respiratorie deficitară
creşterea importantă a travaliului ventilator
reducerea importantă a travaliului ventilator
Corect: a, c, e
37. Ritmul respirator la pacientul cu disfuncţie
respiratorie restrictivă trebuie să:
a.
b.
c.
d.
e.
se adapteze spontan
să fie lăsat liber la nivelul cel mai convenabil
să compenseze volumul curent mic
să respecte raportul optim al timpilor respiratori
fie cât mai redus
Corect: a, b, c
38. Programul de recuperare la pacientul cu
disfuncţie respiratorie restrictivă include:
a.
b.
c.
d.
e.
tratarea cauzei supraîncărcării
ameliorarea ventilaţiei alveolare
dezobstrucţia bronşică
antrenamentul la efort
reducerea rezistenţei la flux în căile aeriene
Corect: a, b, d
39. Aplicarea respiraţiei în presiune pozitivă
intermitentă (RPPI) la pacientul cu disfuncţie
respiratorie restrictivă asigură:
a.
b.
c.
d.
e.
corectare rapidă a gazelor sanguine
ameliorarea ventilaţiei alveolare
reducerea efortului ventilator
creşterea complianţei toraco-pulmonare
reducerea complianţei toraco-pulmonare

77. TESTE GRILĂ RECUPERAREA ÎN AFECŢIUNILE NEUROLOGICE ŞI
NEUROCHIRURGICALE
BIBLIOGRAFIE:
1. Adriana Sarah Nica, Compendiu de Medicină fizică şi Recuperare, Editura Universitară „Carol Davila”, Bucureşti, 1998,
pagini 141-153, 159 - 186
2. T. Sbenghe, Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor, Editura Medicală, Bucureşti, 1981; pagini
230 - 245
3. T. Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală, Bucureşti, 1987; pagini 554 - 608
4. *** Caiet documentar, Ministerul Sănătăţii, Institutul de Medicină fizică, balneoclimatologie şi recuperare medicală,
Kinetoterapia în recuperare afecţiunilor aparatului locomotor, Editura Medicală, Bucureşti, 1981, pagini 25-36
5. T. Sbenghe, Recuperarea medicală la domiciliul bolnavului, Editura Medicală, Bucureşti, 1996, pagini 130-183
6. I. Kiss, Fiziokinetoterapia şi recuperarea medicală, Editura Medicală, Bucureşti, 1999, pagini 106 - 120, 188-195, 201206, 224-240, 244-249, 260-269, 270 - 284
1.
Programele de recuperare la pacientul cu
suferinţă neurologică trebuie instituite precoce
pentru:
a.
b.
c.
d.
e.
Menţinerea statusului clinico-funcţional existent
al pacientului
Prevenirea dezvoltării sechelelor funcţionale
neurologice
Combaterea modificărilor somatice secundaredeformări, deviaţii, redoare articulară
Combaterea modificărilor somatice secundaredegenerescenţe şi fibroză musculară, escare de
decubit
Refacerea mobilităţii articulare
4.
a.
b.
c.
d.
e.
5.
c.
d.
e.
Electroterapie şi termoterapie (terapie fizicală)
Kinetoterapie specifică, masaj şi terapie
ocupaţională (ergoterapie)
Psihoterapie şi alte categorii terapeutice (ortezare)
Modalităţile chirurgicale
Farmacoterapie
Corect: a, b, c
3.
În patologia neurologică, alegerea şi adaptare
unui program de recuperare la un pacient spastic
presupune evaluarea spasticităţii prin analizarea
următoarelor aspecte:
a.
b.
c.
d.
e.
Datele biografice ale pacientului
Capacitatea funcţională
Dinamica funcţiei cardiovasculare
Dinamica testelor neuropsihologice
Stimularea deaferentaţiei
Corect: b, d, e
Modularea spasticităţii şi stimularea sa
controlată se poate realiza prin:
a.
b.
Metodele şi mijloacele specifice folosite în
programul de recuperare performat la pacientul
neurologic fac parte din:
a.
b.
Analitic, pentru fiecare grup muscular
În conformitate cu cotaţia de la 1 la 5
Grosier, prin capacitatea de a realiza gesturi din
viaţa cotidiană
Pe ambele hemicorpuri
În diferite momente ale zilei
Corect: a, b, d, e
Corect: b, c, d
2.
Bilanţul muscular (testarea musculară manuală)
la pacientul spastic nu se apreciază:
c.
d.
e.
Controlul la stimuli nociceptivi
Schimbările posturale şi utilizarea de posturi
inhibitorii
Stretching-ul lent pentru musculatura spastică şi
stimularea vibratorie pe tendoanelor muşchilor
antagonişti celor spastici
Stimularea electrică funcţională
Mişcări rezistive, rapide
Corect: a, b, c, d
6.
Obiectivele programului de recuperare la
pacientul cu hernie de disc lombară operată
comune cu programele kinetico-educaţionale
pentru persoanele cu afectarea coloanei
vertebrale lombare sunt reprezentate prin:
a.
b.
c.
Conştientizarea poziţiei corecte a coloanei
vertebrale lombare şi a bazinului, menţinerea
permanentă a posturii corijate, neutre a coloanei
lombare, indiferent de poziţia corpului sau de
activităţile desfăşurate
Conştientizarea poziţiei corecte a coloanei
vertebrale lombare şi a bazinului, menţinerea
intermitentă a posturii corijate, neutre a coloanei
lombare, indiferent de poziţia corpului sau de
activităţile desfăşurate
Zăvorârea (înlăcătarea) coloanei lombare

78. d.
e.
Menţinerea forţei musculare a
paravertebrali inferiori şi a fesierilor
Menţinerea forţei musculare a
ischiogambieri
muşchilor
muşchilor
11. În recuperarea neurologică sunt preferate
tehnicile:
a.
b.
Corect: a, c, d
7.
Programul de kinetoterapie inclus în recuperare
pacientului cu patologie discală lombară,
conflict disco-radicular, trebuie să cuprindă:
a.
b.
c.
d.
e.
Relaxarea musculaturii contracturate
Asuplizarea trunchiului inferior
Asuplizarea trunchiului superior
Asuplizarea muşchilor centurii scapulare
Relaxarea musculaturii hipotone
Corect: a, b
8.
Care sunt obiectivele tratamentului fizicalkinetic în cazul recuperării paraliziilor de nervi
periferici, pentru prevenirea complicaţiilor:
a.
b.
c.
d.
e.
Conservarea unui ţesut cutanat şi subcutanat
trofic, fără aderenţe, edeme
Cicatrici cât mai suple
Profilaxia retracţiilor capsulo-ligamentare
Conservarea amplitudinii de mişcare în limite
normale la toate articulaţiile
Conservarea tonusului muscular şi a forţei de
contracţie în grupele agoniste
Corect: a, b, c, d
9.
Evaluarea în timp a evoluţiei unei leziuni
traumatice a nervilor periferici se realizează prin
următoarele tipuri de bilanţ:
a.
b.
c.
d.
e.
Bilanţ repetat al funcţiei motorii
Bilanţ repetat al funcţiei sensitive
Bilanţ repetat al funcţiei vegetative
Imagistic-radiografie, ecografie
ECG
Corect: a, b, c
c.
d.
e.
Corect: a, b, c, d
12. În funcţie de intensitatea agresiunii şi modul de
aplicare, afectarea cerebrală într-un traumatism
cranio-cerebral poate fi de tipul:
a.
b.
c.
d.
e.
b.
c.
d.
e.
Curenţi excitomotori exponenţiali de joasă
frecvenţă
Curenţi excitomotori de medie frecvenţă
Impuls de 1000 ms cu panta de creştere > 500700 ms
Impuls urmat de pauză în raport de 1/4
Parametrii orientativi
Corect: a, d, e
Comoţie
Contuzie
Dilacelare
Fractură
Entorsă
Corect: a, b, c
13. Disfuncţia neurologică tranzitorie la un pacient
cu traumatism cranio-cerebral presupune o
reluare a funcţiilor cerebrale în:
a.
b.
c.
d.
e.
Câteva ore sau zile
Câteva zile
Câteva săptămâni
Câteva luni
1 an
Corect: a
14. Criteriile majore de prognostic la un pacient
care a suferit un traumatism cranio-cerebral
sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
10. Electrostimularea selectivă a muşchiului
denervat se face cu:
a.
Kinetoterapie manuală
Tehnici de facilitare a contracţiei musculare
voluntare
şi care se bazează pe iradierea
influxului nervos
Autoantrenament muscular
Exerciţii izometrice şi izodinamice
De relaxare extrinsecă
Sexul pacientului
Vârsta pacientului
Mediul de provenienţă al pacientului
Durata şi profunzimea comei
Durata anamnezei posttraumatice
Corect: a, d, e
15. Evaluarea neuropsihologică la un pacient care a
suferit un traumatism cranio-cerebral este
necesară pentru a aprecia nivelul cognitiv,
intelectual şi emoţional şi include aprecierea
următoarelor aspecte:
a.
b.
c.
Funcţiile verbale şi de limbaj
Funcţia cardio-respiratorie
Percepţia, organizarea şi integrarea în relaţie cu
timpul şi spaţiul

79. d.
e.
Flexibilitatea gândirii, capacitatea de reflectare şi
de formare conceptuală
Orientarea, concentrarea şi memoria
a.
Corect: a, c, d, e
b.
c.
16. Limitarea spasticităţii în programul de
recuperare la un pacient care a suferit un
traumatism cranio-cerebral constituie un
obiectiv foarte important şi se realizează prin
intermediul următoarelor metode şi mijloace
fizicale, cu o excepţie:
a.
b.
c.
d.
e.
Kinetice-tehnici de facilitare,
musculaturii antagoniste
Masajul
Electroterapia
Termoterapia
Medicaţie
exerciţii
d.
e.
17. Exerciţiile de mers la un pacient care a suferit
un traumatism cranio-cerebral sunt incluse în
programul de recuperare atunci când:
c.
d.
e.
Se poate ridica în şezând dar nu are stabilitate
Poate menţine decubitul dorsal, fără capacitatea
de realizare a transferurilor
Are nevoie de un scaun special pentru menţinerea
rectitudinii coloanei
Se realizează un bun echilibru în balans vertical
Nu prezintă tulburări de vorbire
Corect: d
18. După traumatismele cerebrale, sectoare dificile
de recuperare sunt reprezentate prin:
a.
b.
c.
d.
e.
Tulburările de echilibru
Spasticitate moderată
Absenţa
tulburărilor
de
sensibilitatea
proprioceptivă
Tulburările vizuale şi de integrare în spaţiu
Tulburările de memorie
Corect: d, e
19. Complicaţiile asociate descrise la un pacient
care a suferit un traumatism cranio-cerebral
sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Epilepsia posttraumatică
Hidrocefalia posttraumatică
Miozită osifiantă, osificări heterotopice
Cefaleea fronto-occipitală
Amnezia posttraumatică
Corect: a, b, c
Entorse vertebrale, cu leziuni intervertebrale de
părţi moi
Luxaţii vertebrale sau luxaţii cu fracturi
Fracturi vertebrale (ale corpului vertebral sau ale
diferitelor zone ale arcului vertebral)
Tulburări de memorie şi orientare temporospaţială
Miozită osifiantă
Corect: a, b, c
ale
Corect: e
a.
b.
20. Traumatismele directe sau indirecte care
interesează structurile osteoarticulare ale
regiunilor vertebro-medulare se exprimă prin:
21. În traumatismele vertebro-medulare zonele
afectate cu predilecţie sunt centrele traumatice
sau zonele de tranziţie anatomo-funcţionale ale
coloanei vertebrale localizate:
a.
b.
c.
d.
e.
cervical C1-C2
cervical C5-C6
toracal T2-T10
toracal T11-T12
lombar L1-L4
Corect: a, b, d
22. Obiectivele fundamentale ale programului de
asistenţă medicală la un pacient care a suferit un
traumatism vertebro-medular sunt următoarele,
cu o excepţie:
a.
b.
c.
d.
e.
Stabilizarea focarului de fractură
Refacerea integrităţii pachetelor vasculo-nervoase
Refacerea integrităţii părţilor moi de tip capsuloligamentar şi musculo-tendinos
Instituirea progresivă a programului de recuperare
Iniţierea rapidă a kinetoterapiei
Corect: e
23. Sindromul cardinal al traumatismelor vertebromedulare este:
a.
b.
c.
d.
e.
Deficitul motor
Pierderea echilibrului
Mersul nesigur
Durerea, considerată ca semn neurologic
Cefaleea
Corect: d
24. Elementele clinico-disfuncţionale care sunt
asociate durerii în cadrul tabloului clinic la
pacientul care a suferit un traumatism vertebromedular sunt următoarele:
a.
Contractura musculară paravertebrală

80. b.
c.
d.
e.
Redoare marcată cu tendinţa la blocaj segmentar
sau global vertebral
Modificare axelor coloanei vertebrale cu atitudini
particulare
Dispneea la eforturi minime
Impotenţa funcţională
Corect: a, b, c, e
25. Pacientul cu tetraplegie posttraumatică are şanse
de supravieţuire dacă nivelul traumatismului
vertebro-medular se situează:
a.
b.
c.
d.
e.
La nivelul vertebrei C1
Sub nivelul vertebrei C2
Sub nivelul vertebrei C3
Sub nivelul vertebrei C4
Sub nivelul vertebrei C5
Corect: d, e
26. Traumatismul vertebro-medular determină mai
multe situaţii lezionale caracterizate prin
întrerupere a funcţiilor medulare, de gravitate
variabilă şi cu o evoluţie limitată sau
permanentă. Aceste situaţii lezionale sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Comoţia medulară
Contuzia medulară
Compresia medulară
Dilacerarea medulară
Coma
Corect: a, b, c, d
27. Comoţia medulară se caracterizează prin:
a.
b.
c.
d.
e.
Abolire temporară a funcţiilor medulare
Absenţa substratului anatomo-patologic specific
Remisiune completă
Transsecţiune medulară
Dezvoltarea unor sechele posttraumatice
compromiterea funcţională parţială sau totală a
măduvei
şi
dezvoltarea
unor
sechele
posttraumatice
Corect: a
29. Dilacerarea medulară apare cel mai des după un
traumatism vertebro-medular de tipul:
a.
b.
c.
d.
e.
fracturi - luxaţii vertebrale toracale
fracturi-luxaţii vertebrale toraco-lombare
entorse vertebrale toracale
entorse vertebrale cervicale
fracturi vertebrale cervicale
Corect: a, b
30. Următoarele entităţi patologice sunt incluse în
sindroamele neurologice posttraumatice parţiale:
a.
b.
c.
d.
e.
Sindromul Brown-Sequard
Sindromul de coadă de cal
Sindromul de compresie cervicală
medulară
Sindromul radiculo-medular acut
Sindromul de fibre lungi
centro-
Corect: a, c, d
31. Pacientul care a suferit un traumatism vertebromedular la nivelul vertebrei C5 prezintă
următoarele elemente clinico - disfuncţionale şi
posibilităţi de recuperare:
a.
b.
c.
d.
e.
Toate funcţiile afectate iniţial
Deplasare cu scaunul rulant electric
Refacerea gestualităţii de hrănire
Dependenţa totală pentru igiena personală,
îmbrăcare, toaletă, scris, şofat, transferuri
Independenţa totală pentru igiena personală,
îmbrăcare, toaletă, scris, şofat, transferuri
Corect: a, b, c, d
Corect: a, b, c
28. Contuzia medulara reprezintă un:
a.
b.
c.
d.
e.
traumatism vertebro-medular cu modificări
anatomo-patologice
variate,
urmat
de
compromiterea funcţională parţială sau totală a
măduvei
şi
dezvoltarea
unor
sechele
posttraumatice
traumatism
vertebro-medular
cu
abolirea
temporară a funcţiilor medulare cu remisiune
completă
traumatism vertebro-medular fără modificări
anatomo - patologice specifice
traumatism vertebro-medular fără expresie clinică
traumatism vertebro-medular fără modificări
anatomo - patologice variate, urmat de
32. Pacientul care a suferit un traumatism vertebromedular la nivelul vertebrei C6 prezintă
următoarele elemente clinico - disfuncţionale şi
posibilităţi de recuperare:
a.
b.
c.
d.
e.
majoritatea pacienţilor necesită asistenţa parţială
pentru autoîngrijire
deplasarea se realizează cu scaunul rulant electric
deplasarea se realizează cu ajutorul ortezelor
membrului inferior şi cadru
câştigă independenţa pentru hrănire, scriere,
condus maşina
pot trăi izolaţi, nesupravegheaţi
Corect: a, b, d

81. 33. Pacientul care a suferit un traumatism vertebromedular la nivelul toracal T7-T12 prezintă
următoarele elemente clinico - disfuncţionale şi
posibilităţi de recuperare:
a.
b.
c.
d.
e.
pacientul poate obţine o independenţă completă
pentru funcţiile sfincteriene
pacientul devine independent pentru transferuri,
îmbrăcat şi şofat
pacientul este independent pentru mers neortezat
pacientul este independent complet, pentru
deplasare, în scaun rulant
pacientul rămâne total dependent fizic
37. Programul de recuperare la pacientul care a
suferit o entorsă cervicală severă include:
a.
b.
c.
d.
e.
Mobilizare cervicală iniţială
Iniţial, aplicare de colan-minervă
Program
kinetic
pentru
musculatura
paravertebrală, mai ales cervicală şi dorsală
(contracţii statice globale şi metode de facilitare
proprioceptivă)
Program kinetic de solicitare musculară cu
mobilizare cervicală minimă după scoaterea
imobilizării
Exerciţii rezistive pentru toate grupele musculare
ale gâtului
Corect: a, b, d
Corect: b, c, d
34. Pacientul care a suferit un traumatism vertebromedular la nivelul lombo-sacrat L5, S1, S2
prezintă următoarele elemente clinico disfuncţionale şi posibilităţi de recuperare:
a.
b.
c.
d.
e.
obţine independenţa funcţiilor sfincteriene
recuperează mersul biped cu orteze de gleznă şi
cârje canadiene
pentru independenţa sa este absolut necesar
scaunul rulant
gesturile de autoîngrijire nu pot fi reluate
este afectată poziţia ortostatică
38. Programul de recuperare la pacientul care a
suferit o fractură vertebrală stabilă include mai
multe aspecte, cu o excepţie:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: a, b, e
35. Din grupa traumatismelor rahidiene fără
complicaţii neurologice fac parte:
a.
b.
c.
d.
e.
entorsele
luxaţii si luxaţii-fracturi
traumatismele joncţiunii lombo-sacrate
fracturile instabile şi stabile
traumatismele vertebro-medulare care determină
un sindrom Brown-Sequard
Corect: e
39. Evaluarea complexă care precede alcătuirea
unui program de recuperare la pacientul
hemiplegic nu include:
a.
b.
Corect: a, b, c, d
c.
36. Programul de recuperare la pacientul care a
suferit o entorsă cervicală benignă include:
d.
a.
b.
c.
d.
e.
Imobilizarea într-un colan câteva zile
Termoterapie şi masaj decontracturant pentru
contractura musculară
Manipulări vertebrale şi prudenţă în aplicarea
tracţiunilor vertebrale
Mobilizare fără rezistenţă
şi tonifierea
musculaturii statice
Mobilizare contra rezistenţei manuale imediat
după traumatism
Corect: a, b, c, d
exerciţii de mobilizare automata a segmentului
întreţinerea şi creşterea forţei musculaturii
paravertebrale
se poate aplica masaj decontracturant anterior
programului kinetic
recuperarea amplitudinii rahisului începe după 3
luni de la traumatism
recuperarea amplitudinii rahisului se iniţiază
imediat după producerea traumatismului
e.
Aprecierea funcţiilor vitale, ale activităţii mintale
şi a capacităţii de comunicare
Aprecierea abilităţii motorii şi a controlului motor
în diverse situaţii posturale
Aprecierea
sensibilităţii
exteroceptive
şi
proprioceptive, a perceperii imaginii corpului
Aprecierea amplitudinii de mişcare şi a
activităţilor cotidiene, cu integrarea familială,
socială şi ocupaţională a pacientului
Aprecierea funcţiei hepatice
Corect: e
40. Pacientul hemiplegic, pe baza evaluării
funcţionale, este încadrat în trei stadii:
a.
b.
c.
d.
e.
Iniţial
Mediu (de flasciditate)
Mediu (de spasticitate)
Avansat (de refacere)
Avansat (de spasticitate intensă)
Corect: a, c, d

82. 41. În programul de recuperare performat la
pacientul hemiplegic, combaterea spasticităţii se
face prin utilizarea:
a.
b.
c.
d.
e.
Posturilor statice reflex-inhibitorii
Mişcărilor cu efort care augumentează reflexele
tonice
Schemelor stereotipe de mişcare
Schemelor de mişcare reflex-inhibitorii care
facilitează mişcările active automate şi voluntare
Schemelor de mişcare reflex-inhibitorii care
inhibă mişcările active automate şi voluntare
Corect: d
42. Cauzele mai des întâlnite la pacientul cu
accident vascular cerebral sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Tromboza cerebrală
Hemoragia intracerebrală sau subarahnoidiană
Trombembolismul
Tumora intracraniană
Meningita virală
45. Cele mai importante complicaţii descrise la un
pacient cu accident vascular cerebral aflat în
faza precoce sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Staza de decubit
Retenţia sau incontinenţa de urină (infecţii de
tract urinar) şi / sau materii fecale
Tromboza venoasă profundă
Atelectazia pulmonară/pneumonia
Sindromul umăr-mână
Corect: a, b, c, d
46. Cele mai importante complicaţii descrise la un
pacient cu accident vascular cerebral aflat în
faza tardivă sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Spasticitatea, contractura musculară
Durerea de tip central
Sindromul umăr-mână
Tulburările de focar (epilepsia)
Tromboza venoasă profundă
Corect: a, b, c, d
Corect: a, b, c
43. La pacientul care a suferit un accident vascular
cerebral drept tabloul clinico-funcţional
cuprinde:
a.
b.
c.
d.
e.
Hemiplegie stângă
Probleme vizuale şi de integrare spaţială
Abolirea disponibilităţilor relaţionale normale
Afectarea vorbirii şi limbajului (afazia)
Afectarea înţelegerii materialului verbal, cititul,
scrisul
Corect: a, b, c
44. Parametrii care se verifică în cadrul bilanţului
clinico-funcţional la pacientul hemiplegic sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Toleranţa la exerciţii, la efortul fizic (adaptarea
cardio-respiratorie)
Deficitul
motor
(inclusiv
modificările
fiziopatologice de tipul spasticitate, contractura,
retractura, sincinezii etc.) şi controlul postural, al
mersului
Motivaţia corelată cu starea emoţională,
posibilităţile de comunicare, nivelul de integrare
corticală şi de memorizare
Deficitul senzitiv (sensibilitatea, tulburări de auz
şi văz, integrare corticală)
Toţi parametrii cuprinşi la punctele de mai sus
trebuie verificaţi
Corect: e
47. Mobilizările pasive realizate în programul de
recuperare la pacientul hemiplegic aflat în fază
precoce au mai multe roluri:
a.
b.
c.
d.
e.
Combaterea spasticităţii
Întreţinerea schemei de mişcare
Prevenirea redorilor articulare
Combaterea contracturilor musculare
Refacerea forţei musculare
Corect: b, c, d
48. Îngrijirea respiratorie a pacientului hemiplegic
aflat în fază precoce presupune:
a.
b.
c.
d.
e.
Aplicarea exerciţiilor din metoda Bobath
Performarea diagonalelor Kabat pentru membre
inferioare
Drenajul postural respirator
Masajul şi tapotajul toracal
Kinetoterapia respiratorie
Corect: c, d, e
49. Recuperarea funcţională a membrului superior
la hemiplegic în faza precoce, perioada flască
cuprinde următoarele aspecte:
a.
b.
Posturarea corectă a membrului superior-braţ
abducţie 450-600, cot în uşoară flexie, pumn
extensie, degete II-V în uşoară flexie şi police
abducţie
Posturarea corectă a membrului superior-braţ
extensie 450-600, cot în uşoară flexie, pumn
în
în
în
în
în

83. c.
d.
e.
extensie, degete II-V în uşoară flexie şi police în
abducţie
Posturarea corectă a membrului superior-braţ în
abducţie 45º-600, cot în uşoară flexie, pumn în
flexie, degete II-V în uşoară flexie şi police în
abducţie
Mobilizarea pasivă a tuturor articulaţiilor, priza
fiind aplicată la extremitatea segmentului de
mobilizat
Stimulări tactile şi proprioceptive, stimulare
senzitivo-senzorială
pentru
modularea
răspunsurilor motorii
Corect: a, b, c
53. Kinetoterapia activă pentru recuperarea mâinii
la pacientul hemiplegic se începe imediat ce
pacientul participă efectiv la derularea
programului şi este fundamentată pe:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: c, d
Corect: a, d, e
50. Recuperarea funcţională a membrului superior
la hemiplegic în faza post-acută, perioada flască
cuprinde următoarele aspecte:
a.
b.
c.
d.
e.
Exerciţii de redresare şi echilibru, prin împingeri
uşoare ale trunchiului
Exerciţii de antrenare a simetriei corpului
Ameliorarea şi controlul spasticităţii, cu
corectarea reflexelor tonice anormale prin
folosirea punctelor cheie şi a tehnicilor de
facilitare Kabat
Exerciţii de întreţinere a mobilităţii articulare
Mobilizare pasivă a tuturor articulaţiilor
membrului superior
Corect: a, b, c, d
51. În recuperarea mâinii la pacientul hemiplegic se
speră doar la:
a.
b.
c.
d.
e.
Priză şi un sprijin grosier (după Wynn Parry)
Controlul mişcărilor de fineţe
Refacerea prehensiunii în toate aspectele sale
Refacerea doar a prizei de forţă
Refacerea abilităţii şi funcţionalităţii mâinii
Corect: a
52. Kinetoterapia pasivă este performată de la
început în orice program de recuperare la
pacientul hemiplegic şi cuprinde următoarele
aspecte cu referire la membrul superiorcomplexul mâinii:
a.
b.
c.
d.
e.
Posturare corectă, indiferent poziţia generală a
pacientului
Mobilizare pasivă blândă, de 2 ori / zi, în toate
articulaţiile, în amplitudine maximă, cu stretching
lent la capătul excursiei maxime
Mobilizare auto-pasivă, cu favorizarea „integrării
senzoriale” a mâinii afectate
Exerciţii active rezistive
Exerciţii din metodele de facilitare proprioceptive
Exerciţii active cu rezistenţă maximă
Exerciţii cu bastonul
Exerciţii de facilitare şi inhibiţie neuromusculară
Exerciţii desprinse din metodele Bobath şi Kabat
Exerciţii de tip stretching rapid
54. În kinetoterapia activă pentru recuperarea mâinii
la pacientul hemiplegic se are în vedere:
a.
b.
c.
d.
e.
Realizarea extensiei simultane a pumnului şi
degetelor pentru a se obţine o prehensiune corectă
Realizarea extensiei pumnului simultan cu flexia
degetelor pentru a se obţine o prehensiune corectă
Realizarea flexiei pumnului simultan cu flexia
degetelor pentru a se obţine o prehensiune corectă
Realizarea flexiei pumnului simultan cu extensia
degetelor pentru a se obţine o prehensiune corectă
Realizarea independentă a extensiei pumnului şi
degetelor pentru a se obţine o prehensiune corectă
Corect: a
55. Obiectivele programului de recuperare a
membrului inferior şi mersului la pacientul
hemiplegic sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Prevenirea stării de comă
Monitorizarea valorilor tensiunii arteriale
Corectarea sincineziilor pentru ameliorarea
mersului
Echilibrarea comenzilor pe grupele musculare
agonist-antagonist
Refacerea unei prehensiuni cât mai aproape de
cea fiziologică
Corect: c, d
56. Stadiile standardizate de recuperare ale mersului
la pacientul hemiplegic sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
stadiul I → ortostatism între bare paralele
stadiul II → mers între bare paralele
stadiul III → mers fără bare paralele
stadiul IV → urcat-coborât scările
stadiul V → alergarea
Corect: a, b, c, d

84. 57. Stadiul iniţial al hemiplegiei se caracterizează
prin:
a.
b.
c.
d.
e.
hipotonie musculară urmată de debutul hipertoniei
reflexe tonice şi spinale dominante
control voluntar normal pe partea afectată
dificultăţi de utilizare şi a părţii sănătoase
pierderea „conştientei” asupra părţii afectate
Corect: a, b, d, e
58. Obiectivele programului de recuperare aplicat la
pacientul hemiplegic aflat în stadiul iniţial nu
includ:
a.
b.
c.
d.
e.
Ameliorarea funcţiilor vitale
Creşterea „conştientizării” schemei corporale
Ameliorarea controlului asupra trunchiului şi
centurilor
Creşterea tonusului muscular
Creşterea abilităţii de a încrucişa linia mediană a
corpului cu membrele afectate
Corect: d
59. Componentele kinetice ale programului de
recuperarea aplicat la pacientul hemiplegic aflat
în stadiul iniţial sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Postura în pat
Mobilizările pasive
Exerciţiile
terapeutice
pentru
trunchiului, controlul extremităţilor
Mişcări pasive şi active tip Bobath
Exerciţii rezistive
controlul
Corect: a, b, c, d
60. Stadiul mediu (de spasticitate) al hemiplegiei se
caracterizează prin:
a.
b.
c.
d.
e.
Tonus muscular crescut
Mişcare sinergică completă şi iniţierea schemelor
de mişcare şi în afara sinergismelor
Controlul suficient al mişcării, fără a se putea
executa mişcări în posturi mai dificile
Tonus muscular crescut pentru muşchii flexori la
membrul inferior şi muşchii extensori la membrul
superior
Mişcarea fiecărei articulaţii este dificilă, cu
posibilitatea derulării sale optime în cadrul unui
lanţ kinetic
61. Obiectivele kinetoterapiei performate în cadrul
programului de recuperare aplicat la pacientul
hemiplegic aflat în stadiul mediu nu includ:
a.
b.
c.
d.
e.
Promovarea activităţii antagoniştilor prin
inhibarea musculaturii spastice şi facilitarea
mişcărilor antagoniştilor
Promovarea unor scheme complexe de mişcare
Promovarea unor scheme simple de mişcare
Promovarea controlului musculaturii proximale în
timpul unor activităţi de performanţă crescută
Promovarea începutului controlului motor al
articulaţiilor intermediare (cot, genunchi)
Corect. c
62. Posturile recomandate în recuperarea pacientului
hemiplegic aflat în stadiul mediu sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Decubit lateral şi decubit dorsal
Decubit cu genunchii flectaţi şi poziţia „de pod”
Şezând şi şezând în picioare cu sprijin pe mâini
Decubit ventral
Patrupedie
Corect: a, b, c
63. Pentru controlul trunchiului şi al extremităţii
inferioare se recomandă în recuperarea
pacientului hemiplegic aflat în stadiul mediu
următoarele tehnici kinetice derulare din decubit
lateral:
a.
b.
c.
d.
e.
Izometria alternantă
Stabilizarea ritmică
Mişcarea activă cu relaxare-opunere
Inversarea lentă
Inversarea lentă cu opunere
Corect: c, d, e
64. Unul dintre exerciţiile din metoda Bobath
aplicat la pacientul hemiplegic aflat în stadiul
mediu pentru încărcarea pe partea afectată, cu
facilitarea ortostatismului corect este următorul:
a.
Corect: a, b, e
b.
Pacientul din „şezând” pe un taburet, cu şoldul şi
genunchiul flectate la 900, cu picior flectat,
talonul în sprijin pe podea, fără ca membrul
inferior afectat să fie mai abdus şi mai antedus
decât cel sănătos; se măreşte încărcarea pe partea
afectată şi se transferă greutatea corpului spre
partea afectată, cu bascularea înainte a capului,
mâinile luând sprijin mai lângă corp
Pacientul din „şezând” pe un taburet, cu şoldul şi
genunchiul flectate la 900, cu picior flectat,
talonul în sprijin pe podea, cu membrul inferior
afectat mai abdus decât cel sănătos; se măreşte
încărcarea şi se transferă greutatea corpului spre
partea afectată, cu bascularea înainte a capului

85. c.
d.
e.
Pacientul din „şezând” pe un taburet, cu picior
flectat, talonul în sprijin pe podea, membrul
inferior afectat fiind mai abdus decât cel sănătos;
se măreşte încărcarea pe partea afectată şi se
transferă greutatea corpului spre partea afectată,
cu bascularea înainte a capului, mâinile luând
sprijin mai lângă corp
Pacientul din „şezând” pe un taburet, cu picior
flectat, talonul în sprijin pe podea, fără ca
membrul inferior afectat să fie mai abdus şi mai
antedus decât cel sănătos; se măreşte încărcarea şi
se transferă greutatea corpului spre partea
sănătoasă, cu bascularea înainte a capului, mâinile
luând sprijin mai lângă corp
Pacientul din „şezând” pe un taburet, cu şoldul şi
genunchiul flectate la 900, cu picior flectat,
talonul în sprijin pe podea; se măreşte încărcarea
pe partea afectată şi se transferă greutatea
corpului spre partea sănătoasă, cu bascularea
înainte a capului, mâinile luând sprijin mai lângă
corp
Corect: a
65. Obiectivele kinetoterapiei performate în cadrul
programului de recuperare aplicat la pacientul
hemiplegic aflat în stadiul de refacere includ:
a.
b.
c.
d.
e.
Promovarea abilităţilor extremităţilor pentru a
merge cât mai corect, pentru a utiliza mâna în
activităţile zilnice uzuale
Ameliorarea controlului motor concentric
Ameliorarea vitezei de mişcare
Ameliorarea automatismului mişcărilor
Promovarea controlului musculaturii proximale în
timpul unor activităţi de performanţă crescută
Corect: a, c, d
66. Kinetoterapia din cadrul programului de
recuperare aplicat la pacientul hemiplegic aflat
în stadiul de refacere cuprinde următoarele
procedee specifice pentru redobândirea mişcării
de rotaţie în sens invers a trunchiului în timpul
mersului:
a.
b.
c.
d.
e.
Iniţierea ritmică
Inversarea antagoniştilor
Stabilizarea ritmică
Izometria alternantă
Contracţii repetate
67. După Bobath, obiectivele fundamentale ale
programul kinetic de recuperare aplicat la
pacientul hemiplegic aflat în stadiul de refacere
sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Promovarea individualităţii mişcării articulare,
independent unele de altele
Promovarea individualităţii mişcării articulare,
independent de posturi
Antrenarea coordonării pentru mers
Recâştigarea abilităţii mâinii
Promovarea controlului musculaturii proximale în
timpul unor activităţi de performanţă crescută
Corect: a, b, c, d
68. Dificultatea la mers la pacientul cu paraplegie
prin lezarea neuronului motor central este dată
de spasticitatea care determină 2 forme clinice
de paraplegie:
a.
b.
c.
d.
e.
În flexie, severă sub raport funcţional
În extensie, mai funcţională
Paraplegia asociată cu tulburări sfincteriene
Paraplegia asociată cu tulburări de sensibilitate
Paraplegia asociată cu tulburări genitale
Corect: a, b
69. prezenţa spasticităţii la pacientul paraplegic este
salutară din mai multe motive:
a.
b.
c.
d.
e.
fixează postura membrelor inferioare în extensie
permiţând stabilitatea genunchilor în ortostatism
fixează în flexie membru inferior pe bazin
ajută expulsia urinară
inhibă expulsia urinară
menţine densitatea osoasă prin forţa musculară
aplicată pe os
Corect: a, c, e
70. În alcătuirea programelor de recuperare la
pacientul paraplegic se ţine seama mai puţin de
etiologie dar important este starea celor 3 mari
sindroame descrise:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: a, b
Paralizia
Tulburările de sensibilitate
Tulburările sfincteriene
Tulburările de memorie
Dificultăţile de comunicare
Corect: a, b, c
71. Stadiile care se descriu în planul de recuperare
performat la un pacient paraplegic sunt:
a.
b.
Stadiul I-perioada de şoc medular
Stadiul II-perioada de independenţă la pat

86. c.
d.
e.
Stadiul III-perioada de independenţă în scaunul cu
rotile
Stadiul IV-perioada de reeducare a mersului
Stadiul V-perioada de reluare a independenţei
Corect: a, b, c, d
b.
c.
d.
72. Reeducarea paraplegicului la pat presupune:
a.
b.
c.
d.
e.
Poziţionarea corectă a pacientului cu evitarea
escarelor şi a retracturilor care favorizează
poziţiile
vicioase;
asistarea
tulburărilor
sfincteriene
Mobilizările (pasive, active) şi creşterea forţei
musculare pentru membrele superioare şi trunchi
Gimnastica respiratorie
Autoposturarea în pat şi antrenarea pacientului de
a-şi modifica singur, fără ajutor poziţia în pat
Ridicarea cât mai precoce în ortostatism
Corect: a, b, c, d
73. Reeducarea paraplegicului din şezând
presupune:
a.
b.
c.
d.
e.
Program kinetic derulat din şezând alungit
(mobilizări pasive şi active)
Program kinetic derulat din şezând scurtat
(mobilizări active şi pasive)
Instalarea în scaunul cu rotile şi derularea
programelor de terapie ocupaţională
Ridicare în ortostatism
Menţinerea forţei musculare iniţiale pentru
membrele superioare şi trunchi
Corect: a, b, c
74. Realizarea unui ortostatism chiar limitat şi doar
protezat se obţine după ce pacientul reuşeşte să:
a.
b.
c.
d.
e.
Menţină poziţia şezând, cu diferite modalităţi de
destabilizare şi revenire
Numere coerent până la 100
Menţină poziţia de patrupedie, cu diferite
modalităţi de destabilizare şi revenire, şi să
deruleze exerciţii de târâre
Aibă un bun control vasomotor în verticalitate
Se familiarizeze cu ortezele de verticalitate în
formele de paraplegie flască
Corect: c, d, e
75. Criteriul Guttman care dacă este îndeplinit
permite ridicarea în ortostatism şi mersul
paraplegicului se exprimă astfel:
a.
Pacientul poate să se menţină în echilibru din
stând în şezând scurtat, cu braţele întinse înainte
şi cu ochii închişi
e.
Pacientul poate să se menţină în echilibru din
stând în şezând lungit, cu braţele întinse înainte şi
cu ochii închişi
Pacientul poate să se menţină în echilibru din
stând în şezând scurtat, cu braţele întinse înainte
şi cu ochii deschişi
Pacientul poate să se menţină în echilibru din
stând în şezând lungit, cu braţele întinse înainte şi
cu ochii deschişi
Pacientul poate să se menţină în echilibru din
stând în genunchi, cu braţele întinse înainte şi cu
ochii deschişi
Corect: a
76. Ambulaţia la pacientul paraplegic care posedă
cele 2 cârje absolut necesare se derulează întrunul din cele 3 tipuri fundamentale:
a.
b.
c.
d.
e.
Mers cu cârje prin paşi alternanţi (în 4 timpi)
Mers cu cârje prin paşi târşâiţi (în 4 timpi sau în 2
timpi)
Mers cu cârje prin paşi simultani (în 2 timpi)
Mers cu cârje prin pendulare (balans)
Mers cu cârje prin paşi alternanţi (în 3 timpi)
Corect: a, b, d
77. Mersul în cârje poate fi iniţiat la pacientul
paraplegic atunci când:
a.
b.
c.
d.
e.
Muşchii coborâtori ai umărului
greutate de cel puţin 15 kg
Muşchii adductori ai umărului
greutate de cel puţin 15 kg
Muşchii coborâtori ai umărului
greutate de cel puţin 20 kg
Muşchii adductori ai umărului
greutate de cel puţin 20 kg
Muşchii abductori ai umărului
greutate de cel puţin 15 kg
pot ridica o
pot ridica o
pot ridica o
pot ridica o
pot ridica o
Corect: a, b
78. Parkinsonismul este un sindrom clinic
caracterizat prin 4 semne fundamentale:
a.
b.
c.
d.
e.
tremor în repaus
bradikinezie / hipokinezie-akinezie
rigiditate
instabilitate posturală
hipertonie de tip piramidal
Corect: a, b, c, d
79. Mersul pacientului cu parkinsonism este tipic:
a.
b.
mersul se face cu săltarea pasului, dansant
imposibilitatea rotaţiei corpului şi a păşirii laterale
(nu există mobilitate controlată, având loc

87. c.
d.
e.
revenirea la scheme primitive de mişcare, într-un
singur plan)
doar din genunchi flectaţi cu târşâitul paşilor
membrele superioare îşi menţin balansul
caracteristicile pasului sunt puţin modificate
Corect: a, b, c
80. Terapeutul fizical care participă la alcătuirea şi
aplicarea asistenţei de recuperare la un pacient
cu parkinsonism îşi orientează programul kinetic
pentru realizarea următoarelor scopuri:
a.
b.
c.
d.
e.
reducerea rigidităţii prin controlul mecanismului
stretch reflexului la toate nivele
prevenirea derulării reacţiilor normale
ajutarea pacientului să aibă o cât mai completă
experienţă pentru reacţiile normale
promovarea mişcărilor componente ale schemelor
normale, pe o amplitudine cât mai mare şi cu o
asistare redusă, chiar derularea lor independentă
promovarea mişcărilor componente ale schemelor
normale, pe o amplitudine cât mai mare şi cu o
asistare redusă, chiar derularea lor independentă
Corect: a, c, d
81. La pacientul cu sindrom parkinsonian,
obiectivele asistenţei medicale complexe sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
ameliorarea mobilităţii, cu reducerea rigidităţii şi
corectarea posturilor vicioase (menţinerea
ortostatismului,
mersului,
transferurilor,
autoservirii cu membrele superioare)
ameliorarea coordonării şi recuperarea mimicii
ameliorarea respiraţiei
continuarea la domiciliu a programului de
asistenţă medicală
întreruperea la domiciliu a programului de
asistenţă medicală
Corect: a, b, c, d
82. Pentru ameliorarea mobilităţii, cu reducerea
rigidităţii şi corectarea posturilor vicioase la
pacientul parkinsonian, în cadrul programului
kinetic, ordinea derulării exerciţiilor este:
a.
b.
c.
d.
e.
din punct de vedere al tipului de mişcare analitic, segmentar, plurisegmentar, global
din punct de vedere al topografiei-coloana
vertebrală, membre inferioare, membre superioare
din punct de vedere al tipului de mişcare plurisegmentar, global, analitic, segmentar
din punct de vedere al topografiei-membre
superioare, coloana vertebrală, membre inferioare
indiferentă
83. Programul kinetic aplicat la pacientul
parkinsonian pentru ameliorarea coordonării
cuprinde:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: a, c, d, e
84. Pentru corectarea faciesului inexpresiv la
pacientul parkinsonian sunt indicate:
a.
b.
c.
d.
e.
exerciţii de mimică, precoce, de 2-3 ori / zi, în
faţa oglinzii
exerciţii analitice: exerciţii izolate ale frunţii,
sprâncenelor, pleoapelor, obrajilor, gurii
exerciţii globale, de expresie: râs, plâns, mirare,
furie, veselie
exerciţii active rezistive
exerciţii din metoda Kabat
Corect: a, b, c
85. In perioada de "on" în care se poate conta pe
participarea activă a bolnavului:
a.
b.
c.
d.
e.
Kinetoterapia nu este esenţiala
Kinetoterapia se aplică atât muşchilor cât şi
coloanei vertebrale
Se acordă o atenţie specială coloanei vertebralei
cervicale
Kinetoterapia trebuie să se adreseze muşchilor
respiratori
Se utilizează tehnici active şi pasive
Corect: b, c, e
86. In perioada "off" la pacientul parkinsonian se
descriu următoarele aspecte:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: a, b
rotaţia trunchiului asociată la paşii de mers, cu
mişcări ale braţelor în ritmuri variabile
menţinerea fixă a trunchiului, fără mişcări ale
braţelor
mers cu păşiri variate, cu dezechilibrări voite
(mers pe vârfuri, mers cu "aruncarea" unui braţ
înainte sau în abducţie, "culegerea" unor obiecte
mici de pe jos în timpul mersului etc.)
exerciţii de aruncat la ţintă cu mingea, jocul de
popice, menţinerea în echilibru pe mână a unui
obiect
terapie ocupaţională cât mai multe ore pe zi
(activităţi casnice, jocuri)
Akinezia domină tabloul clinic
Pacientul trebuie învăţat să descompună fiecare
gest motor complex în secvenţele sale elementare
Pacientul nu trebuie mobilizat
Mişcările elementare sunt repetate de nenumărate
ori până când bolnavul învaţă să le iniţieze
voluntar
Kinetoterapia nu este esenţială

88. b.
c.
Corect: a, b, d
87. Programul de recuperare funcţională la pacientul
parkinsonian se adresează următoarelor activităţi
motorii:
a.
b.
c.
d.
e.
Menţinerea ortostatismului
Mersul
Transferul dintr-o poziţie în alta
Urcatul şi coborătul scărilor
Folosirea
membrelor
superioare
autoservire
Corect: e
pentru
Corect: a, b, c, e
88. Programul kinetic din componenţa asistenţei de
recuperare, performată numai în perioada de
stabilizare post leziune cerebeloasă a
pacientului, indiferent de cauza acesteia, se
fundamentează pe următoarele obiective:
a.
b.
c.
d.
e.
d.
e.
ameliorarea feedback-ului senzorial
ameliorarea coordonării şi a balansului, cu
promovarea unei scheme corecte de mers
ameliorarea disfuncţiei cerebeloase
conservarea disfagiei şi menţinerea disfuncţiilor
cognitive
redobândirea stabilităţii posturale (controlul
capului şi al trunchiului, balansul din poziţia
şezând, ridicarea din poziţia de decubit dorsal sau
ventral în şezând)
transferuri
independente
(recuperarea
transferurilor din scaunul cu rotile în alt scaun sau
în pat)
recuperarea mersului
reeducarea mişcării extremităţilor
creşterea
hipertoniei
piramidale
sau
extrapiramidale
91. În cadrul programului de recuperare la pacientul
cu scleroză multiplă se va ţine seama de
următoarele aspecte:
a.
b.
c.
d.
e.
tratamentul se va institui tardiv
tratamentul va fi continuu pe toată durata bolii
tratamentul va fi adaptat tuturor sindroamelor
prezentate de bolnav
se vor recomanda cure balneare în staţiunile de
profil
se va evita apariţia oboselii
Corect: b, c, e
92. Recuperarea medicală în scleroza multiplă va
urmări:
a.
b.
c.
d.
e.
să scadă dificultăţile mersului
să reducă spasticitatea
să limiteze efectele ataxie
să realizeze independenţa totală a pacientului
să fie aplicată în puseu evolutiv
Corect: a, b, c
Corect: a, b, c, d
89. Scleroza multiplă (scleroza în plăci,
leuconevraxita) este o afecţiune care aparţine
unui grup de boli demielinizante, caracterizată
prin:
a.
b.
c.
d.
e.
distrugerea tecii de mielină cu o relativă
conservare a celorlalte elemente nervoase
distribuţia leziunilor variabilă, sub formă de
focare sau difuz
afectează mai ales persoane tinere, mai ales femei
în decada III-a de viaţă
afectează mai ales persoanele de sex masculin
distrugerea tecii de mielină şi a celorlalte
elemente nervoase
Corect: a, b, c
90. Obiectivele pe care terapeutul fizical le are în
vedere în alcătuirea programului fizical din
componenţa asistenţei medicale complexe la un
pacient cu scleroză multiplă nu includ:
a.
inducerea activităţii motorii voluntare cu
combaterea simultană a spasticităţii, slăbiciunii
musculare şi oboselii musculare
93. Lezarea nervilor periferici determină
următoarele sindroame clinice de bază:
a.
b.
c.
d.
e.
Sindrom piramidal
Sindrom motor
Sindrom cerebelos
Sindrom senzitiv
Sindrom vasculotrofic
Corect: b, d, e
94. Evitarea apariţiei deformărilor şi a atitudinilor
vicioase, unul dintre obiectivele de recuperarea
ale sindromului motor la pacientul cu afecţiune
a neuronului motor periferic se realizează prin
tehnici de elecţie de tipul:
a.
b.
c.
d.
e.
Mobilizări pasive
Mobilizări active
Posturări
Tehnici de facilitare neuromotorie
Terapie ocupaţională
Corect: c

89. 95. Evitarea atrofiei muşchilor paralizaţi, unul dintre
obiectivele de recuperarea ale sindromului
motor la pacientul cu afecţiune a neuronului
motor periferic se realizează prin:
a.
b.
c.
d.
e.
Stimulări electrice
Manevre kinetice de tipul mobilizări pasive,
tehnici de facilitare, stretch-reflex
Exerciţii rezistive
Exerciţii izometrice
Terapie ocupaţională
99. Paralizia totală a nervului radial determină
următoarele aspecte clinico-funcţionale:
a.
b.
c.
d.
e.
Imposibilitatea extensiei degetelor, pumnului,
antebraţului („mâna căzută”)
Imposibilitatea flexiei degetelor, pumnului,
antebraţului
Imposibilitatea supinaţiei (parţială)
Deficit de prehensiune
Menţinerea prehensiunii normale
Corect: a, c, d
Corect: a, b
96. Reeducarea sensibilităţii la pacientul cu
afecţiune a neuronului motor periferic are ca
obiective:
a.
b.
c.
d.
e.
Refacerea stereognoziei
Corectarea spasticităţii
Corectarea deficitului de mobilitate
Refacerea forţei musculare
Refacerea localizării senzaţiei
Corect: a, e
97. Lezarea motoneuronilor periferici sau a axonilor
lor la diferite niveluri determină o serie de
tulburări, cu o excepţie:
a.
b.
c.
d.
e.
Tulburări de grade diferite a mobilităţii active şi
dispariţia motilităţii automate (involuntare) şi a
celei reflexe
Tulburări musculare-hipotonie musculară, atrofie
musculară, fibrilaţii şi fasciculaţii musculare
Abolirea reflexelor osteotendinoase cu păstrarea
celor ideomusculare
Degenerescenţa walleriană a nervului
Hipertonie musculară asociată cu exagerarea
reflexelor osteotendinoase
Corect: e
98. La pacientul cu lezarea nervului circumflex de
tip neuropraxie sau axonotmesis programul de
recuperare se adresează direct muşchiului
deltoid şi are în vedere următoarele aspecte:
a.
b.
c.
d.
e.
Evitarea căderii umărului, a instalării retracţiei
capsulare sau a ridicării umărului (prin contracţia
muşchiului trapez)
Antrenarea propriu-zisă a muşchiului deltoid
Integrarea muşchiului deltoid în diferite scheme
de mişcare, cu refacerea mişcării controlate şi
abilităţii
Promovarea poziţiei de umăr „în epolet”
Evitarea includerii muşchiului deltoid în schemele
de mişcare caracteristice diagonalelor Kabat
Corect: a, b, c
100. Teritoriul senzitiv al nervului radial cuprinde:
a.
b.
c.
d.
e.
pielea feţei posterioare a braţului
pielea feţei posterioare a antebraţului
pielea feţei anterioare a braţului
pielea feţei posterioare a mâinii şi a tabacherei
anatomice
pielea feţei anterioare a antebraţului
Corect: a, b, d
101. „Mişcările trucate” pe care le poate prezenta
mâna cu paralizie de nerv radial sunt
următoarele, cu o excepţie:
a.
b.
c.
d.
e.
după flexia puternică a pumnului şi mâinii,
relaxarea poate da impresia extensiei pumnului
extensia în metacarpofalangiene se poate realiza
datorită muşchilor interosoşi
extensia în metacarpofalangiene se poate realiza
datorită muşchilor lombricali
extensia
degetelor
cu
flectarea
în
metacarpofalangiene
extensia ultimei falange a policelui dacă aceasta
este abdus şi puţin flectat
Corect: c
102. Reinervarea muşchilor extensori ai pumnului
începe cu:
a.
b.
c.
d.
e.
muşchiul cubital posterior
muşchiul extensor radial al carpului
muşchiul extensor propriu al degetului II
muşchiul extensor comun al degetelor
muşchiul extensor lung al policelui
Corect : b
103. In paralizia nervului radial deviaţiile care apar
sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
antebraţul flectat
degetele în extensie uşoară
poziţia „în gât de lebădă” (mână pronată şi
„căzută”)
policele addus şi uşor flectat
degete în uşoară flexie

90. Corect: a, c, d, e
104. Reeducarea motorie a muşchilor paralizaţi în
cadrul paraliziei nervului radial cuprinde:
a.
b.
c.
d.
e.
mişcări pasive
tehnici de facilitare motorie
mobilizarea întregului membru superior pe
schemele D1F şi D2E
exerciţii analitice în ordinea triceps şi anconeu,
scurtul supinator, lungul supinator, cubitalul
posterior, primul şi al doilea radial, muşchii
extensori
exerciţii de tip contralateral pentru promovarea
extensorilor cotului, pumnului, degetelor
Corect: a, b, e
105. Refacerea abilităţii de mişcare a mâinii în
paralizia nervului radial :
a.
b.
c.
d.
e.
este prima etapă a oricărei reeducări motorii şi
senzitive
este etapa finală a oricărei reeducări motorii şi
senzitive
utilizează exerciţii proximo-distale şi distoproximale
utilizează terapia ocupaţională
nu utilizează terapia ocupaţională
Corect: b, c, d
106. În cadrul programului de recuperare la pacientul
cu afectarea mâinii într-un sindrom de neuron
motor periferic se iau în considerare următoarele
probleme articulare:
a.
b.
c.
d.
e.
Articulaţiile metacarpofalangiene au tendinţa
rapidă de a intra în redoare în extensie, cu
afectarea prehensiunii de forţă digito-palmare
Articulaţiile metacarpofalangiene au tendinţa
rapidă de a intra în redoare în flexie, cu afectarea
prehensiunii de fineţe
Unul dintre timpii capitali ai opoziţiei policelui
este rotaţia acestuia, mişcare care trebuie
conservată
Mobilitatea pumnului este necesar a fi conservată
pentru funcţionalitatea complexului mâinii
Articulaţiile interfalangiene nu se vor mobiliza,
fiind menţinute în postură antalgică
Corect: a, c, e
107. Tabloul clinic al mâinii la pacientul cu paralizie
de nerv radial cuprinde următoarele aspecte cu o
excepţie:
a.
b.
Mâna de predicator
Mâna în gât de lebădă
c.
d.
e.
Extensia activă şi înclinarea radială a pumnului
sunt imposibile
Extensia activă a degetelor în totalitate este
imposibilă
Deficit variabil de forţă musculară pentru grupele
musculare inervate de nervul radial
Corect: a
108. Kinetoterapia mâinii în faza de paralizie la
pacientul cu interesarea nervului radial se
limitează la mobilizarea pasivă în amplitudine
maximă permisă cu tensionări la capătul
excursiei de mişcare iar poziţia de lucru este
următoarea:
a.
b.
c.
d.
e.
Antebraţ în semipronaţie, mâna sprijinită cu
marginea cubitală pe masă
Antebraţ extins, cu mâna sprijinită cu marginea
cubitală pe masă
Antebraţ în semipronaţie, mâna sprijinită cu
marginea radială pe masă
Antebraţ în pronaţie, mâna sprijinită cu faţa
palmară pe masă
Antebraţ în supinaţie, mâna sprijinită cu faţa
dorsală pe masă
Corect: a
109. Kinetoterapia mâinii în faza de refacere la
pacientul cu interesarea nervului radial se
derulează analitic pentru următoarele grupe
musculare:
a.
b.
c.
d.
e.
Brahioradialul
Extensorii mâinii (primul şi al doilea radial) şi
cubitalul posterior
Extensorul comun al degetelor şi extensorii
policelui (lung şi scurt)
Abductorul lung al policelui
Flexorii degetelor (superficial şi profund)
Corect: a, b, c, d
110. Tabloul clinic al mâinii la pacientul cu paralizie
de nerv cubital cuprinde următoarele aspecte:
a.
b.
c.
d.
e.
Atitudine spontană tipică-grifa cubitală
Imposibilitatea de a efectua abducţia-adducţia
degetelor
Deficit muscular variabil al interosoşilor palmari
şi dorsali
Deficit muscular variabil al lombricalilor
Tulburări de sensibilitate în tabachera anatomică
Corect: a, b, c, d
111. Kinetoterapia activă analitică la pacientul cu
paralizie de nerv cubital presupune exerciţii

91. pentru tonifierea următoarelor grupe musculare,
cu o excepţie:
a.
b.
c.
d.
e.
Cubitalul anterior, flexorul comun profund al
degetelor
Muşchii din regiunea hipotenară
Muşchii interosoşi şi lombricali
Muşchiul adductor al policelui
Muşchii extensori ai degetelor
b.
c.
d.
e.
Corect: a, b, c, d
Corect: e
112. „Mişcările trucate” pe care le poate executa
„mâna cubitală” sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
extensia interfalangienelor devine posibilă prin
acţiunea extensorului comun
deşi abducţia degetelor este abolită, extensorul
comun poate face o uşoară abducţie când
metacarpofalangienele sunt extinse
adducţia policelui este „trucată” de acţiunea
lungului extensor şi prin flectarea primei falange
abducţia degetelor este păstrată
extensia interfalangienelor este imposibilă
Corect: a, b, c
113. Prevenirea instalării redorilor articulare la
nivelul articulaţiilor metacarpofalangiene şi
interfalangiene a degetelor IV şi V se obţine
prin:
a.
b.
c.
d.
e.
Mobilizări active
Mobilizări pasive
Mobilizări autopasive
Mobilizări active cu orteze
Exerciţii izometrice
Corect: b, c, d
114. Semnele reinervării musculaturii paretice din
teritoriul nervului cubital sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
opozabilitatea police-deget (II-V)
degetul V poate fi abdus
mişcările de abducţie - adducţie ale degetelor
devin posibile
flectarea metacarpofalangienelor cu extensia
interfalangienelor
degetul V nu poate fi abdus
Corect: a, b, c, d
115. Tabloul clinic al mâinii la pacientul cu paralizie
de nerv median cuprinde următoarele aspecte:
a.
Ştergerea reliefului eminenţei tenare şi
poziţionarea policelui în acelaşi plan cu celelalte
degete în repausul mâinii
La formarea pumnului, flexia pumnului este
posibilă dar cu forţă redusă iar indexul rămâne
extins şi degetul III se flectează moderat
Opozabilitatea policelui este imposibilă
Deficit de forţă musculară pentru grupele
musculare flexoare şi pronatoare ale antebraţului
şi mâinii
Absenţa oricăror tulburări trofice
116. Disfuncţionalitatea cea mai invalidantă a mâiniiatât motorie cât şi senzitivă-este determinată de
mononeuropatia tronculară de:
a.
b.
c.
d.
e.
Radial
Cubital
Circumflex
Median
Crural
Corect: d
117. Kinetoterapia activă analitică la pacientul cu
paralizie de nerv median presupune exerciţii
pentru tonifierea următoarelor grupe musculare:
a.
b.
c.
d.
e.
Flexorii mâinii şi pumnului
Muşchii policelui-scurtul abductor, scurtul flexor,
opozantul
Extensorii mâinii şi pumnului
Muşchii interosoşi
Muşchii lombricali
Corect: a, b
118. Paralizia musculaturii inervate de nervul median
determină următoarele aspecte:
a.
b.
c.
d.
e.
aspectul de „mână simiană”
„gheara medianului” la încercarea de a închide
mâna
policele nu acoperă indexul, ci rămâne extins la
încercarea de a închide mâna
scădere diametrului transversal al mâinii
policele acoperă indexul
Corect: a, b, c
119. Importante tulburări vasomotorii şi trofice, cu
apariţia sindromului cauzalgic se descriu în
paralizia de nerv:
a.
b.
c.
d.
e.
Radial
Median
Cubital
Sciatic popliteu extern
Sciatic popliteu intern
Corect: b, e

92. 120. Recuperarea paraliziei nervului median
urmăreşte:
a.
b.
c.
d.
e.
ameliorarea deficitului motor
ameliorarea deficitului senzitiv
ameliorarea tulburărilor vasculotrofice
creşterea rezistenţei generale
refacerea prehensiunii
Corect: a, b, c, e
121. Reeducarea musculaturii paralizate la pacientul
cu paralizie de nerv median se realizează prin:
a.
b.
c.
d.
e.
Schemele Kabat în care se promovează activarea
flexorilor (D1F şi D2E)
Schemele Kabat în care se promovează activarea
flexorilor (D2F şi D1E)
Exerciţii analitice pentru flexorii pumnului,
flexorii degetelor şi musculatura eminenţei tenare
Exerciţii globale pe lanţul kinetic al triplei flexii
Exerciţii globale pe lanţul kinetic al triplei
extensii
e.
Rulare
Corect: c
125. Tipurile topoclinice pe care le prezintă paralizia
de plex brahial sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Tipul superior (Duchenne-Erb)
Tipul mijlociu (Remak)
Tipul inferior (Dejerine-Klumpke)
Tipul total (prin lezarea întregului plex)
Tipul fascicular
Corect: a, b, c, d
126. Tipul mijlociu (Remak) ca urmare a lezării
trunchiului mijlociu al plexului brahial se
evidenţiază prin paralizia:
a.
b.
c.
d.
e.
Muşchiului triceps
Muşchilor pătrat şi rotund pronator
Muşchiului mic pectoral
Muşchiului brahial
Muşchiului deltoid
Corect: a, c, d
122. Semnele kinetice care sugerează refacerea
nervului median sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
posibilitatea de rotaţie a policelui
posibilitatea de a menţine interfalangienele
extinse şi metacarpofalangienele flectate la 90º,
cu uşoară rezistenţă
posibilitatea de a menţine metacarpofalangienele
extinse
posibilitatea de a menţine interfalangienele
flectate şi metacarpofalangienele flectate la 90º,
cu uşoară rezistenţă
posibilitatea de a extinde policele
Corect: a, b
123. Sensibilitatea globală în cazul paraliziei nervului
median revine la normal după:
a.
b.
c.
d.
e.
1an
5 luni
3 luni
4 luni
2 luni
127. Pentru prevenirea redorilor articulare şi a
poziţiilor disfuncţionale în paralizia plexului
brahial se recurge la:
a.
b.
c.
d.
e.
124. Traumatismele-cea mai frecvenţă cauză a
paraliziei de plex brahial-acţionează prin
mecanismul de:
Compresie
Întindere
Tracţiune
Presiune
posturări prin orteze pentru umăr-cot - mână
purtarea unei eşarfe sub cot pentru a evita
subluxaţia capului humeral
mobilizări active
mobilizări autopasive cu sau fără scripetoterapie
evitarea purtării unei eşarfe sub cot
Corect: a, b, d
128. Prevenirea şi tratarea fenomenelor
vasculotrofice în cazul paraliziei de plex brahial
va folosi:
a.
b.
c.
Corect: a
a.
b.
c.
d.
Corect: a, b
d.
e.
posturarea antideclivă pentru combaterea
edemului
mobilizări pasive repetate de 5-6 ori pe zi
contracţii izometrice şi mobilizări active ale
musculaturii rămase indemne sau parţial
paralizate
contracţii izotonice
gimnastica generală şi exerciţii de respiraţie
Corect: a, b, c, e
129. Recâştigarea funcţionalităţii şi abilităţii
membrului superior în paralizia plexului brahial
se realizează prin:
a.
reeducarea prizelor

93. b.
c.
d.
e.
reeducarea poziţionării mâinii pentru executarea
unor activităţi
reeducarea activităţii combinate a celor două
mâini
orteze dinamice
utilizarea electroterapiei şi termoterapiei
Corect: a, b, c
130. Programul kinetic de recuperare performat la
pacientul cu paralizie de nerv crural cuprinde:
a.
b.
c.
d.
e.
Prevenirea diformităţii de tip genu recurvatum şi a
contracturilor lombare
Pregătirea compensărilor până la recâştigarea
forţei musculare pierdute
Menţinerea tonusului în musculatura denervată şi
reeducarea forţei musculare
Reeducarea funcţională a genunchiului
Menţinerea poziţiei de genu recurvatum
134. Reeducarea motorie a muşchilor paralizaţi în
leziunile nervilor periferici se realizează prin
intermediul următoarelor modalităţi fizicalkinetice:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: a, b, c, d
135. Deficitul complet de forţă a cvadricepsului nu
împiedică mersul:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: a, b, c, d
131. Pregătirea compensărilor, până la recâştigarea
forţei musculare pierdute în paralizia nervului
crural se face prin:
a.
b.
c.
d.
e.
tonifierea musculaturii membrelor superioare
tonifierea musculaturii trunchiului (abdominalilor
şi dorsalilor)
tonifierea fesierilor mari şi a tricepsului sural
tonifierea muşchiului croitor
tonifierea muşchilor ischiogambieri
a.
b.
c.
d.
e.
Flexia dorsală şi eversia piciorului
Flexia plantară şi inversia piciorului
Extensia degetelor
Flexia degetelor
Pronaţia piciorului
136. Programul de recuperare a leziunii traumatice a
nervului crural trebuie să insiste pe:
a.
b.
c.
d.
e.
a.
b.
c.
d.
e.
menţinerea poziţiei în unghi drept a piciorului
printr-o atelă (orteză)
purtarea unei atele (orteze) mai ales noaptea
încălţarea piciorului în cursul zilei cu o gheată cu
carâmb dur
se contraindică susţinătorii plantari
evitarea purtării de orteze în cursul nopţii
Corect: a, b, c
Tonifierea fesierului mijlociu
Tonifierea marelui fesier
Tonifierea adductorilor coapsei
Refacerea forţei şi rezistenţei cvadricepsului după
reinervarea lui
Tonifierea tricepsului sural
Corect: b, d, e
137. Etiologia leziunilor trunchiului sciatic este
complexă, incluzând:
a.
b.
c.
d.
e.
Fracturile bazinului
Hematomul fesier
Injecţiilor intramusculare
Chirurgia şoldului
Tratamentul recuperator
Corect: a, b, c, d
Corect: a, c
133. Prevenirea devierilor piciorului „în echin”, cum
se întâmplă în cazul paraliziei nervului sciatic
popliteu extern, presupune:
mersul pe teren plat
mersul pe plan înclinat
mersul pe scări
mersul pe bicicletă
„mersul piticului”
Corect: a
Corect: a, b, c
132. În paralizia nervului sciatic popliteu extern sunt
afectate grupele musculare care realizează:
Termoterapie
Masaj
Electroterapie (baie galvanică, stimulări electrice)
Reeducare kinetică propriu-zisă
Vitaminoterapie grup B
138. Lezarea nervului sciatic popliteu extern se face
prin:
a.
b.
c.
d.
e.
Traumatism direct al regiunii poplitee
Traumatism direct al marginii externe a 1/3 corpul
gambei
Compresiune
Fractura
Injecţie intramusculară
Corect: a, b, c, d

94. 139. Manifestarea paraliziei nervului sciatic popliteu
extern include următoarele aspecte motorii:
a.
b.
c.
d.
e.
Imposibilitatea eversiei piciorului
Imposibilitatea inversiei piciorului
Stepajul piciorului
Grafia degetelor
Mers pe călcâi/vârful degetelor, dificil sau absent
recuperarea fizică şi psihică a pacientului cu
paralizie de nerv facial:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: c, d, e
140. Manifestarea paraliziei nervului sciatic popliteu
extern include următoarele aspecte senzitive:
a.
b.
c.
d.
e.
Hipoestezia plantei
Hipoestezia gleznei
Hipoestezia feţei dorsale a piciorului
Anestezia feţei dorsale a piciorului
Cauzalgie
Corect: c, d
141. Tratamentul fizical-kinetic al paraliziei nervului
sciatic popliteu extern implică:
a.
b.
c.
d.
e.
Mobilizări precoce pasive manuale
Precocitatea tratamentului datorată tendinţei de a
dezvolta redoare
Ortezarea nu e necesară
Electrostimularea analitică a musculaturii
dorsiflexoare şi eversoare nu e necesară
O durată de 9-12 luni
Medicaţia
Intervenţia chirurgicală
Electroterapia
Termoterapia
Kinetoterapia
Corect: e
145. Stadiile evolutive ale unui pacient cu paralizie
de nerv facial în funcţie de care se va alcătui
programul de recuperare sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Stadiul iniţial
Stadiul de reinervare provocată
Stadiul de reinervare spontană
Stadiul de sechelă cu musculatura feţei hipertonă
şi prezenţa sincineziilor
Stadiul premonitor
Corect: a, c, d
146. Care este categoria pacienţilor cu paralizie de
nerv facial care nu beneficiază de tratamentul
fizical-kinetic:
a.
b.
c.
d.
e.
Paralizia „a frigore”
Paralizia prin afectarea intracraniană a nervului
Paralizia cu sincinezii musculare
Paralizia cu hipertonia musculară
Pacienţii la care s-a instalat spasmul facial
Corect: a, b, e
142. Nervul tibial posterior derivă din nervul sciatic
popliteu intern şi inervează:
a.
b.
c.
d.
e.
Muşchii flexori ai degetelor
Muşchiul gambier posterior
Muşchii intrinseci ai degetelor
Muşchii anteriori ai gambei
Muşchii laterali ai gambei
Corect: a, b, c
143. Care dintre grupele musculare inervate de nervul
facial sunt importante pentru programul de
recuperare în cazul afectării nervului:
a.
b.
c.
d.
e.
Muşchiul occipital
Muşchiul auricular
Muşchii feţei
Muşchii pleoapelor
Muşchiul scăriţei
Corect: e
147. Schema terapeutic-recuperatorie performată la
pacientul cu paralizie de nerv facial, în stadiu
iniţial constă din următoarea succesiune de
metode:
a.
b.
c.
d.
e.
Corect: a
148. În recuperare pacientului cu paralizie de nerv
facial, kinetoterapeutul are un rol complex:
a.
b.
Corect: c, d
144. Care dintre modalităţile de asistenţă medicală
reprezintă mijlocul terapeutic indispensabil în
Căldură locală, masaj, kinetoterapie
Masaj, căldură locală, kinetoterapie
Kinetoterapie, căldură locală, masaj
Kinetoterapie, masaj, căldură locală
Masaj, kinetoterapie, căldură locală
c.
d.
Menţinerea unei bune troficităţi musculare
Instruirea precoce a pacientului cu privire la
aspectele legate de recuperare funcţională, cu
respectarea
ordinii
analitic-global
pentru
exerciţiile la nivelul hemifeţei afectate
Recomandarea obligatorie a exerciţiilor globale,
ulterior cele analitice
Promovarea mişcărilor sincinetice şi a hipertoniei

95. e.
Acordarea unei atenţii deosebite recuperării
muşchilor orbiculari
Corect: a, b, e
149. La pacientul cu poliradiculonevrită, tratamentul
fizical-kinetic în perioada de extensie a
deficitului motor include:
a.
b.
c.
d.
e.
Măsuri antalgice locale şi segmentare
Prevenirea instalării unor atitudini vicioase ale
segmentelor afectate
Menţinerea supleţei articulare prin mobilizări
pasive
Exerciţii active rezistive
Antrenament la efort
Corect: a, b, c
150. Programul de recuperare a mersului la pacientul
cu poliradiculonevrită presupune următoarele
aspecte:
a.
b.
c.
d.
e.
Verticalizarea gradată a pacientului, în condiţiile
refacerii echilibrului activ
Întărirea reacţiilor posturale de sprijin (în staţiune
bipodală, unipodală, pe planşetă instabilă)
Redobândirea schemei de mers normale
Refacerea statusului clinico-funcţional la nivelul
trenului superior
Promovarea statusului algic
Corect: a, b, c

96. TESTE GRILĂ RECUPERAREA ÎN PEDIATRIE
Bibliografie:
1. N. Robănescu, Readaptarea copilului cu handicap fizic, Editura Medicală, Bucureşti, 1976, pagini: 161-203, 235-278
2. N. Teleki, Centrele de recuperare pentru copiii cu deficienţe neuromotorii din staţiunile balneo-climatice din România,
Bucureşti, 2001
3. N. Robănescu, Reeducarea neuro-motorie, Editura Medicală, Bucureşti, 2001, pagini: 22-27, 47-64, 71 –72, 109 –117,
204-208, 224-247, 250-254, 284 - 286
1.
d.
Copilul normal aflat în primele 3 luni de viaţă se
află în stadiul mişcărilor neorganizate sau al
primului model de flexie care se caracterizează
neuromotor prin:
a.
b.
c.
d.
e.
Producerea unor mişcări fără scop
Mişcări subordonate reflexelor tonice de postură
Prezenţa reflexelor tonice simetrice
Prezenţa reflexelor tonice asimetrice
Postură simetrică cu predominanţa tonusului
extensorilor
e.
Corect: a, d
5.
b.
La sfârşitul lunii a 3-a de viaţă copilul normal
reuşeşte să adopte postura păpuşii, care exprimă:
a.
b.
c.
d.
e.
c.
Trecerea în primul stadiu de extensie a lui Vojta
Dezvoltarea tonusului muşchilor flexori
Dezvoltarea tonusului muşchilor extensori gradat,
în ordinea cap, coloană, şolduri
Posibilitatea iniţierii rostogolirii
Creşterea influenţei reflexelor tonice cervicale
d.
e.
6.
c.
d.
e.
b.
Reacţia de ortostatism (reacţia pozitivă de sprijin)
Reflexul de păşire peste obstacole şi mersul
automat
Reflexul Moro şi reflexul punctelor cardinale
Reflexul de prindere şi de deschidere al mâinii
Reflexul Landau
c.
d.
Corect: e
4.
Reflexul Landau se caracterizează prin
următoarele elemente:
a.
Reacţiile primare prezente la nou-născut, cu
dispariţia lor treptată până în luna a 4-a sunt
următoarele cu o excepţie:
a.
b.
e.
Rostogolirea la un copil normal cu vârsta de cel
puţin 3 luni este posibilă deoarece:
a.
b.
c.
Pe măsură ce se dezvoltă tonusul de extensie
scade influenţa reflexelor tonice cervicale
Creşte tonusul muşchilor flexori ai gâtului
Adoptă cu multă uşurinţă decubitul dorsal, cu
flexie membrelor
Creşterea tonusului muşchilor extensori cu
apariţia reflexului Landau
Inhibarea reflexelor tonice asimetrice permite
dezvoltarea mişcărilor simetrice contralaterale
Apariţia primelor reacţii de echilibru în poziţiile
de decubit ventral şi dorsal, la sfârşitul lunii a 6-a
Rostogolire completă, de mai multe ori
Creşterea reacţiilor primare
Corect: a, b, c, d
Corect: a, c
3.
Copilul normal, cu vârsta cuprinsă între 4-6 luni
de viaţă se află în stadiul mişcărilor
necoordonate sau al stadiului I de extensie care
se caracterizează neuromotor prin:
a.
Corect: a, b, d
2.
Stă în decubit ventral, cu bazinul pe planul de
sprijin, se susţine pe antebraţe şi coate, cu palmele
deschise, în pronaţie
Persistenţei reflexului Moro
Reflexe de redresare combinate cu reflexe tonice
cervicale
Primul timp al reflexului exprimă dezvoltarea
tonusului de extensie-dacă copilul este ridicat din
poziţia pronată, cu o mână sub torace sau
abdomen, el îşi va extinde coloana şi va ridica
capul, cu extensia membrelor inferioare
Al doilea timp în care se apasă pe cap copilul, cu
accentuare flexiei capului, moment în care tonusul
de extensie dispare imediat
Se evidenţiază la copilul normal până în luna a
15-a
Se evidenţiază la copilul normal până la 3 ani
Corect: a, b, c, d
7.
Copilul normal, cu vârsta cuprinsă între 7-10
luni de viaţă se află în stadiul de debut al
coordonării sau al doilea de flexie care se
caracterizează neuromotor prin:
a.
b.
Ridicarea în şezând din decubit dorsal
Stă în şezut fără sprijin sau cu uşor sprijin lombar

97. c.
d.
e.
Îşi foloseşte mâinile pentru a se juca sau pentru
menţinerea echilibrului, indiferent poziţia capului
Ridicarea în ortostatism din şezând
Nu se joacă cu picioarele şi nu ţine cuburi în
mână
b.
c.
d.
e.
Corect: a, b, c
8.
Reflexul „pregătirea pentru săritură” sau reacţia
de paraşută constituie unul dintre punctele de
referinţă în dezvoltarea neuromotorie a copilului
caracterizându-se prin:
a.
b.
c.
d.
e.
Extensia braţelor, a mâinilor şi a degetelor, cu
desfacerea lor în momentul în care corpul este pe
punctul de a cădea înainte
Persistă toată viaţa, fiind un reflex de apărare
Dispare la vârsta de 1 an
Flexia braţelor şi a mâinilor, cu protecţia
trunchiului anterior dacă se produce căderea
Este inclus în categoria reacţiilor primare ale
copilului
Corect: a, b
9.
Ridicarea copilului în picioare, în jurul vârstei
de 10 luni, se face:
a.
b.
c.
d.
e.
Din poziţia în „patru labe”, copilul îşi îndreaptă
trunchiul şi se agaţă de un suport; duce apoi un
picior înainte, în fandat, apoi se ridică prin sprijin
pe acest membru inferior
Din poziţia în „genunchi”, copilul îşi îndreaptă
trunchiul şi se agaţă de un suport
Sprijinindu-se şi căţărându-se cu mâinile pe
propriile membre inferioare; mâinile îl ajută să
extindă genunchii, până când poate prinde cu
mâinile un suport
Din poziţia şezând, copilul îşi îndreaptă trunchiul
şi se agaţă de un suport
Direct din decubit dorsal, cu sprijin
Corect: a, c
10. Prehensiunea-pensa de fineţe la copilul normal
cu vârsta de 9-10 luni presupune:
a.
b.
c.
d.
e.
Pensa între police şi celelalte degete
Pensa între police şi faţa externă a indexului
flectat, iniţial şi ulterior între vârfurile celor două
degete
Pensa între feţele laterale ale policelui şi indexului
Pensa între police şi degetul V
Pensa între police şi palmă
Corect: b
11. Copilul normal la 10 luni poate să:
a.
Stea fără ajutor, cu bună coordonare
Prindă obiecte
Se rotească fără să piardă echilibrul
Se rotească, dar cu dezechilibrare
Facă transferul din şezând în decubit ventral, cu
târâre apoi ridicare în şezând
Corect: a, b, c, e
12. Mersul la copilul normal, cu vârsta cuprinsă
între 10 - 18 luni de viaţă, aflat în stadiul
coordonării parţiale sau al doilea de extensie, se
caracterizează neuromotor prin:
a.
b.
c.
d.
e.
Merge în „patru labe” la 11 luni
La 12 luni merge fără reacţii de echilibru şi are o
prehensiune cât mai apropiată de cea a adultului
La 15 luni merge singur, pornind şi oprindu-se
fără să cadă
La 16 luni stă pe un singur picior cu asistenţă
La 18 luni merge lateral independent
Corect: a, b, c, e
13. Copilul normal, cu vârsta cuprinsă între 18 - 24
luni de viaţă, aflat în stadiul coordonării parţiale
sau al doilea de extensie, se caracterizează
neuromotor prin:
a.
b.
c.
d.
e.
Merge singur şi trage jucării după el, mergând cu
spatele
Urcă scările cu susţinere de balustradă
Construieşte turnuri din cuburi
Aleargă fără să cadă
Nu se poate alimenta singur
Corect: a, b, c, d
14. După ce a împlinit vârsta de 3 ani, copilul
normal prezintă un control total al corpului fiind
capabil să:
a.
b.
c.
d.
e.
Urcă şi coboară scările cu alternarea picioarelor,
având sprijin la balustradă
Poate sta 4-8 secunde într-un picior şi poate sări,
parcurgând 2 m
Merge pe vârfuri distanţe lungi, la 5 ani
Numai dup 7 ani poate să scrie, să deseneze, să
decupeze, să coloreze
Nu poate construi turnuri sau alte forme din
cuburi
Corect: a, b, c
15. Reflexele posturale au fost sistematizate de
Magnus, după natura receptorilor senzitiv, în:
a.
b.
c.
d.
Reacţii statice posturale
Reacţii primare
Reacţii statice segmentare
Reacţii statice generale

98. e.
Reacţii de postură
Corect: a, c, d
16. Reflexul de extensie încrucişată şi acţiunea
întinderii unui membru asupra tonusului
membrului opus se încadrează în:
a.
b.
c.
d.
e.
Reacţii statice posturale
Reacţii primare
Reacţii statice segmentare
Reacţii statice generale
Reacţii de postură
Corect: c
d.
e.
Corect: a, c
20. În evaluarea clinică a copilului cu infirmitate
motorie centrală este obligatorie testarea
reflectivităţii care permite aprecierea:
a.
b.
c.
d.
e.
17. Reflexele tonice ale cefei (RTC), încadrate în
reacţiile statice generale, cuprind:
a.
b.
c.
d.
e.
RTC rotatoare asimetrice
RTC de extensie (simetric)
RTC de flexie (simetric)
Reflexul de extensie încrucişată
Reacţia negativă de sprijin
a.
b.
c.
d.
e.
Statusul clinico-funcţional al copilului
diagnosticat cu paralizie spastică cerebrală este
mai grav
Statusul clinico-funcţional al copilului
diagnosticat cu paralizie spastică cerebrală este
mai puţin grav
Statusul clinico-funcţional al copilului
diagnosticat cu tulburare de aliniament a coloanei
cervicale este mai grav
Statusul clinico-funcţional al copilului
diagnosticat cu tulburare de aliniament a coloanei
cervicale este mai puţin grav
Statusul clinico-funcţional al copilului
diagnosticat cu handicap senzorial este mai grav
Corect: a
19. Reflexele tonice ale cefei (RTC) constituie un
suport patologic pentru programul kinetic în
care copilul cu infirmitate motorie cerebrală dar
cu intelect bun reuşeşte:
a.
b.
c.
Să înveţe să-şi folosească poziţia capului pentru
realizarea unor mişcări libere, mai puţin spastice
Să-şi menţină echilibru şi să-şi diminueze
spasmul tricipital prin extensia capului şi uşoara
lui rotare
Să-şi menţină echilibru şi să-şi diminueze
spasmul tricipital prin flexia capului şi uşoara lui
rotare
Tonusului muscular
Gravităţii leziunii cerebrale
Aliniamentului coloanei vertebrale
Sensibilităţii cutanate
Funcţiei cardio-respiratorii
Corect: a, b
21. Evaluarea neuro-motorie în primul an de viaţă
cuprinde:
a.
b.
c.
Corect: a, b, c
18. Reflexele posturale sunt cu atât mai vii şi
persistă cu atât mi mult cu cât:
Să înveţe să-şi folosească poziţia capului pentru
evitarea mişcărilor libere, mai puţin spastice
Să-şi menţină echilibru şi să-şi crească spasmul
tricipital prin flexia capului şi uşoara lui rotare
d.
e.
Elemente de anamneză obligatorii
Examenul craniului şi examenul ocular
Examenul posturilor, al activităţii motorii
spontane, al tonusului (pasiv al membrelor, pasiv
al axului corpului, activ)
Reacţiile primitive
Toate aspectele cuprinse la punctele a, b, c, d
Corect: e
22. Programul kinetic performat la un copil cu
cifoză are următoarele obiective:
a.
b.
c.
d.
e.
Corectarea atitudinii sau diminuarea diformităţilor
Asuplizarea coloanei vertebrale dorsale
Creşterea forţei musculare pentru grupele
musculare paravertebrale
Gimnastica respiratorie pentru menţinerea unei
funcţii respiratorii cât mai normale
Creşterea forţei musculaturii centurii pelvine
Corect: a, b, c, d
23. Tehnica Mezieres aplicată la copilul cu cifoză
presupune:
a.
b.
c.
d.
e.
Întinderea m. ischiogambieri pentru limitarea
lordozei lombare şi întinderea m. triceps sural
pentru anularea / prevenirea flexiei genunchiului
Postura în decubit dorsal a pacientului, cu
membrele inferioare în flexie 900 la nivelul
şoldurilor dar extensie completă genunchi
Accentuarea lordozei lombare
Scurtarea grupelor musculare de pe faţa
posterioară a membrului inferior
Promovarea flexiei la nivelul genunchilor
Corect: a, b

99. 24. Apăsarea articulară, în cadrul stimulării la
nivelul tegumentelor din metoda Rood, la
copilul cu paralizie spastică cerebrală asigură:
a.
b.
c.
d.
e.
Creşterea stabilităţii prin stimularea
proprioceptorilor articulari
Facilitează contracţiile muşchilor cu funcţii
posturale
Rostogolirea
Extensia totală
Mersul
Corect: a, b
25. Metoda Kabat care se aplică la copilul cu
tulburări în dezvoltarea neuro-motorie include
scheme de exerciţii globale prin care se
exersează mişcările globale ale membrelor,
mişcări grupate astfel:
a.
b.
c.
d.
e.
Mişcări de închidere-apropie membrele
superioare de axa corpului
Mişcări de deschidere-depărtează membrele
superioare de axa corpului
Mişcări de propulsie-duc înainte membrele
inferioare
Mişcări de recepţie-duc înapoi membrele
inferioare
Mişcări de echilibrare pentru revenirea la poziţia
de repaus în diferite situaţii
Corect: a, b, c, d
26. În cadrul metodei Bobath aplicată în programul
de recuperare la copilul cu encefalopatie
infantilă inhibiţia spasticităţii poate să:
a.
b.
c.
d.
e.
Plece de la puncte cheie (central, centura
scapulară, centura pelvină)
Se producă prin stretching lent şi susţinut pentru
lanţul muscular spastic
Se instaleze prin poziţionare
Se instaleze prin autoinhibiţie
Se însoţească de inhibarea reacţiilor de redresare
Corect: a, b, c, d
27. Facilitarea în cadrul metodei Bobath aplicată în
programul de recuperare la copilul cu
encefalopatie infantilă constă în:
a.
b.
c.
Obţinerea unor mişcări de răspuns spontan din
partea copilului controlat într-o postură reflexinhibitoare, ferm stabilite prin repetiţie
Mişcările de răspuns spontan obtinute din partea
copilului sunt ferm stabilite prin repetiţie
Obţinerea unor mişcări de răspuns spontan din
partea copilului controlat într-o postură de
facilitare
d.
e.
Obţinerea unor mişcări de răspuns spontan din
partea copilului care îşi derulează activităţi
cotidiene în limita posibilă
Obţinerea unor mişcări de răspuns spontan din
partea copilului care urmează un program de
terapie ocupaţională
Corect: a, b
28. La copilul cu infirmitate motorie cerebrală care
prezintă şoldul flectat, addus şi rotat intern,
programul kinetic performat în cadrul asistenţei
medicale recuperatorii include:
a.
b.
c.
d.
e.
Posturare în decubit dorsal cu membre inferioare
abduse, şezând călare pe o bancă sau pe rulou,
căluţ
Extensia şi abducţia pasivă a şoldurilor în decubit
dorsal, la marginea mesei de lucru, pe minge sau
pe rulou (la copilul mic)
Ridicarea din poziţia în genunchi în ortostatism
prin „postura cavaler”
Alternarea antagoniştilor sub rezistenţă minimă,
în cadrul metodei Kabat
Exerciţii de abducţie şi rotaţie internă a
membrelor inferioare din decubit dorsal, lateral şi
din ortostatism
Corect: a, b, c
29. La copilul cu infirmitate motorie cerebrală care
prezintă genu flexum, programul kinetic
performat în cadrul asistenţei medicale
recuperatorii include:
a.
b.
c.
d.
e.
Poziţionare cu genunchi extinşi
Ortezare
Stretching pasiv lent pentru grupele musculare
flexoare
Alternarea antagoniştilor, în cadrul metodei Kabat
Urcare şi coborâre de la spalier cu flexie cât mai
completă a genunchilor
Corect: a, b, c, d
30. La copilul cu infirmitate motorie cerebrală care
prezintă picior echin, programul kinetic
performat în cadrul asistenţei medicale
recuperatorii nu include:
a.
b.
c.
d.
e.
Posturare şi încălţăminte ortopedică pentru o
flexie dorsală a piciorului cât mai amplă
Stretching pasiv lent, precedat de proceduri locale
de termoterapie, pentru muşchiul triceps sural
Exerciţii de târâre şi elemente ale metodei Rood
Alternarea agoniştilor sau flexia plantară în cadrul
metodei Kabat
Planşa basculantă sau urcarea unui plan înclinat
cu toată planta pe sol

100. Corect: d
31. Tratamentul de recuperare funcţională a
infirmităţii motorii cerebrale are următoarele
obiective:
a.
b.
c.
d.
e.
Corectare posturii anormale
Reducerea hipertoniei, a spasticităţii, a spasmelor
intermitente, cu prevenirea contracturilor şi
diformităţilor
Dezvoltare mişcărilor importante cu deprinderea
celor obişnuite vieţii cotidiene
Menţinerea sensibilităţii copilului
Promovarea hipertoniei piramidale şi a schemei
posibile de mers
34. La copilul cu rahitism, cu vârsta cuprinsă între
4-6 luni, programul kinetic nu cuprinde:
a.
b.
c.
d.
e.
Mişcări ale membrelor superioare asociate cu
mişcările respiratorii
Mişcări alterne ale membrelor inferioare
Mişcări de flexie ale coloanei vertebrale
provocate prin flexia capului şi a cefei, dacă este
posibil, asociate cu rotaţii ale trunchiului,
rostogoliri
Ridicarea copilului în şezut, prinderea lui de
mâini, cu braţele în abducţie şi revenire, cu uşoare
opoziţie pentru tonifierea musculaturii
abdominale
Exerciţii de provocare a reflexului „pregătirea
pentru săritură”
Corect: a, b, c
Corect: e
32. Următoarea schemă kinetică inclusă în asistenţa
medicală recuperatorie Relaxare → mişcări
alterne ale membrelor → rostogolire laterală şi
adoptarea posturii „păpuşii”→ târârea →
stimularea prehensiunii cu o mână din postura
păpuşii → stând pe genunchi şi pe călcâie →
mersul în „patru labe” → adoptarea poziţie
şezânde şi stimularea reacţiilor de echilibru din
această poziţie → ridicarea şi culcarea din
poziţia şezândă → mersul altern → reeducarea
reflexului „pregătirea pentru săritură” →
ridicarea în ortostatism → reeducarea
echilibrului în ortostatism şi sprijinul unipodal
→ mersul cu ridicarea membrului superior de
partea afectată se aplică la copilul cu:
a.
b.
c.
d.
e.
Cifoscolioză
Rahitism
Disfuncţie respiratorie
Infirmitate motorie cerebrală
Artrită cronică juvenilă
Corect: d
33. La copilul cu infirmitate motorie cerebrală
formă atetozică se indică în programul kinetic
următoarele:
a.
b.
c.
d.
e.
Exerciţii din metoda Kabat
Exerciţii de menţinere a echilibrului în toate
poziţiile
Exerciţii din metoda Frenkel
Curenţi de joasă şi medie frecvenţă
Exerciţii active rezistive
Corect: a, b, c
35. La copilul cu rahitism, cu vârsta cuprinsă între
10-14 luni, programul kinetic cuprinde:
a.
b.
c.
d.
e.
Elementele kinetice corespunzătoare grupelor de
vârstă anterioare
Exerciţii de extensie a coloanei vertebrale,
ridicând copilul din decubit dorsal, cu sprijin
numai pe cap şi pe călcâie
Exerciţii de aplecare a copilului după diferitele
jucării, de preferat singur, fără ajutor
Mersul şi urcatul pe scări
Posturarea în decubit dorsal cu flexia membrelor
Corect: a, b, c
36. Principiile Klapp care se aplică în programul
kinetic la copilul / adolescentul cu scolioză sunt:
a.
b.
c.
d.
e.
Orice poziţie care menţine coloana vertebrală
paralelă cu solul elimină acţiunea nefavorabilă a
gravităţii asupra deviaţiilor coloanei vertebrale
În poziţie patrupedă, coloana vertebrală se
mobilizează lateral mai uşor decât în poziţie
ortostatică
În poziţie patrupedă, decontracturarea
musculaturii paravertebrale şi expansiunea cutiei
toracice sunt maxime
Există un raport constant între sediul vârfului
curburii scoliotice şi direcţia prealabilă a planului
spatelui în raport cu solul
Nu există nici o legătură între inflexiunile laterale
ale coloanei vertebrale şi apariţia rotaţiilor
corpilor vertebrali
Corect: a, b, c
37. La un copil cu scolioză care urmează un
program de recuperare trebuie să se ţină seama
de următoarele aspecte esenţiale:
a.
Să se cunoască limitele programului recuperator

101. b.
c.
d.
e.
Să se apeleze la momentul oportun pentru
intervenţia chirurgicală
Să se cunoască tipul constituţional al copilului şi
afecţiunile asociate
Să se continue programul kinetic cât mai mult
timp posibil
Nu se recomandă mijloacele ortotice corectoare
Corect: a, b, c
38. Paralizia cerebrală infantilă se defineşte astfel:
a.
b.
c.
d.
e.
Grupare de diferite sindroame caracterizate prin
dezordini în mişcări şi posturi cauzate de leziuni
neprogresive ale creierului imatur
Elementul distinctiv al sindroamelor componente
este modificarea tonusului muscular şi a posturii,
atât în repaus cât şi în activitatea voluntară
Asociază defecte intelectuale şi tulburări de
vorbire
Boala reumatismală inflamatorie
Boala demielinizantă a sistemului nervos central
Corect: a, b, c
39. Paralizia cerebrală infantilă mai este denumită:
a.
b.
c.
d.
e.
Infirmitate motorie cerebrală
Scleroză multiplă
Paralizie spastică cerebrală
Parkinsonism metabolic
Distrofie musculară progresivă
Corect: a, c
40. La copilul cu infirmitate motorie cerebrală,
tulburările asociate de tonus muscular, control şi
echilibru determină:
a.
b.
c.
d.
e.
Perturbări ale aliniamentului articular
Contracturi şi deformări
Tulburări de stereognozie
Propriocepţie scăzută
Retard psiho-motor
Corect: a, b