1. CORECTAREA DEFICIENŢELOR FIZICE
Elemeutul principal folosit de gimnastica medicală pentru prevenirea şi corectarea
deficienţelor fizice este exerciţiul fizic, grupat şi sistematizat în procedee şi metode de
gimnastică medicală.
Exerciţiul fizic este definit ca o activitate statică şi dinamică încadrată într-una din
formele de exercitare curentă. Această activitate este realizată după reguli tehnice şi metodice
bine stabilite, respectând cerinţele generale de anatomie, biochimie, fiziologie, igienă şi
pedagogie.
Corectarea deficienţelor fizice prin practicarea exerciţiilor fizice este posibilă numai
datorită efectelor acestora asupra structurii ţesuturilor corpului, asupra funcţiilor organice şi
psihicului.
Astfel exerciţiile fizice, statice şi dinamice, exercită asupra corpului omenesc
multiple înfluenţe pozitive. De aceea nu se poate vorbi de o singură clasificare a acestora. Se
constată astfel că în urma practicării sistematice a exerciţiilor fizice apar în organism modificări
locale sau generale, trecătcare sau de lungă durată, rapide sau lente care modifică structura şi
funcţionalitatea ţesuturilor, organelor şi aparatelor corpului omenesc.
Efectele profilactice, dar mai ales cele corective ale exerciţiilor fizioe rezultă din
efectele morfogenetice (plastice), fisiologice şi educative ce se observă la cei ce practica timp
îndelungat şi metodic exerciţiile fizice, adecvate scopului propus.
Exerciţiul fiaic este un important factor morfo-genetic, mai ales pentru elementele
aparatului locomotor. Oasele şl periostul, articulaţiile şi muşchii, tendoanele şl fasciile au o
structură funcţională atât de evidentă încât capătă semnificaţia unei reprezentări grafice a forţelor
mecanice, pe care acţiunile statice şi dinamice le exercită asupra lor.
Acţiunile mecanice, care se aplică asupra unul os - întinderea, presiunea şi răsucirea -
influenţează aşezarea sistemelor traiectoriale din structura epiflzelor. Cercetările din acest
domeniu au subliniat faptul că exerciţiul fizic, determînă o remaniere continuă a elementului
fundamental al structurii osoase, osteooitul - în sensul unei ajustări, distrugeri sau reconstrucţii
concordante acţiunii mecanice.
În acest sens, unele poziţii şi mişcări, care alcătuiesc exerciţiile fizice, prin acţiunile
mecanice imprimate asupra osului, pot fi folosite pentru creşterea în lungime şi grosime a acestuia
(legea osteogenezei a lui Delpech şi Wolff) totodată, exerciţiile fizice aplicate în prima perioada. A
vieţii pot preveni şi corecta - prin acţiune statică sau dinamică - deformaţiile osoase mult mai uşor
decât în celelalte perioade ale vieţii.
Periostul are la rândul său o structură funcţională, demonstrată de grosimea, dispoziţia şi
orientarea fibrelor din care este alcătuit.
Forma articulaţiei ca şi calităţile sale funcţionale, mobilitatea şi stabilitatea - sunt
determînate de rolul articulaţiei în statica şi motricitatea corpului omenesc. Amplitudinea
mişcărilor condiţionează întinderea suprafeţelor articulare, lungimea şi grosimea capsulei şi
ligamentelor articulare. În structura aparatului fibros periarticular, fibrele conjunctive sunt orientate
În concordanţă cu factorii mecanici de tracţiune directă sau indirectă, exercitată asupra articulaţiei.
În tulburările de formă ca şi în tulburările funcţionale ale articulaţiilor, executarea
exerciţiilor analitice la nivelul articulaţiei, activ sau împotriva unei rezistenţe, poate reda
mobilitatea dar şl stabilitatea articulaţiei deficiente.
Orice activitate cu caracter fizic - fie subforma efortului static sau a mişcărilor cu
amplitudine şi întensitate diferită constituie o exercitare apscifică pentru muşchi.
Prin exercitarea muşchilor sau a grupelor musculare se îmbunătăţesc atât proprietăţile
fiziologice ale muşcailor cât şi calităţile lor fizice.
Astfel volumul şi forţa musculară pot fi înfluenţate pozitiv de exerciţiile fizice
executate liber şi îndeosebi de exerciţii simple executate împotriva gravitaţiei preeam şi de
mişcările legate de aparate a căror îngreuiere poate fi mărită progresiv.
Reziatenţa se dezvoltă printr-un număr mare de repetări a unor contracţii statice —
izometrice - ca şi prin mişcări cu autorezistenţă sau împotriva unei rezistenţe manuale sau

2. mecanice.
Elasticitatea muşchilor ae păstrează sau se recapătă prin mişcări ample, mişcări de
pendulare sau împotriva unei rezistente - executate excentric şi în afara segmentului de
comtracţie.
Una din cauzale cele mai frecvente a deficienţelor fizice sunt tulburările de tonus
muscular. Executate metodic, exerciţiile fizice pot tonifica în condiţii de scurtare grupele
musculare hipotone-întinse, dar şi să lungească şi să relaxeze pe cele contracarate şi scurte. De
fapt, corectarea celor mai frecvente deficienţe fizice se bazează pe aceste efecte morfogenetice
de la nivelul muşchilor.
Odată cu tonificarea musculaturii se întăresc tendoanele şi fasciile musculare.
Structura faşiilor, aponevrozelor şi mai ales a tendoanelor demonstrază funcţiile motoare pe care
le îndeplînesc. În cazul unor modificări de structuri ale acestora sau numai a unor tulburări
funcţionale prin exercitarea lor cu ajutorul grupelor musculare învecinate se pot obţine
îmbunătăţiri evidente ale aceslfeor ţesuturi.
Exerciţiul fizic, folosit în scop profilactic dar mai ales corectiv influenţează nu numai
forma şi structura ţesuturilor corpului omenesc ci echilibrează concomitent funcţiile fiecărui
organ, realizînd o stare de sinergie şi solidaritate funcţională.
Cele mai evidente efecte funcţionale se constată tot la nivelul aparatului locomotor. În
gimnastica corectivă exerciţiile fizice urmăresc nu numai exercitarea, dezvoltarea şi
perfecţionarea funcţiilor motoare normale dar mai ales reeducarea şi recuperarea celor slăbite sau
tulburate. În tulburările şi deficienţele aparatului locomotor, exerciţiul fizic dozat şi gradat în
concordanţă cu posibilităţile funcţionale ale deficientului, reeducă şi perfecţionează calităţi
motrice de bază, în special forţa, viteza, rezistenţa, supleţea şi îndemînarea.
Aceste îmbunătăţiri funcţionale se datoresc intervenţiei unor factori neuromusculari, care
uşurează transmiterea impulsului nervos şi utilizarea completă a substanţelor energetice.
Efortul fizic, chiar de intensitate mică, creează nevoia unui aport crescut de substanţe
nutritive, accelerând funcţiile respiratorii şi cardio-vasculare, absorbţia de la nivelul intestinului,
nutriţia şi excreţia. În gimnastica medicală sunt selecţionate şi grupate exerciţiile fizice care
înfluenţează una sau alta dintre marile funcţiuni.
În fiziologia exerciţiilor fizice se explică pe larg mecanismele complexe care dirijează
armonios aparatele şi sistemele organismului. Se poate afirma astfel că exerciţiul fizic, repetat
metodic, şi gradat după principii şi reguli bine stabilite, în concordanţă cu vârsta, sexul dar mai
ales cu pregătirea anterioară a individului, îmbunătăţeşte funcţiile mari ale organismului.
Exerciţiul fizic are la orice vârstă, dar mai ales în perioada de creştere un puternic rol
educativ.
Sistemul nervos este educabil mai ales în sectorul neuromotor. Mişcarea repetată şi
corectată se perfecţionează nu numai printr-o reglare mai bună a lucrului grupelor musculare ci
mai ales printr-un mai bun control paihoneuromotor.
Atitudinea corpului, mişcărilor şi gesturile corpului precum şi toate manifestările cu
caracter motric sunt de fapt o adaptare continuă a funcţiei psihoneuromotoare la cerinţele
continue ale adaptării corpului în concordanţă cu necesităţile lui.
Stimularea simultană a factorilor morali şi de voînţă contribuie substanţial la realizarea
corectării atitudinilor greşite, la perfecţionarea şi corectarea mecanismelor psihoneuromotorii.
În corectarea deficienţelor fizice, exerciţiul fizic este folosit atât sub forma exerciţiilor
statice cât şi a celor dinamice.
Exerciţiile statice corective constau fie din poziţii, fie din contracţii izometrice.
Poziţiile sunt asigurate de contracţii musculare statice care fixează trunchiul şi
segmentelor sale, menţinându-le împotriva gravitaţiei sau a altor forţe medanice care tind să
modifice raporturile dintre ele. În gimnastica medicală poziţiile de lucru se împart în poziţii
fundamentale (stând, pe genunchi, şezând, culcat, atârnat) şi derivatele lor. Poziţiile, după
atitudinea corpul în timpul menţinerii lor pot fi corecte - când este o respectare a atitudinii
normale globală sau segmentară - corectivă - când se realizează o corectare parţială a deficienţei
globale sau segmentare - şi hipercorectivă - când se obţine nu numai corectarea poziţiei dar chiar

3. realizarea aspectului invers deficienţei.
Poziţiile corective şi hipercorective sunt derivate ale poziţiilor fundamentale simetrice
sau asimetrice, obţinute prin modificări ale poziţiei capului şi gâtului, trunchiului, membrelor
supericare şi înfericare.
Poziţiile fundamentale folosite în gimnastica medicală
1. Poziţia stând - se mai numeşte şi ortostatică - are o bază de susţinere redusă, limitată la
contactul tălpilor cu solul sau podeaua. Este o poziţie puţin stabilă şi angrenează în contracţia
statică o mare parte din muşchii planului posterior al corpului cum sunt muşchii cefei şi spatelui,
muşchii posteriori ai coapsei şi gambei. Poziţia stând este mult utilizată pentru corectarea
deformaţiilor toracelui şi spatelui, membrelor supericare şi infericare mai ales sub forma
poziţiilor derivate.
2. Poziţia pe genunchi - se menţiae mai greu cu trunchiul vertical întrucât proiecţia centrului de
greutate pe suprafaţa de sprijin este dispusă excentric. Totodată genunchii nu au o structură
potrivită pentru sprijin - iar atunci când se foloseşte mai mult timp este necesară protejarea
genunchilor cu apărătoare, special confecţionate.
În gimnastica corectivă se foloseşte în special poziţia derivată cu sprijin pe palme (poziţie
pe patru labe) pentru că asigurând orizontalizarea coloanei vertebrale o eliberează de funcţia statică
în menţinerea echilibrului şi îi măreşte amplitudinea mişcărilor. De aceea, poziţia pe genunchi cu
sprijin pe palme este mult utilizată în corectarea deviaţiilor coloanei vertebrale şi a toracelui. Prin
stabilitatea pe care o oferă corpului întreg eate indicată în reeducarea tulburărilor de echilibru şi
coordonare.
3. Poziţia şezând - oferă corpului o bună stabilitate pentru că efortul muscular necesitat de
menţinerea echilibrului este redus, suprafaţa de sprijin este mai mare iar centrul de greutate se apropie
de suprafaţa de sprijin. În această poziţie, bazinul se apropie ca înclinare de planul orizontal iar
curbura lordotică a coloanei vertebrale lombare se îndreaptă sau se poate chiar inversa.
Poziţia şezînd poate fi folosită ca poziţie iniţială pentru exerciţiile de trunchi şi membre
superioare ca şi pentru efectuarea exerciţiilor de respiraţie diafragmatică.
4. Poziţia culcat - este poziţia cu suprafaţa de sprijin mult mărită iar coloana vertebrală nu mai are
rolul de menţinere a verticalităţii corpului, de aceea mişcările de trunchi se efectuează cu
amplitudine mărită în toate planurile de mişcare, la nivelul fiecărei regiuni. Poziţiile derivate (culcat
înainte, lateral) sunt de asemenea folosite pentru corectarea deficienţelor coloanei vertebrale şi
spatelui, toracelui şi abdomenului, membrelor supericare şi infericare.
5. Poziţia atârnat - este singura poziţie fundamentală în care sprijinul se află deasupra
centrului de greutate. Această poziţie se menţine prin forţa membrelor supericare şi a centurii
scapularei capul şi gâtul sunt uşor înclinate înapoi, toracele proemină, abdomenul este supt şi
membrele inferioare sunt în uşoară extensie.
Poziţia atârnat poate fi incompletă când corpul mai păstrează parţial sprijinul pe sol -
poziţia atârnat combinat. Totodată ea se mai poate realiza pasiv cu ajutorul unor dispozitive de
fixare a corpului (căpăstrul Glisson sau Sayre), situaţie în care membrele şi trunchiul sunt întinse
pasiv pe verticală.
Această poziţie poate fi executată la bara fixă înaltă, la inele, trapez sau la scara fixă,
corpul fiind vertical în jos sau poate să fie realizată pe un plan oblic (bancă de gimnastică sau
redresor universal). Poziţia atârnat se foloseşte pentru corectarea deviaţiilor coloaoei vertebrale şi
spatelui, deformaţiile abdomenului, membrelor supericare şi infericare.
În afara acestor poziţii, exerciţiile statice se mai pot folosi şi sub forma exerciţiilor
izometrice adică menţinerea unei poziţii corective sau hipereorective mai mult timp, împotriva
gravitaţiei sau a altor rezistenţe.
EXERCIŢIILE FIZICE DINAMICE - CU CARACTER CORECTIV
Exerciţiile dioamice se pot realiza în gimnastica medicală sub forma mişcării active, libere
sau legate, a mişcării active Cu rezistenţă.
Exerciţiile dinamice corective se pot sistematiza astfel:
1. Exerciţii active de cap şi gât, trunchi, membre supericare şi infericare - executate

4. liber sau cu îngreuierei.
2. Exerciţii de respiraţie cu caracter corectiv,
3. Exerciţii aplicative cu caracter corectiv;
4. Exerciţii de redresare - pasive, pasivo-active sau active;
5. Exerciţii de relaxare a grupelor musculare contracturate sau scurtate.
1. Din grupa exercitiilor active fac parte în primul rând exerciţii active cu segmentul
deficient precum şi exerciţii cu segmente învecinate care amplifică mişcările corective ale
deficienţei primare.
Exerciţiile active vor fi foarte localizate numai la segmentul deficient pentru a nu crea
alte deficienţe compensatorii. Exemplu: pentru corectarea lordozei lombare se vor executa
mişcări de flexii ale trunchiu lui numai la nivelul regiunii lombare, coloana vertebrală toracală
fiind fixată sau menţinută în poziţii corective.
Aceste mişcări pot fi executate cu îngreuiere - mingi medicinale, bastoane, gantere etc. sau
împotriva unei rezistenţe manuale sau opuse forţei gmvitaţiei.
Exerciţiile segmentelor învecinate deficienţei principale vor întregi sau corecta exerciţiul
principal. Astfel membrele supericare în lordoza lombară vor lucra în plan posterior pentru a evita
compensarea cifotică a coloanei vertebrale dorsale în timp ce membrele infericare vor fi duse,
menţinute sau fixate în plan anterior pentru corectarea poziţiei bazinului. De asemenea aceste
exerciţii vor fi executate liber sau cu îngreuiere diferită.
În cadrul exerciţiilor corective, mişeările pot fi executate analitic, dar cele mai bune
rezultate se obţin atunci când se execută exerciţii combînate.
2, Exerciţiile de reaspiraţie cu caracter corectiv se execută din poziţii stabilite. Se pot
execata liber sau în timpul exerciţiilor de trunchi şi membre supericare, din poziţii simetrice sau
asimetrice care să nu stânjenească mişcările toracelui.
În general exerciţiile de respiraţie se pot introduce la sfârşitul părţii introductive şi în
partea fundamentală a lecţiei, după exerciţiile corective mai grele.
3. Exerciţiile aplicative cu caracţer corecţiv. Exerciţiile aplicative se folosese pentru
educarea sau reeducarea deprinderilor motrice de bază dintre cele mai bune exerciţii aplicative, cu
conţinut corectiv sunt exerciţiile de mers, exerciţii de târâre, echilibru şi suspensiuni.
Exerciţii de mers corectiv sunt incluse în partea introductivă şi fînală a lecţiei de
gimnastică medicală. Se vor folosi numai acele exerciţii de mers ca structură corectivă pentru
deficienţa primară; exemplu: mers pe vârfuri pentru corectarea cifozei, mers cu genunchii îndoiţi,
trunchiul vertical pentru corectarea cifozei, mers cu genunchii îndoiţi, trunchiul vertical pentru
corectarea lordozei etc.
Exerciţii de tâţâre - se efectuează din poziţii cu bază mare de susţinere şi centrul de
greutate foarte aproape de baza de sprijîn. Aceste poziţii permit o localizare precisă a exerciţiilor la
nivelul segmentului deficitar şi angrenează în lucru grupe mari musculare. Exerciţiile de târâre se
execută din poziţiile fundamentale culcat, pe genunchi şi şezând, dar şi din poziţiile derivate ale
acestora, executate simetric sau asimetric.
Exercijii de echilibru pot fi simple şi asociate cu purtări de obiecte uşcare, determînînd o
solicitare simetrică a muşchilor antagonişti.
Suspensiunile se pot realiza pasiv prin susţinerea greutăţii corpului cu ajutorul diferitelor
aparate sau pot fi realizate activ prin forţa membrelor supericare.
Astfel pot să fie complete - când se realizează pe verticală sau incomplete pe plan oblic
sau cu sprijînul membrelor inferioare.
Suspensiunile active pot fi executate simplu sau combinate - cu mişcări active (pendulări,
răsuciri) cu redresări pasive - active.
4. Exerciţiile de redresare constau din luarea unoi poziţii corective sau hipercorective şi
menţinerea lor o perioadă de timp bine determinată. Ele se pot executa pasiv sau activ. Trebuie
subliniată incidenţa mare a exerciţiilor corective atât în condiţii de repaus cât şi în mers.
Redresările pasive se pot însoţi de tracţiuni şi presiuni imprimate asupra segmentului
deficient de căti^e profesor sau de unele aparate mecanice cum sunt aparatul Zander. De asemenea
se poate asocia cu suspensiunile. Gel mai bune redresări pasive se obţîn din poziţia atârnat §i

5. culcat.
Redresările active constau de fapt, dintr-o auto-corectare progresivă a atitudinii corpului
imprimând şi menţinând poziţii corective prin încercări repetate şi insisteme în faţa oglinzii. Ele
contribuie la formarea reflexului de atitudine corectă a corpului. Poziţiile cele mai indicate pentru
executarea acestor exerciţii sunt poziţiile stând şi şezând.
În continuare vom prezenta complexe de exerciţii corective pentru cele mai frecvente
deficienţe ale aparatului locomotor care se întâlnesc la vârsta şcolară.
Pornînd de la faptul că educarea atitudinii normle a corpului trebuie să fie în permanenţă în
preocupările profesorului de educaţie fizică vom prezenta modul în care putem contribui la formarea
şi păstrarea acesteia, precum şi posibilităţile de corectare a atitudinii deficiente globale. Practicarea
gimnasticii corective se poate realiza în centre specializate; tot în continuare vom prezenta corectarea
deficienţelor coloanei vertebrale şi spatelui, toracelui şi abdomenului, membrelor supericare şi
infericare.
Vrem să subliniem că aceste exerciţii corective le considerăm numai orientative, de
aceea le prezentăm sub forma complexelor de exerciţii, întrucât ele pot fi îmbunatăţite, schimbate
şi completate în concordanţă cu vârsta şi posibilităţile copilului deficient precum şi cu cauza şi
evoluţia fiecărei deficienţe fizice.
FORMAREA ŞI EDUCAREA ATITUDINII CORECTE
Atitudinea corectă este o funcţie a corpului omenesc care are la bază o serie de reflexe
senzorio-motoare. Acestea au ca punct de plecare impulsurile recepţionate de proprioreceptorii
din ţesuturile periarticulare, tendoane şi muşchi, precum şi de interoreceptorii din piele, şi
analizatorii vizuali sau acustico-vestibulari. Toate aceste excitaţii se transmit structurii perceptive
a scoarţei cerebrale care le reţine şi trimite pe cale motorie, efectoare pînă la nivelul măduvei
spinării, impulsuri prin intermediul, cărora se modifică starea de tonus a musculaturii corpului
omenesc neoesară menţinerii în condiţii diferite a aceleiaşi atitudini. Deci atitudinea corpului -
corectă sau nu - se formează prin intermediul unor reflexe prin care individul îşi menţine aceleaşi
raporturi între segmentele sale, în condiţii asemănătoare desfăşurării activităţilor statice şi
dinamice.
Procesul de educare a atitudinii corecte a corpului trebuie să înceapă după vîrsta de 5 ani,
adică vîrsta la care terminîndu-se mielinizarea fibrelor nervoase se poate regla tonusul muscular
şi forma un reflex corect şi stabil de atitudine corectă.
Măsurile prin care se poate educa atitudinea corectă a corpului sunt numeroase şi variate.
Unele dintre ele se adresează întregului organism, altele numai aparatului locomotor şi
sistemului nervos; primele acţionează indirect asupra funcţiei de atitudine corecte, cealaltă se a-
âreeează direct elementelor pasive şi active de care depinde atitudinea corpului.
Din prima grupă - fac parte toate măsurile prin care se îmbunătăţeşte starea generală de
sănătate şi rezistenţă a corpului ca bază împotriva predispoziţiilor şi cauzelor care favorizează
sau determână atitudinile deficiente
Pentru educarea unei atitudini corecte este utilă organizarea raţională a activităţii zilnice
şi evitarea oboselii. Pgrinţii şi chiar profesorii impun în foarte multe cazuri menţinerea
îndelungată a unor poziţii la banca sau masa de lucru care solicită static muşchii spatelui. Lucru
static prelungit este mai obositor decît lucru dinamic şi favorizează luarea şi menţinerea unor
poziţii incorecte, deficiente. Pe lîngă faptul că şederea şi activitatea statica din banca şcolară
trebuie să se desfăşoare într-o poziţie cît mai corectă, evitîndu-se înclinările, răsucirile şi po-
ziţiile asimetrice ale corpului şi trunchiului se impune chiar şi organizarea petrecerii timpului
liber.
Din cea de a doua grupă fac parte factorii prin care putem să educăm reflexul
neuromuscular de atitudine corectă precum şi tonificarea unor grupe musculare ou un rol
preponderent în păstrarea atitudinii corecte a corpului (muşchii peretelui abdominal şi
bazinului, a membrelor superioare şi inferioare).
Vom prezenta în continuare un complex de exerciţii care incluse parţial sau integral în

6. lecţia de educaţie fizică pot contribui la educarea atitudinii corecte.
C0MPLEX DE ERCIŢII PENŢRU EDUCAREA
ATITUDINII CORECTE A CORPULUI
1. Stând cu spatele lipit de un plan vertical (perete sau scară fixă) aucerea braţelor prin
lateral sus,simultan cu îndoirea genunchilor - păstrând spatele şi braţele lipite pe planul
vertical în timpul executării exerciţiului.
2. Stând cu mâinile pe şold - cu spatele lipit de perete, îndoirea trunchiului spre dreapta
şi spre stânga -trunchiul rămînînd lipit de perete în timpul mişcării.
3. Stând cu mâinile pe şold - cu spatele lipit de perete - deplasare laterală spre stânga cu
doi paşi de galop - menţinând spatele lipit de perete; aceiaşi deplasare spre dreapta.
4. Stând cu un baston apucat înainte jos –ducerea bastonului sus cu înclinarea uşoară a
trunchiului înainte.
5. Stând cu un baston menţinut la nivelul omoplaţilor, coatele îndoite, braţele lipite de
torace întinderea coatelor simultan cu îndoirea genunchilor.
6. Stând cu genunchii îndoiţi cu un baston menţinuţi la spate, trecut pe sub coate,
trecerea prin săritură în depărtat stând cu trunchiul uşor aplecat înainte, inspiraţie, revenire -
expiraţie.
7. Stând, spate în spate cu un partener, braţele lateral sus, de mâini apucat - îndoirea
genunchilor - păstrând spatele lipit de al partenerului atît la îndoirea genunchilor, cît şi la
revenire.
8. Stând depărtat cu spatele lipit de un plan verti- 1 cal, mâini pe şold, îndoirea
trunchiului lateral cu ducerea braţelor lateral pe planul vertical inspiraţie, revenire -
expiraţie.
9. Stând cu faţa la scara fixă - cu piciorul drept întins, sprijinit pe şipca a 5-a, trecerea
greutăţii pe pi-; clorul din faţă cu îndoirea lui simultan cu ducerea braţelor lateral. In timpul
executării mişcării braţelor, picioJ rul din spate se menţine întins. Aceiaşi mişcare se execută]
cu sprijinirea pieiorulvi stâng.
10. Stând spate în spate cu ttn pactemenr, - miini pe şold, pas înainte, urmat de
apropierea celuilalt picior; trunchiul şi membrele superioare îşi menţin aceiaşi poziţie la
revenire cînd segmentele corpului trebuie sa-şi recapete acelaşi contact ca la poziţia de
plecare.
11. Stând cu spatele la scara fixă, mâinile pe şold, îndoirea genunchiului stâng în faţă,
ducerea genunchiului lateral pînă atinge scara fixă ; spatele se menţine drept, piciorul de
bază întins, iar cel îndoit sprijinit cu vârful la genunchiul piciorului de bază. Cînd genunchiul
este dus lateral ridicarea pe vârf a piciorului de bază, şi revenire. Acelaşi exerciţiu cu piciorul
opus.
12. Şezând încrucişat, cu mâinile pe genunchi, ducerea capului în extensie cu tragerea
umerilor înapoi - inspiraţie, relaxare-expiraţie.

7. 13. Şezând depărtate cu palmele în sprijin pe sol, lîngă şolduri, ridicarea braţelor prin
lateral sus, inspiraţie, simultan cu îndoirea genunchilor la piept şi extensia capului, revenire -
expiraţie.
14. Şezând cu spatele lipit de scara fixă, braţele în sus pe lîngă cap, mâinile apucate
deasupra capului,îndoire laterală spre dreapta şi spre stânga trunchiului, păstrând tot timpul
contactul spatelui cu scara fixă.
15. Pe genunchi cu sprijin
pe palme îndoirea coatelor simultan cu extensia capului şi gâtului cu inspiraţie, revenire cu
expiraţie.
16. Pe genunchi cite doi faţă în faţă cu trunchiul la orizontală, braţele întinse înainte
apucat reciproc la aivelul antebraţelor, ducerea trunchiului în jos simultan cu lăsarea şezutei
pe călcâie. În timpul executării mişcării mâinile alunecă pe antebraţele partenerului,
menţinându-se apucarea la nivelul palmelor.
17. Pe genunchi cu sprijin pe palme, trunchiul sub) orizontală, braţele întinse mult înainte,
mutarea succesiva a mâinilor din aproape în aproape pe sol.
18. Culcat înapoi cu genunchii îndoiţi, tălpile sprijinite pe sol, ducerea braţelor prin lateral
sus - revenire.
19. Culcat înapoi pe sol sau pe o bancă de gimnastică în lungul ei, cu braţele întinse în
prelungirea corpuj lui, târâre prin impulsul alternativ al picioarelor.
20. Culcat înapoi pe o bancă de gimnastică cu genunchii îndoiţi la piept, târâre prin
tracţiunea alternativă sau simultană a braţelor prin apucarea de marginile laterale ale băncii.
21. Culcat înapoi cu genunchii îndoiţi, tălpile sprijinite pe sol - braţele aşezate pe lângă
trunchi - inspiraţie profundă cu "sugerea" peretelui abdominal, simultan cu încercarea de a
apropia umerii perfect de sol inspiraţie, revenire - expiraţie.
22. Culcat înainte pe banca de gimnastică, cu jumătatea superioară a trunchiului în afară
suprafeţei de sprijin, mâinile sprijinite pe partea laterală. a băncii de gimnastică, extensia
trunchiului simultan cu dueserea braţelor lateral sus - inspiraţie, revenire - expiraţie.
23. Atârnat cu faţa la scara fixă, genunciiii îndoiţi, şi vârfurile picioarelor sprijinite pe
şipca corespunzătoare, întinderea genunchilor cu ducerea bazinului înapoi şi înclinarea
trunchiului înainte, capul şi gâtul în extensie - revenire.
24. Atârnat cu spatele la scara fixă îndoirea şi întinderea genunchilor la piept - păstrând
trunchiul lipit de verticală.
25. Atârnat cu spatele la scara fixă - pendularea dreapta - stânga a membrelor inferioare.
26. Mers pe vârfuri cu mâinile la eeafă, coatele trase mult înapoi, privirea înainte.
27. Mers cu mâinile pe şold, ridicarea alternativă a genunchilor la
piept.
28. Mers cu mâinile pe şold, la trei paşi, ducerea alternativă a

8. unui picior în extensie simultan cu ducerea braţelor lateral.
29. Mers - ducerea în cerc a braţelor spre înapoi cu oprirea, îndoirea genunchilor şi
balansarea braţelor înapoi - revenire cu braţele sus.
30. Mers - la trei paşi, îndoirea şi întinderea alternativă a unui genunchi înainte, lateral şi
în spate.
CORECTAREA ATITUDINILOR DEFICIENTE GLOBALE ALE CORPULUI
Atitudinile deficiente globale sau totale ale corpului sunt abateri de la normal apărute
fie prin insuficienţă sau ecces funcţional, fie prin dezechilibru sau asimetrie funcţională a
întregului aparat de susţinere şi mişcară.
Aceste abateri apar sub influenţa mai multor factori cum sunt de exemplu
predispoziţiile ereditare, tipul constirtaţional, tulburări ale motricitatii sau desprinderile
defectuos formate, slăbirea capacităţii funcţionale a musculaturii etc.
Atitudinile deficiente globale se pot observa în plan sagital (antero-posterior) şi în plan
frontal.
În plan antero-posterior se produc deficienţe de atitudiise prin insuficienţă sau
relaxare. Aceste atitudini pot lua forme în extensiune sau predominant lordotică şi în flexiune
sau predominant cifotică. Mai rar, se produc tot în plan sagital atitudinile rigide care fixează
corpul pe axul vertical (atitudinile plan rigide),
În plan frontal se produc atitudini asimetrice ţrin înclinarea, sau răsucirea corpului într-o
parte sau cealaltă apărând o formă scoliotică a trunchiului.
Atitudinea globală lordotloă se caracterizează printr-o uşoară accentuare a curburii
coloanei vertebrale lombare care se poate întinde în sus cuprinzînd o parte a coloanai dorsale şi
uneori spatele în întregime. Examinând copilul din profil, observăm capul şi gâtul vertical sau
înclinate în faţă, în sens compensator, umerii sunt traşi înapoi, toracele şi abdomenul proemână
înainte, bazinul este înclinat mult sub linia orizontală. Membrele inferioare sunt întinse, uneori
genunchii fiind în hipaaextensie. Este atitudinea frecvent întâlnitî la copii dar şi la adolescenţii
slabi, cu musculatura abdominală atonă, ca bazinul mult înclinat sub orizontală.
Atitudinea global cifotică - se apreciază deasemenea din profil, observîndu-se capul şi
gâtul înclinat înainte, umerii aduşi în faţă, toracele este înfundat sau în flexiune, abdomenul
supt sau rareori balonat sub-ombilical. Conturul spatelui este arcuit posterior, cu o cifozare
dorso-lombară sau totală a coloanei vertebrale. Bazinul este puţin înclinat, membrele
inferioare sunt drepte sau mai frecvent cu genunchii în flexiune.
Se poate astfel constata că această atitudine se menţine mai mult pe baza elementelor
pasive întrucât muşchii planului posterior şi trunchiul sunt întinşi, muşchii situaţi anterior
sunt relaxaţi.
Aoeastă atitudine este frecvent întîlnită la copiii de vîrstă şcolară care nu-şi
corectează suficient atitudinea corpului, precum şi la adolescenţii care au o creştere rapidă în
înălţime fără o dezvoltare corespunzătoare a musculaturii.
Atitudinea global rigidă sau plană se caracterizează prin situarea tuturor segmentelor
corpului, cap şi gât, trunchi şi membre - pe verticală. Trunchiul este aproape lipsit de reliefuri
musculare, spatele, toracele şi abdomenul fiind aproape plane. La examinarea coloanei
vertebrale se constată lipsa curburilor fiziologice şi uneori chiar o tendinţă spre inversare a
curburilor coloanei vertebrale dorsale şi lombare. Membrele inferioare sunt drepte şi rigide,
cele superioare - lipsite de coordonare în mişcare. Atitudinea plan rigidă este destul de rar
întâlnită la elevi şi atunci este ereditară.
Atitudinea global asimetrică se apreciază examinând corpul din faţă sau spate - adică
în plan frontal. Se datoreşte unei inegalităţi funcţionale, în sprijin şi în mişcare, a membrelor
inferioare, care determână înclinarea sau translatarea de o parte sau de alta a bazinului,

9. trunchiul înclinându-se într-o parte sau alta. Se întâlneşte frecvent la fete, care în ortostatism
se sprijină mai mult pe un picior, celălalt membru fiind uşor în flexiune. De această parte
bazinul coboară, iar trunchiul deviază lateral spre compensare.
Corectarea atitudinilor deficiente poate să înceapă la orice vârstă, dar practica a
demonstrat că această acţiune este mai uşoară şi mai sigură la copii şi adolescenţi.
Rezultatele depind de precocitatea sesizării atitudinii deficitare, de alegerea mijloacelor
de corectare şi mai ales de complexitatea factorilor folosiţi pentru obţinerea unei atitudini
normale. Între aceşti factori terapeutici un rol deosebit îl au exerciţiile fizice, căci nici un alt
tratament nu poate înlocui exerciţiul fizic în tonificarea musculaturii, mobilitatea articulaţiilor şi
mai ales în perfecţionarea atitudinii şi coordonării mişcărilor.
Vom prezenta în continuare scopul urmărit, mijloacele şi exerciţiile sub formă de
complexe de exerciţii folosite în corectarea acestor atitudini global deficiente.
CORECTAREA ATITUDINII GLOBAL LORDOTICĂ
Scopul exerciţiilor fizice:
1. Formarea reflexului de atitudine corectă a corpului în ortostatism şi în secţiunile
dinamice.
2. Corectarea şi redresarea curburii lordotice mai accentuate la nivelul coloanei vertebrale
lombare prin tonificarea şi scurtarea muşchilor abdominali hipotonici şi lungirea muşchilor
sacrolombari.
3. Redresarea bazinului prea mult înclinat înainte şi a genunchilor hiperextinşi.
4. Corectarea poziţiei capului şi gâtului, dezvoltarea toracelui.
Mijloace folosite
1. Exerciţiile statice cele mai indicate sunt poziţiile derivate din poziţiile fundamentale
şezând, culcat şi atârnat. Se folosesc mai puţin poziţiile stând şi pe genunchi care sunt în
general lordozante.
2. Exerciţiile dinamice cele mai indicata sîunt exerciţiile de trunchi - îndeosebi mişcările de
flexie
precum îndoirile laterale şi răsucirile executate simultan cu flexiunea trunchiului;
- exerciţiile de membre superioare şi inferioare;
- exerciţii aplicative: mers corectiv, târâre, suspensiuni, echilibru;
- exerciţii de respiraţie executate din poziţii corective pentru prevenirea lordozei;
- exercitii de redresare a trunchiului şi mai ales a bazinului executate pasivo-activ sau
activ.
COMPLEXE DE EXERCIŢII CORECTIVE PENTRU
ATITUDINEAA GLOBAL LORDOTICA
1. Mers cu trunchiul înclinat înainte cu mîicils pe şold.
2. Mers cu mlinile la ceafă, ridicarea alternativă a genunchilor la piept.
3. Mers cu genunchii îndoiţi cu un baston fixat la spate, pe sub ooate.
4. Stând ou trunchiul înclinat braţele oblic sus ducerea braţelor în jos şi înapoi cu
îndoirea genunchi lor, alternativ cu ducerea braţelor în sus prin înainte cu întinderea
genunchilor şi înclinarea trunchiului.
5. Stând depărtat, aplecarea trunchiului cu
rasucirea trunchiului şi ducerea palmei

10. drepte la piciorul opus - idem ducerea palmei stângi la piciorul drept.
6. Stând depărtat cu înclinarea trunchiului înainte, mâini pe şold, circomducţia
trunchiului în plan anterior.
7. Stând în faţa scării fixe cu piciorul drept sprijinit pe şipca a 6-a (de jos în sus) trecerea
grea™ taţii pe piciorul din ţaţă cu îndoirea genunchiului şi apucarea şipcii corespunzătoare
nivelului umerilor. Coatele se duc lateral iar capul şi gâtul în extensie.
8. Stând depărtat cu mingea medicinală ţinută deasupra
capului - aplecarea trunchiului cu ducerea mingii la piciorul stâng odată cu fandarea laterală
a piciorului drept - revenire. Se execută în continuare în sens opus.
9. Stând depărtat cu bastonul apucat înainte joa, înclinarea trunchiului la orizontală cu
spatele drept, cu ducerea bastonului sus, - inspiraţie revenire - expiraţie.
10. Pe genunchi pe călcâie şezând cu un picior îndoit în faţă - ridicarea pe
genunchi cu ducerea braţelor lateral sus - inspiraţie, revenire - aşezare pe călcâie ou
expiraţie, - continuarea exerciţiului cu ducerea celuilalt picior îndoit.
11. Pe genunchi pe călcâie şezând, cu trunchiul înclinat înainte, cu un baston fixat
la spate susţinut pe sub coate târâre înainte cu ridicarea şi coborârea bastonului.
12. Pe genunchi cu sprijin pe palma aşazarea pe o coapsă, cu ducerea mâinilor la
ceafă inspiraţie - revenire - expiraţie. Se execută în continuare în cealaltă parte.
13. Şezând cu genunchii îndoiţi.- târâre înainta şi înapoi cu sau fără sprijinul
tălpilor.
14. Şezând cu aţele sprijinit pe sol, înapoi, ] ducerea membrelor inferioare în cerc
- idem forfecarea picioarelor în plan vertical şi orizontal.
15. Şezând cu picioarele întinse, mâinile spriji-j nite înapoi - ridicarea membrelor
inferioare la 45 grade simultan cu ducerea braţelor lateral. Menţinerea echili- | brului cel
puţin 5 - 6".
16. Şezând depărtat faţă în faţă cu un partener-] cu mingea meDţinută deasupra
capului-trei arcuiri cu mingea spre înapoi, aruncarea mingii la partener sau rularea! ei pe
sol.
17. Şezând cu sprijin pe antebraţe înapoi - în- 1 doirea genunchilor inspiraţie -
întinderea lor - expira- 1 ţie. Mişcarea se poate executa simultan sau alternativ cu ambii
genunchi.
18. Culcat înapoi cu mâinile la ceafă - ridicarea membrelor inferioare la verticală şi
ducerea lor în cerc.
19. Culcat înapoi - cu braţele întinse oblic în 1 sus pe sol, ducerea membrului
inferior drept spre mâna
stângă. Idem - ducerea membrului inferior stâng spre mâna dreaptă.
20. Culcat înapoi cu genunchii îndoiţi, târâre cu ajutorul membrelor superioare şi
umerilor.
21. Culcat înapoi cu tălpile sprijinite pe sol, I genunchii uşor îndoiţi, ridicarea
trunchiului la verticală cu ducerea braţelor lateral - inspiraţie, revenire aspiraţie.
22. Culcat înapoi - brutele întinsa pe lîngă corp - genunchii îndoiţi ou sprijin pe tălpi -
contracţia peretelui abdominal cu inspiraţie - revenire expiraţie.
23. Culcat înapoi, braţele întinse în sus pe lîngă cap - genunchii îndoiţi pe abdomen -
lăsarea genunchilor să cadă amîndoi simultan spre stânga şi spre dreapta.
24. Atârnat cu faţa la scara fixă - membrele inferioare fixate pe şipcă - depărtarea
bazinului de scara fixă cu arcuirea trunchiului
25. Atârnat la bîrna suedeză, genunchii îndoiţi mers lateral cu ajutorul mâinilor.
26. Stând faţă în faţă cu un partener, cu mâinile fixate reciproc pe umeri -

11. aplecarea trunchiului înainte cu tensiuni finale.
27. Stând depărtat alunecarea mingii medicinale printre picioare.
28. Stând cu faţa la scara fixă cu genunchii îndoiţi (mâinile apucate la nivelul
umerilor sau mai jos), întinderea genunchilor cu ridicarea pe vârfuri şi aplecarea trunchiului
înainte, inspiraţie, revenire, expiraţie.
CORECTAREA ATITUDINII GLOBALE CIFOTICE
Scopul exerciţiilor corective:
1. Crearea unui reflex corect de atitudine a corpului în activităţile statice şi dinamice ale
elevului.
2. Tonificarea şi scurtarea muşchilor planului posterior al trunchiului pentru îndreptarea
curburii mai accentuate a coloanei vertebrale.
3. Corectarea toracelui îngust şi înfundat la bază, restabilirea poziţiei corecte a umerilor şi
omoplaţilor prin scurtarea musculaturii fixatoare a centurii scapu-lare.
4. Corectarea membrelor inferioare în deosebi a genunchilor în flexiune atît în menţinerea
poziţiei cît şi în timpul mersului.
Mijloace folosite.
1. Exerciţiile statice sub forma poziţiilor funda-i mentale dar mai ales a poziţiilor
derivate, simetrice care să solicite sinergie muşchii planului posterior al corpului.
Cele mai indicate poziţii din punct de vedere al eficaoităţii sunt poziţiile înalte şi cele cu
suprafaţă mare de sprijin.
Astfel de exemple - cele mal folosite poziţii sunt :
- poziţia pe genunchi - cu mâinile la ceafă precum şi pe genunchi ou sprijin pe palme cu
trunchiul sub orizontală ;
- poziţia culcat înainte şi înapoi ;
- poziţia atârnat - cu faţa sau cu spatele la scara fixă sau pe plan oblic.
2. Exerciţiile dinamice cele mai indicate sunt:
- exerciţiile de trunchi sub forma mişcărilor de extensie, a îndoirilor laterale, răsucirilor
şi cir-cumducţiilor în plan posterior ;
- exerciţiile de membre superioare, se vor executa în plan posterior şi deasupra liniei
orizontale e umerilor
- exerciţii de membre inferioare executate în plan posterior ;
- exerciţii de respiraţie au un caracter corectiv evident ; se pot executa liber sau legate de
mişcările corective ale trunchiului şi membrelor ;
- exerciţii aplicative sub forma exerclţillor de mers corectiv, alergare, suspensiunl, târâre
şi echilibru
- exerciţii cu obiecte portatlre (minge medicinală halteră, bastoane) şi la aparate fixe
(bancă, scară fixă);
- exerciţii de redresare pasivă sau activă.
COMPLEX DE EXERCIŢII PEHTRU CORECTAREA
ATITUDINII GLOBAL CIFOTICA
1. Mers înainte cu ridicarea braţelor lateral] sus şi extensia trunchiului; piciorul dinapoi
rămâne sprijinit pe vârf.
2. Mers pe vârfuri, braţele în sus pe lîngă cap, extensia trunchiului cu ducerea braţelor
alternativ înapoi.

12. 3. Mers cu fandară pe piciorul drept, mâinile prinse deasupra capului - extensia
trunchiului. Idem -fandare pe piciorul stâng.
4. Alergare uşoară cu aruncarea în sus şi prinderea unei mingi medicinale.
5. Stând depărtat, ducerea mâinilor la umeri apoi întinderea braţelor în sus cu arcuirea
trunchiului! inspiraţie revenire expiraţie.
6. Stând - cu un săculeţ cu nisip aşezat pe -frunte.capul în extensie, ridicarea în stând pe
vârfuri ! cu ducerea braţelor lateral.
7. Stând depărtat - mlinile la ceafă, săritură 1 ca mingea cu apropierea şi depărtarea
picioarelor.
8. Stând cu spatele la scara fixă braţele întinse sus - mâinile apucă de sus, ducerea bazinului
înainta şi extensia amplă a trunchiului - inspiraţie, revenire -j expiraţie.
9. Stând cu spatele la scara fixă, braţele întinse sus, îndoirea genunchilor, păstrând
spatele în contact permanent cu scara fixă - revenire în poziţia iniţială.
10. Stând - pas cu piciorul drept înainte cumpăna înapoi cu ducerea braţelor oblic
şi trunchiul în extensie.
11. Stând - ducerea piciorului drept sprijinit
înapoi pe vârf simultan cu ducerea braţelor lateral, ridicarea piciorului drept şi legănarea lui
înainte, înapoi, înainte şi pas, cu ducerea braţelor la loc. Acelaşi exerciţiu cu piciorul stâng.
12. Pe genunchi cu sprijin pe palme, îndoirea coa-telor cu ridicarea unui picior în sus.
13. Pe genunchi depărtat, apucarea gleznelor cu mâinile extensie amplă a capului şi
trunchiului - cu inspiraţie, revenire, expiraţie.
14. Pe genunchi în faţa scării fixe mâinile sprijinite pe
o şipcă la nivelul umerilor, extensia alter
nativă a picioarelor simultan cu extensia capului şi gâtului, cu arcuire.
15. Pe genunchi - cu mâinile pe şold, ducerea plj clorului drept înapoi, cu
întinderea genunchiului sima tan cu ducerea braţelor lateral sus şi extensia trunci lui idem cu
inspiraţie revenire - expiraţie. Acelaşi xerclţiu cu piciorul stâng.

13. 16. Culcat înainte mâinile prinse la spate, tîrîrj cu ajutorul umerilor şi impulsul
picioarelor.
17. Culcat înainte, cu braţele întinse oblic în sus sau înainte, picioarele uşor depărtate,
arcuirea pu ternică a corpului cu ridicarea alternativă a braţelor şi picioarelor.
18. Culcat înapoi - cu minge medicinală, rularea.
19. Culcat înainte, cu braţele pe lîngă cap, rularea laterală a corpului.
20. Atârnat cu faţa la scara fixă - ducerea picioarelor în extensie.
21. Culcat înapoi - genunchi semiflectaţi - braţele lateral - inspiraţie cu proiectarea
toracelui înainte, expiraţie cu proiectarea abdomenlului.
22. Atârnat cu faţa la scara fixă; urcarea şi coborârea în braţe cu genunchii îndoiţi.
23. Atârnat la inele - cu o minge medicinală ţinută între glezne, extensia amplă a
trunchiului păstrând mingea medicinală între glezne.
24. Atârnat pe un plan oblic, cu faţa în sus - cu picioarele lăsate în jos pe părţile
laterale, tragere.
25. Stând depărtat - extensia trunchiului cu ducerea braţelor lateral sus şi
ridicarea, pe vârfuri, Inspiraţie, revenire expiraţie.
26. Stând - spate în spate cu un partener braţale oblic sus, apucat de mâini, fandare
îninte - cu ducerea trunchiului în extensie.
27. Stând cu spatele lipit de perete braţele pe lângă cap - extensia trunchiului cu
proiectarea bazinului înainte, mâinile sprijinite pe perete.
28. Mers cu deplasare înapoi, cu ridicarea alternativă a unui picior în spate simultan
cu ducerea braţelor prin lateral - sus. La fiecare pas coborârea braţelor.
29. Mers cu un baston la spate susţinut cu braţele îndoite la nivelul coatelor cu
ridicarea pe vârfuri la fiecare pas.
30. Mers în echilibru pe partea îngustă a băncii da gimnastică, braţele lateral.
CORECTAREA ATITUDINII DEFICIENTA GLOBAL PLANĂ.
Scopul exeroiţljlor corective
1. Formarea curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale şi prevenirea tendinţei de
inversare a acestora.
2. Corectarea atitudinilor deficiente ale toracelui şi mărirea elasticităţii cutiei toracice.
3. Combaterea stângăciei şi lipsei de coordonare a mişcărilor corpului în general şi în
deosebi a membrelor superioare şi inferioare.
Mijloace folosite
În corectarea acestei atitudini deficiente vor fi folosite acele mişcări ale trunchiului şi
membrelor, de pe loc sau din deplasare, executate amplu, cu tensiuni finale care favorizează
mărirea supleţei mişcărilor.
Sunt contraindicate redresările şi suspensiunile.
1. Exerciţiile statice se folosesc sub forma poziţiilor derivate din acele poziţii fundamentale,
care crează condiţii mecanice favorabile realizării scopurilor propuse. Exerciţiile statice nu sunt
folosita ca exerciţii în sine. Se folosesc poziţiile fundamentale şi derivatei în care coloana
vertebrală are mobilitatea crescută cum sunt: poziţia pe genunchi cu sprijin pe palme, poziţiile
derivate în care coloana vertebrală are mobilitatea crescută cum sunt: poziţia pe genunchi cu
sprijin pe palme, poziţiile derivate din poziţia culcat (înainte, înapoi, lateral). Sunt mai puţin
indicate poziţiile deriva din stând (numai stând depărtat, fandat, pe vârfuri în sprijin). Poziţia
atârnat întrucît determână ştergerea curburilor coloanei vertebrale şi poziţia şezând –
orizontalizează bazinul şi prin aceasta reduce curbura lombară, sunt contraindicate în corectarea
spatelui plan.

14. 2. Exerciţii dinamice sub formă de:
- exerciţii de trunchi - executate pentru formarea curburii dorsale (flexii cervico-
dorsale) şi lombare; (extensii în regiunea lombară). Exerciţiile de îndoire laterală, răsuciri şi
circumducţii măresc mobilitatea şi supleţea coloanei vertebrale;
- exerciţii de membre superioare sub forma mişcărilor de ducere înainte, lateral sau
circumducţii executate în plan anterior. Aceste exerciţii amplifică mişcările regiunii toracice.
Se vor executa liber sau lega te de unele obiecte uşoare;
- exerciţii de membre inferioare prin care se urmăreşte redresarea bazinului şi
amplificarea mişcări lor în regiunea lombară. De aceea se vor executa în plan posterior;
- exerciţii aplicative - sunt cele mai indicat exerciţii întrucât pot asigura coordonarea
mişcărilor, recăpătarea mobilităţii şi supleţei în articulaţiile corpului. Dintre aceste cele mai
indicate sunt exerciţiile de mers, de târâre (culcat pe genunchi cu sprijin pe palme) căţărări,
transportări de obiecte uşoare. Sunt contraindicate redresările şi suapensiunile - îrtrucît limitează
mobilitatea coloanei vertebrale şi reduce curburile fiziologice ale acesteia.
COMPLEX DE EXERCIŢII PENTRU CORECTAREA
ATITUDINII GLOBAL PLANĂ
1. Mers pe vârfuri cu ducerea alternativă a picioarelor în extensie, simultan cu ducerea
braţelor înainte.
2. Mers fandat înainte, cu braţele încrucişate la nivelul toracelui, trunchiul în extensie.
3. Alergare uşoară cu pas sărit, braţele se duc alternativ sus prin înainte.
4. Stând, ducerea braţelor prin înainte sus simultan cu extensia trunchiului şi ridicarea
pe vârfuri inspiraţie - revenire expiraţie.
5. Stând depărtat cu câte o măciucă în mână, ducerea în cerc cu braţele în plan anterior
şi lateral (simetrie sau asimetrie).
6. Stând fandat lateral - cu câte o măciucă (sau halteră mică) în fiecare mână - răsucirea
trunchiului spre dreapta cu ducerea braţelor lateral sau în cerc -idem cu răsucirea
trunchiului spre stânga.
7. Stând cu braţele înainte, pas lateral simultan, ducerea braţelor descriind un opt culcat,
cu îndoiri uşoare de trunchi şi genunchi în sensul buclei respective. Capul urmăreşte
mişcarea braţelor genunchii se întind după fiecare mişcare a braţelor.
8. Stând cu faţa la scara fixă, mâinile apucă o şipcă la
nivelul umerilor - ridicarea piciorului stâng înapoi, cu ducerea trunchiului în extensie şi
ridicarea piciorului drept pe vârf - revenire. Acelaşi exerciţiu cu ridicarea piciorului drept.
9. Stând depărtat cu un baston apucat de la capete - menţinut vertical - mâna dreaptă sus
- stânga jos întinderea braţelor şi ducerea alternativ a mâinii stângi sus - dreapta jos simultan
cu ducerea pe rând a unui picior spre spate.
10. Pe genunchi cu sprijin pe palme, aşezate lingă genunchi
ducerea unui picior înapoi, sus - alternativ arcuite, stângul dreptul cu marcarea mişcării.
11. Pe genunchi cu sprijin pe palme, târâre cu ridicarea alternativă a câte unui picior în
extensie.

15. 12. Pe genunchi în faţa scării fixe, apucat cu mâinile la nivelul umerilor, aruncare uşoară
a trunchiului cu ducerea unui picior înapoi - inspiraţie, revenire, expiraţie.
13. Pe genunchi stând - cu braţele lateral, ţinând câte o ganteră în mână - îndoirea
trunchiului sprej stânga simultan cu ducerea braţelor sus - arcuire şi rvenire, acelaşi - cu
îndoirea trunchiului, spre dreapta;
14. Culcat înainte cu palmele sprijinite în dreptul umerilor, coate îndoite lateral,
ridicarea taratnchiului în extensie împingând în braţe, cu ducerea simultană a unui picior în
extensie celălalt sprijinit cu vârful sub genunchiul piciorului întins.
15. Culcat înainte sprijin
pe palme, coatele îndoite şi aşezate pe lîngă torace, cu genunchi îndoiţi, târâre.
16. Culcat înapoi, cu o minge medicinală sub regiunea lombară,
forfecarea braţelor înainte.
17. Culcat înapoi, cu braţele întinse pe lîngă cap, rostogoliri laterale ale corpului.
18. Pe genunchi cu sprijin pe palme, ducerea piciorului drept în extensie şi circumducţia
lui; idem pe piciorul stâng.
19. Pe genunchi cu mâinile pe şold, lăsarea trunchiului să cadă lateral spre stânga şi
dreapta.
20. Pe genunchi cu sprijin pe palme - coatele întinse, sugerea peretelui abdominal cu
inspiraţie,relaxarea cu expiraţie.
21. Pe genunchi cu un baston la spate aşezate în dreptul regiunii lombare, apucat cu mâinile
de la capete ducerea bazinului înainte, bastonul amplificînd mişcarea.
22. Căţărări la scara marinărească cu ajutorul mâinilor sau cu ajutorul mâinilor şi
picioarelor.
23. Stând apucat la inele, ridicarea în braţe cu ducerea membrelor inferioare înapoi cu
genunchii îndoiţi,
24. Stând cu picioarele depărtate ducerea braţelor prin înainte sus cu uşoară extensie a
trunchiului inspiraţie, revenire expiraţie.
25. Stând cu o minge medicinală în mâini aruncarea mingei în sus şi prinderea ei cu o
săritură în extensie a trunchiului.
26. Săritură cu mâinile pe şold, cu ducerea alternativă a unui picior înapoi sau lateral.
27. Mers - la trei paşi ducerea alternativă a unui picior lateral şi la spate cu braţele oblic
sus.
28. Mers - ducerea braţului drept înainte cu ridicarea
piciorului drept pe vârf şi ducerea piciorului stâng înapoi - inspiraţie - revenire - expiraţie.
Acelaşi pas cu schimbarea mâinii şi piciorului.
29. Mers, sărituri cu bătaia palmelor alternativ înainte şi

16. înapoi.
30. Mers pe loc cu legănarea liberă a braţelor.
CORECTAREA ATITUDINII ASIMETRICE GLOBAL SPRE STÂNGA
Scopul exerciţiilor corective.
1. Formarea simţului de simetrie la nivelul trunchiului prin corectarea atitudinilor
asimetrice a umerilor, omoplaţilor, toracelui şi coloanei vertebrale.
2. Realizarea unui sprijin simetric pe membrele inferioare prin corectarea asimetriei
funcţionale a acestora.
3. Corectarea şi redresarea poziţiei asimetrice a bazinului.
Mijloace folosite
1. Exerciţii statice sub forma poziţiilor corective şi hipercorective, derivate din poziţiile
fundamentale prin dispunerea simetrică dar mai ales asimetrică a membrelor superioare şi
inferioare.
Astfel se pot folosi din:
- poziţia stând - pe vârfuri, cu mîns dreaptă la ceafă, stânga pe şold; cu bastonul
asimetric prins la spate; cu piciorul stâng fixat lateral sau înainte la scara fixă; cu genunchiul
îndoit la piept;
- poziţia şezând pe coapsa dreaptă, cu mâna dreaptă pe creştet;
- poziţia pe genunchi cu piciorul drept întins înapoi; cu piciorul stâng întias înainte
sau lateral;
- poziţia culcat înainte, înapoi cu dispunerea braţului drept deasupra axei umerilor şi
îndoirea genunchiului stâng;
- poziţia atârnat, apucat asimetric, braţul drept mai sus.
3. Exerciţii dinamice; cele mai indicate sunt:
- exerciţii de trunchi - extensiile pentru crearea simţului de simetrie a trunchiului;
îndoiri laterale spre stânga în scopul corectării atitudinii scoliotice a coloanei vertebrale şi
răsucirii spre dreapta (mai ales cînd se constată o torsionare a corpurilor vertebrelor);
- exerciţii de membre superioare - executate simetric dar mai ales asimetric pentru
corectarea asimetriei poziţiei umerilor şi omoplaţilor. Pentru aceasta braţul drept va fi dus, fixat
sau menţinut în plan posterior şi deasupra axei orizontale a umerilor. Braţul stâng va fi fixat sau
dus în plan posterior dar sub linia orizontală a umerilor;
- exerciţii de respiraţie - pentru dezvoltarea simetrică a celor două hemitorace;
- exerciţii aplicative sub forma exerciţiilor de mers, târâre (din poziţia culcat, pe
genunchi, şezând) suspensiuni, echilibru;
- exerciţii de redresare - executate pasiv din poziţia culcat, pasiv-activ din poziţia
şezând sau activ din poziţia stând şi atârnat.
COMPLEX DE EXERCIŢII PENTRU CORECTAREA
ATITUDINII ASIMETRICE GLOBAL SPRE STÂNGĂ
1. Mers pe vârfuri cu un baston la spate, ţinut între coate cu ducerea trunchiului înapoi
în arcuire la fiecare pas.
2. Mers pe vârfuri cu un baston la spate ţinut între coate cu răsucirea trunchiului spre
dreapta.
3. Mers pe vârfuri cu un baston aşezat diagonal la spate, mâna dreaptă apucă de sus,
stânga de jos, extensia trunchiului la fiecare pas.

17. 4. Stând fandat lateral spre dreapta, cu mâna stânga pe şold dreapta pe creştet, îndoirea
trunchiului spre stânga cu ducerea braţului drept sus, inspiraţie, revenire - expiraţie.
5. Stând depărtat cu trunchiul răsucit dreapta, cu un baston la spate aşezat diagonal,
mâna dreaptă sus, ducerea trunchiului în extensie, inspiraţie, revenire -expiraţie.
6. Stând - fandare mare pe piciorul stâng cu răsucirea trunchiului spre dreapta - simultan cu
ducerea braţelor asimetric - dreptul oblic sus - stângul jos -revenirea cu ducerea piciorului drept
lângă cel stâng.
7. Stând depărtat - inspiraţie lentă şi amplă cu ridicarea braţului stâng sus concomitent
răsucirea trunchiului spre dreapta, mâna stânga pe şold - revenire cu inspiraţie.
8. Pe genunchi cu mâna dreaptă deasupra capului, stângă la spate sau pe şold, trunchiul
în extensie, îndoirea laterală a trunchiului spre stânga.
9. Pe genunchiul drept, piciorul stâng întins lateral mâinile la ceafă, ducerea bazinului
spre dreapta şi înclinarea trunchiului apre stânga - cu torsiuni.
10. Pe genunchi cu mâna dreaptă sus susţinând o minge medicinală pe cap, mâna
stânga pe şold, îndoirea laterală spre stânga a trunchiului.
11. Pe genunchi cu sprijin pe palme, coloana vertebrală sub orizontală, coatele
întinse, ducerea trunchiului în cerc spre stânga, păşind cu mâinile din aproape în aproape.
12. Pe genunchiul drept, piciorul stâng lateral cu mâna dreaptă pe creştet, stânga pe
şold - îndoirea trunchiului lateral spre stânga cu întinderea braţelor înapoi.
13. Pe genunchiul drept stând, cu piciorul
stâng lateral sprijinit pe o minge medicinală - mâinile sus încleştate - îndoirea laterală a
trunchiului spre stânga cu arcuire - inspiraţie - revenire expiraţie.
14. Pe genunchi cu trunchiul sub orizontală mâinile încleştate la spate - ridicarea
trunchiului cu ducerea braţelor prin lateral sus - şi răsucirea trunchiului spre dreapta -
acelaşi exerciţiu pînă ce mâna stânga atinge călcîlul drept - privirea spre mâna dreaptă -
capul în extensie.
15. Şezând cu spatele la scara fixă, mâna dreaptă apucat de sus, stânga de jos,
ultima şipcă,
trecerea corpului în extensie cu sprijin pe tălpi - revenire.
16. Şezând cu un baston la spate sprijin la nivelul coatelor - târâre înainte şi
înapoi.
17. Şezând pe coapsa stânga, cu piciorul drept întins lateral - braţele oblic sus -
îndoirea laterală spre stânga a trunchiului cu ducerea braţului drept în cerc deasupra
capului, stângul în cerc înapoi şi în jos - revenire.
18. Şezând încrucişat cu mâinile la ceafă trunchiul în extensie - răsucirea
trunchiului spre dreapta cu inspiraţie, revenire - cu expiraţie.
19. Culcat înainte cu mâinile prinse la spate ducerea trunchiului în extensie,
alternativ cu ducerea picioarelor în extensie (bărcuţa).
20. Culcat înainte - braţele întinse sprijinite pe o minge medicinală, deplasarea mingii

18. prin rostogolire spre stânga fără deplasarea picioarelor şi revenire fină la linia mediană.
21. Culcat înapoi - braţele întinse simetric pe lângă cap, ducerea picioarelor în cerc
spre stânga - apoi revenire.
22. Culcat înainte cu trunchiul în afara suprafeţei de sprijin, mâna dreaptă la ceafă,
stânga la spate, extensia trunchiului cu arcuire.
23. Culcat înainte cu mâinile sub bărbie sprijinirea mâinilor lîngă torace cu
extensia trunchiului şi ridicarea piciorului drept în extensie - inspiraţie, revenire - expiraţie.
24. Culcat înainte - ducerea braţelor lateral şi în extensie - menţinerea poziţiei 5-6
secund - revenire.
25. Culcat pe spate - braţele lateral pe sol, inspiraţie cu ducerea braţelor pe lîngă
cap, revenire - expiraţie.
26. Atârnat cu spatele la scara fixă, pendularea picioarelor - dreapta, stânga.
27. Atârnat cu spatele la scara fixă, apucat asimetric, mâna dreaptă de sus, ducerea
piciorului stâng lateral.
28. Stând cu umărul stâng spre scara fixă, mâna dreaptă apucă pe deasupra
capului o şipcă, mâna stângăl apucă la nivelul şoldului, păşire laterală cu piciorul drept,
concomitent cu îndoirea lateral stânga a trunchiului - inspiraţie, revenire - expiraţie.
29. Stând la faţa oglinzii, redresarea trunchiului -
închiderea ochilor şi menţinerea poziţiei 10” – redeschiderea ochilor şi controlarea simetriei
segmentelor corpului.
30. Mers pe vârfuri în faţa oglinzii - cu auto-control asupra poziţiei simetrice a
umerilor şi trunchiului.
Aceleaşi exerciţii executate însă în partea dreaptă precum şi cu dispunerea inversă a
membrelor superioare şi inferioare se pot folosi pentru corectarea atitudinii asimetrice global
spre dreapta.
CORECTAREA DEFICIENŢELOR FIZICE PARŢIALE
Deficienţele fizice parţiale trebuie cercetate cu atenţie pentru a stabili dacă sunt în stadiu
de atitudine defectoasă determinată de o tulburare funcţională a aparatului locomotor sau sunt
deformaţii rezultate din modificări ale formei şi structurii corpului.
Exerciţiile fizice folosite urmăresc, în general, tonificarea musculaturii segmentului
deficient pentru a-1 menţine în atitudine corectă, îndreptarea deficienţelor secundare apărute
fie la acelaşi segment sau la nivelul segmentelor imediat învecinate precum şi redresarea şi
menţinerea conştientă în atitudine normală urmată de crearea reflexului corect pentru
această poziţie.
În lecţia de gimnastică corectivă vor fi incluse aşadar exerciţii statice şi dinamice care
să producă simultan efectele amintite.
Deficienţele fizice parţiale se grupează pentru uşurinţa prezentării tratamentului
corectiv după principalele regiuni şi segmente ale corpului în felul următor:
- deficienţe fizice ale capului şi gâtului;
- deficienţe fizice ale trunchiului - adică la nivelul spatelui, toracelui, abdomenului şi
bazinului;
- deficienţe fizice ale membrelor superioare şi inferioare.
Subliniem că vom prezenta numai deficienţele fizice funcţionale frecvent întîlnite la
nivelul segmentelor amintite şi doar mijloacele de corectare prin gimnastică medicală.
1. Corectarea prin gimnastică medicală a deficientelor capului şi gâtului.

19. Pentru a stabili posibilităţile de corectare a deficienţelor capului şi gâtului trebuie mai întâi
examinat cu atenţie.
Deficienţele capului şi gâtului se cercetează de obicei împreună, întrucît deficienţele
capului sunt de regulă însoţite de deviaţii ale poziţiei gâtului iar gâtul determină mai
întotdeauna modificarea poziţiei capului.
Deficienţele de poziţie ale capului şi gâtului care se pot corecta prin gimnastica
medicală sunt -cap şi gât înclinat - înainte, mai rar - înapoi, îndoit lateral şi torsionat către
dreapta sau stînga. Aceste deviaţii se pot întîlni împreună sau fiecare separat.
Înclinarea înainte a capului şi gâtului este cea mai frecventă deficienţă la copiii şi
adolescenţii timizi, miopi şi debili. Se însoţesc de o atitudine cifotică dorsală sau totală, de
proiectarea înainte a umerilor precum şi de flexiunea toracelui. La vârsta şcolară se
datoreşte poziţiei defectuoase a elevilor când îşi pregătesc lecţiile.
Îndoirea laterală a capului şi gâtului sînt deficienţe frecvente la copii şi se datoresc
obişnuinţei sau unui defect de auz sau de vedere. Existenţa acestei deficienţe este confirmată de
evidenţa diferenţă de formă şi tonus între muşchii laterali ai gâtului, de asimetria umerilor şi a
toracelui.
Torticolisul (capul şi gâtul strîmb) constă din răsucirea capului şi gâtului de partea
sănătoasă şi înclinarea lor de partea bolnavă.
Torticolisul se poate produce în viaţa intrauterină (determinat de poziţii vicioase a
capului, de presiunile exercitate de cordonul ombilical asupra gâtului) sau de malformaţiile
coloanei vertebrale cervicale şi la naştere (torticolisul obstetrical). Cea mai frecvent formă
este însă cea căpătată în timpul vieţii prin deprindere greşită sau prin leziuni, inflamaţii,
pareze sau spasme, cicatrici sau scleroză, precum şi de unele traumatisme produse la acest
nivel.
Înclinarea înapoi a capului, singur sau împreună cu gâtul sunt deficienţe rare,
datorate mai puţin obişnuinţei cît mai ales compensator unor deficienţe ales spatelui (spatele
plan, cu tendinţă de inversarea curburilor}.
Întrucît celelalte deformaţii ale capului şi gâtului nu pot fi influenţate pozitiv prin
practicarea metodică a exerciţiilor fizice, vom prezenta tehnica pentru corectarea capului şi
gâtului înclinat înainte, lateral şi torsionat.
Corectarea capului şi gâtului înclinat înainte
Scopul - gimnasticii corective;
1. Tonificarea simetrică, în condiţii de scurtare a musculaturii posterioare a gâtului şi în
condiţii de lungire a grupelor musculare anterioare; în acest sens grupele musculare
posterioare ale gâtului vor lucra concentric şi în interiorul segmentului de contracţie în timp
ce grupele musculare anterioare vor lucra excentric şi în afara segmentului de contracţie.
2. Corectarea atitudinilor deficiente secundar apărute la nivelul coloanei vertebrale,
umerilor şi toracelui.
3. Stingerea reflexului greşit de atitudine a capului şi gâtului precum şi formarea unui nou
reflex neuromuscular corect stabil.
Mijloacele folosite pentru corectarea acestor deficienţe constau din:
1. Exerciţii statice
Exerciţiile statice folosite sînt poziţiile corecte şi hipercorective, selecţionate din poziţiile
fundamentale ale gimnasticii medicale: stând, pe genunchi, şezând, culcat şi atârnat, având o
structură care să corespundă scopului corectiv. Astfel se vor folosi:
- poziţia stând depărtat, pe vârfuri, cu mâinile pe frunte sau la ceafă ;
- poziţia stând cu sprijin, rezemat;
- poziţia pe genunchi cu sprijin pe palme, pe genunchi pe călcâie şezând cu trunchiul în
extensie ;
- poziţia culcat înapoi, cu capul în afara suprafeţei de sprijin, culcat înainte;
- poziţia atârnat cu faţa sau cu spatele la scara fixă.
2. Exerciţii dinamice constau din mişcări care să redreseze capul şi gâtul, formînd
o atitudine corectă a acestor segmente ;

20. - exerciţii pe cap şi gât sub forma mişcărilor de extensie, mişcare corectivă îndoire
laterală spre stânga sau spre dreapta, răsucire spre stânga sau dreapta şi circumducţii în plan
posterior. La aceste mişcări analitice se poate adăuga mişcarea de întindere a gâtului în axul
lung al coloanei vertebrale cervicale;
- exerciţii de membre superioare executate la nivelul umerilor şi peste nivelul umerilor în
plan posterior;
- exerciţii de trunchi sub forma mişcărilor de extensie şi îndoire laterală, răsuciri şi
circumducţii efectuate simultan cu mişcările capului şi gâtului, pentru a le amplifica;
- exerciţii aplicative sub forma exerciţiilor de mers corectiv, echilibru corectiv, târâre şi
suspensiuni;
- exerciţii de respiraţie pentru a corecta atitudinea în flexiune a toracelui;
- exerciţii de redresare în atitudine corectă, executate activ şi pasiv, împreună sau nu cu
exerciţiile de relaxare sau elongaţii;
- exerciţii cu obiecte sub forma exerciţiilor cu mingea medicinală, bastonul, măciuci.
CONSPECT DE LECŢIE PENTRU CORECTARERA
CAPULUI ŞI GÂTULUI ÎNAINTE
1. Mers cu ducerea braţelor lateral sas, la doi paşi, privirea înainte.
2. Mers, mâinile pe şold, extensia capului la fiecare pas cu uşoară extensie a trunchiului.
3. Mers pe vârfuri - ducerea alternativă a braţelor prin înainte sus cu arcuire.
4. Mers cu bastonul ţinut sub coate, extensia trunchiului şi a capului cu inspiraţie,
revenire expiraţie.
5. Stând depărtat cu mîlnile la spate circumducţia capului şi gâtulul în plan posterior.
6. Stând în faţa oglinzii ridicarea capului şi gâtului în poziţie corectă, tragerea
umerilor înapoi şi proiectarea toracelului înainte (autocontrolul poziţiei).
7. Stând cu spatele lipit de perete, genuflexiui cu capul în extensie.
8. Stând depărtat ou spatele la scara fixă, la un pas distanţă, cu o minge medicinală
ţinută în faţă, extensia trunchiului până se atinge scara fixă cu mingea medicinală -
revenire. În timpul mişcării genunchii se menţin întinşi.
9. Stând cumpănă pe piciorul drept cu
ridicaree piciorului stâng înapoi, ducerea braţelor oblic
înainte şi menţinerea la nivelul umerilor, ducerea capului pe spate - linia gâtulul liberă fără a
ridica umerii - revenire. Acelaşi exerciţiu ou piciorul opus.
10. Pe genunchi pe călcâie şezânnd, mîlnile pe şold, ducerea capului în cerc, numai în
plan posterior.
11. Pe genunchi cu sprijin pe palme, trunchiul sub orizontală târâre.
12. Pe genunchi cu sprijin pe palme, trunchiul sub orizontală - conducerea a unei mingi
medicinale cu capul.
13. Şezând călare pe banchetă, instructorul stă în spatele copilului cu mâna pe ceafă şi
opune rezistenţa la efectuarea mişcării de extensie (extensie concentrică în interiorul
segmentului de contracţie).

21. 14. Şezând călare - instructorul pune mâna pe frunte şi copilul rezistă mişcării de flexie
concentrică în afara segmentului de contracţie.
15. Şezând, cu sprijin înapoi, trunchiul în extensie inspiraţie cu ducerea capului înapoi,
revenire în expiraţie.
16. Şezând cu sprijinul palmelor înapoi, ridicarea bazinului odată cu extensia trunchiului
şi a capului.
17. Şezând pe scaun cu vârful picioarelor sprijinite sub scara fixă, mâinile la umeri,
ducerea trunchiului în extensie menţinând spatele drept şi umerii traşi înapoi - braţele întinse
până pot ridica o minge medicinală de jos. La revenire se menţine spatele drept şi braţele
întinse cu mingea medicinală deasupra capului –
18. Culcat înainte cu mâinile sub bărbie – relaxare.
19. Culcat înapoi pe banchetă - capul în afara suprafeţei de sprijin - este lăsat în jos şi
rămîne în această poziţie l0"-15".
20. Culcat înainte mâinile la spate, târâre ca ajutorul picioarelor (mersul şarpelui).
21. Culcat înainte, mâinile la ceafă extensia trunchiulul.
22. Culcat înainte pe banca de gimnastică, braţele lateral sus - menţinerea capului şi a
trunchiului în poziţie corectă.
23. Culcat înainte - cordonul elastic apucat de capete, braţele întinse, extensia trunchiului
cu ducerea braţelor peste cap cu întinderea cordonului - inspiraţie, revenire - expiraţie.
24. Atârnat cu faţa la scara fixă,
extensia capului şi a picioarelor.
25. Atârnat cu spatele la scara fixă, cu o mingi medicinală sub regiunea dorsală, capul
pe spate ş întinderea genunchilor.
26. Mers pe partea îngustă a băncii de gimnastică cu o
minge medicinală pe cap - susţinută cu amîndouă mâinile.
27. Mers - mâinile pe şold - expiraţie cu extensia trunchiului şi a capului - revenire -
expiraţie.
28. Mers fandat cu ducerea braţelor lateral sus extensia capului.
29. Mers pe vârfuri, cu fandarea mult în
faţă pe piciorul stâng, braţele sus, revenire în
stând pa vârfuri.

22. 30. Stând în faţa oglinzii, cu o cărte pe cap - menţinerea ei.
CORECTAREA CAPULUI ŞI GÂTULUI
ÎNCLINAT LATERAL SPRE STÂNGA.
Scopul exerclţillor fizice.
1. Tonificarea în condiţii de lungire a grupela musculare laterale ale gâtului scurtate şi
contracturate (stânga) şi în condiţii de scurtare a grupelor musculare de partea opusă
înclinării, care sunt hipotrofioe şi hipotonice.
Grupele musculare laterale ale gâtului din partea stângă vor lucra excentric şi în afara
segmentului de contracţie; grupele musculare din partea dreaptă vor lucra concentric şi în
interiorul segmentului de contracţie,
2. Corectarea deviaţiei umerilor şi omoplaţilor, coloanei vertebrale şi toracelui.
3. Ştergerea reflexului greşit de atitudine a capului şi gâtului şi formarea unui nou reflex
neuromuscular corect şi stabil în activităţile statice şi dinamice ale corpului.
Mijloace folosite.
Pentru corectarea acestei deviaţii folosim:
1. Exarcitii statice, care constau din poziţii corective şi hipercorective simetrice dar mai
ales asimetrice pentru corectarea asimetriei elementelor centurii scapulare (membru superior
drept va lucra deasupra umerilor şi în plan posterior). Astfel cele mai indicate sunt poziţiile
derivate ale poziţiilor fundamentale cu un caracter evident corectiv.
Exemplu - poziţia stând - cu bastonul fixat asimetric la spate - mâna dreaptă sus,
stânga jos, cu mâna dreaptă la ceafă sau pe creştet, cu braţul drept lateral sus;
- poziţia şezând - derivatele vor aveai de asesenea structuri asemănătoare, braţul drept fiind
dispus asimetric;
- poziţia pe genunchi - cu piciorul stâng întins lateral, braţul drept lateral sus, cu sprijin
pe palme, dispuse asimetric;
- poziţia culcat - îaaiate - cu mâna dreaptă la ceafă - braţul drept oblic sus, sau lateral;
- poziţia atârnat - cu braţul drept mai sus apucat.
2. Exerciţii dinamice - constau din deplasări ale segmentului sau a capului - global - în
sensul redresării corective sau hipercorective a capului şi gâtului.
În cazul deviaţiei laterale spre stânga a capului şi gâtului se folosesc următoarele exerciţii
dinamice.
a) Exerciţii de cap şi de gât sub forma mişcării de îndoire laterală dreaptă,
răsucire spre stânga, extensie, circumducţie în plan posterior şi în jumătatea dreaptă precum
şi mişcarea de întindere a gâtului în axul lung al coloanei cervicale capul şi gâtul fiind în
atitudine corectă.
b) Exerciţii de membre superioare vor fi exercitate asimetric după cum urmează:
membrul superior drept efectuează mişcări peste nivelul umerilor şi în plan posterior, iar
membrul superior stâng efectuează mişcări sub nivelul umerilor şi în plan posterior.
c) Exerciţii de trunchi în sensul mişcărilor efectuate de cap şi gât - pentru a
amplifica mişcările acestora.
d) Exerciţii de repiraţie - folosite în scop corectiv pentru a îndrepta deformaţia
toracelui.
e) Exerciţii de redresare pasivă şi activă.

23. f) Exerciţii aplicative cu caracter corectiv sub forma exerciţiilor de mers
corectiv, echilibru, târâre, suspensiune.
g) Procedee de mărire a rezistenţei periferice prin folosirea rezistenţei manuale,
obiectelor portative (mingi medicinale, bastoane, gantere).
Pentru capul şi gâtul înclinat lateral dreapta se vor folosi aceleaţi exerciţii executate
însă în sens opus.
CONSPECT DE LECŢIE PENTRU CORECTAREA CAPULUI
SI GÂTULUI ÎNCLINAT LATERAL STÂNGĂ.
1. Mers cu paşi încrucişaţi spre dreapta, braţul stâng ridicat lateral sus, mâna
dreapta la spate.
2. Mers pe vârfuri - braţul drept lateral sus, mâna stângâ pe şold.
3. Mers, braţul drept sus, braţul stâng pe lîngâ oorp, îndoirea trunchiului spre dreapta
- la doi paşi,
4. Mers fandat, mâinile pe şolduri, răsucirea capului spre stânga cu ducerea
trunchiului în extensie.
5. Mers cu ducerea braţelor prin lateral sus şi ridicarea pe vârfuri inspiraţie, revenire -
expiraţie.
6. Stând în faţa oglinzii - mâinile pe şold, înclinarea capului spre dreapta –
autocontrol.
7. Stând fandat lateral dreapta - braţul drept oblic lateral, îndoirea trunchiului spre
dreapta.
8. Stând depărtat cu un baston apucat oblic -mâna dreaptă sus, stânga jos - ducerea
unui picior înainte şi extensia trunchiului - inspiraţie, revenire – expiraţie.
9. Stând cu braţele lateral ducerea piciorului drept înainte cu răsucirea trunchiului
spre stânga simultan cu ducerea braţului drept sus, stângul jos inspiraţie, revenire în poziţia
stând cu expiraţie.
10. Stând - îndoirea genunchilui drept cu ducerea braţului drept prin lateral sus,
stângul înapoi şi ridicarea pe vârful piciorului stâng - inspiraţie, revenire - expiraţie.
11. Şezând călare pe banchetă, instructorul în spatele copilului, opune rezistenţă
manuală îndoirii laterale spre dreapta (îndoire laterală concentrică dreaptă în interiorul
segmentului de contracţie) idem - învinge rezistenţa opusă de deficient şi ducerea capului spre
dreapta (îndoire excentrică stânga în afara segmentului de contracţie).
12. Şezând cu sprijin la scara fixă mâna
stângă apucă de sus - depărtarea trunchiului de
scară şi extensia capului şi gâtului.

24. 13. Şezând - cu genunchii îndoiţi cu o minge medicinală pe cap, susţinută cu mâna
dreaptă - târâre înainte.
14. Şezând cu sprijin înapoi - ducerea capului în cerc spre dreapta şi stânga.
15. Pe genunchi pe câlcâie şezând cu câte o ganteră în fiacre mână, ducerea lor prin
lateral sau cu ridicarea şi extensia trunchiului.
16. Pe genunchi cu sprijin pe palme târâre în cerc spre dreapta.
17. Pe genunchi cu sprijin pe palme, trecerea trunchiului printre braţe (valul).
18. Pe genunchi stând cu mingea medicinală menţinută sus, braţele întinse aşezarea
pe latura stângă cu îndoirea capului spre dreapta - inspiraţie - revenire, expiraţie.
19. Pe genunchi cu sprijin pe palme târâre cu ridicarea
braţului drept şi a piciorului stâng în extensie.
20. Culcat înainte - mâinile prinse la spate, - asimetric, dreapta pe sus, stânga jos,
târâre în cerc spre dreapta.
21. Culcat lateral pe stânga, cotul stâng îndoit sub torace, braţul drept întins pe lîngă
cap, ridicarea capului cu răsucirea spre stânga.
22. Culcat lateral pe dreapta - pe banchetă, cu capul în afara suprafeţei de sprijin,
lăsarea capului să cadă spre partea dreaptă, menţinerea 15"-20".
23. Culcat înapoi, braţul drept întins pe lîngă cap genunchii îndoiţi, târâre înainte.
24. Cuclat înainte, cu braţele întinse înainte, lăsarea alternativă a trunchiului înainte cu
ridicarea picioarelor la spate apoi lăsarea picioarelor înapoi cu extensia trunchiului şi ducerea
braţelor oblic sus. Se execută în continuare legat.
25. Atârnat cu faţa spre scara fixă, apucat cu mâna dreaptă mai sus, balansarea
picioarelor spre dreapta.
26. Atârnat lateral la scara fixă, apucat cu mâna dreaptă capul se lipeşte de braţul
drept menţinerea poziţiei l0”-15”.
27. Stând cu spatele la scara fixă, mâna draptă apucă o treaptă cât mai sas posibil,
îndoirea genunchilor..
28. Mers pe vârfuri cu ducerea braţului drept sus, stângul oblic înapoi, cu arcuire.
29. Mers ca mingea medicinală pe umărul stâng susţinută cu mâna dreaptă.
CORECTAREA TORTICOLISULUI MUSCULAR DREPT.
Pentru a se putea obţine rezultate bune se recomandă începerea gimnasticii medicale
imediat după depistarea deficienţei (prevenirea apariţiei asimetriilor secundare de la nivelul
feţei şi toracelui).
Scopul tratamentul corectiv.
1. Tonificarea şi lungirea muşchiului sternocleidomastoidian scurtat şi contracturat de pe
partea dreaptă şi tonificarea şi scurtarea muşchiului sterhocleidomastoidian din parte opuaâ.

25. În acest sens muşchiul sternocleidomastoidian de pe partea dreaptă va lucra excentric şi
în afara segmentului de contracţie; muşchiul sternocleidomastoidian din partea stângă va lucra
concentric şi în interiorul segmentului de contracţie.
2.Corectarea asimetriei centurii scapulare şi toraceului.
3. Formarea reflexului de postură corectă a capului şi gâtului în acţiunile statice şi
dinamice ale corpului în condiţiile nou create prin schimbarea staticii capului şi gâtului.
Mijloacele folosite.
1. Exerciţii statice.
Exerciţii statice se folosesc sub forma poziţiilor corective şi hipercorective care să
favorizeze efectuarea mişcărilor corective ale capului şi gâtului.
Poziţiile de lucru trebuie să aibă baza mare de susţinere pentru a asigura echilibrul
corpului şi localizarea mişcărilor corective. Astfel, cele mai folosite poziţii derivate ale
poziţiilor fundamentale sunt:
- poziţia stând - depărtat, fandat, cu sprijin (sprijinul poate fi în „cârje” - cu subţioara de
partea bolnavă agăţată de bară sau bara suedeză);
- poziţia pe genunchi- cu sprijin pe palme, cu un picior în treaptă, pe călcâie şezând;
- poziţia şezând - rezemat, întreg, călare pe banchetă;
- poziţia culcat - înainte, înapoi, pa o latură cu capul în afara suprafeţei de sprijin;
- poziţia atârnat - la scara fixă, la căpăstrul Glissson.
2. Exerciţii dinamice constau din;
a) Exerciţii de cap şi gât se execută sub forma mişcărilor de răsucire spre partea bolnavă
(dreapta);
- îndoire laterală spre partea sănătoasă (stângă);
- extensia capului şi gâtului;
- circumducţia gâtului executată în plan posterior;
- întinderea în axul vertical al coloanei vertebrale.
Sunt contraindicate mişcările de flexie.
b) Exerciţii de membru superior, umeri si omoplaţi constau din fixări şi mişcări ale
braţelor asimetric. Pentru corectarea asimetrie centurii scapulare, membrul superior de partea
sănătoasă (stânga) efectuează mişcările peste linia orizontală a umerilor şi în plan posterior, Iar
membrul superior drept de partea torticolisulul va executa mişcări sub nivelul umerilor.
c) Exerciţii de trunchi sub forma mişcărilor de îndoire laterală spre stânga, răsucire spre
dreapta, extensie şi circumducţie în plan posterior.
Aceste exerciţii au drept scop corectarea deficienţelor toracelui, iar când sunt
executate în acelaşi timp cu mişcările capului şi gâtului au rolul de a amplifica mişcările capului
şi gâtului.
d) Exerciţii de respiraţie sub formă liberă sau, legate de exerciţii corective pe
momentele favorabile respiraţiei.
e) Exerciţii cu obiecte portative si la aparate fixe, vor avea aceiaşi structură
corectivă a mişcărilor capului şi gâtului executate concentric şi în segmentul propriu pentru
partea stângă, excentric şi în afara segmeatului pentru partea bolnavă.
f) Exerciţii aplicative vor avea o structură oorectivă selecţionate din exerciţiile de
mers, târâre, echilibru şi suspensiune.
Exerciţiile de echilibru se fac sub forma mersului pe vârfuri pe sol precum şi a
purtărilor de greutăţi pe cap.
Exerciţiile de târâre se execută din poziţia pe genunchi cu sprijin pe palme (mers
înainte, în cerc spre partea stângă) şi din poziţia culcat înainte sau culcat pe o latură.
Suspensiunile se fac la scara fixă atârnat simetric şi în căpăstrul Glisson, pe verticală
şi pe plan înclinat.
g) Exerciţiile de redresare constau din accentuări ale exerciţiilor corective sub
controlul profesorului.
Redresările, pasive şi active, pot fi completate cu tensiuni şi tracţiuni în sensul

26. corectării şi hipercorectării. Redresările active se pot face cu autocontrolul în oglindă.
Pentru corectarea torticolisulul muscular stâng se folosesc aceleaşi exerciţii
executate în sensul corespunzător.
CONSPECT DE LECŢIE PENTRU CORECTAREA
TORTICOLUSULUI MUSCULAR DREPT
1. Mers pe toată talpa cu capul în extensie şi răsucit spre partea dreaptă.
2. Mers pe vârfuri cu capul şi gâtul înclinat spre stângă - braţele lateral.
3.Alergare spre dreapta cu paşi adăugaţi cu capul înclinat spre stângă - braţul stâng
sus, braţul drept oblic înapoi.
4. Alergare cu paşi încrucişaţi cu capul şi gâtul răsucit spre dreapta.
5.Mers fandat cu răsucirea capului spre dreapta, mâinile pe şold.
6. Mers pe partea îngustă a băncii de gimnastică cu o minge medicinală pe cap,
susţinută din lateral cu mâna stângă.
7. Mers cu pas înalt, capul răsucit spre dreapta ducerea simultană a braţului stâng sus,
braţul drept jos.
8. Stând depărtat, cu mâna stângă pe creştet, fandare
laterală spre dreapta cu îndoirea trunchiului şi înclinarea capului şi gâtului spre stângă.
9. Stând depărtat, fandare spre stângă cu răsucirea capului spre stângă.
10. Stând cu latura stângă la scara fixă apucat cu mâna stângă bara din dreptul
şoldului, braţul drept îndoit la spate - îndoire laterală spre stângă a trunchiului prin
depărtarea bazinului de scara fixă.
11. Stând în faţa oglinzii se execută cumpăna pe piciorul drept, cu braţul stâng
înainte, braţul drept înapoi.
12. Stând cu spatele la scara fixă, apucat inegal cu mâna stângă mai sus, dreapta cu
1-2 trepte mai jos, extensia trunchiului şi a gâtului prin proiectarea bazinului înainte
simultan cu răsucirea capului şi gâtului spre dreapta.
13. Stând, ridicarea piciorului drept oblic lateral
cu ducerea braţului stâng sus oblic lateral simultan cu răsucirea trunchiului spre dreapta -
inspiraţie, revenire - expiraţie.
14. Şezând călare, profesorul se aşează în spatele copilului şi opune rezistenţă pentru
mişcarea de îndoire laterală stângă concentrică, în interiorul segmentului de contracţie şi
răsucire dreapta concentric.

27. 15. Pe genunchi pe călcâie şezând cu o halteră uşoară în mână, ridicarea în pe
genunchi, trunchiul, capul şi gâtul în extensie cu ducerea braţului stâng sus - cel drept înapoi
şi în jos.
16. Pe genunchi pe călcâie şezând întinderea concentrică a braţelor cu rezistenţă
manuală opusă de profesor, simultan cu încercarea de alungire a coloanei vertebrale
cervicale în axul său vertical.
17. Pe genunchi cu sprijin pe palme,
îndoirea coatelor cu răsucirea capului şi gâtului spre dreapta până la contactul tâmplei stângi
cu podeaua.
18. Idem - cu coatele îndoite lateral târâre în cerc spre stângă.
19. Pe genunchi cu sprijin pe antebraţe
împingerea unei mingi medicinale spre dreapta.
20. Culcat înainte - mâna dreaptă la spate,stângă la ceafă extensia capului şi gâtului
simultan cu răsucirea capului spre dreapta.
21. Culcat înainte cu bastonul ţinut oblic la spate, mâna stângă sus, dreapta jos -
extensia şi îndoirea capului spre stângă.
22. Culcat pe latura dreaptă pe banchetă - cu faţa spre oglindă - îndoirea laterală spre
stângă a capului -împotriva gravitaţiei (autocontrolul poziţiei corecte).
23. Culcat înapoi cu braţul stâng în prelungirea corpului, târâre în cerc spre
stânga, cu capul îndoit lateral stângă.
24. Atârnat la scara fixă, inegal apucat, cu mâna stângă mai sus, dreapta mai jos,
pendularea membrelor inferioare spre dreapta şi stânga cu menţinerea atitudinii corecte a
capului şi gâtului.
25. Atârnat la bârna suedeză, inegal aşezată -
mâna stângă mai sus, deplasarea laterală cu ajutorul mâinilor, menţinând atitudinea corectă
a capului şi gâtului.
26. Şezând lateral pe coapsa atângă cu un cordon elastic la spate aşezat diagonal,
apucat cu mâna stângă sus şi cu dreapta în jos, întinderea cordonului cu inspiraţie, revenire -
expiraţie.
27. Stând cu o minge medicinală pe umărul drept sus - ţinută pe deasupra capului cu
mâna stângă - fandare înainte cu extensia capului şi gâtului, şi a trunchiului.
28. Stând depărtat cu braţele lateral, stângul sus, dreptul jos, extensorul apucat de
capete, ţinut la spate (fără a fi întins), răsucirea capului şi trunchiului spre dreapta simultan

28. cu întinderea extensorului, inspiraţie,revenire - expiraţie.
29. Stând cumpăna pe piciorul drept cu braţul stâng înainte dreptul înapoi,
30. Mers pe vârfuri, cu capul în extensie şi cu o minge medicinală susţinută pe
frunte cu mâna stângă din lateral.
2. CORECTAREA DEVIAŢIILOR ŞI DEFORMAŢIILOR SPATELUI
2.1. Corectarea deviaţiilor coloanei vertebrale
În partea posterioară a trunchiului şi gâtului se găseşte situată coloana vertebrală.
Cele 32-33 de segmente vertebrala care alcătuiesc acest stâlp mobil sunt unite între ele prin
articulaţii şi întărite de ligamente şi muşchi.
Coloana vertebrală este fixată prin osul sacral în peretele posterior al bazinului osos, iar
prin bazinul osos, coloana vertebrală are strînse legături funcţionale cu membrele inferioare.
La extremitatea superioară, coloana vertebrală se articulează cu baza craniului,
coloana vertebrală toracală este articulată cu coastele, iar prin intermediul acestora cu
elementele centurii scapulare şi membrele superioare.
Rolul coloanei vertebrale este static şi dinamic.
Rolul static este predominent şi constă din menţinerea atitudinii verticale a corpului, În
acelaşi timp în poziţia stând, coloana vertebrală constituie un stâlp puternic de sprijin pentru
mişcările capului şi gâtului, toracelui şi membrelor superioare.
Rolul dinamic al coloanei vertebrale este demonstrat prin mobilitatea sa. Din acest
punct de vedere se deosebesc două părţi verticale: una anterioară, formata din corpurile
vertebrale - cu un rol deosebit în stabilitatea trunchiului. Cealaltă parte, situată posterior, este
forma din arcurile vertebrelor şi prezintă articulaţii mai mici dar mai numeroase întărite de
ligamente şi numeroşi muşchi,
Această diferenţă, dintre partea anterioară şi cea posterioară este deosebit de
importantă din punct de vedere corectiv căci dezvoltînd selectiv muşchii şanţurilor
intervertebrale putem acţiona asupra curburilor coloanei vertebrale, să le menţinem sau să le
corectăm.
În mod normal, coloana vertebrală prezintă în ortostatism următoarele curburi în plan
sagital, care au reeşit din necesităţile funcţionale ale fiecărei regiuni:
- în regiunea cervicală există o curbură lordotică care apare în jurul vîrstei de 3
luni şi care permite ridicarea şi menţinerea capului;
- în porţiunea toracală se păstrează uşoară curbură cifotică existentă în viaţa
intrauterină. Menţinerea ei in timpul vieţii asigură forma şi mobilitatea cavitaţii toracice;
- la vîrsta de 8-9 luni, când copilul se ridică în stând apare cea de a treia curbură a
coloanei vertebral; în regiunea lombară, în sens lordotic prin înclinare, bazinului înainte.
În plan frontal pot sa apară curburi în regiuna lombară sau dorsolombară, mai frecvent
cu convexitatea spre stânga.
Curburile coloanei verticale pot să fie exagerate sau să dispară determinînd în aceste
cazuri deviaţiile şi deformaţiile coloanei vertebrale.
După întinderea lor, deviaţiile coloanei vertebralei pot fi exagerări ale curburilor
fiziologice numite deviaţii tipice, sau pot cuprinde în totalitate coloana vertebrală sau numai
regiunile de trecere - cervico-dorsal şi dorso-lombar - numite deviaţii atipice.
Unele deviaţii pot sa modifice şi elementele spa-H telui, dteterminînd apariţia
deformaţiilor spatelui cum sunt spatele rotund, cifotic, lordotic şi plan.
După cauzele şi mecanismele de producere deviaţiile coloanei vertebrale se împart în
deviaţii funcţionale şi patologice. Deviaţiile funcţionale ale coloanei vertebrale sunt de obicei
tipice, cu un început greu de precizat, cu o evoluţie lungă şi lentă, fiind cele mai uşor de
corectat prin gimnastică medicală.
Deformaţiile patologice sunt mai accentuate şi mai grave, fiind determinate de
modificări în structura elementelor coloanei vertebrale. Dintre acestea numai o parte pot fi
corectate prin exerciţii fizice.
Deviaţiile şi deformaţiile coloanei vertebrale sunt întîlnite la toate vîrstele. Întrucît

29. frecvenţa lor este crescută la vârsta şcolară - în perioada de creştere - ne vom ocupa în cele ce
urmează numai de acele deviaţii vertebrale care se pot corecta prin gimnastică medicală la
această vîrsta a şcolarităţii.
Aceste deviaţii le vom prezenta astfel:
2.1.1 Cifozele - cu localizări mai importante în regiunea toracală, lombară şi totală.
2.1.2 Lordozele lombare.
2.1.3 Cifolordozele
2.1.4 Scoliozele
2.1.5 Cifoscoliozele
2.1.1. Corecţarea prin gimnastica medicală a cifozelor
Cifozele sunt deviaţii ale coloanei vertebrale în plan sagital cu convexitatea curburii
îndreptată înapoi.
Se consideră cifoză tipică - cifoza care este o exagerare a curburii fiziologice dorsale;
cifozele atipice sunt localizate în regiunea lombară, mai rar cervicală, dar şi cifozele zonei de
trecere dorso-lombare sau cele totale - cervico-dorso-lombare sau cele totale - cervico-dorso -
lombare.
Cifozele funcţionale sunt deviaţii tipice, provocate şi întreţinute de tulburările
funcţionale ale coloanei vertebrale care se accentuează atunci cînd nu sunt corectate
corespunzător şi la timp, fiind însoţite de unele modificări în forma şi structura oaselor şi a
articulaţiilor vertebrale. Aceste deviaţii se pot întîlni sub forma a-titudinii cifotice, cifozei
habituale, profesionale sau compensatorii.
Cifozele patologice care se pot întîlni la şcolari pot fi congenitale, rahitice, paralitice, prin
tuberculoză osteoarticulară, grave ale adolescenţilor şi tinerilor, traumatice precum şi alte forme
clinice mai rare.
Corecţarea cifozei dorsale
Scopul exerciţillor fizice corective:
a). Tonificarea şi scurtarea muşchilor spatelui şi lungirea celor situate în partea anterioară
a trunchiului. Pentru aceasta muşchii spatelui vor lucra concentric şi în interiorul
segmentului de contracţie;
b). Corectarea deficienţelor secundare care însoţesc cifoza cum sunt: cap şi gât înclinat
înainte, omoplaţi depărtaţi şi desprinşi, umeri aduşi în faţă, torace înfundat sau în flexiune.
c) Stângerea reflexului de atitudine greşită a trunchiului şi formarea unui reflex de
postură corect şi stabil în activităţile statice şi dinamice ale corpului care să asigure coloanei
vertebrale dorsale şi lombare poziţia corectă.
Mijloacele folosite sunt :
Exerciţiile statice sub forma poziţiilor fundamentale dar mai ales a celor derivate cu o
structură corectă, corectivă sau hipercorectivă în care trunchiul este în extensie în regiunea
dorsală, înclinat înainte sau aplecat din regiunea lombară. Totodată aceste poziţii vor fixa
membrele superioare la şi peste nivelul umerilor, iar membrele inferioare vor fi fixate sau
menţinute în plan anterior.
Astfel putem lucra din următoarele poziţii:
- poziţia stând - cu trunchiul înclinat sau aplecat cu mâinile la ceafă, sau braţele lateral
sus;
- cu trunchiul vertical cu membrele inferioare îndoite (ghemuit) sau fixate înainte la
scara fixă, pe scaun etc.;
- poziţia şezând - este una dintre cele mai bune poziţii corective întrucît permite o
localizare foarte bună a mişcării în regiunea dorsală, simultan cu o fixare a coloanei
vertebrale;
- poziţia pe genunchi - pe călcâie şezând sau cu un picior întins şi îndoit în plan
anterior;

30. - cu sprijin pe palme - cu trunchiul sub orizontală;
- poziţia culcat, înapoi cu genunchii îndoiţi sau culcat înainte cu un sul sau şea sub
abdomen; cu trunchiul coborît sub orizontală;
- poziţia atârnat – la inele, scară fixă etc. cu genunchii îndoiţi,
Exerciţii dinamice - constau din mişcări active libere sau îngreuiate care să redreseze
coloana vertebrală şi celelalte deficienţe secundare ale cifozei.
Astfel sunt:
- Exerciţiile de trunchi - sub forma mişcării de extensie în regiunea dorsală - ca mişcare
corectivă şi a mişcărilor de îndoire laterală, răsucire spre stânga sau dreapta, întinderii în
axul vertical al coloanei vertebrale.
- Exerciţii de membre superioare sub forma ducerii şi menţinerii în plan posterior a
braţelor, fie la nivelul liniei orizontale sau deasupra acesteia. Aceste exerciţii pot fi însoţite de
duceri în cerc, sau rotaţii externe din articulaţia scapulohumerală, care corectează îndeosebi
poziţia umerilor duşi în faţă. Exerciţiile se pot efectua liber sau cu diferite obiecte portative
din gimnastică: bastoane, mingi medicinale, gantere, măciuci etc.
- Exerciţii de membre inferioare - executate în plan anterior sub forma mişcării de
forfecare, abducţie întindere, îndoiri, flexii şi circumducţii - Aceste exerciţii redresează poziţia
bazinului şi tonifică peretele abdominal adică previne lordozarea compensatorie a curburii
lombare .
- Exerciţiile de respiraţie - folosite în mod corectiv pentru corectarea toracelui înfundat şi a
măririi mobilităţii cutiei toracice.
- Exerciţiile de respiraţie se pot executa sub forma exerciţiilor libere de respiraţie dar mai
ales amplificate de mişcări corective, ale trunchiului şi membrelor superioare.
- Exerciţii aplicative - cu o structură corectivă şi hipercorectivă cum sunt exerciţiile de
mers (mers pe vâfuri) târâre (din poziţiile pe genunchi cu sprijin pe palme şezând şi culcat)
echilibru şi suspensiuni.
- Exerciţii de redresare realizate pasiv dar mai ales activ sub forma exerciţiilor cu
autocontrol în oglindă pentru obţinerea unei poziţii corecte.
CONSPECT DE LECŢIE
1. Mers obişnuit cu mâinile la ceafă şi ducerea la trei paşi a unui genunchi îndoit
în faţă,
2. Mers cu mâinile pe şold, patru paşi pe vârfuri, patru paşi pe călcâie.
3. Mers pe vârfuri cu ducerea în cerc mic spre înapoi a braţelor întinse lateral -
mişcarea cu amplitudine mică se execută cu coatele în extensie în ritm vioi, iar cele ample lent
îndoind uşor coatele.
4. Mers pe vârfuri cu trunchiul înclinat uşor înainte - mâinile susţinând o minge
medicinală pe cap.
5. Stând cu spatele lipit de scara fixă - mâinile pe cap, coatele lipite, întinderi în
axul lung vertical al corpului.
6. Stând cu mâinile la spate apucat, săritură cu depărtarea picioarelor, genunchii
întinşi simultan cu ducerea braţelor lateral, aterizarea cu apropierea picioarelor şi ducerea
mâinilor la spate.
7. Stând în faţa scării fixe - cu sprijinirea unui
picior înainte la şipcă a 6-a, coatele îndoite la piept extensia trunchiului cu ducerea braţelor
lateral - inspiraţie, revenire - expiraţie, cu menţinerea coatelor în dreptul umerilor.
8. Stând cu mâinile la ceafă - ghemuire menţinând spatele drept simultan cu

31. ducerea braţelor lateral sus - revenire.
9. Stând depărtat cu mâinile la umăr, cu cordonul elastic la spate, apucat de
capete, întinderea bruscă a cordonului elastic lateral - prin extensia coatelor şi menţinerea
braţelor lateral - revenirea se execută lent.
10. Stând depărtat cu cordonul în faţă, încli-
narea trunchiului înainte cu spatele drept, cu ducerea braţelor peste cap, oblic înapoi cu
întinderea cordonului, menţinând genunchii în extensie.
11. Stând depărtat în faţa scării fixe la distanţă de un pas - înclinarea trunchiului cu
apucarea şipcii de la nivelul umerilor, cu arcuirea trunchiului.
12. Pe genunchi, pe călcâie şezând cu un baston
apucat, fixat peste omoplaţi, ducerea bastonului în sus şi a braţelor oblic sus, cu extensia
capului şi gâtului.
13. Pe genunchi cu sprijin pe palme – în-
tinderea coatelor, menţinând coapsele vertical.
14. Pe genunchi cu sprijin pe palme - trunchiul sub orizontală, braţele înainte -
târâre prin alunecarea mâinilor pe sol.
15. Pe genunchi pe călcâie şezând – mâinile la ceafă, ducerea braţelor lateral sus -
inspiraţie, revenire - expiraţie.
16. Şezând cu picioarele întinse înainte – cu bastonul ţinut între coate, târâre prin
mutarea alternativă a picioarelor.
17. Şezând – spate în spate cu un partener - braţele întinse oblic sus - apucat -
îndoirea - şi întinderea coatelor - păstrând spatele lipit de al partenerului.
18. Şezând călare pe un scaun, profesorul în spatele copilului - apucat reciproc
palmă în palmă, întinderea cu rezistenţă a coatelor. Din aceiaşi poziţie cu mâinile la ceafă,
profesorul opune rezistenţă ducerii înapoi a coatelor.
19. Culcat înapoi cu genunchii îndoiţi – cu o
şea sub coloana vertebrală toracală, respiraţie liniştita controlată.
20. Culcat înapoi – cu genunchii îndoiţi pe abdomen, braţele întinse pe lîngă cap -
târâre cu ajutorul umerilor.