Documentul abordează poliartrita reumatoidă, o boală inflamatorie cronică, și simptomele, cauzele și obiectivele tratamentului său. Se discută despre importanța kinetoterapiei, modul de evaluare a stadiilor bolii și diversele intervenții terapeutice utilizate, inclusiv tratamente medicamentoase și terapii fizicale. De asemenea, se menționează spondilita anchilopoetică, un alt tip de reumatism cu caracteristici specifice și abordări terapeutice distincte.

1. SUBIECTE PT EXAMENUL LA REUMATOLOGIE
1. Poliartrita reumatoida (PR) – etiopatogenie
PR este o afectiune inflamatorie cronica, recurenta, o boala sistemica, caracterizata de o inflamatie a sinovialei articulare. Apare in special la
femei de 4-8 ori mai des decat la barbati, in special in decada a IV-a si a V-a.
Cauza bolii este necunoscuta, se considera ca suferinta are o etiologie polifactoriala, terenul jucand un rol important
a) Factori infectiosi:
 Bacterii
 Virusuri (Ebstein-Barr)
 Fungi
b) factori genetici – anumite reumatisme apar preponderant in aceleasi familii sau colectivitati
c) legate de menopauza/andropauza
2. Poliartrita reumatoida – tablou clinic, manifestari extra articulare
Boala are un caracter progresiv. Apar leziuni articulare la nivel de sinoviala, de cartilaj si os.
Factorii declansatori pot fi expunerea preungita la frig, umezeala, intuneric, menopauza ori , cel mai adesea la femei, trauma psihica.
Simptome:
1. Boala simetrica
2. Centripetal (de la falanga distala)
3. Apare ca o redoare articulara mai ales matinala, care la inceput dureaza intre 20-60 min
4. Apare oboseala (indiferent de nr.orelor de odihna)
5. Apar tumefactii, deformari, umflaturi ale articulatilor (in general ale articulatiilor mici, interfalangiene)
Manifestari extraarticulare:
 Noduli reumatoizi (mai ales la nivelul cotului) de consistenta medie. Aceste nodozitati apar si intern la nivelul pleurei si
pericardului
 Vasculite (inflamatii ale vaselor, capilarelor, venelor)
 Modificari musculare - atrofii
3. Poliartrita reumatoida – principalele obiective si reperele generale ale kinetoterapiei
Obiectivele kinetoterapiei sunt:
1.Realiniamentul segmentelor si corectarea axelor articulare
2.Mentinerea sau cresterea mobilitatii articulare
3.Mentinerea sau cresterea fortei si rezistentei musculare
Tratamentul trebuie individualizat si permanent adaptat bolii
Sfaturi:
- In fazele hiperacute sa se faca repaus articular
- Mobilizarile articulatiilor se fac la limita amplitudinii functionale
- Kinetoterapia sa evite durerea si disconfortul articular (atat in timpul ei cat si dupa)
4. Poliartrita reumatoida – mentinerea sau cresterea fortei si rezistentei musculare
Pentru mentinerea / cresterea fortei musculare, se va acorda o atentie deosebita muschilor:
1. Extensori ai degetelor- pentru deviatia cubitala a mainii;
2. Flexorul superficial al degetelor – pentru devierea in gat de lebada;
3. Flexorul profund al degetelor – pentru devierea in butoniera
4. Muschii interososi – pentru impotenta functionala a mainii;
5. Musculatura extensoare a antebratului
6. Muculatura extensoare a coapsei si a gambei
7. Musculatura flexorilor degetelor de la picioare
Mersul este foarte important, el fiind o componenta psihica f. importanta
Cresterea rezistentei: se realizeaza prin exercitii active cu incarcatura f.mica, repetate de cat mai multe ori posibil.
5. Poliartrita reumatoida – stadializare
Stadiul I (precoce) – lipseste orice modificare pe radiologie
- semne: poliartralgii – dureri de articulatii
Stadiul II (moderat) – apar modificari la radiologie,
- atrofia muschilor de langa articulatia respectiva
- apar leziuni extraarticulare (noduli, umflaturi sub piele)
Stadiul III (sever): - imaginea radiologica total modificata;
- atrofie totala a muschilor
- noduli generalizati
Stadiul IV (terminal):- apar toate modificarile de la stadiul III dar mai grave
- apar anchiloze osoase si fibroase
6. Poliartrita reumatoida – obiective si tratamentul utilizat altul decat kinetoterapie

2. Obiective:
1. Ameliorarea durerii
2. Reducerea inflamatiei
3. Oprirea evolutiei leziunilor osului si cartilajului
4. Prevenirea si corectarea deformatiilor (si a atrofiilor musculare)
5. Mentinerea / readaptarea la o viata normala cat mai activa
Tratamentul va fi:
 medicamentos (antiinflamatoare),
 fizical - fizioterapie cu aplicari de caldura locala (scade contractia musculara) sau gheata (in faza acuta), HKT (mai ales dimineata), parafina,
perna electrica, saculeti cu sare (nu in fazele hiperacute si nu mai mult de 30 min), masajul uscat, electroterapia
 balneoterapie
 terapia ocupationala
 chirurgical
7. Poliartrita reumatoida – stadializarea bolii si criteriile
Stadiul I (precoce) – lipseste orice modificare pe radiologie
- semne: poliartralgii – dureri de articulatii
Stadiul II (moderat) – apar modificari la radiologie,
- atrofia muschilor de langa articulatia respectiva
- apar leziuni extraarticulare (noduli, umflaturi sub piele)
Stadiul III (sever): - imaginea radiologica total modificata;
- atrofie totala a muschilor
- noduli generalizati
Stadiul IV (terminal):- apar toate modificarile de la stadiul III dar mai grave
- apar anchiloze osoase si fibroase
Criteriile de diagnostic pozitiv al PR, din care 4 sunt suficiente:
1. redoare matinala cu durata de 1 ora care sa dureze cel putin 2 luni
2. tumefierea a cel putin 3 articulatii (cel putin 2 luni)
3. tumefierea articulatiilor interfalanfiene sau metacarpofalangiene (cel putin 2 luni)
4. tumefiere simetrica
5. modificari radiologice
6. prezenta nodulilor reumatoizi
7. prezenta factorului reumatoid in ser
8. Poliartrita reumatoida – tabloul clinic, manifestari articulare la nivelul mainii.
Boala are un caracter progresiv. Apar leziuni articulare la nivel de sinoviala, de cartilaj si os.
Factorii declansatori pot fi expunerea preungita la frig, umezeala, intuneric, menopauza ori , cel mai adesea la femei, trauma psihica.
Simptome:
1. Boala simetrica
2. Centripeta (de la falanga distala)
3. Apare ca o redoare articulara mai ales matinala, care la inceput dureaza intre 20-60 min
4. Apare oboseala (indiferent de nr.orelor de odihna)
5. Apar tumefactii, deformari, umflaturi ale articulatilor (in general ale articulatiilor mici, interfalangiene)
Manifestari articulare:
 La mana: devieri ale degetelor (deget in gat de lebada, in butoniera, police in Z sau mana in carlig
9. Poliartrita reumatoida – explorari paraclinice, sindromul inflamator
In sindromul inflamator intalnim o alterare a starii generale (astenie, anorexie, febra, pierdere in greutate) care se identifica de cele mai multe ori prin
analizele sangvine.
 Avem o crestere a VSH-ului, prezenta proteinei C reactiva (infectii bacteriene), Fibrinogenului si alfa-2-globulina.
 In serul bolnavilor cu PR se pot intalni anticorpi antinucleari.
 Se pot detecta o scadere a valorilor complementului seric in lichidul intraarticular
 Analiza lichidului sinovial arata existenta unui exudat numarul de plachete si globule albe crescut (mai ales neutrofilele) si se
micsoreaza dimensiunea globulelor rosii.
 Prezenta factorului reumatoid
La radiografia osteoarticulara se observa :
 Primele modificari radiografice apar la mana (apofiza stiloida ulnara, articulatiile MCF ale degetelor 1,2,3 si articulatiile IF
proximale ale degetelor 2 si 3) si la picior
 tumefierea partilor moi periarticulare
 ingustarea spatiului articular prin deshidratarea si distrugerea cartilajului
 osteoporoza subcondrala
 eroziuni marginale indeosebi la extremitatilor distale ale metacarpienelor

3.  deformari articulare cu dezaxarea oaselor componente
 anchiloza
Simptomele inflamatiei se trateaza cu antiinflamatoare.
10. Poliartrita reumatoida – realiniamentul segmentelor si corectarea axelor articulare. Modalitati de realizare si problemele specifice
Kinetoterapia continua, cu sau fara profesor, iar in cazuri grave pot fi ajutat cu atele si orteze.
Este de retinut ca aceste materiale ajutatoare sa fie folosite cu precautie
Avantajele ortezelor: - asigura o intindere musculara permanenta
- sunt suport pasiv ce preiau functia de sustinere
- se impiedica fixarea articulatiilor in pozitie vicioasa
- se evita microtraumatismele
Lucruri de evitat: - evitarea flexiei de genunchi si sold
- evitarea flexiei plantare cu membrul inferior in var si degetele flectate
- evitarea deviatiilor si dislocarii falangelor
- prevenirea blocarii cotului
- prevenirea blocarii umarului
11. Poliartrita reumatoida – mentinerea sau cresterea mobilitatii articulare, tipuri de exercitii
Datorita instalarii contracturii musculare in special pe flexori si abductori, mentinerea / cresterea mobilitatii articulare se face prin:
1. mobilizari pasive, mai ales in perioadele de durere mare. Ideal e sa se faca in apa calduta si sa nu se faca prea mult (pana la 5-6
repetari);
2. mobilizari asistate (semiactive, active-ajutate). Se fac tot in apa calda sau cu evitarea cat mai mult a gravitatiei (scripeti sau
alunecari pe suprafete plane);
3. mobilizari active – se executa lent, pe toate directiile de miscare si se fac individualizat.
12. Poliartrita reumatoida si terapia ocupationala
Ergoterapia specifica - cuprinde activitati care se adreseaza articulatiilor bolnave
Ergoterapia globala sau nespecifica – cuprinde activitati care se adreseaza organismului in general sau articulatiilor nebolnave
Exemple de activitati:
- diverse activitati personale: tesut, impletit, modelat, dactilografiat, desenat, manuirea marionetelor, gravatul (intre 2-6 ore/zi)
- activitati cotidiene: spalatul vaselor (cu apa calda), spalatul rufelor, spalatul geamurilor, stergerea prafului, curatatul si tocatul
zarzavatului
- pentru tineri: sport recreativ: unele jocuri cu mingea, tintar, popice, biliard, tenis de masa, jocul de table sau dame
Aceste activitati nu trebuie sa determine dureri si oboseala marcata musculo-articulara. La aparitia acestora, activitatea fizica va fi oprita si
bolnavul se va odihni pana la disparitia fenomenelor
13. Spondilita anchilopoetica – etiopatogenie
SA – forma de reumatism inflamator cronic, mai frecventa la barbati decat la femei (raport 5/1) in special cu afectarea coloanei vertebrale in care nu
exista in sange prezenta factorului reumatoid .
Etiopatogenie:
 Cauzele sunt necunoscute
 Factorii genetici – 90-95% din pacienti au avut pe diverse grade rude cu SA.
 Distributia geografica a bolii urmeaza distributia HLA B27 in populatie. Astfel, boala este mai rara la negri si japonezi (1-4%). In Romania
intre 5-8% din populatie risca sa se imbolnaveasca.
 Factorii de mediu toxici;
 Infectiile. Anumite boli predispun le SA:
- infectiile urinare;
- infectiile pulmonare;
- infectiile intestinale
14. Spondilita anchilopoetica – tablou clinic la debut
Evolutia bolii parcurge trei etape: faza precoce, de debut; perioada de stare; perioada terminala. La inceput, bolnavii prezinta urmatoarele simptome:
- durere lombara sau fesiera, expresie a afectarii articulatiei sacroiliace, in special la tineri sub 40 de ani (80% din cazuri).
- Durere de cauza inflamatorie, cu debut insidios, persistenta, cu o durata de cel putin 3 luni, recidivanta. Durerea apare de regula in partea a
doua a noptii si se insoteste de redoare matinala, care dispare dupa exercitiu fizic dar se accentueaza dupa repaus prelungit;
- Anorexie, febra, scadere ponderala, transpiratii nocturne, adinamism si impotenta sexuala
15. Spondilita anchilopoetica – tablou clinic in perioada de stare si examenul obiectiv, enumerarea manifestarilor articulare si
extrarticulare
In perioada de stare, tabloul manifestarilor clinice se agraveaza:
 Inflamatia articulara a fost inlocuita cu fibroza si formare de os, coloana se rigidizeaza iar curbura lombara se sterge, iar durerea determina o
flexie a soldurilor
- limitarea anteflexiei lombare se poate evalua prin masurarea indicelui deget-sol sau prin manevra Schober, unde distanta
masurata va fi sub 4 cm;;

4. - flexia laterala de asemenea este limitata si dureroasa
- durere la percutia si miscarea coloanei vertebrale;
 Limitarea miscarilor articulatiei sacroiliace
- sensibilitatea articulatiei se examineaza direct, prin aplicarea de manevre si presiuni la nivelul articulatiei, direct pe
creasta iliaca sau pe sacru;
- durere la torsiunea articulatiilor sacroiliace
 Afectarea coloanei cervicale determina o cifozare a acesteia:
- se pune in evidenta prin masurarea indiciilor barbie-stern, occiput-perete, tragus-acromion ;
 sunt prinse si articulatiile costo-vertebrale, determinand dureri toracice cat si reducerea expansiunii toracice :
- intre expirul fortat si inspirul fortat, expansiunea toracelui scade sub 5 cm;
- determina o respiratie de tip abdominal (abdomenul pacientului este protuberant);
Boala progreseaza in puseuri, in urma carora se depune fibrina determinand fibroza si anchiloza articulatiilor
Tardiv pot apărea:
 prinderea articulaţiilor periferice,
 rigiditatea coloanei vertebrale, cu afectarea funcţiei respiratorii,
 manifestări extraarticulare:
- oculare (irita sau iridociclita)
- intestinale
- cutanate
- insuficienta aortica si tulburari de conducere atrioventriculare
- fibroza pulmonara localizata mai ales la nivelul lobului superior, hemoptizii;
- manifestari renale
- manifestari neurologice ca urmare a unor compresii radiculare sau medulare prin subluxatii si fracturi vertebrale si
sindrom „coada de cal”
16. Spondilita anchilopoetica – stadializare in functie de capacitatea restanta functionala
Capacitatea functionala restanta a bolnavilor sta la baza unor incadrari in clase de invaliditate, catalogari destul de largi dar care permit rapid
o orientare asupra posibilitatilor sociale si profesionale ale pacientilor:
Clasa I – capacitate functionala completa
- are posibilitatea de a exercita normal profesia
Clasa II - capacitate relativ normala (redusa);
- durere si redoare articulara
Clasa III - capacitate functionala limitata;
- scadere marcata a profesiunii
Calsa IV - infirmitate importanta, ajungand chiar la imobilizarea la pat sau in fotoliu;
- profesia imposibil de executat (nu se poate ocupa nici de propria ingrijire sau o face cu dificultate sau partial)
17. Spondilita anchilopoetica – obiectivele kinetoterapiei
Obiectivele kinetoterapiei in SA:
1) evitarea sau limitarea deformarilor;
2) evitarea sau limitarea extinderii redorilor sau anchilozelor;
3) mentinerea unui bun tonus muscular al erectorilor paravertebrali ai trunchiului;
4) asigurarea ventilatiei pulmonare;
5) imbunatatirea tonusului neuro-psihic
18. Spondilita anchilopoetica – kinetoterapie , obiective si metode
Alaturi de medicatia antiinflamatoare, kinetoterapia reprezinta metoda terapeutica care trebuie sa constituie permanenţa asistentei in SA.
Obiectivele kinetoterapiei in SA si metode folosite:
1 )evitarea sau limitarea deformarilor, a deposturarilor coloanei si eventual al soldurilor, prin:
a) adaptarea unor posturi corecte in activitatile zilnice:
- sedere pe un scaun cu spatar inalt care sa realizeze un contact permanent al spatelui cu spatarul si cu o pernuta la nivelul lombei;
- odihna sau dormitul pe un pat tare, fara perna sub cap, cu soldurile intinse si o pernuta sub lombe;
- masa de lucru sa fie la nivelul pieptului, antebratele pe masa
- evitarea unei sederi prelungite pe fotoliu sau scaun
- in ortostatism trebuie mentinuta o pozitie perfect erecta care sa asigure o distanta maxima intre xifoid si pube
b) posturi corective:
 DD pe pat tare, cu o perna mica sub coloana dorsala, mainile sub ceafa, coatele sa atinga patul;
 DD pe pat tare, cu o perna mica sub coloana dorso-lombara, 2 saci cu nisip pe fata anterioara a umerilor si alti 2 saci pe genunchi;

5.  DV pozitia „sfinxului”
c) Exercitii corectoare si de constientizare posturala
2) evitarea sau limitarea extinderii redorilor sau anchilozelor;
 exercitii active pentru mentinerea sau recapatarea supletii articulare
 Exercitii de asuplizare a articulatiilor scapulo-humerale (exercitii cu bastonul)
 Exercitii de stretching pentru coloana vertebrala, articulatiile scapulohumerale, articulatiile coxofemurale
 Hidrokinetoteapie 30-40 min/zi (apa calda avand un efect sedativ, antalgic si decontracturant si faciliteaza miscarea descarcand
articulatile cu 80-90%)
 Sporturi: inot, polo, volei, baschet, handbal, tenis de camp
3) mentinerea unui bun tonus muscular al erectorilor paravertebrali ai trunchiului;
 exercitii active (rezistenta fiind greutatea membrelor superioare, greutatea trunghiului sau a membrelor inferioare care efectueaza
miscarea contra gravitatiei) pentru tonifierea extensorilor coloanei vertebrale, a musculaturii abdominale, a ischiogambierilor si a
fesierilor
6) asigurarea ventilatiei pulmonare
Se realizeaza prin reeducarea respiratiei, si anume prin exercitii de gimnastica corectiva posturala pe inspir si expir in prima faza a SA si prin
exercitii de gimnastica respiratorie in faza cronica .
Gimnastica respiratorie cuprinde urmatoarele tipuri de exercitii:
 dirijarea aerului la nivelul cailor superioare prin utilizarea rezistentelor la nivelul nasului in inspir:
 cantatul, pronuntarea cantata a unor silabe repetate pe un expir cat mai lung
 exercitii de tonifiere a musculaturii abdominale
 exerciti de antrenare a diafragmului
7) imbunatatirea tonusului neuro-psihic
19. Spondilita anchilopoetica – modalitati de corectare a posturilor si aliniamentul corpului
d) adaptarea unor posturi corecte in activitatile zilnice:
- sedere pe un scaun cu spatar inalt care sa realizeze un contact permanent al spatelui cu spatarul si cu o pernuta la nivelul lombei;
- odihna sau dormitul pe un pat tare, fara perna sub cap, cu soldurile intinse si o pernuta sub lombe;
- masa de lucru sa fie la nivelul pieptului, antebratele pe masa
- evitarea unei sederi prelungite pe fotoliu sau scaun
- in ortostatism trebuie mentuinuta o pozitie perfect erecta care sa asigure o distanta maxima intre xifoid si pube
e) posturi corective:
 DD pe pat tare, cu o perna mica sub coloana dorsala, mainile sub ceafa, coatele sa atinga patul;
 DD pe pat tare, cu o perna mica sub coloana dorso-lombara, 2 saci cu nisip pe fata anterioara a umerilor si alti 2 saci pe genunchi;
 DV pozitia „sfinxului”
f) Exercitii corectoare si de constientizare posturala
20. Spondilita anchilopoetica –mentinerea si corectarea mobilitatii articulare (tipuri de ex in general, nu exemplificari)
 Exercitii active care implica miscari la nivelul coloanei vertebrale si a centurii: flexie/extensie, lateralitate dr/stg, flexii/extensii cu rotari
stg/dr, exercitii atarnat la spalier, din patrupedie, din decubit dorsal, decubit lateral, asezat;
 Exercitii de asuplizare a articulatiilor scapulo-humerale (exercitii cu bastonul)
 Exercitii de stretching pentru coloana vertebrala, articulatiile scapulohumerale, articulatiile coxofemurale
 Toate exercitiile se executa cu supravegherea respiratiei
 Hidrokinetoteapie 30-40 min/zi (apa calda avand un efect sedativ, antalgic si decontracturant si faciliteaza miscarea descarcand articulatile cu
80-90%)
 Sporturi: inot, polo, volei, baschet, handbal, tenis de camp
21. Spondilita anchilopoetica – mentinerea si corectarea tonusului muscular, tipuri de exercitii
Principalele grupe care vor fi obiectivul cresterii fortei musculare sunt erectorii trunchiului si ai capului, musculatura abdominala, ischiogambierii,
fesierii mari si psoasiliacul. Toniferea psoasiliacului se va face la lungimea lui maxima, deoarece retractura lui ajuta la flexumul de sold, iar slabiciunea
lui ajuta delordozarea, ambele situatii trebuind combatute in SA.
Alungirea muschilor scurtati se face prin contractii si relaxari succesive, practicate la nivelul de întindere maxima a muschiului. În acest mod se mentine
si un tonus muscular bun, prevenindu-se atrofiile musculare.
 Pentru inceput vor fi executate exercitii izometrice;
 Apoi se pot folosi exercitiile dinamice libere
22. Spondilita anchilopoetica si gimnastica resp. corectiva
Gimnastica respiratorie corectiva se va face in functie de faza in care este boala, astfel:
 In I faza , cand coloana vertebrala si articulatiile costale nu au fost inca blocate de evolutia bolii se va pune accentul pe gimnastica corectiva
respiratorie si pe reeducarea respiratiei toracale. Gimnastica corectiva se suprapune cu exercitiile de asuplizare articulara (prin stretching) si
posturare.
 In faza a II-a (cronica), dupa instalarea anchilozelor coloanei toracale, se vor aplica exercitii de reeducare a respiratiei abdominale.
Gimnastica respiratorie va urmari:
1) dirijarea aerului la nivelul cailor superioare prin utilizarea rezistentelor la nivelul nasului in inspir:

6.  inspir pe o nara, cealalta fiind presata cu degetul, si expir pe ambele;
 inspiruri sacadate ca in „mirositul florilor” sau „adulmecatul cainelui”;
 inspir pe nas, cu batai ritmice ale aripilor nasului (comprimarea lor)
2) Cantatul, pronuntarea cantata a unor silabe repetate pe un expir cat mai lung (hom, hom, hom...., sau mom, mom, mom...). apoi se trece la
cantarea catorva fraze muzicale crescandu-se treptat durata.
3) Exercitii de tonifiere a musculaturii abdominale (a dreptilor abdominali prin izometrie atenta, a transversului abdominal prin plasarea unei
greutati pe abdomen sau prin suctiuni si relaxari repetate ale abdomenului efectuate din patrupedie)
4) Exerciti de antrenare a diafragmului prin posturare in pozitie Trendelenburg cu o greutate pe abdomen (2-10 kg), sau suflatul printr-un tub
intr-un borcan cu apa, continuu, pentru a produce bule de aer fara intermitente
23. Spondilita anchilopoetica si terapia ocupationala
In cadrul terapiei ocupationale intra activitatile profesionale si sportul.
1) Activitatile profesionale: poate profesa munci fizice dintre cele mai diverse, exceptie facand muncile care incarca coloana sau cele care se
desfasoara in conditii de mediu reumatogene (frig umed, curenti de aer rece).
Conditie: mentinerea unei pozitii corecte a coloanei in timpul muncii (se se evite pozitia cifotica fixa prelungita mai ales din sezand). Daca sunt
afectate si articulatiile periferice (mai ales soldurile), pozitia ortostatica este singura permisa.
2) Sporturile, recomandate: inotul (bras, fluture, crawl). Voleiul, baschetul, badmintonul, tenisul de camp, trasul cu arcul, handbalul, schiul fond.
Sporturi interzise: popice, bowling, biliard, crichet (datorita solicitarii flexiei trunchiului), alergarile, salturile.
Mersul pe bicicleta nu este recomandat de uni autori datorita vibratiilor transmise, desi pozitia trunchiului este corecta, flexia facandu-se din
solduri. In plus este ideala atunci cand este afectata si articulatia coxofemurala.
24. Gonartroza - principalele reguli de igiena ale genunchiului
1. mentinerea unei greutati corporale in limitele normale sau chiar sub
2. evitarea ortostatismului prelungit ;
3. evitarea mersului pe un teren accidentat;
4. se va prefera mersul cu sprijin in baston;
5. evitarea pozitiilor de flexie maxima;
6. evitarea mentinerii genunchiului intr-o anumita pozitie;
7. miscari libere de flexie/extensie dupa un repaus prelungit pentru lubrifierea articulara;
8. mersul cu incaltaminte cu talonete;
9. evitarea tocurilor inalte;
10. evitarea traumatismelor directe.
25. Gonartroza – principii de tratament
1. Tratamentul profilactic.
Exerciţiile fizice ameliorează mobilitatea articulară şi previne atrofia prin inactivitate a musculaturii periarticulare.
2. Tratamentul igieno-dietetic.
Se impune de la început repausul articular pentru a preveni o solicitare prea mare a articulaţiei ce prezintă deja modificări degenerative.
Regimul alimentar trebuie să fie hiposodat atunci cînd bolnavul utilizează medicaţie antiinflamatoare nesteroidă
3. Tratamentul medicamentos.
Are următoarele obiective:
 Îndepărtarea durerii
 Creşterea mobilităţii în articulaţia suferindă
 Împiedicarea progresiei bolii (atrofii musculare, deformări articulare)
Combaterea durerii se face cu analgezice sau antiinflamatoare nesteroidiene administrate pe cale generală sau în aplicaţii locale.
Cele mai utilizate astfel de medicamente sunt: aspirina, indometacinul, diclofanec, fenilbutazona.
Corticosteroizii se folosesc rar, mai mult aplicaţi local, rareori pe cale sistemică sau intraarticulară
Miorelaxante (diazepam, clorzoxazonă), care combat spasmele şi contracturile musculare.
În scopul protecţiei şi refacerii cartilajului se administrează condroprotectoare obţinute din extracte de cartilaj şi măduvă osoasă. Ele au scopul de a
normaliza şi a stimula metabolismul perturbat al cartilajului
4. Tratamentul ortopedico-chirurgical.
Se aplică în artrozele deformate, cu invalidităţi. Se pot folosi diverse tehnici, de la artrodeze şi osteotomii pînă la proteze articulare. Se
poate face rezecţia marilor osteofite, atunci cînd este cazul.
26. Tratamentul in gonartroza in etapa a II-a evolutiv
Stadiul evolutiv – dureri interne care apar repede în ortostatism şi mers, limitarea mobilităţii la maxim 900
, creşterea în volum a genunchiului, crepitaţii
interne, uşor flexum, hipotrofie şi hipotonie importantă a cvadricepsului, instabilitate activă, de obicei există şi deviaţii laterale, radiografia arătând
reducerea spaţiului articular în zona devierii.
Tratamentul medical al pacientilor diagnosticati cu gonartroza este alcatuit din doua faze:
- prima faza : tratamentul medicamentos ( medicatia antiinflamatoare ) sau fizioterapie (electroterapie si ultrasunet)
- faza a-II-a: tratamentul de gimnastica medicala (kinetoterapie) , hidrokinetoterapia
In prima faza cand se desfasoara procedurile de fizioterapie (ultrasunet si electroterapie se recomanda odihna si repaus total).
27. Tratamentul in gonartroza – etapa a II-a, kinetoterapie
Etapa a 2-a, caracterizata prin:
 dureri intense care apar repede in ortostatism si mers;
 mobilitate a genunchiului limitata;
 hipotonie si hipotrofie importanta a cvadricepsului, care determina o instabilitate activa;
 crepitatii intense;
 radiografia arata o reducere a spatiului articular.
Kinetoterapia se bazeaza pe:
 posturari pentru corectarea flexumului si a deviatiilor posibile in plan frontal;

7.  tonifierea musculara a cvadricepsului dar si a ischiogambierilor;
 mobilizarea articulara pentru recastigarea extensiei complete si pentru marirea flexiei, utilizandu-se toate tehnicile cunoscute (posturari,
mobilizari pasive, active, cu piciorul alunecand pe o planseta, etc).
28. Tratamentul in gonartroza – etapa a III-a finala
Etapa a 3-a, finala caracterizata prin decompensare severa, definitiva, ireversibila a genunchiului:
 durerile sunt prezente le orice miscare, chiar si in repaos;
 genunchiul este aproape permanent in reactie inflamatorie;
 deficit motor sever;
 deformarea reliefului articular;
 insuficienta de cvadriceps;
 mersul aproape imposibil fara sprijin pe carje, bastoane, sau cadru.
 In etapa a III-a kinetoterapia nu are efect;
 Se face terapia Roentgen atunci cand alte terapii nu au dat rezultate.
 Se pot face infiltratii cortizonice,
 Se actioneaza chirurgical sub forma artroplastiei;
 Se mai poate face ortrodeza in unghi util.
 Terapie ocupationala: inot, ciclism, patinaj.
 Este importanta mentinerea articulatiilor adiacente in forma cat mai buna (sold, coloana, membru opus).
Kinetoterapia in aceasta faza are urmatoarele obiective si mijloace:
 evitarea cu strictete a oricarei forme de suprasolicitare articulara;
 posturari pentru corectarea flexumului de genunchi;
 mentinerea sau recuperarea fortei musculare;
 mentinerea sau recastigarea mobilitatii articulare pentru flexie-extensie;
 refacerea stabilitatii genunchiului;
 refacerea controlului muscular dinamic pentru mers (coordonare, echilibru, stabilitate);
 mentinerea unei bune functionalitati mioartrokinetice cat si la membrul inferior opus.
29. Coxartroza – principalele reguli de igiena a soldului
1. mentinerea unei greutati corporale in limitele normale sau chiar sub
2. evitarea ortostatismului prelungit si a mersului prelungit pe jos (se va alterna cu repaus);
3. evitarea mersului pe un teren accidentat;
4. evitarea schiopatarii;
5. daca este cazul, mersul se va face cu sprijin;
6. se va evita pozitia de sezand prelungit (favorizeaza instalarea flexumului de sold), de 2 ori/zi se va pastra un repaus in pat cu
coxofemuralele intinse;
7. se vor prefera deplasarile pe bicicleta;
8. se va evita purtarea tocurilor inalte;
9. se va corecta orice inegalitate a membrului inferior ce depaseste 2 cm;
10. se va executa de cel putin 2 ori/zi progr. de kinetoprofilaxie pt. sold
30. Coxartroza – aspecte clinice, principalele semne obiective si subiective
Simptomul subiectiv care domină în coxartroză este durerea. Localizarea sa poate fi diferită: peritrohanterian, fesier, inghinal sau la distanţă în
genunchi.
Caracterul durerii este mecanic, cu agravare la mers şi calmare la repaus.
Examenul obiectiv evidenţiază dificultatea la mers şi mai târziu mersul şchiopătat. Limitarea mobilităţii şoldului este diferită în funcţie de cauza
coxartrozei.
Astfel, coxartroza primitivă lasă mulţi ani o mobilitate aproape normală bolnavului, în timp ce coxartrozele secundare, îndeosebi cele posttraumatice,
afectează rapid mobilitatea. Datorită posturii antialgice de uşoară flexie cu rotaţie externă pe care o adoptă bolnavii în pat, apar cu timpul retracţii
musculotendinoase cu fixarea şoldului în această poziţie.
Semne radiologice - radiografia de bazin pentru coxofemurale evidenţiază cele patru semne importante pentru diagnostic:
 pensarea interliniei articulare;
 osteofitoza, care este precoce şi patognomonică;
 osteocondensarea de o parte şi de alta a spaţiului articular;
 geodele.
31. Coxartroza – Kinetoterapie, obiectivele si compunerea prog. Enumerare.
Obiectivele kinetoterapiei coxartozei sunt:
1) scaderea durerilor;
2) cresterea mobilitatii
3) cresterea gradului de coordonare si echilibru la mers
4) cresterea stabilitatii
Principii folosite in programul kinetic:

8. 1) posturarea;
2) tractiuni intermitente in ax;
3) tonifierea musculaturii (extensorii, abductorii si rotatorii interni, extensorii genunchiului, flexorii si rotatorii externi ai soldului);
4) relaxare si decontracturare pentru flexori, adductori si rotatorii externi
Programul kinetic va cuprinde::
 Mobilizari articulare – se va pune accentul pe miscari de flexie/extensie (fortand extensia), rotatie interna si abductie. Se vor
utiliza posturarile, tractiunile mobilizarile pasive si autopasive, exercitii active libere;
 Pentru refacerea stabilitatii – se va lucra in principal pe abductori si pelvitrohanterieni si se vor face exercitii analitice de
tonifiere musculara si exercitii in lant kinetic inchis;
 Corectarea pozitiei bazinului – se face prin dobandirea unei functionalitati cat mai perfecte a coloanei lombare (forta musculara
abdominala si paravertebrala), a genunchiului homolateral si a intregului membru inferior homolateral (mobilitate si stabilitate
pentru sold si genunchi);
 Pentru tonifierea musculaturii se recomanda exercitii cu contractii musculare izometrice si izotonice cu incarcare treptata
(aproximativ 1 saptamana), dupa care urmeaza recuperarea propriuzisa prin gimnastica in sala, pornind cu pozitiile de descarcare
(decubit), apoi pozitii cu semiincarcare sau chiar o incarcare cu toata greutatea corpului. Un rol important il are bicicleta
ergometrica, pentru ca se evita incarcarea articulatiei soldului, realizandu-se cresterea fortei si rezistentei musculare.
 Hidrokinetoterapia
32. Boala artrozica – etiopatogenie si factorii de risc
Boala artrozica este o afectiune neinflamatoare ale articulatiilor caracterizata prin:
- dureri (dureri matinale care nu depasesc 30 de minute, care se maresc ziua prin oboseala articulara, se calmeaza la repaus, dar
niciodata nu apar noaptea),
- deformari articulare,
- impotenta functionala.
Este o forma de reumatism degenerativ datorata alterarii cartilaginoase (ca urmare scaderii numarului de condrocite si a sintezei scazute de proteoglicani
ce duce la o scadere a capacitatii de reparare a leziunilor cartilaginoase) ce afecteaza egal ambele sexe
Etiopatogenie – factori:
- Varsta (peste 40-50 ani)
- Predispozitia genetica;
- Factori mecanici :obezitatea
- Factori traumatici: solicitarea mecanica excesiva a cartilajului prin anomalii de statica si mecanica articulara, microtraumatisme,
suprasolicitari articulare repetate, macrotraumatisme
- Factori endocrini si metabolici: menopauza , acromegalia
- Factori inflamatori cronici: tuberculoza, poliartrita reumatoida
33. Boala artrozica – aspecte clinice, principalele semne obiective
Cel mai frecvent apare in:
- articulatiile membrelor inferioare (genunchi, sold)
- articulatiile coloanei lombare
- articulatiile interfalangiene distale
- articulatiile coloanei cervicale
De obicei apare la o singura articulatie
Debutul este foarte lung (5-10 ani)
Starea generala a bolnavului este buna si nu are nici semne generale
Semne obiective:
- crepitatii fine sau cracmente (datorate neregularitatilor suprafetelor articulare)
- deformarea articulatiilor (noduli Heberden sau Bouchard) si marirea de volum a articulatiei (tumefierea
partilor moi sau de cresterea masei osoase – osteofite)
- lipsesc semnele inflamatorii (rosata, hipertermia)