rfgstrhrjteyutrtyhertgedvdsfv v gbtgerg gregreg rg g ag

1. - sistematizarea și selecționarea materialului bibliografic selectat.
- alcătuirea unui plan de tratament în kinetoterapie și fizioterapie prin metodele observației,
a studiului de caz, a documentării, a convorbirii directe, a metodelor de explorare și
evaluare, a anchetei, a experimentului,a testelor funcționale segmentare și globale.
Programul kinetic în periartrita scapulohumerală în faza acută
Principalele obiective sunt:
a) controlul durerii şi al inflamației
- medicație antiinflamatorie şi antialgică
- posturare corectă şi mobilizări articulare
- terapii fizicale antialgice, antiinflamatorii, vasculotrofice1
b) recuperarea amplitudinii normale de mișcare, fără declansarea durerii:
– mișcări pasive: mobilizări ale articulaţiilor glenohumerale, scapulotoracice şi ale
claviculei. Stretching capsular manual
Precocitatea acestor mişcări contribuie la menținerea pattern-ului normal al mișcărilor la
nivelul centurii scapulare, facilitând maximum de mobilitate în articulația umărului.
– mişcări active (cu ajutorul kinetoterapeutului) – pacientul, aflat în decubit dorsal inițial,
apoi în șezând și ortostatism, execută exerciții de pendulare, de tip Codman sau cu un baston
– mişcări active – sunt executate de pacientul aflat în poziție șezândă sau în ortostatism, pe
amplitudinea maximă de mișcare
c) prevenirea atrofiei musculare la membrul superior respectiv
d) controlul neuromuscular al scapulei, în poziţie articulară neutră:
– local: contracţii izometrice, control al scapulei, activităţi (posibile) în lanţ cinematic
închis, pentru refacerea şi/sau menţinerea forţei musculare a mușchiului deltoidului, a mușchilor
rotatori externi şi rotatori interni
– la distanţă: exerciţii în lanţ cinematic deschis
– activităţi tip ADL (aerobice)
Programul kinetic în periartrita scapulohumerală în perioada de refacere
Obiectivele urmărite sunt:
1 Ghiţă A. - Kinetoterapie. Lucrări practice, Ed. Orizonturi universitare, 2003

2. a) refacerea şi îmbunătăţirea forţei musculare la nivelul membrului superior:
– tehnici de facilitare neuromusculară proprioceptive aplicate pentru musculatura scapulară
şi articulaţia glenohumerală (se augumentează forţa musculară, flexibilitatea structurilor,
coordonarea mişcărilor);
– contracţii izotone (concentrice şi excentrice) globale
– contracţii izokinetice globale
– exerciţii analitice (cu rezistenţă progresivă) pentru musculatura afectată
b) augumentarea controlului neuromuscular al extremităţii superioare:
– facilitarea neuromusculară proprioceptivă
– contracţii ale musculaturii flexoare / extensoare, scapulare, ridicători / coborâtori şi
rotatori interni / externi ai articulaţiei glenohumerale
– normalizarea lanţurilor cinematice ale umărului într-un singur plan de mişcare:2
– mobilizări articulare3
– exerciţii variate desprinse din pattern-urile de mişcare (funcţionale), în lanţurile
cinematice ale membrului superior
c) creşterea flexibilităţii la mişcările active şi pasive.
Programul kinetic in periartrita scapulohumerala in faza de menţinere a rezultatelor obţinute
Obiectivele kinetice ale acestei faze sunt:
a) creşterea forţei şi rezistentei la nivelul musculaturii membrului superior:
– mişcări diverse desfăşurate în mai multe planuri
– exerciţii de „împingere a peretelui”, aruncarea mingii, întinderea de benzi elastice
b) creşterea controlului neuromuscular normal, în toate planurile de mişcare
c) reluarea progresivă a activităţilor profesionale, sportive
e) Terapia ocupațională (ergoterapia)
Ergoterapia urmărește ca, prin muncă sau orice altă ocupație la care participă bolnavul, să-
I restaureze sau să-i mărească performanțele, să-i faciliteze învățarea acelor sarcini și funciți
esențiale pentru adaptarea sa socială, pentru a reduce sau a corecta disfuncțiile, și pentru a promova
sau menține starea de sănătate.
2 Popescu A. -Terapia ocupațională și ergoterapia, București, 1993
3 Drăgan I. - Cultura fizică medicală, Ed. Medicală, București, 1981

3. Tehnici de adaptare: activități cotidiene în locuință, în dormitor, în bucătărie, în baie etc.,
pentru care se poate amenaja un gen de microlocuință, unde bolnavii se adaptează la gestica uzuală
și unde se fac adaptările la obiectele utilizate la domiciliu în funcție de restantul funcțional al
bolnavului. Asemenea compartimente se organizează în spitale.
Tehnici ocupaționale: prin practicarea unor meserii sau a unor activități de divertisment, în
cadrul unui compartiment organizat în unități speciale de recuperare. Ele pot cuprinde tehnici de
bază: ceramică, țesut, împletituri, tâmplărie, mecanică, instalații etc. Sau tehnici complementare:
gravură, marochinărie, cartonaj, legătorie etc. (în funcție mai ales de spațiile disponibile), sau
tehnici de expresie: desen, pictură, marionete ș.a.m.d
Ameliorează durerea și inflamația
Normalizarea gamei de mișcare
Restabilirea echilibrului muscular
. Îmbunătățirea posturii
Educarea pacientului și evitarea activităților agravante
Evitarea:
-Eliminarea oricărei activități care provoacă o creștere a simptomelor.
-Gama de mișcare:
-L-Bara L
-Flexie
-Elevație în planul scapular
-Rotație externă și internă în planul scapular la 45o de abducție.
-Progresie până la o abducție de 90°.
-Abducție/adducție orizontală
-Exerciții cu pendulum
-AAROM - Limitarea amplitudinii de mișcare disponibilă fără simptome
-Frânghie și scripete
-Flexie
Translated with www.DeepL.com/Translator (free version)

4. Mobilizări comune:
-Glisări inferioare și posterioare la articulația GH în planul scapular.
Scopul este de a stabili un echilibru în capsula articulației gleno-humerale.
Modalități:
-Crioterapie
-Iontoforeză
-Laser
Exerciții de întărire:
-Exerciții de stabilizare ritmică pentru ER/IR
-Exerciții de stabilizare ritmică Flex/Ext.
-Consolidarea rotației externe
-Dacă este dureros, izometrie (ER, IR, Abd)
-Întărituri scapulare
-Retractori
-Depresori
-Protractori
Exerciții posturale:
-Întărește mușchii scapulari (depresori, retractori și protractori).
-Întinderea mușchiului pectoral minor (întindere de colț).
-Cercuri de perete
Educația pacientului:
-Educarea pacientului în ceea ce privește nivelul de activitate, activitățile
-Patologia și evitarea activităților deasupra capului, a activităților de întindere și de ridicare a
greutăților
- Postura corectă a scaunului (luați în considerare rularea lombară)
- Postura așezată cu retracția umerilor, ER scapulară și înclinare posterioară
- Luați în considerare cămașa posturală pentru pacienții cu postură deficitară
Linie directoare pentru progresie:
- Scăderea durerii și/sau a simptomelor
- ROM normal
- Eliminarea arcului dureros

5. - Echilibru muscular
Translated with www.DeepL.com/Translator (free version)
Intervalul de mișcare:
- L-Bar
- Flexie
- Elevație în planul scapular
- Rotație externă și internă în planul scapular la 45o de abducție.
- Progresie până la 90o abducție
- Abducție/adducție orizontală
- Exerciții de pendulare
- AAROM - Limitarea amplitudinii de mișcare disponibilă fără simptome
- Frânghie și scripete
- Flexie
Educația pacienților:
- Educarea pacientului în ceea ce privește nivelul de activitate, activitățile
- patologice și evitarea activităților deasupra capului, a activităților de ridicare a mâinii și a
activităților de ridicare a greutăților
- Corectarea posturii de ședere (luați în considerare rularea lombară)
- Postura așezată cu retracția umerilor

6. Progresiaexercițiilorse bazeazăpe îmbunătățireafuncționalăși pe durere reducereadurerii,nupe un
anumitinterval de timp.Educațiapacientului pe parcursul tuturorfazeleeste importantăpentrua
asigurarestabilireaunui echilibruoptimal centuriiumăruluicontrolul neuromuscularși performanța
optimă.
Amelioreazădurerea
Îmbunătățireaposturii
Refaceți ROM-ul complex al umărului
MenținereaROM-ului cotului,încheieturii mâiniiși mâinii
Menținereaforței tuturorcelorlaltesegmente UE
Reînvățareamușchilorpentruosincronizare adecvatăîntimpul mișcărilor
Menținerearezistenței nucleului și așoldurilor
Progresiaexercițiilorse bazeazăpe îmbunătățireafuncționalăși pe reducereadurerii,nupe unanumit
interval de timp.Educațiapacientului pe parcursul tuturorfazeloreste importantăpentruaasigura
restabilireacontrolului neuromuscularși aperformanței optime acenturii scapulare.
MODALITĂȚI
- Călduraaplicatăînainte de exercițiupoate facilitacâștigurileînROM.
- Aplicareagheții dupăexercițiilede rezistență

7. AMPLITUDINEA DE MIȘCARE(EFECTUATE DE 1-2 ORIPE ZI)
- ROMactiv și activ-asistatînplanul scapular
- Întindereacapsulei posterioare (Fig.33.10)
- Progresie pânălaîntindereaîntinderii de capătde interval.Întinderealasfârșitul intervalului artrebui
să continue săfie efectuate odatăce amplitudineacompletăde mișcare este atins(adicăpânălaetapa
finalăa reabilitării).
TERAPIE MANUALĂ
- Tehnici aplicate de către clinicianpentruaabordacapsulele articularespecifice ale articulațieiGH,
articulației scapulo-toracice saulimitărilorde mobilitate acoloanei vertebrale.Manual tehnicile de
terapie manualăartrebui să fie inițiate înfazainițialăși potfi necesare pe parcursul tuturoretapelorde
reabilitare.
ANTRENAMENTDE FORȚĂ (EFECTUAT ÎN ZILE ALTERNATIVE;
ADICĂ,3 PÂNĂ LA 4 ZILE PE SĂPTĂMÂNĂ)
- Faza inițială:control neuromuscularscapular,lanțînchis
exerciții,exerciții izometrice ale manșeteirotatorilorși exerciții izotonicecuamplitudine limitată
(1-3 seturi de 10-15 repetări)
- Retracție scapulară,depresiune,PNF-uri,basculareaumărului,scapularăclocks,prone row și lowrow.
- Izometrie amanșetei rotatorilor,progresândde la brațul în lateral lavariație
unghiuri de ridicare aumărului
- Începeți isotonicele,limitatela0 până la90 de grade de ridicare aumărului,
atunci când izometricele pentrumanșetăpotfi efectuate fărădurere.
- Progresați lafazaintermediarăatunci cândscapulo-toracice normale
și glenohumeralăsuntprezente printr-omișcare de la0 la150 de grade.
arc de ridicare a umărului (control concentricși excentric).
Translatedwithwww.DeepL.com/Translator(free version)
Studiul de caz (înlatinacasus= ,,acădea",,,cădere",,,accident") s-anăscutdinnecesitatea
găsirii unorcăi de apropiere ainstruirii de modelul vieţii,al activităţii practice sociale sau
productive.
Metoda studiuluide cazmijloceşte oconfruntare directăcuosituaţie de viaţăreala,autentică.

8. Asemenea,,cazuri de viaţă"(lifecases), cazuri-problemăconcrete luate drept,,exemple"tipice,
reprezentative şi semnificative pentruanumite stări de lucruri suntsupuse uneianalizeatente,sub
toate aspectele,pânăce eleviivorajunge laînţelegereacomplexăaproblemei date şi lasoluţionareaei
prinadoptareaunor decizii optime.
În acestfel,viitorii absolvenţisuntobişnuiţi încăde pe băncile şcolii cumsăîntreprindăo
analiză,cumsă imagineze alternativede soluţionare aunei situaţii care reclamăluareade măsuri
eficiente,adoptareaunordecizii optime.Sunt învăţaţi cumsă-şi argumenteze soluţiilesaudeciziile
preconizate prinraportare lacunoştinţele,principiile,legileşi teoriileînvăţate deja.
Introducereaacestei metode pretindeprofesorului să-şi asigure unportofoliude cazuri înraport
cu cerinţele impuse de instituţiaşcolarăîn care lucreazăşi de disciplinaşcolarăpe care o predă.
Exemplul de cazva aveaurmătoarele caracteristici:
va fi bine focalizatpe obiective clare şi pertinente;
va valorificalamaximumpotenţialul pedagogical situaţiei de caz;
gradul de dificultate presupusde analizacazului vacorespundenivelului real de pregătire
teoreticăşi practică a grupului cucare se lucrează;
va fi conceputca un exerciţiueuristic,bazatpe experienţacăutării,adescoperirii,agăsirii
de răspunsuri şi de argumentaţii fundamentate ştiinţific,convingătoare,care săpună în
evidenţăregulide rezolvarecreatoare aaltorcazuri-problemăasemănătoare;
să urmăreascăutilizareaşi familiarizareasistematicăaelevilor(studenţilor) cuspecificul
aplicării acestei metode.
De asemeni ampurtatdiscutii cupersonalul medical ce ii aveape acesti pacienti intratament,analizand
cauzele afectiunii,comportareaacestorape parcursul tratamentuluisi arezultatelorobtinute,lacei care
au mai fost intratament,si modalitatilede planuri terapeutice eficiente.

9. La fel cum stabilitatea, forța și rezistența scapulo-toracică sunt importante pentru funcția
gleno-humerală, stabilitatea și forța trunchiului și a membrelor inferioare sunt importante
pentru funcția scapulară. Trunchiul trebuie să aibă forța necesară pentru a menține o bază
stabilă pentru funcționarea scapulei. Picioarele și trunchiul furnizează între 51% și 55%
din energia cinetică totală și forța totală pentru activitățile cu umărul deasupra capului, în
timp ce umărul contribuie doar cu 13% la producția totală de energie și 21% din forța
totală. Din aceste motive, într-un program de reabilitare a umărului ar trebui să fie incluse
exerciții pentru rotatori, extensori și abductori ai șoldului, precum și pentru mușchii
abdominali transversali, oblici și multifidus.
Orice pacient cu o leziune a umărului ar trebui să aibă o examinare a posturii. O postură
corectă este crucială pentru echilibrul și funcționarea umărului. Așa cum am învățat în
capitolul 18, un pacient cu o postură cu capul în față și cifoză toracică are, de asemenea,
omoplații protrași cu umerii trași în față și rotați medial. Aceasta este o postură scapulară
de protracție, ridicare și mai puțin înclinare posterioară cu rotație medială a humerusului.
Această postură este, în esență, sindromul superior încrucișat descris în capitolul 18, care
creează o postură cifotică ce are ca rezultat o slăbiciune secundară a retractorilor
scapulari și a rotorilor laterali ai umărului,și o înăsprire a protractorilor scapulari și a
rotorilor mediali ai umărului. Aceste modificări posturale împiedică ridicarea completă a
articulației glenohumerale și duc la impingement subacromial și tendinopatie a manșei
rotatorilor.
Pe scurt, se dezvoltă un dezechilibru muscular, cu o scurtare a mușchilor anteriori
împreună cu slăbiciune și alungire a mușchilor posteriori. Postura trebuie să fie
corectată pentru ca programul de reabilitare să aibă succes.
Este important să se exerseze manșonul rotatorilor în planul scapular.Această poziție este
de aproximativ 30° în fața planului coronar. Ridicarea în acest plan este uneori numită
scaption, un termen creat de Dr. Jacqueline Perry.1 În planul scapular, ridicarea brațului
are loc în concordanță cu poziția scapulei așa cum se află pe coaste. Este poziția
funcțională pentru manșonul rotatorilor și articulația glenohumerală care permite o
congruență articulară mai bună decât cea care apare în planul frontal și este poziția în

10. care are loc mișcarea funcțională.38 Adesea, atunci când exercițiile pentru manșonul
rotatorilor sunt efectuate în planul coronal, acestea sunt prea inconfortabile pentru
manșonul rotatorilor, deoarece tendoanele lor sunt afectate. Plasarea umărului în plan
scapular reduce această posibilitate și este mai confortabilă. În plus, planul scapular
plasează mușchii coapsei rotatorilor într-o poziție optimă de lungime-tensiune pentru a
permite o ieșire maximă din partea mușchilor care ridică umărul,37 astfel încât, ca
urmare, apare o performanță mai bună. când se efectuează exerciții de rotație medială și
laterală, ar trebui să se plaseze o rolă de prosop între braț și coaste (figura 19.6). Folosirea
unui prosop în acest mod plasează umărul într-un plan scapular. Această poziție reduce,
de asemenea, tensiunea asupra tendonului supraspinos, diminuând iritarea tendonului. În
plus, această poziție poate îmbunătăți alinierea subscapularului pentru a deprima mai
eficient capul humeral în timpul ridicării umărului.
Planul și înălțimea exercițiului
Progresie
Exercițiile de forță pot începe ca exerciții izometrice atunci când umerii sunt foarte slabi
sau restricționați în mișcarea lor și pot progresa către exerciții concentrice și excentrice
pe măsură ce mobilitatea și vindecarea permit. Atunci când agoniștii sunt slabi și sunt
dezechilibrați față de antagoniștii lor, exercițiile ar trebui să fie efectuate inițial în mișcări
în plan drept. Pe măsură ce forța și controlul mișcării se îmbunătățesc, exercițiile
progresează spre mișcări funcționale diagonale, multiplane. Exercițiile de forță încep în
mișcări într-un singur plan pentru a viza mușchii slabi, minimizând în același timp riscul
ca mușchii mai puternici să execute exercițiul sau că vor continua tiparele eronate de
ardere a mușchilor. Exercițiile în plan drept se concentrează pe mușchii care au nevoie de
să fie întăriți. Odată ce acești mușchi capătă forță, se adaugă exerciții multiplane pentru a
încuraja o corectă activarea secvențială a mușchilor pentru activitățile normale.
Translated with www.DeepL.com/Translator (free version)
ConsolidareaRTCeste înmod clar o parte importantăa programului de exerciții fizice,deoarecese
observăîmbunătățiri înmai multe studii care implicăconsolidareaRTC(37-39,43-46). În acestmoment,
nu existăunconsenscuprivire lacele mai bune exerciții de întărire,darar fi logicsă se avanseze
exercițiileînfuncție de toleranțaladurere.Consolidareapoate începe cuizometrie fărăridicarea
umărului.Întărireaizometricăpentrurotatori interni și externi poate fi efectuatăîmpotrivaunui corp
static.Odată ce ROMs-a îmbunătățitși durereaa scăzut,se poate adăugaîntărirea izotonicăaRTC.

11. Aceastăfază de întărire poate fi realizatăfie cuajutorul unorgantere,fie cuajutorul unortuburi sau
benzi de rezistență.ÎntărireaizotonicăinițialăaRTC ar trebui să punăaccentul pe funcțiamanșetei fără
înălțare pentrua minimizadisconfortul.
Existăpatru tipuri de impingementcare au fostdescrise înliteraturade specialitate.Impingementula
fostdescrisca fiindprimarversussecundarși/sauinternversusextern.Impingementul primarsau
externeste oiritație lanivelul părții bursale a tendoanelormanșetei rotatorilor.Mai mulți factori pot
contribui laimpingementul extern,printre care:formaprocesului acromionului,artropatiaarticulației
acromioclaviculare (AC),pintenul subacromial,slăbiciuneamanșetei rotatorilorsaudiskinezia scapulară
(1,2).
Impingementulsecundareste descriscafiindomicroinstabilitate care duce ladificultăți înmenținerea
capului humeral centratpe fosaglenoidăîntimpul mișcării (2).Acestlucrupoate fi datoratăafectării
stabilizatorilorstatici (labrum,capsulăligamentele capsulare),astabilizatorilordinamici(slăbiciune a
rotatorilormușchii manșetei rotatorului) și astabilizatorilorscapulari.
Impingementulinternesteceamai frecventăcauzăa durerii posterioare aumărului lasportivii cucapul
în sus (3,4).
Impingementulse produce lasuprafațaarticularăa rotorului cuff împotrivaglenoideiposterioare
superioare și aglenoideilabrum,de aceeaeste adeseadenumitglenoidposteriorsuperiorimpingement
(PSGI) (3,4).Diagnosticul corecteste
importantpentrua determinacauzade bazăși pentrua ghidatratamentul adecvat.
Translatedwithwww.DeepL.com/Translator(free version)